COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 10.11.2025
COM(2025) 673 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
Analiza necesității și fezabilității unui sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu pentru indicațiile geografice, în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1143
GLOSAR CU PRINCIPALII TERMENI TEHNICI
Domeniu de prim nivel tip cod de țară (ccTLD):
Un domeniu de prim nivel atribuit unei anumite țări sau unui anumit teritoriu, format din două litere (de exemplu, „.fr”, „.de”) și gestionat de un registru național.
Cybersquatting:
Înregistrarea sau utilizarea cu rea-credință a unui nume de domeniu identic sau similar, într-un mod care generează confuzie, cu o denumire protejată – cum ar fi o marcă comercială sau o indicație geografică – cu intenția de a obține un profit necuvenit din reputația sa, de a induce în eroare consumatorii sau de a revinde domeniul în scopul obținerii de profituri.
Sistem de nume de domenii (DNS):
Sistemul ierarhic de atribuire a numelor care traduce nume de domenii lizibile pentru om (cum ar fi „exemplu.eu”) în adrese IP numerice utilizate de calculatoare pentru a se localiza reciproc pe internet.
Serviciu de verificare a disponibilității domeniului (Domain Availability Service – DAS):
Un serviciu utilizat pentru a verifica dacă un anumit nume de domeniu este disponibil pentru înregistrare sau a fost deja preluat, de regulă prin interogări automate în registrele de domenii.
Server de nume (Name Server – NS):
Un server în cadrul DNS care stochează și gestionează înregistrări care leagă numele de domenii de adresele IP, permițând utilizatorilor să acceseze site-uri web utilizând nume în loc de adrese numerice.
Protocol de acces la datele de înregistrare (Registration Data Access Protocol – RDAP):
Un protocol internet standard care oferă acces structurat și prelucrabil automat la datele de înregistrare a domeniilor, înlocuind treptat vechiul sistem WHOIS. RDAP oferă caracteristici îmbunătățite în materie de securitate, standardizare și protecție a datelor.
WHOIS (Who Is):
Un serviciu internet care oferă informații de bază cu privire la un nume de domeniu înregistrat, cum ar fi statutul, operatorul de registru și datele de înregistrare.
1.INTRODUCERE
Indicațiile geografice (IG) reprezintă o piatră de temelie a politicii Uniunii Europene în domeniul calității. Acestea protejează denumirile anumitor produse ale căror calități sau a căror reputație sunt legate de originea lor geografică și de cunoștințele specifice tradiționale ale producătorilor. Întrucât marketingul digital și prezența online au devenit esențiale pentru comercializarea acestor produse, protejarea IG în sistemul de nume de domenii (DNS) a devenit tot mai importantă.
Pentru a consolida protecția IG în acest domeniu, articolul 35 din Regulamentul (UE) 2024/1143 ( 1 ) impune Comisiei să analizeze, până la 14 noiembrie 2025, necesitatea și fezabilitatea instituirii unui sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE pentru indicațiile geografice și să prezinte un raport cu principalele sale constatări. Dacă este cazul, raportul poate fi însoțit de o propunere legislativă.
Un sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu ar permite solicitanților de IG să verifice dacă o IG este deja înregistrată ca nume de domeniu și, dacă doresc, să primească alerte atunci când este înregistrat un nume de domeniu identic cu o IG.
Prezentul raport prezintă într-o formă sintetică rezultatele acestei analize și examinează modul în care furnizarea voluntară de informații de către registrele ccTLD stabilite în UE ar putea funcționa în practică. Raportul îndeplinește obligația prevăzută la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1143 și prezintă constatările Comisiei.
2.CADRUL JURIDIC ȘI CONTEXTUL POLITIC
Temeiul juridic
Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului privind indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole recunoaște importanța tot mai mare a protejării indicațiilor geografice în DNS, deoarece aceste drepturi sunt tot mai vulnerabile la înregistrările abuzive de nume de domenii și adesea vizate de acestea, practici care sunt denumite adesea cybersquatting. Pentru a consolida protecția IG în acest domeniu, Regulamentul (UE) 2024/1143 introduce posibilitatea de a institui un sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu.
