COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 13.5.2025
COM(2025) 245 final
2025/0117(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene cu ocazia celei de a 18-a reuniuni a Comitetului părților din cadrul Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice referitoare la adoptarea de recomandări și concluzii adresate unui număr de 10 state părți privind punerea în aplicare a respectivei convenții, în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii
EXPUNERE DE MOTIVE
1.Obiectul propunerii
Prezenta propunere se referă la decizia de stabilire a poziției care urmează să fie luată în numele Uniunii cu ocazia celei de a 18-a reuniuni a Comitetului părților („CoP”) din cadrul Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („Convenția de la Istanbul” sau „convenția”) din 5-6 iunie 2025, în legătură cu adoptarea preconizată a opt proiecte de recomandări și a două proiecte de concluzii adresate unui număr de zece state părți cu privire la punerea în aplicare a convenției.
2.Contextul propunerii
2.1.Convenția de la Istanbul
Convenția de la Istanbul stabilește un set cuprinzător și armonizat de norme pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice în Europa și în afara acesteia. Convenția a intrat în vigoare la 1 august 2014.
UE a semnat convenția în iunie 2017 și a finalizat procedura de aderare prin depunerea a două instrumente de aprobare la 28 iunie 2023, determinând intrarea în vigoare a convenției, pentru UE, la 1 octombrie 2023. UE a aderat la convenție în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență exclusivă, și anume aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii și aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, precum și în ceea ce privește azilul și nereturnarea. Toate statele membre ale UE au semnat convenția, iar 22 dintre acestea au ratificat-o.
2.2.Comitetul părților
Comitetul părților (CoP) este alcătuit din reprezentanții părților la convenție. Părțile trebuie să depună eforturi pentru a numi, ca reprezentanți ai lor, experți de cel mai înalt rang posibil în domeniul prevenirii și al combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Sarcinile încredințate CoP sunt enumerate la articolul 1 din Regulamentul său de procedură. La 1 octombrie 2023, UE a devenit parte la Convenția de la Istanbul și, ca atare, membră a CoP [articolul 67 alineatul (1) din convenție].
2.3.Mecanismul de monitorizare instituit prin Convenția de la Istanbul
Convenția de la Istanbul instituie un mecanism de monitorizare specific care să asigure punerea în aplicare eficace a convenției de către părți. Scopul este evaluarea modului în care este pusă în practică convenția și furnizarea de orientări părților. Acest mecanism de monitorizare este alcătuit din două organisme distincte, dar care interacționează: un grup de experți independenți [Grupul de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („GREVIO”)] și CoP.
GREVIO este un grup independent de experți, însărcinat să monitorizeze punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul pentru fiecare țară în parte, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) din convenție. Procedura de monitorizare este prevăzută la articolul 68 din convenție. În conformitate cu articolul 68 alineatul (1) din convenție, părțile noi trebuie să depună, în baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport în care să detalieze măsurile legislative și alte măsuri adoptate pentru a pune în aplicare convenția. GREVIO pregătește un raport privind măsurile luate de partea în cauză pentru a pune în aplicare convenția și prezintă sugestii și propuneri cu privire la modul în care partea respectivă poate aborda problemele identificate.
Pe baza rapoartelor elaborate de GREVIO, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenție, CoP poate adopta recomandări adresate părții în cauză cu privire la punerea în aplicare a convenției și poate stabili un termen până la care partea să prezinte un răspuns în legătură cu modul în care a dat curs recomandărilor. Pe baza acestei dispoziții, CoP a adoptat recomandări adresate părților, făcând distincție între acțiuni ce trebuie întreprinse cât mai curând posibil, cu obligația de a trimite un răspuns în termen de trei ani, și acțiuni care, deși importante, nu impun același grad de urgență. La sfârșitul perioadei de trei ani, partea trebuie să trimită CoP un raport cu privire la progresele înregistrate în punerea în practică a recomandărilor ce i-au fost adresate. Pe baza acestor informații și a oricăror informații suplimentare obținute, secretariatul comitetului pregătește concluziile privind modul în care s-a dat curs recomandărilor referitoare la fiecare parte examinată, pe care CoP le adoptă.
