COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 6.5.2026
COM(2026) 539 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Ruperea cercului vicios al sărăciei în rândul copiilor – consolidarea Garanției europene pentru copii
{SWD(2026) 772 final}
Sărăcia în rândul copiilor în UE se menține la un nivel ridicat. Progresele înregistrate către atingerea obiectivului de reducere a numărului de copii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială cu cel puțin 5 milioane până în 2030 au stagnat, iar aproape unul din patru copii se confruntă cu astfel de riscuri ( 1 ). În același timp, creșterea costului vieții continuă să exercite presiuni asupra bugetelor familiale. Sărăcia în rândul copiilor nu ține doar de venitul disponibil, ci se referă și la satisfacerea nevoilor de bază ale copiilor, cum ar fi hrana sau locuința, precum și la accesul copiilor la servicii esențiale pentru bunăstarea și dezvoltarea lor (educație, asistență medicală, activități extrașcolare).
Consecințele sărăciei în perioada de creștere sunt grave și de lungă durată, aproape dublând probabilitatea ( 2 ) sărăciei la vârsta adultă. Copiii care trăiesc în sărăcie se pot confrunta cu obstacole precum accesul limitat la o alimentație adecvată ( 3 ), la asistență medicală sau la locuințe corespunzătoare, precum și cu o expunere mai mare la violență și la riscuri online. Aceste dezavantaje subminează drepturile copiilor, bunăstarea lor generală, nivelul lor de instruire și participarea lor la societate și le restrâng perspectivele de viață și de ocupare a unui loc de muncă în viitor. Sărăcia în rândul copiilor are și o dimensiune teritorială, întrucât persistă disparități între regiuni și teritorii, ceea ce relevă diferențe majore pe care mediile naționale nu le surprind.
Sunt necesare fără întârziere acțiuni curajoase și investiții solide. Lipsa de acțiune are un cost ridicat: se estimează că dezavantajele pentru copii și efectele lor pe tot parcursul vieții costă Europa 3,4 % din PIB ( 4 ) în fiecare an. În schimb, investițiile în copii începând de la cea mai fragedă vârstă generează o rată ridicată de beneficii pozitive ( 5 ) pentru aceștia și pentru dezvoltarea lor viitoare, precum și pentru economia, coeziunea socială și democrația noastră. Având în vedere constrângerile bugetare stricte, este așadar esențial să evaluăm și, dacă va fi necesar, să reechilibrăm modul în care sunt alocate cheltuielile publice și sociale între grupele de vârstă, astfel încât să diminuăm sărăcia în rândul copiilor și să promovăm echitatea între generații.
UE și statele membre pun în aplicare politici de combatere a sărăciei în rândul copiilor, inclusiv cu finanțare din partea UE. Un instrument de politică esențial în acest sens este Garanția europeană pentru copii ( 6 ). Garanția a îmbunătățit accesul la servicii pentru copiii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială. De la adoptarea sa, garanția a adus beneficii importante: participarea copiilor care trăiesc în sărăcie la educația și îngrijirea timpurie (ECEC) a crescut cu 2 puncte procentuale, cel puțin șapte state membre și-au extins programele care oferă mese în școli, iar alți 850 000 de copii, dintre care 80 % sunt expuși riscului de sărăcie, au dobândit acces la activități școlare. Aceste beneficii trebuie extinse prin eliminarea barierelor în calea accesului care persistă în fiecare dintre aceste domenii.
Dar garanția nu poate, de una singură, să scape oamenii de sărăcie. Persistă multe lipsuri în aplicarea ei, în special în ceea ce privește informarea persoanelor celor mai vulnerabile și integrarea serviciilor (individuale) în sisteme de sprijin coerente și consecvente mai ample, care să abordeze cauzele profunde ale sărăciei în rândul copiilor și să îi poată aduce într-o situație mai puțin vulnerabilă. La rândul lor, fondurile insuficiente disponibile pentru garanție și investite în aceasta limitează impactul pozitiv al măsurilor luate.
Prezenta comunicare analizează cauzele specifice ale sărăciei în rândul copiilor și răspunsurile instituite prin intermediul politicilor, prezentând soluțiile care au funcționat și cele care nu au funcționat în actualul cadru de politică, modul în care poate fi consolidată Garanția europeană pentru copii și alte măsuri de politică ce pot fi luate la nivelul UE pentru a ieși din capcana sărăciei în rândul copiilor care persistă în prezent. În acest scop, comunicarea se bazează pe trei piloni:
Primul pilon pune accentul pe sprijinul acordat gospodăriilor în care trăiesc copiii aflați în dificultate. Asigurarea accesului gospodăriilor la resurse adecvate necesită, în primul rând, eliminarea barierelor care împiedică membrii adulți ai gospodăriilor să își găsească locuri de muncă de calitate și să acceseze servicii de calitate, precum și asigurarea unor plase de siguranță socială solide, care să prevină deprivarea materială atunci când veniturile sunt insuficiente.
Al doilea pilon analizează Garanția europeană pentru copii, instrumentul central pus în aplicare pe tot cuprinsul UE pentru a oferi acces la servicii copiilor aflați în dificultate. Accesul la servicii esențiale oferă copiilor aflați în dificultate un start corect în viață, reducând probabilitatea de a se confrunta cu sărăcie la vârsta adultă. Garanția europeană pentru copii a înregistrat progrese în combaterea și prevenirea sărăciei în rândul copiilor, dar e loc de mai mult și de mai bine. Implementarea ei trebuie să fie mai fermă. Domeniul ei de aplicare trebuie să țină seama de provocările emergente, cum ar fi cele legate de presiunile asupra sănătății mintale cu care se confruntă copiii și de amenințările online și offline la adresa securității și a bunăstării lor. Este nevoie ca garanția să ajungă la mai mulți copii aflați în dificultate și să fie însoțită de mentorat, astfel încât niciun copil să nu fie lăsat pe dinafară din cauza golurilor unor sisteme fragmentate. În plus, este esențială continuitatea sprijinului, din copilărie până la vârsta adultă timpurie, pentru a netezi drumul către o tranziție sigură către viața adultă.
Al treilea pilon al prezentei comunicări abordează guvernanța, monitorizarea și finanțarea, vitale pentru creșterea impactului acțiunilor de combatere a sărăciei în rândul copiilor pe tot cuprinsul UE. Măsurile trebuie aplicate mai ferm și mai intens. UE și statele membre trebuie să mobilizeze toate fondurile disponibile pentru a se asigura că presiunea costului vieții nu împinge mai multe familii cu copii spre sărăcie, iar oamenii aflați în dificultate în prezent primesc ajutor de urgență. Aceste investiții trebuie susținute pe termen lung; proiectele punctuale și cele izolate nu vor avea efecte de durată. Este nevoie, așadar, de o guvernanță sporită la toate nivelurile și de o monitorizare riguroasă pentru a se putea reacționa prompt, prin politicile potrivite locului și momentului.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare oferă o analiză a punerii în aplicare a Garanției europene pentru copii ( 7 ) până în prezent.
