|
A doua directivă privind serviciile de plată din 2015 [DSP2, Directiva (UE) 2015/2366] constituie cadrul juridic pentru plăți în UE. În urma unei evaluări a DSP2, anexată la evaluarea impactului, s-a constatat că, deși s-au observat îmbunătățiri semnificative în sectorul plăților de la aplicarea DSP2, obiectivele directivei au fost doar parțial atinse. Cele patru aspecte pe care s-a axat evaluarea impactului sunt:
·consumatorii rămân expuși riscului de fraudă (în special riscului de fraudă care recurge la inginerie socială) și nu au încredere în plăți, în pofida succesului pe care l-a înregistrat autentificarea strictă a clienților (ASC) introdusă prin DSP2 în ceea ce privește eliminarea fraudei în cazul plăților care fac obiectul ASC;
·piața serviciilor bancare deschise (SBD) funcționează imperfect. SBD reprezintă procesul prin care prestatorii terți furnizează utilizatorilor servicii cu valoare adăugată prin accesarea – cu consimțământul utilizatorului – a datelor lor privind conturile de plăți. Această piață a crescut de la adoptarea DSP2, însă există numeroase plângeri cu privire la inadecvarea interfețelor pentru schimbul de date, ceea ce împiedică dezvoltarea pieței;
·competențele și obligațiile autorităților de supraveghere sunt inconsecvente, iar asigurarea respectării și implementării DSP2 variază de la un stat membru la altul;
·există condiții de concurență inechitabile între bănci și prestatorii de servicii de plată (PSP) nebancari, în special în ceea ce privește accesul la sistemele de plată. PSP nebancari întâmpină dificultăți la deschiderea unui cont la bănci comerciale (o acțiune esențială pentru obținerea unei autorizații) și sunt excluși de la participarea directă la unele sisteme de plată majore din UE în temeiul Directivei privind caracterul definitiv al decontării (DCDD, Directiva nr. 98/26/CE).
Factorii determinanți ai acestor probleme (în afară de evoluția constantă a fraudelor în domeniul plăților) țin, în esență, de reglementare (lacune și imperfecțiuni ale cadrului juridic).
Consecințele problemelor menționate sunt:
·utilizatorii serviciilor de plată (consumatori, comercianți, IMM-uri) se confruntă cu un risc constant de fraudă, cu o gamă limitată de servicii de plată și cu prețuri mai mari;
·PSP care sunt prestatori de servicii bancare deschise se confruntă cu obstacole în ceea ce privește oferirea unor servicii bancare deschise de bază și întâmpină dificultăți în a inova;
·în general, PSP se confruntă cu incertitudini cu privire la obligațiile lor, iar PSP nebancari se confruntă cu un dezavantaj concurențial în comparație cu băncile;
·economia este afectată de ineficiența plăților, ceea ce determină costuri mai ridicate ale operațiunilor comerciale;
·piața unică este fragmentată, înlesnind posibilitatea alegerii unei jurisdicții mai favorabile („forum shopping”).
|