COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 23.7.2024
COM(2024) 316 final
2024/0187(CNS)
Propunere de
REGULAMENT AL CONSILIULUI
privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație
(Text cu relevanță pentru SEE)
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Temeiurile și obiectivele propunerii
La 17 aprilie 2018, Comisia a adoptat o propunere de regulament privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație 1 . Comisia a propus ca Parlamentul și Consiliul să întemeieze regulamentul pe articolul 21 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Pe baza propunerii respective, Parlamentul și Consiliul au adoptat, la 20 iunie 2019, Regulamentul (UE) 2019/1157 2 , care se aplică de la 2 august 2021.
În cauza Landeshauptstadt Wiesbaden 3 , Curtea de Justiție a statuat că Regulamentul (UE) 2019/1157 este nevalid deoarece a fost adoptat în mod eronat în temeiul articolului 21 alineatul (2) din TFUE și în cadrul procedurii legislative ordinare. Potrivit Curții, Regulamentul (UE) 2019/1157 este una dintre măsurile care intră în domeniul de aplicare specific al articolului 77 alineatul (3) din TFUE, care prevede o procedură legislativă specială și, în special, unanimitatea în cadrul Consiliului.
Declarând nevalid Regulamentul (UE) 2019/1157, Curtea a statuat că „efectele Regulamentului 2019/1157 trebuie menținute până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil care nu poate depăși doi ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei pronunțării prezentei hotărâri, a unui nou regulament întemeiat pe articolul 77 alineatul (3) din TFUE și menit să îl înlocuiască”.
Scopul prezentei propuneri este de a iniția procedura pentru un nou regulament privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație, care să fie adoptat pe baza temeiului juridic adecvat, și anume articolul 77 alineatul (3) din TFUE.
Prezenta propunere reproduce, în esență, textul Regulamentului (UE) 2019/1157, astfel cum a fost adoptat de Parlament și de Consiliu. În special, Curtea a statuat că limitările dreptului la respectarea vieții private și ale dreptului la protecția datelor cu caracter personal, consacrate la articolul 7 și, respectiv, 8 din cartă, care decurg din obligația de a include două amprente digitale pe suportul de stocare al cărților de identitate nu contravin principiului proporționalității 4 .
Cu toate acestea, Comisia consideră că este oportun să se adapteze textul în ceea ce privește anumite aspecte minore. Aceste adaptări sunt explicate în secțiunea „Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii”.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind gestionarea frontierelor externe, azilul, imigrarea, prevenirea criminalității și a terorismului și combaterea acestor fenomene. Multe dintre măsurile de securitate ale Uniunii, cum ar fi verificările sistematice în Sistemul de informații Schengen prevăzute în Codul frontierelor Schengen 5 , se bazează pe necesitatea de a avea documente de călătorie și de ședere sigure.
Potrivit articolului 77 alineatul (1) din TFUE și astfel cum a arătat Curtea în hotărârea Landeshauptstadt Wiesbaden 6 , Uniunea trebuie să dezvolte o politică care să urmărească să asigure absența oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora, la trecerea frontierelor interne, să asigure controlul persoanelor și supravegherea eficace la trecerea frontierelor externe și să introducă treptat un sistem integrat de administrare a acestor frontiere. Dispozițiile privind pașapoartele, cărțile de identitate, permisele de ședere sau orice alt document de acest tip la care se face referire fac parte integrantă din orice astfel de politică a Uniunii. În cazul cetățenilor Uniunii, documentele vizate de regulamentul propus le permit, printre altele, să certifice că beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre prevăzut la articolul 20 alineatul (2) litera (a) din TFUE și, prin urmare, să își exercite acest drept.
Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului 7 stabilește condițiile de exercitare a dreptului la liberă circulație și ședere (atât temporară, cât și permanentă) în Uniune pentru cetățenii Uniunii și membrii de familie ai acestora. Directiva menționată prevede că, dacă dețin o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, cetățenii Uniunii și membrii lor de familie pot intra și locui în alt stat membru și pot solicita în statul respectiv documentele de ședere corespunzătoare. Cu toate acestea, Directiva 2004/38/CE nu reglementează modelul și standardele care trebuie respectate pentru cărțile de identitate utilizate pentru a intra sau a ieși de pe teritoriul statelor membre. În mod similar, aceasta nu prevede standarde specifice pentru documentele de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor lor de familie, cu excepția titlului documentelor.
Prin faptul că menține standardele de securitate introduse prin Regulamentul (UE) 2019/1157 aplicabile cărților de identitate eliberate de statele membre resortisanților lor și documentelor de ședere eliberate de statele membre cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora atunci când își exercită dreptul la liberă circulație, prezenta propunere este pe deplin coerentă cu măsurile de politică existente prezentate mai sus.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Astfel cum a arătat Curtea în hotărârea Landeshauptstadt Wiesbaden 8 , articolul 77 alineatul (3) din TFUE conferă Uniunii competența de a adopta dispoziții privind pașapoartele, cărțile de identitate, permisele de ședere sau orice alt document de acest tip destinat să faciliteze exercitarea dreptului de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre garantat la articolul 20 alineatul (2) litera (a) din TFUE. Curtea a statuat că reiese din scopul și din componentele principale ale Regulamentului (UE) 2019/1157 – consolidarea standardelor de securitate aplicabile cărților de identitate și documentelor de ședere și stabilirea cerințelor, în special în ceea ce privește securitatea, pe care trebuie să le îndeplinească documentele respective – că aceasta este una dintre măsurile care intră în domeniul de aplicare specific al articolului 77 alineatul (3) din TFUE 9 . Același lucru este valabil și pentru prezenta propunere, care reproduce Regulamentul (UE) 2019/1157, cu excepția unor ajustări minore care nu afectează scopul și componentele sale principale.
Articolul 77 alineatul (3) din TFUE prevede o procedură legislativă specială. Atunci când adoptă măsuri în temeiul articolului 77 alineatul (3) din TFUE, Consiliul trebuie să hotărască în unanimitate, după consultarea Parlamentului.
•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Uniunea se angajează să asigure libera circulație a persoanelor într-un spațiu de libertate, securitate și justiție. Cărțile de identitate și documentele de ședere sigure sunt elemente esențiale pentru a asigura încrederea necesară pentru libera circulație în interiorul acestui spațiu.
În lipsa unui standard comun la nivelul Uniunii, este probabil să reapară obstacolele în calea liberei circulații rezultate din problemele de acceptare a anumitor documente care au fost observate înainte de adoptarea Regulamentului (UE) 2019/1157 10 . Același lucru ar fi valabil și pentru lacunele în materie de securitate apărute anterior ca urmare a unor documente insuficient de sigure. Lipsa de acțiune la nivelul Uniunii ar crea, de asemenea, mai multe probleme practice pentru cetățenii UE, autoritățile naționale și întreprinderi în condițiile în care cetățenii locuiesc și călătoresc pe teritoriul Uniunii. Abordarea unor astfel de probleme sistemice prin menținerea unui nivel ridicat de securitate pentru cărțile de identitate naționale și documentele de ședere impune în mod clar continuarea acțiunilor la nivelul Uniunii.