1.Prevenirea și reducerea sărăciei în rândul familiilor
Sunt necesare acțiuni imediate pentru a ajuta gospodăriile vulnerabile să satisfacă nevoile copiilor din cadrul lor. Problemele mai ample în materie de accesibilitate a prețurilor, cum ar fi costurile locuințelor, sunt abordate în Strategia UE pentru combaterea sărăciei ( 8 ) și în Propunerea de recomandare a Consiliului privind combaterea excluziunii în materie de locuințe ( 9 ). Capitolul de față analizează măsurile suplimentare complementare.
Sprijinirea accesului părinților la locuri de muncă
Locurile de muncă de calitate reprezintă cea mai eficientă cale pentru a ieși din sărăcie. Locurile de muncă stabile și bine plătite reduc semnificativ riscul de sărăcie și pe cel de precaritate: dacă ratele de ocupare ar atinge obiectivele naționale ( 10 ) stabilite de statele membre, aproximativ 1,7 milioane de copii ar putea scăpa de sărăcie ( 11 ). Și totuși, pentru mulți părinți cu venituri mici, în special pentru mame, accesul la locuri de muncă este îngreunat de barierele asociate responsabilităților de îngrijire, care le limitează capacitatea de a se angaja, de a lucra suficiente ore sau de a avansa în carieră. Deși Directiva UE privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ( 12 ) a luat măsuri importante pentru a sprijini părinții în găsirea unui echilibru între responsabilitățile de îngrijire și cele profesionale, există încă lacune semnificative.
Una dintre barierele din calea activării și a creșterii gradului de încadrare în muncă al părinților constă în lipsa educației și îngrijirii timpurii (ECEC) sau accesul insuficient la aceasta. Chiar și în prezent, 75 % dintre mamele cu copii mici invocă obligațiile familiale și pe cele de îngrijire ca motiv principal pentru care nu pot participa la piața forței de muncă ( 13 ). O participare mai mare la ECEC poate să crească gradul de ocupare a părinților cu până la 10 puncte procentuale ( 14 ). Există dovezi că, pe termen lung, copiii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială care participă la ECEC au performanțe academice mai bune, o stare de sănătate mai bună și perspective mai bune de angajare. UE promovează deja extinderea ECEC și a stabilit obiective în acest sens ( 15 ).
Un obstacol major în calea unei participări mai mari a părinților pe piața forței de muncă este așa-numita „discontinuitate în îngrijirea copiilor”. Pentru a fi eficace, ECEC trebuie să fie accesibile, rezonabile ca preț și de o calitate suficientă. În ceea ce privește accesibilitatea, pe lângă necesitatea de a avea locuri disponibile, există și alți factori în joc – de exemplu, vârsta minimă la care copiii pot fi înscriși în ECEC. Discontinuitatea în îngrijirea copiilor se referă la perioada dintre sfârșitul concediului din motive familiale și momentul în care copiii pot fi încadrați efectiv în ECEC sau în învățământul obligatoriu. În unele state membre, această discontinuitate poate dura câțiva ani, lăsând familiile fără servicii de îngrijire a copiilor pe care să se poată baza și limitând capacitatea părinților de a-și găsi un loc de muncă sau de a rămâne în câmpul muncii. Doar un număr mic de state membre ( 16 ) asigură o acoperire neîntreruptă. În consecință, eliminarea acestei discontinuități, cu un accent deosebit pe participarea copiilor vulnerabili, și abordarea disparităților teritoriale ar trebui să fie o prioritate.
În acest sens, astfel cum s-a anunțat în Strategia UE pentru combaterea sărăciei și în conformitate cu articolul 154 alineatul (2) din TFUE, Comisia va lansa prima etapă a consultării partenerilor sociali europeni pentru a obține opiniile acestora cu privire la posibila direcție a acțiunii UE de sprijinire a activării persoanelor excluse de pe piața forței de muncă, inclusiv prin accesul la servicii de îngrijire a copiilor.
Pe de altă parte, sprijinirea încadrării în muncă a părinților nu se limitează la ECEC. Statele membre ar trebui să pună în aplicare și măsuri prin care să ofere formule de lucru flexibile și adaptate nevoilor familiilor (de exemplu muncă de la distanță sau un program de lucru previzibil), precum și să se asigure că munca este rentabilă, prin eliminarea factorilor de descurajare specifici cu care se confruntă părinții atunci când intră, rămân sau progresează pe piața forței de muncă, inclusiv a celor legați de conceperea sistemului fiscal și a sistemului de securitate socială și de interacțiunea dintre ele.
Plase de siguranță solide pentru gospodăriile cu copii expuși riscului de sărăcie
Pentru a scoate din sărăcie gospodăriile cu copii și a le ajuta să nu se confrunte cu deprivarea materială, este esențial ca sprijinul pentru ocuparea forței de muncă să fie combinat cu plase de siguranță puternice. Sprijinul pentru venit și sprijinul în natură au un rol esențial în asigurarea faptului că familiile își pot îndeplini nevoile de bază atunci când veniturile sunt insuficiente sau instabile. Dintre acestea, un rol esențial îl au prestațiile în numerar (cum sunt alocațiile pentru copii, creditele fiscale pentru copii sau suplimentele de venit pentru gospodăriile cu copii). Aceste prestații trebuie utilizate în beneficiul copiilor și ar trebui să conducă la o îmbunătățire a bunăstării acestora, precum și să sprijine integrarea părinților pe piața forței de muncă. Toate statele membre prevăd prestații familiale sau pentru copii, într-o formă sau alta. Aceste transferuri reduc sărăcia în rândul copiilor din UE cu 10,6 puncte procentuale în medie, contribuind totodată la acoperirea costurilor esențiale și la atenuarea impactului șocurilor economice. Sunt esențiale implementarea eficace și monitorizarea atentă de către statele membre, inclusiv pentru a evita fraudele și a detecta posibila utilizare abuzivă a prestațiilor pentru copii în scopul atingerii altor obiective, astfel încât să se asigure cel mai puternic impact pozitiv.
