Bruxelles, 10.7.2025

COM(2025) 377 final

2025/0200(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea provizorie a Protocolului de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale


EXPUNERE DE MOTIVE

(1)CONTEXTUL PROPUNERII

Temeiurile și obiectivele propunerii

Prezenta propunere se referă la semnarea Protocolului de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană (Elveția) privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale 1 (denumit în continuare „acordul”).

Acordul oferă temeiul juridic pentru schimbul automat reciproc de informații referitoare la conturile financiare între statele membre ale UE și Elveția, în conformitate cu Standardul comun de raportare (SCR) elaborat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Același standard este pus în aplicare în Uniunea Europeană în temeiul Directivei 2014/107/UE a Consiliului 2 (DAC 2 – prima modificare a Directivei 2011/16/UE 3 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal – DAC) 4 .

Modificări importante ale SCR au fost aprobate la nivel internațional la 26 august 2022 5 și acestea se vor aplica de la 1 ianuarie 2026. Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului 6   (DAC 8) a pus deja în aplicare aceste modificări în cadrul Uniunii Europene și se va aplica, de asemenea, de la 1 ianuarie 2026.

Modificările extind domeniul de aplicare al SCR pentru a include produsele de monedă electronică și monedele digitale emise de băncile centrale. De asemenea, acestea îmbunătățesc și mai mult procedurile de diligență și rezultatele raportării, cu scopul de a face informațiile din SCR mai ușor de utilizat de către administrațiile fiscale și de a limita sarcinile instituțiilor financiare, acolo unde este posibil.

Pentru a se asigura că schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare între statele membre ale UE și Elveția este aliniat la SCR actualizat și continuă să aibă loc în conformitate cu acesta începând cu 1 ianuarie 2026, a fost necesar să se negocieze și să se convină asupra modificărilor corespunzătoare ale acordului.

În luna mai 2018 a început să se aplice Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor, „RGPD”) 7 .

Pentru a se asigura că acordul reflectă aceste actualizări, a fost necesar să se elimine trimiterile la Directiva 95/46/CE abrogată și să se înlocuiască aceste trimiteri cu trimiteri la Regulamentul (UE) 2016/679. În același timp, au fost, de asemenea, actualizate trimiterile la legislația națională elvețiană privind protecția datelor. În plus, aceste modificări reflectă aplicarea în continuare a Deciziei UE privind caracterul adecvat al nivelului de protecție în ceea ce privește Elveția 8 și avizul emis la 8 iulie 2015 cu privire la acordul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) 9 .

În cele din urmă, în absența unui cadru juridic existent care să prevadă asistență reciprocă în colectarea impozitelor directe și indirecte între Uniunea Europeană și Elveția, statele membre au solicitat includerea unor astfel de dispoziții prin intermediul unor modificări corespunzătoare ale acordului.

Dispozițiile negociate asigură recuperarea creanțelor în domeniul TVA, pentru a evita neimpozitarea și pentru a combate frauda fiscală într-un mod care se aliniază îndeaproape la dispozițiile conexe ale Acordului dintre Uniunea Europeană și Norvegia privind cooperarea administrativă, combaterea fraudei și recuperarea creanțelor în domeniul TVA 10 (Acordul UE-Norvegia). La rândul său, acest din urmă acord se bazează pe Directiva 2010/24/UE 11 privind asistența reciprocă în materie de recuperare între statele membre ale Uniunii Europene (Directiva UE privind recuperarea). În același timp, acordul negociat conține un angajament de a examina asistența reciprocă pentru recuperarea altor creanțe fiscale în termen de patru ani de la prima zi a lunii ianuarie de după semnarea prezentului protocol de modificare.

La 21 mai 2024, a fost adoptată o decizie a Consiliului de autorizare a începerii negocierilor în vederea modificării acordului privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană 12 .

Au avut loc mai multe runde de negocieri și în decembrie 2024 s-a ajuns la un acord provizoriu. Ulterior, proiectul de text al protocolului de modificare a fost parafat de negociatorii-șefi la 1 aprilie 2025.

Consiliul a fost informat în mod constant cu privire la progresele negocierilor înregistrate în cadrul Grupului de lucru pentru chestiuni fiscale și al Grupului de lucru la nivel înalt. În special, textul proiectului de protocol de modificare a fost comunicat și discutat cu statele membre înainte de parafarea acestuia. Textul parafat a fost comunicat Parlamentului European, împreună cu informații cu privire la aplicarea provizorie preconizată.

Comisia consideră că obiectivele stabilite de Consiliu în cadrul directivelor sale de negociere au fost îndeplinite și că textul negociat este acceptabil pentru Uniune.

Coerența cu dispozițiile de politică deja existente în domeniul de politică vizat

Modificarea acordului a fost negociată în conformitate cu directivele de negociere cuprinzătoare adoptate de Consiliu la 21 mai 2024.

Protocolul de modificare negociat asigură faptul că acordul existent între Uniunea Europeană și Elveția rămâne aliniat la legislația Uniunii din domeniul respectiv, în special la DAC, astfel cum a fost modificată prin DAC 8.

Printre alte modificări, DAC 8 include cele mai recente modificări ale SCR al OCDE. Având în vedere relația strânsă în acest domeniu dintre Uniunea Europeană și Elveția, este important să se consolideze, în același sens, cooperarea administrativă cu autoritățile fiscale ale acestora în domeniul schimbului automat de informații referitoare la conturile financiare. Actualizarea în timp util a acordului asigură continuarea fără probleme și în mod eficace a acestei cooperări administrative după 1 ianuarie 2026.

Modificările aduse acordului țin seama, de asemenea, de politicile Uniunii în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, deoarece activitățile de cunoaștere a clientelei care urmează să fie desfășurate de instituțiile financiare, în vederea colectării informațiilor referitoare la conturile financiare care urmează să facă obiectul schimbului în temeiul acordului, vor fi aliniate în mod substanțial la cele pe care aceleași instituții financiare trebuie să le aplice ca entități obligate în temeiul cadrului juridic al Uniunii Europene în lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului.

Protocolul de modificare negociat oferă un cadru legislativ pentru asistența reciprocă între Uniunea Europeană și Elveția în ceea ce privește recuperarea creanțelor în domeniul TVA. Acest cadru se aliniază îndeaproape la Acordul UE-Norvegia, care, la rândul său, este similar cu Directiva UE privind recuperarea. Prin urmare, această inițiativă aprofundează cooperarea statelor membre cu Elveția, în conformitate cu acquis-ul UE.

Protocolul de modificare ține seama, de asemenea, de politicile Uniunii în domeniul respectării drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal în cazul în care aceste date sunt transferate în țări din afara UE și din afara SEE.

(2)TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

Temei juridic

Prezenta propunere adresată Consiliului este înaintată în temeiul articolelor 113 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 218 alineatul (5) și cu articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf.

Având în vedere că principalele obiective și componente ale Protocolului de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale sunt îmbunătățirea cooperării administrative în domeniul impozitării directe și indirecte, inclusiv în ceea ce privește recuperarea creanțelor în domeniul TVA, temeiul juridic material este reprezentat de articolele 113 și 115 din TFUE.

Articolul 3 alineatul (2) din TFUE prevede că, pe lângă domeniile de competență exclusivă a Uniunii enumerate la articolul 3 alineatul (1) din TFUE, Uniunea are de asemenea competență exclusivă „în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora”.

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, un acord poate afecta normele comune sau poate modifica domeniul de aplicare al acestora atunci când se încadrează într-un domeniu care este deja reglementat în mare măsură de astfel de norme 13 .

În ceea ce privește părțile referitoare la SCR, acordul însuși include, la articolul 8, o dispoziție care impune părților contractante să se consulte reciproc de fiecare dată când este adoptată o schimbare importantă referitoare la oricare dintre elementele SCR la nivelul OCDE. Articolul prevede, de asemenea, că, în urma acestor consultări, acordul poate fi modificat printr-un protocol între părțile contractante. Întrucât modificări importante ale SCR au fost aprobate în cadrul OCDE la 26 august 2022 și în conformitate cu competența exclusivă a Uniunii care decurge din acordul existent, protocolul de modificare pune în aplicare toate modificările care sunt necesare pentru a reflecta modificările corespunzătoare aduse SCR. Punerea în aplicare a modificărilor respective în cadrul Uniunii a fost prevăzută prin Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului.

Includerea unor dispoziții privind asistența reciprocă care să asigure recuperarea creanțelor în domeniul TVA, pentru a evita neimpozitarea și a combate frauda fiscală, intră, de asemenea, în sfera de competență exclusivă a Uniunii, care se bazează pe Directiva UE privind recuperarea.

Proporționalitatea

Protocolul de modificare respectă principiul proporționalității și nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de actualizare a acordului, și anume încorporarea modificărilor aduse Standardului comun de raportare care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2026. Aceste modificări vor permite statelor membre să continue schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare cu Elveția într-un mod neîntrerupt și aliniat la noile cerințe ale SCR, astfel cum au fost deja încorporate în DAC 8.

În același timp, modificările acordului nu depășesc ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de a oferi un cadru comun de asistență reciprocă în materie de recuperare a creanțelor în domeniul TVA între Uniunea Europeană și Elveția. Aceste modificări vor permite autorităților statelor membre responsabile cu colectarea creanțelor în domeniul TVA să coopereze cu autoritățile fiscale elvețiene în mod similar cu cooperarea dintre ele în cadrul UE pe baza acquis-ului UE.

Alegerea instrumentului

Conform articolului 218 alineatul (5) din TFUE, Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate prezintă propuneri Consiliului, iar acesta adoptă o decizie care autorizează semnarea și aplicarea provizorie a unui acord internațional. Având în vedere obiectul acordului preconizat, Comisia trebuie să prezinte o propunere în acest sens.

(3)REZULTATELE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

Evaluarea impactului

În conformitate cu instrumentul 7 din cadrul Programului pentru o mai bună legiferare 14 , nu este necesară o evaluare a impactului, printre altele, atunci când Comisia are puține opțiuni sau nu are nicio posibilitate de alegere în această privință.

Această condiție este îndeplinită în cazul de față, deoarece modificările aduse acordurilor existente în ceea ce privește schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare se aliniază pe deplin la modificările SCR care au fost convenite la nivelul OCDE și care au fost deja încorporate în legislația UE prin intermediul DAC8. În ceea ce privește modificările referitoare la asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor în domeniul TVA, acestea se aliniază, pe cât posibil, la dispozițiile relevante ale Acordului UE-Norvegia care, la rândul său, reproduce Directiva UE privind recuperarea. În final, modificările privind protecția datelor vizează doar actualizarea trimiterilor la legislația UE și la legislația elvețiană privind protecția datelor.

