COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 7.5.2024
COM(2024) 192 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
Al patrulea raport de evaluare a punerii în aplicare a Directivei privind consolidarea securității portuare (care vizează perioada 2019-2023)
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
Al patrulea raport de evaluare a punerii în aplicare a Directivei privind consolidarea securității portuare
1. Introducere
Directiva 2005/65/CE 1 privind consolidarea securității portuare (denumită în continuare „directiva”) are ca obiectiv principal completarea măsurilor luate în 2004 prin Regulamentul (CE) nr. 725/2004 2 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare (denumit în continuare „regulamentul”).
Domeniul de aplicare al regulamentului a fost limitat la măsurile de securitate la bordul navelor și la interfața imediată dintre port și navă. Acestea sunt obligațiile, provenind în principal din ISPS (Codul internațional pentru securitatea navelor și a instalațiilor portuare), pentru a căror punere în aplicare s-au angajat cu prioritate statele membre înainte să accepte punerea în aplicare a unor obligații suplimentare în cadrul adoptării directivei. Directiva completează mecanismul prevăzut în regulament prin instituirea unui sistem de securitate în întreaga incintă portuară în scopul garantării unui nivel de securitate ridicat și egal în toate porturile europene care furnizează servicii directe pentru navele maritime 3 .
În Uniunea Europeană sunt exploatate peste 1 000 de porturi maritime comerciale, de-a lungul a 60 000 de kilometri de coastă, aceasta fiind astfel una dintre regiunile cu cele mai multe porturi din lume. Dintre acestea, aproape 850 (a se vedea punctul 5.1.) se înscriu în domeniul de aplicare al directivei, și anume toate porturile în care se află una sau mai multe instalații portuare vizate de un plan de securitate aprobat în temeiul regulamentului.
Obiectivul directivei este să amelioreze coordonarea măsurilor de securitate în zonele portuare care nu fac obiectul regulamentului și să permită sprijinirea măsurilor de securitate luate în conformitate cu regulamentul prin întărirea securității în porturi. În timp ce adoptarea de măsuri de securitate la nivelul instalației portuare ține în mod esențial de responsabilitatea operatorului acestei instalații portuare 4 , măsurile de securitate adecvate la nivelul portului angajează în mod prioritar responsabilitatea autorității portuare 5 și a autorităților care au în sarcină menținerea ordinii și siguranței publice, precum și măsurile de securitate în zonele portuare (atât în zonele publice, cât și în cele operaționale).
Articolul 19 din directivă prevede evaluarea de către Comisie a respectării directivei și a eficacității măsurilor luate, până cel târziu la 15 decembrie 2008 și, ulterior, din cinci în cinci ani.
Primul raport a fost adoptat la 20 ianuarie 2009 6 , al doilea la 18 noiembrie 2013 7 , iar al treilea la 25 aprilie 2019 8 . Acest al patrulea raport descrie măsurile luate pentru a favoriza punerea în aplicare a unor măsuri de securitate portuară omogene la nivelul Uniunii în cursul ultimei perioade de referință de cinci ani.
Prezentul raport se fundamentează pe:
–informațiile furnizate de autoritățile responsabile cu securitatea maritimă ale statelor membre și de alte părți interesate;
–rezultatele numeroaselor inspecții realizate de Comisie în domeniul securității portuare pentru monitorizarea directivei în perioada de referință;
–dialogul constant purtat cu autoritățile naționale și cu diverșii actori din sectorul maritim și portuar.
Raportul atrage atenția asupra progreselor înregistrate, asupra diferitelor provocări întâmpinate în ceea ce privește obținerea rezultatelor dorite, dar și asupra impactului global pe care îl are punerea în aplicare a directivei.
2. Concluziile primului, ale celui de al doilea și ale celui de al treilea raport
Primul raport, elaborat în 2008 de Comisie, pentru a evalua inițial conformitatea cu directiva (în conformitate cu articolul 19) și eficacitatea măsurilor luate, sublinia faptul că, deși directiva fusese adoptată în prima lectură, cu un larg sprijin în Parlamentul European și cu unanimitate în Consiliu, au existat întârzieri semnificative în transpunerea directivei de către statele membre. Aceasta a dus la lansarea unor acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, dintre care două s-au finalizat cu hotărâri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor 9 .
La sfârșitul acestei perioade de evaluare, dispozițiile directivei fuseseră în sfârșit transpuse în dreptul intern al marii majorități a statelor membre. Din păcate, aplicarea lor în practică se confrunta în continuare cu dificultăți de ordin organizațional și funcțional la nivelul porturilor în sine, deoarece administrațiile locale nu dispuneau încă de toate elementele necesare pentru a asigura punerea în aplicare a directivei. Principala dificultate era legată de definirea perimetrului portului din perspectiva securității.
Al doilea raport (care vizează perioada 2009-2013) a indicat progrese semnificative, dar a relevat că măsurile necesare pentru realizarea unei aplicări integrale a tuturor dispozițiilor directivei necesitau în continuare îmbunătățiri în majoritatea statelor membre. Nivelul de securitate în porturile europene a crescut, iar efectul combinat al punerii în aplicare a regulamentului și al aplicării directivei a permis realizarea unui cadru credibil pentru prevenirea atentatelor la securitatea porturilor și pentru obținerea unei protecții adecvate a activităților maritime și portuare.
Punerea în aplicare a măsurilor de securitate a dus deseori la revizuirea organizării porturilor, precum – de exemplu - în ceea ce privește circulația și depozitarea mărfurilor, controlul accesului la diferite părți ale portului sau definiția zonelor de acces restricționat. Aceste măsuri s-au dovedit a fi tot atâtea atuuri pentru ameliorarea eficacității activităților portuare, într-un mediu foarte concurențial.
Al treilea raport (care vizează perioada 2014-2018) a concluzionat că s-au înregistrat noi progrese semnificative. Cu toate acestea, în unele state membre nu fuseseră puse integral în aplicare toate măsurile de securitate, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexele I și II la directivă, fiind necesare îmbunătățiri suplimentare.
3. Măsuri însoțitoare și de monitorizare a punerii în aplicare, luate de la sfârșitul perioadei de evaluare precedente
Conform principiului subsidiarității, directiva prevede că statele membre determină ele însele limitele fiecărui port și lasă la latitudinea acestora decizia aplicării dispozițiilor directivei în zonele adiacente. În plus, statele membre trebuie să se asigure că evaluările și planurile de securitate portuară sunt corect elaborate. Cu toate acestea, în cursul perioadei de evaluare, unele porturi nu erau încă în măsură să îndeplinească cerințele directivei, în special cele referitoare la stabilirea de limite pentru a consolida securitatea.
În perioada 2019-2023, Comisia a întreprins inițiative specifice pentru a acorda asistență statelor membre, alături de un program solid de monitorizare a activităților, desfășurat prin intermediul unui număr important de inspecții.
Aceste activități și inițiative de monitorizare s-au concentrat pe următoarele aspecte:
–menținerea unui sistem de raportare regulată cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de acțiune ale statelor membre în scopul garantării punerii în practică a directivei;
–efectuarea unui număr de 80 de inspecții în perioada 2019-2023 pentru monitorizarea punerii în aplicare a directivei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 324/2008 10 , astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/462 al Comisiei, dintre acestea 30 de inspecții la nivelul administrațiilor naționale și 50 de inspecții la nivelul porturilor;
–colectarea și diseminarea de bune practici în cadrul Comitetului MARSEC.
Trebuie remarcat faptul că, pe parcursul perioadei examinate, sectorul maritim a sporit utilizarea tehnologiilor digitale, aducând multe beneficii, dar și anumite riscuri legate de incidentele cibernetice. Sistemele de securitate din instalațiile portuare și din porturi se pot baza din ce în ce mai mult pe tehnologiile digitale. Deși legislația UE în materie de securitate maritimă se axează pe securitatea fizică, aceasta oferă un cadru util prin care să se ia în considerare domeniile în care măsurile de gestionare a riscurilor în materie de securitate cibernetică ar putea fi cele mai adecvate. Unele porturi ar putea fi deja vizate de cerințele de securitate cibernetică instituite prin Directiva NIS 11 , iar un număr mai mare de porturi ar fi vizate în temeiul Directivei NIS 2 ulterioare 12 .
