COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 11.12.2024
COM(2024) 570 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
privind contracararea amenințărilor hibride generate de utilizarea migrației ca armă și consolidarea securității la frontierele externe ale UE
Comunicare privind contracararea amenințărilor hibride generate de utilizarea migrației ca armă și consolidarea securității la frontierele externe ale UE
1. Provocări la frontierele terestre externe ale UE cu Rusia și Belarus și amenințarea la adresa securității Uniunii
În ultimii ani s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de activități răuvoitoare îndreptate împotriva Uniunii Europene, care exploatează conectivitatea mondială, lanțurile de aprovizionare, dependențele economice, lacunele juridice și deschiderea societăților noastre democratice. Aceste activități au luat forme sofisticate, de exemplu acte de sabotaj sau atacuri cibernetice menite să perturbe rețelele economice, energetice sau de transport, acțiuni străine de manipulare a informațiilor și ingerințe în procesele politice, indicând faptul că aceste atacuri hibride sunt din ce în ce mai îndrăznețe. UE ia măsuri pentru a-și consolida pregătirea și reziliența, iar Comisia este pregătită să sprijine statele membre să acționeze pe diferite fronturi.
În concluziile sale din octombrie 2024, Consiliul European a subliniat că nu li se poate permite Rusiei și Belarusului sau vreunei alte țări să abuzeze de valorile noastre, inclusiv de dreptul la azil, și nici să ne submineze democrațiile. Consiliul European și-a exprimat solidaritatea cu Polonia și cu alte state membre care s-au confruntat cu aceste provocări și și-a subliniat hotărârea de a asigura un control eficace al frontierelor externe ale Uniunii prin toate mijloacele disponibile, inclusiv cu sprijinul Uniunii Europene, în conformitate cu dreptul UE și cu dreptul internațional. Consiliul European a clarificat faptul că situațiile ieșite din comun impun măsuri corespunzătoare( 1 ). În decembrie 2023, Consiliul European condamnase deja toate atacurile hibride, inclusiv instrumentalizarea migranților de către țări terțe în scopuri politice, și a exprimat hotărârea Uniunii de a contracara orice astfel de atacuri lansate de Rusia și Belarus( 2 ). Prezenta comunicare vizează frontierele terestre externe ale UE cu Rusia și Belarus, însă considerațiile prevăzute în aceasta pot fi aplicate și în alte locuri dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător de circumstanțele specifice.
Din februarie 2022, prin agresiunea sa militară împotriva Ucrainei, Rusia încalcă grav dreptul internațional, inclusiv Carta Organizației Națiunilor Unite( 3 ), subminând securitatea și stabilitatea europeană și mondială. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei reprezintă totodată un atac la adresa valorilor democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale. Rusia nu acționează de una singură. Belarus i-a fost adesea alături și a oferit un sprijin decisiv pentru activitățile Rusiei. Acest lucru este valabil în special de la impunerea de sancțiuni vizând regimul lui Lukașenko, în urma alegerilor prezidențiale frauduloase din 2020. La momentul respectiv, Belarus, sprijinită de Rusia, a lansat o operațiune menită să creeze o rută de migrație artificială prin frontierele sale terestre cu statele membre, în special Letonia, Lituania și Polonia, către alte țări europene.
Pe lângă faptul că acțiunile Rusiei au readus războiul pe continentul european, acestea au creat și un sentiment de insecuritate și instabilitate. Acest lucru este accentuat de intensificarea provocărilor și de utilizarea tacticilor de război hibrid, cum ar fi utilizarea migranților ca armă, prin care Rusia și Belarus facilitează în mod artificial și ilegal( 4 ) fluxurile de migrație ilegală către frontierele externe ale UE. Rusia și Belarus profită de oameni, utilizându-i într-un act de ostilitate și ignorând situația vulnerabilă în care se află aceștia. Rusia și Belarus utilizează acest război hibrid ca instrument politic, cu obiectivul de a ne destabiliza societățile și de a submina unitatea Uniunii Europene. Acest lucru pune în pericol nu numai securitatea națională și suveranitatea statelor membre, ci și siguranța și integritatea spațiului Schengen și securitatea Uniunii în ansamblu. Utilizarea violenței de către persoane, în special atunci când acționează în grup, împotriva polițiștilor de frontieră în contextul unor intrări ilegale în Uniune agravează și mai mult situația și are un impact grav asupra societății din UE. Nu în cele din urmă, activitățile orchestrate de Rusia și Belarus vizează totodată să slăbească sprijinul pe care Uniunea și cetățenii săi îl acordă Ucrainei în eforturile sale legitime de autoapărare.
