COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 8.3.2024
COM(2024) 109 final
Recomandare de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor referitoare la încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica San Marino privind mai multe aspecte din domeniul gestionării frontierelor
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Context
Prin prezenta recomandare, Comisia recomandă Consiliului (i) să autorizeze Comisia, în calitate de negociator al acordului, să deschidă și să poarte negocieri în vederea încheierii unui acord între Uniune și Republica San Marino, (ii) să stabilească directive pentru negociator și (iii) să desemneze un comitet special în consultare cu care să se desfășoare negocierile.
Republica San Marino este un stat suveran independent, care se bucură de relații specifice cu statul membru învecinat, Italia, datorită poziției sale geografice, dimensiunii și populației reduse. Mai exact, San Marino este o țară fără ieșire la mare, înconjurată de teritoriul Italiei. Nu există aeroporturi internaționale pe teritoriul statului San Marino. În anumite circumstanțe excepționale, există un serviciu de transport cu elicopter de ambulanță pentru persoane grav bolnave sau rănite, care face legătura dintre spitalul din San Marino și principalele spitale din regiunea italiană Emilia-Romagna. San Marino are un aerodrom unde pot ateriza și decola aeronave de agrement ușoare și ultraușoare, în general din Italia. Un procent foarte mic de aeronave provin din afara spațiului Schengen, dar, înainte de a ateriza în San Marino, acestea vor fi făcut una sau mai multe opriri în Italia, unde se efectuează verificări la frontieră. Prin urmare, resortisanții țărilor terțe trebuie să treacă prin spațiul Schengen pentru a ajunge în San Marino, unde sunt supuși verificărilor la frontieră efectuate de un stat Schengen, fiind ținuți să respecte obligațiile de a intra în spațiul Schengen în conformitate cu acquis-ul Schengen. Din cauza acestei poziții geografice speciale și a relației aparte pe care o are cu Italia de dinainte de instituirea Uniunii, nu există, de facto, verificări sistematice la frontiera dintre Italia și San Marino, astfel cum se solicită în mod normal la frontierele externe ale statelor Schengen 1 . De asemenea, San Marino nu eliberează vize resortisanților țărilor terțe, deoarece călătorii care au nevoie de viză trebuie să treacă prin Italia pentru a ajunge în San Marino și, prin urmare, trebuie să solicite o viză Schengen autorităților italiene responsabile.
•Temeiurile și obiectivele propunerii
Obiectivul recomandării este de a prevedea un temei juridic adecvat pentru absența de facto a verificărilor la frontiera externă dintre Italia și San Marino și, ca măsură de compensare, de a include norme privind permisele de ședere.
Modificările viitoare privind acquis-ul Schengen necesită, de asemenea, ajustări, în special intrarea în funcțiune preconizată a noilor sisteme de informații ale UE, inclusiv a Sistemului de intrare/ieșire („EES”) 2 și a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile („ETIAS”) 3 . Permisele de ședere eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe nu le permit în prezent titularilor acestora să călătorească liber în spațiul Schengen. Cetățenii Republicii San Marino sunt scutiți de obligația de a fi înregistrați în EES și în ETIAS 4 , însă resortisanții țărilor terțe care dețin permise de ședere eliberate de San Marino și care tranzitează statele membre pentru a ajunge la reședința lor din San Marino vor fi, în mod normal, înregistrați în EES la intrarea în spațiul Schengen (de obicei, în Italia). Întrucât aceștia nu vor fi înregistrați în EES atunci când părăsesc spațiul Schengen și intră în San Marino, vor fi înregistrați automat în EES ca „persoane care au depășit durata de ședere autorizată” în cazul în care prezența lor depășește durata de ședere autorizată în spațiul Schengen. Depășirea duratei de ședere autorizate va avea un impact negativ asupra acestor resortisanți de bună credință ai țărilor terțe, în special dacă vor solicita eliberarea unei vize Schengen, a unei autorizații de călătorie ETIAS, a unei vize de lungă ședere sau a unui permis de ședere.