Drepturile fundamentale

Protocolul de modificare a acordului avut în vedere va respecta valorile-cheie ale Uniunii Europene, astfel cum sunt stabilite la articolul 2 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(4)IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea nu are nicio implicație pentru bugetul UE.

(5)ALTE ELEMENTE

Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Modificările avute în vedere vizează următoarele puncte:

(1) Modificări menite să asigure faptul că schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare între statele membre ale UE și Elveția în temeiul acordului existent este aliniat la SCR actualizat și continuă să aibă loc în conformitate cu acesta începând cu 1 ianuarie 2026.

Modificările prevăzute extind domeniul de aplicare al raportării pentru a include noi produse financiare digitale, cum ar fi Produsele de Monedă Electronică Specificate și Monedele Digitale emise de Bănci Centrale. În același timp și cu scopul de a îmbunătăți fiabilitatea și utilizarea informațiilor care fac obiectul schimbului, modificările introduc cerințe de raportare mai detaliate și proceduri consolidate privind diligența fiscală.

Modificările conțin, de asemenea, dispoziții menite să asigure o interacțiune eficientă între SCR și Cadrul separat de raportare privind criptoactivele (CARF) elaborat de OCDE 15 . Aceste dispoziții permit limitarea situațiilor de duplicare a raportării, menținând în același timp un nivel maxim de flexibilitate operațională a instituțiilor financiare raportoare care sunt supuse, de asemenea, obligațiilor prevăzute de CARF.

În cele din urmă, modificările reflectă noua categorie opțională de Instituții Financiare Nonraportoare pentru Entitățile non-profit autentice care operează în interes public (Entitate Non-profit Calificată), care este furnizată în Comentariile la actualizarea SCR. Elveția și-a exercitat această opțiune și este în curs de a institui mecanismele juridice și administrative pentru a asigura confirmarea faptului că orice entitate care solicită statutul de Entitate Non-profit Calificată îndeplinește condițiile relevante prevăzute în comentariile menționate mai sus. Dimpotrivă, statele membre ale UE au luat act de exercitarea acestei opțiuni, în conformitate cu Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului.

Aceste cerințe modificate privind raportarea și schimbul automat de informații sunt prevăzute în titlul 1 și în titlul 4. Acestea se vor aplica cu titlu provizoriu de la 1 ianuarie 2026.

(2) Modificări pentru a include dispoziții legale care prevăd asistență pentru recuperarea creanțelor în domeniul TVA

Modificările prevăzute stabilesc un nou cadru juridic pentru asistența reciprocă pentru a asigura recuperarea creanțelor în domeniul TVA între statele membre și Elveția. În același timp, în temeiul articolului 4s, părțile se angajează să analizeze posibilitatea extinderii acestei asistențe reciproce la alte creanțe fiscale în termen de patru ani de la prima zi a lunii ianuarie de după semnarea prezentului protocol de modificare.

Astfel cum s-a menționat, cadrul negociat rămâne aliniat îndeaproape la dispozițiile conexe ale Acordului UE-Norvegia, care, la rândul său, se bazează pe Directiva UE privind recuperarea. Acesta include, printre altele, dispoziții privind notificarea documentelor, măsurile asigurătorii și de recuperare, schimbul de informații. În plus, articolul 4p instituie un comitet mixt compus din reprezentanți ai părților contractante, care asigură funcționarea și punerea în aplicare corespunzătoare a titlului privind recuperarea impozitelor. Există doar câteva diferențe față de Acordul UE-Norvegia, în special la articolul 4g (condițiile care reglementează o cerere de recuperare), la articolul 4m (limitele obligațiilor autorității solicitate) și la articolul 4o (costuri).

Aceste modificări sunt prevăzute într-un nou titlu, titlul 2. Acest cadru inaugural între statele membre și Elveția pentru recuperarea creanțelor în domeniul TVA se va aplica începând cu prima zi a lunii ianuarie a primului an, după intrarea în vigoare a protocolului de modificare, în ceea ce privește creanțele fiscale născute după prima zi a lunii ianuarie de după semnarea protocolului de modificare. Dispoziția privind instituirea comitetului mixt (articolul 4p) se aplică cu titlu provizoriu de la 1 ianuarie 2026.

(3) Actualizarea referinței juridice referitoare la legislația privind protecția datelor

Toate trimiterile la Directiva 95/46/CE au fost înlocuite cu trimiteri la RGPD.

În același timp, trimiterea juridică la legislația națională privind protecția datelor din Elveția a fost actualizată la Legea federală privind protecția datelor din 25 septembrie 2020 și la ordonanța acesteia din 31 august 2022.

Semnarea și textul convenției

Textul protocolului de modificare a acordului este transmis Consiliului împreună cu prezenta propunere.

În conformitate cu tratatele, este de competența Comisiei să asigure semnarea protocolului de modificare, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

În conformitate cu tratatele, este, de asemenea, de competența Comisiei să notifice Elveției intenția Uniunii de a aplica cu titlu provizoriu modificările referitoare la următoarele articole din acord, anexe la acord și declarații: Articolul 1 alineatul (1) literele (m) și (u); Articolul 2; Articolul 3; Articolul 4p; Anexa I; Anexa III; precum și declarațiile comune ale părților contractante la acord.

2025/0200 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea provizorie a Protocolului de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și în special articolele 113 și 115, coroborate cu articolul 218 alineatul (5) și cu articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale 16 (denumit în continuare „acordul”) a consolidat asistența reciprocă în materie fiscală între părțile contractante și a îmbunătățit respectarea obligațiilor fiscale internaționale.

(2)Modificări importante ale Standardului comun de raportare (SCR) au fost aprobate la nivel internațional la 26 august 2022 17 și au fost introduse în legislația Uniunii prin modificarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului prin Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului 18 .

(3)La 21 mai 2024, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri cu Elveția în vederea unei modificări a acordului pentru a reflecta modificările la SCR aprobate la nivel internațional. Negocierile s-au încheiat cu succes prin parafarea protocolului de modificare.

(4)Protocolul de modificare extinde domeniul de aplicare al raportării pentru SCR pentru a include noi produse financiare digitale, cum ar fi Produsele de Monedă Electronică Specificate și Monedele Digitale emise de Bănci Centrale, introducând în același timp cerințe de raportare mai detaliate și proceduri consolidate privind diligența fiscală. Acesta introduce, de asemenea, dispoziții privind asistența reciprocă în colectarea impozitelor directe și indirecte între Uniunea Europeană și Elveția și actualizează trimiterile juridice la legislația privind protecția datelor a părților contractante.

(5)În consecință, protocolul de modificare a acordului trebuie semnat în numele Uniunii.

(6)Anumite dispoziții ale protocolului de modificare trebuie aplicate cu titlu provizoriu, până la intrarea sa în vigoare.

(7)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se autorizează semnarea, în numele Uniunii, a Protocolului de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale, sub rezerva încheierii protocolului de modificare menționat 19 .

Articolul 2

Modificările prevăzute la articolul 1 din protocolul de modificare referitoare la următoarele articole din acord, anexe la acord și declarații se aplică cu titlu provizoriu, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din protocolul de modificare, până la intrarea sa în vigoare:

Articolul 1 alineatul (1) literele (m) și (u);

Articolul 2;

Articolul 3;

Articolul 4p;

Anexa I;

Anexa III;

declarațiile comune ale părților contractante 20 .

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles,

   Pentru Consiliu

   Președintele

(1)    JO L 385, 29.12.2004, p. 30. JO L 333, 19.12.2015, p. 12.
(2)    JO L 359, 16.12.2014, p. 1.
(3)    JO L 64, 11.3.2011, p. 1.
(4)    JO L 359, 16.12.2014, p. 1.
(5)     https://www.oecd.org/en/publications/international-standards-for-automatic-exchange-of-information-in-tax-matters_896d79d1-en.html , paginile 62-102.
(6)    Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului din 17 octombrie 2023 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (JO L, 24.10.2023).
(7)    JO L 119 din 4.5.2016, p. 1.
(8)    Decizia 2000/518/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția adecvată a datelor cu caracter personal în Elveția.
(9)    https://edps.europa.eu/sites/edp/files/publication/15-07-08_eu_switzerland_en.pdf.
(10)    JO L 195, 1.8.2018, p. 3.
(11)    JO L 84, 31.3.2010, p. 1.
(12)    Decizia (UE) 2024/1489 a Consiliului din 21 mai 2024 de autorizare a începerii negocierilor în vederea modificării acordurilor privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană, Principatul Liechtenstein, Principatul Andorra, Principatul Monaco și, respectiv, Republica San Marino.
(13)    Hotărârea Curții din 4 septembrie 2014, C-114/12, ECLI:EU:C:2014:2151, punctele 69 și 70.
(14)    https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/br_toolbox-nov_2021_en_0.pdf
(15)     https://www.oecd.org/en/publications/international-standards-for-automatic-exchange-of-information-in-tax-matters_896d79d1-en.html , paginile 8-61.
(16)    JO L 385, 29.12.2004, p. 30. JO L 333, 19.12.2015, p. 12.
(17)     https://www.oecd.org/en/publications/international-standards-for-automatic-exchange-of-information-in-tax-matters_896d79d1-en.html , paginile 62-102.
(18)    JO L, 24.10.2023 [ http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2226/oj ]
(19)    Textul protocolului de modificare a acordului se publică în JO L, [...].
(20)    Data de la care părțile protocolului de modificare a acordului se aplică cu titlu provizoriu va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Bruxelles, 10.7.2025

COM(2025) 377 final

ANEXĂ

la propunerea de

Decizie a Consiliului

privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea provizorie a Protocolului de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale


PROTOCOL DE MODIFICARE

a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale

UNIUNEA EUROPEANĂ

și

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ, denumită în continuare „Elveția”,

ambele denumite în continuare, individual, „partea contractantă” și, împreună, „părțile contractante”,

