COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 20.12.2023
COM(2023) 798 final
Recomandare de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la soluțiile instituționale pentru acordurile UE-Elveția referitoare la piața internă, pentru acordurile care stau la baza contribuției permanente a Elveției la coeziunea Uniunii și pentru asocierea Elveției la programele Uniunii
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Motivele
UE și Elveția au legături strânse economice, istorice, culturale, sociale și politice. UE este cel mai mare partener comercial al Elveției, în timp ce Elveția este al patrulea partener comercial al UE ca mărime. Peste 1,3 milioane de cetățeni ai UE locuiesc în Elveția și puțin sub 450 000 de cetățeni elvețieni locuiesc în UE. În fiecare zi, câteva sute de mii de lucrători frontalieri traversează frontiera UE-Elveția în ambele direcții.
UE și Elveția sunt legate între ele prin mai multe acorduri bilaterale. Elveția participă la piața internă a UE 1 pe baza unor acorduri privind libera circulație a persoanelor, transportul terestru, transportul aerian, comerțul cu produse agricole și recunoașterea reciprocă în ceea ce privește evaluarea conformității. Elveția este, de asemenea, o țară asociată spațiului Schengen și, în mod tradițional, un partener solid în domeniile cercetării și inovării. În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, cooperarea dintre UE și Elveția cu privire la amenințările transfrontaliere la adresa sănătății a crescut. Nu în ultimul rând, Elveția este foarte integrată în rețeaua de energie electrică a UE.
Deși relația dintre UE și Elveția este strânsă, aceasta a fost totuși afectată de mai multe probleme structurale de lungă durată ale acordurilor existente referitoare la piața internă, în special:
–lipsa unei interpretări și aplicări uniforme a dreptului Uniunii în domeniile pieței interne la care participă Elveția;
–absența obligației ca Elveția să asigure alinierea sa dinamică la dreptul Uniunii;
–absența unui mecanism eficace de soluționare a litigiilor, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene să joace un rol în ceea ce privește dreptul Uniunii;
–absența unor condiții de concurență echitabile între întreprinderile din UE și cele elvețiene, în special deoarece normele privind ajutoarele de stat nu sunt incluse în acordurile referitoare la piața internă;
–absența unei contribuții financiare regulate și echitabile la coeziunea socială și economică a UE.
Contextul
Între 2014 și 2021, UE și Elveția au purtat negocieri cu privire la un acord-cadru instituțional menit să rezolve diverse probleme structurale care au afectat relațiile dintre UE și Elveția. În conformitate cu directivele de negociere ale Consiliului din 2014 2 , un acord-cadru instituțional ar fi prevăzut un cadru unic de guvernanță prin care ar fi urmat să fie gestionate acordurile existente referitoare la piața internă și ar fi fost asigurată aplicarea corectă a acestora. Acordul-cadru instituțional ar fi oferit, de asemenea, cadrul de guvernanță pentru încheierea unor acorduri suplimentare referitoare la piața internă, inclusiv acordurile pentru care Consiliul a autorizat negocierile, în special în ceea ce privește siguranța alimentară (2003 și 2008) și energia electrică (2006). În plus, acesta ar fi oferit cadrul de guvernanță pentru acordul privind sănătatea, pentru care negocierile au fost autorizate de Consiliu în 2008.
În noiembrie 2018, negociatorii au ajuns la un acord la nivel tehnic cu privire la un proiect de acord-cadru instituțional. Ca reacție la refuzul Consiliului Federal de a aproba proiectul de text, negocierile privind celelalte acorduri au fost suspendate, întrucât atât Consiliul, în concluziile sale din 19 februarie 2019, cât și Parlamentul European, în recomandarea sa din 26 martie 2019, au condiționat încheierea de noi acorduri privind accesul pe piață sau acordarea de condiții îmbunătățite în temeiul acordurilor existente de încheierea acordului-cadru instituțional. La 26 mai 2021, în pofida încercărilor suplimentare de a găsi soluții, Consiliul Federal Elvețian a decis să pună capăt în mod unilateral negocierilor privind acordul-cadru instituțional.
La 25 februarie 2022, Consiliul Federal a propus reluarea negocierilor cu privire la un pachet amplu de măsuri referitoare la relația bilaterală UE-Elveția, prin care aspectele instituționale ar urma să fie soluționate în cadrul acordurilor existente și viitoare referitoare la piața internă, mai degrabă decât în cadrul unui acord orizontal. În perioada martie 2022-noiembrie 2023, reprezentanții Comisiei au purtat discuții preliminare cu Elveția pentru a stabili dacă Comisia ar putea accepta propunerile Consiliului Federal ca bază pentru o recomandare privind relansarea negocierilor.
