CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
F. G. JACOBS
prezentate la 27 octombrie 20051(1)
Cauza C‑227/04 P
Maria-Luise Lindorfer
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Recurs – Pensie – Transferul drepturilor de pensie – Calculul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii”
1. Prezentul recurs are ca obiect calculul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii acordaţi unei funcţionare a Consiliului Uniunii Europene în cadrul sistemului comunitar de pensii, ca urmare a transferului valorii de răscumpărare a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă pe care aceasta a dobândit‑o în cadrul unui sistem naţional. Recursul ridică totuşi anumite probleme fundamentale referitoare la egalitatea de tratament.
2. Calculul respectiv a fost efectuat în conformitate cu dispoziţiile relevante din Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi cu dispoziţiile de aplicare ale Consiliului.
3. Recurenta a atacat la Tribunalul de Primă Instanţă decizia cu privire la acest calcul, invocând nelegalitatea normelor în discuţie pentru motivul că acestea aduc atingere, în special, principiului egalităţii de tratament.
4. Criticile recurentei privesc în principal următoarele aspecte:
– valorile actuariale utilizate în calcul determină o discriminare în privinţa femeilor;
– aceste valori actuariale determină de asemenea o discriminare bazată pe vârstă, în măsura în care acestea prejudiciază în mod progresiv toţi funcţionarii după cum vârsta lor la momentul recrutării a fost mai ridicată şi
– cele două variante ale formulei de conversie monetară utilizate pentru calculul echivalentului în euro al unei sume stabilite într‑o altă monedă pot determina diferenţe de tratament în detrimentul funcţionarilor care au cotizat la un sistem de pensii dintr‑un stat membru cu monedă puternică.
Cadrul normativ
Interdicţia discriminării
5. Potrivit articolului 12 CE, în domeniul de aplicare al Tratatului CE se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.
6. Articolul 141 CE impune statelor membre aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin pentru aceeaşi muncă. În sensul acestei dispoziţii, remuneraţia include orice drept plătit direct sau indirect de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.
7. Directiva 79/7/CEE(2) a Consiliului este aplicabilă, printre altele, sistemelor legale de asigurare pentru limită de vârstă. Articolul 4 alineatul (1) prevede:
„Principiul egalităţii de tratament presupune inexistenţa oricărei discriminări pe criterii de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, îndeosebi în ceea ce priveşte:
– domeniul de aplicare al regimurilor şi condiţiile de acces la acestea;
– obligaţia de a cotiza şi calculul cotizaţiilor;
– calculul prestaţiilor, inclusiv sporurile datorate celuilalt soţ şi persoanelor aflate în întreţinere şi condiţiile care reglementează durata şi menţinerea dreptului la prestaţii.”
8. Directiva 86/378/CEE(3) a Consiliului este aplicabilă, printre altele, sistemelor profesionale de pensii. Articolul 5 alineatul (1) prevede:
„În condiţiile prevăzute de următoarele dispoziţii, principiul egalităţii de tratament implică absenţa oricărei discriminări pe criterii de sex, directă sau indirectă, cu referire în special la starea civilă sau familială, mai ales în privinţa:
– domeniului de aplicare al regimurilor şi al condiţiilor de acces la acestea;
– obligaţiei de a cotiza şi a calculului cotizaţiilor;
– calculului prestaţiilor, inclusiv a prestaţiilor suplimentare datorate celuilalt soţ sau persoanelor aflate în întreţinere, precum şi a condiţiilor ce privesc durata şi menţinerea dreptului la prestaţii.”
9. Articolul 6 alineatul (1) prevede:
„Dispoziţiile contrare principiului egalităţii de tratament includ pe cele bazate pe sex, direct sau indirect, în special prin referire la starea civilă sau situaţia familială, pentru:
[…]
(h) a stabili nivele diferite de prestaţii, cu excepţia cazului în care poate fi necesar să se ia în considerare factorii de calcul actuariali care diferă în funcţie de sex, în cazul regimurilor cu cotizaţii definite.
În cazul regimurilor cu prestaţii definite, finanţate prin capitalizare, anumite elemente (ale căror exemple sunt anexate) pot fi inegale atunci când inegalitatea sumelor rezultă din efectele utilizării factorilor actuariali care diferă în funcţie de sex, la data la care este pusă în aplicare finanţarea regimului;
[…]”
10. În cazul sistemelor cu prestaţii definite, finanţate prin capitalizare, printre exemplele de elemente care pot fi inegale, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (h) şi menţionate în anexă, se află „transferul drepturilor de pensie”.
11. Totuşi, sistemul comunitar de pensii nu este nici un sistem legal, nici un sistem profesional. Acesta a fost instituit prin Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene(4) (denumit în continuare „statutul”).
12. Articolul 1a alineatul (1) din statut prevedea, la momentul care interesează în cauza de faţă: „În temeiul statutului, funcţionarii au dreptul la egalitate de tratament, fără referire, directă sau indirectă, la rasă, la convingerile politice, filozofice sau religioase, la sex sau la orientarea sexuală, fără a se aduce atingere dispoziţiilor statutare relevante care impun o anumită stare civilă.”(5) [traducere neoficială].
Dispoziţii relevante în domeniul pensiilor
13. Articolul 77 şi următoarele din statut prevăd un sistem de pensii pentru funcţionari, ale cărui norme sunt stabilite în anexa VIII la statut.
14. În temeiul articolului 77, la momentul relevant, valoarea pensiei era stabilită, în principal, la 2 % din ultimul salariu de bază al funcţionarului pentru fiecare an de activitate, fără a putea depăşi 70 % din acest salariu de bază. În temeiul articolului 83, prestaţiile sunt în sarcina bugetului Comunităţilor şi plata acestora este garantată colectiv de către statele membre. Totuşi, finanţarea acestui sistem se bazează, în proporţie de o treime, pe contribuţiile funcţionarilor.
15. Această contribuţie se realizează sub forma unei deduceri din salariul de bază a unei cote identice pentru toţi funcţionarii, cotă care este stabilită periodic în aşa fel încât suma globală a contribuţiei plătite pentru toţi funcţionarii să fie cât mai aproape posibil de o treime din costul pensiilor plătite(6).
16. Astfel, articolul 83 alineatul (4)(7) din statut prevedea la momentul relevant:
„Dacă evaluarea actuarială a sistemului de pensii, efectuată, la cererea Consiliului, de unul sau mai mulţi experţi calificaţi, arată că valoarea contribuţiei funcţionarilor nu este suficientă pentru asigurarea finanţării unei treimi din prestaţiile prevăzute în sistemul de pensii, autorităţile bugetare […] stabilesc modificările care trebuie aduse ratelor contribuţiilor sau vârstei de pensionare.” [traducere neoficială]
Transferul drepturilor de pensie către sistemul comunitar
17. La momentul relevant, articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII prevedea:
„Funcţionarul care intră în serviciul Comunităţilor după ce:
– şi‑a încheiat activitatea în cadrul unei administraţii, al unei organizaţii naţionale sau internaţionale sau
– a exercitat o activitate salariată sau independentă
poate plăti Comunităţilor, în momentul titularizării sale, fie echivalentul actuarial, fie valoarea de răscumpărare(8) a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă dobândite în temeiul exercitării activităţilor menţionate mai sus.
Într‑un astfel de caz, instituţia în care îşi exercită atribuţiile funcţionarul stabileşte, ţinând cont de gradul de titularizare, numărul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii pe care îi ia în considerare conform propriului sistem, în temeiul perioadei de activitate anterioare, pe baza valorii echivalentului actuarial sau a valorii de răscumpărare.” [traducere neoficială]
Calculul drepturilor în urma transferului
18. Dispoziţiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut sunt, în esenţă, comune diferitelor instituţii. Potrivit articolului 10 alineatul (2) din dispoziţiile de aplicare adoptate de Consiliu la 13 iulie 1992, numărul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii, care trebuie luat în considerare, se calculează pe baza sumei totale transferate, din care este dedusă o dobândă simplă de 3,5 % pe an pentru perioada cuprinsă între data titularizării şi data transferului efectiv (cu excepţia perioadei în care această sumă nu a fost revalorizată sau dobânzile nu au fost majorate în sistemul naţional din care se face transferul).