În plus, obiectivul recomandării este de a elimina o lacună actuală prin convenirea unor norme pentru ca San Marino să elibereze permise de ședere resortisanților țărilor terțe. În prezent, permisele de ședere pentru resortisanții țărilor terțe nu fac obiectul niciunei verificări de către statele membre, iar titularii acestora au acces de facto și pot circula liber în spațiul Schengen fără a deține o viză Schengen valabilă sau o autorizație de călătorie ETIAS.
Obiectivul acestui acord ar urma să fie eliminarea verificărilor la frontiere asupra persoanelor și recunoașterea în tot spațiul Schengen a permiselor de ședere eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe.
Prin urmare, acordul ar trebui să prevadă faptul că, în cazul în care un resortisant al unei țări terțe intenționează să sosească direct în San Marino, San Marino se asigură că acesta este supus mai întâi verificărilor la frontiere efectuate de Italia.
Prin scutirea acestora de obligația de a se înregistra în EES, se vor evita situațiile în care resortisanții de bună credință ai țărilor terțe care dețin permise de ședere eliberate de San Marino sunt înregistrați în EES ca „persoane care au depășit durata de ședere autorizată”. Resortisanții țărilor terțe care dețin permise de ședere eliberate de San Marino ar urma să aibă acces fără viză în spațiul Schengen pentru o perioadă de până la 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile, în concordanță cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii, și ar urma să fie scutiți de obligația de înregistrare în EES și de obligația de a deține o viză sau o autorizație de călătorie ETIAS pentru a intra și a rămâne în spațiul Schengen.
Pentru ca permisele de ședere eliberate sau reînnoite de San Marino să aibă efect în tot spațiul Schengen, este esențial să se garanteze nivelul înalt de securitate al spațiului Schengen. Prin urmare, acordul ar urma să prevadă ca San Marino să se angajeze să condiționeze eliberarea permiselor de ședere resortisanților țărilor terțe și reînnoirea sau retragerea acestora de către San Marino de efectuarea de către Italia a unei evaluări de securitate. Italia ar urma să efectueze o evaluare obligatorie de securitate înainte ca San Marino să poată emite sau reînnoi respectivele permise de ședere, în special verificări în bazele de date relevante ale UE, naționale și internaționale, inclusiv verificări care să asigure respectarea și eficacitatea măsurilor restrictive ale UE. După primirea unui aviz pozitiv emis într-un interval de timp stabilit, San Marino ar urma să elibereze sau să reînnoiască respectivele permise de ședere în formatul uniform stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe 5 , iar Italia ar urma să efectueze toate operațiunile necesare în Sistemul de informații privind vizele 6 . Un aviz negativ emis de Italia ar avea ca rezultat respingerea cererii de permis de ședere sau a cererii de reînnoire a unui permis de ședere ori retragerea permisului de ședere de către San Marino. Italia ar trebui să notifice, în conformitate cu Codul frontierelor Schengen (articolul 39), permisele de ședere eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe pentru ca acestea să aibă efect în tot spațiul Schengen.
Acordul avut în vedere ar trebui să prevadă norme care să impună ca permisele de ședere eliberate deja de San Marino resortisanților țărilor terțe la data intrării în vigoare a acordului să fie înlocuite, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a acordului, cu permise de ședere care să fie eliberate în conformitate cu acordul. Acordul ar trebui să prevadă ca permisele de ședere aflate în termenul de valabilitate eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe să fie notificate Italiei pentru a se efectua verificări în bazele de date relevante și, dacă va fi necesar, a solicita Republicii San Marino să retragă aceste permise din motive de ordine publică sau securitate internă.
Acordul avut în vedere ar trebui să prevadă un mecanism de evaluare. Acordul ar trebui, de asemenea, să definească modalitățile de cooperare dintre Italia și San Marino în vederea eliberării sau reînnoirii permiselor de ședere, precum și normele privind căile de atac împotriva deciziilor luate de San Marino pe baza unui aviz negativ din partea Italiei.
În plus, acordul avut în vedere ar trebui să prevadă că dobândirea și menținerea dreptului de ședere în San Marino sunt condiționate de existența unei legături reale cu San Marino, care să fie stabilită pe baza prezenței fizice reale și regulate pe o perioadă de timp adecvată și a altor criterii obiective și verificabile, care exclud investițiile în economia sau sectorul imobiliar din San Marino sau transferuri financiare prestabilite către autoritățile sanmarineze.
Acordul avut în vedere ar trebui să prevadă norme privind schimbul de informații dintre autoritățile de aplicare a legii din San Marino și Italia, inclusiv informații privind cazierele judiciare și informații privind persoanele și obiectele căutate și dispărute, atât la cerere, cât și din proprie inițiativă, atunci când acest lucru este relevant pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor în San Marino sau Italia, precum și garanții împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice și prevenirea acestora.
În plus, pentru a asigura un nivel ridicat de securitate și încredere, acordul avut în vedere ar trebui să conțină norme care să prevadă posibilitatea cooperării operative transfrontaliere, cum ar fi posibilitatea supravegherii transfrontaliere, a urmăririi transfrontaliere a suspecților de infracțiuni, organizarea de patrule comune și alte operațiuni comune. Ar trebui să existe norme care să permită efectuarea unor verificări polițienești consolidate în zonele din apropierea frontierei terestre dintre spațiul Schengen și teritoriul Republicii San Marino, atât în scopul asigurării respectării legii, cât și în scopul migrației.
În ceea ce privește turiștii prezumați în mod fals ca fiind „persoane care au depășit durata de ședere autorizată” înregistrate în EES, și anume resortisanții țărilor terțe care au nevoie de viză sau sunt scutiți de obligația de a deține viză și care sunt înregistrați în EES la intrarea în spațiul Schengen, a căror ședere pe teritoriul Republicii San Marino este calculată automat ca ședere în spațiul Schengen din cauza absenței verificărilor la frontiere, acordul avut în vedere ar trebui să prevadă că, exceptându-se rezidenții din San Marino, perioada petrecută în San Marino va fi considerată ca fiind perioadă petrecută în spațiul Schengen în scopul calculării duratei de ședere autorizate.
În plus, acordul avut în vedere ar trebui să prevadă, de asemenea, că, în cazul în care San Marino va elibera în viitor vize de scurtă ședere sau de lungă ședere resortisanților țărilor terțe, acordul ar trebui revizuit în consecință.
Acordul avut în vedere ar trebui să prevadă un mecanism prin care viitoarele evoluții relevante ale dreptului Uniunii să fie reflectate, după caz, în adaptări aduse acordului. Acordul avut în vedere ar trebui să includă, de asemenea, o dispoziție în conformitate cu care Uniunea să poată denunța acordul în cazul în care nu se efectuează adaptarea.
Relația cu acordurile existente sau viitoare ale Uniunii
În decembrie 2023, UE și San Marino au finalizat negocierile privind un acord de asociere care va avea ca rezultat faptul că San Marino va aplica Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului 7 în ceea ce privește cetățenii Uniunii și membrii de familie ai acestora, inclusiv dacă aceștia sunt resortisanți ai țărilor terțe. Aspectele care ar putea intra sub incidența prezentei recomandări nu fac însă obiectul negocierilor privind un acord de asociere.
Încheierea acordului de asociere face în prezent obiectul procedurilor interne ale ambelor părți. După ce se va încheia și va intra în vigoare acordul de asociere, resortisanții țărilor terțe care sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și care dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE eliberat de San Marino ar urma să fie scutiți de obligația de a fi înregistrați în EES 8 , în ETIAS 9 și de a deține o viză 10 . În consecință, dispozițiile Regulamentului privind EES referitoare la calcularea duratei de ședere autorizată și generarea de semnalări către statele membre atunci când durata de ședere autorizată a expirat nu li s-ar aplica resortisanților țărilor terțe care sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și care nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE. În mod similar, membrii de familie ai cetățenilor sanmarinezi cărora ar urma să li se aplice Directiva 2004/38/CE ar urma să intre sub incidența acquis-ului UE relevant referitor la membrii de familie ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte.
Având în vedere cele de mai sus, odată ce acordul de asociere va intra în vigoare, membrii de familie ai cetățenilor Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE nu ar trebui să intre sub incidența dispozițiilor acordului avut în vedere privind eliberarea permiselor de ședere de către San Marino resortisanților țărilor terțe.