Regulamentul (CE) nr. 725/2004 prevede că evaluările securității instalațiilor portuare trebuie să ia în considerare securitatea sistemelor și rețelelor informatice. Articolul 4 din directivă prevede că măsurile de securitate portuară ar trebui să fie strâns coordonate cu măsurile luate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004. În consecință, dacă securitatea cibernetică a fost evaluată ca fiind un aspect important pentru una sau mai multe instalații portuare ale unui port, acest lucru ar trebui să se reflecte în evaluarea și în planul de securitate portuară. Ca urmare a acestui fapt, inspecțiile Comisiei pot include securitatea cibernetică atunci când evaluează conformitatea cu întreaga legislație în materie de securitate maritimă.
4. Monitorizarea punerii în aplicare a directivei
4.1. Monitorizarea planurilor de acțiune pentru punerea în aplicare a directivei
Începând din 2009, Comisia a instituit un sistem care îi permite să primească, în mod regulat, informații din partea statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei. Există un dialog susținut cu autoritățile statelor membre, pentru a obține cu regularitate informații fiabile cu privire la nivelul de realizare al evaluărilor și la adoptarea planurilor de securitate portuară. În plus, rapoartele anuale de monitorizare ale statelor membre transmise Comisiei constituie baza pentru monitorizarea situației evaluărilor și a planurilor de securitate portuară, realizată de către serviciile Comisiei. Informațiile primite în perioada 2019-2023 au fost, în general, complete și oferă Comisiei o bună imagine de ansamblu asupra punerii în aplicare a directivei în statele membre. Acest lucru conduce adesea la un proces mai fluent în timpul inspecțiilor, deoarece Comisia poate identifica mai ușor problemele nesoluționate și le poate clarifica cu statele membre.
4.2. Inspecții realizate de Comisie pentru a monitoriza punerea în aplicare a directivei
Procedurile de efectuare a inspecțiilor Comisiei în vederea monitorizării punerii în aplicare a directivei se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 324/2008, astfel cum a fost modificat.
Inspecțiile realizate, atât la nivelul administrațiilor naționale, cât și direct, la un eșantion de porturi, au condus la constatarea că, deși cadrul juridic pentru punerea în aplicare a directivei a fost, în general, corect instituit, există în continuare mai multe probleme comune recurente legate de punerea în aplicare corespunzătoare la nivelul porturilor din statele membre. Anumite deficiențe grave recurente sunt legate de neefectuarea în timp util a revizuirii evaluărilor securității portuare și a planurilor de securitate portuară, ceea ce pare să indice un anumit nivel de tensiune în alocarea resurselor. În 2022, de exemplu, neefectuarea în timp util a revizuirii evaluărilor securității portuare și a planurilor de securitate portuară a reprezentat 8 deficiențe constatate în cursul a 17 inspecții. Deși deficiența nu ar trebui să fie dificil de corectat, faptul că aceasta este recurentă indică o problemă de natură structurală. Prin urmare, se poate afirma că punerea în aplicare a directivei a continuat să se îmbunătățească în ultimii ani, chiar dacă se mai constată uneori deficiențe de natură structurală.
Cu titlu ilustrativ, a existat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (a se vedea punctul 4.3) în cursul acestei perioade de raportare. Se constată în continuare deficiențe structurale atunci când se verifică punerea în aplicare a Directivei 2005/65, în special în ceea ce privește stabilirea limitelor de securitate portuară. Cerința de a efectua evaluări ale securității portuare, care este un pas necesar înainte de stabilirea limitelor de securitate portuară, nu este întotdeauna îndeplinită.
În contextul stabilirii limitelor de securitate portuară, statelor membre li s-a reamintit să acorde o atenție deosebită definirii adecvate a zonelor portuare care sunt relevante pentru securitatea portuară, astfel cum se prevede în anexa I la directivă. În cazul în care autoritatea competentă în materie de securitate portuară definește limitele unui port ca fiind identice cu cele ale unei instalații portuare, se impune de asemenea respectarea anumitor obligații prevăzute de directivă. Decizia în sine trebuie să se bazeze pe o evaluare a securității portuare, iar statul membru trebuie să numească un agent de securitate portuară pentru fiecare port. Statele membre trebuie să țină seama de toate aceste cerințe atunci când pun în aplicare Directiva 2005/65. În ceea ce privește frontierele portuare, orientările din studiul TAPS II privind consolidarea securității portuare – care au fost distribuite și partajate cu statele membre – își păstrează pe deplin caracterul util.
Revizuirea evaluărilor și a planurilor de securitate portuară rămâne o preocupare semnificativă. În temeiul articolului 10 din directivă, statele membre se asigură că evaluările securității portuare și planurile de securitate portuară se revizuiesc după necesități, dar cel puțin o dată la cinci ani. În urma inspecțiilor, s-a constatat că revizuirea periodică la fiecare cinci ani nu este efectuată încă peste tot. Schimbările legate de instalațiile portuare nu au dus la o revizuire a evaluărilor securității portuare și a planurilor de securitate portuară. În mai multe cazuri, termenul de cinci ani nu fusese respectat. Acest tip de deficiență a fost constatat în 13 state membre în perioada 2019-2023.
În plus, inspecțiile realizate de Comisie în porturile statelor membre au evidențiat dificultățile cu care se confruntă unele porturi în ceea ce privește începerea procesului de revizuire la fiecare cinci ani a evaluărilor securității portuare și a planurilor de securitate portuară. Principala provocare o reprezintă numărul important de autorități și de actori implicați în procesul de revizuire și aprobare. Acest lucru necesită o planificare prealabilă cu suficient timp înainte de termenul de cinci ani. Cu toate acestea, unele state membre nu au asigurat o supraveghere adecvată a planurilor de securitate portuară și a punerii în aplicare a acestora. În cele din urmă, există unele deficiențe legate de necesitatea de a lua în considerare toate cerințele în cadrul evaluării securității portuare sau discrepanțe între evaluările securității portuare și planurile de securitate portuară.
4.3. Proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
Reducerea numărului de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este un bun indicator al îmbunătățirii punerii în aplicare a directivei.
Astfel cum s-a menționat în cel de-al doilea raport, a fost necesar să se deschidă cinci proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în perioada 2009-2013; trei dintre dosare se refereau la întârzieri legate de punerea în aplicare a directivei la nivelul statelor membre, iar celelalte două dosare se refereau la aplicarea neconformă constatată cu ocazia inspecțiilor.
În perioada 2014-2018, a fost deschisă doar o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, motivul fiind aplicarea neconformă a directivei: la 6 aprilie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a pronunțat hotărârea în cauza C-58/16. Pentru o serie de porturi, landul german Renania de Nord-Westfalia nu a reușit să definească limite, să aprobe evaluările securității portuare și planurile de securitate portuară sau să numească agenți de securitate portuară. La începutul anului 2018, Germania a confirmat că toate porturile din Renania de Nord-Westfalia respectau în acel moment dispozițiile directivei și că Germania se conforma hotărârii Curții.
În perioada 2019-2023, a fost lansată o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Suediei pentru neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul legislației UE în materie de securitate maritimă, inclusiv al directivei. Procedura referitoare la această încălcare nu s-a încheiat încă.
5. Aspecte particulare rezultate în urma activităților de evaluare
5.1. Dimensiunea critică a porturilor care fac obiectul cerințelor pentru aplicarea în practică a directivei
Inspecțiile efectuate în perioada 2019-2023 au arătat în continuare că directiva este deosebit de utilă pentru porturile de dimensiuni medii și mari, unde coordonarea măsurilor de securitate în întregul port și de către diferiți actori relevanți este un element important pe care directiva ar trebui să îl aducă, dacă este aplicată corect. Inspecțiile au arătat, de asemenea, că punerea în aplicare a directivei poate fi mai dificilă în porturile mici.
Astfel cum se indică în raportul anterior, trebuie reamintit faptul că directiva se aplică tuturor porturilor din statele membre, în care se află una sau mai multe instalații portuare ce fac obiectul unui plan de securitate al instalației portuare aprobat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 [articolul 2 alineatul (2)] și că statele membre se asigură că măsurile de securitate portuară sunt coordonate îndeaproape cu măsurile luate pentru aplicarea regulamentului (articolele 4 și 7). Directiva prevede că statele membre determină ele însele limitele fiecărui port în parte și lasă în seama acestora decizia aplicării directivei la zonele adiacente portului, în cazul în care acestea au un impact asupra securității portului respectiv.