19. Articolul 10 alineatul (3) din dispoziţiile de aplicare ale Consiliului prevăd în special:
„Numărul de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii care trebuie luat în considerare se calculează:
– prin conversia sumei transferate (M) în rentă teoretică (R) în funcţie de valorile actuariale (V) prevăzute la articolul 39 din anexa VIII [la statut], după formula R = M/V,
– prin conversia acestei rente (R) în ani de plată a contribuţiilor (N) la sistemul comunitar de pensii în funcţie de salariul de bază anual (T) care corespunde gradului de titularizare al funcţionarului […], după formula N = R x 100/T x 2.
[...]”
20. Valorile actuariale utilizate care figurează în anexa II la dispoziţiile de aplicare sunt în toate cazurile mult mai ridicate pentru femei decât pentru bărbaţi, având în vedere statisticile diferite privind speranţa de viaţă. Aceste valori, precum şi diferenţa dintre acestea în funcţie de sex cresc odată cu vârsta.
21. Din formulele menţionate mai sus rezultă că pentru o anumită sumă transferată M, renta teoretică R scade, în timp ce valoarea actuarială V creşte, deoarece R este egal cu M împărţit la V. În plus, numărul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii N scade în timp ce salariul de bază care corespunde gradului de titularizare T creşte, deoarece N este în definitiv un multiplu al lui R împărţit la T.
Formulele de conversie monetară
22. Articolul 10 alineatul (4) din aceleaşi dispoziţii de aplicare priveşte procedura de conversie a sumei transferate într‑o altă monedă decât – la origine – francul belgian (acum euro). Pasajele relevante se află la al treilea şi la al patrulea paragraf ale articolului 10 alineatul (4) litera (b) şi prevăd următoarele:
„Partea din sumă care corespunde perioadei de după 31 decembrie 1971 este convertită pe baza ratei medii actualizate, stabilite de Comisie pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1972 şi data titularizării funcţionarului […].
Totuşi, la cererea funcţionarului […], suma (M) luată în considerare la calcul este convertită pe baza ratei actualizate în vigoare la data transferului. În acest caz, salariul (T) şi valoarea actuarială (V) care trebuie luate în considerare pentru calculul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii sunt salariul care corespunde gradului de titularizare a funcţionarului […] în vigoare la data transferului şi, respectiv, valoarea actuarială care corespunde vârstei atinse de funcţionar […] la această dată.” [traducere neoficială]
23. În procedura de faţă, prima dintre aceste formule de conversie a fost denumită „varianta i)”, iar a doua a fost denumită „varianta ii)”.
24. În cazul în care cursul monedei în care este transferată suma M a scăzut, în perioada de cotizaţie la sistemul anterior de pensii, în raport cu cel al monedei în care aceasta este convertită, funcţionarul în cauză ar putea fi dezavantajat. Varianta i) urmăreşte, în consecinţă, să compenseze acest dezavantaj, în măsura în care aplică o rată de schimb medie pentru această perioadă. Varianta ii) permite totuşi funcţionarului să opteze pentru rata de schimb în vigoare la data transferului, susceptibilă să fie avantajoasă în situaţia în care cursul monedei de origine a crescut, chiar dacă acest avantaj poate fi compensat într‑o anumită măsură prin faptul că salariul T şi valoarea actuarială V sunt calculate la data transferului şi, prin urmare, pot fi mai ridicate decât cele în vigoare la data titularizării.
Situaţia de fapt şi procedura administrativă
25. Doamna Lindorfer, recurenta în prezenta cauză, este cetăţean austriac, a intrat în serviciul Consiliului ca funcţionară stagiară în septembrie 1996 şi a fost titularizată în gradul A 5 în iunie 1997.
26. Înainte de a intra în serviciul Consiliului, aceasta a lucrat şi a cotizat la un sistem de pensii în Austria timp de 13 ani şi 3 luni. În 1999 şi în 2000, aceasta a efectuat demersurile necesare pentru a obţine transferul drepturilor sale de pensie austriece către sistemul comunitar. La 7 noiembrie 2000, a primit o notă (denumită în continuare „decizia atacată”)(9) prin care era informată cu privire la numărul anilor de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii, care a fost luat în considerare în ceea ce o priveşte. Prin utilizarea valorilor actuariale menţionate mai sus şi prin recurgerea la varianta ii) în scopul conversiei monetare, rezultatul total obţinut a fost de 5 ani 5 luni şi 8 zile.
27. Împotriva acestei decizii, doamna Lindorfer a introdus o plângere în care invocă faptul că articolul 11 alineatul (2) din statut şi articolul 10 alineatele (3) şi (4) din dispoziţiile de aplicare erau nelegale în măsura în care aduceau atingere unor drepturi şi principii consacrate în dreptul comunitar şi că, prin urmare, acestea nu trebuiau să fie aplicate. Întrucât plângerea a fost respinsă la 31 mai 2001, doamna Lindorfer a introdus o acţiune la Tribunalul de Primă Instanţă(10).
Hotărârea atacată cu recurs
28. În cadrul acestei acţiuni, doamna Lindorfer a invocat din nou nelegalitatea articolului 11 alineatul (2) din statut şi a articolului 10 alineatele (3) şi (4) din dispoziţiile generale de aplicare. Totuşi, nu este necesar să se examineze aspectele hotărârii referitoare la prima dintre aceste dispoziţii, deoarece, în recurs, aceasta se limitează la criticarea modului în care Tribunalul a tratat anumite argumente ale sale referitoare la dispoziţiile de aplicare. Pasajele relevante din hotărâre pot fi rezumate după cum urmează.
Referirea în calcul la vârstă şi la salariu
29. Doamna Lindorfer a susţinut că, în varianta ii), calculul se referea la vârsta şi la salariul funcţionarului la data transferului, iar nu la data titularizării, cum este cazul în varianta i), ceea ce constituia o discriminare între funcţionari în funcţie de varianta utilizată.
30. Tribunalul de Primă Instanţă a tratat acest argument în primul rând la punctul 69 din hotărâre. Astfel cum reclamanta „a luat notă” în timpul şedinţei, acest argument se baza pe o interpretare eronată a articolului 10 alineatul (4) litera (b) din dispoziţiile de aplicare, potrivit căruia salariul care trebuie luat în considerare este cel corespunzător gradului de titularizare al funcţionarului, actualizat la data transferului efectiv, iar nu cel corespunzător gradului efectiv ocupat de către funcţionar la această dată.
31. Ulterior, la punctele 88 şi 89, Tribunalul a declarat că era logic ca, în varianta ii), vârsta şi salariul reţinute să fie cele existente la data transferului şi ca, în varianta i), o aceeaşi dată (cea a titularizării) să fie luată în considerare pentru stabilirea tuturor parametrilor, subliniind că, în varianta i), o dobândă simplă de 3,5 % pe an a fost dedusă din suma transferată pentru perioada scursă între data titularizării funcţionarului şi data transferului efectiv (cu excepţia perioadelor în care suma nu a fost revalorizată sau în care dobânda nu a fost majorată potrivit sistemului naţional din care se face transferul), în timp ce în cazul utilizării variantei ii) nu a fost dedusă o astfel de dobândă.
Conversia din monede „puternice” şi din monede „slabe”
32. Doamna Lindorfer a susţinut că utilizarea regulată a variantei i) pentru conversia din monedă slabă şi a variantei ii) pentru conversia din monedă puternică duce la recunoaşterea mai multor ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii în primul caz decât în cel de al doilea caz, contrar principiului egalităţii de tratament.
33. Tribunalul a respins acest argument la punctele 76 şi 77 din hotărâre, în esenţă pentru motivul că cifrele detaliate prezentate de către recurentă nu erau comparabile, în măsura în care situaţiile comparate cu propria situaţie erau diferite în ceea ce priveşte caracteristici importante referitoare la vârstă, la sex şi la gradul de recrutare şi în măsura în care comparaţiile efectuate erau deformate prin utilizarea de premise incoerente. Pe de altă parte, Tribunalul a arătat că efectele criticate de reclamantă nu erau consecinţa celor două variante prevăzute în dispoziţiile de aplicare, ci a fluctuaţiilor monetare propriu‑zise care stau la baza acestora.