În temeiul articolului 35 alineatul (2) din regulament, Comisia poate să încredințeze EUIPO sarcina de a institui și a gestiona un astfel de sistem. Aceeași dispoziție prevede participarea pe bază voluntară a registrelor ccTLD stabilite în UE, care pot furniza EUIPO informațiile și datele relevante.
Articolul 35 alineatul (3) din regulament prevede obligația Comisiei de a efectua o evaluare a necesității și fezabilității instituirii unui astfel de sistem, ținând seama de funcționarea practică a furnizării voluntare de informații și date de către registre. Până la 14 noiembrie 2025, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului rezultatele analizei.
Necesitatea unei acțiuni coordonate între sectoarele IG
Analiza IG pentru produsele agricole în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1143 se desfășoară în paralel cu obligația prevăzută la articolul 72 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/2411 ( 2 ) privind indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale. Această dispoziție impune obligația Comisiei de a efectua, până la 2 iunie 2026, o evaluare a fezabilității unui sistem de informare și de alertă împotriva utilizării abuzive a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în sistemul de nume de domenii.
Aceste dispoziții fac parte din politica mai amplă a UE de consolidare a protecției drepturilor de proprietate intelectuală online, astfel cum se reflectă în planul de acțiune al UE privind proprietatea intelectuală ( 3 ) și în elaborarea Recomandării Comisiei privind măsurile de combatere a contrafacerilor ( 4 ). Dispozițiile răspund, de asemenea, preocupărilor exprimate de părțile interesate cu privire la limitările mecanismelor existente de prevenire sau combatere a utilizării abuzive a IG online.
IG pentru produsele agricole și pentru produsele artizanale și industriale au temeiuri juridice, obiective de politică și o arhitectură potențială a sistemului similare. Este esențial să se asigure coerența politicilor și să se evite suprapunerea eforturilor. Prezentul raport, pe care se va baza viitorul raport din 2 iunie 2026, oferă o primă perspectivă a măsurii în care ar fi posibil să se instituie un sistem unic de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE, care să acopere atât IG pentru produsele agricole, cât și IG pentru produsele artizanale și industriale, și nu două sisteme separate, fiecare cu propriul cadru juridic. Acest lucru ar contribui la asigurarea coerenței și la o abordare unificată a UE în ceea ce privește protecția IG în DNS.
La 4 decembrie 2024, Comisia și EUIPO au semnat un acord administrativ pentru consolidarea cooperării în domenii precum protecția IG și asigurarea respectării normelor în acest domeniu. Acordul consemnează în mod specific disponibilitatea părților de a coopera în ceea ce privește dezvoltarea unui sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu și de a analiza dacă sistemul existent al EUIPO (utilizat în prezent pentru mărcile UE în domeniul de prim nivel .eu) ar putea fi extins la IG, prin intermediul unor acte delegate, astfel cum se prevede la articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1143.
De asemenea, Comisia a cooperat îndeaproape cu EURid – registrul domeniului de prim nivel .eu. În acest caz, cooperarea s-a axat pe analizarea limitelor tehnice și juridice și pe contribuția la identificarea unei soluții proporționale și eficiente.
3.METODOLOGIE ȘI SURSE
Prezenta analiză se bazează pe o serie de surse de dovezi complementare.
·Studiu cuprinzător realizat la solicitarea Comisiei Europene ( 5 ) (denumit în continuare „studiul”). Studiul a colectat dovezi privind înregistrările abuzive de nume de domenii care implică IG și a examinat fezabilitatea tehnică, juridică și organizațională a instituirii unui sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu axat pe IG. În cadrul studiului, s-au analizat, de asemenea, dispozițiile comune cadrelor juridice ale IG pentru produsele agricole și produsele artizanale și industriale și s-a concluzionat că o abordare coordonată la nivelul UE a oricărui sistem viitor ar fi fezabilă din punct de vedere tehnic și dezirabilă din punct de vedere politic.
·Document de poziție al CENTR ( 6 ). Acest document de poziție oficial a fost elaborat de CENTR, asociația care reprezintă registrele naționale de nume de domenii din Europa. Documentul prezintă opiniile și preocupările membrilor cu privire la orice sistem de informare și de alertă de la nivelul UE.
·Consultarea specifică a registrelor ccTLD din UE. În perioada august-septembrie 2025, Comisia a invitat toate registrele ccTLD stabilite în UE, EURid și CENTR să prezinte observații cu privire la modelul tehnic propus și la posibilele forme de cooperare voluntară. Feedbackul lor se regăsește în prezentul raport.
·Reuniuni bilaterale interservicii și schimburi tehnice. Acestea au implicat departamente ale Comisiei, EURid (în ceea ce privește funcționarea sistemului existent de alertă privind mărcile UE pentru domeniul .eu) și expertul în domeniul proprietății intelectuale care a contribuit la studiu.
4.ANALIZA NECESITĂȚII
Este din ce în ce mai important să se protejeze indicațiile geografice în sistemul de nume de domenii, întrucât comercializarea online și comerțul electronic au un rol tot mai mare pentru producătorii de produse cu IG. Deși cazurile documentate de utilizare abuzivă a IG în numele de domenii par a fi limitate, acest lucru reflectă adesea mai degrabă factori structurali și nu absența riscului.
Multe grupuri de producători de produse cu IG sunt întreprinderi mici sau mijlocii sau asociații care nu dispun de resursele necesare pentru a monitoriza în mod sistematic înregistrările numelor de domenii. Acestea se bazează, de regulă, pe verificări ocazionale sau iau măsuri numai după ce utilizarea abuzivă devine vizibilă pe piață. Chiar și atunci când se detectează o utilizare abuzivă, producătorii decid adesea să nu ia măsuri, deoarece procedurile existente sunt costisitoare și complexe. Deși există unele servicii private de monitorizare, acestea sunt servicii plătite și sunt concepute în primul rând pentru mărci, ceea ce le face mai puțin accesibile și insuficient adaptate pentru a proteja IG.
Legislația UE, și anume articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1143, impune în prezent tuturor registrelor ccTLD din UE să recunoască IG ca drepturi anterioare valabile în cadrul mecanismelor lor de soluționare alternativă a litigiilor (SAL). Însă nu întotdeauna aceste dispoziții sunt și respectate. Înainte de intrarea în vigoare a regulamentului în mai 2024, singura cale de atac disponibilă era adesea intentarea unei acțiuni în justiție în fața instanțelor naționale. Întrucât intentarea unei acțiuni în justiție poate fi lungă, costisitoare și cu rezultate incerte, mulți producători de produse cu IG au decis să nu recurgă la această opțiune.
La nivel internațional, IG nu sunt recunoscute ca drepturi eligibile pentru protecție în temeiul politicii de soluționare uniformă a litigiilor legate de numele de domenii (UDRP), principala procedură de soluționare a litigiilor pentru domeniile generice de prim nivel (gTLD), gestionată de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Aceasta înseamnă că procedura nu este disponibilă pentru producătorii de produse cu IG.
În consecință, numărul relativ scăzut de cazuri raportate de utilizare abuzivă a IG în numele de domenii nu este neapărat un indicator fiabil al nivelului real de risc: capacitatea limitată de monitorizare și mecanismele complexe de asigurare a respectării maschează amploarea reală a problemei. În plus, mecanismele actuale de soluționare a litigiilor legate de numele de domenii sunt în mod inerent reactive și nu au o funcție preventivă.
