COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 21.2.2025

JOIN(2025) 9 final

COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

Planul de acțiune al UE privind securitatea cablurilor

1.Introducere

Cablurile submarine, indiferent dacă sunt utilizate pentru comunicații sau pentru transportul energiei, îndeplinesc funcții critice și strategice pentru economiile și societățile europene. Ele conectează mai multe state membre între ele, insule cu continentul UE, regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări, precum și UE cu restul lumii. Cablurile de comunicații submarine transportă 99 % din traficul intercontinental de internet. Cablurile electrice submarine, în special interconexiunile, permit integrarea piețelor energiei electrice din statele membre, consolidează securitatea aprovizionării acestora și aduc energia din surse regenerabile offshore la țărm. Este necesar să se acționeze în ceea ce privește reziliența și securitatea acestora pentru a proteja interesele strategice vitale ale UE.

Deși cablurile submarine se pot deteriora în mod neintenționat, modelul observat în ultimele luni, în special în Marea Baltică, sugerează că această infrastructură critică este din ce în ce mai mult ținta unor acte ostile deliberate. Prin afectarea integrității lor, funcțiile și serviciile esențiale sunt perturbate în UE, afectând viața de zi cu zi a cetățenilor. Astfel de acte de sabotaj – care pot fi elemente ale unor campanii hibride mai ample – reprezintă un risc semnificativ pentru securitatea UE și a tuturor statelor sale membre, având în vedere prezența cablurilor submarine în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Marea Neagră și Marea Baltică.

Securitatea și reziliența infrastructurilor de cabluri submarine din UE sunt esențiale și trebuie consolidate în mod semnificativ 1 . La 9 februarie 2025, cu ocazia Zilei independenței energetice din zona baltică de la Vilnius, președinta von der Leyen a stabilit patru priorități pentru asigurarea infrastructurii noastre critice de rețea, punând accentul pe prevenire, detectare, răspuns și reparare, precum și pe descurajare. Prezentul plan de acțiune al UE privind securitatea cablurilor elaborează o abordare clară, bazată pe aceste patru priorități, pentru a spori și mai mult reziliența și securitatea cablurilor submarine, acoperind atât infrastructura de comunicații, cât și infrastructura de cabluri electrice.

Capacitatea UE de a preveni, detecta, răspunde, redresa și descuraja aceste incidente va arăta modul în care putem face față acestor provocări prin coordonare și solidaritate la nivelul UE și în strânsă cooperare cu parteneri care împărtășesc aceeași viziune. Deși protecția infrastructurii critice este în primul rând sarcina statelor membre, având în vedere caracterul transfrontalier și relevanța economică a cablurilor submarine, este necesară o acțiune mai fermă la nivelul UE, menită să sprijine statele membre cele mai afectate și să completeze măsurile naționale, pentru a asigura o abordare cuprinzătoare în materie de securitate la nivelul UE. Deși acest plan de acțiune se axează în principal pe cablurile submarine, unele dintre acțiunile sale ar putea fi mobilizate sau extinse pentru a spori securitatea altor infrastructuri maritime critice, cum ar fi conductele sau câmpurile eoliene offshore.

Prezentul plan de acțiune este conceput în cadrul unei abordări bazate pe întregul ciclu de reziliență: prevenire, detectare, răspuns și reparare și descurajare. În primul rând, UE trebuie să prevină incidentele perturbatoare și să își sporească reziliența la amenințările și vulnerabilitățile infrastructurilor de cabluri submarine. De asemenea, trebuie să își sporească capacitatea de detectare pentru a fi în măsură să identifice și să anticipeze amenințările cât mai curând posibil. Atunci când are loc un incident, UE trebuie să își sporească capacitatea de a răspunde în mod coordonat și solidar cu statele membre cele mai afectate. În special, UE trebuie să dezvolte capacitățile adecvate pentru a se redresa cât mai curând posibil în urma oricărui incident. În cele din urmă, UE trebuie să își consolideze poziția de descurajare. Aceasta va acționa în sensul protejării securității infrastructurii maritime critice și al tragerii la răspundere a actorilor răuvoitori, desfășurând inclusiv acțiuni împotriva „flotei fantomă”.

Acțiunea se bazează pe mai multe activități ale UE care sunt deja în desfășurare și care contribuie la securitatea și reziliența cablurilor submarine. Aceste activități se axează în special pe consolidarea capacităților (Mecanismul pentru interconectarea Europei – MIE – finanțare digitală și energetică), pe anticiparea riscurilor (Recomandarea privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine 2 ), pe adoptarea de măsuri de gestionare a riscurilor în materie de securitate cibernetică și pe raportarea incidentelor semnificative (Directiva privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică – Directiva NIS 2 3 ) și pe consolidarea rezilienței fizice non-cibernetice a entităților critice (Directiva privind reziliența entităților critice – Directiva REC 4 ).

În plus, având în vedere implicațiile sale civile și militare clare, acest plan de acțiune este proiectat încă de la început ca o inițiativă care va funcționa în deplină complementaritate cu activitățile în curs ale NATO 5 . În continuare, acesta va contribui la viitoarea Strategie de securitate internă, la Strategia Uniunii în materie de pregătire și la Cartea albă privind viitorul apărării europene, plasând în centrul său abordarea multirisc, la nivelul întregii administrații, recomandată în raportul din 2024 6 al consilierului special Sauli Niinistö.

2.Prevenire: creșterea rezilienței și a gradului de pregătire al UE

Primul obiectiv al planului de acțiune este de a reduce numărul și impactul incidentelor perturbatoare și de a face mai dificilă punerea în pericol a securității Uniunii de către orice actor rău-intenționat. Acest aspect impune atât măsuri de sporire a rezilienței și a securității cablurilor submarine, cât și stimularea investițiilor în instalarea de noi cabluri.

2.1 Punerea în aplicare a cadrului juridic și de securitate

UE a instituit un cadru orizontal de securitate constând în Directiva privind reziliența entităților critice și în Directiva NIS 2. În temeiul Directivei REC, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a spori reziliența entităților critice și protecția infrastructurii critice. Această directivă se referă atât la riscurile provocate de om, cât și la cele naturale. În special, statele membre trebuie să identifice entitățile critice, să efectueze evaluări ale riscurilor 7 și să adopte o strategie de reziliență. Odată identificate, entitățile critice vor trebui să ia măsuri de consolidare a rezilienței, cum ar fi prevenirea incidentelor, asigurarea unei protecții fizice adecvate a incintelor și a infrastructurii lor critice, răspunsul la incidente, rezistența la acestea și atenuarea consecințelor acestora, precum și redresarea în urma incidentelor.