Întrucât procedura de evaluare de referință a fost finalizată pentru aproape toate părțile, GREVIO a decis, la sfârșitul anului 2022, să treacă la următoarea etapă a evaluării sale. În conformitate cu articolul 68 alineatul (3) din convenție, procedurile de evaluare ale GREVIO realizate în urma evaluării de referință se împart în runde (denumite „runde de evaluare tematică”). Prima rundă de evaluare tematică este intitulată „Consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție” și se va desfășura în perioada 2023-2031. Evaluarea de referință a vizat aproximativ 60 de articole din Convenția de la Istanbul, iar noua procedură de evaluare tematică abordează 20 de articole, și anume articolele 3, 7, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 22, 25, 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53 și 56. Aceste articole stabilesc standarde pentru autoritățile de aplicare a legii, pentru profesioniștii din domeniul justiției penale, pentru furnizarea de servicii generale și specializate de sprijinire a victimelor, precum și o abordare globală centrată pe victimă. Scopul este de a furniza o evaluare mai aprofundată a acestor domenii, axată pe progresele înregistrate în legătură cu fiecare articol.
În Avizul 1/19 (Convenția de la Istanbul) din 6 octombrie 2021, EU:C:2021:832, punctul 305, Curtea de Justiție a confirmat că o mare parte din obligațiile convenției sunt, în esență, obligatorii pentru Uniune în ceea ce privește personalul din administrația sa și în ceea ce privește membrii publicului care vizitează sediile și clădirile instituțiilor, ale agențiilor și ale organelor sale. În ceea ce privește cele 20 de dispoziții specifice care au fost analizate în prima rundă de evaluare tematică, Curtea a confirmat că 17 dintre acestea se aplică și în ceea ce privește Uniunea și propria sa administrație publică, și anume toate dispozițiile menționate mai sus, cu excepția articolelor 3, 31 și 48 din convenție. În același timp, amploarea obligațiilor Uniunii ar trebui interpretată ținând seama de natura și competențele sale specifice. În special, întrucât administrația publică a UE nu dispune de competențe de asigurare a respectării legii, recomandările referitoare la chestiuni legate de asigurarea respectării legii, cum ar fi emiterea de ordine de interdicție de urgență, ar trebui interpretate ca impunând garantarea siguranței victimei, în limitele competențelor sale, de exemplu prin refuzarea accesului presupușilor autori în clădirile instituțiilor.
Cu ocazia celei mai recente reuniuni din decembrie 2024, CoP a adoptat o decizie privind recomandările ce urmează să fie adoptate de Comitetul părților pe baza rapoartelor GREVIO adoptate în cadrul primei sale runde de evaluare tematică [IC-CP(2024)10 rev].
Până în prezent, practica CoP a fost să adopte recomandări și concluzii bazate pe consens în cadrul reuniunilor sale care au loc la cererea unei treimi din părți, a președintelui Comitetului părților sau a secretarului general, în mod normal de două ori pe an.
2.4.Actele avute în vedere spre adoptare de către Comitetul părților
În perioada 5-6 iunie 2025, în cadrul celei de a 18-a reuniuni, CoP urmează să procedeze la adoptarea următoarelor opt proiecte de recomandare – formulate în cadrul primei runde de evaluare tematică – și trei proiecte de concluzii (denumite în continuare „actele avute în vedere” sau „proiectele de recomandare și de concluzii”), după cum urmează:
–recomandări adresate Albaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)2-prov];
–recomandări adresate Austriei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)3-prov];
–recomandări adresate Danemarcei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)4-prov];
–recomandări adresate Finlandei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)5-prov];
–recomandări adresate Principatului Monaco privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)6-prov];
–recomandări adresate Muntenegrului privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)7-prov];
–recomandări adresate Spaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)8-prov];
–recomandări adresate Suediei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)9-prov];
–concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la San Marino adoptate de Comitetul părților [IC-CP(2025)10-prov]; și
–Concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la Slovenia adoptate de Comitetul părților [IC-CP(2025)11-prov].
