COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 16.7.2025
COM(2025) 574 final
2025/0574(CNS)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053
EXPUNERE DE MOTIVE
1.MOTIVELE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII
Uniunea Europeană se confruntă cu nevoi din ce în ce mai mari în domenii-cheie precum competitivitatea, apărarea, securitatea, tranziția verde și digitală și reziliența la șocurile externe. În plus, următorul cadru financiar multianual (CFM) trebuie să asigure rambursarea împrumuturilor aferente NextGenerationEU fără a recurge la reduceri nejustificate ale programelor UE sau la majorări excesive ale contribuțiilor bazate pe VNB. Deși actualul sistem de resurse proprii a asigurat o finanțare stabilă și previzibilă a bugetului UE, acesta depinde în mod considerabil și tot mai accentuat de contribuțiile bazate pe VNB, și își va atinge, prin urmare, limitele pe măsură ce nevoile de finanțare cresc. Bugetul UE vizează crearea de valoare adăugată europeană pentru toți, iar acest lucru necesită finanțarea în comun a prioritățile comune. Introducerea unor noi resurse proprii va reduce povara asupra statelor membre și va asigura finanțarea durabilă a politicilor comune ale UE și rambursarea împrumuturilor aferente NextGenerationEU. În plus, ultimii ani au arătat că bugetul UE trebuie să poată răspunde într-un mod mai flexibil la crize și la o lume în schimbare.
În concordanță cu Acordul interinstituțional din 2020 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie, în 2021 și în 2023, Comisia a prezentat propuneri de introducere a unor noi resurse proprii, dar care nu au fost adoptate. Prezenta propunere se bazează pe propunerile și discuțiile anterioare. Aceasta este în conformitate cu prioritățile politice ale UE în contextul următorului CFM și ar urma să genereze venituri considerabile. Resursele proprii se întemeiază pe legislația sectorială existentă sau pe Decizia privind resursele proprii și pot fi puse în aplicare cu o sarcină administrativă rezonabilă.
Resursa proprie bazată pe sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) rămâne coloana vertebrală a propunerilor Comisiei, deoarece este strâns legată de obiectivele climatice ale Uniunii și are potențialul de a genera venituri semnificative. Cu 30 % din venituri direcționate către bugetul UE, majoritatea veniturilor provenite din licitarea certificatelor de emisii ar continua să fie direcționate către bugetele naționale. În plus, Comisia a decis să se reorienteze exclusiv asupra veniturilor din sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS1) care este deja în vigoare și să nu își bazeze resursa proprie pe noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii pentru transportul rutier și clădiri (ETS2).
Resursa proprie bazată pe mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) poate fi considerată „dimensiunea externă” a ETS și, prin urmare, rămâne un element integrant al pachetului. CBAM asigură faptul că importurile în UE sunt supuse unui preț al carbonului echivalent cu producerea mărfurilor respective în UE.
Comisia propune trei noi resurse proprii suplimentare:
–o nouă resursă bazată pe cantitatea de echipamente electrice și electronice necolectate („e-deșeuri”), care ar duce la rezultate pozitive în materie de mediu și ar sprijini totodată autonomia strategică a Uniunii în ceea ce privește materiile prime critice. Punerea în aplicare a unei noi resurse proprii bazate pe e-deșeurile necolectate raportate de statele membre ar stimula reducerea deșeurilor și ar încuraja realizarea de progrese în ceea ce privește sistemele de colectare. Resursa proprie bazată pe e-deșeuri ar urma să se bazeze pe datele deja existente raportate de statele membre către Eurostat și calculate prin aplicarea unei rate de 2 EUR pe kg de edeșeuri necolectate. Pentru a menține valoarea reală a cotei de apel, aceasta ar urma să fie ajustată anual în funcție de inflație;
–o resursă proprie bazată pe accizele la tutun (Tobacco Excise Duty Own Resource - TEDOR) ar urma să sprijine obiectivele politicii UE în domeniul sănătății, să abordeze problema cumpărăturilor transfrontaliere pentru anumite produse, care este în prezent influențată de diferențele dintre politicile fiscale ale statelor membre, și să genereze venituri semnificative pentru bugetul UE. Propunerea completează propunerea de reformare a Directivei Consiliului privind accizele la tutun, care vizează adaptarea accizelor minime la nivelul UE și extinderea domeniului de aplicare al directivei la noi produse. Cu toate acestea, propunerea privind TEDOR nu depinde din punct de vedere juridic de adoptarea reformării directivei Consiliului. Ar urma să se aplice o cotă de apel de 15 % în toate statele membre pentru cantitățile de tutun prelucrat și cantitățile de produse asimilate tutunului eliberate pentru consum înmulțite cu rata minimă aplicabilă fiecărui stat membru;
–o resursă corporativă pentru Europa (CORE) urmărește să asigure faptul că sectorul corporativ, care își desfășoară activitatea pe cea mai mare piață unică din lume, cu peste 450 de milioane de consumatori, contribuie la finanțarea bugetului UE. Resursa proprie ar urma să se concentreze asupra societăților din UE și a societăților din țări terțe care au un sediu permanent în UE cu o cifră de afaceri anuală netă de peste 100 de milioane EUR. CORE ar urma să fie instituită ca o contribuție forfetară anuală diferențiată în funcție de cifra de afaceri netă a societăților.