Anul acesta, numărul de sosiri ilegale la frontierele UE-Belarus a sporit semnificativ (s-a înregistrat o creștere de 66 % în 2024 comparativ cu aceeași perioadă din 2023), în special la frontiera dintre Polonia și Belarus. Această creștere este alimentată și de implicarea autorităților belaruse în facilitarea trecerilor, și anume prin autorizarea accesului în zona de frontieră și punerea la dispoziția migranților de scări și alte dispozitive. Autoritățile ruse facilitează aceste deplasări, dovadă fiind că peste 90 % dintre migranții care trec ilegal frontiera dintre Polonia și Belarus au o viză de student sau turistică emisă de Rusia. Evenimente similare au fost observate în 2023 la frontiera dintre Finlanda și Rusia, unde majoritatea migranților dețineau o viză rusă valabilă și încercaseră deja anterior să intre în UE prin Belarus. Un acord recent între Belarus și Rusia privind recunoașterea reciprocă a vizelor( 5 ) ar putea facilita și mai mult circulația resortisanților țărilor terțe între Rusia și Belarus, inclusiv a celor care intenționează să treacă ilegal frontiera către UE. În plus, situația la celelalte segmente ale frontierelor Uniunii cu Rusia și Belarus rămâne îngrijorătoare, având în vedere amenințările persistente legate de utilizarea migranților ca armă.
Pentru a garanta securitatea Uniunii și integritatea teritorială a statelor membre, este necesar ca statele membre care se învecinează cu Rusia și Belarus să poată acționa decisiv și ferm pentru a controla în mod eficace frontierele externe ale Uniunii. Statele membre au responsabilitatea de a menține ordinea publică și de a proteja securitatea internă pe teritoriile lor naționale. De asemenea, acestea au datoria de a lua toate măsurile necesare pentru a controla și a gestiona în mod eficient frontierele externe în vederea asigurării unui nivel ridicat de securitate în cadrul Uniunii, astfel cum prevede dreptul UE.
Dreptul la azil, respectarea demnității umane și principiul nereturnării reprezintă elemente fundamentale. În conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul UE, statele membre pot să acționeze în mod decisiv atunci când acest lucru este necesar pentru a menține securitatea și ordinea publică, respectând în același timp drepturile oricărei persoane afectate de măsuri. Având în vedere caracterul grav și persistent al amenințării la adresa securității Uniunii și a integrității teritoriale a statelor membre, statele membre pot invoca, în mod excepțional și în condiții stricte, dispozițiile tratatului pentru a impune dispoziții mai restrictive decât cele prevăzute în prezent în legislația secundară a UE, sub controlul Curții de Justiție.
2. Răspunsul oferit de UE prin politici și sprijin operațional
Uniunea Europeană a luat o serie de măsuri pentru a combate instrumentalizarea migranților atunci când această practică a fost utilizată de Belarus la frontierele sale cu Letonia, Lituania și Polonia în 2021 și, în special, de Rusia la frontiera sa cu Finlanda. Pe lângă un puternic sprijin politic, Uniunea a depus eforturi financiare, operaționale și diplomatice, inclusiv împreună cu țările de origine și de tranzit, pentru a asigura un răspuns eficace.
Întrucât instrumentalizarea migranților de către actori statali ostili se suprapune adesea cu acțiunile unor organizații criminale și ale persoanelor care introduc ilegal migranți, problema a fost abordată în Planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025)( 6 ). În plus, în propunerea de directivă privind introducerea ilegală de migranți( 7 ), Comisia a propus introducerea unei noi infracțiune, de instigare publică, pentru a combate activitățile persoanelor care introduc ilegal migranți care incită în mod intenționat migranții (inclusiv în contextul instrumentalizării) să intre, să tranziteze sau să rămână ilegal în UE. Instrumentalizarea migranților este considerată o circumstanță agravantă care poate înăspri nivelul sancțiunilor. Codul frontierelor Schengen revizuit recunoaște în mod explicit că situațiile de instrumentalizare a migranților pot justifica închiderea temporară a punctelor de trecere de la frontierele externe în cauză. Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a menține securitatea și ordinea publică în cazul în care un număr mare de migranți încearcă să treacă frontierele lor externe în mod neautorizat, în masă și utilizând forța. În conformitate cu Regulamentul privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră( 8 ), statele membre pot să deroge de la anumite norme procedurale ale dreptului UE în materie de azil pentru a face față situațiilor de instrumentalizare( 9 ).
În prezent, Comisia colaborează cu statele membre pentru a pune în aplicare normele prevăzute în Pactul privind migrația și azilul, inclusiv Regulamentul privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră. Comisia sprijină statele membre să își pregătească planurile naționale de punere în aplicare, care urmează să fie prezentate până la 12 decembrie 2024. Aceste planuri de punere în aplicare trebuie să prevadă măsuri adecvate pentru ca și statele membre, la rândul lor, să fie pregătite să facă față problemei instrumentalizării, astfel cum se prevede în Regulamentul privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră, și ar putea fi completate de alte instrumente care să țină seama de situațiile excepționale de la frontierele externe ale UE, astfel cum sunt descrise în prezenta comunicare, cu scopul de a asigura securitatea Uniunii și integritatea teritorială a statelor membre.
În plus, Comisia continuă să depună eforturi într-o serie de domenii pentru a spori reziliența generală a Uniunii și capacitatea sa de a reacționa la diferite tipuri de amenințări hibride. În acest context, Comisia a propus noi norme care să îi permită UE să adopte măsuri împotriva operatorilor de transport (aerian, maritim, pe căi navigabile interioare, feroviar și rutier) care facilitează sau se implică în traficul de persoane sau introducerea ilegală de migranți. Comisia îndeamnă Parlamentul European și Consiliul să înregistreze progrese rapide cu privire la propunerea respectivă. Pentru a răspunde utilizării tot mai frecvente a mijloacelor comerciale de transport de către persoanele care introduc ilegal migranți, inclusiv în scopul instrumentalizării migranților, Comisia a adoptat în 2023 și pune în aplicare în prezent un set de instrumente privind operatorii de transport pentru a consolida conștientizarea situației și schimbul de informații, atât între statele membre și agențiile UE, cât și cu partenerii internaționali, părțile interesate din sector, autoritățile naționale și organizațiile internaționale.
Comisia este hotărâtă să abordeze dimensiunea online a instrumentalizării pentru a contracara diseminarea conținutului dăunător și manipularea informațiilor, precum și ingerințele străine care ne polarizează societățile și conduc la radicalizare și violență. Acest lucru se va realiza prin punerea în aplicare a unor noi acte legislative, cum ar fi Regulamentul privind serviciile digitale, și prin cooperarea cu industria tehnologică. UE întreprinde o gamă largă de acțiuni în toate domeniile de politică (inclusiv infrastructura critică și provocările în materie de securitate cibernetică) pentru a contracara amenințările hibride și dispune, începând din 2022, de un set de instrumente hibride, ca parte a Busolei strategice pentru consolidarea securității și apărării UE în următorul deceniu( 10 ).