Impactul acestor prestații asupra reducerii sărăciei variază semnificativ de la un stat membru la altul, oscilând între 4 și 16 puncte procentuale. Această situație reflectă modurile diferite în care sunt distribuite prestațiile, adecvarea acestora și structura lor generală. În 10 state membre, cele mai sărace familii cu copii primesc mai puțin – în termeni absoluți – decât gospodăriile mai înstărite, adesea din cauza structurilor regresive ale prestațiilor sau a neutilizării acestora, care poate ajunge până la 30 % ( 17 ). Ca bune practici, se pot menționa conceperea mai integrată a prestațiilor, acordarea lor automată cu scopul de a reduce barierele administrative, precum și voucherele specifice pentru anumite bunuri și servicii, care previn utilizarea abuzivă și garantează că prestațiile răspund în mod direct nevoilor copiilor. Pentru a crește impactul acestor practici, Comisia va oferi sprijin activ statelor membre în reformarea sistemelor de prestații pentru copii.
Comisia va adopta o recomandare a Comisiei referitoare la Orientări privind creșterea eficienței sistemelor de prestații pentru copii în combaterea sărăciei în rândul copiilor, punând accentul îndeosebi pe caracterul adecvat și acoperirea acestor sisteme, precum și pe utilizarea și recurgerea la acestea. Vor fi abordate, de asemenea, modalități care să asigure că prestațiile sunt utilizate eficient pentru a îndeplini nevoile copiilor cărora le sunt destinate, în vederea obținerii unui impact cât mai mare asupra bunăstării acestora.
Plasele de siguranță solide nu se limitează la sprijinul pentru venit. Prevenirea reală a sărăciei necesită și o asistență mai amplă pentru familii, inclusiv consiliere privind datoriile, sprijin interpersonal și servicii de consiliere financiară. Pentru ca impactul să fie și mai puternic, statele membre ar trebui să ofere servicii complementare esențiale, cum ar fi sprijin pentru părinți care să cuprindă resurse, orientări și asistență menite să ajute părinții să promoveze bunăstarea și dezvoltarea copiilor lor.
2.Consolidarea impactului Garanției europene pentru copii
Garanția europeană pentru copii acoperă serviciile de bază de care are nevoie orice copil pentru a se putea dezvolta, indiferent de vulnerabilitatea gospodăriei din care face parte, și care cuprind locuința, hrana, educația, îngrijirea. Cu toate acestea, odată cu apariția unor noi provocări, garanția în forma sa actuală nu poate contracara de una singură toți factorii determinanți ai sărăciei și toate implicațiile acestora. În primul rând, domeniul de aplicare și realizarea serviciilor și măsurilor incluse în Garanția europeană pentru copii diferă considerabil, unele fiind mai ușor de pus în aplicare decât altele. De exemplu, asigurarea accesului la mese sănătoase și nutritive în școli este o măsură relativ simplă, care se bazează adesea pe un cadru de executare centrat pe achiziționarea de alimente pentru școli. În schimb, asigurarea accesului la educația și îngrijirea timpurie – în special la vârstele cele mai fragede – necesită, în anumite state membre, reforme mult mai complexe și investiții mai mari.
În al doilea rând, este puțin probabil să se obțină o schimbare permanentă a situației copiilor aflați în dificultate numai prin intervenții punctuale, fără măsuri de politică bine coordonate și interconectate și fără a asigura o implementare care să poată fi susținută în timp. Pentru a îmbunătăți rezultatele și impactul, este esențial să existe un cadru de politică mai solid și mai integrat, în care să poată fi urmărită evoluția fiecărui copil aflat în dificultate care beneficiază de garanție. În al treilea rând, de la adoptarea garanției în 2021 au apărut noi provocări pentru copii, cum ar fi presiunile asupra sănătății mintale sau riscul mai mare de abuzuri și de expunere la violență online și offline, ceea ce indică necesitatea unui cadru consolidat la nivelul UE pentru a aborda aceste preocupări.
În fine, este necesară o punte între Garanția europeană pentru copii și politicile mai generale, astfel încât să se asigure, în măsura posibilului, că adolescenții și tinerii adulți fac fără probleme tranziția către piața muncii. Scopul este capacitarea lor pentru a obține locuri de muncă stabile și a-și clădi o viață autonomă și demnă. Abordarea eficace a acestei tranziții este esențială pentru a întrerupe ciclul de transmitere a sărăciei de la o generație la alta. Aceste provocări necesită acțiuni strâns coordonate cu Garanția europeană pentru copii, dar care să depășească sfera de aplicare a acesteia, pentru a asigura o protecție și un sprijin centrate pe copii, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor copiilor.
Extinderea accesului la servicii
Garanția europeană pentru copii a fost mereu un catalizator al schimbării, fiind mobilizată de statele membre pentru a îmbunătăți accesul copiilor aflați în dificultate la servicii și bunuri esențiale.
În ceea ce privește ECEC, copiii care trăiesc în sărăcie înregistrează în continuare un decalaj de 15 puncte procentuale față de numărul celorlalți copii înscriși. Pentru a elimina decalajul, statele membre trebuie să investească în capacitatea ECEC și în calificările forței de muncă și să ajungă la familiile marginalizate. Comisia va sprijini aceste eforturi prin intermediul unei cereri de propuneri în cadrul programului Orizont Europa pentru soluții inovatoare în domeniul ECEC ( 18 ) și va prezenta orientări pentru dezvoltarea programei de învățământ și a pedagogiei în domeniul ECEC.
Deși extinderea meselor oferite în școli a îmbunătățit securitatea alimentară, peste 1 milion de copii din UE încă nu au acces zilnic la fructe și legume proaspete. Comisia va promova oferirea de mese școlare copiilor aflați în dificultate, în colaborare cu Coaliția pentru mese școlare ( 19 ), prin învățare reciprocă și prin asistență tehnică. De asemenea, va mobiliza programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli, precum și FSE+ pentru a extinde sprijinul nutrițional de calitate în contextul noului cadru financiar multianual.
Pe lângă accesul la mese, o dezvoltare sănătoasă presupune și accesul la activități extrașcolare. Nu mai puțin de 22,7 % dintre copiii care trăiesc în sărăcie rămân excluși de la activitățile extrașcolare obișnuite (comparativ cu doar 2,9 % dintre copiii mai avantajați), adesea din cauza costurilor, a lipsei mijloacelor de transport sau a stereotipurilor culturale. Rezolvarea acestei probleme necesită investiții și parteneriate clar direcționate, pe care Comisia își propune să le sprijine printr-o cerere specifică de proiecte în cadrul FSE+ care să transforme cultura și sportul în instrumente de incluziune socială. Rolul activității fizice în politicile de incluziune socială poate fi abordat și prin actualizarea Recomandării Consiliului privind activitatea fizică de îmbunătățire a stării de sănătate.