Prin urmare, un sistem proactiv de informare și de alertă la nivelul UE:
·ar ajuta solicitanții de IG să detecteze din timp înregistrările potențial abuzive și să acționeze înainte ca reputația lor să fie afectată;
·ar oferi un punct unic de acces pentru a verifica dacă o IG a fost înregistrată ca nume de domeniu în peisajul, de altfel, fragmentat al ccTLD-urilor – acest lucru ar spori transparența în ceea ce privește înregistrarea numelor de domenii fără a divulga date cu caracter personal suplimentare și
·ar consolida cadrul general de asigurare a respectării normelor pentru IG online.
Analiza Comisiei indică faptul că, deși cazurile de cybersquatting care implică IG nu sunt încă larg răspândite, acestea apar și pot cauza prejudicii semnificative din punct de vedere economic și din punctul de vedere al reputației. Prin urmare, având în vedere vizibilitatea tot mai mare în mediul online a produselor cu IG, ar putea fi considerat necesar un sistem preventiv la nivelul UE.
5.ANALIZĂ DE FEZABILITATE
5.1.Modele de sistem alternative
Un sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu pentru IG ar furniza două servicii esențiale:
·o funcție de informare, care ar permite solicitanților de IG să verifice dacă un nume de domeniu identic cu o IG este deja înregistrat;
·o funcție de alertă, care ar trimite notificări opționale atunci când un astfel de nume de domeniu este nou înregistrat.
Aceste funcții reflectă sistemul de alertă deja existent pentru mărcile UE în cadrul domeniului .eu, care este operat în comun de EUIPO și EURid. Sistemul se bazează pe căutări de nume de domenii identice și notifică automat titularii de mărci UE în cazul în care este înregistrat un nume de domeniu .eu identic, fără a face schimb de date cu caracter personal ale registranților.
Comisia a examinat mai întâi dacă sistemul .eu existent pentru mărcile UE ar putea fi extins la IG și la ccTLD-urile stabilite în UE. Au fost analizate o serie de alternative arhitecturale, care diferă în ceea ce privește entitatea care va efectua corelarea și modul în care vor fi schimbate datele:
·Corelare descentralizată. Fiecare registru ccTLD ar efectua verificări ale disponibilității și ar transmite rezultatele către EUIPO.
·Corelare centralizată. EUIPO ar colecta date privind înregistrările de la registre și ar efectua verificările, la fel ca în cazul sistemului .eu existent pentru mărcile UE.
·Model terț. Un intermediar ar colecta sau ar corela datele înainte de a transmite rezultatele către EUIPO.
În principiu, toate aceste abordări sunt fezabile din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, fiecare dintre abordări ar necesita modificări semnificative ale registrelor. Printre modificările necesare se numără dezvoltarea de interfețe de programare a aplicațiilor (API), care sunt interfețe tehnice standard ce permit comunicarea automată între sistemele informatice, crearea unor instrumente de corelare sau exportarea periodică a datelor de înregistrare a numelor de domenii. Aceste modificări ar implica costuri și modificări ale infrastructurii pentru registre. Din punct de vedere juridic, aceste modele ar necesita, de asemenea, acorduri contractuale cu fiecare registru pentru a reglementa schimbul de date și pentru a evita riscurile legate de confidențialitate sau de protecția datelor. Complexitatea și sarcina unor astfel de acorduri au fost identificate ca fiind un obstacol major.
Registrele consultate în contextul studiului s-au opus în mare măsură acestor alternative și, în sens mai larg, au pus sub semnul întrebării necesitatea unui sistem de alertă specific IG. Registrele respective au indicat că modificările necesare ar impune costuri și sarcini operaționale semnificative și au exprimat preocupări cu privire la protecția datelor și la confidențialitate. Acestea nu au considerat că un astfel de sistem este necesar și și-au exprimat reticența de a investi în modificări ale infrastructurii. În documentul său de poziție, CENTR a subliniat, de asemenea, că orice sistem al UE ar trebui să rămână voluntar și să evite obligațiile inutile. CENTR a subliniat numărul scăzut de litigii legate de IG în ceea ce privește numele de domenii, existența mecanismelor SAL și necesitatea de a se preveni sarcinile suplimentare pentru registre.