În temeiul Directivei NIS 2, entitățile care sunt furnizori de infrastructură digitală și prestatori de servicii care operează cabluri submarine (cum ar fi întreprinderile de telecomunicații sau digitale) trebuie să își protejeze rețelele și sistemele informatice, precum și mediul fizic împotriva oricărui eveniment, inclusiv a daunelor provocate de om sau a pericolelor pentru mediu. Statele membre au, de asemenea, obligația de a include protecția cablurilor de comunicații submarine în strategiile naționale de securitate cibernetică, cartografiind riscurile potențiale și măsurile de atenuare pentru a asigura cel mai înalt nivel de protecție a acestora împotriva tuturor pericolelor. Având în vedere că cerințele NIS 2 sunt considerate cel puțin echivalente cu cele ale REC și pentru a evita suprapunerile și sarcina administrativă inutilă pentru entitățile identificate de REC din sectorul infrastructurii digitale, se aplică numai măsurile de gestionare a riscurilor NIS 2 și obligațiile de raportare a incidentelor 8 . Prin urmare, incidentele care afectează cablurile de comunicații submarine ar trebui raportate CSIRT 9 sau autorității competente.

Pentru a spori impactul acestui cadru orizontal de securitate, este important ca toți actorii și entitățile relevante pentru consolidarea rezilienței cablurilor submarine să facă obiectul unor măsuri de securitate în mod aliniat și coerent, în toate statele membre. În acest scop, Comisia încurajează toate statele membre să se asigure că toți operatorii de infrastructuri de comunicații submarine intră sub incidența legislației naționale de transpunere a cadrului NIS 2. În plus, pe lângă respectarea obligațiilor legale care le revin în temeiul Directivei REC, statele membre sunt încurajate să includă, în orice caz, entitățile care furnizează servicii esențiale pentru comunicațiile electronice submarine și transportul energiei electrice în strategia lor de consolidare a rezilienței entităților critice și în evaluarea riscurilor serviciilor esențiale, precum și să identifice ca fiind critice entitățile relevante care operează această infrastructură. Punerea în aplicare urgentă și deplină a acestor acte juridice de către statele membre ar trebui să fie o prioritate imediată.

Comisia a inițiat, de asemenea, o abordare mai bine direcționată în ceea ce privește cablurile de comunicații submarine prin Recomandarea sa privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine 10 . Recomandarea oferă un cadru strategic de politică al UE pentru evaluarea riscurilor la adresa acestor infrastructuri de comunicații și pentru definirea măsurilor de atenuare. Aceasta prevede efectuarea de către Comisie și statele membre a unei cartografieri și analize a infrastructurilor existente și planificate, precum și a unor evaluări consolidate periodice la nivelul Uniunii ale riscurilor, vulnerabilităților și dependențelor infrastructurilor de cabluri submarine.

În plus, recomandarea prevede elaborarea unui „set de instrumente pentru securitatea cablurilor”, care să stabilească măsurile de atenuare pe care statele membre sunt încurajate să le adopte pentru a reduce riscurile, vulnerabilitățile și dependențele identificate. Grupul de experți 11 creat pentru a pune în aplicare recomandarea desfășoară în prezent această activitate, efectuează evaluări ale riscurilor și elaborează scenarii de risc privind infrastructurile critice submarine. Odată adoptate, scenariile de risc pot fi supuse în mod regulat unor teste de rezistență. Pe baza activității desfășurate în cadrul evaluării riscurilor Nevers 12 , evaluările riscurilor ar trebui să adopte o abordare amplă, care să includă și dependențele lanțului de aprovizionare, asigurându-se că piesele de schimb sunt furnizate în timp util și în volumul necesar pentru instalarea cablurilor.

Comisia va propune finanțarea testelor de pregătire/a testelor de rezistență pentru cablurile de comunicare prin intermediul Regulamentului privind solidaritatea cibernetică, în cadrul căruia se preconizează o sumă totală de 30 de milioane EUR pentru acțiuni de pregătire în sectoare critice până în 2027 în cadrul programului Europa digitală al UE. Anul acesta se așteaptă o primă cerere de propuneri pentru statele membre.

Cablurile electrice sunt proiectate și instalate pentru o durată de viață de cel puțin 40 de ani, fiind necesare intervenții minime, și includ protecții împotriva activităților de pescuit, făcându-le deja destul de reziliente, inclusiv prin consolidarea armăturilor și a îngropării cablurilor. Astfel cum se subliniază în Recomandarea Consiliului din 2022 privind o abordare coordonată la nivelul Uniunii în vederea consolidării rezilienței infrastructurii critice 13 , ar trebui dezvoltată în continuare posibilitatea efectuării de teste de rezistență la nivel național, deoarece aceste teste ar putea fi utile pentru sporirea rezilienței infrastructurii critice, inclusiv a cablurilor submarine. Pentru a garanta și mai mult securitatea acestora, Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri 14 impune identificarea scenariilor de criză de energie electrică, inclusiv a celor care rezultă din atacuri rău-intenționate, precum și adoptarea ulterioară de măsuri de către statele membre pentru a preveni o criză și pentru a atenua efectele acesteia în cazul în care aceasta s-ar produce totuși. În plus, statele membre și operatorii de sistem sau alți proprietari și operatori de infrastructuri energetice ar trebui să se asigure că, în ceea ce privește cablurile de energie electrică, acestea sunt proiectate și instalate într-un mod care să le maximizeze securitatea.

În cele din urmă, o astfel de evaluare a riscurilor și testele de rezistență ar trebui să fie completate de exerciții coordonate privind securitatea și reziliența infrastructurilor de cabluri submarine. Strategia UE în materie de securitate maritimă (SUESM) 15 include, de asemenea, o serie de acțiuni legate de exercițiile de securitate maritimă, inclusiv cu scopul de a consolida supravegherea și protecția infrastructurii maritime critice. Aceasta prevede participarea forțelor navale, a pazei de coastă și a altor autorități relevante ale statelor membre, precum și a agențiilor UE. De asemenea, UE va utiliza în mod optim exercițiile existente privind securitatea maritimă și amenințările hibride, în cooperare cu partenerii, în special NATO.

2.2 Un cadru de investiții consolidat al UE

Pentru a spori reziliența cablurilor submarine, este extrem de important să se stimuleze în continuare investițiile UE în infrastructurile de cabluri submarine, punând accentul pe creșterea redundanței cablurilor, precum și pe capacitățile de securitate și reparare. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a reduce dependențele de actori din afara UE – inclusiv de unii considerați de UE drept furnizori cu grad ridicat de risc – având în vedere caracteristicile piețelor energiei și cablurilor de date.