Obiectivele oricărei inițiative care vizează prevenirea reapariției unor astfel de probleme nu pot fi realizate la nivel național. Documentele care fac obiectul prezentei propuneri au o dimensiune europeană intrinsecă ca urmare a legăturii lor cu exercitarea dreptului la liberă circulație într-un spațiu de libertate, securitate și justiție. Statele membre au confirmat deja necesitatea de a acționa la nivelul Uniunii prin adoptarea Regulamentului (UE) 2019/1157.
Regulamentul nu ar obliga statele membre să emită documente care nu sunt în curs de emitere în prezent.
•Proporționalitatea
Acțiunea Uniunii poate continua să aducă o valoare adăugată considerabilă în abordarea provocărilor prezentate mai sus. Cetățenii Uniunii întâmpină obstacole în exercitarea drepturilor lor dacă nu pot avea certitudinea că documentele lor vor fi acceptate în mod fiabil în afara statului membru (statelor membre) emitent(e).
Provocările actuale în materie de securitate demonstrează legătura inextricabilă dintre libera circulație a persoanelor în interiorul Uniunii și gestionarea fermă a frontierelor externe. În măsura în care cărțile de identitate pot fi utilizate pentru trecerea frontierelor externe, măsurile de îmbunătățire a securității și a gestionării frontierelor externe, cum ar fi verificările sistematice prin consultarea bazelor de date cu privire la toate persoanele, inclusiv la cetățenii Uniunii, care trec frontierele externe ar fi slăbite dacă standardele de securitate pentru cărțile de identitate s-ar deteriora. În general, standardele minime pentru informațiile care trebuie furnizate în documentele care fac obiectul prezentei propuneri și pentru elementele de securitate comune tuturor statelor membre care le emit vor facilita exercitarea liberei circulații și vor îmbunătăți securitatea în cadrul Uniunii și la frontierele acesteia.
Nu poate fi garantată o armonizare completă a designului cărților de identitate și se propune o măsură proporțională care să asigure standarde minime de securitate a documentelor. Aceasta include utilizarea obligatorie a amprentelor digitale, care reprezintă un mijloc fiabil și eficace de stabilire, cu certitudine, a identității unei persoane și o măsură proporțională în lumina obiectivelor de facilitare a exercitării dreptului la liberă circulație și ședere, de combatere a producerii de cărți de identitate frauduloase și a furtului de identitate, precum și de asigurare a interoperabilității sistemelor de verificare a documentelor de identificare 11 .
Pentru permisele de ședere eliberate membrilor de familie care sunt resortisanți ai unor țări terțe, se sugerează să se utilizeze în continuare același model convenit deja la nivelul Uniunii în ceea ce privește permisele de ședere ale resortisanților țărilor terțe.
•Alegerea instrumentului
Un regulament este singurul instrument juridic care asigură aplicarea directă și comună a dreptului Uniunii în toate statele membre. Într-un domeniu în care, în trecut, divergențele s-au dovedit a fi în detrimentul liberei circulații și a securității, un regulament va asigura menținerea convergenței dorite.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI
•Evaluarea impactului
În cadrul elaborării prezentei propuneri nu a fost efectuată nicio evaluare a impactului, deoarece se reproduce, în esență, textul Regulamentului (UE) 2019/1157, care, la rândul său, s-a bazat pe o propunere 12 care a fost însoțită de o evaluare a impactului 13 . Prin urmare, nu se preconizează ca prezenta propunere să producă efecte noi. În plus, prezenta propunere ia în considerare învățămintele desprinse din raportul de punere în aplicare adoptat la 20 septembrie 2023 14 . Întrucât nu au trecut nici măcar trei ani de la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1157, nu a fost efectuată nicio evaluare.
•Drepturile fundamentale
Prezenta propunere are un impact pozitiv asupra dreptului fundamental al cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere prevăzut la articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta), prin abordarea dificultăților legate de recunoașterea și securitatea insuficientă atât a cărților de identitate, cât și a documentelor de ședere.
Prezenta propunere implică prelucrarea de date cu caracter personal, inclusiv de date biometrice, și anume o imagine facială și două amprente digitale. Prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice, inclusiv colectarea, accesul și utilizarea datelor cu caracter personal, afectează dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal consacrate la articolele 7 și 8 din cartă.
În special, obligația de a include două amprente digitale pe suportul de stocare al cărților de identitate și al permiselor de ședere, precum și obligația de a colecta și de a stoca temporar astfel de date biometrice în scopul producerii documentelor constituie o limitare atât a dreptului la respectarea vieții private, cât și a dreptului la protecția datelor cu caracter personal 15 .
Limitările acestor drepturi trebuie să fie prevăzute de lege și să respecte substanța acestor drepturi. În plus, în conformitate cu principiul proporționalității, pot fi impuse astfel de limitări numai în cazul în care ele sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității de a proteja drepturile și libertățile celorlalți 16 .
Limitările, precum și condițiile de aplicare și domeniul de aplicare al acestor limitări vor fi definite în regulament. Curtea a statuat că limitarea pe care o implică obligația de a include două amprente digitale pe suportul de stocare nu aduce atingere substanței drepturilor fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă, întrucât informațiile furnizate de amprentele digitale nu permit, în sine, o imagine de ansamblu asupra vieții private și de familie a persoanelor vizate 17 .
Astfel cum a arătat Curtea, obiectivele specifice urmărite de regulament, și anume combaterea fraudării documentelor și interoperabilitatea sistemelor de verificare a documentelor de identificare, constituie obiective de interes general recunoscute de Uniune. În plus, Curtea a constatat că includerea a două amprente digitale complete este oportună pentru atingerea acestor obiective de interes general 18 . În ceea ce privește necesitatea includerii amprentelor digitale, Curtea a considerat că limitările drepturilor fundamentale garantate la articolele 7 și 8 din cartă care decurg din obligația de a include două amprente digitale complete pe suportul de stocare par să fie conforme cu strictul necesar 19 .
În final, Curtea a considerat că limitările care rezultă din includerea a două amprente digitale nu par a fi, având în vedere natura datelor în cauză, natura operațiunilor de prelucrare, modul în care acestea sunt efectuate și garanțiile prevăzute, de o gravitate disproporționată în raport cu importanța diferitelor obiective urmărite de regulament. Prin urmare, o astfel de măsură trebuie considerată ca fiind întemeiată pe un echilibru just între, pe de o parte, obiectivele respective și, pe de altă parte, drepturile fundamentale implicate. În consecință, Curtea a concluzionat în hotărârea Landeshauptstadt Wiesbaden că limitările exercitării drepturilor garantate la articolele 7 și 8 din cartă nu contravin principiului proporționalității 20 .