ÎNTRUCÂT părțile contractante au o relație strânsă și de lungă durată în ceea ce privește asistența reciprocă în materie fiscală, care a constat inițial în aplicarea unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului 1 și care a fost ulterior dezvoltată în Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale 2 (denumit în continuare „acordul”), astfel cum a fost modificat prin Protocolul de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi 3 , bazat pe schimbul automat reciproc de informații prin punerea în aplicare a standardului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare în materie fiscală (denumit în continuare „standardul global”),

ÎNTRUCÂT, în urma primei revizuiri cuprinzătoare a standardului global de către OCDE, modificările aduse standardului global au fost aprobate de Comitetul pentru Afaceri Fiscale al OCDE în august 2022 și au fost adoptate de Consiliul OCDE la 8 iunie 2023 prin intermediul Recomandării revizuite privind standardele internaționale pentru schimbul automat de informații în materie fiscală („actualizarea standardului global”),

ÎNTRUCÂT revizuirea cuprinzătoare a OCDE a identificat complexitatea tot mai mare a instrumentelor financiare și apariția și utilizarea unor noi tipuri de active digitale și a recunoscut necesitatea adaptării standardului global pentru a asigura respectarea deplină și efectivă a obligațiilor fiscale;

ÎNTRUCÂT actualizarea standardului global a extins domeniul de aplicare al raportării pentru a include noi produse financiare digitale, cum ar fi Produsele de Monedă Electronică Specificate și Monedele Digitale emise de Bănci Centrale, care oferă alternative credibile la conturile financiare tradiționale, care fac deja obiectul raportării în conformitate cu standardul global;

ÎNTRUCÂT noul Cadru de raportare privind criptoactivele al OCDE („CARF”), care a fost introdus în paralel cu actualizarea standardului global, servește drept mecanism complementar la nivel mondial și este conceput special pentru a aborda dezvoltarea și creșterea rapidă a pieței criptoactivelor;

ÎNTRUCÂT s-a considerat imperativ să se asigure o interacțiune eficientă între aceste două cadre, în special pentru a limita cazurile de dublă raportare, prin: (i) excluderea Produselor de Monedă Electronică Specificate și a Monedelor Digitale emise de Bănci Centrale din domeniul de aplicare al CARF, având în vedere reglementarea acestora în cadrul standardului global actualizat; (ii) considerarea Criptoactivelor care intră sub incidența standardului global actualizat drept Active Financiare în scopul raportării Conturilor de Custodie, a Participațiilor în Capitaluri Proprii sau la Datorie aparținând Entităților de Investiții (cu excepția cazurilor de furnizare de servicii care efectuează tranzacții de schimb pentru sau în numele clienților, care sunt reglementate de CARF, investiții indirecte în Criptoactive prin intermediul altor produse financiare tradiționale sau produse financiare tradiționale emise sub formă de criptoactive și (iii) prevederea unei dispoziții opționale pentru Instituțiile Financiare Raportoare de a opri raportarea încasărilor brute pentru activele care sunt clasificate drept Criptoactive în ambele cadre, atunci când aceste informații sunt raportate în temeiul CARF, continuând, în același timp, să raporteze în conformitate cu standardul global toate celelalte informații, cum ar fi soldul contului,

ÎNTRUCÂT CARF a fost pus în aplicare în Uniunea Europeană prin Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului 4 , care a modificat Directiva 2011/16/UE a Consiliului 5 , dispozițiile respective aplicându-se de la 1 ianuarie 2026, iar Elveția s-a angajat să transpună CARF în legislația sa internă și să aplice dispozițiile respective de la aceeași dată;

ÎNTRUCÂT, pentru a limita cazurile de dublă raportare, părțile contractante ar trebui să aplice delimitarea dintre acord, CARF și Directiva (UE) 2023/2226 într-un mod compatibil cu delimitarea dintre standardul global actualizat și CARF,

ÎNTRUCÂT, pentru a îmbunătăți fiabilitatea și utilizarea informațiilor care fac obiectul schimbului, actualizarea standardului global introduce cerințe de raportare mai detaliate și proceduri consolidate privind diligența fiscală,

ÎNTRUCÂT actualizarea standardului global adaugă o nouă categorie, „Cont Exclus”, pentru Conturile de Contribuție de Capital și un prag de minimis pentru raportarea Conturilor de Depozit care dețin Produse de Monedă Electronică Specificate,

ÎNTRUCÂT comentariile la actualizarea standardului global includ o nouă categorie opțională de „Instituție Financiară Nonraportoare” pentru Entitățile non-profit autentice care funcționează în interes public („Entitate Non-profit Calificată”) și mandatează ca, pentru a răspunde preocupărilor legate de posibila eludare a raportării, aplicarea acestei opțiuni să facă obiectul unor proceduri de verificare adecvate pentru fiecare Entitate de către o autoritate a jurisdicției în care Entitatea respectivă face obiectul raportării,

ÎNTRUCÂT Elveția ar dori să exercite opțiunea de a include noua categorie de „Entitate Non-profit Calificată” și este în curs de a institui mecanismele juridice și administrative pentru a asigura confirmarea faptului că orice entitate care solicită statutul de „Entitate Non-profit Calificată” îndeplinește condițiile relevante înainte ca o astfel de entitate să fie tratată ca o Instituție Financiară Nonraportoare în Elveția,

Întrucât, în conformitate cu Directiva (UE) 2023/2226, statele membre nu vor exercita opțiunea de a include noua categorie de „Entitate Non-profit Calificată”, iar statutul de „Entitate Non-profit Calificată” în Elveția nu va afecta statutul acestor entități în statele membre, în cazul în care respectivele entități sunt considerate Instituții Financiare Raportoare în respectivele state membre,

ÎNTRUCÂT statele membre și Elveția doresc să asigure colectarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) și recuperarea creanțelor în domeniul TVA pentru a evita neimpozitarea și pentru a combate frauda în materie de TVA,

ÎNTRUCÂT părțile contractante vor aplica legislațiile și practicile lor respective în materie de protecție a datelor – în special în ceea ce privește Elveția, Legea federală privind protecția datelor din 25 septembrie 2020 6 și Ordonanța sa din 31 august 2022 7 și, pentru Uniunea Europeană, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 8 – în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal care fac obiectul schimbului în conformitate cu acordul și se angajează să se notifice reciproc, fără întârzieri nejustificate, în cazul oricărei modificări de fond a respectivelor legi și practici,

ÎNTRUCÂT Decizia 2000/518/CE a Comisiei 9 a afirmat că, pentru toate activitățile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului 10 , se consideră că Elveția oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană,

ÎNTRUCÂT raportul Comisiei din 15 ianuarie 2024 către Parlamentul European și Consiliu privind prima revizuire a funcționării deciziilor privind caracterul adecvat al nivelului de protecție care au fost adoptate în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE 11 confirmă faptul că Elveția asigură în continuare un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană,

ÎNTRUCÂT statele membre și Elveția au instituit: (i) garanții adecvate pentru a se asigura că informațiile primite în temeiul acordului rămân confidențiale și sunt utilizate exclusiv în scopul și de persoanele sau autoritățile responsabile cu determinarea, colectarea sau recuperarea impozitelor, cu executarea deciziilor de impunere sau cu urmărirea penală în legătură cu acestea, ori cu soluționarea căilor de atac referitoare la impozite, sau cu supravegherea acestor activități, precum și pentru alte scopuri autorizate și (ii) infrastructura necesară pentru un schimb efectiv (inclusiv procedurile stabilite pentru a garanta schimburi de informații rapide, exacte, sigure și confidențiale, comunicații fiabile și eficace, precum și capacități de a rezolva prompt problemele și preocupările legate de schimburi și de a aplica dispozițiile articolului 4 din acord),

ÎNTRUCÂT, prelucrarea informațiilor în temeiul acordului este necesară și proporțională în scopul de a permite administrațiilor fiscale ale statelor membre și Elveției să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației lor fiscale în situații transfrontaliere, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Acordul se modifică după cum urmează:

(1)    titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare și asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale”;

(2)    formula introductivă cuprinsă între titlu și formularea „AU CONVENIT SĂ ÎNCHEIE URMĂTORUL ACORD:” se înlocuiește cu următorul text:

„UNIUNEA EUROPEANĂ,

și

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ, denumită în continuare «Elveția»,

ambele denumite în continuare, individual, «partea contractantă» și, împreună, «părțile contractante»,”;

(3)    se introduce următorul preambul înainte de formularea „AU CONVENIT SĂ ÎNCHEIE URMĂTORUL ACORD:”:

„ÎN VEDEREA implementării standardului OCDE referitor la schimbul automat de informații privind conturile financiare («standardul global»), într-un cadru de cooperare care ține seama de interesele legitime ale ambelor părți contractante,

ÎNTRUCÂT părțile contractante au o relație strânsă și de lungă durată în ceea ce privește asistența reciprocă în materie fiscală, care a constat inițial în Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi, încheiat la Luxemburg la 26 octombrie 2004* («Acordul privind economiile»),

ÎNTRUCÂT părțile contractante au dezvoltat în continuare această relație prin încheierea Protocolului de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană de stabilire a unor măsuri echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi, încheiat la Bruxelles la 27 mai 2015** (denumit în continuare «Protocolul de modificare din 27 mai 2015»), care a creat Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru a îmbunătăți respectarea obligațiilor fiscale internaționale («Acordul privind standardul global»), bazat pe schimbul automat reciproc de informații, sub rezerva anumitor cerințe de confidențialitate și a altor măsuri de protecție, inclusiv dispoziții care limitează utilizarea informațiilor care fac obiectul schimbului,

ÎNTRUCÂT Protocolul de modificare din 27 mai 2015 a înlocuit dispozițiile Acordului privind economiile, păstrând în același timp dispozițiile articolului 15 privind plățile de dividende, dobânzi și redevențe între societăți, renumerotându-le ca articolul 9 din Acordul privind standardul global,

ÎNTRUCÂT, în urma primei revizuiri cuprinzătoare de către OCDE a standardului global, acesta din urmă a fost actualizat prin Recomandarea revizuită a Consiliului OCDE privind standardele internaționale pentru schimbul automat de informații în domeniul fiscal din 8 iunie 2023 («actualizarea standardului global»), printre altele prin integrarea anumitor produse de monedă electronică și a monedelor digitale emise de băncile centrale în domeniul de aplicare al raportării în temeiul standardului global, considerând criptoactivele ca active financiare, evitând în același timp raportarea dublă cu Cadrul de raportare privind criptoactivele și introducând cerințe de raportare mai detaliate și proceduri consolidate de diligență fiscală,

ÎNTRUCÂT, în urma actualizării standardului global, Acordul privind standardul global a fost modificat prin Protocolul de modificare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale, încheiat la… [locul semnării] la data de … [data semnării] («Protocolul de modificare din … [data semnării]»), ale cărui dispoziții se aplicau cu titlu provizoriu de la 1 ianuarie 2026 și care a schimbat titlul Acordului privind standardul global în «Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimbul automat de informații referitoare la conturile financiare și asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor pentru îmbunătățirea respectării obligațiilor fiscale internaționale» (denumit în continuare «acordul»);

ÎNTRUCÂT, prin Protocolul de modificare din ... [data semnării], Uniunea Europeană și Elveția au dorit să își consolideze colaborarea în domeniul colectării taxei pe valoarea adăugată (TVA) și al recuperării creanțelor în domeniul TVA pentru a evita neimpozitarea și pentru a combate frauda în domeniul TVA,

ÎNTRUCÂT părțile contractante vor aplica legislațiile și practicile lor respective în materie de protecție a datelor – în special în ceea ce privește Elveția, Legea federală privind protecția datelor din 25 septembrie 2020*** și Ordonanța sa din 31 august 2022**** și, pentru Uniunea Europeană, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului***** – în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal care fac obiectul schimbului în conformitate cu acordul și se angajează să se notifice reciproc, fără întârzieri nejustificate, în cazul oricărei modificări de fond a respectivelor legi și practici,

ÎNTRUCÂT Decizia 2000/518/CE a Comisiei****** a afirmat că, pentru toate activitățile care intră în domeniul de aplicare al Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului*******, se consideră că Elveția oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană,

Întrucât raportul Comisiei din 15 ianuarie 2024 către Parlamentul European și Consiliu privind prima revizuire a funcționării deciziilor privind caracterul adecvat al nivelului de protecție care au fost adoptate în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE******** confirmă faptul că Elveția asigură în continuare un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniunea Europeană,

ÎNTRUCÂT statele membre și Elveția au instituit: (i) garanții adecvate pentru a se asigura că informațiile primite în temeiul acordului rămân confidențiale și sunt utilizate exclusiv în scopul și de persoanele sau autoritățile responsabile cu determinarea, colectarea sau recuperarea impozitelor, cu executarea deciziilor de impunere sau cu urmărirea penală în legătură cu acestea, ori cu soluționarea căilor de atac referitoare la impozite, sau cu supravegherea acestor activități, precum și pentru alte scopuri autorizate și (ii) infrastructura necesară pentru un schimb efectiv (inclusiv procedurile stabilite pentru a garanta schimburi de informații rapide, exacte, sigure și confidențiale, comunicații fiabile și eficace, precum și capacități de a rezolva prompt problemele și preocupările legate de schimburi și de a aplica dispozițiile articolului 4 din acord),

ÎNTRUCÂT categoriile de Instituții Financiare Raportoare și categoriile de Conturi care fac obiectul raportării, reglementate de acord, sunt concepute pentru a limita posibilitățile contribuabililor de evitare a raportării prin transferuri de active către Instituții Financiare sau prin investiții în produse financiare care nu intră în domeniul de aplicare al acordului,

ÎNTRUCÂT anumite Instituții Financiare și conturi care prezintă un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală ar trebui excluse din domeniul de aplicare al categoriilor de Instituții Financiare Raportoare și Conturi care fac obiectul raportării reglementate de acord,

ÎNTRUCÂT informațiile financiare care trebuie să facă obiectul raportării și al schimbului ar trebui să se refere nu numai la totalitatea veniturilor relevante (dobânzi, dividende și tipuri similare de venituri), ci și la soldurile conturilor și la veniturile din vânzarea Activelor Financiare, scopul fiind acela de a aborda situațiile în care contribuabilul încearcă să ascundă capitaluri reprezentate de venituri sau active în cazul cărora s-a eludat impozitarea,

ÎNTRUCÂT, prelucrarea informațiilor în temeiul acordului este, prin urmare, necesară și proporțională în scopul de a permite administrațiilor fiscale ale statelor membre și Elveției să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației lor fiscale în situații transfrontaliere, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile,

__________

*    JO UE L 385, 29.12.2004, p. 30.

**    JO UE L 333, 19.12.2015, p. 12.

***    RS 235.1.

****    RS 235.11.

*****    Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO UE L 119, 4.5.2016, p. 1).

******    Decizia 2000/518/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția adecvată a datelor cu caracter personal în Elveția (JO UE L 215, 25.8.2000, p. 1).

*******    Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO UE L 281, 28.11.1995, p. 31).

********    COM(2024) 7 final.”;

(4)    la articolul 1 alineatul (1) se adaugă următoarele litere:

„(m)    termenul «Cadrul de raportare privind criptoactivele» înseamnă cadrul internațional pentru schimbul automat de informații cu privire la criptoactive (care include comentariile) elaborat de OCDE cu țările G20 și aprobat de OCDE la 26 august 2022.

(n)    «TVA» înseamnă, pentru Uniunea Europeană, taxa pe valoarea adăugată în sensul Directivei 2006/112/CE a Consiliului* sau, în cazul Elveției, taxa pe valoarea adăugată în sensul Legii federale din 12 iunie 2009 privind taxa pe valoarea adăugată**.

(o)    «stat» înseamnă un stat membru sau Elveția.

(p)    «state» înseamnă statele membre și Elveția.

(q)    «birou central de legătură» înseamnă biroul desemnat în conformitate cu articolul 4c alineatul (1), cu responsabilitatea de punct de contact pentru aplicarea titlului 2.

(r)    «autoritate solicitantă» înseamnă biroul central de legătură al unui stat care depune o cerere în temeiul titlului 2.

(s)    «autoritate solicitată» înseamnă biroul central de legătură care primește o cerere în temeiul titlului 2.

(t)    «persoană», în sensul titlului 2, înseamnă:

(i)    o persoană fizică;

(ii)    o persoană juridică;

(iii)    în cazul în care legislația în vigoare prevede acest lucru, o asociație de persoane căreia îi este recunoscută capacitatea de a efectua acte juridice, dar care nu dispune de statutul legal de persoană juridică sau

(iv)    orice altă construcție juridică, indiferent de natura sau de forma sa, fie că are sau nu personalitate juridică, supusă la plata TVA sau răspunzătoare pentru plata creanțelor menționate la articolul 4b;

(u)    «comitetul mixt» înseamnă comitetul responsabil pentru asigurarea funcționării și implementării corecte a titlului 2 în conformitate cu articolul 4p;

(v)    «prin mijloace electronice» înseamnă utilizarea de echipamente electronice pentru prelucrarea (inclusiv compresia digitală) și stocarea datelor, precum și utilizarea de cabluri, de transmisii radio, de tehnologii optice sau de alte mijloace electromagnetice.

__________

*    Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată  (JO UE L 347 11.12.2006, p. 1).”;

**    RS 641.20.

(5)    după articolul 1 se introduce titlul următor:

„TITLUL 1

SCHIMBUL AUTOMAT DE INFORMAȚII”;

(6)    articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)    literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)    următoarele:

(i)    numele, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării, care este Titular de Cont al respectivului cont și informația dacă Titularul de Cont a furnizat o declarație pe propria răspundere valabilă;

(ii)    în cazul unei Entități care este Titular de Cont și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală în conformitate cu anexele I și II, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entității, precum și numele, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul asupra Entității și informația dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Persoană care face obiectul raportării și

(iii)    informația dacă contul este un cont comun, precizându-se numărul de Titulari de cont comuni.

(b)    numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont), tipul de cont și informația dacă contul este un Cont Preexistent sau un Cont Nou;”;

(ii)    termenul „și” de la sfârșitul literei (f) se elimină;

(iii)    după litera (f) se introduce următoarea literă:

„(fa)    în cazul oricărei Participații în Capitalurile Proprii deținute într-o Entitate de Investiții care este o construcție juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face obiectul raportării este un deținător de Participații în capitalurile proprii și”;

(b)    se adaugă următorul alineat:

„(3)    Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (e) punctul (ii) și cu excepția cazului în care Instituția Financiară Raportoare a optat altfel în temeiul secțiunii I subsecțiunea F din anexa I cu privire la orice grup de conturi clar identificat, nu se impune schimbul de informații privind încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea unui Activ Financiar în măsura în care aceste încasări brute din vânzarea sau răscumpărarea unui astfel de Activ Financiar fac obiectul schimbului de la Autoritatea competentă din Elveția către Autoritatea competentă a unui stat membru sau de la Autoritatea competentă a unui stat membru la Autoritatea competentă din Elveția în temeiul Cadrului de raportare privind criptoactivele.”;

(7)    articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)    se introduc următoarele alineate:

„(3a).    Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul conturilor care sunt considerate drept Cont care face obiectul raportării exclusiv în temeiul modificărilor aduse prezentului acord prin Protocolul de modificare din ... [data semnării] și, în ceea ce privește toate Conturile care fac obiectul raportării, în ceea ce privește informațiile suplimentare care urmează să facă obiectul schimbului ca urmare a modificărilor aduse articolului 2 alineatul (2) în temeiul acestui din urmă protocol de modificare, trebuie să se facă schimb de informații referitoare la primul an de la data aplicării provizorii a respectivului protocol de modificare și la toți anii următori.

„(3b).    Fără a aduce atingere alineatelor (3) și (3a), cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării care este administrat de o Instituție Financiară Raportoare la data de 31 decembrie care precedă data aplicării provizorii a Protocolului de modificare din ... [data semnării] și pentru perioadele de raportare care se încheie până la cel de al doilea an calendaristic care urmează datei respective, trebuie să se facă schimb de informații cu privire la rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul sau un deținător de Participații în Capitalurile Proprii al Entității, în cazul în care sunt raportate de Instituția Financiară Raportoare în conformitate cu secțiunea I subsecțiunea A punctul 1 litera (b) și subsecțiunea A punctul 6a din anexa I.”;

(b)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)    Autoritățile competente vor efectua în mod automat schimbul de informații menționate la articolul 2, conform unei scheme comune standardizate de raportare în format Extensible Markup Language utilizând sistemul comun de transmitere aprobat de OCDE sau orice alt sistem adecvat de transmitere a datelor care ar putea fi convenit în viitor.”;

(c)    alineatul (5) se elimină;

(8)    după articolul 4 se introduce următorul titlu:

TITLUL 2

ASISTENȚA ÎN MATERIE DE RECUPERARE

Capitolul 1

Dispoziții generale

Articolul 4a

Obiectivul

Obiectivul prezentului titlu îl reprezintă stabilirea cadrului pentru asistența în materie de recuperare între statele membre și Elveția, pentru a permite autorităților responsabile cu aplicarea legislației în materie de TVA să se asiste reciproc în ceea ce privește asigurarea respectării legislației în cauză și protejarea veniturilor din TVA.