Utilizarea valorilor actuariale
34. Doamna Lindorfer a susţinut că utilizarea valorilor actuariale în calculul prevăzut la articolul 10 alineatul (3) din dispoziţiile de aplicare determină o discriminare bazată pe sex şi pe vârstă, deoarece acestea erau mai ridicate pentru femei şi creşteau odată cu vârsta. Această diferenţă de tratament nu ar avea vreo justificate obiectivă şi nici nu ar fi necesară potrivit sistemului comunitar de pensii care nu face nicio referire la astfel de valori actuariale în ceea ce priveşte contribuţiile plătite din salariile funcţionarilor sau vârsta de pensionare.
35. Tribunalul a examinat aceste argumente la punctele 82 şi 83 din hotărâre. În primul rând, Tribunalul a declarat la punctul 82 că un funcţionar care îşi transferă drepturile de pensie dobândite într‑un alt sistem se află într‑o situaţie diferită din punct de vedere obiectiv de cea a unui funcţionar care contribuie la sistemul comunitar de pensii prin activitatea pe care o desfăşoară într‑o instituţie comunitară.
36. Punctul 83 din hotărâre este redactat după cum urmează(11):
„În al doilea rând şi în orice caz, utilizarea unor factori diferiţi în funcţie de sex şi de vârstă la calculul anilor suplimentari de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii este justificată în mod obiectiv de necesitatea de a garanta o gestionare financiară sănătoasă a sistemului comunitar de pensii. Într‑adevăr, atunci când, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, un funcţionar transferă la bugetul comunitar, sub formă de echivalent actuarial sau de valoare de răscumpărare, un capital reprezentând drepturile de pensie pe care le‑a dobândit înainte de intrarea sa în serviciul Comunităţilor, acesta obţine în schimb un drept la prestaţii viitoare în cadrul sistemului comunitar de pensii, drept reprezentat prin acordarea unor ani suplimentari de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii şi a cărui întindere este determinată de numărul acestor ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii care îi este acordat. Pentru a stabili valoarea actuală a acestui drept, instituţia comunitară în cauză trebuie să ţină seama de o serie de elemente, printre care durata probabilă de‑a lungul căreia capitalul adus de persoana interesată se va afla în bugetul comunitar, evoluţia anticipată a carierei sale, probabilitatea ca aceste prestaţii să îi fie plătite şi durata probabilă de‑a lungul căreia aceste plăţi vor avea loc. Or, este evident că aceste elemente depind mai ales de sexul şi de vârsta pe care persoana interesată o avea la intrarea în sistemul comunitar de pensii. Astfel, pe de o parte, este un fapt dovedit că, din punct de vedere statistic, femeile au o durată de viaţă mai lungă decât bărbaţii. Pe de altă parte, probabilitatea ca o persoană care intră în serviciul Comunităţii la o vârstă îndepărtată de vârsta de pensionare să decedeze înainte de a fi atins această vârstă este mai mare decât aceeaşi probabilitate în cazul unei persoane recrutate la o vârstă apropiată de cea la care ar avea dreptul să îşi valorifice drepturile de pensie. În plus, această persoană va lăsa mai mult timp la dispoziţia bugetului comunitar capitalul pe care l‑a adus decât un funcţionar care se află mai aproape de vârsta de pensionare. Cu alte cuvinte, factori precum durata serviciului între data recrutării persoanei interesate şi pensionarea sa, precum şi durata probabilă, stabilită pe baza unor date statistice, de‑a lungul căreia aceasta va beneficia de pensia comunitară pentru limită de vârstă influenţează în mod direct răspunderea financiară a Comunităţii faţă de fiecare funcţionar vizat individual, iar o gestionare financiară sănătoasă a sistemului comunitar de pensii necesită ca aceşti factori să fie luaţi în considerare şi corect evaluaţi. În consecinţă, în mod justificat Consiliul ţine seama, în formul[ele] de conversie, de factori actuariali legaţi de vârsta şi de sexul persoanei interesate.”
Apreciere
Consideraţii introductive
37. În cadrul recursului împotriva acestei hotărâri, doamna Lindorfer susţine, în esenţă, că în pasajele rezumate sau citate mai sus Tribunalul nu a aplicat corect interdicţia discriminării (în acest scop invocă, printre altele, articolul 141 CE) şi nu a motivat în mod adecvat concluziile la care a ajuns. Recurenta reia separat aceste argumente cu privire la fiecare dintre pasajele respective. Consiliul tratează aceste pasaje împreună şi abordează în primul rând argumentul referitor la interdicţia discriminării şi în al doilea rând pretinsa insuficienţă a motivării.
38. În cadrul unui recurs, Curţii nu îi revine obligaţia de a reexamina cauza în ansamblu sau de a analiza din oficiu aspecte ale hotărârii atacate – cu excepţia, probabil, a celor care implică probleme de ordine publică – care nu sunt contestate de recurent. Dimpotrivă, rolul său constă în a examina fiecare motiv de recurs şi în a stabili dacă acesta este întemeiat.
39. În cauza de faţă avem anumite dificultăţi în a urmări strict această ultimă abordare, având în vedere modul în care au fost prezentate argumentele recurentei şi ale intimatului. Preferăm să restructurăm într‑o anumită măsură motivele de recurs, examinând dacă recurenta a identificat anumite erori de drept sau vicii ale motivării Tribunalului.
40. În esenţă, teza doamnei Lindorfer în primă instanţă a constat în susţinerea faptului că dispoziţiile de aplicare prezintă o discriminare nelegală bazată pe sex, pe vârstă şi pe cetăţenie (discriminarea cu privire la acest ultim punct putând rezulta dintr‑o diferenţă de tratament între diferite monede naţionale), precum şi o discriminare care rezultă din luarea în considerare a vârstei şi a salariului la momente diferite în timp, în funcţie de varianta formulei de conversie utilizată. Aceasta invocă în prezent deficienţe ale hotărârii cu privire la fiecare dintre aceste motive. Ne propunem să examinăm aceste motive în mod succesiv.
Discriminarea bazată pe sex
41. În recursul formulat, doamna Lindorfer a invocat articolul 141 CE şi diferite directive ale Consiliului în domeniul egalităţii de tratament. Totuşi, aceasta a invocat de asemenea o încălcare a principiului general al nediscriminării – sau a principiului egalităţii de tratament ori a principiului egalităţii – pe care şi‑a întemeiat acţiunea în primă instanţă.
42. Egalitatea de tratament este unul dintre principiile fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară, articolul 141 CE constituind o expresie specifică a acestuia(12). Principiul egalităţii remuneraţiilor înscris în acest articol este în mod evident relevant cu privire la teza doamnei Lindorfer deoarece pensiile constituie o formă de remuneraţie diferită în măsura în care acestea sunt plătite în temeiul unui raport de muncă anterior(13). Or, dacă este adevărat că, precum directivele menţionate, acest articol din tratat impune obligaţii mai degrabă statelor membre decât instituţiilor comunitare, ne‑am afla în faţa unei incoerenţe juridice inacceptabile dacă instituţiile ar fi autorizate să practice discriminări de tipul celor care trebuie interzise de statele membre.
43. De altfel, Curtea a declarat în Hotărârea Razzouk şi Beydoun(14) că „în relaţiile dintre instituţiile comunitare şi […] angajaţii acestora […] cerinţele impuse de principiul [egalităţii de tratament] nu sunt sub nicio formă limitate la cele care decurg din articolul [141 CE] sau din directivele comunitare adoptate în acest domeniu”. În sfârşit, în Hotărârea Weiser(15) Curtea a confirmat că acest principiu general trebuia să fie respectat în special cu privire la dispoziţiile care reglementează transferul drepturilor de pensie către sistemul comunitar.
44. În această privinţă, mai importantă este cerinţa expresă referitoare la „egalitatea de tratament fără referire […] directă sau indirectă la sex”, înscrisă la articolul 1a alineatul (1) din statut(16) cu toate că această dispoziţie nu a fost invocată în mod expres în procedură.
45. Discriminarea pretinsă este cea care decurge din utilizarea factorilor actuariali care operează în detrimentul femeilor, dat fiind că, din punct de vedere statistic, acestea trăiesc în medie mai mult decât bărbaţii.
46. La punctul 83 din hotărâre, Tribunalul a considerat că această diferenţă de tratament era justificată din punct de vedere obiectiv prin necesitatea de a garanta o gestionare financiară sănătoasă a sistemului de pensii, unul dintre factorii de calcul necesari în acest scop fiind perioada probabilă pe parcursul căreia vor fi plătite prestaţiile, perioadă care din punct de vedere statistic este mai mare în cazul femeilor.
47. Doamna Lindorfer obiectează că nu există tratament diferenţiat echivalent între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte contribuţiile deduse din salariile funcţionarilor activi. Or, aceste contribuţii ar trebui să fie şi ele calculate având în vedere o gestionare financiară sănătoasă, ţinând seama de evaluările actuariale(17). În consecinţă, o gestionare financiară sănătoasă a sistemului comunitar de pensii nu poate impune o diferenţă de tratament între funcţionarii de sex masculin şi cei de sex feminin în ceea ce priveşte contribuţiile plătite sub formă de transferuri din alte sisteme.
48. În esenţă, suntem de acord cu acest argument.
49. În primul rând, necesitatea unei gestionări financiare sănătoase ţinând seama de perioada probabilă pe parcursul căreia vor fi plătite pensiile nu poate impune prin ea însăşi o diferenţă de tratament în ceea ce priveşte transferul drepturilor de pensie. Dacă valorile actuariale diferite pentru bărbaţi şi pentru femei la o vârstă determinată ar fi reduse la o medie pentru a obţine o valoare actuarială „unisex” – cum pare a fi cazul pentru ajustările ratelor contribuţiei –, bărbaţii ar beneficia de un număr ceva mai mic de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii decât în prezent pentru o sumă transferată determinată, iar femeile de un număr ceva mai mare de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii, în timp ce veniturile şi cheltuielile din cadrul sistemului ar rămâne neschimbate(18).
50. În al doilea rând, chiar dacă o corelaţie diferită între contribuţiile şi prestaţiile pentru bărbaţi şi pentru femei ar putea fi justificată pe baza diferenţelor de speranţă de viaţă, o astfel de justificare nu ar putea fi aplicată numai cu privire la unul dintre cele două tipuri de contribuţie, cu excepţia cazului în care se poate demonstra, de asemenea, că există diferenţe obiective între aceste două tipuri, ceea ce ar valida justificarea numai cu privire la unul dintre ele.
51. Hotărârea atacată se limitează să declare, la punctul 82, că un funcţionar care transferă drepturi de pensie dobândite într‑un alt sistem se află într‑o situaţie diferită din punct de vedere obiectiv de cea a unui funcţionar care contribuie la sistemul comunitar de pensii prin activitatea pe care o desfăşoară într‑o instituţie comunitară. Potrivit doamnei Lindorfer, aceasta nu constituie o explicaţie suficientă şi împărtăşim punctul său de vedere.
52. Dacă se poate concepe că transferurile de drepturi de pensie sunt diferite din punct de vedere obiectiv de contribuţiile din salariu, nici hotărârea atacată, nici argumentele Consiliului nu furnizează o explicaţie cu privire la măsura în care aceste diferenţe pot fi relevante în ceea ce priveşte distincţia între situaţia funcţionarilor de sex masculin şi cea a celor de sex feminin.
53. În consecinţă, faptul că este posibil ca prestaţiile să fie plătite femeilor o perioadă mai îndelungată decât bărbaţilor nu constituie, nici din punctul de vedere al necesităţii unei gestionări financiare sănătoase a sistemului de pensii, o justificare suficientă pentru a utiliza factori actuariali bazaţi pe sex numai în ceea ce priveşte transferul drepturilor de pensie. Concluzia la care a ajuns Tribunalul cu privire la acest aspect nu poate fi, aşadar, menţinută.
54. În plus, având în vedere cerinţa foarte clară a unei egalităţi de tratament fără referire la sex, în opinia noastră, ar fi necesar un motiv extrem de serios pentru a justifica diferenţa de tratament în discuţie şi chiar avem îndoieli că aceasta poate fi justificată în mod legal.
55. Nu este vorba aici despre o discriminare indirectă, ci despre o discriminare directă bazată pe sex. Cu alte cuvinte, singurul criteriu care distinge între membrii celor două categorii în discuţie este criteriul sexului; diferenţa de tratament nu rezultă din existenţa altor caracteristici care pot fi prezente, în principal sau în general, dar nu exclusiv, la persoane aparţinând unuia sau celuilalt sex.
56. Conform jurisprudenţei Curţii, o diferenţă de tratament bazată pe sex nu constituie o discriminare nelegală dacă aceasta este „justificată de factori obiectivi şi străini oricărei discriminări bazate pe sex”(19). Or, acesta nu poate fi cazul decât atunci când discriminarea este indirectă, iar nu atunci când aceasta este, prin însăşi natura sa, bazată pe sex(20).
57. În speţă şi astfel cum a declarat Curtea Supremă a Statelor Unite în Hotărârea Manhart(21) în împrejurări în multe privinţe comparabile cu cele din prezenta cauză, „nu se poate spune că o diferenţă actuarială bazată în întregime pe sex este «bazată pe un alt factor decât sexul». Sexul este exact criteriul pe care aceasta se bazează”.
58. Curtea Supremă a subliniat că acest tip de cauze implică o generalizare care este „în mod incontestabil exactă: femeile, privite ca o categorie, trăiesc efectiv mai mult decât bărbaţii. […] Cu toate acestea, este de asemenea adevărat că nu toţi indivizii care se află în aceste categorii prezintă caracteristica ce diferenţiază reprezentantul lor mediu. Numeroase femei nu trăiesc la fel de mult ca bărbatul mediu şi numeroşi bărbaţi supravieţuiesc femeii medii”(22).
59. Cu alte cuvinte, o discriminare de genul celei în discuţie constă în atribuirea către indivizi a caracteristicilor medii ale unei categorii din care aceştia fac parte. În raport cu individul, nu considerăm că astfel de caracteristici medii pot fi calificate în vreun fel ca fiind „obiective”. Ceea ce este criticabil (şi, prin urmare, interzis) într‑o astfel de discriminare este recurgerea la caracteristici extrapolate de la categorie către individ în loc să se utilizeze caracteristici care disting cu adevărat individul de alţi indivizi şi care pot justifica o diferenţă de tratament.
60. Pentru a aprecia o astfel de discriminare într‑un context mai larg, poate fi util să se imagineze o situaţie (perfect plauzibilă) în care statisticile arată că membrii unui grup etnic determinat trăiesc în medie mai mult decât cei ai altui grup. Luarea în considerare a acestor diferenţe pentru a determina corelaţia între contribuţiile şi drepturile din cadrul sistemului comunitar de pensii ar fi total inacceptabilă şi nu suntem de părere că utilizarea criteriului privind sexul în locul criteriului privind originea etnică poate fi, într‑un fel sau altul, mai acceptabilă(23).
61. La fel, pentru a reveni la definiţia pensiilor ca remuneraţie amânată, nu ar putea fi în niciun caz acceptabil să se redacteze tabele care să prezinte durata medie a serviciului desfăşurat de bărbaţi şi, respectiv, de femei în cadrul instituţiilor comunitare şi să se plătească membrilor unuia dintre sexe salarii mai mari decât membrilor celuilalt sex, sub pretextul că, dacă s‑ar proceda altfel, pe întreaga durată a carierei lor ar primi mai puţin decât membrii celuilalt sex. Aceasta ar constitui nu numai o discriminare inechitabilă între indivizi bazată pe valorile medii ale categoriei lor, ci şi o atingere adusă principiului egalităţii de remunerare pentru aceeaşi muncă. Or, justificarea prezentată în ceea ce priveşte diferenţa de tratament referitoare la transferurile – unui salariu amânat – către sistemul comunitar de pensii este foarte asemănătoare.
62. Este adevărat că anumite dispoziţii comunitare care interzic inegalităţile de tratament în domenii speciale exclud de la această interdicţie anumite tipuri specifice de salariu. Printre dispoziţiile citate, Directiva 86/378 autorizează diferenţe de tratament în ceea ce priveşte transferurile de drepturi de pensie în cazul sistemelor cu prestaţii definite finanţate prin capitalizare(24).
63. Totuşi, chiar dacă directiva însăşi ar fi fost aplicabilă – aceasta se adresează statelor membre şi se aplică sistemelor profesionale de securitate socială –, această excepţie nu ar putea fi aplicabilă, întrucât sistemul comunitar de pensii nu este un sistem finanţat prin capitalizare.
64. În orice caz, în opinia noastră, interdicţia oricărei discriminări bazate pe sex este în asemenea măsură fundamentală(25) încât orice excepţie de la acest principiu trebuie interpretată foarte strict şi nu poate fi aplicată decât în domenii bine stabilite în care este prevăzută în mod expres. În speţă, spre deosebire de situaţia avută în vedere prin Directiva 86/378, nu există o asemenea autorizaţie expresă şi dispoziţiile de aplicare nu oferă nicio justificare.
65. În sfârşit, nu putem împărtăşi punctul de vedere al Consiliului potrivit căruia suprimarea diferenţei de tratament în discuţie în speţă ar implica o discriminare faţă de bărbaţi, întrucât, din cauza duratei mai scurte a vieţii, funcţionarii de sex masculin pensionaţi, priviţi ca o categorie, ar primi cu titlu de pensie o sumă globală mai mică decât funcţionarii de sex feminin pensionaţi, pentru aceeaşi sumă transferată către sistemul comunitar (presupunând egalitatea tuturor celorlalţi factori).
66. În primul rând, acest raţionament, dacă ar fi valabil, ar trebui să fie aplicat de asemenea contribuţiilor deduse din salariile funcţionarilor activi – cota procentuală ar trebui să fie mai mare pentru funcţionarii de sex feminin –, ceea ce, în opinia noastră, nu este intenţia Consiliului.
67. Totuşi, mai important este că – şi aceasta pare a fi o eroare de raţionament atât în argumentarea Consiliului, cât şi, probabil, în hotărârea atacată – Consiliul confundă costului sistemului cu prestaţiile către beneficiari.
68. Este incontestabil că plata unei pensii determină un cost final (în opoziţie cu plata unui capital la pensionare, opţiune pe care sistemul comunitar nu o prevede) care este cu atât mai ridicat cu cât beneficiarul trăieşte mai mult. Întrucât femeile trăiesc, în medie, mai mult decât bărbaţii, este probabil că, privite ca o categorie, acestea vor genera costuri mai mari pentru sistemul de pensii. Totuşi, pentru fiecare beneficiar, oricare ar fi sexul acestuia, o pensie este dobândită pe viaţă. Valoarea acesteia depinde în întregime de cuantumul său săptămânal, lunar sau anual, iar obiectul acesteia este numai de a procura beneficiarului(26) un anumit nivel de venituri regulate atât timp cât va trăi acesta. Suma totală plătită la data decesului beneficiarului este complet lipsită de relevanţă în această privinţă.
69. În consecinţă, ajungem la concluzia că prevederile în litigiu ale dispoziţiilor de aplicare ale Consiliului determină o discriminare bazată pe sex şi nu pot fi justificate. Acestea încalcă atât principiul general al egalităţii, cât şi aspectele sale specifice reprezentate de principiul egalităţii remuneraţiilor şi de cerinţa egalităţii de tratament fără referire la sex, prevăzută la articolul 1a alineatul (1) din statut. Prin urmare, motivul iniţial de nelegalitate invocat de doamna Lindorfer ar trebui admis în această privinţă.
70. În sfârşit, dorim totuşi să precizăm că analiza de mai sus priveşte statutul şi sistemul comunitar de pensii. Chiar dacă un mare număr de consideraţii prezentate sunt de aplicare generală, nu poate fi exclus faptul că acestea sunt susceptibile să ducă la rezultate diferite în alte împrejurări. Sistemele naţionale de pensii sunt supuse normelor din directivele menţionate mai sus, iar nu normelor din statut, iar finanţarea acestora poate fi diferită de finanţarea sistemului comunitar. În opinia noastră, prezenta analiză nu repune în discuţie, de exemplu, Hotărârile Coloroll(27) sau Neath(28). Şi mai îndepărtate de cazul de faţă se află activităţile de asigurare de autoturisme sau de asigurare de viaţă, pentru care ar trebui luaţi în considerare factori total diferiţi.
Discriminarea bazată pe vârstă
71. Motivul doamnei Lindorfer priveşte utilizarea valorilor actuariale care sunt întotdeauna mai mari – şi, prin urmare, mai puţin favorabile – pentru funcţionarii mai în vârstă(29). Acesta este comparabil cu problema discriminării bazate pe sex, care a fost analizată mai sus.
72. Efectul creşterii valorilor actuariale în funcţie de vârstă este acela că, pentru o sumă identică transferată către sistemul comunitar din acelaşi sistem naţional, toţi ceilalţi factori – ca, de exemplu, sexul şi gradul – fiind egali, un funcţionar mai în vârstă va beneficia de un număr de ani suplimentari de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii mai mic – şi, prin urmare, în ultimă instanţă, de o pensie mai mică – decât cel acordat unui funcţionar mai tânăr. De exemplu, dacă sunt folosite valorile actuariale în discuţie şi formula prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din dispoziţiile de aplicare în litigiu(30), rezultă că transferul a 100 000 de euro către sistemul comunitar de către o femeie în vârstă de 35 de ani are ca rezultat o rentă teoretică de 9 032 de euro, în timp ce transferul aceleiaşi sume de către o femeie în vârstă de 55 de ani va avea ca rezultat o rentă teoretică de 6 664 de euro(31).
73. La punctul 83 din hotărâre, Tribunalul a considerat că această diferenţă de tratament era justificată în mod esenţial de factori care influenţează în mod direct răspunderea financiară a Comunităţii faţă de fiecare funcţionar vizat individual, a cărei luare în considerare este impusă de o gestionare sănătoasă. Raţionamentul său cu privire la această problemă rezultă din consideraţia dezvoltată la punctul 82, în sensul că un funcţionar care transferă un capital către sistemul comunitar de pensii se află într‑o situaţie diferită din punct de vedere obiectiv de cea a unui funcţionar care contribuie la sistem prin activitatea pe care o desfăşoară într‑o instituţie comunitară.
74. Obiecţiile doamnei Lindorfer coincid în mare parte cu cele pe care aceasta le‑a ridicat în ceea ce priveşte discriminarea bazată pe sex: Tribunalul nu a explicat în ce mod erau relevanţi factorii menţionaţi mai sus şi nici, dacă aceştia erau relevanţi, în ce mod putea fi făcută o distincţie obiectivă între contribuţiile pe calea transferului de capital şi contribuţiile pe calea deducerilor din salarii, valorile actuariale fiind utilizate numai pentru calculul drepturilor rezultând din transfer.
75. Am examinat deja aceste critici cu privire la raţionamentul care justifică discriminarea bazată pe sex şi, în mai multe privinţe, analiza noastră este comparabilă cu problema discriminării bazate pe vârstă.
76. Prezintă o deosebită importanţă faptul că funcţionarii de toate vârstele sunt trataţi în mod identic în ceea ce priveşte contribuţiile la sistemul de pensii sub forma deducerilor din salariu. Dacă o diferenţă de tratament în funcţie de vârstă trebuia să fie justificată în cazul transferurilor către regimul comunitar, trebuie, aşadar, să se stabilească faptul că există o diferenţă obiectivă între aceste transferuri şi contribuţiile din salariu.
77. Factorii enumeraţi de Tribunal în motivarea hotărârii sale sunt i) perioada probabilă pe parcursul căreia capitalul transferat se va regăsi în cadrul bugetului comunitar, ii) evoluţia anticipată a carierei funcţionarului, iii) probabilitatea ca prestaţiile să îi fie plătite şi iv) perioada probabilă pe parcursul căreia vor fi efectuate aceste plăţi.
78. Printre aceşti patru factori, cei enunţaţi la iii) şi iv) sunt legaţi în mod evident de statisticile de speranţă de viaţă astfel cum sunt reflectate de valorile actuariale şi sunt relevanţi pentru a evalua măsura răspunderii viitoare a sistemului comunitar. Totuşi, hotărârea atacată nu conţine niciun indiciu care să explice de ce aceştia ar putea fi relevanţi în ceea ce priveşte transferurile, iar nu în ceea ce priveşte contribuţiile pe calea deducerilor din salariu. Or, ni se pare îndoielnic faptul că o astfel de distincţie poate fi operată pe baza unor raţionamente obiective, iar nu politice.
79. Evoluţia anticipată a carierei funcţionarului [ii)] este din nou un factor care poate fi relevant pentru costul global al pensiei plătite în final, deoarece această pensie reprezintă un procent din ultimul salariu. Totuşi, nu pare a fi evident că, dacă toţi ceilalţi factori din calculul transferului ar fi identici(32), un funcţionar recrutat la o vârstă mai înaintată ar primi în mod normal un salariu final mai mare. Mai degrabă se poate presupune, probabil, că funcţionarul mai tânăr, datorită unei cariere mai lungi, este susceptibil să obţină salariul mai mare şi, prin urmare, să beneficieze de prestaţii de pensie mai ridicate. Faptul că o carieră mai lungă va implica mai multe contribuţii sub forma deducerilor din salariu este lipsit de relevanţă pentru tratarea contribuţiilor sub forma transferului din sistemele naţionale de pensii, deoarece numărul de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii determinat de primele contribuţii este în totalitate independent de numărul de ani suplimentari de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii determinat pe baza celor menţionate în al doilea rând.
80. În sfârşit, referirea la perioada probabilă pe parcursul căreia capitalul transferat se va regăsi în cadrul bugetului comunitar [i)] ne pare a fi îndoielnică. În lipsa unui fond de pensii, este dificil să se argumenteze pe baza unui capital care rămâne la dispoziţia bugetului în care veniturile şi cheltuielile trebuie să fie echilibrate(33) şi care este supus principiului fundamental al „anualităţii”, care impune, în esenţă, ca veniturile şi creditele să fie determinate pe o bază anuală(34).
81. Totuşi, trebuie să se recunoască faptul că, pe de o parte, drepturile de pensie transferate către bugetul comunitar sunt venituri veritabile, în opoziţie cu simplele economii de cheltuieli, cum este cazul pentru contribuţiile din salariu, şi că, pe de altă parte, cerinţele unui buget echilibrat şi principiul anualităţii nu sunt atât de imperative încât să excludă reportarea sumelor de la un an la anul următor(35). În consecinţă, există un anumit capital care poate fi investit şi reportat, astfel încât poate exista o logică în faptul că sumele plătite pot fi considerate ca fiind rămase la dispoziţia bugetului pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă.
82. Cu toate că este posibil, probabil, să se combată raţionamentul Tribunalului pe acest temei prin intermediul unei analize financiare mai detaliate, nu considerăm că doamna Lindorfer a reuşit să facă acest lucru.
83. În plus, apreciem că este necesar să se ţină seama de natura discriminării bazate pe vârstă, precum şi de interdicţia acesteia, în comparaţie cu discriminarea bazată pe sex.
84. Sexul este, prin esenţă, un criteriu binar, în timp ce vârsta este un punct pe o scală. Discriminarea în funcţie de sex bazată pe tabele actuariale reprezintă, aşadar, o formă de discriminare extrem de brutală, care implică generalizări foarte ample, în timp ce discriminarea bazată pe vârstă poate fi gradată şi se bazează pe generalizări mai subtile.
85. În plus, în drept, ca şi în raporturile sociale în general, egalitatea de tratament fără referire la sex este în prezent considerată un principiu fundamental şi superior, care trebuie respectat şi aplicat în cea mai mare măsură posibilă, în timp ce ideea unui tratament egal fără referire la vârstă face obiectul a numeroase condiţii şi excepţii, cum sunt limitările de vârstă de diferite feluri, adeseori obligatorii din punct de vedere juridic şi care sunt considerate nu numai acceptabile, ci şi efectiv folositoare şi uneori esenţiale.
86. În special, vârsta este un criteriu inerent al sistemelor de pensii şi anumite distincţii în funcţie de vârstă sunt inevitabile în acest context.
87. În dreptul comunitar, interdicţia oricărei discriminări bazate pe vârstă este nu numai însoţită de rezerve şi de limitări mult mai numeroase decât discriminarea bazată pe sex, ci constituie, de asemenea, un fenomen mult mai recent.
88. În timp ce principiul egalităţii de remunerare între bărbaţi şi femei pentru aceeaşi muncă era deja înscris la articolul 119 din Tratatul CEE (în prezent articolul 141 CE) iniţial din 1957, prima referire la discriminarea bazată pe vârstă a fost făcută la articolul 6a din Tratatul CE (în prezent articolul 13 CE), introdus în anul 1997 prin Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoare în 1999. Această dispoziţie se limitează, în plus, să autorizeze Consiliul să ia măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate, printre altele, pe vârstă.
89. La 27 noiembrie 2000, a fost adoptată Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(36), care prevede o interdicţie generală a oricărei discriminări bazate, printre altele, pe vârstă în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, însă cu numeroase limitări(37). La 7 decembrie 2000, articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată în mod solemn la Nisa în decembrie 2000 de către Parlamentul European, Consiliu şi Comisie(38), interzicea orice discriminare bazată pe orice motiv, ca, de exemplu, vârsta. În sfârşit, la 1 mai 2004, o interdicţie specifică a discriminării bazate pe vârstă a fost înscrisă în statut(39).
90. Totuşi, amintim că hotărârea atacată în prezenta cauză a fost adoptată la 3 noiembrie 2000(40) şi, prin urmare, este anterioară ultimelor trei măsuri menţionate.
91. În lumina tuturor consideraţiilor de mai sus, considerăm că doamna Lindorfer a identificat anumite vicii în raţionamentul Tribunalului în ceea ce priveşte justificarea diferenţelor de tratament în funcţie de vârstă, care există, fără îndoială, în calculul drepturilor de pensie transferate. În special, această diferenţă pare dificil de justificat prin evoluţia anticipată a carierei funcţionarului, prin probabilitatea ca aceste prestaţii să îi fie plătite şi prin perioada probabilă pe parcursul căreia se vor efectua aceste plăţi.
92. Totuşi, în ceea ce priveşte perioada probabilă în care capitalul transferat se va regăsi în cadrul bugetului comunitar, în opinia noastră, doamna Lindorfer nu a demonstrat că justificarea este de nesusţinut, chiar dacă anumite îndoieli planează în această privinţă.
93. Ţinând seama de această posibilă justificare, precum şi de faptul că interdicţia legislativă a discriminării bazate pe vârstă nu era, la momentul hotărârii atacate, atât de clar stabilită cum este în prezent, nu considerăm că hotărârea atacată trebuie anulată cu privire la acest aspect. Totuşi, nu ar trebui să se presupună că sistemul actual este la adăpost de orice critică întemeiată pe interdicţia clară a discriminării bazate pe vârstă, care este acum prevăzută în statut.
Discriminarea bazată pe cetăţenie
94. Dacă utilizarea automată, în fiecare caz, a celei mai favorabile dintre cele două formule de conversie [variantele i) şi ii)] duce în mod sistematic la o „valoare reală” superioară în cazul unei conversii din anumite monede naţionale faţă de cea din alte monede naţionale, discriminarea care ar rezulta de aici ar fi bazată pe cetăţenie. Chiar dacă nu toţi funcţionarii care transferă sume într‑o monedă determinată au cetăţenia statului respectiv, există o probabilitate foarte mare ca acesta să fie cazul în majoritatea situaţiilor.
95. În primă instanţă, doamna Lindorfer a prezentat tabele comparative pentru a demonstra o astfel de discriminare. Consiliul a contestat exactitatea şi/sau relevanţa datelor în discuţie şi a răspuns în scris întrebărilor adresate de Tribunal în această privinţă.
96. Pe baza acestor elemente, Tribunalul a constatat că tabelele în discuţie prezentau incoerenţe, că priveau situaţii care, din mai multe privinţe, nu erau comparabile cu situaţia doamnei Lindorfer şi că erau, prin urmare, irelevante. Tribunalul a observat de asemenea că fluctuaţiile cursului de schimb care stau la baza diferenţelor de tratament în discuţie reprezintă factori care scapă controlului Comunităţii.
97. Doamna Lindorfer susţine că Tribunalul a tras concluzii incorecte din situaţia de fapt şi că, prin urmare, raţionamentul acestuia este eronat. Comparaţia sa cu cazul real al unui funcţionar spaniol nu ar fi trebuit înlăturată din cauza diferenţelor de vârstă, de sex şi de grad. Această comparaţie ar fi caracterizată, dimpotrivă, prin identitatea aproape totală între valoarea actuarială şi suma transferată. Tribunalul ar fi ignorat, în plus, calculele surprinzătoare ale doamnei Lindorfer ale rezultatelor transferului aceleiaşi sume din alte monede.
98. Am fi de acord cu opinia Tribunalului în sensul că, prin utilizarea unor parametri variabili, tabelele în discuţie nu demonstrează clar existenţa sau măsura unei diferenţe de tratament.
99. Pe de altă parte, s‑ar putea considera că Tribunalul, în calitatea sa de arbitru final în probleme de fapt, ar fi trebuit să analizeze datele în mod mai riguros, întrucât acestea evocă în mod cert o astfel de diferenţă.
100. În plus, ni se pare că anumite dispoziţii care reglementează varianta i) pot fi contestate. De exemplu, în cazul plăţii contribuţiilor la sistemul naţional în perioada 1985-1995, de ce ar trebui luate în considerare ratele de schimb în vigoare în perioada 1972-1984? La prima vedere, pare, în plus, dificil de justificat – în special cu privire la criteriul unei gestionări financiare sănătoase – o normă prin care (ca şi în cazul funcţionarului spaniol expus de doamna Lindorfer), dacă numărul de ani suplimentari de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii obţinuţi în sistemul comunitar în urma utilizării unei rate medii de schimb depăşeşte numărul de ani de plată a contribuţiilor în sistemul naţional, partea excedentară corespunzătoare sumei transferate, după conversie, este pur şi simplu plătită funcţionarului respectiv.
101. Totuşi, chiar dacă doamna Lindorfer a identificat deficienţe în metodele de conversie în urma cărora funcţionarii care transferă sumele în anumite monede naţionale primesc o „valoare reală” mai mare decât cea pe care o primesc funcţionarii care fac transferul în alte monede şi chiar dacă aceste deficienţe nu au fost examinate atât de riguros cum ar fi putut să o facă Tribunalul, nu considerăm că a fost identificată o discriminare interzisă din punct de vedere juridic.
102. Cum am subliniat mai sus(41), varianta i) este avantajoasă pentru funcţionarul respectiv dacă, pe perioada contribuţiei, moneda din sistemul naţional a pierdut din valoare în raport cu euro (sau, anterior, francul belgian) şi varianta ii) este avantajoasă dacă moneda naţională a câştigat în valoare. Se poate adăuga că niciuna dintre variante nu este avantajoasă sau dezavantajoasă dacă valoarea a rămas constantă. Posibilitatea de opţiune (sau, în practică, aplicarea automată a variantei mai avantajoase) înseamnă ca fiecare funcţionar să aibă dreptul la cea mai bună dintre cele două posibilităţi disponibile.
103. Esenţa discriminării constă în tratarea în mod diferit a unor situaţii comparabile sau tratarea în mod egal a unor situaţii diferite, fără nicio justificare obiectivă şi relevantă(42). Totuşi, pentru ca o discriminare să poată fi contestată în mod valabil, în opinia noastră, trebuie să se stabilească de asemenea că o parte a suferit un prejudiciu ca urmare a tratamentului care i‑a fost aplicat.
104. În speţă, faptul că doamna Lindorfer ar fi fost într‑o situaţie mai defavorabilă în cazul variantei i) şi că funcţionarul spaniol, a cărui situaţie este comparabilă cu situaţia sa, ar fi fost într‑o situaţie mai defavorabilă în cazul variantei ii) demonstrează, pe de o parte, că între cele două situaţii există într‑adevăr o diferenţă obiectivă şi relevantă, iar pe de altă parte, că niciunul dintre ei nu se poate plânge că a suferit vreun prejudiciu, de vreme ce fiecare a primit tratamentul mai favorabil.
Stabilirea vârstei şi a salariului la momente diferite în timp
105. În sfârşit, doamna Lindorfer pune în discuţie aprecierea de către Tribunal a argumentului său potrivit căruia utilizarea a două variante pentru calculul echivalentului în euro a sumei transferate din altă monedă a determinat o discriminare nejustificată pe motiv că varianta i) utilizează vârsta şi salariul funcţionarului la data titularizării, în timp ce varianta ii) utilizează vârsta şi salariul la data transferului efectiv. În acest din urmă caz, vârsta şi valoarea actuarială (V) ar fi în mod obligatoriu mai ridicate, iar salariul (T) ar putea fi mai mare, ceea ce ar influenţa în mod negativ calculul final.
106. Cu toate că doamna Lindorfer pare să susţină că hotărârea atacată nu a abordat acest argument, Consiliul afirmă că Tribunalul l‑a abordat la punctul 89, subliniind că, în varianta i), o dobândă simplă de 3,5 % pe an a fost dedusă din suma transferată pentru perioada scursă între data titularizării funcţionarului şi data transferului efectiv (cu excepţia perioadelor în care suma nu a fost revalorizată sau în care dobânda nu a fost majorată potrivit sistemului naţional din care se face transferul)(43), în timp ce, în cazul utilizării variantei ii), nu a fost dedusă o astfel de dobândă.
107. Evident, dacă aceasta este situaţia, prejudiciul rezultat în cel din urmă caz din referirea la o valoare actuarială mai mare şi, eventual, la un salariu mai mare este, în orice caz, atenuat în mod considerabil şi se poate chiar transforma în avantaj. Cu toate că nu ni se pare că rezultă cu claritate din redactarea articolului 10 alineatele (2)-(4) din dispoziţiile de aplicare că dobânda nu este dedusă decât în varianta i), această constatare a Tribunalului era întemeiată pe o declaraţie a Consiliului în răspunsul la o întrebare scrisă şi nu pare să fie contestat, ca atare, de doamna Lindorfer.
108. În aceste împrejurări, concluzionăm că doamna Lindorfer nu a identificat în hotărârea atacată vreun viciu cu privire la pretinsa discriminare rezultată din faptul că vârsta şi salariul sunt determinate la momente diferite în timp în variantele i) şi ii).
Consideraţii finale
109. Prin urmare, concluzionăm că hotărârea atacată este întemeiată pe o motivare insuficientă în măsura în care a constatat că nu există discriminare bazată pe sex şi că trebuie să fie anulată cu privire la acest aspect.
110. Cauza a fost dezbătută în întregime şi stadiul procedurii permite Curţii să soluţioneze ea însăşi în mod definitiv litigiul conform articolului 61 din Statutul Curţii de Justiţie. Prin urmare, aceasta ar trebui să admită motivul de nelegalitate ridicat de doamna Lindorfer în raport cu dispoziţiile de aplicare ale Consiliului, în măsura în care utilizarea valorilor actuariale determină o discriminare bazată pe sex şi, în consecinţă, să anuleze decizia atacată.
111. În aplicarea articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Doamna Lindorfer a solicitat obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată atât în primă instanţă, cât şi în recurs.
Concluzie
112. Prin urmare, în opinia noastră, Curtea ar trebui:
– să anuleze Hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din 18 martie 2004, Lindorfer/Consiliul (T‑204/01), în măsura în care a respins acţiunea pe motiv că nu există o discriminare interzisă bazată pe sex;
– să declare nul articolul 10 alineatul (3) din dispoziţiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene, adoptate de Consiliu la 13 iulie 1992, în măsura în care prevede utilizarea de valori actuariale diferite în funcţie de sex;
– să anuleze Decizia atacată a Consiliului din 3 noiembrie 2000;
– să oblige Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată atât în primă instanţă, cât şi în recurs.
1 – Limba originală: engleza.
2 – Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale (JO 1979, L 6, p. 24, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 192).
3 – Directiva 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială (JO L, 225, p. 40, Ediţie specială, 05/vol. 2, p. 53), modificată prin Directiva 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 (JO 1997, L 46, p. 20, Ediţie specială, 05/vol. 5, p. 3).
4 – Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie de stabilire a statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum şi a regimului aplicabil altor agenţi ai acestor Comunităţi şi de instituire a măsurilor speciale aplicabile temporar funcţionarilor Comisiei (JO L 56, p. 30), astfel cum fost modificat de mai multe ori. Articolul 1a a fost introdus prin Regulamentul (CE, CECA, Euratom) nr. 781/98 din 7 aprilie 1998, care modifică statutul în domeniul egalităţii de tratament (JO L 113, p. 4).
5 – De la 1 mai 2004, dispoziţia corespunzătoare este articolul 1d alineatul (1), care prevede:
„În aplicarea prezentului statut se interzice orice discriminare, precum discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.”
6 – O sumă echivalentă cu totalul acestei contribuţii este înscrisă la titlul „contribuţii la sistemul de pensii” în secţiunea venituri a bugetului Uniunii Europene (cu toate că nu este vorba despre un venit în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă de o reducere a cheltuielilor), împreună cu transferul drepturilor de pensie, răscumpărarea drepturilor de pensie şi contribuţiile funcţionarilor în concediu (fără plată) pentru motive personale (care sunt, toate, venituri propriu‑zise). În realitate, totalul acestor categorii este considerat a reprezenta o treime din costul pensiilor plătite, chiar dacă, de departe, acesta provine în cea mai mare parte din contribuţiile deduse din salariile de bază.
7 – În prezent abrogat şi înlocuit cu articolul 83a, cu dispoziţii detaliate de aplicare, inclusiv cele care prevăd o evaluare actuarială de către Eurostat la fiecare cinci ani, potrivit Anexei XII.
8 – Noţiunea oarecum neclară în engleză „flatt‑rate redemption value” pare a fi necunoscută în afara Statutului funcţionarilor Comunităţii şi ar putea fi tradus în franceză prin termenul „forfait de rachat”. Această noţiune poate fi definită ca valoarea totală a drepturilor dobândite de o persoană în cadrul unui sistem de pensii.
9 – Datată 3 noiembrie 2000.
10 – Hotărârea din 18 martie 2004, Lindorfer/Consiliul (T‑204/01, RecFP, p. I‑A‑83 şi p. II‑361).
11 – Traducerea noastră; hotărârea există numai în franceză, limba de procedură.
12 – A se vedea, de exemplu, Hotărârea din 30 aprilie 1996, P/S (C‑13/94, Rec., p. I‑2143, punctul 18), Hotărârea din 10 februarie 2000, Sievers şi Schrage (C‑270/97 şi C‑271/97, Rec., p. I‑929, punctele 56 şi 57), şi Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Allonby (C‑256/01, Rec., p. I‑873, punctul 65).
13 – A se vedea Hotărârea din 23 octombrie 2003, Schönheit şi Becker (C‑4/02 şi C‑5/02, Rec., p. I‑12575, punctele 56-59, precum şi jurisprudenţa citată acolo).
14 – Hotărârea din 20 martie 1984 (75/82 şi 117/82, Rec., p. 1509, punctul 17); acest principiu a fost confirmat recent de către Tribunal în Hotărârea din 23 ianuarie 2003, Hectors/Parlamentul European (T‑181/01, RecFP, p. I‑A‑19 şi II‑103).
15 – Hotărârea din 14 iunie 1990 (C‑37/89, Rec., p. I‑2395, punctul 13).
16 – A se vedea punctul 12 şi nota de subsol 5 de mai sus.
17 – Articolul 83 alineatul (4) din statut; a se vedea punctul 16 de mai sus.
18 – Este adevărat că poate surveni o creştere temporară a costurilor dacă normele actuale sunt declarate nelegale. Totuşi aceasta nu ar avea nicio legătură cu gestiunea financiară a sistemului, ci ar decurge din faptul că nu a fost asigurată de la început o gestiune juridică sănătoasă.
19 – A se vedea, de exemplu, Hotărârea din 9 februarie 1999, Seymour-Smith şi Perez (C‑167/97, Rec., p. I‑623, punctele 60 şi 65).
20 – A se vedea de asemenea Concluziile prezentate de noi în cauza Schnorbus, punctul 30 şi următoarele (Hotărârea din 7 decembrie 2000, C‑79/99, Rec., p. I‑10997).
21 – Los Angeles Department of Water and Power/Manhart (1978) 435 US 702, p. 712 şi 713.
22 – Ibidem, punctele 707 şi 708.
23 – Suntem conştienţi de faptul că o astfel de abordare ar prezenta o altă caracteristică criticabilă, şi anume că împărţirea indivizilor în grupuri etnice ar fi extrem de arbitrară. Cu toate acestea, exemplul rămâne valabil chiar dacă se face abstracţie de acest aspect.
24 – A se vedea punctele 8-10 de mai sus.
25 – A se vedea, de exemplu, considerentul (4) al Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă (JO L 303, p. 16, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 7): „Dreptul fiecărei persoane la egalitate în faţa legii şi la protecţie împotriva discriminării constituie un drept universal recunoscut prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, prin pactele Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile civile şi politice şi, respectiv, drepturile economice, sociale şi culturale şi prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnate de toate statele membre”.
26 – Şi, după caz, soţului său supravieţuitor.
27 – Hotărârea din 28 septembrie 1994 (C‑200/91, Rec., p. I‑4389).
28 – Hotărârea din 22 decembrie 1993 (C‑152/91, Rec., p. I‑6935).
29 – A se vedea punctele 18 şi 19 de mai sus.
30 – Ibidem.
31 – Rotunjit la numărul întreg următor. Valorile actuariale sunt 11 071 pentru o femeie în vârstă de 35 de ani şi 15 007 pentru o femeie în vârstă de 55 de ani. Renta teoretică ar trebui, bineînţeles, să fie convertită ulterior în ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensie conform celei de a doua părţi a formulei, dar calculul iniţial demonstrează o diferenţă între cele două rezultate atunci când ceilalţi parametri sunt identici.
32 – Având în vedere că valorile actuariale disting numai pe baza criteriului vârstei, factori precum gradul de recrutare fiind introduşi mai târziu în calcul.
33 – Articolul 268 CE.
34 – Articolul 6 şi următoarele din Regulamentul financiar actual [Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 (JO L 248, p. 1, Ediţie specială, 01/vol. 3, p. 198] şi dispoziţiile corespunzătoare, în special articolul 1 alineatul (2) şi articolul 6 din Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 (JO L 356, p. 1).
35 – În 2004, de exemplu, surplusul disponibil din exerciţiul bugetar anterior a fost în jur de 5,7 miliarde de euro.
36 – Citată la nota de subsol 25.
37 – În special articolul 6 alineatul (2) autorizează statele membre „să prevadă că nu constituie discriminare luarea în considerare a criteriului vârstei la stabilirea, pentru regimurile profesionale de securitate socială, a unei vârste pentru aderare sau admitere la prestaţiile de pensie sau invaliditate, inclusiv la fixarea, pentru aceste regimuri, a unor vârste diferite pentru lucrători sau pentru categorii de lucrători şi la utilizarea, în cadrul acestor regimuri, a criteriilor de vârstă în calculele actuariale, cu condiţia ca acestea să nu se traducă prin discriminări pe motive de sex”.
38 – JO C 364, p. 1; articolul 21.
39 – A se vedea nota de subsol 5 de mai sus. Aceasta a urmat, printre altele, abandonării limitelor de vârstă la recrutarea din 2002, în urma criticilor formulate de Ombudsmanul European.
40 – A se vedea punctul 26 de mai sus.
41 – La punctul 24.
42 – Astfel cum este amintit în hotărârea atacată, la punctul 64.
43 – A se vedea punctul 18 de mai sus.