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii.
5.ALTE ELEMENTE
•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare
Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a măsurilor prevăzute și pentru a monitoriza rezultatele acestora, Comisia va continua să lucreze îndeaproape cu părțile interesate relevante din cadrul autorităților naționale și al agențiilor Uniunii, cum ar fi Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.
Comisia va adopta un program de monitorizare a realizărilor, a rezultatelor și a impactului regulamentului pe baza programului de monitorizare adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1157 21 .
Comisia va evalua eficacitatea, eficiența, relevanța, coerența și valoarea adăugată la nivelul Uniunii a cadrului juridic rezultat la șase ani de la data aplicării regulamentului. Astfel se va asigura disponibilitatea unor date suficiente pentru evaluare.
•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
În esență, propunerea anexată reproduce Regulamentul (UE) 2019/1157, astfel cum a fost adoptat de Parlament și de Consiliu. Totuși, Comisia consideră că textul regulamentului respectiv ar trebui adaptat în următoarele privințe:
–pentru a ține seama de hotărârea Landeshauptstadt Wiesbaden, temeiul juridic al regulamentului este articolul 77 alineatul (3) din TFUE;
–în considerentele regulamentului, se elimină trimiterile la documente de politică adoptate în urmă cu mai mulți ani;
–se elimină trimiterea explicită din considerente la pașapoartele eliberate de Irlanda, dat fiind că Irlanda nu participă la adoptarea regulamentului, cu excepția cazului în care aceasta își notifică intenția de a participa la adoptarea și aplicarea lui. În acest caz, deși pașaportul eliberat de Irlanda este un document de călătorie conform cu Documentul 9303 al Organizației Aviației Civile Internaționale privind documentele de călătorie cu citire optică, el nu servește scopurilor de identificare în Irlanda, prin urmare nu ar trebui considerat ca intrând în domeniul de aplicare al regulamentului;
–în considerentele regulamentului se adaugă o referire la faptul că Curtea de Justiție a statuat că includerea obligatorie a amprentelor digitale pe suportul de stocare este compatibilă cu drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, garantate la articolele 7 și 8 din cartă;
–considerentul privind eliminarea treptată a documentelor care nu respectă cerințele regulamentului este adaptat pentru a reflecta faptul că termenele stabilite prin Regulamentul (UE) 2019/1157 ar trebui să se aplice în continuare;
–se adaugă considerente care să reflecte clauzele de neparticipare ale Irlandei și Danemarcei;
–se va efectua o nouă consultare a Autorității Europene pentru Protecția Datelor;
–întrucât Comisia nu a primit o notificare în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/1157, referirile la astfel de notificări sunt eliminate;
–în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1157, anumite permise de ședere eliberate membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru și-au încetat valabilitatea la expirarea lor sau la 3 august 2023, oricare dintre aceste date a survenit mai întâi. Întrucât această dată a trecut deja, regulamentul se limitează să afirme că astfel de permise de ședere nu mai sunt valabile;
–în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/1157, datele biometrice stocate pe suportul de stocare al cărților de identitate și al documentelor de ședere, și anume imaginea facială și două amprente digitale ale titularului, trebuie utilizate numai de personalul autorizat în mod corespunzător al autorităților naționale competente și al agențiilor Uniunii. Având în vedere semnătura electronică de pe suportul de stocare al cărților de identitate, identificarea titularului prin verificarea datelor de pe suportul de stocare este mai fiabilă decât o verificare vizuală a documentului, în special în situații de identificare la distanță. Prin urmare, cetățenii Uniunii pot dori să utilizeze datele de pe suportul de stocare al cărții lor de identitate, inclusiv imaginea facială, pentru a se identifica față de entități private, cum ar fi băncile sau transportatorii aerieni. Din acest motiv, formularea dispoziției este adaptată pentru a preciza că numai amprentele digitale pot fi accesate exclusiv de personalul autorizat în mod corespunzător al autorităților naționale competente și al agențiilor Uniunii. În orice caz, protecția criptografică împiedică accesul persoanelor neautorizate la amprentele digitale de pe suportul de stocare;
–pentru a reduce obligațiile de raportare ale autorităților statelor membre, se elimină obligația de a menține și de a comunica anual Comisiei o listă a autorităților competente care au acces la datele biometrice stocate pe suportul de stocare;
–pentru a reduce obligațiile de raportare ale autorităților statelor membre, se raționalizează normele privind raportarea și evaluarea. Articolul 13 din regulament prevede că, în loc să evalueze regulamentul o dată la șase ani, Comisia va efectua o singură evaluare la șase ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, axându-se în special pe o serie de elemente care intră în domeniul de aplicare al regulamentului;
–având în vedere că statele membre aplică deja Regulamentul (UE) 2019/1157, nu este necesar să se amâne intrarea în vigoare a prezentului regulament. Prin urmare, regulamentul ar trebui să înceapă să se aplice de la intrarea sa în vigoare.
2024/0187 (CNS)
Propunere de
REGULAMENT AL CONSILIULUI
privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație
(Text cu relevanță pentru SEE)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (3),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Parlamentului European 22 ,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) s-a hotărât să se faciliteze libera circulație a persoanelor, asigurându-se totodată siguranța și securitatea popoarelor din Europa, prin instaurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, în conformitate cu dispozițiile TUE și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(2)Cetățenia Uniunii îi conferă fiecărui cetățean al Uniunii dreptul la liberă circulație, sub rezerva anumitor limitări și condiții. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului 23 pune în aplicare acest drept. Articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta) prevede, de asemenea, libertatea de circulație și de ședere. Libertatea de circulație implică dreptul de a intra și de a ieși din statele membre cu o carte de identitate valabilă sau cu un pașaport valabil.
(3)În temeiul Directivei 2004/38/CE, statele membre trebuie să elibereze și să reînnoiască cărțile de identitate sau pașapoartele cetățenilor lor în conformitate cu legislația națională. În plus, directiva respectivă prevede că statele membre pot cere cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora să se înregistreze la autoritățile competente. Statele membre sunt obligate să elibereze certificate de înregistrare pentru cetățenii Uniunii în condițiile prevăzute în directiva în cauză. De asemenea, în conformitate cu respectiva directivă, statele membre sunt obligate să elibereze permise de ședere pentru membrii de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru și să emită, la cerere, documente care atestă șederea permanentă și permise de ședere permanentă.
(4)Directiva 2004/38/CE prevede că statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin respectiva directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă. Falsificarea documentelor sau falsa prezentare a unui fapt material referitor la condițiile privind acordarea dreptului de ședere au fost identificate ca fiind cazuri tipice de fraudă în temeiul directivei respective.
(5)Înainte de adoptarea normelor la nivelul Uniunii, existau diferențe considerabile între nivelurile de securitate ale cărților de identitate naționale și ale documentelor de ședere pentru cetățenii Uniunii și membrii de familie ai acestora care își au reședința în alt stat membru. Astfel de diferențe sporesc riscul de falsificare și fraudare a documentelor și generează, de asemenea, dificultăți practice cu care se confruntă cetățenii atunci când doresc să își exercite dreptul la liberă circulație.