Pe de altă parte, dacă acordul avut în vedere prin prezenta recomandare va intra în vigoare mai devreme decât acordul de asociere, acordul preconizat ar urma să li se aplice membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care sunt resortisanți ai unor țări terțe până la aplicarea acordului de asociere.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
Temeiul juridic al prezentei recomandări este articolul 218 alineatele (3) și (4) din TFUE.
Temeiul juridic material definitiv pentru semnarea și încheierea noului acord va putea fi stabilit numai la sfârșitul negocierilor, având în vedere conținutul acordului.
Uniunea are competența de a încheia acest acord internațional cu San Marino referitor la aspectele legate de gestionarea frontierelor care fac obiectul prezentei recomandări, inclusiv faptul ca permisele de ședere eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe să aibă efect în tot spațiul Schengen.
Acordul avut în vedere este necesar pentru a soluționa situațiile prezumate în mod fals ca fiind depășiri ale duratei de ședere autorizată și pentru a elimina lacunele identificate în materie de securitate. Acordul avut în vedere nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor în cauză, întrucât acestea nu pot fi realizate de statele membre acționând individual.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI
Fiind vorba de un nou acord, nu s-a putut efectua o evaluare sau o verificare a adecvării instrumentelor existente. Nu este necesară o evaluare a impactului pentru negocierea acestui acord.
4.PLANURILE DE PUNERE ÎN APLICARE ȘI MĂSURILE DE MONITORIZARE, EVALUARE ȘI RAPORTARE
Comisia va asigura monitorizarea adecvată a punerii în aplicare a acordului.
Recomandare de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor referitoare la încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica San Marino privind mai multe aspecte din domeniul gestionării frontierelor
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 218 alineatele (3) și (4),
având în vedere recomandarea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Se consideră necesar să se încheie un acord în care să se prevadă temeiul juridic pentru absența controalelor la frontiera dintre Italia și San Marino.
(2)Încheierea unui astfel de acord pare benefică, având în vedere proximitatea geografică și interdependența economică a Republicii San Marino cu Uniunea.
(3)Este necesar să se asigure tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe care dețin permise de ședere eliberate de San Marino la frontierele externe ale Uniunii.
(4)Eliberarea unor astfel de permise de ședere de către San Marino trebuie să fie condiționată de un aviz obligatoriu din partea Italiei, pe baza evaluării sale de securitate.
(5)Acordul ar trebui să permită încheierea unor înțelegeri administrative de natură operațională între Italia și San Marino privind aspectele reglementate de acest acord, cu condiția ca dispozițiile acestor înțelegeri administrative să fie compatibile cu cele ale acordului și cu dreptul Uniunii.
(6)Prin urmare, ar trebui deschise negocieri în vederea încheierii unui acord între Uniunea Europeană, pe de o parte, și San Marino, pe de altă parte. Comisia ar trebui să fie desemnată negociator al Uniunii,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Comisia este autorizată să negocieze, în numele Uniunii, un acord cu Republica San Marino cu privire la mai multe aspecte din domeniul gestionării frontierelor.
Articolul 2
Directivele de negociere sunt prevăzute în anexă.
Articolul 3
Negocierile se desfășoară în consultare cu [a se completa de către Consiliu denumirea comitetului special].
Articolul 4
Prezenta decizie se adresează Comisiei.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 8.3.2024
COM(2024) 109 final
ANEXĂ
la
Recomandarea de decizie a Consiliului
de autorizare a deschiderii negocierilor referitoare la încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica San Marino privind mai multe aspecte din domeniul gestionării frontierelor
ANEXĂ
DIRECTIVE PENTRU NEGOCIEREA UNUI ACORD
între Uniunea Europeană și Republica San Marino privind mai multe aspecte din domeniul gestionării frontierelor
I. Scopul și domeniul de aplicare al acordului
1.Acordul are ca scop (i) să ofere un temei juridic adecvat pentru absența controalelor la frontiere între Italia și San Marino; (ii) să instituie soluții juridice referitoare la consecințele intrării în funcțiune preconizate a noilor sisteme de informații ale UE, inclusiv a Sistemului de intrare/ieșire („EES”) 1 și a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile („ETIAS”) 2 , având în vedere poziția geografică specifică a statului San Marino și relația sa aparte cu Italia; (iii) să îmbunătățească securitatea și încrederea în ceea ce privește permisele de ședere eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe.