Deși serviciile individuale acoperite de garanție continuă să se extindă, este necesar un răspuns mai integrat pentru a elimina barierele care pun piedici în calea egalității de șanse pentru copii, în special în educație. Potrivit celor mai recente cifre PISA, 28,8 % dintre copiii defavorizați ( 20 ) obțin rezultate slabe la citire, matematică și științe, comparativ cu doar 4,7 % dintre colegii lor mai avantajați – un decalaj care s-a accentuat de la pandemia de COVID-19. Extinderea accesului la ECEC, la mesele școlare și la activitățile extrașcolare are un impact pozitiv dovedit asupra dezvoltării cognitive, a implicării școlare și a rezultatelor la învățătură. Totuși, eliminarea decalajului dintre rezultate necesită un răspuns mai amplu, care să nu se limiteze la furnizarea de servicii. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie un sprijin educațional cuprinzător pentru copiii aflați în dificultate, care să includă asistență la domiciliu, tutoriat specific și programe de învățare individualizate, astfel încât copiii care trăiesc în sărăcie să primească un ajutor adaptat cu adevărat nevoilor și situației fiecărui copil.
La fel de imperioasă este asigurarea unui răspuns integrat la presiunile asupra sănătății mintale, care afectează disproporționat copiii care trăiesc în sărăcie. Din 2021, ponderea copiilor care trăiesc în sărăcie și care declară o „stare de sănătate foarte bună” a scăzut cu 5 puncte procentuale, sănătatea mintală deteriorându-se cel mai rapid în rândul celor mai vulnerabili. Simptomele depresiei și ale singurătății sunt resimțite din ce în ce mai des. O anchetă la nivelul UE va clarifica impactul mijloacelor de comunicare socială și al timpului excesiv petrecut în fața ecranelor asupra acestor tendințe, însă abordarea lor necesită deja acțiuni pe mai multe fronturi: asistență medicală preventivă, intervenție timpurie și colaborare transsectorială. De asemenea, statele membre ar trebui să remedieze lipsa de personal specializat în domeniul sănătății mintale și problema cheltuielilor din buzunar suportate de familiile aflate în dificultate și să extindă raza de acțiune a intervențiilor printr-o cooperare mai strânsă între școli, asistenții sociali și furnizorii de servicii medicale. Pentru a încuraja aceste eforturi, Comisia sprijină UNICEF în demersul de testare a unui set de instrumente pentru promovarea sănătății și a bunăstării mintale a copiilor și adolescenților, insistând în mod specific pe accesul celor mai vulnerabili copii. Comisia va oferi asistență statelor membre și autorităților locale în aplicarea setului de instrumente prin învățare reciprocă și prin ateliere specifice.
Consolidarea punerii în aplicare pentru a asigura un sprijin bine direcționat și de impact până la vârsta adultă timpurie
Pentru a se asigura că Garanția europeană pentru copii determină o schimbare de durată, punerea sa în aplicare trebuie să evolueze de la prestarea unor servicii fragmentate la un sistem coerent, centrat pe copii, care să ofere sprijin adaptat fiecărui copil aflat în dificultate, de la o vârstă fragedă până la tranziția critică la vârsta adultă. Acest deziderat necesită trei schimbări principale: în primul rând, sprijin individualizat și mentorat pentru a aborda barierele caracteristice cu care se confruntă fiecare copil; în al doilea rând, noi soluții digitale pentru a deschide compartimentele birocratice și a asigura posibilitatea copiilor de a beneficia ușor de sprijin; iar în al treilea rând, parcursuri extinse către vârsta adultă timpurie, prevenind situațiile în care tinerii vulnerabili se pierd din cauza discontinuității dintre schemele de sprijin pentru copii și cele pentru tineri.
Copiii aflați în dificultate au nevoie de sprijin integrat și individualizat. Părerile exprimate de copiii consultați pe Platforma UE de participare a copiilor ( 21 ) au evidențiat elementele care contează: prezența unui adult de încredere – un părinte, un profesor, un asistent social sau un lider al comunității – care să poată oferi stabilitate, sprijin emoțional, încurajare și sfaturi practice și care să detecteze semnele de suferință psihologică. Acest lucru este deosebit de important atunci când copilul nu are parte de stabilitate acasă. Pentru a se asigura că fiecare copil aflat în dificultate își poate croi un drum prin care să iasă din sărăcie, ar trebui extinse programele de mentorat și intervențiile de consiliere, pentru a oferi îndrumare copiilor aflați în dificultate în clipele dificile din viața lor.
Comisia va sprijini extinderea programelor de mentorat pentru copiii vulnerabili prin legături mai strânse între școli, asistenții sociali și actorii comunităților locale. Acest demers va fi de asemenea inclus ca parte integrantă în viitoarea Agendă pentru cadrele didactice. În plus, Comisia va colabora cu Comitetul European al Regiunilor, prin intermediul unui plan de acțiune comun, urmărind printre altele să ofere autorităților locale premisele necesare pentru a se asigura că fiecare copil aflat în dificultate beneficiază de această consiliere personalizată.
Trebuie să se acorde atenție copiilor care se confruntă cu forme intersecționale de defavorizare. În cazul copiilor cu dizabilități, aceasta corespunde celor enunțate în Comunicarea privind consolidarea Strategiei privind drepturile persoanelor cu handicap până în 2030. Vor fi avute în vedere toate categoriile de copii aflați în dificultate, inclusiv cei aflați în îngrijire alternativă. În ceea ce privește copiii romi, cărora sărăcia, discriminarea și segregarea le limitează mult prea des accesul efectiv la servicii, Comisia va pregăti, împreună cu părțile interesate, un ghid axat pe măsuri integrate care să reunească acțiuni de informare, mediere, educație incluzivă, sprijin familial și intervenții bazate pe comunitate. Peste 700 000 de copii din UE se află în îngrijire alternativă, iar aproape 40 % dintre ei, în special copiii cu dizabilități, rămân în instituții rezidențiale. Pentru tinerii care părăsesc structurile de îngrijire alternativă, copiii fără adăpost și familiile cu copii care locuiesc în condiții precare, propunerea de recomandare a Consiliului privind combaterea excluziunii în materie de locuințe va ajuta la găsirea unor răspunsuri preventive și integrate, inclusiv pe perioada tranziției către vârsta adultă.
De mult prea multe ori, copiii aflați în dificultate și părinții lor se orientează cu dificultate în sistemele concepute pentru a-i ajuta. Situația reflectă fragmentarea sistemelor de asigurare a serviciilor, în care responsabilitățile sunt împărțite între diverse autorități, niveluri de guvernare și furnizori de servicii și care funcționează prin proceduri și puncte de acces separate. În practică, familiile trebuie adesea să se orienteze prin mai multe sisteme pentru a-și înțelege drepturile, a identifica autoritatea competentă și a activa accesul la sprijin ( 22 ).
Transformarea digitală a serviciilor publice creează noi posibilități de abordare a acestor provocări. Cadrul pentru identitatea digitală europeană oferă instrumente sigure, interoperabile și care protejează viața privată cu scopul de a facilita o punere în aplicare a politicilor mai eficientă și mai de impact. Cu ajutorul lor se pot verifica și distribui informații relevante, asigurând totodată că rămân disponibile alternative nedigitale accesibile dacă sunt necesare. Digitalizarea ar trebui concepută în funcție de nevoile copiilor și ale familiilor, cu garanții adecvate în ceea ce privește drepturile copiilor, protecția datelor cu caracter personal, nediscriminarea, accesibilitatea și prevenirea stigmatizării și a excluziunii digitale. Unele state membre au luat deja măsuri pentru a realiza acest deziderat prin soluții inovatoare.
Comisia va prezenta un program-pilot prin care va testa și va dezvolta un nou cadru digital pentru un card european de garanție pentru copii. Obiectivul cardului va fi acela de a facilita accesul la servicii și un sprijin coerent pentru copiii aflați în dificultate, menținând în același timp garanțiile riguroase ale UE în ceea ce privește drepturile copiilor, protecția datelor cu caracter personal, nediscriminarea și standardele de accesibilitate. Proiectul-pilot se va baza pe portofelul european pentru identitatea digitală, ca prim pas către un instrument practic de îmbunătățire a punerii în aplicare și a coordonării între diferitele drepturi relevante, de facilitare a accesului la serviciile de sprijin și a utilizării acestora de către copiii aflați în dificultate, de creștere a vizibilității și de îmbunătățire a transparenței și a monitorizării de către autoritățile competente. El reprezintă un pas important înspre consolidarea mediului digital favorabil inovării și simplificării din Europa, cu scopul de a ajuta autoritățile relevante, furnizorii de servicii și profesioniștii locali care oferă sprijin să conceapă și să testeze acest tip de soluții digitale, asigurându-se că sprijinul ajunge la copiii aflați în dificultate în timp util și într-un mod accesibil, incluziv și lipsit de stigmatizare. Ca parte a proiectului-pilot, statele membre care doresc să testeze ( 23 ) proiectarea acestor sisteme vor beneficia de un sprijin sporit prin intermediul asistenței tehnice.
Sprijinul cuprinzător și individualizat, acolo unde este necesar, nu se poate opri la sfârșitul copilăriei. Copiii care cresc în sărăcie se confruntă adesea cu riscuri mai mari la începutul vârstei adulte: părăsirea timpurie a școlii, intrarea în categoria NEET (nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare) și rămânerea pe dinafară din cauza fragmentării serviciilor educaționale, de ocupare a forței de muncă și sociale. Aceste riscuri sunt accentuate de evoluțiile structurale ale pieței muncii și de incertitudinea economică din ce în ce mai mare, ceea ce face să fie esențială asigurarea continuității între sistemele de sprijin pentru copii și cele pentru tineri. De asemenea, în ultimii ani tinerii vulnerabili au fost curtați din ce în ce mai mult de criminalitatea organizată și de organizațiile teroriste, aproape o treime dintre suspecții de terorism din UE având sub 20 de ani în 2024 ( 24 ).
Este important să se asigure că fiecare copil aflat în dificultate primește măsurile de însoțire necesare pentru a se transforma într-un adult pe propriile picioare, capabil să își câștige existența și să trăiască o viață decentă. În acest scop, este nevoie de o identificare mai timpurie a persoanelor expuse riscurilor, de o coordonare mai strânsă între servicii și de mecanisme de îndrumare fără impedimente între serviciile de educație, de ocupare a forței de muncă și de protecție socială. La nivelul UE, programe precum Erasmus+ contribuie la sprijinirea tinerilor vulnerabili prin facilitarea accesului la experiențe de învățare incluzive. Garanția pentru tineret oferă sprijin tinerilor NEET în vederea înscrierii într-un program de educație continuă sau a încadrării pe piața muncii.
Se vor crea sinergii mai puternice între Garanția europeană pentru copii și Garanția pentru tineret, menite să asigure o mai bună continuitate a sprijinului pentru copiii aflați în dificultate, din copilărie până la vârsta adultă timpurie, până în momentul când reușesc să devină complet independenți. În timp ce Garanția europeană pentru copii pune accent pe asigurarea accesului la servicii esențiale pentru copiii aflați în dificultate cu vârsta de până la 18 ani, Garanția pentru tineret urmărește să sprijine tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, inclusiv tinerii NEET, cu o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la terminarea studiilor. Cu toate acestea, raza de acțiune a celor două instrumente rămâne inegală: persistă lacune în materie de acoperire, în special în cazul tinerilor defavorizați pe mai multe planuri, iar fragmentarea administrativă între serviciile naționale și între nivelurile de guvernanță continuă să limiteze eficacitatea acestora.
Comisia va elabora un set de instrumente pentru a ajuta statele membre să creeze legături mai puternice între Garanția europeană pentru copii și Garanția pentru tineret, cu scopul de a asigura un sprijin individualizat și continuu din copilărie până la vârsta adultă timpurie. De asemenea, va stabili modalități practice prin care statele membre să valorifice finanțarea, mentoratul, acțiunile de informare și alte măsuri de sprijin ale UE și să dezvolte parcursuri integrate pentru copiii și tinerii aflați în dificultate. Aceste parcursuri ar trebui să sprijine tranziția lor către educație, formare sau ocuparea unui loc de muncă, diminuând totodată riscul lipsei de implicare a tinerilor și riscul de a ajunge într-o situație NEET.
În plus, pentru a exemplifica această abordare, Comisia va oferi în continuare ajutor statelor membre pentru abordarea dezavantajelor cu care se confruntă tinerii romi atunci când intră pe piața muncii în cadrul unei cereri de proiecte specifice în cadrul FSE+.
Protejarea copiilor vulnerabili împotriva amenințărilor tot mai mari la adresa siguranței
Siguranța copiilor, atât online, cât și offline, este amenințată din ce în ce mai mult, iar copiii vulnerabili sunt afectați în mod disproporționat. Deși abordarea cuprinzătoare a acestei amenințări depășește domeniul de aplicare al recomandării Consiliului care se referă exclusiv la Garanția europeană pentru copii, aceasta trebuie pusă în aplicare în strânsă concordanță cu inițiativele ambițioase prezentate de Comisie în scopul protejării fiecărui copil aflat în dificultate. Este necesar ca amenințările respective să fie combătute.
Lumea digitală are un rol din ce în ce mai important în viața copiilor, influențând modul în care ei învață și interacționează și determinând oportunitățile lor viitoare. Însă copiii proveniți din medii defavorizate sunt mai expuși la decalajul digital ( 25 ): ei tind să aibă într-o mai mică măsură competențele, resursele sau sprijinul necesare pentru a naviga în siguranță prin mediile online și a beneficia de oportunitățile pe care le oferă acestea. De asemenea, sunt expuși în mod disproporționat riscurilor online, inclusiv hărțuirii cibernetice, conținutului dăunător și practicilor digitale manipulatoare, radicalizării și abuzului sexual asupra copiilor.