Agențiile UE oferă în prezent sprijin operațional în regiunile frontaliere terestre estice ale UE și sunt pregătite să îl intensifice pentru a ajuta statele membre să contracareze amenințările la adresa securității la frontierele noastre externe. Frontex poate oferi sprijin prin intermediul operațiunilor comune, al intervențiilor rapide la frontieră și prin facilitarea schimbului de informații, asistență tehnică, consolidarea capacităților și formare, precum și prin trimiterea de ofițeri de legătură. De asemenea, pot fi detașați agenți invitați din cadrul Europol pentru a sprijini controalele de securitate secundare. La cererea statelor membre, Agenția Uniunii Europene pentru Azil (EUAA) poate să ofere sprijin prin intermediul experților tehnici pentru a consolida serviciile de primire și de azil, în funcție de necesități. Eurojust este pregătită să sprijine anchetele și urmăririle penale, precum și echipele comune de anchetă conduse de procurori în statele membre afectate. În plus, mecanismul de protecție civilă al Uniunii este un instrument eficace utilizat deja în 2021 pentru a sprijini Lituania, care se confrunta cu instrumentalizarea migranților, și pe care toate statele membre vizate îl pot utiliza ca să se pregătească pentru amenințările generate de utilizarea migranților ca armă și să ofere sprijin eficace, inclusiv persoanelor aflate în dificultate.
De asemenea, Comisia și-a sporit sprijinul financiar. În 2021, Comisia a inițiat un dialog cu Letonia, Lituania și Polonia pe tema sprijinului financiar în scopul gestionării frontierelor, în plus față de sumele deja alocate prin programele naționale în cadrul Instrumentului pentru managementul frontierelor și politica de vize (IMFV) pentru perioada 2021-2027 (360 de milioane EUR)( 11 ). De atunci, Comisia a lansat alte acțiuni specifice în cadrul facilității tematice IMFV pentru a consolida capacitățile de supraveghere a frontierelor ale statelor membre și pentru a răspunde noilor provocări la frontierele externe, inclusiv o cerere de propuneri în valoare de 150 de milioane EUR cu scopul de a sprijini țările învecinate Belarusului și Rusiei să facă față noilor amenințări la adresa securității.
Pe lângă cele de mai sus, Consiliul a instituit, de asemenea, un cadru pentru măsuri restrictive ca răspuns la acțiunile destabilizatoare ale Rusiei în străinătate( 12 ). Grație acestui nou cadru, UE poate viza persoanele și entitățile implicate în acțiuni și politici, inclusiv instrumentalizarea migranților de către guvernul Rusiei, care subminează valorile fundamentale ale UE și ale statelor sale membre, precum și securitatea, independența și integritatea acestora. În temeiul acestui cadru nou instituit, cei vizați vor face obiectul înghețării activelor, iar cetățenilor și întreprinderilor din UE li se va interzice să le pună la dispoziție fonduri. În plus, persoanele fizice pot face, de asemenea, obiectul unei interdicții de călătorie.
3. Contextul juridic
În temeiul Codului frontierelor Schengen, statele membre trebuie să protejeze frontierele externe ale UE. Acestea au obligația de a menține integritatea spațiului Schengen prin prevenirea trecerilor neautorizate ale frontierei, prin combaterea criminalității transfrontaliere și prin luarea de măsuri împotriva persoanelor care au trecut ilegal frontiera( 13 ). Statele membre sunt cele care au, în principiu, dreptul de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea străinilor( 14 ).
Totodată, în cadrul gestionării frontierelor externe ale UE, statele membre trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiul nereturnării. Acest principiu este stabilit în Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și în Protocolul din 1967 la aceasta („Convenția de la Geneva”), în Carta drepturilor fundamentale, precum și în Codul frontierelor Schengen. Principiul nereturnării face parte din dreptul cutumiar obligatoriu pentru toate statele și este consacrat într-o serie de acorduri internaționale, cum ar fi Convenția împotriva torturii( 15 ) și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice( 16 ). Principiul nereturnării protejează persoanele în cazul cărora există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării, ar fi expuse unui risc real de a fi supuse torturii ori altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante.
Convenția de la Geneva prevede în mod expres o excepție de la principiul nereturnării( 17 ) în sensul convenției respective, definind anumite situații excepționale în care acest principiu nu se poate aplica. Excepția se referă la persoanele pentru care există motive întemeiate să fie considerate un pericol pentru securitatea țării sau care au fost condamnate pentru o infracțiune deosebit de gravă și constituie un pericol pentru comunitate( 18 ).
Sistemul european comun de azil (SECA) se bazează pe aplicarea deplină și globală a Convenției de la Geneva( 19 ). Carta drepturilor fundamentale( 20 ) consacră dreptul la azil pornind de la normele prevăzute de Convenția de la Geneva( 21 ) si principiul nereturnării( 22 ), care se întemeiază pe articolul 4 din Al patrulea protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului („Convenția CEDO”) și articolele 3 și 15 din Convenția CEDO. Drepturile fundamentale prevăzute în cartă au aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor( 23 ) și trebuie respectate atunci când se aplică dreptul UE.
În acest moment, la frontiera externă a UE cu Rusia și Belarus, este clar că statele membre sunt supuse unui atac hibrid din partea unor state ostile care intenționează să destabilizeze o regiune printr-un război de agresiune împotriva Ucrainei, utilizând concomitent migrația ca armă pentru a submina securitatea Uniunii. Comisia se angajează să sprijine statele membre pentru ca acestea să împiedice Rusia și Belarus să își atingă obiectivele, utilizând principiile și valorile pe care noi le promovăm ca armă împotriva noastră. Amenințarea persistentă la aceste frontiere externe și efectele pe care le are asupra securității Uniunii și a statelor membre vizate reprezintă o situație excepțională și foarte gravă. De fapt, mediul de securitate al Uniunii Europene s-a schimbat dramatic față de momentul în care au fost adoptate instrumentele de drept internațional relevante și ar putea fi necesar ca acest lucru să fie luat în considerare în aplicarea lor.
Asigurarea securității naționale este responsabilitatea fiecărui stat membru, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE. Aceasta ar trebui înțeleasă ca incluzând integritatea funcțiilor esențiale ale statului și interesele fundamentale ale societății( 24 ), protejarea integrității teritoriale și menținerea ordinii publice. Articolul 72 din TFUE recunoaște că, în circumstanțe excepționale, statele membre pot fi nevoite să ia măsuri, din motive de ordine publică sau de siguranță publică, care derogă de la legislația secundară a UE, fapt confirmat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Orice astfel de derogări ar trebui să fie excepționale și să se aplice numai în cazuri clar definite( 25 ).
Astfel cum a afirmat Consiliul European, Comisia recunoaște că statele membre trebuie să aibă posibilitatea să ia măsurile necesare pentru a se apăra împotriva atacurilor hibride desfășurate de Rusia și Belarus și pentru a-și proteja securitatea națională, ordinea publică și suveranitatea( 26 ). Statele membre își pot defini ele însele interesele esențiale de securitate și pot adopta măsurile adecvate pentru a le proteja, asigurându-se, în același timp, că acestea respectă dreptul UE și dreptul internațional( 27 ).
În contracararea atacurilor hibride desfășurate de Rusia și Belarus, statele membre se confruntă cu acțiuni care, prin natura și importanța lor, pun în pericol securitatea națională. Poate fi necesar ca statele membre să adopte măsuri care ar putea implica ingerințe serioase în drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul de azil și garanțiile conexe, sub rezerva cerințelor prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă( 28 ). În special, exercitarea drepturilor fundamentale din cartă poate fi limitată( 29 ) dacă acest lucru se prevede prin lege și numai în măsura în care substanța drepturilor este garantată, dacă se acordă atenția cuvenită principiilor proporționalității și necesității, iar restricțiile răspund obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți( 30 ).