Astfel, pentru a asigura instaurarea echilibrată a unor măsuri utile în conformitate cu principiul proporționalității, colegiuitorii au decis că, dacă perimetrul instalației portuare în sensul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 a fost definit ca înglobând efectiv portul, dispozițiile pertinente ale regulamentului primează în fața celor ale directivei.
Această dispoziție a fost utilizată la scară largă de statele membre în cazul porturilor care nu dispun decât de o singură instalație portuară în temeiul regulamentului. Pe baza evaluării de securitate a portului, perimetrul portului a fost cel mai adesea (dar nu întotdeauna) definit ca fiind același cu perimetrul instalației portuare. Astfel, dintre cele 859 de porturi în care se află una sau mai multe instalații portuare care fac obiectul unui plan de securitate aprobat în temeiul regulamentului, 389 de porturi au fost considerate ca intrând sub incidența dispozițiilor articolului 2 alineatul (4) din directivă, cu alte cuvinte 45,3 % din porturile Uniunii Europene. Această situație a fost remarcată, mai precis, în statele membre care dispun de mici porturi răspândite de-a lungul coastelor sau pe insule 13 .
Comisia a identificat o serie de probleme legate de punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (4) în perioada 2019-2023. Raționamentul pentru utilizarea articolului 2 alineatul (4) ar trebui să fie demonstrat în mod clar și documentat de la caz la caz, în urma unei evaluări adecvate a securității portuare. În unele cazuri s-a constatat că această cerință nu a fost îndeplinită.
5.2. Cunoașterea amenințărilor și sensibilizarea părților implicate
Directiva a deschis posibilitatea creării unor comitete pentru securitatea portuară care au sarcina de a furniza sfaturi practice (considerentul 9). În statele membre care au instituit o structură de acest gen, structura în cauză este compusă în general din reprezentanți locali ai administrațiilor însărcinate cu securitatea (servicii de poliție, de gardă de coastă, de afaceri maritime, vamale etc.) și de asemenea, în majoritatea cazurilor, din operatorii privați care acționează în port. Această structură reprezintă un forum adecvat pentru schimburile esențiale de informații, precum și pentru diseminarea cunoștințelor cu privire la potențiale amenințări, promovând astfel sensibilizarea tuturor părților implicate. Inspecțiile Comisiei au arătat că existența comitetelor de securitate portuară îmbunătățește considerabil coordonarea dintre actorii relevanți.
Sporirea gradului de sensibilizare cu privire la protecția porturilor contribuie la politica generală de securitate, care este important să fie adusă la cunoștința întregului personal din port (cu alte cuvinte, personalul întreprinderilor portuare, dar și cel al întreprinderilor externe care participă la activitatea portuară), precum și la cunoștința diverșilor utilizatori ai portului. Acțiunile de sensibilizare sunt esențiale pentru asigurarea unei diseminări eficace a informațiilor privind necesitatea și conținutul măsurilor de securitate. Este important ca măsurile de securitate să fie percepute ca mijloace care favorizează realizarea și dezvoltarea în continuare a activităților economice ale portului. Exercițiile de formare reprezintă un element esențial al directivei și ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la politica de securitate din port.
5.3. Controlul și supravegherea planurilor de securitate portuară
Conform articolului 13 din directivă, statele membre trebuie să efectueze inspecții care să le permită exercitarea unei supravegheri adecvate și periodice a planurilor de securitate portuară și a punerii în aplicare a acestora. Acesta este un aspect esențial, care nu este încă realizat în mod adecvat în toate statele membre, în principal din cauza nepotrivirii dintre obiectivele fixate și resursele necesare pentru realizarea acestor controale.
Rapoartele de inspecție servesc ca fundament pentru consilierea și asistența furnizate autorităților competente ale porturilor de către autoritățile naționale, în vederea corectării deficiențelor constatate. Această practică trebuie încurajată și dezvoltată. În fapt, este în egală măsură importantă monitorizarea din partea organismului de control pentru a verifica dacă au fost puse în aplicare măsuri corective în scopul remedierii deficiențelor identificate. Cu toate acestea, anumite state membre încă nu efectuează în mod sistematic acest control de conformitate într-un mod regulat și corespunzător. Comisia a observat această deficiență în șase state membre în perioada 2019-2023. Este important ca resursele umane și financiare necesare pentru aceste sarcini de monitorizare să fie asigurate cât mai curând posibil.
Supravegherea planurilor de securitate portuară poate permite, de asemenea, statelor membre să coordoneze mai bine punerea în aplicare a directivei cu alte măsuri menite să protejeze infrastructura portuară. Un astfel de exemplu care a fost observat în timpul inspecțiilor Comisiei este activitatea desfășurată de statele membre pentru a proteja infrastructurile critice într-un mod mai orizontal, în special prin Directiva privind reziliența entităților critice 14 sau „Directiva NIS 2”. Acesta poate permite în special statelor membre și porturilor să utilizeze structurile organizaționale existente, cum ar fi schimbul de informații sau structurile de raportare a incidentelor, pentru a aborda securitatea dintr-o perspectivă mai largă.
6. CONCLUZIE
Activitatea de evaluare a punerii în aplicare a Directivei 2005/65/CE a arătat că au fost înregistrate progrese semnificative în ultimii cinci ani. Cu toate acestea, sunt necesare îmbunătățiri suplimentare în unele domenii și în anumite state membre. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește măsurile de securitate identificate și prevăzute în anexa I (Evaluarea securității portuare) și în anexa II (Planul de securitate portuară) la directivă.
O ilustrare a unei deficiențe majore legate de anexa I este lipsa unei stabiliri adecvate a limitelor de securitate portuară, în timp ce – în legătură cu ambele anexe – există un număr destul de mare de cazuri de revizuire tardivă a evaluărilor și planurilor de securitate portuară. Acestea din urmă ar trebui revizuite cel puțin o dată la cinci ani, dar acest lucru nu este valabil în mod uniform pretutindeni. Principalul motiv este numărul mare de autorități competente care sunt implicate în procesul de revizuire și aprobare.
Cu toate acestea, prezentul raport indică un progres general pozitiv în ultimii ani în ceea ce privește nivelul de coordonare a securității între autoritățile locale, operatorii portuari și organismele publice de aplicare a legii.
În plus, în pofida pandemiei de COVID-19, recurgerea la metode alternative de inspecție a permis, în măsura posibilului, continuitatea. Prin urmare, un număr mare de inspecții realizate în domeniul securității portuare ar putea fi efectuate, contribuind astfel în mod semnificativ la nivelul ridicat de securitate portuară atins și menținut. Rezultatele inspecțiilor continuă, de asemenea, să fie transmise periodic între statele membre prin intermediul comitetului MARSEC, cu un accent deosebit pe schimbul de bune practici.
Comisia a identificat necesitatea de a elabora orientări pentru a clarifica cerințele legislative privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice utilizate de porturi și instalații portuare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 725/2004 din 31 martie 2004 privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare și cu Directiva 2005/65/CE din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securității portuare. Există deja materiale de orientare privind securitatea cibernetică în sectorul maritim, dar necesitatea de a se concentra asupra măsurilor și mecanismelor de securitate cibernetică care sunt definite în legislația existentă a UE în materie de securitate maritimă a fost stabilită ca prioritate pentru următoarea perioadă de evaluare.
Regulamentul și directiva rămân elemente-cheie pentru securizarea porturilor UE și, prin urmare, contribuie în mod direct la obiectivele privind o uniune a securității. Directiva indică modul în care infrastructura complexă eterogenă poate fi asigurată prin evaluări individuale ale porturilor locale și planuri corespunzătoare bazate pe o abordare comună și prin promovarea coordonării și a comunicării între numeroasele părți interesate implicate. Comisia consideră, în ansamblu, că acest cadru răspunde așteptărilor și că Directiva 2005/65 privind consolidarea securității portuare nu necesită în prezent modificări.
Comisia va continua să colaboreze cu statele membre pentru a ameliora punerea în aplicare a directivei, cu obiectivul comun de a proteja mai bine porturile Uniunii Europene, precum și pentru a monitoriza aplicarea corectă a acesteia.