Aceste discuții au condus la o înțelegere comună care reflectă înțelegerea politică a ambelor părți cu privire la calea de urmat pentru o viitoare negociere și identifică componentele și parametrii unui amplu pachet de negociere, precum și obiectivele vizate, agreate în urma unor concesii reciproce și soluțiile privind principalele chestiuni instituționale și sectoriale. Această înțelegere comună a fost aprobată de Consiliul Federal Elvețian la 8 noiembrie 2023 și de Comisia Europeană la 21 noiembrie 2023. Ambele părți s-au angajat să utilizeze înțelegerea comună ca bază pentru mandatele de negociere respective pe care le vor urmări și au convenit asupra obiectivului ambițios comun de a încheia negocierile în cursul anului 2024.
Consiliul Federal Elvețian a consultat Parlamentul Elvețian și cantoanele elvețiene cu privire la un nou mandat de negociere.
Pe parcursul discuțiilor preliminare, statele membre (Grupul de lucru pentru AELS 3 ) și Parlamentul European (Comisia AFET și Delegația DEEA 4 ) au fost informate periodic. În rezoluția sa din 4 octombrie 2023, Parlamentul European a solicitat finalizarea promptă a discuțiilor, adoptarea rapidă a mandatelor de negociere și încheierea negocierilor în cursul mandatelor actuale ale Comisiei și Parlamentului European.
Obiective
Prin negocierile privind un pachet amplu de măsuri legate de relația bilaterală cu Elveția, UE urmărește să stabilească drepturi echivalente pentru cetățeni și condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi. În acest scop, este necesar să se abordeze problemele structurale de lungă durată și să se stabilească un nou echilibru între drepturile și obligațiile UE și ale Elveției în cadrul acordurilor interconectate privind accesul pe piață, stabilind în același timp securitatea juridică și o abordare uniformă în domeniile pieței interne la care participă Elveția, precum și extinzând beneficiile concrete pentru cetățenii și întreprinderile din UE și Elveția. Prin urmare, acordurile existente și viitoare referitoare la piața internă ar trebui să se bazeze pe principiul nediscriminării între cetățeni și pe condiții de concurență echitabile între întreprinderi.
Aceste acorduri ar trebui să includă dispoziții instituționale care să reflecte următoarele principii și elemente esențiale:
–interpretarea și aplicarea uniformă a acquis-ului Uniunii: obligația de a interpreta și de a aplica în mod omogen acquis-ul Uniunii pe tot cuprinsul pieței interne, inclusiv dispozițiile privind ajutoarele de stat. Acest lucru necesită ca acordurile cu Elveția și actele Uniunii menționate în acorduri să fie interpretate și aplicate în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, atât anterior cât și ulterior semnării acordului corespunzător;
–alinierea dinamică: obligația părților de a asigura adaptarea dinamică a acordurilor cu Elveția referitoare la piața internă la evoluția acquis-ului Uniunii, prin intermediul unei proceduri decizionale adecvate și al stabilirii unui termen maxim pentru adaptarea acquis-ului relevant al Uniunii la ordinea juridică elvețiană;
–soluționarea litigiilor: un mecanism eficace de soluționare a litigiilor care să garanteze competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a interpreta dreptul Uniunii. În acest scop, ar trebui instituită o instanță de arbitraj independentă pentru soluționarea litigiilor. În cazul în care aplicarea dispozițiilor acordurilor implică concepte de drept al Uniunii, instanța de arbitraj ar trebui să aibă obligația de a adresa o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene, care pronunță o hotărâre obligatorie din punct de vedere juridic pentru instanța de arbitraj;
–interconexiunea dintre acorduri: procedura care trebuie urmată în cazul în care una dintre părți consideră că cealaltă parte nu a respectat hotărârea instanței de arbitraj, inclusiv posibilitatea ca partea respectivă să prevadă măsuri compensatorii proporționale și eficace în cadrul acordului în cauză sau al oricărui alt acord referitor la piața internă, inclusiv suspendarea parțială sau integrală a acordului sau acordurilor respective. Dispozițiile existente privind denunțarea acordurilor dintre UE și Elveția încheiate în aprilie 2002 ar trebui menținute;
–caracterul prospectiv al soluțiilor instituționale: dispozițiile instituționale stabilite în cadrul negocierilor ar trebui să se aplice și să fie identice în acordurile existente și viitoare referitoare la piața internă, sub rezerva unor adaptări justificate din punct de vedere tehnic.
Dispozițiile instituționale menționate mai sus ar trebui incluse în viitoarele acorduri privind energia electrică și siguranța alimentară, cu privire la care negocierile au fost suspendate în 2018, până la încheierea negocierilor privind acordul-cadru instituțional, precum și în orice viitor acord referitor la piața internă. În plus, aceste dispoziții ar trebui să se aplice prin analogie unui viitor acord privind sănătatea care ar prevedea participarea Elveției la mecanismele și rețelele UE. Acordul privind energia electrică ar trebui să vizeze promovarea comerțului cu energie electrică, creșterea bunăstării sociale, asigurarea stabilității rețelei și a securității aprovizionării și facilitarea tranziției către un sistem energetic neutru din punct de vedere climatic. Obiectivul viitorului acord privind siguranța alimentară ar trebui să fie contribuția la instituirea unui spațiu de siguranță alimentară UE-Elveția. Acordul privind sănătatea ar trebui să vizeze încurajarea colaborării în beneficiul sănătății cetățenilor din UE și Elveția.
Introducerea unor dispoziții instituționale în Acordul privind libera circulație a persoanelor ar trebui să conducă la o îmbunătățire semnificativă a drepturilor cetățenilor UE în Elveția și ale resortisanților elvețieni în UE, în special prin încorporarea în acordul respectiv a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora 5 și prin introducerea unui mecanism de soluționare a litigiilor. Nediscriminarea între statele membre și reciprocitatea ar trebui să se afle în centrul acordului. Ar trebui îmbunătățite condițiile de obținere a dreptului de ședere permanentă pentru cetățenii UE și resortisanții elvețieni. Modificările aduse Acordului privind libera circulație a persoanelor ar trebui, de asemenea, să încadreze mai bine măsurile existente de însoțire luate de Elveția la Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor 6 și evoluțiile ulterioare ale acquis-ului Uniunii în acest domeniu. Ar putea fi necesar să se convină asupra unor excepții specifice limitate.
Introducerea dispozițiilor instituționale în Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători nu ar trebui să modifice domeniul de aplicare al acordului, care include transportul internațional de călători, cu excepția transportului exclusiv intern elvețian (și anume, transportul național pe distanțe lungi, regional și local). Ar putea fi necesar să se convină asupra unor excepții specifice limitate.
UE urmărește, de asemenea, să instituie un mecanism permanent și obligatoriu din punct de vedere juridic privind contribuția financiară regulată, convenită de comun acord și echitabilă a Elveției la coeziunea UE, ca parte a noului echilibru între drepturi și obligații. În plus, ar trebui stabilit ca principiu faptul că Elveția ar trebui să contribuie la costurile de dezvoltare, exploatare și întreținere a oricărui sistem de informații al UE la care are acces.
În cadrul negocierilor, UE urmărește să stabilească modalități adecvate pentru asocierea Elveției la programele Uniunii, în special la programul Orizont Europa, la Programul pentru cercetare și formare al Euratom, la activitățile întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, la programele Europa digitală, Erasmus +, precum și la componenta Copernicus a Programului spațial și la activitățile spațiale ale UE sau la părți ale acestor programe.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Deși dispozițiile instituționale nu ar modifica obiectivele diferitelor acorduri, acestea ar asigura o aplicare mai coerentă și mai uniformă a acquis-ului Uniunii în toate părțile pieței interne la care participă Elveția sau în domeniile de politică cu privire la care Elveția s-a angajat să realizeze o aliniere dinamică. Principiul nediscriminării cetățenilor UE și principiul privind condițiile de concurență echitabile între întreprinderile din UE și cele elvețiene ar trebui să se afle în centrul diferitelor acorduri.
•Coerența cu alte politici ale Uniunii
Negocierea unui pachet amplu de măsuri referitoare la relațiile bilaterale UE-Elveția ar contribui la realizarea obiectivelor politice ale Uniunii în următoarele domenii de politică:
–justiție, drepturi fundamentale și ocuparea forței de muncă;
–întreprinderi și industrie;
–sănătate;
–transporturi;
–energie;
–siguranță alimentară;
–comerț;
–piață unică;
–concurență.
În plus, acordul de asociere a Elveției la programele Uniunii ar contribui la promovarea obiectivelor politice ale Uniunii în următoarele domenii de politică:
–educație și formare profesională;
–cercetare și inovare;
–economia și societatea digitală;
–spațiu.
Instituirea unui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru contribuția financiară a Elveției la coeziunea economică și socială a UE ar contribui la realizarea obiectivelor politice ale Uniunii în acest domeniu de politică pe termen lung, nu în ultimul rând prin asigurarea securității juridice și a previzibilității.
În cele din urmă, prin asigurarea faptului că Elveția contribuie în mod adecvat la gestionarea și funcționarea programelor și a agențiilor la care participă, precum și a sistemelor de informații la care are acces, negocierile ar asigura protecția intereselor financiare ale Uniunii.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Temeiul juridic al deciziei este prevăzut la articolul 218 alineatele (3) și (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care stabilește procedura de negociere și încheiere a acordurilor dintre Uniune și țările terțe. În plus, articolul 101 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Acordul Euratom) ar trebui să se aplice aspectelor care intră sub incidența Tratatului Euratom.
•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
nu se aplică (competență exclusivă)
•Proporționalitatea
Decizia este proporțională cu obiectivul de a promova stabilirea securității juridice și a unei abordări uniforme în domeniile pieței interne la care participă Elveția, precum și de a garanta că orice parte care participă la piața internă a UE trebuie să respecte aceleași norme și obligații.
•Alegerea instrumentului
Instrumentul este prevăzut la articolul 218 alineatele (3) și (4) din TFUE.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI
•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente
nu se aplică
•Consultările cu părțile interesate
nu se aplică
•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate
nu se aplică
•Evaluarea impactului
nu se aplică
•Adecvarea reglementărilor și simplificarea
nu se aplică
•Drepturile fundamentale
nu se aplică
4.IMPLICAȚII BUGETARE
UE prevede încheierea de acorduri care vor avea un impact asupra bugetului UE.
Este vorba despre acordul de asociere a Elveției la programul Orizont Europa, la Programul pentru cercetare și formare al Euratom, la activitățile întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune și la programele Europa digitală și Erasmus +, precum și acordul privind participarea Elveției la componenta Copernicus a Programului spațial al UE. Acordul propus va stabili condiții echitabile și echilibrate privind contribuția financiară a Elveției la programele Uniunii la care ar urma să participe și va include costurile administrative generale pentru gestionarea programelor respective. Acordul va include o clauză de reciprocitate, care va garanta că entitățile juridice stabilite în Uniune au, în măsura posibilului, acces pentru a participa la programele de cercetare și inovare echivalente ale Elveției, în conformitate cu condițiile prevăzute de legislația națională a Elveției.
Acest lucru privește, de asemenea, acordurile de instituire a unui mecanism privind contribuția financiară a Elveției la costurile de dezvoltare, exploatare și întreținere a oricărui sistem de informații al Uniunii la care Elveția are acces. De asemenea, vor fi prevăzute modalități pentru contribuția Elveției la costurile agențiilor și organelor Uniunii la care aceasta ar dori să participe.
Implicațiile bugetare exacte vor depinde de rezultatul negocierilor.
5.ALTE ELEMENTE
•Planurile de punere în aplicare și mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare
Se preconizează că procesul de negociere va începe în 2024. În cadrul discuțiilor preliminare, Comisia Europeană și Elveția și-au exprimat ambiția comună de a finaliza negocierile în cursul anului 2024, după care diferitele acorduri ar trebui să fie semnate și încheiate.
•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
Comisia recomandă următoarele:
–Consiliul ar trebui să adopte o decizie de autorizare a Comisiei Europene să deschidă și să poarte negocieri cu Elveția cu privire la un pachet amplu de măsuri referitoare la relația bilaterală cu Confederația Elvețiană;
–Consiliul ar trebui să anexeze directive de negociere la decizia Consiliului;
–Consiliul ar trebui să înlocuiască și să abroge Decizia 6176/14 a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor referitor la un Acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind un cadru instituțional care să reglementeze relațiile bilaterale dintre acestea;
–Consiliul ar trebui să desemneze un comitet special, iar negocierile ar trebui să se desfășoare în consultare cu acest comitet;
–Consiliul ar trebui să adreseze decizia negociatorului.
Recomandare de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la soluțiile instituționale pentru acordurile UE-Elveția referitoare la piața internă, pentru acordurile care stau la baza contribuției permanente a Elveției la coeziunea Uniunii și pentru asocierea Elveției la programele Uniunii
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 218 alineatele (3) și (4),
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 101,
având în vedere recomandarea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)În februarie 2014, Consiliul a luat act de faptul că relațiile dintre Uniune și Elveția au evoluat către un grad mai ridicat de integrare. Elveției i s-a acordat deja accesul la o serie de sectoare legate de piața internă și au fost avute în vedere negocieri care ar urma să extindă participarea Elveției la piața internă.
(2)Prin urmare, Consiliul a mandatat Comisia Europeană să negocieze un acord-cadru instituțional care să introducă dispoziții instituționale în acordurile existente și viitoare dintre UE și Elveția referitoare la piața internă.
(3)În noiembrie 2018, Comisia Europeană și Elveția au finalizat proiectul de text al unui acord-cadru instituțional, dar au continuat negocierile cu privire la mai multe aspecte, inclusiv libera circulație a persoanelor.
(4)În mai 2021, în urma unor schimburi ulterioare cu Comisia Europeană, Elveția a suspendat unilateral negocierile privind un acord-cadru instituțional.
(5)În februarie 2022, Consiliul Federal a prezentat o cale alternativă de urmat, constând într-un pachet amplu de măsuri referitoare la relația bilaterală UE-Elveția, inclusiv o nouă abordare privind elementele instituționale. Aceste elemente instituționale ar urma să fie incluse în fiecare acord bilateral referitor la piața internă, mai degrabă decât într-un acord orizontal. În martie 2022, Comisia Europeană și Elveția s-au angajat în discuții preliminare pentru a stabili dacă ambele părți ar putea reîncepe negocierile pe această bază.
(6)Având în vedere rezultatul discuțiilor preliminare și pe baza mandatului din 2014 pentru încheierea unui acord-cadru instituțional, precum și a mandatelor anterioare pentru încheierea unor acorduri privind energia electrică, sănătatea, siguranța alimentară și participarea Elveției la Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial și la Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate, Comisia a propus reluarea negocierilor cu privire la un pachet amplu.
(7)Pachetul amplu ar include:
–dispoziții instituționale care urmează să fie incluse în acordurile existente și viitoare referitoare la piața internă, care să prevadă alinierea dinamică la acquis-ul Uniunii, interpretarea și aplicarea uniforme și soluționarea litigiilor;
–dispoziții privind ajutoarele de stat care urmează să fie incluse în acordurile existente și viitoare referitoare la piața internă;
–noi acorduri privind energia electrică și sănătatea, precum și un acord actualizat și extins privind siguranța alimentară;
–un acord care să permită participarea Elveției la programele Uniunii;
–un acord care să permită participarea Elveției la Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial;
–un acord care să asigure contribuția financiară permanentă a Elveției la reducerea disparităților economice și sociale din Uniunea Europeană și
–alte elemente, cum ar fi contribuția financiară a Elveției pentru accesul la sistemele de informații și utilizarea acestora.
(8)Pentru a asigura omogenitatea și condiții de concurență echitabile pentru operatorii din cadrul pieței interne, acordurile referitoare la piața internă și actele Uniunii menționate în aceste acorduri ar trebui să se aplice în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Aceasta ar trebui să acopere întreaga jurisprudență, atât anterioară, cât și ulterioară încheierii negocierilor.
(9)Continuarea participării Elveției la piața internă și posibila extindere a acesteia presupun că normele aplicabile relațiilor cu Elveția în domeniile reglementate de acorduri sunt identice celor aplicabile pe piața internă și că interpretarea și aplicarea lor nu pot fi diferite.
(10)În plus, omogenitatea impune ca legislația actuală și viitoare a Uniunii în domeniile reglementate de acordurile respective să fie încorporată în acorduri pe măsură ce este adoptată, se dezvoltă sau se modifică. În acest scop, ar trebui prevăzută o procedură de încorporare, inclusiv un termen maxim de punere în aplicare.
(11)Ar trebui instituită o instanță de arbitraj independentă pentru soluționarea litigiilor. Instanța de arbitraj ar trebui să adreseze o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri obligatorii, în cazul în care aplicarea dispozițiilor acordurilor implică concepte de drept al Uniunii, inclusiv posibile excepții și garanții.
(12)În toate acordurile existente și viitoare dintre UE și Elveția referitoare la piața internă ar trebui incluse dispoziții instituționale identice pentru a facilita gestionarea coordonată și coerentă a acordurilor. Aceste dispoziții instituționale ar urma să fie introduse în special în următoarele acorduri existente: Acordul privind libera circulație a persoanelor 7 , Acordul privind transportul aerian 8 , Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători 9 , Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității 10 , Acordul privind comerțul cu produse agricole 11 , toate semnate la 21 iunie 1999. Dispozițiile instituționale ar urma să fie incluse, de asemenea, în viitoarele acorduri privind energia electrică și siguranța alimentară. Acestea ar trebui să se aplice prin analogie viitorului acord privind sănătatea, în cazul în care acordul respectiv prevede participarea Elveției la mecanismele și rețelele UE.
(13)Pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața internă, normele privind ajutoarele de stat aplicabile statelor membre ale UE și Elveției ar trebui să fie incluse în acordurile existente privind transportul aerian și privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători, precum și în viitoarele acorduri referitoare la piața internă, inclusiv într-un acord privind energia electrică. În plus, revizuirea oricărui ajutor de stat în Elveția ar trebui să se bazeze pe norme de fond și procedurale echivalente celor aplicate în cadrul UE.
(14)Fără a aduce atingere obligației de a include dispozițiile actuale și viitoare de drept al Uniunii în Acordul privind libera circulație a persoanelor și respectând principiile nediscriminării între statele membre și reciprocității, ar putea fi necesar să se convină asupra unor adaptări limitate specifice ale acquis-ului existent al Uniunii în domeniul liberei circulații a persoanelor. Nicio adaptare nu ar trebui să conducă la o reducere a drepturilor de care beneficiază în prezent cetățenii UE în temeiul Acordului privind libera circulație a persoanelor.
(15)Fără a aduce atingere obligației de a include în Acordul privind libera circulație a persoanelor legislația actuală și viitoare a Uniunii în domeniul detașării lucrătorilor, ar putea fi necesar să se convină asupra unor adaptări specifice limitate pentru a se ține seama de particularitățile pieței elvețiene a forței de muncă și pentru a se asigura aplicarea acordului. Fără a aduce atingere principiilor nediscriminării, justificării și proporționalității, aceste adaptări ar trebui să se limiteze la notificarea prealabilă a prestării transfrontaliere de servicii pentru a facilita controalele în anumite sectoare pe baza evaluărilor riscurilor, la depunerea unei garanții financiare pentru prestatorii de servicii care nu și-au îndeplinit obligațiile financiare anterioare și la cerințele impuse persoanelor care desfășoară activități independente în ceea ce privește furnizarea de documente clar limitate și specificate. De asemenea, Uniunea poate conveni ca Elveția să nu fie obligată să respecte viitoarele modificări ale instrumentelor juridice ale Uniunii în domeniul detașării lucrătorilor, în cazul în care efectul acestora este de a slăbi sau de a reduce în mod semnificativ nivelul de protecție a lucrătorilor detașați în ceea ce privește termenii și condițiile de încadrare în muncă, în special remunerarea și indemnizațiile.
(16)Fără a aduce atingere obligației de a încorpora legislația actuală și viitoare a Uniunii în domeniile reglementate de Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători, ar putea fi convenite adaptări specifice limitate în acest domeniu. Acestea nu ar trebui să modifice domeniul de aplicare al acordului, care include transportul internațional de călători, cu excepția transportului exclusiv intern elvețian (și anume, transportul național pe distanțe lungi, regional și local).
(17)Având ca obiectiv consolidarea și aprofundarea cooperării de lungă durată și de succes dintre UE și Elveția, în special în domeniile cercetării și inovării, educației, formării, tineretului, sportului și culturii, precum și în alte domenii de interes comun, un acord ar trebui să permită o participare mai sistematică a Elveției la programele Uniunii în viitor. Acest acord ar stabili termenii și condițiile generale de participare a Elveției la orice program al Uniunii.
(18)De asemenea, ar trebui conveniți termenii și condițiile specifice privind participarea Elveției la elaborarea de programe ale Uniunii pentru perioada 2021-2027, în special programele de cercetare și inovare, activitățile întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, programele Europa digitală, Erasmus +, EU4Health și Copernicus.
(19)Având în vedere participarea Elveției la piața internă a UE și pentru a încuraja consolidarea continuă și echilibrată a relațiilor economice și sociale dintre UE și Elveția, acestea ar trebui să instituie un nou mecanism obligatoriu din punct de vedere juridic care să permită Elveției o contribuție financiară regulată, convenită de comun acord și echitabilă la reducerea disparităților economice și sociale dintre regiunile lor. Acest nou mecanism obligatoriu din punct de vedere juridic ar trebui să fie elaborat pentru următorul cadru financiar multianual al UE,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Comisia este autorizată să negocieze, în numele Uniunii, un pachet amplu de măsuri referitoare la relațiile bilaterale cu Confederația Elvețiană.
Articolul 2
Directivele de negociere sunt prevăzute în anexă.
Articolul 3
Prezenta decizie înlocuiește și abrogă Decizia 6176/14 a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor referitor la un Acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind un cadru instituțional care să reglementeze relațiile bilaterale dintre acestea.
Articolul 4
Negocierile se desfășoară în consultare cu [denumirea comitetului special], care acționează în calitate de comitet special în conformitate cu articolul 218 alineatul (4) din TFUE și pe baza directivelor cuprinse în anexă.
Articolul 5
Prezenta decizie se adresează Comisiei.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 20.12.2023
COM(2023) 798 final
ANEXĂ
la
Recomandarea de DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la soluțiile instituționale pentru acordurile UE-Elveția referitoare la piața internă, pentru acordurile care stau la baza contribuției permanente a Elveției la coeziunea Uniunii și pentru asocierea Elveției la programele Uniunii
ANEXĂ
DIRECTIVE DE NEGOCIERE A DISPOZIȚIILOR INSTITUȚIONALE PENTRU ACORDURILE UE-ELVEȚIA REFERITOARE LA PIAȚA INTERNĂ, PRECUM ȘI PENTRU ACORDURILE CARE STAU LA BAZA CONTRIBUȚIEI PERMANENTE A ELVEȚIEI LA COEZIUNEA UNIUNII ȘI ACORDURILE PRIVIND ASOCIEREA ELVEȚIEI LA PROGRAMELE UNIUNII
1.Dispoziții instituționale
1.1.Principii generale
Obiectivul comun al părților ar trebui să fie asigurarea omogenității și a securității juridice pe piața internă. În acest scop, în urma negocierilor ar trebui convenite dispoziții instituționale care să fie incluse în toate acordurile existente și viitoare dintre UE și Elveția referitoare la piața internă.
Având în vedere acest obiectiv, dispozițiile instituționale ar trebui să reflecte următoarele principii esențiale și să includă următoarele elemente:
–interpretarea și aplicarea uniformă a acquis-ului Uniunii: obligația de a interpreta și de a aplica în mod omogen acquis-ul Uniunii pe tot cuprinsul pieței interne, inclusiv dispozițiile privind ajutoarele de stat. Acest lucru necesită ca acordurile cu Elveția și actele Uniunii menționate în acorduri să fie interpretate și aplicate în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, atât anterior cât și ulterior semnării acordului corespunzător;
–alinierea dinamică: obligația părților de a asigura adaptarea dinamică a acordurilor cu Elveția referitoare la piața internă la evoluția acquis-ului Uniunii, prin intermediul unei proceduri decizionale adecvate și al stabilirii unui termen maxim pentru adaptarea acquis-ului relevant al Uniunii la ordinea juridică elvețiană;
–soluționarea litigiilor: un mecanism eficace de soluționare a litigiilor care să garanteze competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a interpreta dreptul Uniunii. În acest scop, ar trebui instituită o instanță de arbitraj independentă pentru soluționarea litigiilor. În cazul în care aplicarea dispozițiilor acordurilor implică concepte de drept al Uniunii, instanța de arbitraj ar trebui să aibă obligația de a adresa o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene, care pronunță o hotărâre obligatorie din punct de vedere juridic pentru instanța de arbitraj;
–interconexiunea dintre acorduri: procedura care trebuie urmată în cazul în care una dintre părți consideră că cealaltă parte nu a respectat hotărârea instanței de arbitraj, inclusiv posibilitatea ca partea respectivă să prevadă măsuri compensatorii proporționale și eficace în cadrul acordului în cauză sau al oricărui alt acord referitor la piața internă, inclusiv suspendarea parțială sau integrală a acordului sau acordurilor respective. Dispozițiile existente privind denunțarea acordurilor dintre UE și Elveția încheiate în aprilie 2002 ar trebui menținute;
–caracterul prospectiv al soluțiilor instituționale: dispozițiile instituționale stabilite în cadrul negocierilor ar trebui să se aplice și să fie identice în acordurile existente și viitoare referitoare la piața internă, sub rezerva unor adaptări justificate din punct de vedere tehnic.
1.2.Aplicarea dispozițiilor instituționale
1.2.1.Acordurile existente cu Elveția referitoare la piața internă
Acordurile existente cu Elveția referitoare la piața internă ar trebui modificate pentru a include dispoziții instituționale identice stabilite în cadrul negocierilor.
În special, ar trebui luate în considerare următoarele acorduri existente referitoare la piața internă pentru includerea dispozițiilor instituționale care vor fi negociate:
–Acordul privind libera circulație a persoanelor;
–Acordul privind transportul aerian;
–Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători;
–Acordul privind comerțul cu produse agricole;
–Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității.
1.2.2.Acordurile viitoare cu Elveția referitoare la piața internă
Dispozițiile instituționale care vor face obiectul negocierilor ar trebui să se aplice, după caz, și tuturor acordurilor viitoare legate de piața internă, care ar putea fi încheiate cu Elveția, inclusiv celor pentru care negocierile sunt deja autorizate, în special în domeniul energiei electrice și al siguranței alimentare. Acestea ar trebui să se aplice prin analogie viitorului acord privind sănătatea, în cazul în care acordul respectiv prevede participarea Elveției la mecanismele și rețelele UE.
Negocierile privind acordurile care permit Elveției accesul la alte sectoare ale pieței interne nu ar trebui încheiate înainte de încheierea negocierilor privind dispozițiile instituționale.
2.Ajutoarele de stat
Pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața internă, normele privind ajutoarele de stat aplicabile statelor membre ale UE și Elveției ar trebui să fie incluse măcar în Acordul privind transportul aerian și în Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători, precum și în viitoarele acorduri referitoare la piața internă, inclusiv într-un acord privind energia electrică. În plus, revizuirea oricărui ajutor de stat ar trebui să se bazeze pe norme de fond și procedurale echivalente celor aplicate în cadrul UE.
3.Contribuția Elveției la coeziunea Uniunii
Negocierile ar trebui să includă, de asemenea, un acord UE-Elveția care să stea la baza unei contribuții regulate, convenite de comun acord și echitabile a Elveției la coeziunea Uniunii. O astfel de contribuție este o condiție esențială a participării Elveției la piața internă. Prin urmare, acordul ar trebui să instituie un mecanism financiar pe termen lung pentru contribuția Elveției la coeziunea economică și socială în cadrul UE.
Prima contribuție din cadrul mecanismului permanent ar trebui să includă un angajament financiar suplimentar care să acopere perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2024 și intrarea în vigoare a mecanismului permanent. Acest angajament ar trebui să reflecte în mod corespunzător nivelul de parteneriat și cooperare al Elveției și al UE în perioada respectivă.
4.Participarea la programele Uniunii
4.1.Principii generale
Negocierile ar trebui să includă un acord de sine stătător care ar trebui să prevadă termenii și condițiile generale privind participarea Elveției la programele Uniunii.
Acordul ar trebui:
–să asigure un echilibru adecvat în ceea ce privește contribuțiile Elveției pentru participarea la programele Uniunii și beneficiile obținute;
–să stabilească condițiile de participare la programele Uniunii, inclusiv calcularea contribuțiilor financiare la programele individuale și la costurile administrative ale acestora. Aceste contribuții constituie venituri alocate în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar;
–să nu confere Elveției nicio competență decizională în ceea ce privește programele Uniunii, cu excepția cazului în care o astfel de competență este prevăzută în instrumentul corespunzător al Uniunii;
–să garanteze dreptul Uniunii de a asigura buna gestiune financiară și de a-și proteja interesele financiare.
Acordul ar trebui să stabilească nivelul contribuției financiare care trebuie plătită de Elveția la bugetul general al Uniunii.
Acordul ar trebui să stabilească norme privind buna gestiune financiară în ceea ce privește finanțarea din partea Uniunii. Mai exact, acordul ar trebui să prevadă o protecție adecvată a intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative și recuperarea banilor. Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului. Parchetul European poate investiga și urmări penal infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii.
În cursul negocierilor, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de a include o clauză privind aplicarea provizorie cu efect retroactiv.
Acordul ar trebui să definească regulile de participare a Elveției la structurile de guvernanță ale programelor Uniunii, sub rezerva condițiilor prevăzute în instrumentul corespunzător al Uniunii.
Totodată, acordul ar trebui să prevadă posibilitatea unei viitoare asocieri a Elveției la alte programe ale Uniunii prin intermediul unuia sau a mai multor protocoale la acord. Un astfel de protocol sau astfel de protocoale ar trebui adoptate printr-o procedură simplificată de către un organism instituit în temeiul acordului.
Acordul ar trebui să fie conform cu politicile și obiectivele conexe ale UE.
4.2.Principii specifice
Protocolul sau protocoalele privind participarea la programul Orizont Europa, la Programul pentru cercetare și formare al Euratom, la activitățile întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune și la programele Europa digitală și Erasmus + ar trebui să prevadă termenii și condițiile specifice pentru participarea Elveției la aceste programe.
În ceea ce privește Copernicus, principiile generale, termenii și condițiile specifice pentru participarea Elveției la componenta Copernicus a Programului spațial și la activitățile spațiale ale UE sau la părți ale acestora ar trebui stabilite în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul privind Programul spațial al UE, în special cu articolul 3 litera (c), articolul 7 și articolul 24.
5.Acordul privind libera circulație a persoanelor
5.1.Libera circulație a persoanelor și șederea pe termen lung
Fără a aduce atingere obligației de a include dispozițiile actuale și viitoare ale legislației Uniunii în Acordul privind libera circulație a persoanelor și respectând principiile nediscriminării între statele membre și reciprocității, ar putea fi necesar să se convină asupra unor adaptări limitate specifice ale acquis-ului existent al Uniunii în domeniul liberei circulații a persoanelor. Acestea s-ar putea referi la o protecție sporită împotriva expulzărilor, la șederea permanentă pentru cetățenii UE inactivi din punct de vedere economic, la cerințele privind elementele biometrice de identificare de pe cărțile naționale de identitate și la excepțiile existente de la coordonarea sistemelor de securitate socială 1 . Nicio adaptare nu ar trebui să conducă la reducerea drepturilor de care beneficiază în prezent cetățenii UE în temeiul Acordului privind libera circulație a persoanelor. În plus, ar trebui să se asigure nediscriminarea în ceea ce privește dobândirea dreptului de ședere pe termen lung de către cetățenii UE. De asemenea, ar putea fi necesar să se acorde atenție descrierii măsurilor permise în prezent în temeiul dreptului relevant al Uniunii în ceea ce privește dreptul de ședere al persoanelor care nu beneficiază de ședere permanentă, precum și obligațiilor angajatorilor elvețieni de a furniza informații cu privire la angajarea lucrătorilor cu cetățenie europeană și obligațiilor de informare cu privire la lucrătorii independenți cu cetățenie europeană stabiliți în Elveția.
5.2.Detașarea lucrătorilor
Fără a aduce atingere obligației de a include în Acordul privind libera circulație a persoanelor legislația actuală și viitoare a Uniunii în domeniul detașării lucrătorilor, ar putea fi necesar să se convină asupra unor adaptări specifice pentru a se ține seama de particularitățile pieței elvețiene a forței de muncă și pentru a se asigura aplicarea acordului. Fără a aduce atingere principiilor nediscriminării, justificării și proporționalității, aceste adaptări ar trebui să se limiteze la notificarea prealabilă a prestării transfrontaliere de servicii pentru a facilita controalele în anumite sectoare pe baza evaluărilor riscurilor, la depunerea unei garanții financiare pentru prestatorii de servicii care nu și-au îndeplinit obligațiile financiare anterioare și la cerințele impuse persoanelor care desfășoară activități independente în ceea ce privește furnizarea de documente clar limitate și specificate. De asemenea, Uniunea poate conveni ca Elveția să nu fie obligată să respecte viitoarele modificări ale instrumentelor juridice ale Uniunii în domeniul detașării lucrătorilor, în cazul în care efectul acestora este de a slăbi sau de a reduce în mod semnificativ nivelul de protecție a lucrătorilor detașați în ceea ce privește termenii și condițiile de încadrare în muncă, în special remunerarea și indemnizațiile.
6.Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători
Fără a aduce atingere obligației de a încorpora legislația actuală și viitoare a Uniunii în domeniile reglementate de Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători, ar putea fi convenite adaptări specifice limitate în acest domeniu. Acestea nu ar trebui să modifice domeniul de aplicare al acordului, care include transportul internațional de călători, cu excepția transportului exclusiv intern elvețian (și anume, transportul național pe distanțe lungi, regional și local).