Având în vedere aceste limitări, a fost analizată o alternativă suplimentară care nu ar implica extinderea sistemului .eu existent pentru mărcile UE la IG și la ccTLD-urile stabilite în UE. În schimb, alternativa respectivă ar implica crearea unui sistem de IG specific gestionat de EUIPO și care să se bazeze în principal pe instrumente DNS accesibile publicului. Sistemul ar oferi aceleași funcții de informare și de alertă ca sistemul .eu actual – pe baza corelărilor exacte cu IG înregistrate –, dar nu ar fi necesar ca registrele să exporte sau să partajeze baze de date privind înregistrările. Din punct de vedere tehnic, sistemul s-ar baza în mod implicit pe căutări pe serverul de nume (NS), o interogare DNS standard care verifică pur și simplu dacă există un nume de domeniu. În cazul în care o căutare pe serverul de nume nu generează niciun rezultat [de exemplu, atunci când un nume este înregistrat, dar nu a fost încă delegat ( 7 )], căutarea ar putea fi completată de interogări automate prin:
·protocolul WHOIS sau succesorul securizat al acestuia, protocolul privind accesul la datele de înregistrare (RDAP) și/sau
·un serviciu de disponibilitate a domeniului (DAS), în cazul în care un astfel de serviciu este oferit de registru.
Acest model prezintă avantaje clare. Modelul nu ar implica costuri de dezvoltare sau operaționale pentru registrele ccTLD și nici modificări ale infrastructurii acestora. Acesta s-ar baza, de asemenea, pe experiența dobândită de EUIPO în ceea ce privește sistemul de alertă deja existent pentru mărcile UE, creând sinergii. Codificarea necesară ar urma să fie dezvoltată la nivel central de EUIPO pentru a permite căutări pe severul de nume și prin intermediul protocolului WHOIS/RDAP. Aceste metode utilizează numai date DNS accesibile publicului și nu impun registrelor să partajeze listele complete de denumiri înregistrate (cunoscute sub denumirea de „fișiere zonale”) sau de date cu caracter personal. Un sistem bazat exclusiv pe căutări pe serverele de nume ar putea funcționa chiar și în lipsa cooperării din partea registrelor.
Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți acuratețea și acoperirea, cooperarea voluntară din partea registrelor ar putea lua următoarele forme:
·includerea pe lista albă a adresei IP a EUIPO pentru a permite interogări automate prin intermediul protocolului WHOIS sau RDAP și/sau
·acordarea accesului la un DAS, în cazul în care există un astfel de serviciu.
Acest lucru ar asigura faptul că sistemul include, de asemenea, numele de domenii care sunt înregistrate, dar care nu sunt încă delegate. O astfel de cooperare ar rămâne strict voluntară și nu ar crea nicio obligație legală pentru registre.
5.2.Concluzie privind modelele alternative de sistem
Analiza identifică un sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE gestionat de EUIPO și bazat pe instrumente DNS standard și accesibile publicului ca fiind modelul cel mai proporțional și viabil din punct de vedere tehnic.
Modelele arhitecturale ambițioase sunt posibile din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, ele ar trebui excluse deoarece ar implica costuri disproporționate, ar crea o complexitate juridică și s-ar confrunta cu o opoziție puternică din partea registrelor. În schimb, un model simplu gestionat de EUIPO, bazat pe instrumente DNS standard, accesibile publicului, este fezabil din punct de vedere tehnic și juridic, ar putea fi conceput astfel încât să respecte cerințele UE în materie de protecție a datelor și de securitate cibernetică și ar reduce la minimum costurile și sarcinile operaționale. Modelul abordează multe dintre preocupările exprimate de registre, cu condiția ca participarea să rămână voluntară și să fie instituite garanții și acorduri contractuale adecvate.