Pentru a menține baza de venituri a bugetului UE, sunt propuse ajustări specifice ale resurselor proprii existente. Cota de apel pentru resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate, care a fost introdusă la începutul actualului CFM, a fost stabilită la suma fixă de 0,8 EUR/kg. Cu toate acestea, inflația a redus semnificativ valoarea reală a veniturilor din această resursă proprie. Pentru a corecta acest lucru, se propune majorarea cotei de apel la un nou nivel de 1 EUR/kg în 2028 și, din acel moment, ajustarea anuală a acesteia în funcție de inflație. În plus, nivelul actual de 25 % din taxele vamale pe care statele membre le rețin pentru a-și acoperi costurile de colectare duce la nepunerea la dispoziția bugetului Uniunii a unei părți ridicate din resursele proprii. Prin urmare, se propune reducerea cotei costurilor de colectare la 10 %. Ca ultim punct, propunerea clarifică faptul că sumele legate de comerțul electronic, astfel cum sunt stabilite în Codul vamal al Uniunii (CVU), intră în categoria resurselor proprii tradiționale.
Pentru a asigura un sistem transparent de resurse proprii, nu vor exista ajustări ale resurselor proprii. Astfel, nu se va mai plafona baza TVA și nu se vor mai aplica reduceri forfetare resursei proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate și resursei proprii bazate pe VNB.
Având în vedere posibilele modificări ale Sistemului european de conturi naționale și regionale („SEC 2010”), propunerea clarifică abordarea și tratamentul acestor modificări, după caz, pentru sistemul de resurse proprii.
Ultimii ani au arătat că a crescut atât frecvența, cât și intensitatea și complexitatea crizelor grave, a dificultăților majore sau a amenințării cu astfel de crize sau dificultăți. Rigiditatea infrastructurii bugetare actuale a limitat răspunsul Uniunii la astfel de evenimente. Prin urmare, ar trebui instituit un nou mecanism extraordinar pentru a răspunde acestor evenimente în perioada următorului CFM 2028-2034. Activarea acestui mecanism extraordinar și specific de răspuns la situații de criză va fi decisă de Consiliu, ținând seama de particularitățile și nevoile crizei în cauză. Consiliul va hotărî prin intermediul unui regulament al Consiliului, adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al patrulea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), după obținerea aprobării Parlamentului European. În cazul în care se activează un astfel de mecanism extraordinar de răspuns la situații de criză, punerea sa în aplicare va respecta normele stabilite în programul sau instrumentul cel mai relevant.
Regulamentul Consiliului va autoriza contractarea de către Comisie, pe piețele de capital, a sumei ce va fi acordată ca împrumut statelor membre. Regulamentul Consiliului va stabili, de asemenea, principiile de rambursare. Acest instrument extraordinar de răspuns la situații de criză va fi sprijinit de o majorare specifică a plafonului resurselor proprii.
2.CADRUL JURIDIC
2.1. Decizia privind resursele proprii
În temeiul articolului 311 al treilea paragraf din TFUE, Consiliul, după consultarea Parlamentului European, poate „stabili categorii de resurse noi sau [...] poate abroga o categorie existentă”. Această dispoziție permite în mod explicit crearea de noi resurse proprii.
În conformitate cu procedura legislativă specială prevăzută la articolul 311 al treilea paragraf din TFUE, Consiliul, după consultarea Parlamentului European, adoptă în unanimitate decizia. Decizia va intra în vigoare după ce va fi aprobată de statele membre în conformitate cu normele lor constituționale.
Prezenta propunere a Comisiei utilizează pe deplin această posibilitate prin inițierea creării mai multor noi resurse proprii.
2.2. Măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii și Regulamentele privind punerea la dispoziție
Articolul 311 al patrulea paragraf din TFUE prevede următoarele: „Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabilește măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii, în măsura în care decizia [privind resursele proprii] prevede acest lucru”. Această dispoziție introduce posibilitatea de a stabili măsuri specifice de punere în aplicare referitoare la sistemul de resurse proprii (implementing measures for the system of own resources - „IMSOR”) printr-un regulament, în limitele stabilite în decizia privind resursele proprii. Nu sunt incluse aspecte ale sistemului de resurse proprii care se referă la punerea la dispoziție a resurselor proprii și la satisfacerea necesităților trezoreriei (a se vedea mai jos).
Regulamentul privind IMSOR va include dispoziții cu caracter general, aplicabile tuturor tipurilor de resurse proprii, referitoare în principal la aspectele privind controlul și supravegherea veniturilor și la competențele aferente ale inspectorilor Comisiei. Regulamentul menționat va include, de asemenea, unele aspecte legate de punerea în aplicare a CORE.
Pe lângă măsurile de punere în aplicare menționate mai sus, cerințele operaționale care trebuie îndeplinite pentru punerea resurselor proprii la dispoziția bugetului UE și în conturile Comisiei sunt specificate în regulamente ale Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 322 alineatul (2) din TFUE.
Pentru toate noile resurse proprii sunt necesare noi dispoziții privind punerea la dispoziție a acestora.
Comisia va prezenta propunerile necesare într-o etapă ulterioară.
2025/0574 (CNS)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 311 al treilea paragraf,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Parlamentului European,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Sistemul de resurse proprii ale Uniunii ar trebui să asigure resurse adecvate pentru dezvoltarea armonioasă a politicilor Uniunii și să se supună unei discipline bugetare stricte. Evoluția sistemului de resurse proprii ar trebui, de asemenea, să contribuie, în cea mai mare măsură posibilă, la dezvoltarea politicilor Uniunii.
(2)În cadrul Acordului interinstituțional din 16 decembrie 2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au recunoscut importanța contextului Instrumentului de redresare al Uniunii Europene, stabilind următoarele: „Cheltuielile din bugetul Uniunii legate de rambursarea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene nu ar trebui să conducă la o reducere nejustificată a cheltuielilor programelor sau a instrumentelor de investiții prevăzute în CFM”. În plus, Acordul interinstituțional prevede că „De asemenea, este de dorit să se atenueze creșterile resursei proprii bazate pe VNB pentru statele membre”.
(3)În conformitate cu Acordul interinstituțional, Comisia a prezentat în 2021 și în 2023 propuneri de introducere a unor noi resurse proprii. Prezenta decizie se bazează pe discuțiile anterioare și reflectă prioritățile politice ale UE în contextul CFM. Prin urmare, prezenta decizie introduce cinci noi resurse proprii.
(4)Evoluțiile recente au demonstrat o creștere a vânzărilor de bunuri la distanță. Pentru a acoperi costurile tot mai mari legate de asigurarea punerii în liberă circulație a mărfurilor respective prin verificarea datelor furnizate, de efectuarea de analize de risc și de derularea de controale documentare și fizice atunci când este necesar, ar putea fi exigibile noi cuantumuri de resurse proprii tradiționale, pe baza altor sume sau elemente, în comerțul cu țări terțe, cum ar fi o taxă de procesare percepută la nivelul Uniunii, proporțională cu serviciile prestate pentru punerea în liberă circulație a mărfurilor respective. Este oportun să se precizeze că această taxă de procesare la nivelul Uniunii, ca resursă proprie tradițională, este pusă la dispoziția Uniunii numai începând cu 1 ianuarie 2028.
(5)Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului stabilește la 25 % cota de resurse proprii tradiționale pe care statele membre o rețin pentru a-și acoperi costurile de colectare a taxelor vamale. Acest lucru are ca rezultat faptul că o mare parte din resursele proprii nu sunt puse la dispoziția bugetului Uniunii. Costurile de colectare reținute de statele membre din resursele proprii tradiționale ar trebui restabilite de la 25 % la nivelul de 10 % pentru a alinia mai bine sprijinul financiar pentru echipamente vamale, personal, digitalizare și informații la costurile și nevoile reale.
(6)Ar trebui introdusă ca resursă proprie și o contribuție financiară legată de sectorul corporativ. Resursa corporativă pentru Europa („CORE”) ar trebui să se aplice societăților cu rezidența fiscală în Uniune și cu o cifră de afaceri anuală netă de peste 100 000 000 EUR. De asemenea, CORE ar trebui să se aplice sediilor permanente – situate într-un stat membru – ale entităților rezidente, în scopuri fiscale, într-o țară terță. CORE ar trebui să se aplice cifrei de afaceri nete a unui sediu permanent, indiferent de cifra de afaceri netă care nu este generată de sediul permanent a entității rezidente în scopuri fiscale într-o țară terță.
(7)CORE ar trebui să fie stabilită ca o contribuție forfetară anuală bazată pe cifra de afaceri netă a societăților care intră în domeniul de aplicare, în care cifre de afaceri nete mai mari să conducă la contribuții mai mari, pe baza unui sistem în trepte. Utilizarea cifrei de afaceri nete ca bază ar trebui să asigure faptul că această resursă proprie se bazează pe date standard privind societățile. Aplicarea pragului cifrei de afaceri nete de 100 000 000 EUR ar trebui să garanteze că, în principiu, întreprinderile mici și mijlocii sunt excluse din domeniul de aplicare al CORE. De asemenea, este oportun să se excludă din domeniul de aplicare al CORE anumite entități care, în funcție de scopul și statutul lor specific, nu desfășoară, în general, activități comerciale ori economice în vederea obținerii de profit. Prin urmare, entitățile guvernamentale (cu excepția întreprinderilor deținute de stat), organizațiile internaționale și organizațiile non-profit nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al CORE. CORE ar trebui să se aplice la nivel de entitate sau la nivelul fiecărui sediu permanent situat într-un stat membru al entităților rezidente, în scopuri fiscale, într-o țară terță.
(8)În scopul punerii în aplicare a CORE, este necesar să se identifice societățile care vor avea obligații față de Uniune și amploarea obligațiilor care le revin. În plus, este oportun să se încredințeze statelor membre sarcina de a colecta CORE în numele Uniunii și în conformitate cu cerințele normelor Uniunii.
(9)Directiva 2011/64/UE a Consiliului a introdus rate minime armonizate pentru tutunul prelucrat eliberat pentru consum. Directiva [XXX] a Consiliului de reformare a Directivei 2011/64/CE a Consiliului revizuiește structura ratelor minime și extinde domeniul de aplicare al directivei la produsele asimilate tutunului. În același timp, fumatul rămâne o provocare la nivelul UE în ceea ce privește politica în domeniul sănătății. Pentru a sprijini politicile de sănătate relevante și având în vedere cumpărăturile transfrontaliere care denaturează concurența pentru aceste produse, determinate de diferențele de fiscalitate, este oportună stabilirea ca resursă proprie a unei cote de apel de 15 % din veniturile provenite din aplicarea acestor rate minime armonizate la produsele eliberate pentru consum.
(10)Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului a stabilit cota de apel pentru resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate la 0,8 EUR per kg începând din 2021. De atunci, inflația relativ ridicată a redus valoarea reală a veniturilor din această resursă proprie, ceea ce, la rândul său, ar putea reduce stimulentele pentru ca statele membre să își intensifice eforturile în vederea atingerii obiectivului UE în materie de reciclare. Prin urmare, o creștere a cotei de apel la 1 EUR/kg în 2028 pare adecvată.
(11)Pentru a obține rezultate pozitive în materie de mediu și pentru a consolida autonomia strategică a Uniunii în ceea ce privește materiile prime critice, bugetul Uniunii ar trebui să contribuie la creșterea colectării e-deșeurilor. O resursă proprie proporțională cu cantitatea de e-deșeuri necolectate în fiecare stat membru, cu o cotă de apel de 2 EUR pe kg de deșeuri necolectate, ar stimula reducerea deșeurilor și ar încuraja colectarea separată. În același timp, ar trebui lăsată la latitudinea statelor membre luarea celor mai adecvate măsuri pentru atingerea acestor obiective, în conformitate cu principiul subsidiarității.
(12)Cotele de apel aferente resursei proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic și resursei proprii bazate pe e-deșeuri ar trebui să reflecte evoluția nivelului general al prețurilor pentru bunuri și servicii și, prin urmare, să fie ajustate la inflația anuală.
(13)Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii („EU ETS”), instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, este un element central al politicii climatice a Uniunii. Având în vedere legătura strânsă dintre comercializarea certificatelor de emisii și obiectivele politicii Uniunii privind schimbările climatice, este oportun să se aloce o parte din veniturile licitate în temeiul articolelor 3d și 10 la bugetul Uniunii. 30 % din veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii ar trebui transferate la bugetul Uniunii.
(14)Resursa proprie bazată pe sistemul de comercializare a certificatelor de emisii include o parte din veniturile obținute din licitarea certificatelor în anumite sectoarele care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE. În temeiul Directivei 2003/87/CE și al Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului, statele membre pot decide să nu liciteze o parte din cantitatea totală de certificate specificată în temeiul Directivei 2003/87/CE sau să dispună transferarea acestei părți către Fondul pentru modernizare instituit prin directiva respectivă și licitarea certificatelor aferente în beneficiul fondului. Certificatele respective ar trebui utilizate, de asemenea, pentru a se calcula cuantumul resurselor proprii bazate pe sistemul de comercializare a certificatelor de emisii. Este oportun să se excludă certificatele pentru dotarea inițială a Fondului pentru modernizare, precum și certificatele pentru Fondul pentru inovare.
(15)Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului instituie un mecanism de ajustare a carbonului la frontieră menit să completeze sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii și să asigure eficacitatea politicii Uniunii privind schimbările climatice. Având în vedere legătura strânsă dintre mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră și politica Uniunii privind schimbările climatice, o parte din veniturile obținute din vânzarea certificatelor ar trebui transferată la bugetul Uniunii cu titlul de resursă proprie.
(16)Ajustările resurselor proprii sporesc complexitatea și opacitatea sistemului de resurse proprii. Pentru a aborda acest aspect și a asigura transparența sistemului de resurse proprii, nu se va mai plafona baza TVA și nu se vor mai efectua reducerile forfetare aplicate resursei proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate și resursei proprii bazate pe VNB.
(17)Ar trebui să se mențină o marjă suficientă în cadrul plafoanelor resurselor proprii pentru ca Uniunea să își poată acoperi toate obligațiile financiare și datoriile contingente scadente în orice an dat. Cuantumul total al resurselor proprii alocate Uniunii pentru a acoperi creditele anuale de plată nu ar trebui să depășească 1,75 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre. Cuantumul total anual al creditelor de angajament înregistrate în bugetul Uniunii nu ar trebui să depășească 1,81 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre.
(18)VNB ar trebui definit ca VNB anual la prețurile pieței, astfel cum sunt stabilite de Comisie în aplicarea Sistemului european de conturi 2010 („SEC 2010”) în sensul Regulamentului (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului („SEC 2010”). În urma adoptării de către Organizația Națiunilor Unite a „Sistemului de conturi naționale 2025”, se preconizează că SEC 2010 va fi revizuit în următorii ani sub forma unui nou Sistem european de conturi (denumit în continuare „SEC revizuit”). Este oportun să se prevadă norme privind impactul pe care o astfel de revizuire ar urma să îl aibă asupra modului de definire a VNB. După ce va deveni aplicabil noul sistem de conturi, VNB ar trebui definit ca VNB anual la prețurile pieței, astfel cum vor fi stabilite în aplicarea SEC revizuit. În cazul în care SEC revizuit va implica o modificare semnificativă a nivelului VNB, plafoanele pentru resursele proprii pentru creditele de plată și de angajament ar trebui adaptate. Cu toate acestea, ar trebui să se garanteze, printr-o măsură de salvgardare, că adaptarea nu va conduce la o ajustare în sens descrescător a plafoanelor în euro.
(19)Ar trebui prevăzute norme care să permită o tranziție lină către aplicarea SEC revizuit. Pentru a evita modificările retroactive ale sistemului contabil aplicabil, ar trebui să continue să se aplice SEC 2010 pentru stabilirea VNB-ului statelor membre și pentru plafoanele resurselor proprii în ceea ce privește exercițiile în care VNB a fost stabilit pentru prima dată în temeiul SEC 2010.
(20)Ultimii ani au arătat că au crescut atât frecvența, cât și intensitatea și complexitatea crizelor și a dificultăților care afectează Uniunea sau statele sale membre. Acest lucru a pus în evidență importanța asigurării faptului că Uniunea dispune de o capacitate financiară suficientă pentru a răspunde acelor provocări. Începând din 2020, bugetul Uniunii a fost dotat cu mai multe instrumente ad-hoc și temporare: NextGenerationEU, Instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) și Acțiunea pentru securitatea Europei (SAFE). Uniunea trebuie să își asigure în continuare mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele, astfel că pot fi necesare resurse financiare extraordinare, la o scară excepțională, pentru a face față consecințelor bugetare ale unor evenimente legate de unul sau mai multe evenimente excepționale.
(21)Fără o capacitate bugetară suficientă pentru a oferi împrumuturi susținute de resursele proprii, capacitatea arhitecturii bugetare de a răspunde în mod eficient și în timp util la crize este limitată. Prin urmare, este oportun să se instituie un nou instrument limitat, extraordinar și specific pentru a răspunde exclusiv crizelor grave, dificultăților majore sau amenințărilor serioase cu acestea. Prin intermediul acestui instrument extraordinar de criză ar trebui să se aloce resursele bugetare pentru acordarea de împrumuturi numai în perioada următorului CFM 2028-2034. Mecanismul de criză nu ar trebui activat în cazul în care consecințele situației sunt deja abordate în mod adecvat prin programele Uniunii.
(22)Recurgerea la acest instrument extraordinar și specific de răspuns în situații de criză ar trebui să fie decisă ad-hoc de către Consiliu, ținând seama de particularitățile și nevoile care apar, recunoscând în același timp rolul Consiliului European în furnizarea impulsului necesar pentru dezvoltarea Uniunii și în definirea direcțiilor și priorităților politice generale, inclusiv în perioade marcate de criză, de dificultăți sau de amenințări cu acestea. Consiliul ar trebui să hotărască prin intermediul unui regulament al Consiliului, adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al patrulea paragraf din TFUE, după obținerea aprobării Parlamentului European. Regulamentul Consiliului ar trebui să autorizeze valoarea împrumuturilor. Modalitățile și normele de stabilire a alocării sumelor împrumuturilor stabilite în regulamentul Consiliului ar trebui prevăzute în actul de bază care urmează să fie adoptat sau adaptate în funcție de nevoile care apar pentru a remedia situația.
(23)Fondurile contractate care sunt utilizate pentru acordarea de împrumuturi statelor membre ar trebui să fie rambursate utilizând sumele primite de la statele membre beneficiare. Pentru a permite Uniunii să suporte datoria contingentă legată de contractarea sumelor preconizate pentru împrumuturi, este necesară o creștere extraordinară și temporară a plafoanelor resurselor proprii. Plafonul pentru creditele de plată și plafonul pentru creditele de angajament ar trebui majorate fiecare cu 0,25 puncte procentuale. Unicul scop al majorării ar trebui să fie acela de a acoperi toate datoriile Uniunii care rezultă din împrumuturile sale pentru a face față consecințelor unor astfel de evenimente.
(24)Împuternicirea acordată Comisiei de a contracta fonduri de pe piețele de capital în numele Uniunii în scopul unic și exclusiv de a finanța măsuri extraordinare sub formă de împrumuturi pentru a aborda consecințele unor astfel de crize ar trebui să fie strâns legată de creșterea plafoanelor resurselor proprii prevăzute în prezenta decizie și, în cele din urmă, de funcționarea sistemului de resurse proprii ale Uniunii. În consecință, împuternicirea ar trebui inclusă în prezenta decizie. Caracterul extraordinar al acestei operațiuni și cuantumul excepțional al fondurilor care urmează să fie contractate necesită certitudine cu privire la volumul total al răspunderii Uniunii. Având în vedere volumul preconizat, este oportun ca pentru contractarea fondurilor să se utilizeze strategia de finanțare diversificată, care este metoda standard prevăzută la articolul 224 din Regulamentul financiar.
(25)Cu toate acestea, creșterea extraordinară a plafoanelor resurselor proprii este necesară deoarece plafoanele standard nu ar fi suficiente pentru a asigura disponibilitatea resurselor adecvate de care Uniunea are nevoie pentru a acoperi datoriile contingente care rezultă din împuternicirea extraordinară și temporară de a contracta fonduri pentru împrumuturi.
(26)Este oportun să se mențină regula conform căreia Uniunea nu ar trebui să utilizeze fondurile împrumutate de pe piețele de capital pentru finanțarea cheltuielilor operaționale ca venituri alocate externe, care generează credite de angajament și de plată pentru bugetul Uniunii. Împuternicirea acordată Comisiei de a utiliza fondurile împrumutate pentru cheltuieli ar trebui să rămână limitată la caracterul extraordinar și temporar al abordării consecințelor crizei provocate de pandemia de COVID-19 prin intermediul Instrumentului de redresare al Uniunii Europene,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Obiect
Prezenta decizie stabilește normele privind alocarea resurselor proprii ale Uniunii pentru a asigura finanțarea bugetului anual al Uniunii.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:
(1)„cifră de afaceri netă” înseamnă cifra de afaceri netă, astfel cum a fost definit acest termen la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2013/34/UE sau în dreptul național;
(2)„societate” înseamnă orice persoană juridică sau construcție juridică („entitate”) care este rezidentă în scopuri fiscale într-un stat membru și orice sediu permanent situat într-un stat membru al entităților rezidente, în scopuri fiscale, într-o țară terță, pentru care există obligația de a raporta cifra de afaceri netă. Cu toate acestea, în categoria acestor societăți nu intră entitățile guvernamentale, organizațiile internaționale și organizațiile non-profit;
(3)„tutun prelucrat” înseamnă produsele definite la articolul 2 și următoarele din Directiva 2011/64/UE a Consiliului;
(4)„produse asimilate tutunului” înseamnă produsele definite la articolul 2 și următoarele din [Directiva [XXX] a Consiliului];
(5)„rata minimă” aplicabilă fiecărui stat membru înseamnă, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d), valoarea nominală minimă aplicabilă în fiecare stat membru pentru acciza globală, astfel cum este definită la articolele 10 și 14 din Directiva 2011/64/UE a Consiliului;
(6)„eliberat pentru consum” are sensul definit la articolul 6 alineatul (3) din Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului;
(7)„plastic” înseamnă plastic astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 52 din Regulamentul (UE) 2025/40 al Parlamentului European și al Consiliului;
(8)„deșeuri de ambalaje” înseamnă deșeuri de ambalaje astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) 2025/40 al Parlamentului European și al Consiliului;
(9)„reciclare” înseamnă reciclare astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2025/40 al Parlamentului European și al Consiliului;
(10)„echipamente electrice și electronice” înseamnă echipamente electrice și electronice astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului;
(11)„colectare” înseamnă, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (f), colectarea menționată la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2012/19/UE;
(12)„introdus pe piață” înseamnă, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (f), introducerea pe piață astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (k) din Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului.
Articolul 3
Categorii de resurse proprii și metode specifice pentru calcularea acestora
1.Constituie resurse proprii înregistrate în bugetul Uniunii veniturile provenite din:
(a)resursele proprii tradiționale care constau din taxe, prime, sume adiționale sau compensatorii, sume sau elemente suplimentare, taxe din Tariful vamal comun și alte taxe stabilite sau care urmează să fie stabilite de către instituțiile Uniunii în legătură cu comerțul cu țările terțe, taxe vamale pentru produsele care intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, expirat între timp, precum și contribuții și alte taxe prevăzute în cadrul organizării comune a piețelor în sectorul zahărului;
(b)contribuțiile anuale ale societăților în raport cu cifra lor de afaceri anuală netă. Contribuția anuală a fiecărei societăți se stabilește în funcție de următoarea scară:
I.cifră de afaceri netă cuprinsă între 100 000 000,01 EUR și 249 999 999,99 EUR, o contribuție de 100 000 EUR;
II.cifră de afaceri netă cuprinsă între 250 000 000 EUR și 499 999 999,99 EUR, o contribuție de 250 000 EUR;
III.cifră de afaceri netă cuprinsă între 500 000 000 EUR și 749 999 999,99 EUR, o contribuție de 500 000 EUR;
IV.cifră de afaceri netă de cel puțin 750 000 000 EUR, o contribuție de 750 000 EUR;
(c)aplicarea unei cote de apel uniforme de 0,30 %, pentru toate statele membre, la valoarea totală a veniturilor din TVA colectate pentru toate produsele sau serviciile impozabile, împărțită la cota medie ponderată de TVA, calculată pentru anul calendaristic relevant, astfel cum se prevede în Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 al Consiliului;
(d)aplicarea unei cote de apel uniforme de 15 % pentru toate statele membre în ceea ce privește cantitățile de tutun prelucrat și cantitățile de produse asimilate tutunului eliberate pentru consum înmulțite cu rata minimă aplicabilă fiecărui stat membru într-un an calendaristic;
(e)aplicarea unei cote de apel uniforme greutății deșeurilor de ambalaje din plastic generate în fiecare stat membru și care nu sunt reciclate. Cota de apel uniformă este de 1 EUR pe kilogram.
Greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate se calculează ca diferența dintre greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic generate într-un stat membru într-un anumit an și greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic reciclate în anul respectiv. În scopul calculării deșeurilor de ambalaje din plastic generate, statele membre utilizează ambele abordări menționate la articolul 53 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2025/40, care se ajustează pentru a asigura comparabilitatea, fiabilitatea și exhaustivitatea rezultatelor;
(f)aplicarea unei cote de apel uniforme la greutatea echipamentelor electrice și electronice din fiecare stat membru care nu este colectată anual. Cota de apel uniformă este de 2 EUR pe kilogram.
Greutatea echipamentelor electrice și electronice care nu sunt colectate într-un stat membru într-un anumit an (N) se calculează ca fiind greutatea medie anuală a echipamentelor electrice și electronice introduse pe piață în cei trei ani precedenți (N-1, N-2, N-3), din care se scade greutatea deșeurilor de echipamente electrice și electronice colectate în anul N.
În cazul în care diferența este negativă, greutatea echipamentelor electrice și electronice care nu sunt colectate într-un stat membru este considerată zero;
(g)aplicarea unei rate uniforme de 30 % pentru:
(1)veniturile obținute în urma licitării certificatelor de către statele membre în temeiul articolelor 3d și 10 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
(2)cuantumul calculat prin înmulțirea cantității anuale de certificate pentru care statul membru în cauză aplică unul dintre următoarele elemente:
(a)posibilitatea unei anulări limitate prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului;
(b)utilizarea certificatelor menționate la articolul 10d alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE în scopul licitării pentru Fondul pentru modernizare menționat la articolul 10d alineatul (3) din directiva respectivă;
cu prețul mediu ponderat al certificatelor de emisii licitate pe platforma comună de licitație de către statele membre în temeiul articolelor 3d și 10 din Directiva 2003/87/CE în anul în care aceste certificate ar fi fost scoase la licitație;
(h)aplicarea unei cote de apel uniforme de 75 % din veniturile provenite din vânzarea certificatelor aferente mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră instituit prin Regulamentul (UE) 2023/956;
(i)aplicarea unei cote de apel uniforme, care urmează să fie stabilită în cadrul procedurii bugetare ținând seama de totalul tuturor celorlalte venituri, la suma VNBului din toate statele membre.
2.În sensul alineatului (1) literele (e) și (f), cota de apel respectivă se măsoară în prețurile din 2028 și se ajustează la prețuri curente prin aplicarea celui mai recent deflator al produsului intern brut pentru Uniune, exprimat în euro, astfel cum este furnizat de Comisie, care este disponibil la momentul întocmirii proiectului de buget.
3.În sensul alineatului (1) litera (i), cota de apel uniformă se aplică VNB-ului fiecărui stat membru.
VNB-ul menționat la alineatul (1) litera (i) înseamnă VNB-ul anual la prețurile pieței, astfel cum sunt stabilite de Comisie în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 549/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2023/734, până când devine aplicabil SEC revizuit. În cazul în care VNB a fost stabilit pentru un anumit an pentru prima dată în conformitate cu SEC 2010, în sensul prezentului alineat, continuă să se aplice SEC 2010.
4.Dacă bugetul Uniunii nu este încă adoptat la începutul exercițiului financiar, continuă să se aplice cotele de apel uniforme anterioare care se bazează pe VNB până la intrarea în vigoare a noilor cote.
Articolul 4
Plafoanele resurselor proprii
1.Cuantumul total al resurselor proprii alocate Uniunii pentru a acoperi creditele anuale de plată nu depășește 1,75 % din suma VNB-urilor tuturor statelor membre.
2.Valoarea anuală totală a creditelor de angajament înregistrată în bugetul Uniunii nu depășește 1,81 % din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre.
3.Se menține un raport sistematic între creditele de angajament și creditele pentru plăți, pentru a garanta compatibilitatea dintre acestea și pentru a permite respectarea în anii următori a plafonului prevăzut la alineatul (1).
4.În cazul în care modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 549/2013, în special cele care introduc SEC revizuit, conduc la modificări semnificative ale nivelului VNB, Comisia recalculează plafoanele stabilite la alineatele (1) și (2) pe baza următoarei formule:
unde:
|
—
|
|
„x %” reprezintă plafonul resurselor proprii pentru creditele de plată;
|
|
—
|
|
„y %” reprezintă plafonul resurselor proprii pentru creditele de angajament;
|
|
—
|
|
„t” reprezintă ultimul an complet pentru care sunt disponibile datele definite în Regulamentul (UE) 2019/516 al Parlamentului European și al Consiliului;
|
|
—
|
|
„SEC” reprezintă Sistemul European de conturi naționale și regionale din Uniune.
|
Ajustările se aplică începând cu anul pentru care VNB-ul urmează să fie stabilit pentru prima dată în conformitate cu SEC revizuit. În cazul în care VNB a fost stabilit pentru un anumit an pentru prima dată în conformitate cu SEC 2010, în sensul prezentului alineat, continuă să se aplice SEC 2010.
În cazul în care o astfel de recalculare a plafoanelor stabilite la alineatele (1) și (2) ar conduce la o ajustare în sens descrescător în euro, rezultatele recalculării respective nu se iau în considerare în sensul prezentului alineat.
Articolul 5
Utilizarea fondurilor împrumutate de pe piețele de capital
Uniunea nu utilizează fondurile împrumutate de pe piețele de capital pentru finanțarea cheltuielilor operaționale.
Articolul 6
Împrumuturi extraordinare pentru a aborda consecințele crizelor grave, dificultăților majore sau amenințărilor serioase cu acestea în perioada 2028-2034
1.În cazul unei crize grave, al unor dificultăți majore sau al unei amenințări serioase cu astfel de crize sau dificultăți care afectează Uniunea sau statele sale membre, Consiliul poate activa, prin intermediul unui regulament adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al patrulea paragraf din TFUE, un împrumut extraordinar cu unicul scop de a aborda consecințele unei astfel de situații.
2.În limita globală a sumelor menționate la articolul 7, regulamentul Consiliului poate autoriza contractarea și acordarea de împrumuturi statelor membre, cu condiția ca respectivele acorduri de împrumut să intre în vigoare între 1 ianuarie 2028 și 31 decembrie 2034.
3.Procedura stabilită la alineatul (1) nu se activează în cazul în care consecințele situației sunt deja abordate în mod adecvat prin programele Uniunii.
Articolul 7
Cuantumul maxim al împrumuturilor extraordinare pentru abordarea consecințelor crizelor grave, dificultăților majore sau amenințărilor serioase cu acestea în perioada 20282034
1.Comisia este împuternicită să împrumute fonduri de pe piețele de capital în numele Uniunii, sub rezerva respectării condițiilor menționate la articolul 6 și în limitele stabilite la alineatul (2) din prezentul articol. Operațiunile de împrumut se efectuează în conformitate cu articolul 224 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 și în euro.
2.Suma principalului restant pe care Comisia poate fi autorizată să îl împrumute de pe piețele de capital pentru o astfel de finanțare este limitată la suma care, având în vedere evoluția multianuală preconizată a datoriilor contingente rezultate din împrumuturile contractate de Comisie în numele Uniunii, este compatibilă cu plafonul prevăzut la articolul 8.
Articolul 8
Creșterea extraordinară și temporară a plafoanelor resurselor proprii
Plafoanele stabilite la articolul 4 alineatele (1) și (2) se majorează fiecare temporar cu 0,25 puncte procentuale, cu unicul scop de a acoperi toate datoriile Uniunii care rezultă din contractarea sumelor preconizate pentru împrumuturile menționate la articolul 7, până când toate aceste datorii încetează să existe.
Majorarea plafoanelor resurselor proprii nu se utilizează pentru a acoperi alte datorii ale Uniunii.
Articolul 9
Principiul universalității
Veniturile menționate la articolul 3 se folosesc fără distincție pentru a finanța toate cheltuielile înregistrate în bugetul anual al Uniunii.
Articolul 10
Reportarea excedentului
Orice excedent de venit al Uniunii față de totalul cheltuielilor efective de pe parcursul unui exercițiu financiar se reportează în exercițiul financiar următor.
Articolul 11
Colectarea resurselor proprii și punerea acestora la dispoziția Comisiei
1.Resursa proprie menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (b) este datorată de fiecare societate.
2.Statele membre colectează resursele proprii menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, cu normele adoptate în temeiul articolului 12 și cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a asigura colectarea, inclusiv recuperarea, măsurile de executare, sancțiunile și penalitățile administrative în caz de nerespectare. Statele membre adoptă sau adaptează dispozițiile respective pentru a îndeplini cerințele normelor Uniunii, ținând seama în mod corespunzător de principiile bunei gestiuni financiare și protecției intereselor financiare ale Uniunii.
Comisia examinează dispozițiile relevante de drept intern pe care i le comunică statele membre, notifică tuturor statelor membre ajustările pe care le consideră necesare pentru a asigura conformitatea acestora cu normele Uniunii și raportează, dacă este necesar, Parlamentului European și Consiliului.
3.Statele membre rețin, sub formă de costuri de colectare, 10 % din sumele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a).
4.Statele membre pun la dispoziția Comisiei resursele proprii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din prezenta decizie, în conformitate cu regulamentele adoptate în temeiul articolului 322 alineatul (2) din TFUE. Regulamentele respective stabilesc, de asemenea, norme privind răspunderea statelor membre față de Uniune în ceea ce privește colectarea și recuperarea resurselor proprii menționate la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b) de la debitorii vamali și de la societăți.
Articolul 12
Măsuri de punere în aplicare
Consiliul poate stabili măsuri de punere în aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al patrulea paragraf din TFUE privind următoarele elemente ale sistemului de resurse proprii ale Uniunii:
(a)procedura de calculare a soldului bugetar anual, astfel cum se prevede la articolul 10;
(b)dispozițiile și măsurile necesare pentru controlul și supravegherea colectării resurselor proprii menționate la articolul 3 alineatul (1) și eventualele cerințe de raportare relevante;
(c)în ceea ce privește resursa proprie menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (b),
I.norme privind obligațiile societăților în ceea ce privește contribuția;
II.orice normă necesară pentru modul practic în care statele membre colectează contribuția de la societăți, inclusiv privind procedurile administrative, formularele, dobânzile de întârziere, măsurile de control și orice măsuri relevante privind recuperarea, precum și sancțiunile și penalitățile administrative în caz de nerespectare de către societăți;
III.norme privind conversia pragurilor și a cuantumurilor contribuției în monedele naționale în cazul statelor membre a căror monedă nu este euro;
(d)în ceea ce privește resursa proprie menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (e), dispoziții privind ajustările pentru a asigura comparabilitatea, fiabilitatea și exhaustivitatea rezultatelor legate de greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic generate.
Articolul 13
Dispoziții finale și tranzitorii
1.Sub rezerva alineatelor (2), (3) și (4), Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului se abrogă.
Orice trimitere la Decizia 70/243/ECSC, CEE, Euratom a Consiliului, la Decizia 85/257/CEE, Euratom a Consiliului, la Decizia 88/376/CEE, Euratom a Consiliului, la Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului, la Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului, la Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului, la Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului sau la Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie; trimiterile la decizia abrogată se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa la prezenta decizie.
2.Articolele 2, 4 și 5 din Decizia 94/728/CE, Euratom, articolele 2, 4 și 5 din Decizia 2000/597/CE, Euratom, articolele 2, 4 și 5 din Decizia 2007/436/CE, Euratom și articolele 2, 4 și 5 din Decizia 2014/335/UE, Euratom și articolul 2 din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului continuă să se aplice calculării și ajustării veniturilor provenite din aplicarea cotei de apel la baza de calcul a TVA stabilită în mod uniform și limitată la intervalul 50 % - 55 % din PNB-ul sau VNB-ul fiecărui stat membru, în funcție de anul în cauză.
3.Articolul 5, articolul 6 și articolul 9 alineatele (4)-(9) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului continuă să se aplice în sensul mijloacelor suplimentare extraordinare și temporare de abordare a consecințelor crizei provocate de pandemia de COVID-19.
4.Sistemul european de conturi menționat la articolul 2 alineatul (3) din Decizia 2020/2053 a Consiliului continuă să fie SEC 2010.
5.Statele membre rețin în continuare, drept costuri de colectare, 10 % din sumele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziție de către statele membre înainte de 28 februarie 2001, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
6.Statele membre rețin în continuare, drept costuri de colectare, 25 % din sumele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziție de către statele membre între 1 martie 2001 și 28 februarie 2014, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
7.Statele membre rețin în continuare, drept costuri de colectare, 20 % din sumele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziție de către statele membre între 1 martie 2014 și 28 februarie 2021, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
8.Statele membre rețin în continuare, drept costuri de colectare, 25 % din sumele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziție de către statele membre între 1 martie 2021 și 29 februarie 2028, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
9.În perioada [1 noiembrie 2026]-31 decembrie 2027, prin derogare de la articolul 9 alineatul (3) și de la normele adoptate în temeiul articolului 10 litera (b) din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053, sumele din resursele proprii tradiționale legate de gestionarea punerii în liberă circulație a mărfurilor vândute în cadrul vânzărilor la distanță nu se pun la dispoziție, iar normele referitoare la controale, supraveghere și raportare nu se aplică sumelor respective.
10.În sensul prezentei decizii, toate sumele monetare sunt exprimate în euro.
Articolul 14
Intrare în vigoare
Secretarul general al Consiliului notifică prezenta decizie statelor membre.
Statele membre notifică fără întârziere secretarului general al Consiliului finalizarea procedurilor de adoptare a prezentei decizii, în conformitate cu normele lor constituționale.
Prezenta decizie intră în vigoare în prima zi a primei luni care urmează primirii ultimei notificări menționate la al doilea paragraf.
Aceasta se aplică de la [1 ianuarie 2028].
Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (1) litera (b) se aplică de la data de 1 ianuarie a primului an calendaristic care urmează anului în care prezenta decizie a intrat în vigoare.
Articolul 15
Destinatari
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele