EXPUNERE DE MOTIVE

1.Obiectul propunerii

Prezenta propunere se referă la decizia de stabilire a poziției care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților („CoP”) al Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („Convenția de la Istanbul” sau „convenția”), în legătură cu adoptarea preconizată a unor modificări ale Regulamentului de procedură al CoP 1 în ceea ce privește componența comitetului (articolul 2) și normele privind votul (articolele 20, 21 și 25). Modificarea acestui Regulament de procedură a devenit necesară ca urmare a aderării Uniunii Europene la Convenția de la Istanbul.

2.Contextul propunerii

2.1.Convenția de la Istanbul

Convenția de la Istanbul urmărește să stabilească un set cuprinzător și armonizat de norme pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice în Europa și în afara acesteia. Convenția a intrat în vigoare la 1 august 2014.

UE a semnat convenția în iunie 2017 și a finalizat procedura de aderare prin depunerea a două instrumente de aprobare la 28 iunie 2023, determinând intrarea în vigoare a convenției, pentru UE, la 1 octombrie 2023. UE a aderat la convenție în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență exclusivă, și anume aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii 2 și aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, azilul și nereturnarea 3 . Irlanda și Danemarca nu au obligații în temeiul exercitării de către Uniune a competenței sale în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, azilul și nereturnarea 4 . Toate statele membre ale UE au semnat convenția, dar, până la 10 ianuarie 2024, numai 22 dintre acestea ratificaseră convenția și, prin urmare, au drept de vot în cadrul Comitetului părților 5 . În prezent, există 39 de părți la convenție, printre care se numără și UE.

2.2.Comitetul părților la convenție

Comitetul părților 6 este organismul politic al mecanismului de monitorizare al Convenției de la Istanbul și este compus din reprezentanți ai părților la convenție. Sarcinile încredințate CoP sunt enumerate la articolul 1 din Regulamentul de procedură. În temeiul articolului 67 alineatul (2) din convenție, CoP are sarcina de a alege membrii Grupului de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („GREVIO”). În conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenție, CoP poate adopta, pe baza rapoartelor și a concluziilor GREVIO, recomandări adresate statelor părți cu privire la punerea în aplicare a convenției. De asemenea, acesta supraveghează punerea în aplicare a recomandărilor respective după încheierea perioadei de trei ani de punere în aplicare 7 . În plus, CoP examinează constatările formulate cu ocazia investigațiilor speciale care i-au fost transmise de GREVIO în conformitate cu articolul 68 alineatul (15) din convenție. De asemenea, CoP alege membrii biroului său – un președinte și doi vicepreședinți.

Regulamentul de procedură al CoP este adaptat participării statelor părți, fiecare parte dispunând de un vot: Articolul 20 din Regulamentul de procedură, referitor la vot, prevede că „[f]iecare membru al comitetului dispune de un vot” și că, pentru a atinge cvorumul necesar în vederea adoptării deciziilor comitetului, este necesar să se întrunească „o majoritate de două treimi din voturile exprimate”. Același cvorum este necesar și pentru modificarea Regulamentului de procedură (articolul 25). Articolul 21 din Regulamentul de procedură prevede norme specifice pentru alegerea membrilor GREVIO.

Aderarea UE la convenție impune anumite ajustări ale acestor norme, deoarece, în chestiuni care intră în sfera sa de competență, Uniunea își exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu cel al statelor membre care au obligații în temeiul exercitării de către Uniune a competenței sale, iar acest număr va varia în funcție de chestiunea supusă votului.

2.3.Modificarea preconizată a Regulamentului de procedură al Comitetului părților

La 28 august 2023, Secretariatul CoP a distribuit un document informativ și proiecte de modificări ale Regulamentului de procedură. Respectivele modificări urmăresc să reflecte implicațiile aderării UE la Convenția de la Istanbul în ceea ce privește funcționarea CoP și, în special, efectele acesteia asupra dispozițiilor privind votul. Secretariatul CoP a oferit statelor părți posibilitatea de a prezenta observații. Numai Regatul Unit a trimis observații în scris, sugerând unele modificări de redactare.

Secretariatul CoP a solicitat UE să își prezinte observațiile cu privire la proiectele de modificări propuse. Modificările urmând a fi aduse Regulamentului de procedură vor fi discutate și, dacă este posibil, adoptate în cadrul celei de a 16-a reuniuni a Comitetului părților din 6 iunie 2024. În cazul în care delegațiile au nevoie de mai mult timp pentru discuții, este posibil, de asemenea, ca modificările să fie adoptate în cadrul reuniunii ulterioare a CoP, care va avea loc în decembrie 2024.

3.Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii

Modificările Regulamentului de procedură propuse de Secretariatul CoP pot fi rezumate după cum urmează:

–cvorumul actual de două treimi din voturile exprimate, stabilit prin regula generală privind votul (articolul 20), ar fi menținut, dar ar fi completat de două elemente noi. Ca prim element, Secretariatul CoP propune o clauză de neadiționalitate conform căreia, în funcție de repartizarea competențelor, fie UE, fie statele sale membre ar avea dreptul de a vota cu privire la o anumită chestiune. În cazul în care ar vota Uniunea, acest vot ar avea o pondere echivalentă cu numărul de state membre ale UE care sunt părți la convenție. Ca al doilea element, Secretariatul CoP propune o „dublă majoritate”, în sensul că va fi necesar ca o majoritate simplă a statelor părți la convenție care nu sunt state membre ale UE să voteze în favoarea unei decizii pentru ca aceasta să fie valabilă, ca parte a regulii de două treimi din voturile exprimate;

–în ceea ce privește alegerea membrilor GREVIO, cvorumul, fixat în prezent la „cel puțin majoritatea voturilor exprimate” [articolul 21 alineatul (9)], ar urma să fie menținut. Fiecare membru al comitetului ar dispune de un vot pentru alegerea membrilor GREVIO. Principiul neadiționalității nu s-ar aplica, ceea ce înseamnă că Uniunea ar dispune de un „vot suplimentar” pentru a alege membrii GREVIO, pe lângă votul individual al fiecărui stat membru al UE care este parte la convenție. În ceea ce privește deciziile de a solicita retragerea unuia sau a mai multor candidați care nu îndeplinesc condițiile pentru a deveni membru (membri) al (ai) GREVIO [articolul 21 alineatul (4)], actualul cvorum de două treimi din voturile exprimate ar fi, de asemenea, menținut, dar ar fi completat de cerința privind o dublă majoritate;

–în ceea ce privește modificările Regulamentului de procedură (articolul 25), actualul cvorum de două treimi din voturile exprimate ar fi menținut, dar ar fi completat de cerința privind o dublă majoritate.

Se propune ca UE să susțină abordarea generală a Secretariatului CoP în ceea ce privește modificarea Regulamentului de procedură, dar să efectueze o serie de ajustări, după cum se descrie în cele ce urmează.

În primul rând, se propune ca UE să accepte includerea unei clauze de „neadiționalitate” la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva anumitor ajustări care sunt necesare pentru a reflecta faptul că Uniunea a aderat la Convenția de la Istanbul în ceea ce privește propriile sale instituții și propria sa administrație publică, pe de o parte, și în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, azilul și nereturnarea, pe de altă parte, ținând seama de poziția specială a Danemarcei și a Irlandei.

În consecință, în ceea ce privește aspectele care țin de competența sa, Uniunea ar trebui să își exercite dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părți la convenție și care au obligații în temeiul exercitării de către Uniune a competenței sale. Atunci când Uniunea își exercită dreptul de vot, statele membre care sunt părți la convenție și care sunt obligate să respecte competența Uniunii referitoare la chestiunea care urmează să fie supusă votului nu votează, în timp ce statele membre care nu sunt obligate să respecte competența Uniunii pot vota separat. În schimb, Uniunea nu își exercită dreptul de vot în cazurile în care toate statele sale membre care sunt părți la convenție sunt autorizate să își exercite dreptul de vot.

Principiul „neadiționalității” este în concordanță cu practicile consacrate în ceea ce privește alte convenții ale Consiliului Europei la care UE a aderat 8 .

În al doilea rând, se propune ca UE să accepte includerea unei cerințe privind „dubla majoritate” la articolul 20 alineatele (3) și (5) din Regulamentul de procedură, astfel cum a sugerat Secretariatul CoP, sub rezerva anumitor ajustări, ținând seama de poziția specială a Danemarcei și a Irlandei și limitându-se la situațiile în care Uniunea participă la vot.

Scopul cerinței privind „dubla majoritate” de la articolul 20 este de a introduce o ponderare mai echilibrată și mai echitabilă a tuturor părților la convenție și de a contrabalansa faptul că UE deține deja o majoritate simplă în cadrul CoP în ceea ce privește numărul de voturi. Cerința sus-menționată vizează să asigure statele părți care nu sunt membre ale UE că pozițiile lor vor continua să conteze în cadrul CoP, în pofida aderării UE, și că acestea nu vor fi „date la o parte” de UE și de statele sale membre care votează ca un singur bloc.

Cerința privind o dublă majoritate ar însemna că, atunci când UE participă la vot, la cvorumul obișnuit (și anume două treimi din voturile exprimate) s-ar adăuga cerința unei majorități simple a voturilor exprimate de celelalte părți la convenție. Printre aceste alte părți la convenție se numără statele părți care nu sunt membre ale UE și, după caz, statele membre ale UE care nu au obligații în temeiul exercitării de către Uniune a competenței sale.

Atunci când Uniunea participă la un vot dispunând de un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părți la convenție, cerința privind o dublă majoritate ar însemna că, pentru ca o decizie să fie adoptată în mod valabil, se va fi întrunit o majoritate de două treimi atunci când votul Uniunii (egal cu 22 de voturi) este susținut de o majoritate simplă a voturilor exprimate de cele 16 state părți la convenție care nu sunt membre ale UE. Atunci când Uniunea participă la un vot dispunând de un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părți la convenție și care au obligații în temeiul exercitării de către Uniune a competenței sale în domeniile cooperării judiciare în materie penală, azilului și nereturnării, se va fi întrunit o majoritate de două treimi atunci când votul Uniunii (egal cu 20 de voturi) este susținut de o majoritate simplă a voturilor exprimate de cele 16 state părți la convenție care nu sunt membre ale UE, alături de Danemarca și Irlanda.

În al treilea rând, în ceea ce privește normele specifice pentru alegerea membrilor GREVIO, se propune ca Uniunea să accepte adăugarea prevăzută la articolul 21 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, astfel cum a fost formulată de Secretariatul CoP, conform căreia fiecare membru al comitetului dispune de un vot. Întrucât articolul 20 și, prin urmare, principiul neadiționalității nu se aplică în contextul articolului 21 [articolul 21 alineatul (1)], pe lângă votul individual al fiecărui stat membru al UE care este parte la convenție, UE va dispune, la rândul său, de un vot UE. În ceea ce privește modificarea propusă constând în completarea articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul de procedură cu privire la deciziile de a solicita retragerea unuia sau a mai multor candidați la GREVIO prin intermediul unei cerințe privind o dublă majoritate, Uniunea ar trebui să accepte această cerință, ținând seama de caracterul excepțional al unor astfel de decizii. Într-un asemenea caz, majoritatea simplă, care completează majoritatea necesară de două treimi, va fi stabilită pe baza voturilor exprimate de reprezentanții altor părți decât UE și statele sale membre, astfel cum se sugerează și în observațiile scrise prezentate de Regatul Unit.

În al patrulea rând, în ceea ce privește articolul 25 referitor la modificările Regulamentului de procedură, trebuie remarcat faptul că astfel de decizii trebuie luate cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, fiecare parte la convenție dispunând de un vot, după cum se prevede la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf. Din motivele expuse mai sus, Uniunea ar trebui să accepte adăugarea unei cerințe privind dubla majoritate, astfel cum s-a propus de către Secretariatul CoP, sub rezerva anumitor ajustări. Mai precis, ar trebui clarificat faptul că principiul neadiționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 20 alineatul (1), în forma sa modificată, nu se aplică articolului 25. În plus, majoritatea simplă, care completează majoritatea necesară de două treimi, trebuie stabilită în același mod ca cel prevăzut la articolul 21 alineatul (4).

În al cincilea rând, se propune ca UE să sugereze eliminarea trimiterii la Uniunea Europeană de pe lista reprezentanților de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură care sunt autorizați să participe la reuniunile Comitetului părților fără drept de vot sau fără a beneficia de rambursarea cheltuielilor. Norma este caducă, deoarece Uniunea Europeană este acum membră cu drepturi depline a CoP.

Modificările propuse ale Regulamentului de procedură al CoP care urmează să fie prezentate Secretariatului CoP sunt enunțate în anexa la prezenta decizie.

4.Temei juridic

4.1.Temeiul juridic procedural

4.1.1.Principii

Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede posibilitatea adoptării unor decizii de stabilire „a pozițiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepția actelor care modifică sau completează cadrul instituțional al acordului.”

Conceptul de „acte cu efecte juridice” înglobează actele care au efecte juridice în temeiul normelor de drept internațional aplicabile organismului în cauză. Sunt incluse și instrumentele care nu au un caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, dar care „au vocația de a influența în mod decisiv conținutul reglementării adoptate de legiuitorul Uniunii” 9 .

4.1.2.Aplicarea la cazul în discuție

Comitetul părților este un organism instituit prin Convenția de la Istanbul. Modificările Regulamentului de procedură pe care Comitetul părților este invitat să le adopte constituie un act cu efecte juridice. Actul avut în vedere va avea caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, în conformitate cu articolul 67 alineatul (3) din convenție. Actul avut în vedere nu modifică și nu completează cadrul instituțional al convenției. Prin urmare, temeiul juridic procedural al deciziei propuse este articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

4.2.Temeiul juridic material

4.2.1.Principii

Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în baza articolului 218 alineatul (9) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul actului avut în vedere cu privire la care se ia o poziție în numele Uniunii. Dacă actul avut în vedere urmărește două obiective sau cuprinde două elemente, dintre care unul poate fi identificat ca fiind principal, iar celălalt ca având mai degrabă un caracter accesoriu, decizia adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE trebuie să se întemeieze pe un singur temei juridic material, respectiv cel impus de obiectivul sau de elementul principal sau predominant.

În ceea ce privește un act avut în vedere care urmărește simultan mai multe obiective sau care cuprinde mai multe elemente care sunt legate între ele în mod inextricabil, fără ca vreunul să fie accesoriu în raport cu un altul, temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE va trebui să includă, în mod excepțional, diferitele temeiuri juridice relevante.

4.2.2.Aplicarea la cazul în discuție

Obiectivul principal al actului avut în vedere constă în modificarea Regulamentului de procedură al CoP pentru a ține seama de implicațiile aderării Uniunii la Convenția de la Istanbul în ceea ce privește funcționarea comitetului. Referitor la temeiul juridic material, UE a aderat la Convenția de la Istanbul în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență exclusivă, și anume aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii 10 și cele legate de cooperarea judiciară în materie penală, azilul și nereturnarea 11 . Aderarea UE la Convenția de la Istanbul a fost reglementată prin două decizii distincte ale Consiliului pentru a ține seama de poziția specială a Danemarcei și a Irlandei cu privire la titlul V din TFUE. În consecință, este oportun ca poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul CoP în legătură cu actul avut în vedere să facă, la rândul său, obiectul a două decizii paralele.

Temeiul juridic al prezentei decizii vizează aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii. Prin urmare, temeiul juridic material al prezentei decizii este articolul 336 din TFUE.

4.3.Concluzie

Temeiul juridic al deciziei propuse ar trebui să fie articolul 336 din TFUE coroborat cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

2024/0013 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părților la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice referitoare la modificările Regulamentului de procedură al Comitetului părților în ceea ce privește aspectele legate de instituțiile și de administrația publică a Uniunii

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 336 coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului 12 în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului 13 în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea și a intrat în vigoare, pentru Uniune, la 1 octombrie 2023. Până în prezent, există 39 de părți la convenție, inclusiv Uniunea și 22 de state membre.

(2)Comitetul părților este organismul politic al mecanismului de monitorizare instituit prin Convenția de la Istanbul. În temeiul articolului 67 alineatul (3) din convenție, Comitetul părților și-a stabilit propriul Regulament de procedură. Acesta prevede că fiecare parte la convenție dispune de un vot. Aderarea Uniunii la convenție necesită anumite ajustări ale respectivului Regulament de procedură pentru a stabili modalitățile prin care Uniunea își exercită drepturile de vot în calitate de parte la convenție.

(3)În august 2023, Secretariatul Comitetului părților a propus anumite modificări ale Regulamentului de procedură pentru a reflecta impactul aderării Uniunii asupra funcționării comitetului și a solicitat statelor părți și Uniunii să prezinte sugestii de redactare în vederea adoptării, în 2024, a modificărilor. Modificările urmează să fie discutate și, dacă este posibil, adoptate în cadrul celei de a 16-a reuniuni a Comitetului părților din 6 iunie 2024.

(4)Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților, întrucât modificările aduse Regulamentului de procedură vor avea caracter obligatoriu pentru Uniune.

(5)În conformitate cu proiectele de modificări propuse de Secretariatul Comitetului părților, normele privind cvorumul pentru adoptarea deciziilor comitetului, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul de procedură, ar fi menținute, dar ar urma să fie completate de unele cerințe noi. Uniunea ar trebui să sprijine respectivele modificări aduse Regulamentului de procedură, sub rezerva anumitor ajustări care să reflecte domeniul de aplicare al aderării Uniunii la Convenția de la Istanbul.

(6)În ceea ce privește regula generală privind votul prevăzută la articolul 20 din Regulamentul de procedură, Secretariatul Comitetului părților propune includerea unei clauze de neadiționalitate, conform căreia fie Uniunea, fie statele sale membre ar avea dreptul de a vota cu privire la o anumită chestiune. Principiul neadiționalității este deja încorporat în alte convenții ale Consiliului Europei la care Uniunea a aderat și ar trebui să fie acceptat și în cazul de față. Cu toate acestea, formularea clauzei ar trebui adaptată pentru a reflecta faptul că Uniunea își exercită dreptul de vot cu un număr de voturi care variază în funcție de chestiunea supusă votului.

(7)În ceea ce privește regula generală privind votul prevăzută la articolul 20 din Regulamentul de procedură, Secretariatul Comitetului părților propune, de asemenea, includerea unei cerințe privind dubla majoritate, ceea ce înseamnă că o decizie va fi adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate numai dacă este susținută de o majoritate simplă a voturilor exprimate de statele părți la convenție care nu sunt state membre ale Uniunii. O astfel de cerință ar contrabalansa faptul că Uniunea deține o majoritate simplă în cadrul Comitetului părților în ceea ce privește voturile, răspunzând astfel eventualelor preocupări ale statelor părți terțe cu privire la ponderea votului Uniunii. Uniunea ar trebui să accepte cerința privind dubla majoritate, cu condiția ca aceasta să se aplice numai în cazul în care Uniunea participă la vot, iar formularea sa să fie adaptată pentru a reflecta faptul că Uniunea își exercită dreptul de vot cu un număr de voturi care variază în funcție de chestiunea supusă votului.

(8)În ceea ce privește normele specifice pentru alegerea membrilor Grupului de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („GREVIO”), Uniunea ar trebui să accepte modificarea propusă care prevede un vot suplimentar pentru Uniune pe lângă votul individual al fiecărui stat membru. În ceea ce privește, mai precis, deciziile de a solicita retragerea unuia sau a mai multor candidați care nu îndeplinesc condițiile pentru a deveni membru (membri) al (ai) GREVIO, Secretariatul Comitetului părților propune aplicarea unei cerințe privind dubla majoritate. Având în vedere caracterul excepțional al unor astfel de decizii, Uniunea ar trebui să accepte cerința sus-menționată, ceea ce înseamnă că majoritatea de două treimi din voturile exprimate, necesară pentru luarea unor asemenea decizii, ar trebui să includă o majoritate simplă a voturilor exprimate de reprezentanții altor părți decât Uniunea și statele sale membre.

(9)În ceea ce privește modificările Regulamentului de procedură care urmează să fie adoptate cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, fiecare parte la convenție dispunând de un vot, Uniunea ar trebui să accepte adăugarea unei cerințe privind dubla majoritate, astfel cum a fost propusă de Secretariatul Comitetului părților, sub rezerva clarificării faptului că principiul neadiționalității nu se aplică în astfel de cazuri.

(10)În ceea ce privește lista, care figurează în Regulamentul de procedură, a participanților care nu sunt membri ai Comitetului părților, mențiunea privind Uniunea Europeană ar trebui eliminată, deoarece a devenit caducă.

(11)Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului părților ar trebui să se bazeze pe proiectele anexate de modificări ale Regulamentului de procedură al comitetului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților, instituit în temeiul articolului 67 din convenție, cu privire la adoptarea unor modificări ale Regulamentului de procedură al Comitetului părților, care urmează să fie discutate și adoptate în cadrul uneia dintre reuniunile Comitetului părților din 2024, se bazează pe modificările aduse Regulamentului de procedură prevăzute în anexă.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Comisiei.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu,

Președintele

(1) Documentul IC-CP(2015)2, adoptat la 4 mai 2015.

(2) Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului din 1 iunie 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia, JO L 143 I, 2.6.2023, p. 1.

(3) Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului din 1 iunie 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, JO L 143 I, 2.6.2023, p. 4.

(4) În conformitate cu Protocoalele nr. 21 și nr. 22 anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(5) Situația ratificărilor la 10.1.2024: AT (2013); BE (2016); CY (2017); DE (2017); DK (2014); IE (2019); EL (2018); ES (2014); EE (2017) FI (2015); FR (2014); HR (2018); IT (2013); LU (2018); MT (2014); NL (2015); PL (2015); PT (2013); RO (2016); SI (2015); SV (2014); LV (2023).

(6) Comitetul părților – Convenția de la Istanbul, Combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (coe.int)

(7) A se vedea „Cadrul pentru supravegherea punerii în aplicare a recomandărilor adresate statelor părți”, adoptat de CoP la 13 aprilie 2021, IC-CP/Inf(2021)2.

(8) A se vedea: Convenția europeană privind protecția animalelor în timpul transportului internațional (revizuită), (ETS nr. 193); Convenția privind răspunderea civilă pentru pagubele care rezultă din activități periculoase pentru mediu (ETS nr. 150); Convenția europeană privind televiziunea transfrontieră (ETS nr. 132) și Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (ETS nr. 104).

(9) Hotărârea Curții de Justiție din 7 octombrie 2014, Germania/Consiliu, C-399/12, ECLI:EU:C:2014:2258, punctele 61-64.

(10) Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului din 1 iunie 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia, JO L 143 I, 2.6.2023, p. 1.

(11) Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului din 1 iunie 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, JO L 143 I, 2.6.2023, p. 4.

(12) Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului din 1 iunie 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia, JO L 143 I, 2.6.2023, p. 1.

(13) Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului din 1 iunie 2023 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, JO L 143 I, 2.6.2023, p. 4.