Comisia oferă deja un răspuns, constând într-un set cuprinzător de instrumente pentru siguranța copiilor. În centrul său se află Regulamentul privind serviciile digitale și orientările conexe privind protecția minorilor, care impun tuturor platformelor accesibile minorilor să le asigure un nivel ridicat de confidențialitate, siguranță și securitate. Punerea în aplicare și asigurarea respectării Regulamentului privind serviciile digitale oferă ocazia ideală de a îmbunătăți siguranța copiilor pe platformele online, de exemplu prin măsuri mai ferme de protecție a minorilor, prin măsuri de evaluare și atenuare a riscurilor și prin măsuri de respectare a obligațiilor în materie de transparență și a altor obligații. În plus, Comisia a prezentat propuneri de consolidare a cadrului de drept penal privind abuzul sexual asupra copiilor și de clarificare a responsabilităților furnizorilor de servicii online.
Acest cadru este completat de Planul de acțiune împotriva hărțuirii cibernetice, care pune accentul pe copii și tineri, inclusiv pe copiii vulnerabili. Deși unele state membre au început să deruleze, în cadrul Garanției europene pentru copii, programe de îmbunătățire a alfabetizării digitale și a accesului la instrumente digitale pentru copiii aflați în dificultate, aceste eforturi rămân inegale și nu reușesc să realizeze schimbările sistemice necesare. Pentru a oferi un răspuns ferm, Comisia va prezenta propuneri legislative ambițioase.
Viitorul act legislativ privind echitatea digitală va contribui la protecția online a copiilor deoarece intenționează să abordeze, din perspectiva protecției consumatorilor, practicile comerciale neloiale, inclusiv elementele de design manipulator (dark patterns), marketingul neloial prin influenceri și caracteristicile de proiectare care urmăresc dependența prin faptul că încurajează petrecerea unui timp excesiv în fața ecranelor și cheltuielile excesive.
La rândul ei, viitoarea revizuire a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale va oferi o protecție sporită publicului mai tânăr atunci când accesează conținut audiovizual online, alăturându-se Strategiei „Un internet mai bun pentru copii”, care urmărește să asigure un mediu digital mai sigur, adaptat vârstei și care pune la dispoziție mijloace de acțiune pentru copiii din toată Uniunea Europeană. Pe baza recomandării grupului special pentru siguranța copiilor în mediul online și restricțiile de vârstă pe rețelele sociale în Europa ( 26 ), ar putea să urmeze inițiative suplimentare care să asigure că Europa se menține în avangarda protejării copiilor și a consolidării capacității acestora de acțiune în mediul online.
Protejarea copiilor vulnerabili trebuie să se extindă și la lumea offline, în care sărăcia și excluziunea socială îi expun unor riscuri mai mari. Garanția europeană pentru copii și consolidarea aplicării acesteia îndeplinesc o funcție esențială de prevenire, deoarece asigură posibilitatea copiilor aflați în dificultate de a obține acces la servicii de sprijin esențiale, cum ar fi măsuri de incluziune socială, asistență educațională și activități după programul școlar, care diminuează vulnerabilitatea lor și posibila lor expunere la lumea infracționalității. În acest context, viitorul Plan de acțiune privind protecția copiilor împotriva criminalității va consolida abordările preventive care vizează cauzele profunde ale vulnerabilității copiilor la criminalitate, atât în calitate de victime, cât și de autori ai infracțiunilor, atât online, cât și offline. În plus, va fi elaborat un set de instrumente specifice pentru prevenirea radicalizării, care pune accentul pe detectarea timpurie, pe consolidarea factorilor de protecție, pe reziliența prin educație și pe integrarea socială ( 27 ).
3.Consolidarea finanțării și a guvernanței
Ruperea cercului vicios al sărăciei în rândul copiilor necesită alegeri strategice mai îndrăznețe și acțiuni coordonate la toate nivelurile. Sunt necesare eforturi comune la nivel european, național, regional și local pentru a concepe politici eficace, a investi resursele financiare în mod eficient și a spori implicarea părților interesate relevante, inclusiv a actorilor privați și a copiilor înșiși.
Finanțare adecvată pentru obținerea unui impact
Este nevoie de o finanțare mai solidă și mai susținută pentru a obține un impact de durată asupra sărăciei în rândul copiilor și pentru a întrerupe ciclul sărăciei. Au fost deja mobilizate investiții esențiale, dar unele dintre ele sprijină doar proiecte pe termen scurt și nu sunt direcționate corespunzător către persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin. Există încă deficite de finanțare. Este esențial ca aceste deficite să fie eliminate prin mobilizarea bugetelor naționale și regionale/locale, a finanțării UE și a tuturor celorlalte resurse disponibile.
De la adoptarea garanției, finanțarea UE a avut un rol esențial în aplicarea acesteia. În actualul cadru financiar multianual 2021-2027, au fost alocate cel puțin 9,6 miliarde EUR din Fondul social european Plus pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor. Până la sfârșitul anului 2024, Mecanismul de redresare și reziliență a dat statelor membre posibilitatea de a-și intensifica investițiile în educație și în îngrijirea copiilor, aducând beneficii unui număr de 2,7 milioane de elevi și studenți ( 28 ). Fondul european de dezvoltare regională a contribuit la completarea infrastructurii critice deficitare, de exemplu a structurilor de îngrijire a copiilor și a unităților școlare, a cantinelor școlare și a locuințelor, care sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor garanției. Erasmus+ a promovat oportunități de mobilitate pentru copiii defavorizați și, în același timp, a promovat incluziunea prin sport și prin cultură. În plus, sprijinul oferit prin instrumentul de sprijin tehnic ( 29 ) a contribuit la conceperea de reforme în 13 țări. De exemplu, un proiect multinațional a consolidat capacitatea autorităților din Portugalia, Italia și Spania de a pune în aplicare politici educaționale incluzive, cu accent pe reducerea disparităților regionale. La nivel mai general, finanțarea din partea UE a permis statelor membre și autorităților locale să testeze abordări inovatoare, să sprijine inițiative-pilot și să extindă măsurile de succes care aduc beneficii copiilor aflați în dificultate. Comisia va încuraja, de asemenea, utilizarea integrală a investițiilor programate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență.