2.Domeniul de aplicare al acordului cuprinde norme referitoare la gestionarea frontierelor dintre Italia și San Marino în scopurile descrise la punctul 1 din prezenta anexă, precum și garanțiile aferente și necesare.
II. Conținutul acordului
Principii generale
3.Acordul avut în vedere între Uniune și San Marino nu ar trebui să aducă atingere aspectelor legate de suveranitate și jurisdicție.
4.Acordul avut în vedere între Uniune și San Marino ar trebui negociat cu respectarea deplină a integrității teritoriale a statelor sale membre, astfel cum este garantată de articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
5.Acordul nu ar trebui să împiedice încheierea unor înțelegeri administrative de natură operațională între Italia și San Marino privind aspectele reglementate de acest acord, cu condiția ca dispozițiile acestor înțelegeri administrative să fie compatibile cu cele ale acordului și cu dreptul Uniunii.
Baza pentru cooperare
6.Respectarea și garantarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a principiilor democratice, a statului de drept, inclusiv a angajamentului continuu al Republicii San Marino de a respecta Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) ar trebui să constituie elemente esențiale ale relației preconizate.
7.Având în vedere importanța fluxurilor de date, acordul ar trebui să afirme angajamentul părților de a asigura un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal și de a respecta pe deplin, pe baza unei alinieri dinamice, normele Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal, inclusiv Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și Directiva (UE) 2016/680 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date, precum și interpretarea și supravegherea acestora de către Comitetul european pentru protecția datelor și Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Circulația persoanelor
8.În temeiul acordului, părțile ar trebui să se asigure că legislația lor permite ca trecerea frontierei între spațiul Schengen și San Marino să se efectueze fără verificări la punctele de trecere a frontierei și ca permisele de ședere eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe să aibă efect în tot spațiul Schengen. Acordul nu ar trebui să prevadă participarea Republicii San Marino la acquis-ul Schengen sau asocierea acestui stat la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului respectiv. Autoritățile sanmarineze nu ar trebui să aibă acces la bazele de date rezervate, în temeiul dreptului Uniunii, statelor membre sau țărilor asociate la acquis-ul Schengen sau la acquis-ul Dublin.
9.Acordul ar trebui să prevadă faptul că, în cazul în care un resortisant al unei țări terțe intenționează să sosească direct în San Marino, San Marino se asigură că acesta este supus mai întâi verificărilor la frontiere efectuate de Italia.
10.Acordul ar trebui să prevadă că resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în San Marino au acces fără viză în spațiul Schengen pentru o perioadă de până la 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile, în concordanță cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii, și vor fi exceptați de la respectarea cerințelor prevăzute în Regulamentul privind EES și în Regulamentul privind ETIAS. Resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Uniune ar trebui, de asemenea, să beneficieze de facilități echivalente în San Marino.
11.Eliminarea obligației legale de a efectua verificări la frontieră asupra persoanelor atunci când trec frontiera dintre teritoriul Republicii San Marino și spațiul Schengen impune, în contrapartidă, garanții cuprinzătoare pentru a menține securitatea și integritatea spațiului Schengen.
12.În ceea ce privește garanțiile:
[Permise de ședere]
(a)Acordul ar trebui să prevadă că dobândirea și menținerea dreptului de ședere în San Marino sunt condiționate de existența unei legături reale cu San Marino, care să fie stabilită pe baza prezenței fizice reale și regulate într-o perioadă de timp adecvată și a altor criterii obiective și verificabile, ce exclud investițiile în economia sau sectorul imobiliar din San Marino ori transferuri financiare prestabilite către autoritățile din San Marino.
(b)Acordul ar trebui să prevadă că San Marino se angajează să elibereze sau să reînnoiască permise de ședere pentru resortisanții țărilor terțe numai pe baza avizului pozitiv al Italiei, emis într-un interval de timp stabilit. Italia ar urma să aibă competența de a emite avize obligatorii bazate pe evaluări de securitate, în special pe baza verificărilor din bazele de date naționale sau ale Uniunii, inclusiv a măsurilor restrictive ale UE, înainte de eliberarea sau reînnoirea permiselor de ședere pentru resortisanții țărilor terțe valabile pentru San Marino, ca urmare a unei cereri din partea autorităților din San Marino pentru persoanele care îndeplinesc condițiile relevante în temeiul legislației aplicabile pe teritoriul Republicii San Marino și sub rezerva îndeplinirii cerinței prevăzute la prezentul punct litera (a). Acordul ar trebui să precizeze că permisele de ședere pentru resortisanții țărilor terțe sunt eliberate într-un format uniform marcat în mod clar ca fiind valabil pentru San Marino și că acestea ar trebui notificate Comisiei de către Italia, în temeiul articolului 39 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane 3 .
(c)Acordul ar trebui să prevadă că, la cererea Italiei, în urma evaluării de securitate efectuate de acest stat membru, în special a verificărilor efectuate în bazele de date naționale sau ale Uniunii, inclusiv a măsurilor restrictive ale UE, San Marino retrage permisele de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe. San Marino ar trebui să informeze fără întârziere Italia cu privire la acest lucru.
(d)În cazul în care retrage din oficiu un permis de ședere eliberat unui resortisant al unei țări terțe, San Marino ar trebui să informeze fără întârziere Italia cu privire la acest lucru.
(e)Acordul ar urma să prevadă că eliberarea sau reînnoirea unui permis de ședere valabil în San Marino pentru un resortisant al unei țări terțe nu ar trebui să oblige un stat membru să retragă din Sistemul de informații Schengen o semnalare privind refuzul intrării.
(f)Acordul ar trebui să prevadă că permisele de ședere care la data intrării în vigoare a acordului erau deja eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în San Marino ar urma să fie înlocuite, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a acordului, cu permise de ședere care să fie eliberate în conformitate cu acordul. Acordul ar trebui să prevadă ca permisele de ședere aflate în termenul de valabilitate eliberate de San Marino resortisanților țărilor terțe să fie notificate Italiei, care să efectueze verificări în bazele de date relevante naționale și de la nivelul Uniunii și să poată solicita autorităților competente din San Marino să retragă aceste permise din motive de ordine publică sau securitate internă. Într-un astfel de caz, San Marino ar urma să se angajeze să retragă permisul de ședere.
[Vize]
(g)Acordul ar trebui să prevadă, de asemenea, că, în cazul în care San Marino va elibera în viitor vize de scurtă ședere sau de lungă ședere resortisanților țărilor terțe, acordul ar trebui revizuit în consecință.
[Resortisanți nerezidenți ai țărilor terțe]
(h)Acordul ar trebui să prevadă că timpul petrecut de resortisanții țărilor terțe în San Marino, cu excepția rezidenților din San Marino, ar urma să fie considerat ca timp petrecut în spațiul Schengen în scopul calculării duratei de ședere autorizată în spațiul Schengen.
13.Sub rezerva punerii în aplicare a acordului cu San Marino, pe baza căruia San Marino va aplica Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului 4 , dispozițiile menționate la punctul 12 nu ar trebui să li se aplice resortisanților țărilor terțe cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE.
14.Acordul ar trebui să prevadă norme privind schimbul de informații dintre autoritățile de aplicare a legii din San Marino și Italia, inclusiv informații privind cazierele judiciare și informații privind persoanele și obiectele căutate și dispărute, atât la cerere, cât și din proprie inițiativă, atunci când acest lucru este relevant pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor în San Marino sau în Italia, precum și garanții împotriva amenințărilor la adresa siguranței publice și prevenirea acestora.
15.În plus, pentru a asigura un nivel ridicat de securitate și încredere, acordul ar trebui să conțină norme care să prevadă posibilitatea cooperării operative transfrontaliere, cum ar fi posibilitatea supravegherii transfrontaliere, a urmăririi transfrontaliere a suspecților de infracțiuni, organizarea de patrule comune și alte operațiuni comune. Ar trebui să existe norme care să permită efectuarea unor verificări polițienești consolidate în zonele din apropierea frontierei terestre dintre spațiul Schengen și teritoriul Republicii San Marino, atât în scopul asigurării respectării legii, cât și în scopul migrației.
16.Acordul ar trebui să prevadă un mecanism prin care viitoarele evoluții relevante ale dreptului Uniunii să fie reflectate, după caz, în adaptări aduse acordului. Acordul ar trebui să includă, de asemenea, o dispoziție în conformitate cu care Uniunea să poată denunța acordul în cazul în care nu se efectuează adaptarea.
17.Acordul ar trebui să prevadă un mecanism de evaluare a punerii sale în aplicare.
18.Acordul ar trebui să prevadă că Uniunea ar putea suspenda unilateral toate dispozițiile referitoare la circulația persoanelor între Uniune și San Marino în cazul nerespectării garanțiilor prevăzute în acord.
Dispoziții instituționale
19.Acordul ar trebui să permită revizuirea sa periodică.
20.Acordul ar trebui să fie încheiat pe o perioadă nedeterminată și ar putea fi denunțat la cererea oricăreia dintre părți, cu un preaviz de trei luni adresat celeilalte părți. Într-un astfel de caz, ar trebui introduse controale la frontiera dintre Italia și San Marino.
21.Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a acordului, acesta ar trebui să instituie modalități eficiente și eficace pentru gestionarea, supravegherea, punerea în aplicare și revizuirea acestuia, precum și pentru soluționarea litigiilor și asigurarea aplicării acestuia, cu deplina respectare a autonomiei ordinii juridice a fiecăreia dintre părți.
22.Acordul ar trebui să prevadă posibilitatea unor măsuri autonome, inclusiv suspendarea integrală sau parțială a aplicării acordului, precum și a oricăror alte acorduri de completare, în cazul încălcării unor elemente esențiale.
23.Acordul ar trebui să instituie un organ de conducere responsabil cu gestionarea și supravegherea punerii în aplicare și funcționării acordului, care să faciliteze soluționarea litigiilor. Organul de conducere ar trebui să ia decizii și să formuleze recomandări cu privire la evoluția acestuia. Organul de conducere ar trebui să fie alcătuit din reprezentanții părților la un nivel adecvat, să ia decizii prin acord reciproc și să se reunească ori de câte ori este necesar pentru a-și îndeplini sarcinile. Dacă este necesar, acest organ ar putea înființa, de asemenea, subcomitete specializate care să îl asiste în realizarea sarcinilor sale.
24.Acordul ar trebui să includă aranjamente adecvate pentru soluționarea litigiilor de către o comisie de arbitraj independentă ale cărei decizii să fie obligatorii pentru părți și pentru asigurarea respectării, inclusiv dispoziții privind soluționarea rapidă a problemelor.
25.Acordul ar trebui să prevadă că, în cazul în care în contextul unui litigiu se ridică o chestiune de interpretare a dreptului Uniunii, care poate fi, de asemenea, indicată de oricare dintre părți, comisia de arbitraj ar trebui să defere chestiunea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), ca unic arbitru al dreptului Uniunii pentru o hotărâre obligatorie. Comisia de arbitraj ar trebui să decidă asupra litigiului în conformitate cu hotărârea CJUE.
26.Acordul ar trebui să prevadă că, în cazul în care una dintre părți nu ia măsurile necesare pentru a se conforma soluției cu caracter obligatoriu pronunțate cu privire la un litigiu într-o perioadă de timp rezonabilă, cealaltă parte ar urma să fie îndreptățită să solicite o compensație financiară sau să ia măsuri proporționale și temporare, inclusiv suspendarea obligațiilor sale în cadrul acordului.
27.Acordul ar trebui să prevadă că, în caz de presupusă nerespectare de către una dintre părți a obligațiilor care îi revin în temeiul acordului, cealaltă parte ar urma să aibă dreptul la măsuri de remediere provizorii, inclusiv suspendarea parțială sau integrală a acordului, care să fie proporționale cu presupusa nerespectare și cu impactul economic și societal al acesteia, cu condiția ca partea respectivă să inițieze o procedură de soluționare a litigiilor cu privire la presupusa încălcare.
28.Acordul, care ar trebui să fie în egală măsură autentic în toate limbile oficiale ale Uniunii, ar trebui să includă o clauză lingvistică în acest sens.