Acesta este motivul pentru care Comisia va propune un cadru de investiții al UE pentru infrastructurile de cabluri din UE care sunt importante pentru reziliența și securitatea UE. Acest cadru de investiții va ține seama de considerentele de securitate economică elaborate împreună cu statele membre.

2.2.1 Proiecte de interes european privind cablurile pentru telecomunicații

Prin intermediul programului digital al Mecanismului pentru interconectarea Europei, Europa dispune deja de un instrument eficace de finanțare a infrastructurilor de cabluri submarine pentru comunicații. Cu 30 de proiecte noi semnate în decembrie 2024, programul are în prezent un portofoliu de 51 de proiecte în valoare de 420 de milioane EUR, pentru a consolida coloana vertebrală a conectivității Uniunii și pentru a conecta UE cu țările terțe partenere.

Mai precis, datorită acestor investiții, Comisia a consolidat prezența UE pe rutele către Africa, Orientul Mijlociu, Europa Centrală și de Est, Oceanul Atlantic și regiunea nordică, inclusiv Marea Baltică, unde, pentru aceasta din urmă, 35,6 milioane EUR tocmai au fost investite în opt cabluri submarine specifice de date.

Figură: proiecte privind cablurile finanțate în cadrul cererilor de propuneri 1-3 în contextul programului digital al Mecanismului pentru interconectarea Europei. Harta poate evolua în funcție de punerea în aplicare efectivă a programului.

În perioada 2025-2027, o sumă suplimentară de 540 de milioane EUR va fi investită în cadrul MIE în infrastructuri digitale, inclusiv cabluri submarine, în valoare totală de aproape 1 miliard EUR în temeiul actualului cadru financiar multianual.

Astfel cum se prevede în Recomandarea privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine, se preconizează că grupul de experți va propune un proiect de listă care să cuprindă proiectele strategice de interes european privind cablurile (PIEC). Aceste PIEC ar putea fi prioritizate și accelerate pentru finanțarea din partea Uniunii, completate cu fonduri naționale și, acolo unde este posibil, cu finanțare privată, în conformitate cu criteriile din recomandare, precum și cu normele Uniunii privind finanțarea și ajutoarele de stat. În această perspectivă, Comisia va revizui, printr-un act delegat, Regulamentul privind MIE (partea V din anexă) pentru a crea un cadru clar pentru investițiile MIE în cabluri submarine, reflectând prioritățile propuse de grupul de experți, pe baza unei analize solide a nevoilor reale în materie de reziliență, de exemplu la nivelul statelor membre sau al bazinului maritim. Este extrem de important să se acorde prioritate proiectelor care sunt importante din punct de vedere strategic și al rezilienței, dar care este puțin probabil să fie considerate eligibile pentru finanțare și implementate în mod autonom de către investitori privați. Prin urmare, Comisia va lansa un dialog specific cu industria, cu investitorii privați, precum și cu Banca Europeană de Investiții și cu băncile și instituțiile naționale de promovare pentru a investiga posibile modalități de finanțare în comun a infrastructurilor de cabluri prin intermediul PIEC. Intenția este de a conveni asupra unui cadru contractual pentru implicarea partenerilor financiari în vederea combinării granturilor MIE cu bugetul din afara UE pentru finanțarea infrastructurilor de cabluri (mecanism de finanțare mixtă cu fonduri naționale și investiții private).

Ar putea fi explorată în continuare combinarea fondurilor existente care pot sprijini infrastructura digitală, inclusiv Mecanismul pentru interconectarea Europei, Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) și Fondul european de dezvoltare regională. Investițiile din cadrul strategiei „Global Gateway” ar trebui, de asemenea, să fie realizate astfel încât să consolideze reziliența UE, în special atunci când se conectează regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări. Astfel cum s-a subliniat în Recomandarea privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine, acest lucru necesită o aliniere între diferitele surse de finanțare la nivelul UE și o coordonare strânsă, astfel încât UE să acționeze în cadrul unei abordări de tip „Echipa Europa”. Concret, acesta ar putea fi pus în aplicare prin coordonarea investițiilor în diferite segmente ale cablurilor, în funcție de domeniile de competență ale programelor relevante (conectivitatea UE și rutele internaționale). Aceasta se aplică, de asemenea, investițiilor în cadre favorizante relevante (de exemplu, consolidarea capacităților, consiliere juridică).

2.2.2 Proiecte de interes comun și proiecte de interes reciproc în domeniul energiei electrice

În ceea ce privește cablurile electrice, cadrul de reglementare al UE privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E) prevede un proces cuprinzător de selecție a proiectelor de interes comun (PIC) și a proiectelor de interes reciproc (PIR) cu țările terțe. UE a selectat deja 100 de PIC în domeniul energiei electrice și a facilitat autorizarea și construcția acestora, inclusiv prin finanțare – în special fonduri în cadrul MIE Energie, investind peste 8 miliarde de EUR în infrastructura energetică a UE, majoritatea pentru cabluri electrice. Cele mai mari granturi finanțate de MIE Energie sunt următoarele (toate în domeniul energiei electrice):

·Sincronizarea rețelei în zona Mării Baltice: cheltuieli totale în valoare de 1,23 miliarde EUR > EE, LT, LV, PL

·Linia de interconexiune din Marea Mediterană (submarin): 658 de milioane EUR > CY, EL

·Insula energetică Bornholm (submarin): 645 de milioane EUR > DE, DK

·Golful Biscaya (submarin): 578 de milioane EUR > ES, FR

·Linia de interconexiune din Marea Celtică (submarin): 531 de milioane EUR > FR, IE

Infrastructura de energie electrică se confruntă deja cu nevoia imperioasă de a fi implementată în continuare și mai rapid pentru a sprijini obiectivele UE în materie de climă și energie. În noiembrie 2023, Comisia a publicat Planul de acțiune al UE privind rețelele, care prezintă 14 acțiuni fără caracter legislativ menite să consolideze cadrul de investiții pentru rețelele electrice. Aceste acțiuni urmează să fie finalizate până la jumătatea anului 2025. UE trebuie să investească mai mult în modernizarea și extinderea rețelei sale de infrastructură de transport și distribuție a energiei, accelerând investițiile în energia electrică. În următorii ani, vor fi necesare investiții în valoare de aproximativ 530-540 de miliarde EUR pentru rețelele de energie electrică, în medie 77 de miliarde EUR anual. Această valoare este semnificativ mai mare decât cele 85 de miliarde EUR investite între 2021 și 2023. Pachetul privind rețelele europene va urmări, de asemenea, să faciliteze și mai mult investițiile în infrastructura de rețea și să încerce să prevină participarea actorilor din țări terțe care nu sunt de încredere la cablurile de energie electrică esențiale.