Privind spre viitor, Comisia se angajează să se asigure că finanțarea din partea UE va sprijini în continuare garanția. În propunerea sa pentru cadrul financiar multianual 2028-2034, statelor membre li se solicită să se concentreze asupra a patru obiective sociale esențiale în planurile lor de parteneriat național și regional ( 30 ). Unul dintre acestea vizează combaterea sărăciei în rândul copiilor și punerea în aplicare a Garanției europene pentru copii, care ar trebui să fie sprijinită prin acțiuni specifice și prin reforme structurale, în special în statele membre cu rate ridicate ale sărăciei în rândul copiilor. Autorităților naționale și regionale li se oferă astfel oportunitatea unor investiții susținute care să le consolideze eforturile.
Pentru a oferi îndrumare în acest proces, Comisia va prezenta un compendiu de bune practici pentru sprijinirea autorităților naționale, regionale și locale în intensificarea reformelor și a investițiilor. În plus, Comisia se va baza pe semestrul european pentru a identifica lacunele și, după caz, pentru a prezenta recomandări privind o mai bună integrare a luptei împotriva sărăciei în rândul copiilor în coordonarea politicilor economice și sociale ale statelor membre.
Vor fi mobilizate și alte tipuri de investiții. În cadrul Strategiei UE pentru combaterea sărăciei, Comisia își consolidează cooperarea cu instituții financiare internaționale cum sunt Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE). Comisia va colabora în continuare cu Grupul BEI pentru a sprijini investițiile care reflectă domeniul de aplicare al Strategiei UE pentru combaterea sărăciei, precum și al Garanției europene pentru copii. Pe baza portofoliului său actual, CEB poate mobiliza aproximativ 1 miliard EUR anual sub formă de finanțare cu scopul de a sprijini punerea în aplicare a garanției, în cadrul pachetului său total de 4 miliarde EUR destinat investițiilor sociale. Un viitor cadru de cooperare cu CEB privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale va pune un accent puternic pe copiii aflați în situații vulnerabile, în special prin investiții în soluții educaționale și locative. Pentru a sprijini în continuare Garanția europeană pentru copii și Garanția pentru tineret, Comisia va colabora cu sectorul privat prin intermediul Coaliției împotriva sărăciei, reunind întreprinderi responsabile din punct de vedere social și organizații filantropice.
Cadre naționale de guvernanță consolidate
Garanția europeană pentru copii a instituit deja un cadru de guvernanță solid, cu planuri naționale de acțiune și coordonatori naționali în toate statele membre. Aceste planuri aduc un mare plus de valoare, de exemplu, prin faptul că transpun garanția în acțiuni concrete pentru copiii aflați în dificultate. Totuși, având în vedere incidența încă ridicată a sărăciei în rândul copiilor și amenințările tot mai mari la adresa bunăstării copiilor, statele membre ar trebui să își revizuiască planurile și să își intensifice ambiția de a feri copiii de sărăcie și de a-i proteja mai bine împotriva riscurilor la adresa siguranței, în conformitate cu prezenta comunicare. Pe baza principiilor pentru politici eficace de combatere a sărăciei prezentate împreună cu Strategia UE pentru combaterea sărăciei ( 31 ), planurile revizuite ar trebui să conțină obiective clare, cu termene precise și finanțare specifică, care să pună un accent mai puternic pe toate categoriile de copii aflați în dificultate, precum și să consolideze acțiunile de informare și să îmbunătățească gradul de utilizare a serviciilor.
Pe lângă punerea în aplicare a Garanției, coordonatorii naționali ai Garanției pentru copii ar trebui să joace de asemenea un rol central în abordarea provocărilor mai ample legate de sărăcia în rândul copiilor și de siguranța copiilor, într-un mod integrat. În acest scop, este nevoie de o cooperare mai strânsă între ministere și agențiile guvernamentale, precum și de o colaborare consolidată cu coordonatorii Garanției pentru tineret și cu coordonatorii pentru combaterea sărăciei ( 32 ). Unele state membre au luat măsuri în această direcție, de exemplu prin înființarea coordonatorului național al Garanției pentru copii în cadrul Cancelariei Prim-ministrului sau prin crearea unor structuri interministeriale. Pentru a sprijini în continuare aceste eforturi, Comisia va lansa o cerere de proiecte în cadrul FSE+ având ca obiect consolidarea cadrelor naționale de guvernanță și asigurarea unor răspunsuri integrate la nivel de politici.
Regiunile și municipalitățile sunt adesea direct responsabile pentru prestarea serviciilor pe teren, în timp ce societatea civilă și actorii din economia socială joacă un rol esențial în accederea la copiii vulnerabili și în eliminarea lacunelor în ceea ce privește furnizarea prestațiilor. Unele state membre au început deja să încurajeze această implicare, de exemplu prin înființarea unor unități locale ale Garanției pentru copii la nivel municipal. Statele membre ar trebui să implice într-o mai mare măsură autoritățile locale și organizațiile societății civile de la firul ierbii prin intermediul unor structuri locale specifice, utilizând pe deplin sprijinul disponibil din partea UE ( 33 ). Comisia și Comitetul European al Regiunilor vor încheia un plan de acțiune comun în 2026 și vor colabora la lansarea „Premiului UE pentru incluziune socială”, care va fi decernat orașelor și municipalităților. Prima ediție a premiului va pune accentul pe capacitarea copiilor și a tinerilor din zone defavorizate. În plus, până la sfârșitul anului 2026, Comisia și Comitetul Economic și Social European vor încheia un acord de cooperare, pe baza cadrului existent pentru sprijin consultativ la nivel de experți, și vor face schimb de bune practici pentru combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei în rândul copiilor.
Este important totodată să fie consolidată participarea copiilor înșiși, astfel încât vocea lor să fie ascultată. Majoritatea statelor membre au implicat copiii în punerea în aplicare a garanției și ar trebui să consolideze în continuare dialogul cu ei și cu tinerii adulți, în conformitate cu Concluziile Consiliului din 2026 privind investițiile în copii. La nivelul UE, Comisia a organizat o consultare cu 41 700 de copii în cadrul Platformei UE de participare a copiilor, cu scopul de a obține un fundament pentru elaborarea prezentei comunicări, și va continua să integreze în activitățile platformei respective dialoguri cu copiii pe tema garanției și a combaterii sărăciei în rândul copiilor.
De asemenea, Comisia își va consolida parteneriatele cu alte instituții ale UE și cu părțile interesate de la nivelul UE. Va colabora activ cu Parlamentul European (în special cu Grupul de lucru privind Garanția europeană pentru copii și cu Intergrupul „Combaterea sărăciei”, care oferă un forum politic de impact în ceea ce privește combaterea sărăciei în rândul copiilor). Comitetul pentru protecție socială ar trebui să se asigure că lupta împotriva sărăciei și a excluziunii copiilor se reflectă pe mai departe în politicile tuturor statelor membre. De asemenea, Comisia va consolida și mai mult cooperarea cu organizațiile internaționale (cum ar fi UNICEF, care a contribuit în mod activ la operaționalizarea garanției în UE și în alte state) și va continua să implice organizațiile societății civile în punerea în aplicare a garanției consolidate.
Pentru a urmări progresele înregistrate, a identifica lacunele și a ajusta politicile în consecință, este esențială prezența unor sisteme riguroase de monitorizare. La nivelul UE, Comitetul pentru protecție socială a instituit un cadru comun ( 34 ) pentru a urmări punerea în aplicare a Garanției europene pentru copii, luându-și angajamentul de a aborda permanent provocările emergente și de a îmbunătăți măsurarea rezultatelor. Cadrul ar trebui revizuit și actualizat periodic. Monitorizarea la nivelul UE ar trebui să fie completată de o urmărire cuprinzătoare la nivel național, regional și local. Statele membre ar trebui să își consolideze cadrele de monitorizare atunci când își revizuiesc planurile naționale de acțiune, asigurând o bază pentru viitoarele activități comune derulate în cadrul Comitetului pentru protecție socială.
Garanția pentru copii în afara UE
Garanția europeană pentru copii este operaționalizată treptat în țările candidate și potențial candidate, care au desemnat puncte naționale de contact și își pregătesc planurile naționale de acțiune. Comisia sprijină aceste eforturi prin finanțarea acordată UNICEF pentru a oferi asistență privind elaborarea și punerea în aplicare a planurilor respective. La rândul lui, bugetul UE sprijină anumite proiecte, cum ar fi realizarea reformei „O mai bună îngrijire” în Ucraina, care vizează îmbunătățirea standardelor de protecție a copilului și a sistemelor de îngrijire alternativă. Pe lângă finanțare, Comisia va coopera mai intens cu coordonatorii naționali ai Garanției pentru copii pentru a consolida și mai mult învățarea reciprocă și pentru a promova o colaborare mai strânsă, extinzând totodată acest angajament la țările candidate și potențial candidate. Garanția a reprezentat un exemplu și la nivel mondial, ca instrument promițător pentru ruperea cercului vicios al defavorizării și pentru promovarea egalității de șanse pentru copiii defavorizați.
Concluzii
Promisiunea unei Europe mai echitabile și mai incluzive, în care fiecare copil să crească fără a suferi constrângerile sărăciei, trebuie să devină realitate. Dacă acționăm acum cu hotărâre și solidaritate, putem accelera progresele în direcția atingerii obiectivului pentru 2030 de a scoate din sărăcie cel puțin 5 milioane de copii și putem contribui la eradicarea sărăciei până în 2050.
Comisia își menține angajamentul ferm față de aceste obiective și față de ruperea cercului vicios al defavorizării. Aceasta este atât un imperativ moral, cât și o investiție în viitorul Europei. Având în vedere că aproape unul din patru copii este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială, sunt necesare de urgență acțiuni colective curajoase care să protejeze familiile vulnerabile, să consolideze Garanția europeană pentru copii și să asigure că fiecare copil poate prospera într-un mediu sigur.
Toate instituțiile UE, statele membre, autoritățile locale, societatea civilă și partenerii privați au propriul rol de jucat și ar trebui să își unească forțele, să extindă soluțiile cu impact dovedit, să elimine lacunele de implementare și să mobilizeze finanțare susținută pentru a rupe cercul vicios al defavorizării.
Anexă: Lista noilor inițiative incluse în prezenta comunicare privind ruperea cercului vicios al sărăciei în rândul copiilor – consolidarea Garanției europene pentru copii
|
Inițiativă |
Data |
|
1. PREVENIREA ȘI REDUCEREA SĂRĂCIEI ÎN RÂNDUL FAMILIILOR |
|
|
Lansarea primei etape a consultării partenerilor sociali europeni pentru a obține opiniile acestora cu privire la posibila direcție a acțiunii UE de sprijinire a activării persoanelor excluse de pe piața forței de muncă și a egalității între femei și bărbați în ceea ce privește oportunitățile de pe piața forței de muncă, inclusiv prin îngrijirea copiilor. |
2026 |
|
Recomandare a Comisiei privind creșterea eficienței sistemelor de prestații pentru copii |
2027 |
|
2.CONSOLIDAREA IMPACTULUI GARANȚIEI EUROPENE PENTRU COPII |
|
|
Cerere de propuneri în cadrul programului Orizont Europa pentru soluții inovatoare în domeniul ECEC |
2026 |
|
Orientări privind programa de învățământ și pedagogia |
2026 |
|
Cerere de proiecte în cadrul FSE+ care să transforme cultura și sportul în instrumente de incluziune socială |
2027 |
|
Set de instrumente elaborat împreună cu UNICEF pentru promovarea sănătății și a bunăstării mintale în rândul copiilor și al adolescenților |
2027 |
|
Dezvoltarea unor programe de mentorat ca parte a Agendei pentru cadrele didactice |
2026 |
|
Orientări în sprijinul incluziunii sociale a copiilor romi |
2027 |
|
Testarea cardului european de garanție pentru copii |
2027 |
|
Set de instrumente pentru parcursul copiilor aflați în dificultate către vârsta adultă (crearea unei legături între Garanția europeană pentru copii și Garanția pentru tineret) |
2027 |
|
3.CONSOLIDAREA FINANȚĂRII ȘI A GUVERNANȚEI |
|
|
Finanțare adecvată pentru obținerea unui impact |
|
|
Sprijinirea Coaliției împotriva sărăciei în efortul de mobilizare de investiții din partea actorilor privați și implicați în acțiuni filantropice pentru copiii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială |
Lansare în 2026 |
|
Compendiu de bune practici pentru sprijinirea autorităților naționale și locale în demersul de a investi în copii |
2027 |
|
Cadre naționale de guvernanță consolidate |
|
|
Cerere de proiecte în cadrul FSE+ pentru consolidarea cadrelor naționale de guvernanță ale Garanției europene pentru copii și pentru sprijinirea accesului la piața muncii al tinerilor NEET de etnie romă |
2026 |
|
Încheierea unui acord de cooperare cu Comitetul Economic și Social European și a unui plan de acțiune comun cu Comitetul European al Regiunilor privind acțiunile de sprijinire a luptei împotriva sărăciei în rândul copiilor |
2026 |
|
Prima ediție a Premiului UE pentru incluziune socială, dedicat copiilor și tinerilor din zone defavorizate |
Lansare în 2027 |
() Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Slovenia și Suedia, potrivit Comisiei Europene: Agenția Executivă Europeană pentru Educație și Cultură, Motiejūnaitė-Schulmeister, A., De Coster, I. și Noorani, S., Key data on early childhood education and care in Europe 2025 – Eurydice report (Data esențiale privind educația și îngrijirea timpurie în Europa 2025 – Raportul Eurydice), Birch, P. (editor), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2025.