Acesta oferă o soluție fezabilă din punct de vedere tehnic și cu impact redus, astfel cum este descris mai sus, care:
·nu necesită adaptări tehnice sau costuri de dezvoltare pentru registre;
·nu implică schimbul de fișiere zonale, de date cu caracter personal sau de alte detalii de înregistrare și
·ar fi sprijinit de garanții juridice clare, care garantează că toate datele sau interogările sunt utilizate exclusiv pentru funcționarea sistemului.
Orice cooperare din partea registrelor ccTLD ar rămâne strict voluntară și nu ar crea nicio obligație legală pentru acestea.
Acest model propus ar oferi grupurilor de producători de produse cu IG un instrument preventiv la nivelul UE împotriva practicilor de cybersquatting și a utilizării abuzive a IG în înregistrările numelor de domenii, abordând în același timp principalele preocupări ale operatorilor de registru cu privire la sarcina operațională, protecția datelor și fezabilitatea tehnică.
6.CONSULTAREA REGISTRELOR DE NUME DE DOMENII DE PRIM NIVEL TIP COD DE ȚARĂ
6.1.Descrierea consultării
Pentru a analiza fezabilitatea acestui model și disponibilitatea registrelor de a coopera în mod voluntar, Comisia a efectuat o consultare specifică în perioada august-septembrie 2025. Consultarea a vizat toate cele 27 de registre ccTLD din UE, EURid și CENTR.
În cadrul consultării, Comisia a prezentat modelul tehnic propus și a întrebat dacă registrele ar fi, în principiu, dispuse:
·să includă pe lista albă adresa IP a EUIPO pentru a permite interogări automate în WHOIS
și/sau
·să acorde acces la un DAS, în cazul în care un astfel de serviciu este disponibil.
Informațiile furnizate de registre se regăsesc în prezentul raport. Raportul prezintă o indicație despre nivelul de participare voluntară care ar putea fi de așteptat pentru un viitor sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE pentru IG.
6.2.Rezultatele consultării
Pe lângă CENTR și EURid, au răspuns 22 de registre ccTLD din UE.
Sprijin pentru modelul propus, sub rezerva unor garanții
Majoritatea respondenților au afirmat că, în principiu, ar fi dispuși să participe la modelul propus prin cel puțin una dintre cele două forme voluntare de cooperare, și anume:
·asigurarea accesului automat la informațiile de înregistrare a numelui de domeniu (prin intermediul protocolului WHOIS sau RDAP) sau
·asigurarea accesului la un DAS.
Registrele care au avut o atitudine pozitivă în ceea ce privește cooperarea au subliniat în mod constant necesitatea unei serii de garanții care ar trebui instituite și condițiile practice care ar trebui îndeplinite în vederea obținerii unui nivel acceptabil de cooperare.
·Limitarea scopului. Toate datele trebuie utilizate exclusiv pentru funcționarea sistemului de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE și numai pentru verificarea disponibilității denumirilor ca IG.
·Protecția datelor. Cooperarea trebuie să respecte cerințele UE în materie de protecție a datelor și nu ar trebui să aibă loc niciun schimb de date cu caracter personal.
·Securitatea cibernetică și conformitatea cu Directiva NIS 2. Cooperarea trebuie să respecte Directiva NIS 2 a UE ( 8 ), care stabilește norme comune la nivelul UE pentru a menține securitatea rețelelor și a sistemelor informatice și clasifică registrele de nume de domenii drept „entități esențiale” care fac obiectul unor măsuri stricte de securitate și de gestionare a riscurilor.
·Parametri de funcționare clari. Numărul și frecvența preconizate ale interogărilor automate (căutări DNS) trebuie stabilite și păstrate în limite rezonabile.
·Excluderea fișierelor zonale. Partajarea fișierelor zonale trebuie să rămână exclusă.
·Preferința tehnologică. Atunci când este posibil, interogările ar trebui să utilizeze RDAP, succesorul modern și mai securizat al sistemului WHOIS.
·Concurență loială. Niciun acces privilegiat al EUIPO la datele DNS nu trebuie să denatureze concurența pe piața serviciilor de protecție a mărcilor și nici să confere EUIPO un avantaj preferențial. Prin urmare, orice date obținute pentru protecția IG trebuie utilizate exclusiv în acest scop.
Registrele au subliniat, de asemenea, că orice cooperare cu EUIPO ar putea fi avută în vedere numai ca parte a unui acord formal. Un astfel de acord ar trebui să definească în mod clar domeniul de aplicare al cooperării, să includă clauze de securitate adecvate și să abordeze preocupările mai ample exprimate în cursul consultării.
Mai multe registre au sugerat, de asemenea, îmbunătățiri practice, cum ar fi proiecte-pilot. Printre exemple se numără: (i) un model de tip „push”, care ar implica notificarea EUIPO chiar de către registru cu privire la înregistrările corelate, și nu emiterea de către EUIPO în mod repetat de interogări (căutări DNS) și (ii) utilizarea seturilor de date deschise (liste zilnice sau date deschise lunare) pentru a reduce necesitatea unui acces special.
Rezerve
Cu toate acestea, unele registre care au fost deschise cooperării au pus sub semnul întrebării amploarea abuzurilor legate de IG în ceea ce privește domeniile în UE. Acestea au considerat că acordarea accesului preferențial – de exemplu, prin includerea pe lista albă a WHOIS sau prin DAS – este disproporționată în acest context. În schimb, registrele au sugerat să se înceapă cu ceea ce este deja accesibil publicului, și anume căutările pe severe de nume, care se limitează să verifice dacă există un nume de domeniu, în timp ce chestiunea accesului preferențial pentru EUIPO ar urma să fie examinată într-o etapă ulterioară.
Doar o mică parte din respondenți au indicat că nu au putut sprijini dezvoltarea unui astfel de sistem, invocând incidența scăzută a abuzurilor legate de IG și existența unor riscuri în materie de securitate și a unor constrângeri juridice sau tehnice.
Implicații pentru modelul propus
Rezultatele consultării confirmă faptul că modelul propus – bazat în principal pe căutări pe servere de nume publice și, dacă este necesar, completat cu interogări prin intermediul protocolului WHOIS/RDAP sau în DAS – este fezabil din punct de vedere tehnic. Acestea arată, de asemenea, că cooperarea voluntară este realistă, cu condiția ca Comisia și EUIPO să instituie garanții juridice clare, să mențină sarcina operațională la un nivel minim și să asigure un acces standardizat și securizat (de preferință prin intermediul RDAP), cu limite rezonabile în ceea ce privește numărul și frecvența interogărilor.
O abordare etapizată ar reflecta cel mai bine diversitatea configurărilor registrelor și preocupările exprimate. O astfel de abordare ar începe cu ceea ce se poate realiza deja prin căutări DNS publice, înainte de a include treptat registrele care doresc să ofere acces voluntar suplimentar. Proiectele-pilot, cum ar fi modelul „push” sau publicarea seturilor de date deschise, ar putea îmbunătăți și mai mult eficiența.
7.CONSTATĂRI ȘI CONCLUZII
Analiza confirmă faptul că utilizarea abuzivă a IG în numele de domenii – deși este subraportată și, prin urmare, dificil de cuantificat – prezintă un risc real și tot mai mare pentru valoarea economică și reputația produselor cu IG. Numărul scăzut de cazuri raportate este mai probabil să reflecte mai degrabă capacitatea limitată de monitorizare a multor grupuri de producători și caracterul reactiv al mecanismelor existente de soluționare a litigiilor decât absența riscului.
Instrumentele actuale de asigurare a respectării normelor pentru domeniile de prim nivel tip cod de țară stabilite în UE sunt în mare măsură reactive. Soluționarea alternativă a litigiilor la nivel național oferă doar căi de atac ca răspuns la un litigiu, odată ce un nume de domeniu a fost deja înregistrat. Procedurile litigioase în instanță sunt adesea îndelungate, costisitoare și imprevizibile, iar serviciile private de monitorizare sunt costisitoare și sunt concepute în primul rând pentru mărci, și nu pentru IG.
Un sistem preventiv de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE ar contribui la eliminarea acestei lacune. Permițând solicitanților de IG să verifice dacă o denumire pe care intenționează să o protejeze ca IG a fost deja înregistrată ca nume de domeniu și să primească alerte atunci când sunt înregistrate denumiri identice, un astfel de sistem ar permite grupurilor de producători să acționeze înainte de producerea unor prejudicii economice și în privința reputației.
Analiza confirmă faptul că instituirea unui sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE pentru IG este atât necesară, cât și fezabilă din punct de vedere tehnic. Un astfel de sistem ar oferi producătorilor de produse cu IG un instrument preventiv împotriva practicilor de cybersquatting și ar contribui la protejarea reputației și a valorii economice a produselor cu IG în mediul online.
Cel mai adecvat model constă într-un sistem gestionat de EUIPO, bazat pe instrumente DNS standard și accesibile publicului și pe cooperarea voluntară a registrelor ccTLD. Prin această abordare se evită necesitatea ca registrele să își adapteze infrastructura sau să facă schimb de date cu caracter personal.
Analiza arată că un sistem bazat în principal pe instrumente DNS publice ar putea fi pus în aplicare fără a impune registrelor să facă schimb de date cu caracter personal sau să facă modificări tehnice. Un astfel de sistem s-ar baza în special pe căutările pe serverul de nume. Dacă este necesar, acestea ar fi completate cu interogări prin intermediul protocolului WHOIS sau RDAP sau cu un serviciu de verificare a disponibilității domeniului.
După cum arată consultarea specifică a registrelor ccTLD stabilite în UE, a CENTR și a EURid, cooperarea voluntară este cu adevărat realizabilă. Majoritatea respondenților și-au exprimat disponibilitatea, în principiu, de a acorda acces automat prin intermediul protocolului WHOIS/RDAP sau al DAS, cu condiția ca:
·scopul sistemului să fie strict limitat la protecția IG;
·cooperarea să respecte normele UE în materie de securitate cibernetică, în special Directiva NIS 2 [Directiva (UE) 2022/2555], care stabilește norme comune la nivelul UE pentru a menține securitatea rețelelor și a sistemelor informatice și
·acordurile formale să definească în mod clar domeniul de aplicare al cooperării și garanțiile de securitate necesare.
Preocupările exprimate de registre – cum ar fi necesitatea proporționalității, a unor garanții solide în materie de protecție a datelor și a unei sarcini operaționale minime – ar putea fi abordate prin conceperea unui model simplu și printr-o participare strict voluntară.
Prezentul raport oferă baza factuală și politică prevăzută la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1143 și îndeplinește obligația de a analiza necesitatea și fezabilitatea instituirii unui astfel de sistem. Pe baza acestei analize, Comisia nu intenționează, în acest stadiu, să prezinte o propunere legislativă.
8.CALEA DE URMAT
Comisia va continua coordonarea internă și dialogul cu părțile interesate în vederea stabilirii celui mai adecvat cadru pentru un posibil sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu la nivelul UE pentru indicațiile geografice.
Orice pas către o propunere legislativă va fi analizat alături de:
·concluziile analizei separate a Comisiei privind IG pentru produse artizanale și industriale în temeiul articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/2411, care (astfel cum s-a menționat mai sus) trebuie prezentate până la 2 iunie 2026 și
·alte consultări tehnice și proiecte-pilot derulate împreună cu EUIPO, EURid și registrele ccTLD stabilite în UE pentru a testa modalitățile practice și a se asigura că orice sistem viitor este proporțional și funcțional.