Articolul 4b

Domeniul de aplicare

(1)    Prezentul titlu stabilește normele și procedurile privind cooperarea pentru recuperarea următoarelor creanțe:

(a)    creanțele legate de TVA;

(b)    sancțiunile administrative, inclusiv amenzile, taxele și suprataxele administrative aferente creanțelor menționate la litera (a), impuse de autoritățile administrative care sunt competente să perceapă TVA sau să realizeze anchete administrative privind TVA ori confirmate de organe administrative sau judiciare la cererea autorităților administrative în cauză; și

(c)    dobânzile și costurile aferente creanțelor menționate la literele (a) și (b).

(2)    Prezentul titlu nu aduce atingere aplicării normelor privind asistența în materie de recuperare a creanțelor în domeniul TVA între statele membre.

Articolul 4c

Organizare

(1)    Fiecare stat desemnează un birou central de legătură cu responsabilitatea de a aplica prezentul titlu din acord. Până la noi dispoziții, birourile centrale de legătură pentru statele membre sunt birourile centrale de legătură desemnate pentru asistență în materie de recuperare între statele membre. Elveția comunică Comitetului mixt biroul său central de legătură.

(2)    Fiecare stat informează comitetul mixt cu privire la orice modificare relevantă privind biroul central de legătură desemnat. Comitetul mixt comunică informațiile primite statelor membre și Elveției.

Capitolul 2

Schimbul de informații

Articolul 4d

Cererea de informații

(1)    Articolul 5 alineatele (1), (2), (3) și (4) se aplică mutatis mutandis în sensul prezentului titlu.

(2)    O cerere de informații se transmiteutilizând sistemul comun de transmitere aprobat de OCDE sau orice alt sistem adecvat de transmitere a datelor care ar putea fi convenit în viitor.

Capitolul 3

Notificarea documentelor

Articolul 4e

Modalități de notificare

O autoritate competentă stabilită într-un stat poate notifica orice document, referitor la o creanță menționată la articolul 4b sau la recuperarea acesteia, direct prin poștă, scrisoare recomandată sau mijloace electronice unei persoane dintr-un alt stat pe al cărui teritoriu se aplică prezentul titlu.

Capitolul 4

Măsuri asigurătorii sau de recuperare

Articolul 4f

Cererea de recuperare

(1)    La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanțele menționate la articolul 4b care fac obiectul unui titlu care permite executarea în statul autorității solicitante. O cerere de recuperare se transmiteutilizând sistemul comun de transmitere aprobat de OCDE sau orice alt sistem adecvat de transmitere a datelor care ar putea fi convenit în viitor.

(2)    Autoritatea solicitantă transmite autorității solicitate toate informațiile necesare privind cazul care a motivat cererea de recuperare, imediat după aflarea acestora.

Articolul 4g

Condițiile care se aplică cererii de recuperare

(1)    Autoritatea solicitantă nu poate prezenta o cerere de recuperare dacă și atât timp cât creanța sau titlul care permite executarea acesteia sunt contestate în statul autorității solicitante, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 4j alineatul (4) al treilea paragraf.

(2)    Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare,

(a)    se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul autorității solicitante, cu excepția cazului în care este evident că în statul respectiv nu există active de recuperat sau că procedurile respective nu vor duce la plata integrală a creanței, iar autoritatea solicitantă dispune de informații care indică faptul că persoana în cauză deține active în statul autorității solicitate și

(b)    se solicită asistență adecvată în materie de recuperare disponibilă în statul autorității solicitante de la jurisdicțiile care sunt obligate să acorde asistență în materie de recuperare similară cu prezentul titlu, în cazul în care există o indicație clară cu privire la activele disponibile în jurisdicția respectivă, iar asistența în materie de recuperare va duce probabil la plata integrală a creanței.

Recurgerea la astfel de proceduri de recuperare și la asistența disponibilă în statul autorității solicitante nu este necesară în măsura în care ar da naștere unor dificultăți disproporționate.

Articolul 4h

Titlul care permite executarea în statul autorității solicitate și alte documente însoțitoare

(1)    Orice cerere de recuperare este însoțită de un titlu uniform care permite executarea în statul autorității solicitate. Acesta constituie singurul temei pentru măsurile de recuperare în statul autorității solicitate și nu este necesar niciun act de recunoaștere, de completare sau de înlocuire în statul respectiv.

Comitetul mixt stabilește informațiile care trebuie furnizate în titlul uniform care permite executarea în statul autorității solicitate.

(2)    Cererea de recuperare a unei creanțe este însoțită de un exemplar scanat sau de o copie a titlului inițial care permite executarea în statul solicitant. Aceasta poate fi însoțită de alte documente.

Articolul 4i

Executarea cererii de recuperare

(1)      În scopul recuperării în statul autorității solicitate, orice creanță pentru care s-a depus o cerere de recuperare este tratată ca și cum ar fi o creanță a statului respectiv, cu excepția cazului în care prezentul titlu prevede altfel. Autoritatea solicitată face uz de competențele și de procedurile prevăzute în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative din statul respectiv, cu excepția cazului în care prezentul titlu prevede altfel.

(2)    Statul autorității solicitate nu este obligat să acorde creanțelor a căror recuperare este solicitată tratamentul preferențial acordat creanțelor similare care au luat naștere în statul autorității solicitate, cu excepția cazului în care se convine sau se prevede altfel în temeiul legislației statului respectiv. Un stat care, în aplicarea prezentului titlu, acordă un tratament preferențial creanțelor care iau naștere în alt stat nu poate refuza acordarea aceluiași tratament preferențial unor creanțe identice sau similare ale altor state membre în aceleași condiții.

3.    Statul autorității solicitate recuperează creanța în propria sa monedă.

Articolul 4j

Litigii

(1)    Litigiile referitoare la creanță, la titlul inițial care permite executarea în statul autorității solicitante sau la titlul uniform care permite executarea în statul autorității solicitate, precum și litigiile referitoare la valabilitatea unei notificări efectuate de o autoritate solicitantă sunt de competența organelor competente ale statului autorității solicitante. Dacă, pe parcursul procedurii de recuperare, creanța, titlul inițial care permite executarea în statul autorității solicitante sau titlul uniform care permite executarea în statul autorității solicitate este contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată informează partea în cauză că o asemenea acțiune trebuie să fie introdusă la organul competent al statului autorității solicitante, în conformitate cu legislația în vigoare în statul respectiv.

(2)    Litigiile privind măsurile de executare luate în statul autorității solicitate, inclusiv privind îndeplinirea condițiilor pentru trimiterea unei cereri de recuperare în temeiul prezentului acord, sunt înaintate organismului competent al statului respectiv în conformitate cu actele cu putere de lege și normele sale administrative.

(3)    În cazul în care a fost introdusă o acțiune menționată la alineatul (1), autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată în acest sens și indică măsura în care creanța nu este contestată.

(4)    De îndată ce autoritatea solicitată a primit informațiile menționate la alineatul (3), fie de la autoritatea solicitantă, fie de la partea interesată, ea suspendă procedura de executare în ceea ce privește partea contestată a creanței, în așteptarea deciziei organului competent în speță, cu excepția cazului în care autoritatea solicitantă cere alte măsuri în conformitate cu al treilea paragraf al prezentului alineat.

La cererea autorității solicitante sau atunci când autoritatea solicitată consideră necesar și fără a aduce atingere articolului 4l, autoritatea solicitată poate lua măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege aplicabile permit acest lucru.

În conformitate cu actele cu putere de lege și cu practicile administrative în vigoare în statul său, autoritatea solicitantă poate cere autorității solicitate să recupereze o creanță contestată sau partea contestată a unei creanțe, în măsura în care actele cu putere de lege și practicile administrative în vigoare în statul autorității solicitate permit acest lucru. Orice astfel de cerere trebuie să fie motivată. Dacă rezultatul contestației este ulterior favorabil debitorului, autoritatea solicitantă este răspunzătoare pentru rambursarea eventualelor sume recuperate, împreună cu compensațiile datorate, în conformitate cu legislația în vigoare în statul autorității solicitate.

Dacă între statul autorității solicitante și statul autorității solicitate a fost inițiată o procedură de acord amiabil, iar rezultatul procedurii poate afecta creanța pentru care a fost solicitată asistența, măsurile de recuperare sunt suspendate sau stopate până la finalizarea procedurii respective, cu excepția cazului în care este vorba de o situație de urgență din motive de fraudă sau de insolvență. Dacă măsurile de recuperare sunt suspendate sau stopate, se aplică al doilea paragraf.

Articolul 4k

Modificarea sau retragerea cererii de asistență în materie de recuperare

(1)    Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară a cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.

(2)    Dacă modificarea cererii se datorează unei decizii a organului competent menționat la articolul 4j alineatul (1), autoritatea solicitantă comunică această decizie împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul autorității solicitate. Autoritatea solicitată ia apoi măsuri de recuperare suplimentare în baza titlului uniform revizuit.

Măsurile asigurătorii sau de recuperare luate deja în baza titlului uniform original care permitea executarea în statul autorității solicitate pot fi continuate în baza titlului uniform revizuit, cu excepția cazului în care modificarea cererii se datorează nulității titlului inițial care permitea executarea în statul autorității solicitante sau a titlului uniform original care permitea executarea în statul autorității solicitate.

Articolele 4h și 4j se aplică în legătură cu titlul uniform revizuit.

Articolul 4l

Cererea de măsuri asigurătorii

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată ia măsuri asigurătorii, dacă acest lucru este permis de legislația sa națională și în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea atunci când o creanță sau titlul inițial care permite executarea în statul autorității solicitante este contestat(ă) la momentul prezentării cererii sau atunci când creanța nu face încă obiectul unui titlu care permite executarea în statul autorității solicitante, în măsura în care legislația și practicile administrative ale statului autorității solicitante permit luarea de măsuri asigurătorii într-o situație similară.

Pentru a pune în aplicare prezentul articol, articolul 4f alineatul (2) și articolele 4i, 4j și 4k se aplică mutatis mutandis.

Articolul 4m

Limitele obligațiilor autorității solicitate

(1)    Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistența prevăzută la articolele 4f-4l dacă cererea inițială de asistență în temeiul articolelor 4d, 4f sau 4l se referă la creanțe care sunt mai vechi de cinci ani de la data la care creanța în cauză nu mai poate fi contestată în statul autorității solicitante. Pentru creanțele contestate, acest termen se calculează de la data la care litigiul este soluționat prin hotărârea definitivă.

Mai mult, în cazurile în care statul autorității solicitante a acordat o amânare a plății sau a aprobat un plan de eșalonare a plății, se consideră că perioada de cinci ani nu începe înainte de momentul în care întreaga perioadă de plată a luat sfârșit. Cu toate acestea, în cazurile respective, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistență pentru creanțe mai vechi de 10 ani de la data menționată la primul paragraf de la prezentul alineat.

(2)    Un stat nu este obligat să acorde asistență în cazul în care valoarea totală a creanțelor reglementate de prezentul titlu, pentru care se solicită asistență în materie de recuperare, este mai mică decât o sumă care urmează să fie stabilită în EUR de către comitetul mixt.

(3)    Atât timp cât comitetul mixt nu a adoptat sau modificat un astfel de prag, suma menționată la alineatul (2) se stabilește la:

(a)    10 000 EUR, cu începere de la data intrării în vigoare a prezentului titlu;

(b)    5 000 EUR, cu condiția ca, în medie anuală pe o perioadă de cinci ani care începe la data de 1 ianuarie a fiecărui an calendaristic, niciun stat să nu fi primit mai mult de 200 de cereri de recuperare în temeiul articolului 4f alineatul (1); în caz contrar, pragul rămâne la 10 000 EUR.

Pragul de 5 000 EUR va fi restabilit la 10 000 EUR în cazul în care, în medie anuală pe o perioadă de cinci ani începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an calendaristic, un stat a primit peste 250 de cereri de recuperare în temeiul articolului 4f alineatul (1). Litera (b) de la prezentul alineat poate fi aplicată din nou ulterior.

Comitetul mixt informează statele membre și Elveția cu privire la orice modificare a pragului anual aplicabil.

(4)    Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la motivele pentru care refuză să dea curs cererii de asistență.

Articolul 4n

Aspecte privind prescripția

(1)    Aspectele privind termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de actele cu putere de lege în vigoare în statul solicitant.

(2)    Orice cerere de recuperare sau de măsuri asigurătorii în temeiul prezentului titlu are ca efect suspendarea termenului de prescripție pentru creanțele în cauză până la executarea cererii de către autoritatea solicitată. 

Suspendarea menționată la primul paragraf nu depășește cinci ani de la data trimiterii cererii de măsuri asigurătorii sau de recuperare.

(3)    Alineatul (2) nu aduce atingere dreptului statului autorității solicitante de a lua măsuri care au ca efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție în conformitate cu legislația în vigoare în statul respectiv.  

Articolul 4o

Costuri

(1)    Autoritatea solicitată urmărește recuperarea de la persoana în cauză și reținerea costurilor pe care le-a suportat în legătură cu recuperarea, în conformitate cu actele cu putere de lege ale statului său.

În plus, autoritatea solicitată poate reține 5 % din suma recuperată, dar nu mai puțin de 500 EUR și nu mai mult de 5 000 EUR.

(2)    Statele renunță reciproc la cererile suplimentare de rambursare a costurilor rezultate din asistența reciprocă pe care și-o acordă în temeiul prezentului titlu.

Totuși, în cazul unor recuperări care creează dificultăți deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalități de rambursare specifice cazurilor respective.

(3)    În pofida alineatelor (1) și (2), statul autorității solicitante este răspunzător față de statul autorității solicitate pentru orice costuri și orice pierderi suportate ca urmare a unor acțiuni considerate nefondate, în ceea ce privește fie fondul creanței, fie valabilitatea titlului care permite executarea și/sau a măsurilor asigurătorii luate de autoritatea solicitantă.

Capitolul 5

Punerea în aplicare

Articolul 4p

Comitetul mixt

(1)    Părțile contractante instituie un comitet mixt, format din reprezentanți ai părților contractante. Comitetul mixt asigură funcționarea și implementarea corectă a prezentului titlu.

(2)    Comitetul mixt formulează recomandări pentru promovarea obiectivelor prezentului titlu și adoptă decizii:

(a)    pentru adoptarea formularelor-tip pentru comunicarea privind cererile în temeiul prezentului titlu și pentru titlurile uniforme menționate la articolul 4h alineatul (1) și la articolul 4k alineatul (2);

(b)    privind utilizarea limbilor în cereri, în titlurile uniforme și în alte formulare-tip utilizate pentru asistență în temeiul prezentului titlu și în alte documente însoțitoare menționate la articolul 4h și la articolul 4k alineatul (2);

(c)    de stabilire a mijloacelor de transmitere a cererilor și a comunicării, în cazul în care comitetul mixt consideră că sistemul comun de transmitere aprobat de OCDE nu ar mai trebui utilizat pentru comunicarea privind cererile în temeiul prezentului titlu;

(d)    de adoptare a normelor de punere în aplicare privind modalitățile practice și procedurile administrative referitoare la organizarea contactelor menționate la articolul 4c;

(e)    de adoptare de norme privind conversia sumelor de recuperat și transferul sumelor recuperate;

(f)    de modificare a trimiterilor la actele juridice ale Uniunii Europene și ale Elveției incluse în prezentul titlu;

(g)    de stabilire și de adoptare a normelor de punere în aplicare privind suma pentru care un stat nu este obligat să acorde asistență, astfel cum se menționează la articolul 4m alineatul (2);

(h)    de stabilire și de adoptare a normelor privind datele statistice care trebuie colectate de către state cu privire la aplicarea prezentului titlu și privind data până la care părțile contractante trebuie să comunice prin mijloace electronice o listă a acestor date statistice comitetului mixt;

(i)    de stabilire și de adoptare a normelor de punere în aplicare privind modalitățile practice și procedurile administrative referitoare la executarea cererii de recuperare, inclusiv dispoziții privind dobânzile pentru întârzierea în efectuarea plăților și modalitățile de eșalonare pentru debitori;

(j)    de stabilire și de adoptare a normelor de punere în aplicare privind modalitățile practice și procedurile administrative pentru litigiile menționate la articolul 4j;

(k)    de stabilire și de adoptare a normelor de punere în aplicare privind modalitățile practice și procedurile administrative referitoare la modificarea sau retragerea cererilor de asistență în materie de recuperare;

(l)    de stabilire a unei proceduri pentru încheierea unui acord privind nivelul serviciilor, prin care să se asigure volumul și calitatea din punct de vedere tehnic a serviciilor pentru funcționarea sistemelor de comunicații și de schimb de informații, precum și încheierea unui acord privind nivelul serviciilor, dacă este necesar.

(3)    Comitetul mixt funcționează cu unanimitatea părților contractante. Deciziile comitetului mixt sunt obligatorii pentru părțile contractante. Comitetul mixt își adoptă propriul regulament de procedură.

Părțile contractante se angajează ca deciziile menționate la alineatul (2) să fie adoptate de comitetul mixt în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului titlu.

În cazul în care părțile contractante nu reușesc să ajungă la un acord pentru a adopta deciziile menționate la alineatul (2), fiecare parte desemnează un reprezentant și inițiază discuții bilaterale pentru a soluționa pe cale amiabilă aspectele nesoluționate în termen de 12 luni.

(4)    Comitetul mixt se reunește cel puțin o dată pe an și revizuiește funcționarea și eficacitatea prezentului titlu o dată la cinci ani. Fiecare parte contractantă poate să solicite convocarea unei reuniuni. Președinția comitetului mixt este deținută alternativ de fiecare parte contractantă. Data și locul fiecărei reuniuni, precum și ordinea de zi, se stabilesc prin acordul părților contractante.

(5)    În cazul în care o parte contractantă dorește o revizuire a prezentului titlu, aceasta informează Comitetul mixt cu privire la acest lucru. Modificarea prezentului titlu va intra în vigoare după îndeplinirea procedurilor interne respective ale părților. 

Articolul 4q

Utilizarea formularelor-tip pentru asistența în materie de recuperare în temeiul altor acorduri

Formularele-tip pentru cererile în temeiul prezentului titlu și pentru documentele însoțitoare menționate la articolul 4h și la articolul 4k alineatul (2), adoptate de comitetul mixt, pot fi utilizate, de asemenea, pentru asistența în materie de recuperare între un stat membru și Elveția cu privire la alte creanțe pentru care asistența în materie de recuperare este posibilă în temeiul Acordului de cooperare între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, în vederea combaterii fraudei și a oricărei alte activități ilegale care desfășurate în detrimentul intereselor financiare ale acestora, încheiat la Luxemburg la 26 octombrie 2004*, și pentru asistența în materie de recuperare între un stat membru și Elveția cu privire la alte creanțe decât creanțele menționate la articolul 4b, în cazul în care o astfel de asistență în materie de recuperare este posibilă în temeiul altor instrumente obligatorii din punct de vedere juridic privind asistența în materie de recuperare. Utilizarea și acceptarea unor astfel de formulare-tip pentru asistența în materie de recuperare în ceea ce privește alte creanțe, astfel cum se specifică la prezentul alineat, nu depind de confirmarea acestei posibilități în celelalte acorduri în cauză.

Articolul 4r

Schimbul de informații fără cerere prealabilă

În cazul în care o rambursare de taxe sau impozite se referă la o persoană stabilită sau rezidentă în alt stat pe teritoriul căruia se aplică prezentul titlu, statul din care urmează să fie făcută rambursarea poate informa statul de stabilire sau de reședință cu privire la rambursarea în așteptare.

Articolul 4s

Cooperarea în alte domenii

Părțile contractante examinează asistența reciprocă pentru recuperarea altor creanțe fiscale în termen de patru ani de la prima zi a lunii ianuarie după semnarea Protocolului de modificare din ... [data semnării].

__________

*    JO UE L 46, 17.2.2009, p. 8”;

(9)    se introduce următorul titlu înainte de articolul 5:

TITLUL 3

DISPOZIȚII APLICABILE TITLURILOR 1 ȘI 2”;

(10)    după articolul 6 se introduce următorul titlu:

TITLUL 4

ALTE DISPOZIȚII”;

(11)    Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)    în secțiunea I, subsecțiunea A se modifică după cum urmează:

(i)    formula introductivă și punctele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

Sub rezerva dispozițiilor de la subsecțiunile C-E, fiecare Instituție Financiară Raportoare trebuie să raporteze Autorității competente din jurisdicția sa (fie ea un stat membru sau Elveția), cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării deschis la respectivele Instituții Financiare Raportoare:

(1)    următoarele informații:

(a)    numele, adresa, jurisdicția (jurisdicțiile) de rezidență (fie că este vorba de un stat membru, fie că este vorba de Elveția), numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face obiectul raportării, care este Titular de Cont al respectivului cont și informația dacă Titularul de Cont a furnizat o declarație pe propria răspundere valabilă;

(b)    în cazul unei Entități care este Titular de Cont și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală în conformitate cu secțiunile V, VI și VII, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, jurisdicția (jurisdicțiile) (indiferent dacă este vorba de un stat membru, Elveția sau o altă jurisdicție) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entității, precum și numele, adresa, jurisdicția (jurisdicțiile) (fie că este vorba de un stat membru, fie că este vorba de Elveția) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul asupra Entității și informația dacă a fost furnizată o declarație pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Persoană care face obiectul raportării și

(c)    informația dacă contul este un cont comun, precizându-se numărul de Titulari de Cont comuni;

(2)    numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont), tipul de cont și informația dacă contul este un Cont Preexistent sau un Cont Nou;”

(ii)    termenul „și” de la sfârșitul punctului 6 se elimină;

(iii)    după punctul 6 se introduce următorul punct:

„6a.    în cazul oricărei Participații în Capitalurile Proprii deținute într-o Entitate de Investiții care este o construcție juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face obiectul raportării este un deținător de Participații în capitalurile proprii și”;

(b)    în secțiunea I, subsecțiunea C se înlocuiește cu următorul text:

„C.    Fără a aduce atingere punctului 1 din subsecțiunea A, cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării care este un Cont Preexistent, nu este obligatorie raportarea NIF sau a datei nașterii în cazul în care acestea nu figurează în registrele Instituției Financiare Raportoare și nu există o altă cerință care să impună respectivei Instituții Financiare Raportoare să colecteze aceste informații în temeiul dreptului intern sau al oricărui instrument juridic al Uniunii Europene (după caz). Cu toate acestea, o Instituție Financiară Raportoare are obligația să depună eforturi rezonabile pentru a obține NIF și data nașterii în ceea ce privește Conturile Preexistente până la sfârșitul celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care respectivele Conturi Preexistente au fost identificate drept Conturi care fac obiectul raportării și ori de câte ori este necesară actualizarea informațiilor referitoare la Contul Preexistent în temeiul Procedurilor AML/KYC naționale.”;

(c)    în secțiunea I se adaugă următoarea subsecțiune:

„F.    Fără a aduce atingere subsecțiunii A punctul 5 litera (b) și cu excepția cazului în care Instituția Financiară Raportoare decide altfel cu privire la orice grup de conturi identificat în mod clar, raportarea încasărilor brute din vânzarea sau răscumpărarea unui Activ Financiar nu este obligatorie, cu condiția ca încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea Activului Financiar respectiv să fie raportate de Instituția Financiară Raportoare în temeiul Cadrului de raportare privind criptoactivele.”;

(d)    în secțiunea VI subsecțiunea A, punctul 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)    Să stabilească Persoanele care exercită controlul asupra unui Titular de cont. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul asupra unui Titular de Cont, o Instituție Financiară Raportoare se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC, cu condiția ca aceste proceduri să fie conforme cu Recomandarea GAFI din 2012. În cazul în care Instituția Financiară Raportoare nu are obligația legală de a aplica Proceduri AML/KYC care sunt conforme cu Recomandarea GAFI din 2012, aceasta trebuie să aplice proceduri similare în esență în scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul.”;

(e)    în secțiunea VII, după subsecțiunea A se introduce următoarea subsecțiune:

„Aa.    Lipsa temporară a declarației pe propria răspundere. În circumstanțe excepționale în care o Instituție Financiară Raportoare nu poate obține o declarație pe propria răspundere în ceea ce privește un Cont Nou în timp util pentru a-și îndeplini obligațiile de diligență fiscală și de raportare cu privire la perioada de raportare în care a fost deschis contul, Instituția Financiară Raportoare trebuie să aplice procedurile de diligență fiscală pentru Conturile Preexistente, până la obținerea și validarea unei astfel de declarații pe propria răspundere.”;

(f)    în secțiunea VIII, subsecțiunea A punctele 5-7 se înlocuiesc cu următorul text:

„5.    Termenul «Instituție Depozitară» înseamnă orice Entitate care:

(a)    acceptă depozite în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare sau

(b)    deține Produse de Monedă Electronică Specificate sau Monede Digitale emise de Bănci Centrale în beneficiul clienților.

6.    Termenul «Entitate de investiții» înseamnă orice Entitate:

(a)    care desfășoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activități sau operațiuni pentru un client sau în numele acestuia:

(i)    tranzacții cu instrumente de piață monetară (cecuri, bonuri de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente în materie de schimb valutar, rata dobânzii și indici bursieri; valori mobiliare transferabile sau tranzacții la termen cu mărfuri;

(ii)    administrarea individuală și colectivă a portofoliului; sau

(iii)    care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive relevante în numele altor persoane; sau

(b)    al cărei venit brut provine în principal din activități de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare sau Criptoactive relevante, în cazul în care Entitatea este administrată de către o altă Entitate care este o Instituție Depozitară, o Instituție de Custodie, o Companie de asigurări specificată sau o Entitate de Investiții descrisă în subsecțiunea A punctul 6 litera (a).

Se consideră că o Entitate desfășoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activitățile menționate la subsecțiunea A punctul 6 litera (a), sau venitul brut al unei Entități este atribuibil în principal activităților de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare sau de Criptoactive relevante în sensul subsecțiunii A punctul 6 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entității atribuibil activităților relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat. În sensul subsecțiunii A punctul 6 litera (a) subpunctul (iii), expresia «care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive relevante în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează Tranzacții de Schimb pentru clienți sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiții» nu include o Entitate care este o ENFS activă, întrucât Entitatea respectivă îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute la subsecțiunea D punctul 9 literele (d)-(g).

Prezentul punct se interpretează într-o manieră consecventă cu limbajul similar utilizat în definiția termenului «Instituție Financiară» din recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională.

7.    Termenul «Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acțiuni în cadrul capitalului unei societăți comerciale; participații în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deținut de mulți asociați sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligațiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acțiuni, swap pe indici bursieri și acorduri similare), un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opțiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv relevant, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.”;

(g)    în secțiunea VIII, după subsecțiunea A punctul 8 se adaugă următoarele puncte:

„9.    Termenul «Produs de Monedă Electronică Specificat» înseamnă orice produs care este:

(a)    o reprezentare digitală a unei singure Monede Fiduciare;

(b)    emis la primirea de fonduri în scopul efectuării de operațiuni de plată;

(c)    reprezentat de o creanță asupra emitentului exprimată în aceeași Monedă Fiduciară;

(d)    acceptat ca plată de către o persoană fizică sau juridică, alta decât emitentul și

(e)    în temeiul cerințelor de reglementare aplicabile emitentului, rambursabil în orice moment și la valoarea nominală pentru aceeași Monedă Fiduciară, la cererea deținătorului produsului.

Termenul «Produs de Monedă Electronică Specificat» nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucțiunile clientului. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfășurării normale a activității Entității care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucțiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucțiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

10.    Termenul «Monedă Digitală emisă de Banca Centrală» înseamnă orice Monedă Fiduciară digitală emisă de o Bancă Centrală sau de o altă autoritate monetară.

11.    Termenul «Monedă Fiduciară» înseamnă moneda oficială a unei jurisdicții, emisă de o jurisdicție sau de o Bancă centrală sau de o autoritate monetară desemnată de o jurisdicție, reprezentată de bancnote sau monede fizice sau de monede în diferite forme digitale, printre care rezerve bancare și Monedele Digitale emise de Bănci Centrale. Termenul include și moneda emisă de bănci comerciale și produsele de monedă electronică (inclusiv Produse de Monedă Electronică Specificate).

12.    Termenul «Criptoactiv» înseamnă o reprezentare digitală a valorii care se bazează pe un registru distribuit securizat criptografic sau pe o tehnologie similară pentru validarea și securizarea tranzacțiilor.

13.    Termenul «Criptoactiv relevant» înseamnă orice Criptoactiv care nu este o Monedă Digitală emisă de Banca Centrală, un Produs de Monedă Electronică Specificat sau orice Criptoactiv în privința căruia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor a stabilit în mod corespunzător că nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții.

14.    Termenul «Tranzacție de Schimb» înseamnă orice:

(a)    schimb între Criptoactive relevante și Monede Fiduciare și

(b)    schimb între una sau mai multe forme de Criptoactive relevante.”;

(h)    în secțiunea VIII subsecțiunea B punctul 1, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)    o Entitate Guvernamentală, o Organizație Internațională sau o Bancă Centrală, în afară de situațiile care:

(i)    se referă la o plată care derivă dintr-o obligație care incumbă în legătură cu o activitate financiară comercială de tipul celor desfășurate de o Companie de Asigurări Specificată, de o Instituție de Custodie sau de o Instituție Depozitară sau

(ii)    se referă la activitatea de menținere a Monedei Digitale emise de Banca Centrală pentru Titularii de Cont care nu sunt Instituții Financiare, Entități Guvernamentale, Organizații Internaționale sau Bănci Centrale.”;

(i)    în secțiunea VIII, termenul „sau” de la sfârșitul subsecțiunii B punctul 1 litera (d) se elimină;

(j)    în secțiunea VIII, punctul de la sfârșitul subsecțiunii B punctul 1 litera (e) se înlocuiește cu termenul „sau”;

(k)    în secțiunea VIII, după subsecțiunea B punctul 1 litera (e) se adaugă următoarea literă:

„(f)    o Entitate Non-profit Calificată din Elveția.”;

(l)    în secțiunea VIII, după subsecțiunea B punctul 9 se adaugă următorul punct:

„10.    Termenul «Entitate Non-profit Calificată din Elveția» înseamnă o Entitate rezidentă în Elveția care a obținut confirmarea din partea unei autorități competente elvețiene că respectiva entitate îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)    este constituită și își desfășoară activitatea în Elveția exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive sau educaționale sau este constituită și își desfășoară activitatea în Elveția și este o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(b)    este scutită de impozitul pe venit în Elveția;

(c)    nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau de beneficii asupra activelor sau veniturilor sale;

(d)    legislația aplicabilă a Elveției sau documentele de constituire a Entității nu permit ca vreun venit ori vreun activ al Entității să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entități non-caritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale Entității, sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate, ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a unei proprietăți pe care a cumpărat-o Entitatea și

(e)    legislația aplicabilă a Elveției sau documentele de constituire a Entității impun ca, în momentul lichidării sau al dizolvării Entității, toate activele sale să fie distribuite către o Entitate Guvernamentală sau altă Entitate care îndeplinește condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(v) sau să revină guvernului Elveției sau oricărei subdiviziuni politice a acestuia.”;

(m)    la secțiunea VIII subsecțiunea C, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.    Termenul «Cont de Depozit» include orice cont comercial, de debit, de economii, la termen, de consemnațiuni sau un cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o Instituție Depozitară. Un Cont de Depozit include, de asemenea:

(a)    o sumă deținută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiții cu garanție sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular;

(b)    un cont sau un cont noțional care reprezintă toate Produsele de Monedă Electronică Specificate deținute în beneficiul unui client și

(c)    un cont în care se dețin una sau mai multe Monede Digitale emise de Banca Centrală în beneficiul unui client.”;

(n)    în secțiunea VIII subsecțiunea C punctul 9, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)    un Cont Financiar administrat de o Instituție Financiară Raportoare la data de 31 decembrie care precedă intrarea în vigoare a Protocolului de modificare din 27 mai 2015 sau, în cazul în care contul este considerat drept Cont Financiar exclusiv în virtutea modificărilor aduse prezentului acord prin Protocolul de modificare din ... [data semnării] la data de 31 decembrie care precedă data aplicării cu titlu provizoriu a celui din urmă Protocol de modificare.”;

(o)    în secțiunea VIII subsecțiunea C, punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10.    Termenul «Cont Nou» înseamnă un Cont Financiar administrat de o Instituție Financiară Raportoare, deschis la intrarea în vigoare a Protocolului de modificare din 27 mai 2015 sau ulterior acestei date sau, în cazul în care contul este considerat un Cont Financiar exclusiv în virtutea modificărilor aduse prezentului acord prin Protocolul de modificare din ... [data semnării], la data aplicării cu titlu provizoriu a celui din urmă Protocol de modificare sau ulterior acestei date, cu excepția cazului în care este considerat un Cont Preexistent în temeiul definiției extinse a Contului Preexistent din subsecțiunea C punctul 9.”;

(p)    în secțiunea VIII, după subsecțiunea C punctul 17 litera (e) subpunctul (iv) se introduce următorul subpunct:

„(v)    constituirea sau majorarea capitalului unei societăți, cu condiția ca respectivul cont să îndeplinească următoarele cerințe:

   contul este utilizat exclusiv pentru depunerea capitalului care urmează să fie utilizat în scopul constituirii sau al majorării capitalului unei societăți, în conformitate cu dispozițiile legale;

   orice cuantumuri deținute în cont sunt blocate până când Instituția Financiară Raportoare obține o confirmare independentă cu privire la constituirea sau majorarea capitalului;

   contul este închis sau transformat într-un cont în numele societății după constituirea sau majorarea capitalului;

   toate rambursările rezultate ca urmare a faptului că nu a avut loc constituirea sau majorarea capitalului, excluzând taxele prestatorului de servicii și alte taxe similare, sunt efectuate exclusiv către persoanele care au contribuit cu sumele; și

   contul nu a fost creat cu mai mult de 12 luni în urmă.”;

(q)    în secțiunea VIII, după subsecțiunea C punctul 17 litera (e) se introduce următoarea literă:

„(ea)    Un Cont de Depozit care reprezintă toate Produsele de Monedă Electronică Specificate deținute în beneficiul unui client, în cazul în care soldul agregat pe o perioadă de 90 de zile la închiderea zilei sau valoarea pe parcursul oricărei perioade de 90 de zile consecutive ca medie mobilă nu a depășit 10 000 USD sau o sumă echivalentă denominată în moneda națională a fiecărui stat membru sau a Elveției în nicio zi a anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate.”;

(r)    în secțiunea VIII subsecțiunea D, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.    Termenul «Persoană care face obiectul raportării» înseamnă o Persoană dintr-o Jurisdicție care face obiectul raportării, alta decât: (i) o Entitate al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe reglementate; (ii) orice Entitate care este o Entitate Afiliată unei Entități prevăzute la subpunctul (i); (iii) o Entitate Guvernamentală; (iv) o organizație internațională; (v) o Bancă Centrală sau (vi) o Instituție Financiară.”;

(s)    în secțiunea VIII subsecțiunea D, punctul 5, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)    orice altă jurisdicție: (i) cu care statul membru în cauză sau Elveția, în funcție de context, are un acord în vigoare în temeiul căruia respectiva jurisdicție va furniza informațiile menționate în secțiunea I și (ii) care este identificată pe o listă publicată de statul membru respectiv sau de Elveția.”;

(t)    în secțiunea VIII, după subsecțiunea E punctul 6 se adaugă următorul punct:

„7.    Termenul «Serviciu public de verificare» înseamnă un proces electronic pus de către o Jurisdicție care face obiectul raportării la dispoziția unei Instituții Financiare Raportoare, în scopul stabilirii identității și a rezidenței fiscale a unui Titular de Cont sau a unei Persoane care exercită controlul.”;

(u)    după secțiunea IX, se inserează următoarea secțiune:

„Secțiunea X

MĂSURI TRANZITORII

Fără a aduce atingere subsecțiunii A punctul 1 litera (b) și subsecțiunii A punctul 6a din secțiunea I, cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării care este administrat de o Instituție Financiară Raportoare la data de 31 decembrie care precedă data aplicării provizorii a Protocolului de modificare din ... [data semnării] și pentru perioadele de raportare care se încheie până la cel de al doilea an calendaristic care urmează datei respective, trebuie să se raporteze informațiile cu privire la rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul sau un deținător de Participații în Capitalurile Proprii al Entității, numai în cazul în care aceste informații sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituția Financiară Raportoare.”;

(12)    în anexa III, litera (ac) se elimină;

(13)    Declarația comună a părților contractante cu privire la acord și la anexe se înlocuiește cu următorul text:

„DECLARAȚIA COMUNĂ A PĂRȚILOR CONTRACTANTE CU PRIVIRE LA ACORD ȘI LA ANEXE

Părțile contractante convin, în ceea ce privește punerea în aplicare a acordului și a anexelor, astfel cum au fost modificate prin Protocolul de modificare din ... [data semnării], că Comentariile la Modelul de acord între autoritățile competente și Standardul comun de raportare ale OCDE, precum și Comentariile la addendumul din 2023 la Modelul de acord între autoritățile competente al OCDE și la actualizarea din 2023 a Standardului comun de raportare ar trebui utilizate pentru ilustrare sau interpretare în vederea asigurării unei aplicări consecvente.”;

(14)    Declarația comună a părților contractante privind articolul 5 din acord se înlocuiește cu următorul text:

„DECLARAȚIA COMUNĂ A PĂRȚILOR CONTRACTANTE CU PRIVIRE LA ARTICOLUL 5 DIN ACORD

Părțile contractante convin că articolul 5 din acord este aliniat la cel mai recent standard OCDE privind transparența și schimbul de informații în materie fiscală, consacrat la articolul 26 din Modelul OCDE de convenție fiscală. Prin urmare, părțile contractante convin, în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 5, că comentariul la articolul 26 din Modelul OCDE de convenție fiscală privind venitul și capitalul ar trebui să constituie o sursă de interpretare.”

Articolul 2

Intrare în vigoare și aplicare

(1)    Prezentul Protocol de modificare intră în vigoare în prima zi a primei luni care urmează notificării trimise de părțile contractante cu privire la încheierea procedurilor lor interne necesare în acest scop.

(2)    Fără a aduce atingere alineatului (1), sub rezerva notificării de către fiecare dintre părțile contractante a celeilalte părți până la 31 decembrie 2025 cu privire la finalizarea procedurilor sale interne respective necesare pentru aplicarea cu titlu provizoriu, părțile contractante aplică cu titlu provizoriu de la 1 ianuarie 2026 modificările prevăzute la articolul 1 din prezentul Protocol de modificare în ceea ce privește următoarele articole din acord, anexele la acord și declarațiile, până la intrarea în vigoare a prezentului protocol de modificare:

   Articolul 1 alineatul (1) literele (m) și (u);

   Articolul 2;

   Articolul 3;

   Articolul 4p;

   Anexa I;

   Anexa III;

   declarațiile comune ale părților contractante.

(3)    Fără a aduce atingere alineatului (1), titlul 2 din acord, cu excepția articolului 4p, astfel cum a fost modificat prin prezentul protocol de modificare, se aplică începând cu prima zi a lunii ianuarie a primului an, după intrarea în vigoare a prezentului protocol de modificare, în ceea ce privește creanțele fiscale născute după prima zi a lunii ianuarie de după semnarea prezentului protocol de modificare.

Articolul 3

Limbi

Prezentul Protocol de modificare se întocmește în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, irlandeză, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, fiecare text fiind în egală măsură autentic.

DREPT PENTRU CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul protocol de modificare.

Întocmit la ... în anul două mii douăzeci și cinci.

Pentru Uniunea Europeană,

Pentru Confederația Elvețiană,

(1)

   Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (JO L 157, 26.6.2003, p. 38).

(2)

   JO UE L 385, 29.12.2004, p. 30.

(3)

     JO L 333, 19.12.2015, p. 12

(4)

   Directiva (UE) 2023/2226 a Consiliului din 17 octombrie 2023 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (JO UE L, 24.10.2023).

(5)

   Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO UE L 64, 11.3.2011, p. 1). 

(6)

   RS 235.1.

(7)

   RS 235.11.

(8)

   Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO UE L 119, 4.5.2016, p. 1).

(9)

   Decizia 2000/518/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția adecvată a datelor cu caracter personal în Elveția (JO UE L 215, 25.8.2000, p. 1).

(10)

     Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO UE L 281, 28.11.1995, p. 31).

(11)

     COM(2024) 7 final.