În ceea ce privește regiunea Mării Baltice, Comisia a facilitat interconectarea și integrarea nordului Europei pe piața europeană a energiei și s-a axat pe eliminarea izolării energetice a statelor baltice și a Finlandei. În ultimii 15 ani, în regiune s-au investit peste 2,7 miliarde EUR din fonduri UE în acest sens. Interconexiunile submarine joacă un rol esențial în această integrare energetică și în asigurarea securității aprovizionării în regiune. În plus, cu un potențial de 91 GW de energie din surse regenerabile offshore, Marea Baltică va fi una dintre zonele-cheie pentru dezvoltarea producției și a infrastructurii de energie din surse regenerabile offshore a UE. Toate acestea reprezintă o dezvoltare și o diversificare majoră a infrastructurii, cu un impact direct asupra reducerii vulnerabilității acestor rețele.

2.2.3 Cabluri inteligente și alerte timpurii

Sistemele de cabluri inteligente oferă o perspectivă interesantă pentru prevenirea atacurilor și detectarea incidentelor. Acestea pot fi utilizate ca rețele mari de senzori geografici pentru a monitoriza activitățile din apropiere, pentru a anticipa amenințările și vulnerabilitățile, acționând ca un sistem de alertă timpurie pentru a proteja infrastructura de cabluri în sine și împrejurimile, inclusiv în scopuri civile (de exemplu, monitorizarea mediului) și militare.

MIE Digital promovează cablurile inteligente în programul de lucru pentru perioada 2024-2027. Recomandarea privind infrastructurile sigure și reziliente de cabluri submarine include, de asemenea, trimiteri la sistemele de senzori și de monitorizare, precum și la adoptarea și implementarea unor soluții inovatoare pentru detectarea și descurajarea amenințărilor. Regulamentul TEN-E promovează, de asemenea, rețelele electrice inteligente transfrontaliere, iar MIE Energie a facilitat deja finanțarea în valoare de 410 milioane EUR pentru astfel de proiecte, în principal pentru lucrări.

Pe lângă utilizarea lor primară ca și cabluri în bandă largă, sistemele de cabluri de comunicații inteligente pot fi utilizate ca și cadre pentru conectarea resurselor subacvatice, cum ar fi stațiile de andocare (lansare, recuperare, transfer de date) pentru vehiculele și sistemele subacvatice fără echipaj, pentru a efectua explorarea fundului mării, funcții de reparații, supraveghere etc. Pe termen lung, extinderea parcului auto cu aceste mecanisme și vehicule avansate, interoperabilitatea acestora cu navele moderne și sprijinul lor operațional ar putea fi avute în vedere în cadrul viitoarelor programe ale UE.

Studii de fezabilitate vor fi lansate în cadrul MIE, în strânsă coordonare cu Fondul european de apărare și cu Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA). Proiecte BlueInvest se desfășoară deja și abordează observarea, detectarea, comunicarea și supravegherea subacvatică, în special în ceea ce privește soluțiile de lansare și andocare pentru vehiculele subacvatice autonome (AUV), precum și utilizarea tehnologiilor de informații de tip swarm („în roi”). Coordonarea va fi asigurată și cu finanțarea relevantă a programului Orizont Europa, în special printr-o acțiune specifică privind „pregătirea progreselor în ceea ce privește stadiul actual al tehnologiei infrastructurilor de cabluri submarine”.

Comisia va institui un forum industrial pentru a consulta cei mai relevanți actori și asociații profesionale din domeniul tehnologiilor pentru cabluri submarine pentru a elabora o foaie de parcurs industrială pentru implementarea tehnologiilor de supraveghere și protecție pentru infrastructurile de cabluri submarine. Grupul de experți al statelor membre instituit pentru a pune în aplicare recomandarea va fi implicat în mare măsură în această activitate.

3.Detectare: creșterea capacității UE de a monitoriza și de a detecta amenințările

În prezent, cooperarea insuficientă la nivel regional, național și european poate fi exploatată în contextul unei campanii hibride, valorificând fragmentarea diferitelor niveluri ale mecanismelor de supraveghere, permițând evitarea detectării și crearea unei negări plauzibile. Detectarea rapidă și în timp real s-a dovedit a fi una dintre bazele pentru combaterea sabotajului împotriva cablurilor submarine. Incidentele recente din Marea Baltică au fost detectate aproape în timp real, permițând oprirea navei înainte de producerea unor daune suplimentare. Principalele provocări decurg din stabilirea caracterului intenționat, precum și din analiza predicțiilor și a indicatorilor de amenințare.

3.1 Sprijinirea unui mecanism integrat de supraveghere a cablurilor submarine

În prezent, nu există capacitatea de a monitoriza în mod eficace toate dimensiunile amenințărilor legate de cablurile submarine și de a crea un tablou situațional unic și integrat la nivelul bazinelor maritime. Pentru a putea emite alerte timpurii, este esențial ca mai multe sisteme să funcționeze împreună, fuzionând datele disponibile la nivel național și la nivelul Uniunii.

Tabloul situațional al UE pentru securitatea infrastructurilor maritime ar putea beneficia de activitățile mai multor sisteme, cum ar fi serviciile maritime integrate 16 pentru supravegherea maritimă și conștientizarea situației maritime, găzduite de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA). Alte sisteme furnizează informații suplimentare, cum ar fi rețeaua MARSUR (Supraveghere maritimă) pentru navele statelor membre în cadrul Agenției Europene de Apărare pentru o imagine generală a situației maritime, EUROSUR, cadrul integrat gestionat de Frontex pentru schimbul de informații și cooperarea operațională în cadrul serviciilor poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, precum și mediul comun voluntar pentru schimbul de informații (CISE) pentru domeniul maritim gestionat de EMSA. Conectarea și îmbinarea capacităților tuturor acestor cadre trebuie să se realizeze căutând sinergii, bazându-se pe soluții deja operaționale și evitând suprapunerile. În plus, analiza informațiilor emisă de Capacitatea unică de analiză a informațiilor (SIAC) poate, de asemenea, să contribuie și să furnizeze o evaluare strategică pentru a îmbunătăți conștientizarea mai aprofundată a situației.

Pentru a sprijini eforturile statelor membre, Comisia propune sprijinirea dezvoltării și implementării, cu participarea voluntară a statelor membre, a unui mecanism integrat de supraveghere a cablurilor submarine pentru fiecare bazin maritim. Obiectivul este de a sprijini statele membre care doresc să conecteze și să îmbine – la nivel de bazin maritim regional de încredere – date care provin din mai multe surse, inclusiv EMSA, statele membre, operatorii privați, cablurile inteligente, industria navală sau canalele de apărare. Ulterior, acest lucru ar putea asigura o conștientizare promptă și precisă a situației pentru o mai bună detectare și monitorizare, inclusiv pentru navele de patrulare. Aceasta ar permite detectarea timpurie a amenințărilor cu scopul de a scurta timpul de răspuns, de a permite măsuri de remediere (de exemplu, interceptarea) și de a spori capacitatea de atribuire a responsabilității. Deși se concentrează în principal pe cablurile submarine, această abordare ar putea fi, de asemenea, valorificată pentru a sprijini o supraveghere sporită și un tablou situațional pentru securitatea altor infrastructuri maritime critice, cum ar fi conductele sau fermele eoliene offshore.

Centrele regionale de bazine maritime ar putea beneficia de diferite servicii și instrumente ale UE, cum ar fi:

·detectarea timpurie a activităților maritime suspecte (nave de interes) în jurul cablurilor (prin dezvoltarea de software cu sursă deschisă și de IA) pe baza analizei comportamentale și a analizei traficului disponibile, de exemplu, în EMSA, precum și geoperimetru. În cazul în care statele membre participante convin astfel, ar trebui să fie posibilă integrarea sistemelor și datelor de supraveghere din sectorul militar;

·servicii de supraveghere spațială consolidate, care monitorizează îndeaproape activitatea navelor de interes prin intermediul serviciului Copernicus de supraveghere maritimă pus în aplicare prin intermediul EMSA; care ar trebui să implice supravegherea punctuală, precum și existența unei monitorizări permanente/regulate în regiunile cele mai sensibile, facilitate de noul serviciu guvernamental al UE de observare a Pământului;

·servicii de supraveghere specifice, cum ar fi dronele (aeriene, de suprafață și subacvatice), având capacitatea de a localiza, a urmări și a monitoriza navele de interes, în special atunci când se detectează o activitate suspectă, utilizând și extinzând capacitatea EMSA de a achiziționa astfel de servicii, pe baza experienței dobândite cu rescEU 17 ;

·monitorizarea în timp real a rețelei: utilizarea de instrumente software precum sistemele de gestionare a informațiilor de securitate și a evenimentelor de securitate (Security Information and Event Management – SIEM) pentru a detecta anomaliile în traficul de date care pot indica perturbări sau tentative de acces neautorizat;

·sisteme de detecție a intruziunilor (SDI): sisteme specializate de monitorizare a activităților fizice și la nivel de strat de date, identificând manipularea frauduloasă sau activitățile suspecte în apropierea stațiilor de debarcare sau a repetitoarelor.

În plus, SIAC va elabora rapoarte periodice privind navele suspecte și amenințările la adresa infrastructurilor de cabluri submarine, pe baza informațiilor primite de la statele membre și coordonate cu Centrul Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN) și sprijinite de acesta, la cererea SIAC.

Pe termen scurt, este imperativ să se asigure accesul la sistemele și serviciile EMSA pentru toate autoritățile relevante de la nivel național. Pentru a spori și mai mult gradul de sensibilizare cu privire la domeniul maritim, Comisia, în cooperare cu EMSA și cu statele membre, va investiga accelerarea implementării mediului comun voluntar pentru schimbul de informații (CISE) pentru a-și atinge întregul potențial, încurajând mai multe state membre să adere la acesta.

Pe termen scurt, este deja posibil să se lanseze un mecanism regional integrat de supraveghere dedicat Mării Baltice. Acesta poate fi realizat prin mobilizarea unei cereri deschise în cadrul programului Europa digitală (22 de milioane EUR) pentru crearea unor centre transfrontaliere de operațiuni de securitate (SOC). Acest prim centru regional de supraveghere ar putea fi o platformă de testare pentru integrarea tuturor datelor, serviciilor, rețelelor și entităților relevante pentru fiecare bazin maritim. Pe termen mediu, această abordare ar putea fi extinsă la alte bazine maritime.

Au fost deja investite resurse semnificative prin intermediul Programului-cadru al UE pentru cercetare în dezvoltarea unor tehnologii inovatoare de detectare și de conștientizare a situației, disponibile polițiștilor de frontieră, poliției, operatorilor de infrastructură critică și altor autorități naționale 18 . Comisia va continua să promoveze dezvoltarea și adoptarea de soluții tehnologice pentru a spori capacitatea de detectare a incidentelor și utilizarea eficace a acestor informații. Acest aspect va fi stimulat de un raport de evaluare elaborat de Comisie în 2025.

3.2 Abordarea civilă și militară

Asigurarea unei abordări civile și militare puternice este esențială pentru eficacitatea mecanismului. Cunoașterea, supravegherea și interdicția în domeniul maritim necesită capacități navale de ultimă generație. Statele membre ar trebui să investească în continuare pentru a dezvolta, a achiziționa și a exploata astfel de capabilități în mod coordonat, cu sprijinul UE, utilizând Fondul european de apărare pentru C&D și Programul propus privind industria europeană de apărare pentru achiziții publice în comun.

Mai concret, dimensiunea militară a mecanismului integrat de supraveghere – și, în special, desfășurarea unui program de conștientizare a situației subacvatice – ar putea fi abordată în cadrul proiectelor de interes comun în domeniul apărării, astfel cum se propune în viitorul program privind industria europeană de apărare. Proiectele de dezvoltare a capabilităților din domeniul maritim în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO) și în cadrul Agenției Europene de Apărare (AEA) ar trebui accelerate.

Finanțarea din Fondul european de apărare ar putea fi, de asemenea, mobilizată pentru a dezvolta senzori naționali pentru analiza predictivă a amenințărilor, dar și o capacitate națională de detectare spațială prin radiofrecvență (RF), care ar putea permite detectarea mai rapidă a navelor de interes. În această perspectivă, Comisia este pregătită să colaboreze cu statele membre pentru instalarea unei rețele de senzori naționali submarini (vibrații, schimbări de presiune sau activități neobișnuite în apropierea cablului), baliză inteligentă (monitorizarea amprentelor acustice pentru a detecta potențialele amenințări, cum ar fi ancorele navelor) sau pentru utilizarea cablurilor cu fibră optică drept senzor (detecție acustică distribuită).

Comisia va integra capacitățile de detectare spațială prin radiofrecvență în cadrul Programului spațial al UE, completând utilizarea dispozitivelor și a datelor existente de la operatorii submarini. Cablurile optice și electrice submarine și parcurile eoliene offshore oferă, de asemenea, oportunități semnificative de colectare a datelor submarine. O cooperare strânsă între operatorii privați și militari este esențială pentru deblocarea acestui potențial. 

Rolul entităților private este esențial pentru creșterea capacității de detectare. Entitățile private ar trebui încurajate să îmbunătățească raportarea incidentelor (voluntare sau de reglementare). Informațiile cu privire la aceste incidente, inclusiv cele inferioare obligației legale de raportare, ar trebui comunicate imediat tuturor statelor membre afectate. De exemplu, integrarea acestei funcționalități în centrele regionale ar permite un răspuns și o interceptare mai rapide și ar evita incidente și întreruperi suplimentare în cazul aceleiași nave.

4.Răspuns și redresare: O cooperare și o solidaritate mai puternice la nivelul UE

4.1 Răspuns: către un răspuns mai coordonat în situații de criză

Atunci când are loc un incident la un cablu submarin, ar putea fi activate mai multe cadre de criză. Planul UE de acțiune pentru infrastructura critică din 2024 19 vizează îmbunătățirea coordonării la nivelul UE și a răspunsului la perturbările infrastructurii critice cu relevanță transfrontalieră semnificativă, care intră în domeniul de aplicare al Directivei REC. Planul de acțiune în materie de securitate cibernetică, care este în prezent în curs de revizuire, vizează crizele generate de incidentele de securitate cibernetică de mare amploare care afectează disponibilitatea rețelelor și a sistemelor informatice pentru sectoarele vizate de Directiva NIS 2, inclusiv sabotajul cablurilor submarine. Legislația sectorială în domeniul energiei, cum ar fi pentru sectoarele energiei electrice și gazelor naturale, cuprinde dispoziții operaționale specifice pentru gestionarea crizelor, implicând, de asemenea, în mod direct experți tehnici din statele membre.

Recentele incidente din Marea Baltică au evidențiat necesitatea unui răspuns mai adaptat și mai coordonat prin valorificarea sinergiilor dintre aceste cadre diferite de gestionare a crizelor. În special, având în vedere natura specifică a cablurilor submarine și dimensiunea civilă și militară prin natura acestor incidente, este important ca statele membre să utilizeze în mod eficace mecanismele existente de raportare a incidentelor prevăzute în Directiva REC și în Directiva NIS 2. În plus, statele membre ar trebui să utilizeze listele de contact prevăzute în Planul UE de acțiune pentru infrastructura critică și în Planul de acțiune în materie de securitate cibernetică în caz de incidente, asigurându-se că aceste puncte de contact au legăturile necesare cu toate dimensiunile legate de incidentele legate de cabluri.

În plus, ar trebui intensificate cooperarea și sinergiile cu NATO. Pe baza lucrărilor în curs în contextul dialogului structurat UE-NATO privind reziliența, cooperarea la nivel de personal va fi aprofundată în continuare în ceea ce privește reziliența și protecția infrastructurii submarine critice, inclusiv a cablurilor submarine. Personalul se va concentra pe promovarea sinergiilor între inițiativele respective la nivel operațional, inclusiv prin exerciții și discuții bazate pe scenarii, facilitate de schimbul de informații specific și de coordonarea în caz de criză. Acest fapt este cu atât mai important cu cât NATO intensifică activitățile pentru securitatea maritimă în Marea Baltică.

În cele din urmă, statele membre pot avea acces, de asemenea, la asistență de urgență în cadrul Fondului pentru securitate internă pentru a sprijini răspunsul, cum ar fi investigarea și securizarea infrastructurii. În cazul în care incidentul care afectează un cablu submarin face parte dintr-o campanie hibridă mai amplă, echipele UE de răspuns rapid în caz de amenințări hibride (HRRT) ar putea fi desfășurate pentru a sprijini, la cererea acestora, statele membre afectate.

   4.2 Redresare: către o flotă de rezervă a UE pentru navele-cablier

Atunci când are loc un incident asupra infrastructurilor de cabluri submarine, este extrem de important să se intervină rapid și să se repare cablul deteriorat. Cu toate acestea, deși navele de astăzi s-au dovedit eficace în ceea ce privește repararea cablurilor deteriorate într-un timp de răspuns rezonabil, numărul și capacitatea lor actuală ar fi insuficiente pentru a interveni în timp util în cazul unor atacuri sistemice și simultane asupra cablurilor critice din diferite zone maritime ale Uniunii. Navele de întreținere și reparații reprezintă un impediment major în calea capacității de redresare în urma unui incident 20 . În plus, disponibilitatea echipamentelor pentru reparații și a lucrătorilor specializați reprezintă o problemă, în special pentru cablurile specifice și complexe, cum ar fi rețelele electrice submarine.

Pe termen scurt, Comisia va propune facilitarea contractării serviciilor de reparații disponibile pe piață, eventual prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii. În special, ca acțiune imediată, ar putea fi sprijinită capacitatea modulară a echipamentelor pentru reparații gata de a fi instalate pe nave pentru a spori capacitatea de reacție a UE, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor.

Este la fel de important să se asigure securitatea aprovizionării cu piese de schimb pentru cabluri (de exemplu, cutii pentru gabion, materiale pentru împrejmuiri sau transformatoare pentru stațiile electrice) și să se ia măsurile necesare pentru stocarea materialelor și echipamentelor esențiale, dacă și acolo unde este necesar, astfel încât să poată fi întotdeauna reparate. Rezervele de stocuri ar trebui să fie poziționate în mod strategic în avans în zonele cu risc ridicat, pentru a se asigura mobilizarea rapidă. În ceea ce privește cablurile submarine de energie electrică, având în vedere specificitatea și proiectarea lor personalizată, statele membre, proprietarii de cabluri și producătorii de cabluri ar trebui să depună eforturi comune pentru a standardiza cerințele de proiectare, piesele de schimb (cum ar fi îmbinările), precum și formarea echipajelor de reparații.

Pe termen mediu, Comisia ar putea sprijini achiziționarea sau contractarea de nave suplimentare de reparații și de instalare, care ar putea viza bazinele Mării Baltice/Nordului, Mării Mediterane și Atlanticului, acordând prioritate bazinului Mării Baltice/Nordului, cele mai afectate în prezent. Adăugarea mai multor nave la flota actuală ar reduce timpul de reacție în ceea ce privește infrastructurile submarine critice afectate de defecțiuni sistemice. Aceasta ar putea lua, de asemenea, forma unor acorduri-cadru regionale pentru a asigura disponibilitatea imediată și prioritară a navelor adecvate cu echipaj specializat în cazul în care este necesară repararea sau instalarea. Un acord-cadru regional pilot facilitat de Comisie ar putea fi testat mai întâi pentru Marea Baltică împreună cu statele membre, proprietarii de cabluri și producătorii de cabluri.

Pe termen mediu, Comisia propune instituirea unei flote multifuncționale de rezervă a UE pentru navele-cablier care să fie utilizată în caz de urgență, pentru instalarea sau repararea cablurilor submarine electrice sau optice care conectează teritoriile UE. Navele ar avea capacități de spargere a gheții pentru a putea opera în latitudini nordice și în condiții meteorologice extreme și ar putea include echipamente modulare pentru reparații sau de instalare. Acestea ar putea contribui la răspunsul la alte amenințări, cum ar fi cele de mediu (de exemplu, scurgerile de petrol). Finanțarea din partea UE, coroborată cu sprijinul statelor membre, ar putea fi mobilizată în acest scop. De exemplu, flota ar putea fi cofinanțată prin Mecanismul pentru interconectarea Europei 21 în sinergie cu alte fonduri, în special cu fondurile de coeziune cu statele membre interesate. Această capacitate ar putea fi integrată în mecanismul de protecție civilă al Uniunii, inclusiv în rescEU.

Având în vedere capacitățile industriale foarte avansate ale UE în ceea ce privește construirea de nave specializate pentru întreținerea și repararea cablurilor submarine, acest lucru ar putea contribui, în plus, la viitoarea strategie maritimă industrială, care vizează consolidarea sectorului de producție maritimă al Europei.

5.Descurajare

Deși toate acțiunile enumerate în prezentul plan de acțiune sporesc reziliența și cadrul de răspuns al UE în cazul unui incident și acționează ca un factor de descurajare, este, de asemenea, important să se poată urmări în ceea ce privește atribuirea (de exemplu, criminalistica) și sancțiunile. Acest lucru este deosebit de important deoarece, de cele mai multe ori, aceste acțiuni sunt pregătite și avute în vedere cu obiectivul de a obstrucționa atribuirea. UE ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a califica, a dovedi, a coordona atribuirea și a impune sancțiuni. Prin urmare, UE își va consolida poziția de descurajare prin tragerea la răspundere a făptașilor pentru acțiunile lor și prin creșterea costurilor pentru actorii răuvoitori.

5.1 Răspunsul la campaniile hibride: creșterea costurilor pentru făptași

UE a instituit un set de instrumente pentru contracararea amenințărilor hibride, care oferă un cadru pentru abordarea, într-un mod cuprinzător, a campaniilor hibride care afectează UE și statele sale membre și partenerii săi. Acesta facilitează un răspuns informat, specific și coordonat la nivelul UE la astfel de campanii, utilizând întreaga gamă de instrumente și măsuri ale UE.

Măsurile variază de la declarații și atribuire în comun la alte măsuri diplomatice și comunicare coordonată, de asemenea împreună cu partenerii, inclusiv NATO. Aceste măsuri urmăresc să sensibilizeze publicul cu privire la peisajul amenințărilor, să tragă la răspundere actorii răuvoitori și să semnaleze posibilele consecințe ale comportamentului lor. Măsurile urmăresc, de asemenea, să descurajeze operațiunile sub acoperire prin contracararea discursurilor plauzibile de negare.

UE ar trebui să utilizeze în mod activ regimurile de sancțiuni existente pentru a preveni și a răspunde la orice sabotaj asupra infrastructurii submarine. UE poate utiliza regimul de sancțiuni nou instituit având în vedere activitățile destabilizatoare ale Rusiei. Aceste sancțiuni îi pot viza pe cei care sunt considerați responsabili de punerea în aplicare, sprijinirea sau beneficierea de acțiuni sau politici ale Rusiei care vizează destabilizarea UE, a statelor sale membre, a țărilor terțe și a organizațiilor internaționale (cele incluse pe listă fac obiectul înghețării activelor și al interdicției de călătorie). În plus, măsurile care limitează capacitatea „flotei fantomă” de a eluda sancțiunile UE contribuie la îmbunătățirea securității zonelor maritime ale UE. Pentru o mai bună eficacitate, UE și G7 vor continua să exploreze opțiuni suplimentare pentru a aborda riscurile respective ale flotei fantomă.

5.2 Consolidarea acțiunilor Uniunii împotriva flotei fantomă

Incidentele recente evidențiază rolul și utilizarea potențială a navelor care sunt adesea vechi, într-o stare necorespunzătoare, cu proprietari necunoscuți și asigurări obscure. Această flotă de nave învechite – în principal nave-cisternă și alte nave cargo care operează pentru a eluda sancțiunile – reprezintă un risc grav în materie de securitate pentru Uniune, indiferent dacă este vorba de riscuri de mediu (poluarea cu petrol) sau de riscuri pentru infrastructurile critice (tăierea cablurilor) sau de riscuri la adresa securității aprovizionării cu energie, ceea ce reprezintă o amenințare geopolitică mai amplă. Navele de interes (și anume cele care ar necesita o atenție deosebită) ar trebui să le includă, de asemenea, pe cele implicate în operațiuni nesecurizate sau mascate în nave de pescuit sau de cercetare, dar echipate cu mecanisme de supraveghere.

Trebuie luate măsuri concrete pentru a reduce impactul posibil al acestor nave și pentru a le împiedica să creeze daune intenționate sau nu în alt bazin maritim din jurul Uniunii, în conformitate cu dreptul internațional al cadrului maritim 22 . UE ar trebui să colaboreze cu partenerii săi pentru a alinia diferitele liste de nave interzise și, prin urmare, să se asigure că nu sunt permise lacune.

UE ar trebui să continue și să îmbunătățească abordarea coordonată pentru a consolida și mai mult informarea statelor de pavilion și a statelor portuare ale căror nave sunt suspectate de acțiuni dăunătoare, pentru a putea spori responsabilizarea și responsabilitatea.

În cele din urmă, UE și statele sale membre, în colaborare cu Organizația Maritimă Internațională, ar trebui să stabilească o interpretare comună a dispozițiilor relevante ale dreptului internațional al mării care să permită statelor membre, în calitate de state de coastă și de pavilion, să protejeze mai eficient infrastructura critică și să ia măsuri în ceea ce privește flota fantomă de nave și orice nave de interes care operează în marea liberă. În special, cadrul juridic pentru interceptarea sau inspecțiile la bordul navelor care prezintă riscuri pentru UE ar trebui evaluat cu atenție, în deplină conformitate cu Convențiile Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS).

5.3 Diplomație avansată în materie de cabluri – colaborarea cu partenerii

Rețeaua infrastructurii de cabluri este intercontinentală, iar incidentele au loc și în alte părți ale globului. Prin urmare, este important să se dezvolte o cooperare internațională puternică în domeniul securității cablurilor.

În primul rând, în ceea ce privește reziliența cablurilor submarine, UE ar trebui să dezvolte și să implementeze o diplomație avansată în materie de cabluri. Astfel cum s-a anunțat în Recomandarea privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine, statele membre și Uniunea, acționând în cadrul unei abordări de tip „Echipa Europa” și prin intermediul delegațiilor UE, ar trebui să continue să coopereze pentru promovarea dezvoltării unor infrastructuri de cabluri submarine sigure, fiabile și reziliente cu țările învecinate, cu partenerii strategici și cu alte țări terțe, precum și în forurile multilaterale și multipartite. Pentru un impact mai amplu, principiile setului de instrumente al UE pentru securitatea cablurilor vor fi promovate pentru infrastructurile gestionate sau dezvoltate în cooperare cu țările implicate în procesul de aderare și cu țările învecinate (Medusa în Marea Mediterană, cabluri din Marea Neagră etc.) și cu alte țări terțe (BELLA în America Latină și zona Caraibilor, cablul EurAfrica, alte proiecte Global Gateway etc.).

În al doilea rând, în ceea ce privește abordarea incidentelor, Uniunea ar trebui să intensifice schimbul de informații, de exemplu, cu partenerii din regiunea indo-pacifică, care se confruntă cu incidente similare în ceea ce privește infrastructurile submarine critice. Acest lucru ar trebui realizat prin mobilizarea parteneriatelor și rețelelor existente pentru a promova în continuare inițiativele legate de securitatea, conștientizarea situației și reziliența cablurilor submarine și pentru a se asigura că sprijinul acordat de UE țărilor terțe este pe deplin aliniat la interesele UE în materie de securitate. Înaltul Reprezentant va întreprinde inițiative diplomatice în cadrul forurilor multilaterale, cum ar fi ONU, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la amenințările actuale la adresa intereselor în materie de securitate ale UE și ale statelor sale membre 23 . Aceste aspecte vor fi abordate, de asemenea, în cadrul dialogurilor relevante privind securitatea și apărarea cu partenerii și pot fi, de asemenea, abordate în cadrul parteneriatelor pentru securitate și apărare, după caz. În al treilea rând, lucrările la nivel multilateral ar putea include, de asemenea, o posibilă reflecție asupra modului în care se pot utiliza pe deplin toate direcțiile de acțiune posibile în conformitate cu dreptul internațional al mării, inclusiv Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), în vederea sporirii protecției infrastructurilor de cabluri submarine, precum și promovarea normelor și a celor mai bune practici.

6.Concluzie

În fața amenințărilor tot mai mari la adresa securității, UE trebuie să ia măsuri rapide și ferme. Utilizând instrumentele de care dispune într-un mod mai coordonat și mai eficace, UE poate oferi un exemplu puternic de solidaritate și unitate.

Măsurile prevăzute în prezentul plan de acțiune sunt concepute pentru a oferi răspunsuri imediate și pe termen scurt la amenințările actuale cu care se confruntă UE, în special în Marea Baltică. Planul de acțiune stabilește o abordare holistică prin abordarea ciclului de reziliență al infrastructurilor submarine critice. Comisia și Înaltul Reprezentant vor colabora cu statele membre și cu partenerii, inclusiv cu NATO, pentru a operaționaliza aceste acțiuni cu un obiectiv clar: de a oferi soluții concrete la provocări bine definite în materie de securitate.

(1)

 A se vedea, de asemenea, Cartea albă a Comisiei din 2024 intitulată „Cum se pot gestiona nevoile Europei în materie de infrastructură digitală?”.

(2)

 Recomandarea (UE) 2024/779 a Comisiei din 26 februarie 2024 privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine (JO L, 2024/779, 8.3.2024).

(3)

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32022L2555.

(4)

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32022L2557.

(5)

În conformitate cu cele trei declarații comune privind cooperarea UE-NATO și cu principiile directoare convenite consacrate în concluziile Consiliului și ale Consiliului European.

(6)

 Împreună, pentru mai multă siguranță – Consolidarea gradului de pregătire civilă și militară al Europei. Raportul dlui Sauli Niinistö, fost președinte al Republicii Finlanda, în calitatea sa de consilier special al președintei Comisiei Europene.

(7)

În 11 sectoare, inclusiv în sectorul infrastructurii energetice și în cel al infrastructurii digitale.

(8)

Astfel cum sunt definite în considerentul 20 din Directiva REC.

(9)

 Cyber Security Incident Response Team (Centrul de răspuns la incidente de securitate cibernetică).

(10)

Recomandarea (UE) 2024/779 a Comisiei din 26 februarie 2024 privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine (JO L, 2024/779, 8.3.2024).

(11)

Compus din Comisie, statele membre și Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA).

(12)

  Raport privind securitatea cibernetică și reziliența infrastructurilor și rețelelor de comunicații ale UE | Conturarea viitorului digital al Europei .

(13)

 Recomandarea Consiliului din 8 decembrie 2022 privind o abordare coordonată la nivelul Uniunii în vederea consolidării rezilienței infrastructurii critice (2023/C 20/01) (JO C 20, 20.1.2023, p. 1).

(14)

 Regulamentul (UE) 2019/941 privind pregătirea pentru riscuri, JO L 158, 14.6.2019, p. 1; acest regulament este în prezent în curs de revizuire.

(15)

 Concluziile Consiliului privind Strategia revizuită a UE în materie de securitate maritimă (SUESM) și planul de acțiune aferent. st14280-en23.pdf .

(16)

 În cadrul Sistemului de schimb de informații maritime al Uniunii, reglementat de Directiva 2002/59/CE VTMIS privind sistemul de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime. IMS funcționează la nivelul UE și furnizează informații și comunicații transfrontaliere și transsectoriale.

(17)

 Rezerva strategică de stocuri și capacități europene de răspuns în caz de dezastre, finanțată integral de UE în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii (UCPM).

(18)

 De exemplu: tehnologii de detecție subacvatică (proiectele SMAUG și UNDERSEC); soluții pentru detectarea automată a comportamentului anormal al navei, în special în cazul AIS oprit sau deteriorat (MARISA, AI-ARC, PROMENADE, EFFECTOR și COMPASS2020); semnale de avertizare timpurie și conștientizare în timp real (VIGIMARE).

(19)

 Recomandarea Consiliului din 25 iunie 2024 referitoare la un Plan de acțiune privind un răspuns coordonat la nivelul Uniunii la perturbări ale infrastructurii critice cu relevanță transfrontalieră semnificativă (C/2024/4371) (JO C, C/2024/4371, 5.7.2024).

(20)

 Acest aspect a fost confirmat în cadrul Grupului de experți pentru Recomandarea privind infrastructuri sigure și reziliente de cabluri submarine. 

(21)

 În cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, aceasta ar putea fi finanțată ca măsură însoțitoare în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul privind MIE.

(22)

 În special UNCLOS și Rezoluția A.1192 (33) a Organizației Maritime Internaționale din 6 decembrie 2023.

(23)

 Printre acestea s-ar putea număra Consiliul consultativ internațional pentru reziliența cablurilor submarine al UIT.