(6)Securitatea documentelor de călătorie și de identitate este esențială atunci când este necesar să se stabilească cu certitudine identitatea unei persoane. Un nivel ridicat de securitate a documentelor este important pentru a preveni abuzurile și amenințările la adresa securității interne, în special în ceea ce privește terorismul și criminalitatea transfrontalieră. Cărțile de identitate naționale a căror securitate este insuficientă s-au numărat în trecut printre documentele utilizate pentru călătoriile în interiorul Uniunii care au fost identificate cel mai frecvent ca fiind false.
(7)Pentru a descuraja frauda de identitate, statele membre ar trebui să se asigure că falsificarea și contrafacerea documentelor de identificare și utilizarea unor astfel de documente falsificate sau contrafăcute sunt sancționate în mod corespunzător de dreptul lor intern.
(8)Emiterea unor cărți de identitate autentice și sigure necesită un proces fiabil de înregistrare a identității și documente „de origine” securizate pentru susținerea procesului de cerere de eliberare a documentelor. Comisia, statele membre și agențiile relevante ale Uniunii ar trebui să colaboreze în continuare pentru ca documentele primare să fie mai puțin vulnerabile la fraudă, având în vedere că se recurge din ce în ce mai mult la documente primare false.
(9)Prezentul regulament nu impune statelor membre să introducă cărți de identitate sau documente de ședere în cazul în care acestea nu sunt prevăzute în dreptul lor intern, și nici nu afectează competența statelor membre de a elibera, în temeiul dreptului intern, alte documente de ședere care să nu intre în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, de exemplu permise de ședere eliberate pentru toți rezidenții de pe teritoriu, indiferent de cetățenia acestora. În plus, prezentul regulament nu aduce atingere principiului care rezultă din jurisprudența Curții de Justiție conform căruia dreptul la liberă circulație și ședere poate fi atestat prin orice mijloc de probă.
(10)Prezentul regulament nu împiedică statele membre să accepte, în mod nediscriminatoriu, în scopul identificării, alte documente decât cele de călătorie, cum ar fi permisele de conducere.
(11)Documentele de identificare care au fost eliberate cetățenilor al căror drept la liberă circulație a fost restricționat, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, și care indică în mod expres că nu pot fi utilizate ca documente de călătorie nu ar trebui să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(12)Documentele de călătorie eliberate în conformitate cu Documentul 9303 al Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) privind documentele de călătorie cu citire optică („documentul OACI 9303”) care nu servesc scopurilor de identificare în statele membre emitente nu ar trebui să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(13)Prezentul regulament nu afectează utilizarea, de către statele membre, în alte scopuri, a cărților de identitate și a documentelor de ședere cu funcția de identificare electronică, și nici nu afectează normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 24 , care prevede recunoașterea reciprocă la nivelul Uniunii a identificărilor electronice în ceea ce privește accesul la serviciile publice și îi ajută pe cetățenii care circulă în alt stat membru, solicitând recunoașterea reciprocă a mijloacelor de identificare electronică în anumite condiții. Cărțile de identitate îmbunătățite ar trebui să faciliteze identificarea și să contribuie la îmbunătățirea accesului la servicii.
(14)Pentru a putea asigura verificarea adecvată a cărților de identitate și a documentelor de ședere, este necesar ca statele membre să utilizeze titlul corect pentru fiecare tip de document care intră sub incidența prezentului regulament. Pentru a facilita verificarea documentelor care intră sub incidența prezentului regulament, în alte state membre, titlul documentului ar trebui să figureze, de asemenea, în cel puțin o altă limbă oficială a Uniunii. În cazul în care statele membre utilizează deja, pentru cărțile de identitate, denumiri deja consacrate, altele decât titlul „carte de identitate”, ele ar trebui să le poată utiliza în continuare în limba sau limbile lor oficiale. Cu toate acestea, pe viitor, nu ar mai trebui introduse alte noi denumiri.
(15)Este necesară includerea unor elemente de securitate pentru a se verifica dacă un document este autentic și pentru a se stabili identitatea unei persoane. Stabilirea unor standarde minime de securitate și integrarea datelor biometrice în cărțile de identitate și în permisele de ședere ale membrilor de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru sunt pași importanți pentru a face mai sigură utilizarea acestor documente în Uniune. Includerea acestor elemente biometrice de identificare ar trebui să le permită cetățenilor Uniunii să beneficieze pe deplin de dreptul lor la liberă circulație.
(16)Stocarea unei imagini faciale și a două amprente digitale („date biometrice”) pe cărțile de identitate și pe permisele de ședere, așa cum a fost deja prevăzut pentru pașapoartele biometrice ale cetățenilor Uniunii și pentru permisele de ședere biometrice ale resortisanților țărilor terțe, este o metodă adecvată pentru a asocia o identificare și o autentificare fiabile cu un risc redus de fraudă, în scopul consolidării securității cărților de identitate și a permiselor de ședere. Astfel cum a confirmat Curtea de Justiție, includerea obligatorie a amprentelor digitale pe suportul de stocare este compatibilă cu drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, garantate la articolele 7 și 8 din cartă.
(17)Ca practică generală, pentru a verifica autenticitatea documentului și identitatea titularului, statele membre ar trebui să verifice în primul rând imaginea facială și, atunci când este necesar pentru a confirma fără îndoială autenticitatea documentului și identitatea titularului, ar trebui să verifice și amprentele digitale.
(18)Statele membre ar trebui să se asigure că, în cazurile în care verificarea datelor biometrice nu confirmă autenticitatea documentului sau identitatea titularului, este efectuat un control manual obligatoriu de către personalul calificat.
(19)Prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unor baze de date la nivel național pentru stocarea datelor biometrice în statele membre, care este o chestiune de drept intern ce trebuie să respecte legislația Uniunii privind protecția datelor, inclusiv cerințele acesteia în materie de necesitate și proporționalitate. De asemenea, prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii.
(20)Elementele biometrice de identificare ar trebui colectate și stocate pe suportul de stocare al cărților de identitate și al documentelor de ședere în scopul verificării autenticității documentului și a identității titularului. Având în vedere semnătura electronică de pe suportul de stocare al cărților de identitate, identificarea titularului prin intermediul sportului de stocare, care conține aceleași date biografice care sunt tipărite pe document, este mai fiabilă decât o verificare vizuală a documentului. Prin urmare, cetățenilor Uniunii ar trebui să li se permită să utilizeze datele stocate pe suportul de stocare al cărții lor de identitate pentru a se identifica față de entități private. Totuși, verificarea amprentelor digitale stocate pe suportul de stocare ar trebui să fie efectuată numai de personalul autorizat în mod corespunzător și doar atunci când legea prevede că este necesară prezentarea documentului.
(21)Datele biometrice stocate în scopul personalizării cărților de identitate sau a documentelor de ședere ar trebui păstrate într-un mod foarte sigur și numai până la data ridicării documentului și, în orice caz, nu mai mult de 90 de zile de la data emiterii documentului respectiv. După această perioadă, datele biometrice respective ar trebui să fie șterse sau distruse imediat. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere niciunei alte prelucrări a datelor respective în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern privind protecția datelor.
(22)Specificațiile documentului OACI 9303, care asigură interoperabilitatea globală, inclusiv în legătură cu posibilitatea de citire cu ajutorul dispozitivelor de citire optică și utilizarea inspecției vizuale, ar trebui luate în considerare în sensul prezentului regulament.
(23)Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la menționarea sexului unei persoane într-un document care intră sub incidența prezentului regulament. Dacă un stat membru menționează sexul unei persoane într-un astfel de document, ar trebui utilizate, după caz, specificațiile „F”, „M” sau „X” din documentul OACI 9303 sau inițiala unică corespunzătoare utilizată în limba sau limbile statului membru respectiv.
(24)Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a garanta că viitoarele standarde în materie de securitate și specificații tehnice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului 25 sunt luate în considerare în mod corespunzător, după caz, pentru cărțile de identitate și permisele de ședere. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 26 . În acest sens, Comisia ar trebui să fie asistată de comitetul instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului 27 . Dacă este necesar, ar trebui să fie posibil ca actele de punere în aplicare adoptate să rămână secrete pentru a preveni riscul de contrafacere și de falsificare.
(25)Statele membre ar trebui să se asigure că există proceduri corespunzătoare și eficace pentru colectarea elementelor biometrice de identificare și că astfel de proceduri respectă drepturile și principiile prevăzute în cartă, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului Europei și în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului. Statele membre ar trebui să se asigure că interesul superior al copilului este considerat primordial pe parcursul întregii proceduri de colectare. În acest scop, personalul calificat ar trebui să beneficieze de o formare corespunzătoare cu privire la practicile adaptate copiilor în cadrul colectării elementelor biometrice de identificare.
(26)În cazul în care sunt întâmpinate dificultăți în colectarea elementelor biometrice de identificare, statele membre ar trebui să se asigure că există proceduri corespunzătoare pentru a respecta demnitatea persoanei în cauză. Prin urmare, ar trebui să se țină seama de considerentele specifice legate de gen și de nevoile specifice ale copiilor și ale persoanelor vulnerabile.
(27)Introducerea unor standarde minime de securitate și referitoare la modelul care ar trebui utilizat pentru cărțile de identitate ar trebui să permită statelor membre să se bazeze pe autenticitatea acestor documente atunci când cetățenii Uniunii își exercită dreptul la liberă circulație. Introducerea unor standarde de securitate consolidate ar trebui să ofere garanții suficiente autorităților publice și entităților private pentru a le permite să se bazeze pe autenticitatea cărților de identitate atunci când sunt utilizate de către cetățeni ai Uniunii în scopuri de identificare.
(28)Un semn distinctiv sub forma unui cod din două litere aparținând statului membru care emite documentul, tipărit în negativ într-un dreptunghi albastru și înconjurat de un cerc format din 12 stele galbene, facilitează inspecția vizuală a documentului, în special atunci când titularul își exercită dreptul la liberă circulație.
(29)Deși este menținută opțiunea de a prevedea caracteristici suplimentare la nivel național, statele membre ar trebui să se asigure că aceste caracteristici nu diminuează eficiența caracteristicilor de securitate comune și nu afectează negativ compatibilitatea transfrontalieră a cărților de identitate, cum ar fi posibilitatea ca aceste cărți de identitate să fie citite optic cu ajutorul unor dispozitive utilizate de alte state membre decât cele care au eliberat cărțile de identitate.
(30)Introducerea unor standarde de securitate în cărțile de identitate și permisele de ședere ale membrilor de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru nu ar trebui să genereze o creștere disproporționată a costurilor pentru cetățenii Uniunii sau pentru resortisanții țărilor terțe. Statele membre ar trebui să țină seama de acest principiu atunci când publică anunțuri cu privire la cererile de oferte.
(31)Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele biometrice identifică în mod corect persoana căreia i se eliberează o carte de identitate. În acest scop, statele membre ar putea avea în vedere colectarea elementelor biometrice de identificare, în special a imaginii faciale, prin prelevarea în timp real a acesteia de către autoritățile naționale care eliberează cărți de identitate.
(32)Statele membre ar trebui să schimbe între ele informațiile care sunt necesare pentru a avea acces la informațiile conținute pe suportul de stocare securizat și pentru a le putea autentifica și verifica. Modelele utilizate pentru mediul de stocare securizat ar trebui să fie interoperabile, inclusiv în ceea ce privește punctele automatizate de trecere a frontierei.
(33)Directiva 2004/38/CE face referire la situația în care cetățenilor Uniunii sau membrilor de familie ai acestora care nu sunt resortisanți ai unui stat membru și care nu posedă documentele de călătorie necesare trebuie să li se acorde toate posibilitățile rezonabile pentru a dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul la liberă circulație. Astfel de mijloace pot include documente de identificare utilizate cu titlu provizoriu și permise de ședere eliberate acestor membri de familie.
(34)Prezentul regulament respectă obligațiile stabilite în cartă și în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să colaboreze cu Comisia pentru a integra caracteristici suplimentare, care să facă cărțile de identitate mai accesibile și mai ușor de utilizat pentru persoanele cu handicap, cum ar fi persoanele cu deficiențe de vedere. Statele membre trebuie să exploreze utilizarea unor soluții, cum ar fi dispozitivele mobile de înregistrare, pentru eliberarea cărților de identitate persoanelor care se află în incapacitatea de a se deplasa la autoritățile responsabile de eliberarea cărților de identitate.
(35)Documentele de ședere emise cetățenilor Uniunii ar trebui să conțină informații specifice, pentru a se asigura identificarea lor în această calitate în toate statele membre. Acest lucru ar trebui să faciliteze recunoașterea exercitării de către cetățenii Uniunii a dreptului lor la liberă circulație și a drepturilor inerente acestei exercitări, dar armonizarea nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru a remedia deficiențele documentelor actuale. Statele membre au libertatea de a alege formatul în care aceste documente sunt emise și le-ar putea emite într-un format care să corespundă specificațiilor din documentul OACI 9303.
(36)În ceea ce privește documentele de ședere eliberate membrilor de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru, este necesar să se utilizeze același model și aceleași caracteristici de securitate ca și cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954 al Parlamentului European și al Consiliului 28 . Pe lângă faptul că servesc drept dovadă a dreptului de ședere, aceste documente îi scutesc pe titularii lor, care sunt altfel supuși obligației de a deține viză, de cerința de a obține viză în cazul în care însoțesc un cetățean al Uniunii pe teritoriul Uniunii ori i se alătură acestuia.
(37)Directiva 2004/38/CE prevede că documentele eliberate membrilor de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru trebuie să fie denumite „Permis de ședere de membru al familiei unui cetățean al Uniunii”. Pentru a facilita identificarea lor, permisele de ședere pentru membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii ar trebui să poarte un titlu și un cod standardizate.
(38)Ținându-se seama atât de riscurile în materie de securitate, cât și de costurile suportate de statele membre, cărțile de identitate și permisele de ședere pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii care nu îndeplinesc cerințele prezentului regulament ar trebui eliminate treptat. Pentru documentele cărora le lipsesc anumite caracteristici de securitate importante sau care nu permit citirea cu ajutorul dispozitivelor de citire optică, este necesară, din motive de securitate, o perioadă de eliminare treptată mai scurtă.
(39)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 29 se aplică datelor cu caracter personal care urmează să fie prelucrate în contextul aplicării prezentului regulament. Este necesar să se specifice mai în detaliu garanțiile aplicabile datelor cu caracter personal prelucrate, în special datelor sensibile, precum elementele biometrice de identificare. Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la existența, în documentele lor, a suportului de stocare care conține datele lor biometrice, inclusiv cu privire la accesibilitatea fără contact a acestuia, precum și cu privire la toate situațiile în care sunt folosite datele care figurează în cărțile lor de identitate și în documentele lor de ședere. În orice caz, persoanele vizate ar trebui să aibă acces la datele cu caracter personal care sunt prelucrate în cărțile lor de identitate și în documentele lor de ședere și ar trebui să le poată corecta prin eliberarea unui nou document în cazul în care aceste date sunt eronate sau incomplete. Mediul de stocare ar trebui să fie de înaltă securitate și să protejeze în mod eficace datele cu caracter personal stocate în acesta împotriva accesului neautorizat.
(40)Statele membre ar trebui să fie responsabile de prelucrarea corespunzătoare a datelor biometrice, de la colectare la integrarea lor pe suportul de stocare cu un grad înalt de securitate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.
(41)Statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită atunci când cooperează cu un prestator extern de servicii. O astfel de cooperare nu ar trebui să excludă nicio răspundere a statelor membre care decurge din dreptul Uniunii sau din dreptul intern pentru încălcări ale obligațiilor în ceea ce privește datele cu caracter personal.
(42)Este necesar să se precizeze în prezentul regulament temeiul pentru colectarea și stocarea datelor pe suportul de stocare al cărților de identitate și al documentelor de ședere. În conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern și respectând principiul necesității și al proporționalității, statele membre ar trebui să poată stoca și alte date pe un suport de stocare pentru serviciile electronice sau în alte scopuri legate de cartea de identitate sau de documentul de ședere. Prelucrarea acestor date, inclusiv colectarea lor și scopurile în care pot fi utilizate ar trebui să fie autorizate de dreptul intern sau de dreptul Uniunii. Toate datele naționale ar trebui să fie separate în mod fizic sau logic de datele biometrice menționate în prezentul regulament și ar trebui să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.
(43)În conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 30 , Comisia ar trebui să efectueze, după cel puțin șase ani de la data punerii în aplicare a prezentului regulament, o evaluare a prezentului regulament pe baza informațiilor colectate prin mecanisme specifice de monitorizare pentru a evalua efectele reale ale prezentului regulament și necesitatea unor măsuri suplimentare. În scopul monitorizării, statele membre ar trebui să colecteze statistici privind numărul cărților de identitate și al documentelor de ședere pe care le eliberează.
(44)Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume consolidarea securității și facilitarea exercitării dreptului la liberă circulație de către cetățenii Uniunii și de către membrii de familie ai acestora, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivelor obiective.
(45)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
(46)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
(47)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de cartă, care includ demnitatea umană, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea tratamentului inuman sau degradant, dreptul la egalitate în fața legii și la nediscriminare, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la liberă circulație și dreptul la o cale de atac eficientă. Statele membre ar trebui să respecte Carta atunci când pun în aplicare prezentul regulament.
(48)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului 31 și a emis un aviz la XXXX 32 ,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Capitolul I
Obiect, domeniu de aplicare și definiții
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament consolidează standardele de securitate aplicabile cărților de identitate eliberate de statele membre propriilor cetățeni, precum și documentelor de ședere eliberate de statele membre cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora atunci când își exercită dreptul la liberă circulație.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Prezentul regulament se aplică:
(a)cărților de identitate eliberate de statele membre propriilor cetățeni, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE;
(b)certificatelor de înregistrare eliberate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2004/38/CE cetățenilor Uniunii care locuiesc mai mult de trei luni într-un stat membru gazdă și documentelor care atestă șederea permanentă, eliberate în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2004/38/CE cetățenilor Uniunii, la cerere;
(c)permiselor de ședere eliberate în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/38/CE membrilor de familie ai cetățenilor UE care nu sunt resortisanți ai unui stat membru și permiselor de ședere permanentă eliberate în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2004/38/CE membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru.
Prezentul regulament nu se aplică documentelor de identificare eliberate cu titlu provizoriu care au o perioadă de valabilitate mai mică de șase luni.
Capitolul II
Cărțile de identitate naționale
Articolul 3
Standarde de securitate/model/specificații
1.Cărțile de identitate eliberate de statele membre trebuie să respecte modelul ID1 și să conțină o zonă de citire optică (MRZ). Astfel de cărți de identitate trebuie să se bazeze pe specificațiile și standardele minime de securitate stabilite în documentul OACI 9303 și să respecte cerințele prevăzute la literele (c), (d), (f) și (g) din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954.
2.Elementele de date incluse pe cărțile de identitate trebuie să respecte specificațiile stabilite în partea 5 din documentul OACI 9303.
Prin derogare de la primul paragraf, numărul documentului poate fi introdus în zona I, iar desemnarea sexului unei persoane este facultativă.
3.Documentul poartă titlul „Carte de identitate” sau o altă denumire națională consacrată în limba sau limbile oficiale ale statului membru emitent și cuvintele „Carte de identitate” în cel puțin o altă limbă oficială a Uniunii.
4.Cartea de identitate cuprinde, pe partea din față, codul de țară al statului membru care o eliberează, format din două litere, tipărit în negativ într-un dreptunghi albastru și înconjurat de un cerc format din 12 stele galbene.
5.Cărțile de identitate includ un suport de stocare de înaltă securitate, care conține o imagine facială a titularului cărții și două amprente digitale, în modele digitale interoperabile. Pentru colectarea elementelor biometrice de identificare, statele membre aplică specificațiile tehnice stabilite prin Decizia de punere în aplicare C(2018) 7767 a Comisiei 33 , astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare C(2021) 3726 a Comisiei 34 .
6.Suportul de stocare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a garanta integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor. Datele stocate trebuie să fie accesibile fără contact direct și să fie securizate, astfel cum se prevede în Decizia de punere în aplicare C(2018) 7767 modificată prin Decizia de punere în aplicare C(2021) 3726. Statele membre fac schimb de informații necesare pentru autentificarea mediului de stocare și pentru accesul la datele biometrice menționate la alineatul (5) și pentru verificarea acestora.
7.Copiii sub 12 ani pot fi exonerați de obligația de a se supune amprentării digitale.
Copiii sub 6 ani sunt exonerați de obligația de a se supune amprentării digitale.
Persoanele în cazul cărora prelevarea amprentelor este fizic imposibilă sunt exonerate de obligația de a se supune amprentării digitale.
8.În cazul în care acest lucru este necesar și proporțional cu obiectivul urmărit, statele membre pot introduce detalii și observații destinate uzului național care sunt necesare în conformitate cu dreptul intern. Această introducere nu trebuie să diminueze eficacitatea standardelor minime de securitate și compatibilitatea transfrontalieră a cărților de identitate.
9.În cazul în care statele membre includ o interfață dublă sau un mediu de stocare separat în cartea de identitate, suportul de stocare suplimentar trebuie să respecte standardele ISO în materie și să nu interfereze cu suportul de stocare menționat la alineatul (5).
10.În cazul în care statele membre stochează în cărțile de identitate date pentru servicii electronice cum ar fi e-guvernarea și comerțul electronic, astfel de date naționale trebuie să fie separate în mod fizic sau logic de datele biometrice menționate la alineatul (5).
11.În cazul în care statele membre adaugă elemente suplimentare de securitate pentru cărțile de identitate, această adăugare nu trebuie să diminueze compatibilitatea transfrontalieră a unor astfel de cărți de identitate și eficiența standardelor minime de securitate.
Articolul 4
Perioada de valabilitate
1.Cărțile de identitate au o perioadă minimă de valabilitate de cinci ani și o perioadă maximă de valabilitate de zece ani.
2.Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea o perioadă de valabilitate:
(a)de mai puțin de cinci ani pentru cărțile de identitate eliberate minorilor;
(b)în cazuri excepționale, de mai puțin de cinci ani pentru cărțile de identitate eliberate persoanelor aflate în circumstanțe speciale și limitate și atunci când perioada de valabilitate a acestora este limitată în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern;
(c)de mai mult de 10 ani pentru cărțile de identitate eliberate persoanelor cu vârsta de cel puțin 70 de ani.
3.Statele membre eliberează o carte de identitate cu o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni atunci când prelevarea amprentelor de la oricare deget al solicitantului este fizic imposibilă temporar.
Articolul 5
Eliminarea treptată
1.Cărțile de identitate care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 3 își încetează valabilitatea la data expirării lor sau la 3 august 2031, oricare dintre aceste date survine mai întâi.
2.Prin derogare de la alineatul (1):
(a)cărțile de identitate care nu îndeplinesc standardele minime de securitate stabilite în partea 2 a documentului OACI 9303 sau care nu includ un MRZ funcțional, conform definiției de la alineatul (3), își încetează valabilitatea la expirarea lor sau la 3 august 2026, oricare dintre aceste date survine mai întâi;
(b)cărțile de identitate ale persoanelor cu vârsta de cel puțin 70 de ani la 2 august 2021, care îndeplinesc standardele minime de securitate stabilite în partea 2 din documentul OACI 9303 și care au un MRZ funcțional, conform definiției de la alineatul (3), își încetează valabilitatea la expirarea lor.
3.În sensul alineatului (2), un MRZ funcțional înseamnă oricare dintre următoarele:
(a)o zonă de citire optică conformă cu documentul OACI 9303;
(b)orice altă zonă de citire optică pentru care statul membru emitent notifică normele necesare pentru citirea și afișarea informațiilor conținute în aceasta.
Capitolul III
Documentele de ședere pentru cetățenii Uniunii
Articolul 6
Informațiile minime care trebuie indicate
Documentele de ședere, atunci când sunt eliberate de statele membre cetățenilor Uniunii, trebuie să indice cel puțin următoarele elemente:
(a)titlul documentului în limba sau limbile oficiale ale statului membru emitent și în cel puțin o altă limbă oficială a Uniunii;
(b)indicarea clară a faptului că documentul este eliberat unui cetățean al Uniunii în conformitate cu Directiva 2004/38/CE;
(c)numărul documentului;
(d)numele (numele de familie și prenumele titularului);
(e)data nașterii titularului;
(f)informațiile care trebuie incluse în certificatele de înregistrare și în documentele care atestă șederea permanentă, eliberate în conformitate cu articolele 8 și, respectiv, 19 din Directiva 2004/38/CE;
(g)autoritatea emitentă;
(h)pe partea din față, codul de țară al statului membru care eliberează documentul, format din două litere, tipărit în negativ într-un dreptunghi albastru și înconjurat de doisprezece stele galbene.
În cazul în care un stat membru decide să preleveze amprentele digitale, articolul 3 alineatul (7) se aplică în consecință.
Capitolul IV
Permisele de ședere pentru membrii de familie care nu sunt resortisanți ai unui stat membru
Articolul 7
Model uniform
1.Atunci când eliberează permise de ședere pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru, statele membre trebuie să utilizeze același model ca cel stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954și pus în aplicare prin Decizia de punere în aplicare C(2018) 7767, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare C(2021) 3726.
2.Prin derogare de la alineatul (1), un permis trebuie să aibă titlul „Permis de ședere” sau „Permis de ședere permanentă”. Statele membre indică faptul că aceste documente sunt eliberate unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii în conformitate cu Directiva 2004/38/CE. În acest scop, statele membre utilizează codul standardizat „Membru de familie UE Art 10 DIR 2004/38/CE” sau „Membru de familie UE Art 20 DIR 2004/38/CE” în câmpul de date [10], astfel cum se menționează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954.
3.Statele membre pot introduce date destinate uzului național în conformitate cu dreptul intern. Atunci când introduc și stochează aceste date, statele membre respectă cerințele prevăzute la articolul 4 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954.
Articolul 8
Eliminarea treptată a permiselor de ședere existente
1.Permisele de ședere eliberate membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 7 își încetează valabilitatea la data expirării lor sau la 3 august 2026, oricare dintre aceste date survine mai întâi.
2.Prin derogare de la alineatul (1), permisele de ședere eliberate membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru care nu îndeplinesc standardele minime de securitate prevăzute în partea 2 a documentului OACI 9303 sau care nu includ un MRZ funcțional în conformitate cu partea 3 a documentului OACI 9303 nu sunt valabile.
Capitolul V
Dispoziții comune
Articolul 9
Punct de contact
1.Fiecare stat membru desemnează cel puțin o autoritate centrală ca punct de contact pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. În cazul în care un stat membru a desemnat mai multe autorități centrale, acesta menționează care dintre aceste autorități va fi punctul de contact pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Statele comunică numele acestei autorități Comisiei și celorlalte state membre. În cazul în care un stat membru își modifică autoritatea desemnată, acesta informează Comisia și celelalte state membre în consecință.
2.Statele membre se asigură că punctele de contact au cunoștință de serviciile de informare și de asistență relevante existente la nivelul Uniunii, incluse pe portalul digital unic prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului 35 , și că acestea pot coopera cu respectivele servicii.
Articolul 10
Colectarea elementelor biometrice de identificare
1.Elementele biometrice de identificare se colectează exclusiv de către un personal calificat și autorizat în mod corespunzător, desemnat de autoritățile responsabile pentru eliberarea de cărți de identitate sau permise de ședere, cu scopul de a fi integrate pe suportul de stocare cu un grad înalt de securitate prevăzut la articolul 3 alineatul (5) pentru cărțile de identitate și la articolul 7 alineatul (1) pentru permisele de ședere. Prin derogare de la prima teză, amprentele digitale sunt prelevate exclusiv de personalul calificat și autorizat în mod corespunzător al acestor autorități, cu excepția cazului în care se depun cereri la autoritățile diplomatice și consulare ale statului membru.
În vederea asigurării coerenței elementelor biometrice de identificare cu identitatea solicitantului, solicitantul se prezintă personal cel puțin o dată în cursul procesului de eliberare pentru fiecare cerere.
2.Statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare și eficace pentru colectarea elementelor biometrice de identificare și că procedurile respective respectă drepturile și principiile prevăzute în cartă, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului.
În cazul în care sunt întâmpinate dificultăți în colectarea elementelor biometrice de identificare, statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare care garantează respectarea demnității persoanei în cauză.
3.În afara cazului în care sunt necesare în scopul prelucrării în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, elementele biometrice de identificare stocate în scopul personalizării cărților de identitate sau a documentelor de ședere sunt păstrate într-un mod foarte sigur și numai până la data ridicării documentului și, în orice caz, nu mai mult de 90 de zile de la data emiterii acestuia. După această perioadă, respectivele elemente biometrice de identificare sunt șterse sau distruse imediat.
Articolul 11
Protecția datelor cu caracter personal și răspunderea
1.Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679, statele membre asigură securitatea, integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor colectate și stocate în scopul prezentului regulament.
2.În sensul prezentului regulament, autoritățile responsabile de eliberarea cărților de identitate și a documentelor de ședere sunt considerate a fi operatorul prevăzut la articolul 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679 și sunt responsabile de prelucrarea datelor cu caracter personal.
3.Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere își pot exercita pe deplin atribuțiile menționate în Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv accesul la toate datele cu caracter personal și toate informațiile necesare, precum și accesul la orice sediu sau echipament de prelucrare a datelor al autorităților competente.
4.Cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude nicio răspundere a unui stat membru care poate decurge din dreptul Uniunii sau din dreptul intern pentru încălcări ale obligațiilor în ceea ce privește datele cu caracter personal.
5.Informații care pot fi citite cu ajutorul dispozitivelor de citire optică nu se includ într-o carte de identitate sau într-un document de ședere decât cu respectarea prezentului regulament și a dreptului intern al statului membru emitent.
6.Datele biometrice stocate pe suportul de stocare al cărților de identitate și al documentelor de ședere se utilizează numai în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern pentru a verifica:
(a)autenticitatea cărții de identitate sau a documentului de ședere;
(b)identitatea titularului pe baza elementelor comparabile direct disponibile în cazul în care este obligatorie, conform legii, prezentarea cărții de identitate sau a documentului de ședere.
Cele două amprente digitale stocate pe suportul de stocare sunt accesate numai de personalul autorizat în mod corespunzător al autorităților naționale competente și al agențiilor Uniunii.
Articolul 12
Monitorizare
1.Până la [un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia stabilește un program detaliat de monitorizare a realizărilor, a rezultatelor și a impactului prezentului regulament, inclusiv a impactului acestuia asupra drepturilor fundamentale.
2.Programul de monitorizare trebuie să prevadă mijloacele care trebuie utilizate pentru colectarea datelor și a altor dovezi necesare și intervalele de timp la care se va face colectarea respectivă. Programul trebuie să precizeze măsurile care trebuie luate de Comisie și, respectiv, de statele membre pentru colectarea și analizarea datelor și a altor dovezi.
3.Statele membre furnizează Comisiei datele și alte dovezi necesare pentru efectuarea unei astfel de monitorizări.
Articolul 13
Evaluare
1.Nu mai devreme de [șase ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport conținând principalele constatări. Raportul trebuie să se axeze în special pe:
(a)impactul prezentului regulament asupra drepturilor fundamentale;
(b)mobilitatea cetățenilor Uniunii;
(c)eficacitatea verificărilor biometrice în ceea ce privește asigurarea securității documentelor de călătorie;
(d)o posibilă armonizare vizuală suplimentară a cărților de identitate.
2.Statele membre și agențiile relevante ale Uniunii furnizează Comisiei informațiile necesare pentru elaborarea rapoartelor respective.
Articolul 14
Specificații tehnice suplimentare
1.Pentru a se asigura, după caz, respectarea standardelor minime de securitate viitoare de către cărțile de identitate și documentele de ședere menționate la articolul 2 literele (a) și (c), Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații tehnice suplimentare cu privire la următoarele aspecte:
(a)elemente și cerințe de securitate suplimentare, inclusiv norme sporite împotriva falsificării și contrafacerii;
(b)specificații tehnice privind suportul de stocare a caracteristicilor biometrice menționate la articolul 3 alineatul (5) și securitatea acestora, inclusiv prevenirea accesului neautorizat și facilitarea validării;
(c)cerințe privind calitatea și standarde tehnice comune pentru imaginea facială și pentru amprentele digitale.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).
2.În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), se poate decide ca specificațiile prevăzute la prezentul articol să fie secrete și să nu fie publicate. În acest caz, ele nu sunt comunicate decât acelor organisme desemnate de statele membre ca fiind responsabile cu tipărirea și persoanelor autorizate corespunzător de un stat membru sau de Comisie.
3.Fiecare stat membru desemnează un organism responsabil cu tipărirea cărților de identitate și un organism pentru tipărirea permiselor de ședere ale membrilor de familie ai cetățenilor Uniunii și comunică numele acestor organisme Comisiei și celorlalte state membre. Statele membre au dreptul să modifice organismele desemnate și informează Comisia și celelalte state membre în consecință.
Statele membre pot decide, de asemenea, să desemneze un organism unic responsabil cu tipărirea atât a cărților de identitate, cât și a permiselor de ședere pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii și comunică numele acestui organism Comisiei și celorlalte state membre.
Două sau mai multe state membre pot decide, de asemenea, să desemneze un organism unic în acest scop și informează Comisia și celelalte state membre în consecință.
Articolul 15
Procedura comitetului
1.Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
2.În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 16
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
Adoptat la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele