HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
11 iulie 2007
Cauza T‑93/03
Spyros Konidaris
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcționari – Recrutare – Post de director de gradul A 2 – Respingerea candidaturii – Acțiune în anulare – Obligația de motivare – Legalitatea analizei comparative a candidaturilor – Evaluarea calificărilor candidatului numit”
Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Comisiei de a respinge candidatura reclamantului pentru postul de director în cadrul Direcției Generale „Societatea informațională”
Decizia: Respinge acțiunea. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Decizie care lezează – Respingerea unei candidaturi – Obligația de motivare cel mai târziu în stadiul respingerii reclamației
[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf și art. 90 alin. (2)]
2. Funcționari – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Stabilirea calificărilor minime cerute pentru un post de director
(Statutul funcționarilor, art. 29)
3. Funcționari – Post vacant – Ocuparea postului prin promovare – Analiză comparativă a meritelor candidaților
[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1) și art. 45]
4. Funcționari – Post vacant – Analiză comparativă a meritelor candidaților
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3) și art. 29]
5. Funcționari – Post vacant – Analiză comparativă a meritelor candidaților
(Statutul funcționarilor, art. 4 și 29)
1. Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să motiveze deciziile de promovare în privința candidaților nepromovați, aceasta este obligată, în schimb, să își motiveze decizia de respingere a unei reclamații depuse în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut de un candidat care nu a fost promovat, motivarea acestei decizii trebuind în principiu să coincidă cu motivarea împotriva căreia era îndreptată reclamația. În această privință, este suficient ca motivarea deciziei de respingere a candidaturii unui funcționar pentru un post ce trebuie ocupat prin promovare să privească întrunirea condițiilor legale de care, conform statutului, depinde legalitatea procedurii.
Deși lipsa totală de motivare a deciziei de respingere a candidaturii unui funcționar care a fost candidat la un post ce urmează să fie ocupat prin promovare nu poate fi acoperită de explicațiile furnizate de autoritatea împuternicită să facă numiri după introducerea unei acțiuni în justiție, simpla insuficiență a motivării furnizate în cadrul procedurii precontencioase nu este de natură să justifice anularea deciziei contestate în cazul în care, în cursul procedurii, administrația aduce precizări suplimentare. Astfel, insuficiența inițială a motivării poate fi reparată prin precizările suplimentare aduse, chiar în cursul procedurii, în cazul în care, înainte de introducerea acțiunii, persoana în cauză dispunea deja de elemente ce constituiau un început de motivare.
(a se vedea punctele 51, 53, 54 și 58)
Trimitere la: Curte 30 octombrie 1974 Grassi/Consiliul, 188/73, Rec., p. 1099, punctul 14; Curte 9 decembrie 1993, Parlamentul European/Volger, C‑115/92 P, Rec., p. I‑6549, punctul 22; Curte 19 noiembrie 1998, Parlamentul European/Gaspari, C‑316/97 P, Rec., p. I‑7597, punctul 29; Tribunal 12 februarie 1992, Volger/Parlamentul European, T‑52/90, Rec., p. II‑121, punctul 40, confirmată prin Hotărârea Parlamentul European/Volger, citată anterior, punctele 22-24; Tribunal 18 martie 1997, Picciolo și Caló/Comitetul Regiunilor, T‑178/95 și T‑179/95, RecFP, p. I‑A‑51 și II‑155, punctul 34; Tribunal 26 ianuarie 2000, Gouloussis/Comisia, T‑86/98, RecFP, p. I‑A‑5 și II‑23, punctele 73-77; Tribunal 20 februarie 2002, Roman Parra/Comisia, T‑117/01, RecFP, p. I‑A‑27 și II-121, punctele 26 și 30; Tribunal 12 decembrie 2002, Morello/Comisia, T‑135/00, RecFP, p. I‑A‑265 și II‑1313, punctele 34 și 37; Tribunal 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 36
2. Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere în vederea stabilirii aptitudinilor cerute pentru posturile ce urmează a fi ocupate și numai o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește definirea condițiilor minime ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea postului în cauză poate atrage nelegalitatea anunțului pentru ocuparea postului vacant.
În ceea ce privește un post de director, instituția poate considera, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, că faptul de a avea o experiență sau cunoștințe specifice în domeniul propriu al direcției în discuție poate avea un rol mai puțin determinant decât faptul de a dispune de aptitudini generale de conducere, de analiză și de discernământ de nivel înalt, având în vedere că persoane având experiența și cunoștințele tehnice necesare pot fi regăsite în orice caz chiar în cadrul direcției.
(a se vedea punctele 72 și 74)
Trimitere la: Tribunal 16 octombrie 1990, Gallone/Consiliul, T‑132/89, Rec., p. II‑549, punctul 27; Tribunal 3 martie 1993, Booss și Fischer/Comisia, T‑58/91, Rec., p. II‑147, punctul 69; Tribunal 29 mai 1997, Contargyris/Consiliul, T‑6/96, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑357, punctul 100; Hotărârea Morello/Comisia, citată anterior, punctul 69
3. Raportul de evaluare constituie un element de apreciere indispensabil de fiecare dată când cariera funcționarului este analizată de autoritatea ierarhică. O procedură de promovare este nelegală în cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri nu a putut efectua o analiză comparativă a meritelor candidaților pentru că rapoartele de evaluare ale unuia sau mai multora dintre ei au fost întocmite, din cauza administrației, cu mare întârziere. O astfel de nelegalitate nu este însă de natură să conducă la anularea unei decizii de numire decât în măsura în care lipsa raportului de evaluare ar fi putut avea o incidență decisivă asupra procedurii.
În această privință, există diferențe între procedura de ocupare a unui post vacant prin detașare sau promovare, care se derulează în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (a) din statut, pe de o parte, și procedura de promovare prevăzută la articolul 45 din statut, pe de altă parte. În timp ce această din urmă procedură urmărește să adapteze cariera funcționarilor în funcție de eforturile depuse și de meritele de care au dat dovadă în exercitarea atribuțiilor, cu alte cuvinte, să îi recompenseze pe funcționarii care, în trecut, au făcut în ansamblu dovada unor merite superioare, procedura de ocupare a unui post vacant urmărește să identifice, în interesul exclusiv al serviciului, funcționarul cel mai capabil să exercite funcțiile inerente postului ce urmează a fi ocupat. Prin urmare, în cadrul analizei comparative a meritelor, autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să își întemeieze aprecierea pe rapoartele de evaluare, ci poate să țină seama de alte elemente referitoare la meritele candidaților, precum informații referitoare la situația lor administrativă sau personală. Astfel de informații pot fi de natură să relativizeze aprecierea efectuată pe baza rapoartelor de evaluare.
(a se vedea punctele 88 și 90-92)
Trimitere la: Curte 27 ianuarie 1983, List/Comisia, 263/81, Rec., p. 103, punctele 25 și 26; Curte 12 februarie 1987, Bonino/Comisia, 233/85, Rec., p. 739, punctul 5; Tribunal 3 martie 1993, Vela Palacios/CES, T‑25/92, Rec., p. II‑201, punctele 40 și 43; Tribunal 25 noiembrie 1993, X/Comisia, T‑89/91, T‑21/92 și T‑89/92, Rec., p. II‑1235, punctele 49 și 50; Tribunal 5 martie 1998, Manzo-Tafaro/Comisia, T‑221/96, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑307, punctul 18; Tribunal 24 februarie 2000, Jacobs/Comisia, T‑82/98, RecFP, p. I‑A‑39 și II‑169, punctul 36; Tribunal 5 octombrie 2000, Rappe/Comisia, T‑202/99, RecFP, p. I‑A‑201 și II‑911, punctul 40; Hotărârea Morello/Comisia, citată anterior, punctul 89
4. În cadrul puterii de apreciere recunoscute autorității împuternicite să facă numiri în ceea ce privește definirea regulilor referitoare la analiza comparativă a candidaturilor, revine acestei autorități, precum și diferiților responsabili ierarhici consultați în cursul procedurii de promovare sau de detașare în cauză obligația de a aprecia, la fiecare etapă a analizei candidaturilor, dacă este necesar să se obțină, în acest stadiu, informații sau elemente de evaluare suplimentare prin intermediul unei întrevederi cu toți candidații sau numai cu unii dintre aceștia, pentru a se putea pronunța în deplină cunoștință de cauză. Nicio dispoziție statutară nu conferă unui candidat, în cadrul unei proceduri de recrutare, dreptul de a avea o întrevedere cu superiorul său ierarhic potențial. Prin urmare, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate fi obligată să organizeze o întrevedere cu candidații la un post decât dacă, și în măsura în care, o astfel de obligație rezultă din cadrul legal pe care și l‑a fixat.
Cu toate acestea, puterea discreționară recunoscută administrației în ceea ce privește stabilirea procedurii sau a metodei de urmat în cadrul analizei comparative a candidaturilor este limitată de necesitatea de a efectua această analiză atent și imparțial, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament a funcționarilor, consacrat, în termeni generali, la articolul 5 alineatul (3) din statut. În practică, analiza comparativă a meritelor candidaților trebuie efectuată pe o bază egalitară și pornind de la surse de informații și de la date comparabile.
(a se vedea punctele 107, 108 și 110)
Trimitere la: Curte 21 aprilie 1983, Ragusa/Comisia, 282/81, Rec., p. 1245, punctul 21; Tribunal 30 noiembrie 1993, Perakis/Parlamentul European, T‑78/92, Rec., p. II‑1299, punctul 15; Tribunal 30 noiembrie 1993, Tsirimokos/Parlamentul European, T‑76/92, Rec., p. II‑1281, punctul 20; Tribunal 5 noiembrie 2003, Cougnon/Curtea de Justiție, T‑240/01, RecFP, p. I‑A‑263 și II‑1283, punctele 67 și 70
5. În ceea ce privește evaluarea conformității unei candidaturi cu cerințele impuse de un anunț pentru ocuparea unui post vacant, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune, în special în cazul în care postul ce urmează să fie ocupat este de gradul A 1 sau A 2, de o largă putere de apreciere pentru compararea meritelor candidaților la un astfel de post. Exercitarea acestei largi puteri de apreciere presupune însă o analiză minuțioasă a dosarelor de candidatură și respectarea riguroasă a cerințelor precizate în anunțul pentru ocuparea unui post vacant, astfel încât autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să respingă orice candidat care nu ar corespunde acestor cerințe. Anunțul pentru ocuparea unui post vacant constituie, astfel, un cadru legal pe care autoritatea împuternicită să facă numiri și‑l impune și pe care trebuie să îl respecte întocmai.
(a se vedea punctele 120 și 121)
Trimitere la: Tribunal 9 iulie 2002, Tilgenkamp/Comisia, T‑158/01, RecFP, p. I‑A‑111 și II‑595, punctele 50 și 51; Tribunal 11 noiembrie 2003, Faita/CES, T‑248/02, RecFP, p. I‑A‑281 și II‑1365, punctul 70