Uniunea Europeană s-a confruntat deja cu o situație în care limitarea drepturilor fundamentale consacrate în cartă a fost necesară pentru a contracara amenințările hibride lansate de Rusia. În martie 2022, Uniunea le-a interzis temporar anumitor operatori ruși controlați de stat dreptul de difuzare pe teritoriul UE din cauza propagandei și a dezinformării vizând societatea civilă din Uniune( 31 ). Amenințarea a reprezentat un risc grav pentru ordinea și securitatea publică. Deși decizia a afectat dreptul fundamental la libertatea de exprimare și de informare, precum și libertatea de a desfășura o activitate comercială, Tribunalul a confirmat legalitatea acesteia, întrucât a respectat cerințele prevăzute de cartă( 32 ), iar obiectivul măsurii, și anume protejarea valorilor Uniunii, în special a securității și a ordinii publice, a justificat o astfel de limitare( 33 ). Fără a aduce atingere diferențelor evidente dintre libertatea de exprimare și dreptul de azil, acest precedent oferă orientări relevante privind condițiile legale de restricționarea drepturilor prevăzute în cartă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului („CEDO”) a recunoscut, de asemenea, că anumite situații excepționale au un impact asupra interpretării drepturilor prevăzute în Convenția CEDO. În special, după cum a statuat Curtea, comportamentul migranților de a utiliza forța, în grupuri mari, pentru a lua cu asalt un gard la frontieră( 34 ) sau de a exploata efectul de masă pentru a trece ilegal frontiera( 35 ), fără a recurge la procedurile oficiale de intrare, poate justifica o acțiune a statului care să nu fie considerată o încălcare a interzicerii expulzării colective.
4. Cooperarea cu Uniunea și cu alte state membre
Comisia recunoaște că, având în vedere amenințările hibride lansate de statele ostile, care pun în pericol atât securitatea și integritatea teritorială a statelor membre, cât și menținerea ordinii publice, statele membre pot adopta măsuri excepționale pentru a se apăra împotriva amenințărilor externe.
Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și, în acest context, ostilitatea generală pe care Rusia, cu complicitatea Belarusului, o menține față de Uniunea Europeană au creat un context de insecuritate pentru Uniune. Una dintre cele mai grave manifestări ale acestei situații este utilizarea migrației ca armă prin încurajarea continuă a migranților și facilitarea încercării lor de a ajunge la frontierele terestre externe estice ale Uniunii, cu intenția de a exercita presiuni asupra statelor membre și a Uniunii.
Confruntate cu această situație, statele membre afectate trebuie să se poată apăra, să își asigure integritatea teritorială, să mențină ordinea publică și să își protejeze securitatea națională, astfel cum se recunoaște la articolul 4 alineatul (2) din TUE și la articolul 72 din TFUE, precum și securitatea Uniunii în ansamblul său. În același timp, prin acțiunile lor, Rusia și Belarus profită de oameni, unii dintre aceștia fiind în situații vulnerabile, iar drepturile fundamentale, demnitatea și nevoile lor speciale trebuie protejate, în conformitate cu dreptul UE și cu dreptul internațional.
Acțiunile întreprinse de statele membre pentru a menține securitatea națională în conformitate cu tratatele trebuie să respecte limitele și condițiile prevăzute de dreptul UE. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene oferă orientări utile privind condițiile și limitele care trebuie luate în considerare.
Toate măsurile trebuie să fie proporționale și adecvate pentru a răspunde amenințării lansate de Rusia și Belarus și trebuie să se limiteze la ceea ce este strict necesar( 36 ). Statele membre trebuie să explice caracterul necesar al măsurilor și să ofere justificări atunci când adoptă măsuri care au ca obiectiv protejarea securității naționale, în conformitate cu tratatele( 37 ). Pura invocare a protejării intereselor, chiar și în cazul unor interese fundamentale, nu este suficientă pentru a satisface cerința motivării( 38 ). Prin cerința a de a demonstra caracterul adecvat și necesar al măsurilor, statelor membre li se impune și să explice de ce dispozițiile privind flexibilitatea care sunt deja prevăzute de acquis nu sunt adecvate pentru a răspunde circumstanțelor respective( 39 ).
În plus, măsurile care pot conduce la limitarea anumitor drepturi fundamentale trebuie să aibă un caracter temporar. Limitarea în timp a măsurilor este importantă atunci când se evaluează dacă esența dreptului în cauză este respectată( 40 ), întrucât măsurile excepționale trebuie să fie țintite, adaptate la circumstanțele specifice și limitate la perioada de timp necesară.
Comisia încurajează statele membre să evalueze cu atenție toate interesele aflate în joc și să utilizeze toate posibilitățile oferite de ordinea juridică a Uniunii atunci când iau măsuri excepționale pentru combaterea atacurilor hibride, astfel cum se subliniază în prezenta comunicare. Având în vedere că aceste măsuri protejează frontiera externă comună, precum și securitatea internă și externă a Uniunii în sine, și având în vedere principiul cooperării loiale( 41 ), statele membre sunt invitate să coopereze strâns cu Uniunea și cu alte state membre. Comisia este pregătită să își joace rolul instituțional și să asigure protecția interesului general al Uniunii. Este necesară coordonarea între statele membre învecinate pentru a asigura coerența și eficacitatea acțiunilor.
În acest context, este important ca statele membre să consulte Comisia și să informeze celelalte state membre cu privire la măsurile excepționale pe care intenționează să le adopte pentru a combate atacurile hibride desfășurate de Rusia și Belarus. Este important ca statele membre să transmită informații privind măsurile pe care urmează să le adopte, durata și domeniul lor de aplicare, temeiul juridic și modul în care intenționează să respecte principiile și limitele care decurg din dreptul UE și din dreptul internațional, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale.
Comisia este pregătită să colaboreze cu statele membre care iau astfel de măsuri excepționale, pentru a se asigura faptul că sunt luate în considerare toate considerațiile relevante. Comisia va susține întotdeauna statele membre în eforturile lor de a menține o Uniune sigură și securizată, cu un spațiu Schengen pe deplin funcțional, în beneficiul tuturor cetățenilor UE și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. Uniunea nu va permite niciunui stat ostil să abuzeze de valorile europene.
() Concluziile Consiliului European, 17.10.24, EUCO 24/25, punctul 38.
() Concluziile Consiliului European, 15.12.23, EUCO 20/23, punctul 30.
() Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite ES-11/1, 1.3.2022, n2227227.pdf .
() Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.
() Acordul dintre Rusia și Belarus a fost ratificat în februarie 2023, urmând să intre în vigoare la 8 decembrie 2024. Acesta prevede că străinii care au primit o viză emisă de Rusia sau Belarus pot trece frontierele celeilalte țări fără a fi nevoiți să obțină o altă viză.
() Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Un plan de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025), 29.9.2021, COM(2021) 591 final.
() Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime de prevenire și combatere a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate în Uniune și de înlocuire a Directivei 2002/90/CE a Consiliului și a Deciziei-cadru 2002/946/JAI a Consiliului, COM/2023/755 final.
() Regulamentul (UE) 2024/1359 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind abordarea situațiilor de criză și de forță majoră în domeniul migrației și azilului și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1147, PE/19/2024/REV/1, JO L, 2024/1359, 22.5.2024.
() De exemplu, prin prelungirea duratei procedurilor la frontieră și extinderea domeniului lor de aplicare la toți solicitanții de protecție internațională, precum și prin prelungirea termenelor pentru înregistrarea cererilor de azil.
() https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2022/03/21/a-strategic-compass-for-a-stronger-eu-security-and-defence-in-the-next-decade/.
() Un sprijin suplimentar, în valoare totală de 200 de milioane EUR, a fost acordat în 2022 printr-o acțiune specifică în cadrul facilității tematice IMFV [și al asistenței de urgență (EMAS) pentru Lituania].
() Regulamentul (UE) 2024/2642 al Consiliului din 8 octombrie 2024 privind măsuri restrictive având în vedere activitățile destabilizatoare ale Rusiei, ST/8744/2024/INIT, JO L, 2024/2642, 9.10.2024.
() Articolul 13 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (codificare), JO L 77, 23.3.2016, p. 1.
() A se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea Abdulaziz, Cabales și Balkandali/Regatul Unit, 28.5.85, punctul 67, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Marea Cameră, hotărârea N.D și N.T./Spania, 13.2.2020, punctul 167.
() Articolul 3 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, 10.12.1984, Rezoluția Adunării Generale nr. 39/46.
() Articolul 7 coroborat cu articolul 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 16.12.1966, Rezoluția Adunării Generale 2200A (XXI).
() Articolul 33 alineatul (1) din Convenția din 1951 privind statutul refugiaților: „Niciun stat contractant nu va expulza sau returna în niciun fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate pe motiv de rasă, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinii politice.”
() Articolul 33 alineatul (2) din Convenția din 1951 privind statutul refugiaților: „Beneficiul prezentei dispoziții nu va putea totuși fi invocat de către un refugiat față de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea țării unde se găsește sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crimă sau un delict deosebit de grav, constituie o amenințare pentru comunitatea țării respective”.
() Articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
() Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, JO C 326, 26.10.2012, p. 391.
() Articolul 18 din cartă.
() Articolul 19 din cartă.
() Articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
() Cauzele conexate C-511/18, C-512/18 și C-520/18 La Quadrature du Net și alții/Premier ministre și alții, ECLI:EU:C:2020:791, punctul 135.
() Cauzele conexate C‑715/17, C‑718/17 și C‑719/17 La Comisia/Polonia, Comisia/Ungaria și Comisia/Cehia, ECLI:EU:C:2020:257, punctul 143.
() Concluziile Consiliului European, 17.10.24, EUCO 24/25, punctul 38.
() Cauzele conexate C‑715/17, C‑718/17 și C‑719/17 La Comisia/Polonia, Comisia/Ungaria și Comisia/Cehia, ECLI:EU:C:2020:257, punctul 143.
() Cauzele conexate C-511/18, C-512/18 și C-520/18 La Quadrature du Net și alții/Premier ministre și alții, ECLI:EU:C:2020:791, punctul 136.
() Cu excepția drepturilor care nu pot face obiectul unor derogări, de exemplu principiul nereturnării.
() Articolul 52 alineatul (1) din cartă.
() Decizia (PESC) 2022/351 a Consiliului din 1 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/512/PESC privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina, JO L 65, 2.3.2022, p. 5.
() T-125/22, RT France/Consiliul Uniunii Europene, ECLI:EU:T:2022:483, punctul 145.
() T-125/22, RT France/Consiliul Uniunii Europene, ECLI:EU:T:2022:483, punctul 202.
() CEDO, Marea Cameră, N.D și N.T./Spania, 13.2.2020, punctul 231.
() CEDO, A.A. și alții/Macedonia de Nord, 5.4.2022, punctul 123.
() Cauzele conexate C-511/18, C-512/18 și C-520/18 La Quadrature du Net și alții/Premier ministre și alții, ECLI:EU:C:2020:791, punctul 147; cauza C-808/18 Comisia/Ungaria, ECLI:EU:C:2020:1029, punctele 216 și 261; cauzele conexate C‑715/17, C‑718/17 și C‑719/17 La Comisia/Polonia, Comisia/Ungaria și Comisia/Cehia, ECLI:EU:C:2020:257, punctul 152.
() C-72/22 PPU M.A, ECLI:EU:C:2022:505, punctul 70; cauza C-808/18 Comisia/Ungaria, ECLI:EU:C:2020:1029, punctul 214.
() Cauzele conexate C‑715/17, C‑718/17 și C‑719/17 La Comisia/Polonia, Comisia/Ungaria și Comisia/Cehia, ECLI:EU:C:2020:257, punctul 145.
() Cauza C-808/18 Comisia/Ungaria, ECLI:EU:C:2020:1029, punctele 217-218.
() T-125/22, RT France/Consiliul Uniunii Europene, ECLI:EU:T:2022:483, punctul 154.
() Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.