3.Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene
Actele avute în vedere se adresează unui număr de 10 părți și includ recomandări (formulate în urma primei proceduri de evaluare tematică) privind măsurile care trebuie luate pentru punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul, precum și concluzii privind modul în care părțile au dat curs recomandărilor anterioare. Acestea vizează punerea în aplicare a convenției de către instituțiile relevante și administrația publică. Uniunea a aderat la convenție în măsura în care aceasta se aplică instituțiilor sale și administrației sale publice și are competența exclusivă de a accepta obligațiile prevăzute în convenție cu privire la propriile sale instituții și la propria administrație publică, în domeniul de aplicare al articolului 336 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Prin urmare, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul CoP în ceea ce privește instituțiile și administrația publică a Uniunii, întrucât actele avute în vedere au vocația de a influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii și ar putea avea un efect asupra interpretării viitoare a dispozițiilor relevante ale convenției.
Proiectele de recomandări și de concluzii privind aspectele care intră în sfera de competență a Uniunii, în ceea ce privește propriile sale instituții și propria administrație publică, sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii. Prin urmare, se propune ca Uniunea să nu se opună adoptării proiectelor de recomandări și de concluzii în cadrul celei de a 18-a reuniuni a CoP.
4.Temei juridic
4.1.Temeiul juridic procedural
4.1.1.Principii
Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede posibilitatea adoptării unor decizii de stabilire „a pozițiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepția actelor care modifică sau completează cadrul instituțional al acordului.”
Conceptul de „acte cu efecte juridice” include actele care au efecte juridice în temeiul normelor de drept internațional aplicabile organismului în cauză. Sunt, de asemenea, incluse instrumentele care nu au un caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, dar care „au vocația de a influența în mod decisiv conținutul reglementării adoptate de legiuitorul Uniunii”.
4.1.2.Aplicarea la cazul în discuție
CoP este un organism instituit prin Convenția de la Istanbul. Actele avute în vedere, pe care CoP este invitat să le adopte, sunt acte cu efecte juridice. Actele avute în vedere au vocația de a influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, întrucât pot afecta interpretarea viitoare a dispozițiilor relevante ale Convenției de la Istanbul. Prin urmare, temeiul juridic procedural al propunerii de decizie este articolul 218 alineatul (9) din TFUE.
4.2.Temeiul juridic material
4.2.1.Principii
Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul actului avut în vedere cu privire la care o poziție este luată în numele Uniunii. În cazul în care actul avut în vedere urmărește două obiective sau include două elemente, iar unul dintre aceste obiective sau elemente poate fi identificat ca fiind obiectivul sau elementul principal, iar celălalt obiectiv sau element are mai degrabă un caracter accesoriu, decizia adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE trebuie să se întemeieze pe un singur temei juridic material, respectiv cel impus de obiectivul sau de elementul principal sau predominant.
În ceea ce privește un act avut în vedere care urmărește simultan mai multe obiective sau care include mai multe elemente care sunt legate între ele în mod inextricabil, fără ca vreunul să fie accesoriu în raport cu un altul, temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE va trebui să includă, în mod excepțional, diferitele temeiuri juridice relevante.
4.2.2.Aplicarea la cazul în discuție
Referitor la temeiul juridic material, UE a aderat la Convenția de la Istanbul în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență exclusivă, și anume aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii și cele legate de cooperarea judiciară în materie penală, precum și în ceea ce privește azilul și nereturnarea. Aderarea UE la Convenția de la Istanbul a fost reglementată prin două decizii distincte ale Consiliului pentru a ține seama de poziția specială a Danemarcei și a Irlandei cu privire la titlul V din TFUE. În consecință, și decizia de stabilire a poziției care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul CoP trebuie să facă obiectul a două decizii, atunci când recomandările sau concluziile relevante se referă la ambele aspecte. Propunerea de decizie vizează aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii. Prin urmare, temeiul juridic material al prezentei decizii este articolul 336 din TFUE.
4.3.Concluzie
Temeiul juridic al deciziei propuse ar trebui să fie articolul 336 din TFUE, coroborat cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.
2025/0117 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene cu ocazia celei de a 18-a reuniuni a Comitetului părților din cadrul Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice referitoare la adoptarea de recomandări și concluzii adresate unui număr de 10 state părți privind punerea în aplicare a respectivei convenții, în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 336, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, în măsura în care acestea intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, și a intrat în vigoare, pentru Uniune, la 1 octombrie 2023.
(2)În temeiul articolului 66 alineatul (1) din convenție, Grupul de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (GREVIO) urmează să monitorizeze punerea în aplicare a convenției de către părți. În conformitate cu articolul 68 alineatul (11) din convenție, GREVIO urmează să își adopte raportul și concluziile privind măsurile luate de partea în cauză pentru punerea în aplicare a dispozițiilor convenției.
(3)Comitetul părților la convenție poate adopta recomandări adresate părții în cauză, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenție. Recomandările se bazează pe raportul GREVIO și fac distincție între măsurile pe care Comitetul părților consideră că partea ar trebui să le ia cât mai curând posibil, cu obligația de a-i prezenta acestuia un raport în termen de trei ani, și măsurile care, deși considerate importante, nu impun același grad de urgență. La sfârșitul perioadei de trei ani, partea trebuie să raporteze Comitetului părților cu privire la măsurile luate, în 10 domenii specifice ale convenției. Pe baza acestor informații și a oricăror informații suplimentare obținute, Comitetul părților adoptă concluzii privind modul în care s-a dat curs recomandărilor, elaborate de secretariatul comitetului.
(4)În temeiul articolului 68 alineatul (3) din convenție, procedurile de evaluare care sunt realizate după procedura de evaluare de referință a GREVIO se împart în runde („runde de evaluare tematică”). Prima rundă de evaluare tematică este intitulată „Consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție” și vizează 20 de articole specifice ale convenției, respectiv articolele 3, 7, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 22, 25, 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53 și 56. Cu ocazia celei mai recente reuniuni din 17 decembrie 2024, CoP a adoptat o decizie privind recomandările ce urmează să fie adoptate de Comitetul părților pe baza rapoartelor GREVIO adoptate în cadrul primei sale runde de evaluare tematică [IC-CP(2024)10 rev].
(5)În cadrul celei de a 18-a reuniuni a sale din perioada 5-6 iunie 2025, Comitetul părților urmează să adopte opt proiecte de recomandări pe baza primei runde de evaluări tematice intitulate „Consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție” și două proiecte de concluzii privind punerea în aplicare a convenției de către 10 părți („proiectele de recomandări și de concluzii”):
–recomandări adresate Albaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)2-prov];
–recomandări adresate Austriei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)3-prov];
–recomandări adresate Danemarcei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)4-prov];
–recomandări adresate Finlandei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)5-prov];
–recomandări adresate Principatului Monaco privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)6-prov];
–recomandări adresate Muntenegrului privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)7-prov];
–recomandări adresate Spaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)8-prov];
–recomandări adresate Suediei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)9-prov];
–concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la San Marino adoptate de Comitetul părților [IC-CP(2025)10-prov]; și
–concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la Slovenia adoptate de Comitetul părților [IC-CP(2025)11-prov].
(6)Uniunea are competența exclusivă de a accepta obligațiile prevăzute în convenție cu privire la propriile sale instituții și la propria administrație publică, în domeniul de aplicare al articolului 336 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În Avizul 1/19 (Convenția de la Istanbul) din 6 octombrie 2021, EU:C:2021:832, punctul 305, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat că o mare parte din obligațiile Convenției privind adoptarea de măsuri preventive și de protecție sunt, în esență, obligatorii pentru Uniune în ceea ce privește personalul din administrația sa și în ceea ce privește membrii publicului care vizitează sediile și clădirile instituțiilor, ale agențiilor și ale organelor sale. În plus, la punctul 307 din același aviz, Curtea a statuat că Uniunea nu ar trebui să se limiteze la stabilirea unor cerințe minime sau a unor măsuri de sprijin, ci ar trebui să se asigure ea însăși că aceste obligații sunt îndeplinite integral. În același timp, amploarea obligațiilor Uniunii ar trebui interpretată ținând seama de natura și competențele sale specifice. În special, întrucât administrația publică a Uniunii nu dispune de competențe de asigurare a respectării legii, recomandările referitoare la chestiuni legate de asigurarea respectării legii, cum ar fi emiterea de ordine de interdicție de urgență, ar trebui interpretate ca impunând garantarea siguranței victimei în limitele competențelor sale, de exemplu prin refuzarea accesului presupușilor autori în clădirile instituțiilor.
(7)Proiectele de recomandări și de concluzii se referă la punerea în aplicare a dispozițiilor convenției care se aplică, de asemenea, Uniunii în ceea ce privește propriile sale instituții și propria sa administrație publică. Prin urmare, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și administrația publică a Uniunii, întrucât actele avute în vedere au vocația de a influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, în sensul că ar putea avea un efect asupra interpretării viitoare a dispozițiilor relevante ale convenției.
(8)În ceea ce privește Albania, proiectul de recomandări privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a se asigura că politicile și măsurile relevante de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor oferă finanțare suficientă și durabilă, inclusiv prin proceduri transparente menite să asigure finanțarea organizațiilor pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenție); de a promova campanii sau programe de creștere a gradului de conștientizare și de a evalua periodic impactul acestora (articolul 12 din convenție); de a lua măsuri pentru a consolida eficacitatea formării, inclusiv având în vedere rotația personalului (articolul 15 din convenție); de a extinde programele existente privind autorii și de a introduce programe care să vizeze în mod specific autorii actelor de violență sexuală (articolul 16 din convenție); de a crește finanțarea și numărul de servicii disponibile pentru femeile victime, în special pentru femeile cu nevoi speciale (articolul 20 din convenție); de a asigura accesul victimelor la servicii medicale cuprinzătoare (articolul 20 din convenție); de a asigura finanțarea liniilor de asistență telefonică (articolul 22 din convenție); de a se asigura că victimele actelor de violență sexuală au acces gratuit la examinări medico-legale (articolul 25 din convenție); de a lua măsuri pentru a îmbunătăți raportarea actelor de violență de către femeile victime și de a asigura un răspuns centrat pe victime și care să țină seama de dimensiunea de gen în astfel de cazuri (articolele 49 și 50); de a se asigura că se aplică proceduri de evaluare și de gestionare a riscurilor în cazurile referitoare la toate formele de violență reglementate de convenție (articolul 51 din convenție); de a utiliza mai bine ordinele de interdicție de urgență (articolul 52 din convenție); de a se asigura că ordinele de protecție sunt disponibile și accesibile tuturor victimelor (articolul 53 din convenție), de a evalua punerea în aplicare a măsurilor de protecție și de a se asigura că acestea sunt în concordanță cu convenția (articolul 56 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Albaniei.
(9)În ceea ce privește Austria, proiectul de recomandări privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a elabora un plan de acțiune/document de politică strategică cuprinzător pe termen lung privind toate formele de violență reglementate de convenție (articolul 7 din convenție); de a colecta date dezagregate privind numărul de femei și fete care contactează serviciile sociale pentru a fi ajutate în legătură cu experiențele de violență pe care le-au trăit (articolul 11 din convenție); de a informa victimele cu privire la serviciile de sprijin disponibile (articolul 12 din convenție); de a monitoriza modul în care materialele didactice abordează aspecte legate de violența domestică și violența împotriva femeilor (articolul 14 din convenție); de a asigura formarea personalului în ceea ce privește serviciile generale de sprijin (articolul 15 din convenție); de a se asigura că victimele au acces la soluții locative durabile și la prețuri accesibile și de a garanta emiterea de rapoarte medico-legale care să documenteze vătămările suferite (articolul 20 din convenție); de a se asigura că sunt disponibile locuri în adăposturi (articolul 22 din convenție); de a înființa noi centre de asistență în caz de violență sexuală în întreaga țară, cu profesioniști calificați care să ofere sprijin și îndrumări în conformitate cu convenția și, până când aceste noi centre vor fi înființate, să se asigure că serviciile medicale existente oferă sprijin adecvat victimelor (articolul 25 din convenție); de a se asigura că sancțiunile sunt proporționale cu gravitatea infracțiunii în toate cazurile care presupun forme de violență împotriva femeilor reglementate de convenție (articolele 49 și 50) și că se utilizează ordine de protecție, precum și de a evita existența unor întreruperi în ceea ce privește protecția victimelor între ordinele de interdicție și ordinele de protecție (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Austriei.
(10)În ceea ce privește Danemarca, proiectul de recomandare privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a se asigura că dimensiunea de gen a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și de violență domestică beneficiază de atenția politică necesară (articolul 7 din convenție); de a continua eforturile de integrare a dimensiunii de gen în buget (articolul 8 din convenție); de a garanta confidențialitatea în procesul de colectare a datelor (articolul 11 din convenție); de a acorda prioritate unei abordări care să țină seama de dimensiunea de gen în inițiativele preventive (articolul 12 din convenție); de a maximiza impactul eforturilor de formare prin valorificarea expertizei organizațiilor pentru drepturile femeilor (articolul 15 din convenție); de a crea structuri instituționalizate de cooperare pentru a asigura o cooperare eficace între diferitele agenții (articolul 18 din convenție); de a asigura accesul victimelor la consiliere psihologică pe termen lung (articolele 22 și 25 din convenție); de a crește gradului de conștientizare în rândul profesioniștilor din domeniul justiției penale cu privire la noua legislație în materie penală (articolele 49 și 50 din convenție); de a se asigura faptul că evaluarea riscurilor este efectuată în coordonare cu actorii relevanți (articolul 51 din convenție); de a spori utilizarea ordinelor de interdicție de urgență și a ordinelor de protecție în sprijinul victimelor (articolele 52 și 53 din convenție) și de a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a măsurilor de protecție a victimelor în cadrul anchetelor și al procedurilor judiciare (articolul 56 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Danemarcei.
(11)În ceea ce privește Finlanda, proiectul de recomandare privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a elabora o strategie națională pe termen lung care să asigure o abordare cuprinzătoare și coordonată (articolul 7 din convenție); de a asigura mecanisme de finanțare durabilă pentru organizațiile neguvernamentale care oferă sprijin specializat victimelor (articolul 8 din convenție); de a stabili categorii de date standardizate și de a armoniza sistemele de colectare a datelor (articolul 11 din convenție); de a desfășura periodic campanii de creștere a gradului de conștientizare (articolul 12 din convenție); de a evalua activitățile de formare și de a valorifica expertiza organizațiilor pentru drepturile femeilor (articolul 15 din convenție); de a institui programe destinate autorilor de acte de violență domestică (articolul 16 din convenție); de a institui structuri instituționalizate de coordonare între diferitele agenții (articolul 18 din convenție); de a institui servicii de sprijin pentru a facilita sprijinirea procesului de recuperare a victimelor în urma actelor de violență și a redobândirii autonomiei lor (articolul 20 din convenție); de a asigura disponibilitatea acestor servicii de sprijin (articolul 22 din convenție); de a asigura distribuția geografică a centrelor de primire în regim de urgență în caz de viol pentru a garanta că toate victimele violenței sexuale primesc sprijin (articolul 25 din convenție); de a asigura anchetarea în timp util și colectarea proactivă de probe în afară de declarațiile victimelor pentru a permite urmărirea penală eficace a cazurilor de violență împotriva femeilor (articolele 49 și 50 din convenție); de a lua măsuri pentru a institui un mecanism standardizat de evaluare a riscurilor aplicat în mod sistematic (articolul 51 din convenție); și de a intensifica utilizarea ordinelor de interdicție de urgență și de a consolida utilizarea ordinelor de restricție și a celor de protecție (articolul 52 și 53 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Finlandei.
(12)În ceea ce privește Monaco, proiectul de recomandare privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a elabora o strategie pe termen lung și cu caracter general, menită să asigure o abordare politică coordonată și cuprinzătoare (articolul 7 din convenție); de a continua să dezvolte colectarea de date privind toate formele de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției (articolul 11 din convenție); de a extinde măsurile de prevenire a violenței domestice pentru a include și alte forme de violență reglementate de Convenția de la Istanbul (articolul 12 din convenție); de a elabora materiale didactice privind violența împotriva femeilor (articolul 14 din Convenție); de a institui programe destinate autorilor actelor de violență (articolul 16 din convenție); de a institui o linie telefonică de asistență pentru femeile victime ale violenței (articolul 22 din convenție); de a înființa un centru de primire în regim de urgență în caz de viol și de asistență în caz de violență sexuală, astfel încât victima să aibă acces la consiliere și sprijin psihologic (articolul 25 din convenție); de a asigura faptul că profesioniștii implicați în procedurile penale au suficientă expertiză și beneficiază de formare care să țină seama de dimensiunea de gen (articolele 49 și 50 din convenție); de a standardiza practica evaluării coordonate a riscurilor pentru serviciile relevante cu privire la toate formele de violență reglementate de convenție (articolul 51 din convenție) și de a se asigura că drepturile și interesele victimelor sunt protejate în cursul anchetelor și al procedurilor judiciare (articolul 56 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Principatului Monaco.
(13)În ceea ce privește Muntenegru, proiectul de recomandare privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a asigura resurse umane și financiare adecvate pentru politicile, măsurile și legislația care vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, precum și de a asigura finanțarea durabilă a organizațiilor neguvernamentale (articolul 8 din convenție); de a asigura colectarea și dezagregarea datelor de către toate părțile interesate relevante (articolul 11 din convenție); de a intensifica eforturile de punere în aplicare a unor măsuri preventive periodice, de desfășurare a unor campanii de creștere a gradului de conștientizare și de evidențiere a riscului crescut de violență cu care se confruntă victimele discriminării intersecționale (articolul 12 din convenție); de a intensifica eforturile de combatere a stereotipurilor și a prejudecăților față de femei în domeniul educației formale, al culturii și al massmediei (articolul 14); de a asigura formarea tuturor profesioniștilor care intră în contact cu victimele pe teme legate de violența împotriva femeilor (articolul 15 din convenție); de a institui și a extinde programele destinate autorilor actelor de violență domestică și violență sexuală (articolul 16 din convenție); de a spori eforturile de stimulare a cooperării dintre agenții (articolul 18 din convenție); de a se asigura că furnizorii de servicii medicale le acordă prioritate femeilor care sunt victime ale violenței de gen și ale violenței domestice și că le respectă viața privată (articolul 20 din convenție); de a crește disponibilitatea serviciilor specializate de sprijinire și de consiliere a victimelor (articolul 22 din convenție); de a înființa în întreaga țară centre de primire în regim de urgență în caz de viol și/sau de asistență în caz de violență sexuală pentru a oferi sprijin și pentru a îndruma victimele către servicii de sprijin psihologic (articolul 25 din convenție); de a preveni interogarea repetată a femeilor care sunt victime ale violenței de gen (articolul 49 și 50 din convenție); de a se asigura că se efectuează sistematic evaluări ale riscurilor în cazurile de violență domestică (articolul 51 din convenție); de a se asigura că sunt disponibile ordine de interdicție de urgență și că respectarea ordinelor de protecție este monitorizată în mod eficace (articolele 52 și 53 din convenție); de a asigura utilizarea efectivă a măsurilor de protecție existente și de a introduce măsuri de protecție suplimentare în concordanță cu convenția (articolul 56 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Muntenegrului.
(14)În ceea ce privește Spania, proiectul de recomandare privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a implica organizațiile neguvernamentale în procesul de elaborare a politicilor și în evaluarea politicilor și a măsurilor (articolul 7 din convenție); de a se asigura că datele colectate sunt dezagregate (articolul 11 din convenție); de a educa copiii în legătură cu rolul central al consimțământului în relațiile sexuale (articolul 14 din convenție); de a intensifica formarea tuturor profesioniștilor relevanți care vin în contact cu victimele și autorii actelor de violență împotriva femeilor (articolul 15 din convenție); de a îmbunătăți alinierea la convenție a programelor ce vizează autorii actelor de violență (articolul 16 din convenție); de a institui mecanisme de cooperare între agenții (articolul 18 din convenție); de a se asigura că victimele violenței sexuale au acces gratuit la servicii de sprijin (articolul 25 din convenție); de a aborda factorii care împiedică victimele să raporteze actele de violență și factorii care conduc la victimizare secundară (articolele 49 și 50 din convenție); și de a se asigura că autoritățile competente au acces la ordine de interdicție de urgență în conformitate cu convenția și de a lua măsuri pentru a aborda în mod corespunzător încălcările ordinelor de protecție (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Spaniei.
(15)În ceea ce privește Suedia, proiectul de recomandare privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a se ține cont de nevoile victimelor expuse discriminării intersecționale în cadrul politicilor privind violența împotriva femeilor și de a evalua strategiile pentru a le măsura impactul (articolul 7 din convenție); de a asigura niveluri sustenabile de finanțare a organizațiilor pentru drepturile femeilor care gestionează servicii specializate de sprijin (articolul 8 din convenție); de a asigura măsuri de prevenire mai ample pentru toate formele de violență împotriva femeilor (articolul 12 din convenție); de a se asigura că subiectele și principiile enumerate la articolul 14 din convenție sunt predate în practică (articolul 14 din convenție); de a introduce formare sistematică în legătură cu toate formele de violență reglementate de convenție pentru profesioniștii relevanți și o evaluare a acestei formări (articolul 15 din convenție); de a elabora standarde minime pentru programele destinate autorilor actelor de violență, în concordanță cu convenția, și de a asigura evaluarea acestora (articolul 16 din convenție); de a adopta mecanisme de coordonare și cooperare între diferitele agenții (articolul 18 din convenție); de a asigura accesul victimelor la servicii medicale fără discriminare (articolul 20); de a asigura accesul la adăposturi pentru toate victimele (articolul 22 din convenție); de a asigura în întreaga țară un număr suficient de centre de primire în regim de urgență în caz de viol și/sau de violență sexuală (articolul 25 din convenție); de a lua măsuri pentru a încuraja femeile expuse riscului de discriminare intersecțională să raporteze actele de violență (articolele 49 și 50 din convenție); de a se asigura că se efectuează în mod sistematic și coordonat evaluări ale riscurilor pentru victime și copiii acestora (articolul 51 din convenție) și de a lua măsuri pentru a se asigura că ordinele de interdicție de urgență, ordinele de restricție și ordinele de protecție („ordine de interzicere a contactului privind locuința comună”) sunt emise rapid, cu efect imediat, și că respectivele ordine fac obiectul unei monitorizări eficace (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât recomandările cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării recomandării adresate Suediei.
(16)În ceea ce privește San Marino, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea de a se asigura că organismul național de coordonare colaborează cu organizațiile societății civile (articolul 10 din convenție); și de a efectua periodic investigații privind victimizarea și de a promova activități de cercetare (articolul 11 din convenție). Întrucât concluziile cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării concluziei adresate Republicii San Marino.
(17)În ceea ce privește Slovenia, proiectul de concluzii privind punerea în aplicare a convenției include necesitatea ca rolul de organism de coordonare să fie atribuit unor entități pe deplin instituționalizate și de a asigura resursele umane și financiare necesare (articolul 10 din convenție); de a asigura colectarea cuprinzătoare de date privind toate formele de violență în temeiul convenției (articolul 11 din convenție) și de a lua măsuri pentru a încuraja raportarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor (articolul 49 și 50 din convenție). Întrucât concluziile cu privire la aceste aspecte sunt conforme cu politicile și obiectivele Uniunii și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării concluziilor adresate Sloveniei,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul celei de a 18-a reuniuni a Comitetului părților, instituit în temeiul articolului 67 din convenție, este de a nu se opune adoptării următoarelor acte:
(1)recomandări adresate Albaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)2-prov];
(2)recomandări adresate Austriei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)3-prov];
(3)recomandări adresate Danemarcei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)4-prov];
(4)recomandări adresate Finlandei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)5-prov];
(5)recomandări adresate Principatului Monaco privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)6-prov];
(6)recomandări adresate Muntenegrului privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)7-prov];
(7)recomandări adresate Spaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)8-prov];
(8)recomandări adresate Suediei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul [IC-CP(2025)9-prov];
(9)concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la San Marino adoptate de Comitetul părților [IC-CP(2025)10-prov]; și
(10)concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la Slovenia adoptate de Comitetul părților [IC-CP(2025)11-prov].
Articolul 2
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele