COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 16.10.2023

COM(2023) 645 final

2023/0373(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice

{SEC(2023) 346 final} - {SWD(2023) 330 final} - {SWD(2023) 332 final} - {SWD(2023) 333 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

În 2018, Strategia UE pentru materialele plastice într-o economie circulară 1 a recunoscut riscurile pe care le prezintă microplasticele și a pledat pentru soluții inovatoare care să vizeze diferite surse. În 2019, Grupul consilierilor științifici principali din cadrul Comisiei Europene a recunoscut riscurile potențiale pe care le prezintă microplasticele și a încurajat luarea de măsuri de precauție 2 . În 2020, ca acțiune subsecventă Pactului verde european 3 , Comisia s-a angajat, prin Planul de acțiune pentru economia circulară 2.0 4 , să combată prezența microplasticelor în mediu prin: 

·restricționarea microplasticelor adăugate în mod intenționat în produse; 

·abordarea eliberărilor neintenționate de microplastice prin dezvoltarea, printre altele, a unor măsuri de standardizare, certificare și reglementare, precum și prin armonizarea metodelor de măsurare a eliberării de microplastice. 

În 2021, în planul său de acțiune „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” 5 , Comisia a propus ca, până în 2030, UE să reducă cu 30 % eliberările de microplastice (intenționate și neintenționate) în mediu. 

La 25 septembrie, Comisia Europeană a adoptat un regulament care restricționează microplasticele adăugate în mod intenționat în produse 6 . Prezenta propunere privind prevenirea pierderilor de granule din plastic în mediu și evaluarea impactului care o însoțește rezultă din angajamentele Comisiei privind eliberarea neintenționată de microplastice. 

1.1 Motivele și obiectivele propunerii

Pierderile de granule din plastic în mediu sunt, ca volum, a treia sursă din ansamblul de eliberări neintenționate de microplastice. Printre alte surse importante se numără vopselele, anvelopele, textilele, geotextilele și, într-o mai mică măsură, capsulele de detergenți. Prevenirea eliberărilor de microplastice din aceste surse poate necesita substituiri sau modificări majore ale caracteristicilor produselor. În schimb, pierderile de granule din plastic se datorează lipsei de conștientizare și manipulării necorespunzătoare, deci reprezintă un tip de poluare evitabilă, care poate fi redusă prin măsuri rapide de prevenire. Din această perspectivă, granulele din plastic sunt un subiect indicat de intervenție politică.

Granulele din plastic, denumite și pelete, granulat, „lacrimile sirenei” și granule de rășină, sunt materia primă industrială utilizată pentru ansamblul producției de plastic. Practicile actuale de manipulare a granulelor duc la pierderi în toate etapele lanțului de aprovizionare, în special pe parcursul producției (din materiale virgine sau reciclate), prelucrării, transportului și al altor operațiuni logistice și de gestionare a deșeurilor. Odată ajunse în mediu, acestea sunt aproape imposibil de captat. Mobilitatea lor este un factor agravant. La fel ca toate microplasticele, granulele din plastic care se scurg din instalațiile industriale sau în timpul transportului sunt transportate cu ușurință prin aer, de apele terestre de suprafață și de curenții marini și se regăsesc și în sol (inclusiv pe terenurile agricole).

Se pot observa patru tipuri de efecte negative ale pierderilor de granule: asupra mediului; asupra climei; potențial asupra sănătății umane și asupra economiei. Unele dintre aceste efecte sunt legate în mod specific de granule, iar altele se referă la microplastice în general. Este cunoscut faptul că granulele sunt consumate de o serie de specii marine și costiere (de exemplu, țestoase marine, păsări marine și crustacee). După ce sunt ingerate, acestea pot provoca vătămări fizice sau duce la deces. Dacă nu pot trece prin sistemul digestiv, acestea pot cauza malnutriție sau inaniție. La fel ca toate microplasticele, potențialul acestora de a acționa ca purtător pentru substanțele toxice adsorbite sau pentru microorganismele patogene este o parte integrantă a problemei. Materialele plastice și microplasticele contribuie la schimbările climatice, fiind o sursă suplimentară atât de emisii de gaze cu efect de seră (GES), cât și de presiune asupra ecosistemelor și a biodiversității. Într-adevăr, GES sunt emise pe parcursul întregului ciclu de viață al materialelor plastice, de la producție la procesele de degradare, iar materialele plastice din oceane pot, de asemenea, să interfereze cu capacitatea oceanelor de a absorbi și de a capta dioxidul de carbon. Oamenii sunt expuși la microplastice prin intermediul aerului pe care îl respiră și al alimentelor pe care le consumă. Există potențiale efecte economice negative ale microplasticelor, inclusiv ale granulelor din plastic, asupra activităților locale, cum ar fi pescuitul comercial și agricultura (de exemplu, capturi reduse de pescuit din cauza impactului asupra habitatelor marine, a ecosistemelor și a faunei sălbatice), precum și asupra turismului și activităților recreative (de exemplu, atractivitate redusă sau închiderea plajelor și a zonelor vulnerabile, cum ar fi parcurile, râurile și lacurile naționale).

În fiecare an se produc și se manipulează volume mari de granule atât la nivel mondial, cât și în UE (aproximativ 57 de milioane de tone în UE în 2021). Estimările arată că volumul de pierderi de granule în mediu în 2019 în UE a fost cuprins între 52 140 și 184 290 de tone. Aceasta înseamnă anual între 2 100 și 7 300 de camioane pline de granule.

Dovezile colectate pentru a sprijini evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere și evaluarea impactului inițială, precum și consultarea publică și o consultare suplimentară ce a vizat IMM-urile sugerează că părțile interesate sunt în favoarea acțiunilor de reducere a poluării cu microplastice întreprinse de toate nivelurile de autoritate publică. Părțile interesate au făcut trimitere și la activitatea voluntară a industriei producătoare de plastic, în special la programul Operation Clean Sweep® (OCS).

Prezenta propunere vizează reducerea pierderilor de granule în mediu și ar conduce la o scădere de 54 % până la 74 % față de scenariul de referință, ceea ce echivalează cu o reducere cu 6 % a cantității totale de microplastice eliberate neintenționat. În conformitate cu obiectivul general al Comisiei de reducere cu 30 % a microplasticelor eliberate în mediu, prezenta propunere va contribui la conservarea ecosistemelor și a biodiversității, reducând impactul potențial asupra sănătății și aducând beneficii activităților economice locale. Propunerea are, de asemenea, potențialul de a îmbunătăți informațiile privind amploarea pierderilor de granule de-a lungul lanțului de aprovizionare cu granule. Cerințe mai puțin stricte pentru IMM-uri vor asigura atenuarea adecvată a impactului potențial asupra operațiunilor lor.

1.2 Coerența cu politicile existente ale UE

1.abandonarea, aruncarea sau eliminarea necorespunzătoare a produselor din plastic mai mari și degradarea acestora în bucăți de plastic mai mici în mediu; 

2.adăugarea intenționată de microplastice la anumite produse, cum ar fi produsele cosmetice, care, în cele din urmă, ajung în mediu și 

3.eliberarea neintenționată de microplastice, în principal din cauza abraziunii în timpul utilizării sau a manipulării necorespunzătoare. 

În ceea ce privește macroplasticele, Uniunea a luat deja o serie de măsuri de reglementare pentru a combate poluarea cauzată de produsele din plastic mai mari care se ajung în mediu, inclusiv Directiva privind materialele plastice de unică folosință 7 , Directiva-cadru privind deșeurile 8 , Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje 9 și Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin 10 . Aceste măsuri contribuie la reducerea generării de deșeuri de plastic, la îmbunătățirea colectării și reciclării acestora și la stimularea utilizării de conținut reciclat în produsele noi, ceea ce duce la reducerea cantității de deșeuri de plastic din mediu.

În ceea ce privește microplasticele eliberate în mod neintenționat, pe lângă granulele din plastic, Comisia a examinat mai multe alte surse principale de eliberare neintenționată, cum ar fi vopselele, anvelopele, textilele sintetice, geotextilele și, într-o mai mică măsură, capsulele de detergenți. Măsurile de combatere a eliberării de microplastice din anvelope au fost deja incluse în propunerea de regulament EURO 7. După efectuarea unei analize preliminare a celorlalte surse a reieșit că există incertitudini și lacune în materie de date și s-a concluzionat că, pentru a le aborda, ar putea fi mai potrivite alte instrumente de politică. Sunt necesare mai multe informații și analize suplimentare pentru a defini cele mai adecvate intervenții. În ceea ce privește aceste surse, se pot pregăti evaluări separate ale impactului, după caz și dacă este necesar, pentru a sprijini posibile propuneri de combatere a emisiilor de microplastice provenite din aceste surse.

În ceea ce privește emisiile industriale, Directiva privind emisiile industriale 11 este actul legislativ care reglementează și gestionează emisiile provenite de la instalațiile industriale mari. Pierderile de granule din plastic nu sunt abordate în mod specific în concluziile existente privind cele mai bune tehnici disponibile. Normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere aplicării Directivei privind emisiile industriale. 

Propunerea privind prevenirea pierderilor de granule în mediu completează dispozițiile referitoare la granule cuprinse în restricția REACH privind microplasticele adăugate în mod intenționat. Această restricție se referă la granulele din plastic ca sursă de eliberare care poate fi evitată, prin impunerea a două obligații operatorilor economici: (1) furnizarea de informații privind utilizarea și eliminarea granulelor, de exemplu prin etichetare și (2) raportarea anuală a estimărilor de cantități eliberate. Deși informațiile privind utilizările și pierderile de granule sunt din ce în ce mai numeroase, aceste obligații nu sunt specificate în detaliu și nu se introduce o metodologie privind modul de estimare a pierderilor. Obligațiile cuprinzătoare și metodologia standardizată incluse în această nouă propunere vor contribui la prevenirea pierderilor de granule la sursă și la îmbunătățirea informațiilor colectate cu privire la eliberările estimate.

Propunerea este în concordanță cu recomandarea fără caracter obligatoriu a Convenției privind protecția mediului maritim al Atlanticului de Nord-Est (OSPAR) privind granulele din plastic, care promovează standarde de prevenire și sisteme de certificare pentru întregul lanț de aprovizionare cu materiale plastice 12 . Organizația Maritimă Internațională (OMI) analizează transportul maritim al granulelor din plastic în containerele de marfă și evaluează atât măsuri voluntare, cât și măsuri obligatorii, care ar supune operatorii responsabili cu manipularea granulelor unor cerințe mai stricte.

Propunerea urmărește să pregătească terenul pentru dispozițiile privind microplasticele așteptate în contextul negocierilor în curs referitoare la un tratat global privind poluarea cu materiale plastice. UE și statele sale membre „subliniază necesitatea ca viitorul instrument să includă măsuri de reducere a eliberării neintenționate de microplastice. Acesta ar putea include, de exemplu, măsuri de reducere la minimum a riscului de scurgeri de granule din plastic în timpul producției, manipulării și transportului” 13 .

Propunerea contribuie la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, ghidată de cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, și anume: obiectivul 12 privind consumul și producția durabile, obiectivul 14 privind conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă și obiectivul 15 privind viața terestră, împreună cu obiectivul 3 privind sănătatea, obiectivul 9 privind industria, inovarea și infrastructura și obiectivul 13 privind clima.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

2.1Temei juridic

2.2Subsidiaritatea

2.3Proporționalitatea

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

Nu a fost efectuată nicio evaluare ex post, deoarece nu există un cadru de reglementare la nivelul UE care să abordeze poluarea cu granule din plastic de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu granule.

3.1 Consultări cu părțile interesate

Comisia a consultat părțile interesate după cum se detaliază în continuare. 

 

1.În perioada 22 februarie-17 mai 2022 a avut loc o consultare publică privind sursele identificate inițial ca generând nivelurile cunoscute cele mai ridicate de eliberări neintenționate de microplastice, și anume granulele din plastic, textilele sintetice, anvelopele, vopselele, geotextilele și capsulele de detergent pentru rufe și mașini de spălat vase. În cadrul consultării s-au primit 410 contribuții. Toate părțile interesate au fost de acord cu natura periculoasă a poluării cu microplastice în Uniune, cu impactul negativ al acesteia asupra mediului și a sănătății umane, precum și cu privire la necesitatea de a lua măsuri la toate nivelurile de autoritate. În ceea ce privește pierderile de granule, părțile interesate au fost de acord că principalul factor este manipularea necorespunzătoare. 

2.O a doua consultare, vizând IMM-urile care manipulează granule, a avut loc în perioada ianuarie-februarie 2023. În cadrul acestei a doua runde de consultare s-au primit 330 de contribuții. Majoritatea respondenților au fost de acord cu propunerea ca, în cazul în care ar urma să se adopte cerințe mai puțin stricte pentru întreprinderile mai mici, aceste cerințe să aibă un caracter obligatoriu. S-a estimat că anumite cerințe ar fi prea împovărătoare pentru microîntreprinderi (mai puțin de 10 angajați) și pentru întreprinderile mici (10-49 de angajați), precum și pentru firmele cu capacități de sub 1 000 de tone pe an (tonajul mediu anual manipulat de întreprinderile mici). IMM-urile nu au fost în favoarea instituirii unei obligații de a fi auditate extern. Una dintre cele mai bune practici de manipulare – utilizarea obligatorie a unor echipamente și ambalaje specifice (și anume, etanșe la aer, rezistente la perforare și sigilate ecologic) a fost identificată ca fiind măsura cea mai costisitoare. În cele din urmă, respondenții au identificat sprijinul financiar și o metodologie standardizată de măsurare a pierderilor de granule ca fiind cele mai bune modalități prin care să fie sprijiniți. 

3.În perioada septembrie 2021 - mai 2023 au avut loc ateliere și contacte bilaterale, în cursul cărora ONG-urile din domeniul protecției mediului au sprijinit ferm adoptarea de cerințe obligatorii la nivelul UE pentru manipularea granulelor, precum și un sistem de certificare cuprinzător și transparent. Asociația producătorilor europeni de plastic, PlasticsEurope, a fost de acord că cea mai eficientă abordare pentru combaterea pierderilor de granule este auditarea externă și certificarea pe baza OCS aplicată tuturor părților vizate, ambele cu caracter obligatoriu. Producătorii au considerat că o propunere legislativă prin care se impune certificarea unui sistem de prevenire a pierderilor de granule de tip OCS ar putea fi pusă în aplicare foarte rapid de către toate părțile implicate, deoarece ar folosi și ar consolida totodată inițiativa existentă a industriei. Asociația umbrelă a reciclatorilor europeni, PRE, s-a exprimat în favoarea unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic la nivelul UE pentru a permite existența unor condiții de concurență echitabile pe piața unică în rândul tuturor părților implicate. Asociația umbrelă a transformatorilor europeni, EuPC, a subliniat că resursele limitate reprezintă un obstacol în calea punerii în aplicare a celor mai bune practici de manipulare.

 

3.2 Evaluarea impactului

3.2.1    Definiția problemei și opțiunea de politică preferată 

Propunerea se bazează pe evaluarea impactului care însoțește propunerea privind prevenirea pierderilor de granule în mediu. Comitetul de control normativ (CCN) din cadrul Comisiei a emis inițial, la 18 noiembrie 2022, un aviz negativ (însoțit de observații cuprinzătoare). După o revizuire semnificativă a proiectului inițial, CCN a emis, la 12 iunie 2023 14 , un aviz pozitiv cu rezerve. În anexa I la evaluarea impactului se explică modul în care observațiile CCN au fost luate în considerare. 

În cadrul evaluării impactului s-a identificat următoarea problemă: practicile actuale de manipulare a granulelor conduc la pierderi în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, cauzând efecte negative asupra mediului și, potențial, asupra sănătății umane. S-au identificat următorii factori determinanți: 

-disfuncționalitățile pieței – prețurile nu reflectă externalitățile negative și informațiile imperfecte pentru actorii de pe piață; lipsa unui sprijin și a unei atenții specifice asupra întreprinderilor mai mici, pentru care punerea în aplicare a măsurilor preventive este costisitoare, explică, de asemenea, un rezultat sub nivelul optim al pieței;

-deficiențe de reglementare – cadrele de reglementare relevante existente (care reglementează substanțele chimice, deșeurile marine, apa, emisiile industriale, deșeurile, ambalajele și activitățile de transport) nu abordează în mod specific problema pierderilor de granule și manipularea lor sigură și responsabilă de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu granule. 

În evaluarea impactului, s-au analizat patru opțiuni de politică pentru a aborda aceste probleme și factori determinanți:

·Opțiunea 1: Metodologie standardizată obligatorie de măsurare a pierderilor de granule

·Opțiunea 2: Cerințe obligatorii pentru prevenirea și reducerea pierderilor de granule într-un nou act legislativ al UE, inclusiv trei subopțiuni cu cerințe mai puțin stricte pentru IMM-uri:

2a: microîntreprinderi

2b: microîntreprinderi și întreprinderi mici;

2c: microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii;

·Opțiunea 3: Îmbunătățirea ambalajelor pentru logistica granulelor

·Opțiunea 4: Obiectivul UE de reducere a pierderilor de granule

Pe baza unei analize cost-beneficiu și a unei evaluări calitative a proporționalității, coerenței, eficacității și eficienței diferitelor opțiuni avute în vedere, a fost propusă ca opțiune de politică preferată o combinație de două opțiuni de politică: 

-Opțiunea 1 – Metodologie standardizată obligatorie de măsurare a pierderilor de granule pentru a aborda subproblema „informațiilor imperfecte” și a contribui la îmbunătățirea informațiilor privind amploarea pierderilor de granule de-a lungul lanțului de aprovizionare cu granule. Aceasta va facilita, de asemenea, obligația de raportare a pierderilor de granule în temeiul restricției REACH.

-Subopțiunea 2b – Cerințe obligatorii într-un nou act legislativ al UE, cu cerințe mai puțin stricte pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici pentru a aborda factorii determinanți „prețurile nu reflectă externalitățile”, „informații imperfecte” și „deficiențe de reglementare”. Punând accentul pe prevenire, se va contribui astfel la reducerea pierderilor de granule, într-un mod proporțional din punct de vedere economic, la un nivel compatibil cu obiectivul general al Comisiei de reducere cu 30 % a eliberărilor de microplastice până în 2030 și, de asemenea, la asigurarea atenuării adecvate a impactului asupra IMM-urilor implicate în lanțul de aprovizionare cu granule.

Opțiunea 3 ar implica costuri de investiții destul de ridicate pentru sector, iar raportul cost-eficacitate al acesteia ar fi mai mic decât în cazul opțiunii 2. Opțiunea 4 ar necesita în primul rând instituirea unui sistem de monitorizare performant, care ar necesita timp. Punerea sa în aplicare ar fi mai dificilă, iar costurile sale ar fi ușor mai ridicate decât în cazul opțiunilor 2 și 2a-c. Subopțiunea 2b ar genera o reducere relativ ridicată a pierderilor de granule, iar costurile ar fi mai mici decât în cazul opțiunii 2a, datorită unor cerințe mai puțin stricte pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici. Această opțiune are cel mai ridicat raport cost-eficacitate dintre (sub)opțiunile 2 și 2a-c.

3.2.2.    Impactul opțiunii de politică preferate 

Impacturile enumerate mai jos se referă la opțiunea de politică preferată în ansamblu și, prin urmare, cuprind dispoziții atât din opțiunea 1, cât și din subopțiunea 2b.

·Impactul preconizat al elaborării unei metodologii de măsurare standardizate obligatorii

Opțiunea de politică preferată introduce elaborarea unei metodologii standardizate de măsurare a pierderilor de granule și impune utilizarea acesteia, odată elaborată, pentru a completa cerința de raportare privind estimările cantităților eliberate, introdusă în restricția REACH. Această restricție nu prevede o metodologie de măsurare a pierderilor de granule. 

Opțiunea de politică preferată implică – prin introducerea unei metodologii standardizate – costuri unice pentru dezvoltarea și testarea metodologiei. De regulă, Comitetul European de Standardizare (CEN) are nevoie de 3-4 ani pentru a finaliza procesul. Acest cost ar putea fi suportat fie de sectoarele vizate, fie de Comisie, prin intermediul unui studiu specific. La elaborarea metodologiei, CEN va lua în considerare activitatea desfășurată de sectoarele vizate în acest domeniu.

S-a estimat un cost total al elaborării și testării metodologiei între 1 258 000 EUR și 3 174 000 EUR. Întrucât metodologia se va baza pe activitatea desfășurată de sectoarele vizate, costurile se vor situa mai degrabă în limita inferioară a estimării. Costurile de raportare suportate de sectoarele vizate prin utilizarea metodologiei sunt deja luate în considerare în cadrul restricției REACH. Acest lucru este valabil și pentru costurile suportate de ECHA pentru prelucrarea informațiilor colectate.

Prin punerea la dispoziția operatorilor economici a unei singure metodologii, standardizate, în locul mai multor metodologii care ar putea fi utilizate în caz contrar, opțiunea de politică preferată vizează reducerea costurilor: (1) operatorii economici nu trebuie să elaboreze fiecare câte o metodologie; (2) raportarea către ECHA este simplificată și (3) calitatea raportării este superioară, întrucât o metodologie unică permite comparabilitatea datelor și, în final, o mai bună înțelegere a volumelor de pierderi de granule.

Economiile de costuri sunt estimate a fi mai mari decât costurile de dezvoltare. Această abordare este pe deplin aliniată la angajamentul exprimat în comunicarea intitulată „O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației” 15 . Deși nu există reduceri directe ale pierderilor de granule în cadrul opțiunii 1, o metodologie standardizată de măsurare a pierderilor le va permite operatorilor economici și autorităților publice să abordeze mai bine pierderile de granule prin îmbunătățirea informațiilor, a raportării și a monitorizării acestui fenomen.

·Impactul preconizat al introducerii unor cerințe obligatorii pentru prevenirea pierderilor de granule și al sistemului de conformitate aferent

Opțiunea de politică preferată presupune cerințe obligatorii pentru a preveni pierderile de granule în mediu pentru întregul lanț de aprovizionare cu granule, maximizând astfel șansele de a reduce acest tip de pierderi.

În conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, sectorul suportă costurile măsurilor necesare pentru a respecta cerințele și pentru a demonstra conformitatea prin certificarea de către terți sau prin declarații pe proprie răspundere. Autoritățile publice din statele membre sunt responsabile de ținerea unui registru public privind conformitatea și, în caz de neconformitate, de impunerea de măsuri corective și, după caz, de sancțiuni.

Impunerea unor cerințe obligatorii bazate pe activitatea desfășurată de sectoarele vizate în ceea ce privește prevenirea, izolarea și curățarea pierderilor de granule și prin introducerea obligației de a demonstra conformitatea generează costuri directe de conformare pentru sector. Se preconizează că cerințele mai puțin stricte pentru întreprinderile de dimensiuni mai mici (microîntreprinderi și întreprinderi mici) vor atenua impactul asupra acestora. În ansamblu, costul net al punerii în aplicare a subopțiunii 2b este estimat între 376 de milioane și 491 de milioane EUR pe an.

În ceea ce privește costurile administrative și de asigurare a respectării normelor pe care ar urma să le suporte autoritățile naționale competente, acestea includ crearea și menținerea unui registru public, verificarea conformității, mecanismele de soluționare a plângerilor și accesul la justiție, precum și raportarea către Comisie, o dată la trei ani, cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. În ansamblu, costurile pe care ar urma să le suporte statele membre sunt estimate la 313 000 EUR pentru primul an și apoi la 125 000 EUR pe an pentru întreaga UE. Aceste costuri vor varia de la un stat membru la altul, proporțional cu suprafața acestora.

Întrucât această opțiune poate crește costul materiilor prime din plastic, publicul larg ar putea fi afectat de o creștere a costului produselor din plastic. Cu toate acestea, este probabil ca această eventuală creștere a costurilor să fie limitată, deoarece costul punerii în aplicare a celor mai bune practici de manipulare este mic în comparație cu cifra de afaceri a sectorului. Prin urmare, este de așteptat ca producătorii să absoarbă o astfel de creștere ușoară a costurilor lor de producție, consumatorii urmând să nu fie afectați.

Reducerea semnificativă a pierderilor de granule în mediu ar duce la scăderea poluării cu microplastice și la conservarea ecosistemelor și a biodiversității. Aceasta constituie, de asemenea, o măsură de precauție împotriva efectelor potențiale asupra sănătății umane. Reducerea pierderilor de granule este estimată între 25 142 și 140 621 tone/an. Se preconizează astfel că opțiunea de politică preferată va contribui cu aproximativ un sfert din volumul aferent îndeplinirii obiectivului Comisiei de a reduce cu 30 % microplasticele.

Printre alte beneficii se numără existența unor condiții de concurență echitabile între operatorii economici prin garantarea faptului că poziția întreprinderilor care aplică măsuri de reducere nu este slăbită de concurența din partea întreprinderilor care nu aplică astfel de măsuri, ceea ce se întâmplă în sistemul voluntar actual. Pentru întreprinderile care dețin granule, beneficiile vor include un câștig economic estimat între 25 și 141 de milioane EUR aferent volumului de granule care nu va mai fi pierdut în mediu.

Se preconizează că reducerea pierderilor de granule va avea un impact economic pozitiv asupra anumitor sectoare, cum ar fi pescuitul comercial, agricultura, turismul și activitățile recreative în zonele afectate de eliberări. S-ar pierde mai puține granule în mediul marin și, prin urmare, speciile marine, inclusiv cele importante din punct de vedere economic, cum ar fi stridiile și bibanul-de-mare, ar fi mai puțin perturbate. În mod similar, se vor înregistra mai puține pierderi de granule în apele reziduale din instalații și în nămolurile rezultate din epurarea apelor uzate și, prin urmare, vor exista mai puține granule în sol după ce acest nămol de epurare este aplicat pe terenurile agricole, acolo unde se face acest lucru.

Opțiunea de politică preferată contribuie la crearea de noi locuri de muncă, deoarece se preconizează că punerea în aplicare a celor mai bune practici de manipulare va necesita personal suplimentar (3 858 de posturi echivalent normă întreagă). Aceasta contribuie, de asemenea, la prevenirea anumitor costuri pentru societate, cum ar fi cele legate de activitățile de curățare și remediere desfășurate de comunitățile locale în zonele afectate de eliberări de granule. Aceste operațiuni sunt în mod normal dificile, deoarece necesită resurse tehnologice, umane și financiare.

Opțiunea de politică preferată este în conformitate cu obiectivele neutralității climatice prezentate în Legea europeană a climei, precum și cu obiectivele Uniunii pentru 2030 și 2050. Contribuția sa cea mai semnificativă la atenuarea schimbărilor climatice constă în capacitatea de a preveni dispersarea granulelor din plastic în mediu. Se preconizează că prevenirea poluării cu granule din plastic la sursă va duce la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, deoarece va fi necesară o producție mai redusă de materiale plastice. În plus, pot exista efecte pozitive indirecte asupra creșterii planctonului, care, la rândul său, contribuie la sechestrarea carbonului.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Prin introducerea unei metodologii de măsurare și a unui set de cerințe pentru prevenirea pierderilor de granule, opțiunea de politică preferată contribuie la reducerea riscului de fragmentare juridică, sporind astfel securitatea juridică și consolidând funcționarea pieței interne. Se preconizează că acest lucru va genera, la rândul său, unele economii de costuri pentru întreprinderi și pentru autoritățile naționale competente responsabile cu punerea în aplicare și asigurarea respectării normelor.

Opțiunea de politică preferată conține o derogare pentru întreprinderile care produc și manipulează granule în cantități mai mici de 5 tone, pentru a evita investițiile costisitoare cu beneficii foarte limitate pentru mediu în ceea ce privește reducerea pierderilor de granule. În plus, ca răspuns la consultarea din 2023 ce a vizat IMM-urile care manipulează granule, se preconizează că cerințele mai puțin stricte pentru întreprinderile de dimensiuni mai mici (microîntreprinderi și întreprinderi mici) vor atenua costurile directe de asigurare a conformității pentru aceste întreprinderi (de exemplu, întreprinderile pot lua în considerare natura și dimensiunea instalației, precum și amploarea operațiunilor acesteia, neexistând nici obligația de a investi în echipamente mai scumpe, cum ar fi sistemele de tratare a apelor uzate). În plus, Comisia și statele membre ar trebui să ofere sprijin tehnic și financiar întreprinderilor de dimensiuni mai mici (microîntreprinderi și întreprinderi mici), cum ar fi orientări și materiale și instrumente de formare specifice IMM-urilor.

Opțiunea de politică preferată conține norme privind transmiterea informațiilor, inclusiv din certificare, atât în mod fizic, cât și digital și, prin urmare, este considerată adaptată mediului digital.

Este probabil ca opțiunea de politică preferată să aibă doar un impact negativ minor asupra competitivității sectorului materialelor plastice din UE, deoarece costurile estimate reprezintă doar o foarte mică parte din cifra de afaceri a sectorului (aproximativ 0,13 %).

Costurile administrative ale opțiunii de politică preferate (instituirea de sisteme în întreprinderi pentru procedurile administrative de raportare a pierderilor de granule, evaluări interne și certificare, notificarea autorităților publice cu privire la certificare) pentru întreprinderi sunt evaluate la 44 de milioane EUR. Costurile de ajustare aferente (elaborarea și aplicarea standardului de măsurare, adaptarea operațiunilor și a procedurilor la noile cerințe, punerea în aplicare a măsurilor de reducere a pierderilor de granule) pentru întreprinderi sunt evaluate între 332 de milioane și 447 de milioane EUR. Ar putea exista și alte costuri minore de ajustare, deoarece creșterea prețului la granule le-ar putea fi transferată utilizatorilor din aval și, în cele din urmă, cetățenilor, din cauza unei creșteri a prețului produselor din plastic.

Propunerea reflectă opțiunea de politică preferată, astfel cum este descrisă mai sus, atât în ceea ce privește cerințele obligatorii, cât și sistemul de conformitate aferent. Pentru a atenua și mai mult costurile directe de asigurare a conformității suportate de IMM-uri, propunerea conține cerințe suplimentare mai puțin stricte în comparație cu opțiunea de politică preferată. Aceste cerințe suplimentare mai puțin stricte sunt descrise în detaliu în secțiunea 6.2. În special, microîntreprinderile și întreprinderile mici, precum și instalațiile în care se manipulează granule din plastic în cantități mai mici de 1 000 de tone pe an vor trebui să prezinte o declarație pe propria răspundere pentru a demonstra conformitatea, în loc să fie supuse certificării. Aceste măsuri suplimentare vor conduce la o reducere suplimentară a costurilor administrative generate de opțiunea de politică preferată de 24,6 milioane EUR (de la 44 de milioane EUR la 19,4 milioane EUR) și la o reducere suplimentară a costurilor de asigurare a conformității de 16,9 milioane EUR (de la 332-447 de milioane EUR la 315-430 de milioane EUR). Suma reducerii suplimentare a costurilor, de 41,5 milioane EUR, ar fi de aproximativ 10 % din costul net total calculat pentru opțiunea de politică preferată (de la 376-491 de milioane la 334-450 de milioane EUR). Pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, reducerea suplimentară este echivalentă cu aproape 15 % din costul net.

Este dificil să se estimeze consecințele acestor cerințe suplimentare mai puțin stricte asupra reducerii pierderilor de granule. Este probabil ca cerințele suplimentare mai puțin stricte să conducă la o creștere a pierderilor de granule. Dacă se presupune o creștere cu 10 % a pierderilor de granule, aceste cerințe suplimentare mai puțin stricte ar avea drept rezultat o diminuare a reducerii pierderilor de granule cu aproximativ 2 500 în comparație cu opțiunea de politică preferată, reducerea pierderilor ajungând astfel la 14 000 t/an.

•Drepturi fundamentale

Opțiune de politică preferată este în conformitate cu articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale, potrivit căruia Uniunea trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și un mediu de calitate.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea nu impune alocări bugetare noi sau semnificative. Inițiativele de consiliere care fac parte din Platforma de consiliere InvestEU pot fi activate pentru a sprijini IMM-urile să respecte cerințele, inclusiv în colaborare cu Rețeaua întreprinderilor europene. Comisia va lua în considerare orice nevoie de servicii și studii de sprijin.

5.ALTE ELEMENTE

Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

O dată la trei ani, statele membre au obligația de a furniza Comisiei date privind notificările certificatorilor cu privire la certificatele eliberate. În plus, pentru a urmări mai bine performanța în raport cu obiectivul general al Comisiei de reducere cu 30 % până în 2030, este necesară o estimare validată în comun a pierderilor totale de granule. O estimare inițială a fost compilată pentru evaluarea impactului care însoțește prezentul document, însă sunt necesare eforturi suplimentare pentru a extinde această estimare în următorii ani. Metodologia standardizată de măsurare și cerința de raportare REACH vor facilita acest lucru. Părțile interesate sunt în mare măsură de acord cu un sistem de monitorizare și raportare a eliberărilor de granule.

6Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

6.1. Scopul și domeniul de aplicare al propunerii

Articolul 1 stabilește obiectul propunerii, și anume obligațiile în legătură cu manipularea granulelor din plastic în toate etapele lanțului de aprovizionare, pentru a preveni pierderile. Articolul 1 stabilește, de asemenea, domeniul de aplicare, și anume toți operatorii economici implicați în manipularea granulelor din plastic în Uniune în cantități de peste cinci tone pe an, precum și transportatorii din UE și transportatorii din afara UE care transportă granule din plastic în Uniune.

6.2 Obligații și cerințe generale

Pe lângă cerințele legate de manipulare din prezentul regulament, care trebuie puse în aplicare în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a actului, articolul 3 stabilește o obligație generală pentru operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE de a preveni pierderile. Această obligație se aplică din momentul în care regulamentul intră în vigoare. În plus, pentru a permite autorităților naționale competente să efectueze în mod eficient controale de conformitate, operatorii economici și transportatorii din UE trebuie să le prezinte acestora informații cu privire la activitățile lor de manipulare a granulelor din plastic. În temeiul articolului 4, toți operatorii economici, toți transportatorii din UE și toți transportatorii din afara UE trebuie să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament în termen de 18 luni de la intrarea sa în vigoare. Articolul menționat le impune, de asemenea, să întreprindă acțiuni în următoarea ordine de prioritate: acțiuni de prevenire, pentru a evita vărsarea de granule din containerul primar; izolarea granulelor vărsate pentru a se asigura că acestea nu devin o pierdere în mediu și, ca opțiune finală, curățarea după un eveniment de vărsare sau pierdere. 

Articolul 5 detaliază cerințele care trebuie respectate. Acestea se bazează pe programul Operation Clean Sweep® (OCS) al industriei producătoare de plastic și pe recomandarea fără caracter obligatoriu adoptată de părțile la Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (OSPAR) 16 . Cerințele sunt următoarele:

(1)pentru operatorii economici care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic – să elaboreze, să pună în aplicare și să actualizeze un plan de evaluare a riscurilor în conformitate cu anexa I;

(2)pentru operatorii economici care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic – să transmită autorităților competente planul de evaluare a riscurilor pe care l-au întocmit, împreună cu o declarație de conformitate pe proprie răspundere emisă în conformitate cu modelul de formular prevăzut în anexa II;

(3)pentru transportatorii din UE și din afara UE – să pună în aplicare anumite acțiuni în conformitate cu anexa III;

(4)pentru instalații și transportatorii din UE – să își formeze personalul;

(5)pentru instalații și transportatorii din UE – să monitorizeze și să țină evidența acțiunilor de punere în aplicare relevante, inclusiv, după caz, să adopte măsuri corective, și a estimărilor privind pierderile de granule, precum și să abordeze incidentele și accidentele semnificative legate de granulele din plastic;

(6)pentru operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii și mari ce exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități de peste 1 000 tone pe an – să efectueze o evaluare internă anuală și să includă măsuri suplimentare în planul de evaluare a riscurilor, în conformitate cu Anexa 1;

(7)pentru operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii și mari ce exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități de peste 1 000 tone pe an – să fie certificați în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 3.

Pentru a atenua și mai mult impactul asupra IMM-urilor, propunerea conține cerințe mai puțin stricte pentru instalațiile acestora, în plus față de cele incluse deja în opțiunea de politică preferată. Aceste cerințe iau următoarea formă pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, precum și pentru instalațiile în care se manipulează granule din plastic în cantități mai mici de 1 000 de tone pe an:

–nu li se aplică obligația de certificare de către terți, ci se utilizează în schimb o declarație de conformitate pe propria răspundere, care are un termen de valabilitate mai lung (cinci ani);

–nu li se aplică obligația de a efectua evaluări interne;

–nu li se aplică obligația de a examina evaluările conformității în cadrul reuniunilor formale ale conducerii și

–nu li se aplică obligația de a institui un program de sensibilizare și de formare.

În temeiul articolului 4, toți operatorii economici, toți transportatorii din UE și toți transportatorii din afara UE trebuie să respecte cerințele prevăzute în prezentul regulament în termen de 18 luni de la intrarea sa în vigoare. Articolul menționat le impune, de asemenea, să întreprindă acțiuni în următoarea ordine de prioritate: acțiuni de prevenire, pentru a evita vărsarea de granule din containerul primar; izolarea granulelor vărsate pentru a se asigura că acestea nu devin o pierdere în mediu și, ca opțiune finală, curățarea după un eveniment de vărsare sau pierdere. 

Operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii ce exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități de peste 1 000 de tone pe an vor fi supuși următoarei cerințe mai puțin stricte:

–certificare cu o perioadă de tranziție mai lungă decât pentru întreprinderile mari înainte de prima certificare (36 de luni în loc de 24 de luni) și o valabilitate mai lungă a certificatului (patru ani în loc de trei).

În mod similar, transportatorilor din UE și transportatorilor din afara UE care transportă granule din plastic li se aplică cerințe specifice, având în vedere particularitățile activităților lor legate de granule.

6.3Sistemul de conformitate

Articolul 5 detaliază ce obligații trebuie îndeplinite în materie de certificare, la nivel de sit, pentru a facilita verificările de conformitate efectuate de autoritățile naționale competente. Certificările (care au ca rezultat emiterea certificatelor de conformitate descrise la articolul 5) sunt introduse eșalonat pe o anumită perioadă de timp. Anexa II prevede formatul certificatului de conformitate. Certificatorii trebuie să fie persoane fizice sau juridice ori asociații sau grupuri de astfel de persoane, care au obținut o licență pentru a efectua verificarea și validarea în conformitate cu Regulamentul EMAS sau organisme acreditate oficial, fără conflicte de interese și cu expertiza, echipamentele și infrastructura necesare. Articolul 7 definește dispozițiile pe care certificatorii trebuie să le îndeplinească pentru a fi acreditați de statele membre. Pentru a evalua conformitatea, certificatorii trebuie să efectueze controale la fața locului. După ce au eliberat un certificat, certificatorii au obligația de a notifica acest lucru autorității competente, care trebuie să țină un registru corespunzător. Din motive de transparență, un astfel de registru trebuie să fie pus la dispoziția publicului pe un site internet.

În conformitate cu articolul 6, operatorii economici înregistrați în sistemul comunitar de management de mediu și audit („EMAS”) vor fi considerați că respectă cerințele și, prin urmare, vor fi scutiți de obligația de a obține un certificat și de a notifica reînnoirea planului de evaluare a riscurilor și a declarației de conformitate pe proprie răspundere în temeiul prezentului regulament.

După caz, operatorii economici au obligația de a notifica autorității competente declarațiile lor de conformitate pe propria răspundere. Autoritățile competente trebuie să țină un registru corespunzător, care, din motive de transparență, trebuie să fie pus la dispoziția publicului pe un site internet.

6.4Dispoziții privind asigurarea respectării normelor

Articolul 8 prevede că autoritățile naționale competente sunt responsabile de verificarea conformității operatorilor economici, a transportorilor și a transportatorilor din afara UE cu cerințele și normele regulamentului. Aceste autorități trebuie să efectueze inspecții de mediu sau alte controale, ținând seama de informațiile trimise de certificatori și de operatorii economici (declarații pe propria răspundere, planuri de evaluare a riscurilor), precum și să abordeze plângerile depuse de persoane fizice sau juridice ori de organizații în conformitate cu articolul 14. Articolul 8 stabilește, de asemenea, obligațiile de raportare pentru statele membre, și anume transmiterea o dată la trei ani a unui raport către Comisie cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament.

În temeiul articolului 4, autoritățile naționale competente pot să le solicite operatorilor economici să pună în aplicare măsuri suplimentare în cazul în care măsurile stabilite în planuri și puse în aplicare nu sunt considerate suficiente. Autoritățile naționale au competența, în temeiul articolului 9, de a le impune operatorilor economici, transportatorilor din UE și transportatorilor din afara UE să ia orice măsuri subsecvente adecvate în caz de incidente și accidente grave. Articolul 10 prevede că, în cazul unei neconformități care reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau care are efecte negative semnificative asupra mediului, autoritățile competente ar trebui să poată dispune suspendarea operațiunilor. Competențele de investigare și de asigurare a respectării normelor sunt definite la articolul 11. În ceea ce privește încălcările, articolul 15 definește o serie de obligații pe care statele membre trebuie să le respecte atunci când își definesc regimul de sancțiuni.

Articolul 16 privind despăgubirile urmărește să garanteze că, în cazul în care s-a produs un prejudiciu pentru sănătate, integral sau parțial din cauza unei încălcări a prezentului regulament, publicul interesat poate solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la persoanele fizice sau juridice responsabile de încălcare și, după caz, de la autoritățile competente relevante. 

Articolul 17 stabilește exercitarea delegării de competențe. Normele de adoptare a actelor delegate sunt prevăzute la articolul 18.

6.5 Asistență pentru IMM-uri

Articolul 12 garantează că se iau inițiative pentru a ajuta IMM-urile din lanțul de aprovizionare cu granule să pună în aplicare regulamentul. În special, Comisia trebuie să elaboreze materiale de sensibilizare și de formare cu privire la buna punere în aplicare a cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Statele membre ar trebui să se asigure că aceste întreprinderi au acces la informații și asistență în ceea ce privește respectarea regulamentului. Fără a aduce atingere normelor aplicabile privind ajutoarele de stat, asistența din partea statelor membre poate fi acordată sub formă de: sprijin financiar; acces la finanțare; gestionare specializată și formare a personalului; asistență tehnică și organizațională.

6.6 Metodologie standardizată

Deși este un fenomen observabil, pierderile de granule din plastic nu se măsoară în mod sistematic. Cerința REACH de raportare privind estimările de granule pierdute anual va contribui la un volum de informații sporit privind aceste pierderi. Această cerință nu prevede însă nicio metodologie de măsurare a pierderilor de granule. Articolul 13 prevede obligația Comisiei de a solicita organizațiilor europene de standardizare să stabilească un standard pentru estimarea cantităților de granule pierdute în mediul înconjurător.

2023/0373 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 17 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 18 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Microplasticele sunt omniprezente, se degradează într-o perioadă lungă de timp și se dispersează fără să țină seama de frontiere. Sunt dăunătoare pentru mediu și potențial dăunătoare pentru sănătatea umană. Microplasticele sunt dispersate cu ușurință prin aer, de apele terestre de suprafață și de curenții oceanici, iar faptul că sunt mobile agravează problema. Acestea se găsesc în sol (inclusiv în terenurile agricole), lacuri, râuri, estuare, plaje, lagune, mări, oceane și în regiuni îndepărtate, altădată neatinse, iar prezența lor în sol poate avea efecte asupra proprietăților solului și poate declanșa modificări ale acestuia cu un impact negativ asupra creșterii anumitor plante. Impactul microplasticelor asupra mediului marin a fost documentat pe larg. Odată ajunse în mediul marin, microplasticele sunt aproape imposibil de colectat și este cunoscut faptul că sunt consumate de o serie de organisme și animale și dăunează biodiversității și ecosistemelor. Se poate măsura faptul că o granulă din plastic persistă în mediul acvatic timp de decenii sau chiar mai mult, iar ingerarea de granule din plastic de către fauna sălbatică marină, în special de păsări marine și țestoase marine, poate cauza vătămări fizice sau duce la deces. Microplasticele contribuie, de asemenea, la schimbările climatice, ca sursă suplimentară atât de emisii de gaze cu efect de seră, cât și de presiune asupra ecosistemelor. Potențialul microplasticelor de a acționa ca purtător pentru substanțele toxice adsorbite sau pentru microorganismele patogene este o parte integrantă a problemei. Oamenii sunt expuși la microplastice prin intermediul aerului pe care îl respiră și al alimentelor pe care le consumă. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la prezența microplasticelor în lanțul alimentar poate submina încrederea consumatorilor și poate avea consecințe economice. Pot exista efecte economice negative asupra unor activități precum pescuitul comercial și agricultura, precum și asupra activităților recreative și turistice din zonele afectate de eliberări de granule.

(2)În avizul său intitulat „Riscurile pentru mediu și sănătate ale poluării cu microplastice”, Grupul consilierilor științifici principali din cadrul Comisiei a considerat că „există motive semnificative de îngrijorare și trebuie adoptate măsuri de precauție” 19 .

(3)În Uniune, pierderile de granule din plastic constituie a treia sursă, ca volum, de microplastice eliberate neintenționat în mediu și se datorează practicilor de manipulare necorespunzătoare în toate etapele lanțului de aprovizionare, inclusiv pe parcursul producției, prelucrării, distribuției, transportului, în special pe mare, și al altor operațiuni logistice. Prin urmare, o abordare bazată pe lanțul de aprovizionare este esențială pentru a asigura angajamentul tuturor entităților economice implicate în manipularea granulelor din plastic în vederea prevenirii pierderilor. Începând din 2015, industria europeană producătoare de plastic a adoptat treptat programul internațional Operation Clean Sweep® (OCS) sub formă de angajament voluntar. În cadrul acestui program, fiecare întreprindere care fabrică sau manipulează granule recunoaște importanța reducerii la zero a pierderilor și se angajează să adopte cele mai bune practici. Deși astfel de practici sunt, în general, bine înțelese de semnatarii OCS, ele nu au fost puse în aplicare în mod cuprinzător. Gradul de utilizare a programului de către industria plasticului rămâne scăzut.

(4)Impactul poluării cu microplastice asupra mediului și posibil asupra sănătății umane a generat preocupări în majoritatea lumii. Unele state membre au adoptat sau au propus măsuri specifice. Însă un mozaic de restricții naționale ar putea împiedica eventual funcționarea pieței interne.

(5)În încercarea de a combate poluarea cu materiale plastice, în ianuarie 2018, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Strategia europeană pentru materialele plastice” 20 , în care a recunoscut riscurile pe care le prezintă microplasticele și a solicitat adoptarea unor soluții inovatoare care să vizeze diferitele surse de microplastice. Acest angajament a fost reînnoit odată cu adoptarea Pactului verde european în decembrie 2019, a noului Plan de acțiune privind economia circulară 21 în martie 2020 și a Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării 22 în mai 2021. Printre obiectivele sale pentru 2030 se numără reducerea cu 30 % a cantității de microplastice eliberate în mediu.

(6)Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei 23 abordează poluarea cu microplastice prin impunerea unei restricții privind introducerea pe piață a microplasticelor care sunt adăugate în mod intenționat în produse („restricția”), deoarece există o poluare considerabilă cu microplastice care rezultă din utilizarea microparticulelor de polimeri sintetici în sine sau prezente în mod intenționat în produse, iar poluarea prezintă un risc inacceptabil pentru mediu.

(7)În 2021, părțile la Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord­Est (OSPAR) au adoptat Recomandarea 2021/06 24 fără caracter obligatoriu de reducere a pierderilor de granule din plastic în mediul marin prin promovarea dezvoltării și punerii în aplicare în timp util a unor standarde eficace și coerente de prevenire a pierderilor de granule și a unor sisteme de certificare pentru întregul lanț de aprovizionare cu materiale plastice. Măsurile de reducere la minimum a riscului asociat transportului de granule din plastic pe mare sunt în curs de examinare în cadrul Organizației Maritime Internaționale.

(8)În observațiile prezentate de Uniune în cadrul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu în vederea celei de a doua sesiuni a Comitetului interguvernamental de negociere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice (INC-2) 25 , Uniunea și statele sale membre au subliniat necesitatea ca viitorul instrument să includă măsuri de reducere a eliberărilor neintenționate de microplastice.

(9)În pofida legislației Uniunii privind prevenirea deșeurilor, a poluării, a deșeurilor marine și a substanțelor chimice, nu există norme specifice ale Uniunii care să prevină pierderile de granule ca sursă de poluare cu microplastice de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului 26 stabilește principii de bază privind gestionarea deșeurilor și impune statelor membre obligații generale de a lua măsuri pentru a preveni generarea de deșeuri. Aceste obligații generale ar trebui să fie completate prin abordarea unor aspecte și cerințe specifice pentru manipularea atentă a granulelor din plastic, pentru a se evita ca acestea să devină deșeuri.

(10)În timp ce producția de materiale polimerice la scară industrială intră în domeniul de aplicare al Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului 27 , alte activități, cum ar fi conversia, transportul sau depozitarea granulelor, efectuate de obicei de întreprinderi mici și mijlocii, nu intră sub incidența directivei respective. În plus, Documentul de referință privind cele mai bune tehnici disponibile în producția de polimeri din august 2007 28 , instituit în temeiul Directivei 96/61/CE a Consiliului 29 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, nu abordează problema specifică a pierderilor de granule.

(11)Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului 30 cuprinde dispoziții privind monitorizarea și evaluarea impactului microdeșeurilor, inclusiv al microplasticelor, în mediile costiere și marine. O actualizare a primelor orientări privind monitorizarea deșeurilor marine este în curs de elaborare în vederea unor metodologii armonizate, inclusiv pentru monitorizarea prezenței și distribuției granulelor din plastic de-a lungul coastei. Cu toate acestea, Directiva 2008/56/CE nu include cerințe specifice privind prevenirea sau reducerea pierderilor de granule la sursă.

(12)Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei cuprinde dispoziții privind pierderile de microparticule de polimeri sintetici destinate utilizării în siturile industriale, și anume granulele din plastic ca eliberări evitabile. Pentru aceste eliberări, se introduce o cerință de raportare anuală pentru o cantitate estimată de microplastice eliberate în mediu. Deși nu există o metodologie de estimare a pierderilor, această cerință va spori informațiile privind pierderile de granule și va îmbunătăți calitatea informațiilor colectate pentru a evalua riscurile aferente acestor microplastice în viitor.

(13)Pentru a se asigura că granulele din plastic sunt manipulate în siguranță și în mod responsabil în toate etapele lanțului de aprovizionare, astfel încât să se prevină pierderile în mediu, este necesar să se stabilească cerințe privind manipularea lor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare: producția, transformarea în masterbatch și compound, conversia, gestionarea deșeurilor, inclusiv reciclarea, distribuția, reambalarea, transportul, depozitarea și curățarea cisternelor în stațiile de curățare.

(14)Aceste cerințe ar trebui să țină seama de bunele practici de manipulare recomandate la nivel internațional, precum și de cerințele existente privind manipularea granulelor din plastic stabilite de sectoarele vizate din Uniune.

(15)Operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE ar trebui să pună în aplicare cerințele privind manipularea granulelor din plastic urmând o ordine de prioritate a acțiunilor, cu obiectivul primordial de a preveni eliberarea de granule în mediu ca prioritate absolută. Prin urmare, primul pas ar trebui să fie prevenirea vărsării de granule din plastic din containerul primar în timpul manipulării de rutină, reducând astfel riscul de vărsare la cel mai scăzut nivel posibil, inclusiv prin evitarea oricărei manipulări inutile (de exemplu, prin reducerea punctelor de transfer) și prin utilizarea de ambalaje rezistente la perforare, urmat de izolarea granulelor vărsate pentru a se asigura că acestea nu devin o pierdere în mediu și, în cele din urmă, curățarea după un eveniment de vărsare sau pierdere ca etapă finală.

(16)Deși scopul este de a preveni pierderile de granule din plastic în mediul înconjurător pentru toți operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE, obligațiile microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii ar trebui ajustate pentru a atenua sarcina care le revine.

(17)Înregistrarea instalațiilor în care se manipulează granule din plastic și a transportatorilor care le transportă este necesară pentru trasabilitatea granulelor din plastic manipulate și transportate în fiecare stat membru și pentru a permite autorităților competente să efectueze în mod eficient controale de conformitate. 

(18)Pentru a preveni pierderile de granule din plastic, operatorii economici ar trebui să stabilească, să pună în aplicare și să actualizeze în orice moment un plan de evaluare a riscurilor care să identifice potențialul de vărsare și de pierdere și să documenteze în special echipamentele și procedurile specifice existente pentru a preveni, a izola și a curăța pierderile de granule, luând în considerare dimensiunea instalației și amploarea operațiunilor.

(19)Pentru a permite autorităților competente să verifice conformitatea cu cerințele planului de evaluare a riscurilor, operatorii economici ar trebui să furnizeze autorității competente planul de evaluare a riscurilor pe care l-au realizat, împreună cu o declarație de conformitate pe proprie răspundere.

(20)Operatorii economici ar trebui să își poată alege echipamentul specific pe care să îl instaleze sau procedura pe care să o urmeze. Cu toate acestea, autoritățile competente, atunci când verifică nivelul de conformitate, ar trebui să le poată solicita operatorilor economici să modifice planul de evaluare a riscurilor, inclusiv prin adoptarea, într-un interval de timp dat, a oricăreia dintre acțiunile enumerate în prezentul regulament pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a cerințelor prezentului regulament.

(21)Pentru a evalua caracterul adecvat al planului de evaluare a riscurilor realizat pentru fiecare instalație, operatorii economici ar trebui să țină evidența unei estimări a cantității de granule eliberate în mediu pe an, împreună cu volumul total manipulat. Pentru a reduce sarcina operatorilor economici, informațiile privind estimările cantităților eliberate pot fi utilizate în cadrul obligației de raportare în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2055 al Comisiei.

(22)Având în vedere caracteristicile activității lor, transportatorii nu ar trebui să fie obligați să realizeze un plan de evaluare a riscurilor. Aceștia ar trebui să aibă în schimb obligația de a lua măsuri concrete menite să prevină, să izoleze și să combată vărsările și pierderile. Aceste măsuri ar trebui să facă obiectul unei verificări de către autoritățile competente, în principal în timpul procesului de transport.

(23)Punerea în aplicare cu succes a acțiunilor necesare pentru a preveni pierderile de granule din plastic necesită cooperarea deplină și angajamentul angajaților operatorilor economici, ai transportatorilor din UE și ai transportatorilor din afara UE. Operatorii economici și transportatorii din UE ar trebui să aibă obligația de a-și forma personalul în funcție de rolurile și responsabilitățile specifice ale angajaților lor, pentru a se asigura că aceștia cunosc și sunt în măsură să utilizeze echipamentele și să urmeze procedurile necesare astfel încât să asigure respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Operatorii economici și transportatorii din UE ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a monitoriza și de a ține evidența acțiunilor relevante pentru punerea în aplicare a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, de exemplu amplasarea de noi dispozitive de captare. După caz, aceștia ar trebui să adopte măsuri corective, inclusiv, dacă este necesar, să își îmbunătățească echipamentele din dotare și procedurile pe care le urmează.

(24)Întreprinderile mijlocii și mari care exploatează instalații în care se manipulează granule din plastic în cantități de peste 1 000 de tone pot genera riscuri mai mari de pierderi de granule în mediu. Din acest motiv, aceste întreprinderi ar trebui să aibă obligația de a pune în aplicare, pentru fiecare instalație, acțiuni suplimentare, cum ar fi efectuarea unei evaluări interne anuale și adoptarea unui program de formare care să abordeze nevoile și modalitățile specifice de formare. În plus, pentru aceste întreprinderi, respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui demonstrată prin obținerea și reînnoirea unui certificat eliberat de certificatori. Acești certificatori pot fi organisme acreditate de evaluare a conformității sau verificatori de mediu cu licență să efectueze verificări sau validări în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 31 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS). Certificatele ar trebui să aibă un format unic pentru a se asigura că informațiile pe care le conțin sunt omogene.

(25)Microîntreprinderile, întreprinderile mici și întreprinderile mijlocii și mari care operează instalații în care s-au manipulat granule din plastic în cantități mai mici de 1 000 tone ar trebui să facă obiectul unei declarații de conformitate pe proprie răspundere. De asemenea, acestora ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a demonstra faptul că respectă normele.

(26)Pentru a permite autorităților competente să verifice mai eficient respectarea prezentului regulament, certificatorii ar trebui să informeze autoritățile competente cu privire la rezultatul evaluărilor lor. Certificatele nu ar trebui să anticipeze rezultatul evaluării conformității efectuate de către autoritățile competente.

(27)Pentru a fi înregistrați în EMAS, operatorii economici trebuie să respecte legislația de mediu, inclusiv prezentul regulament. În consecință, ar trebui să se considere că operatorii economici înregistrați în EMAS respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament, cu condiția ca un verificator de mediu să fi verificat dacă cerințele prevăzute în prezentul regulament au fost incluse în sistemul lor de management de mediu și sunt puse în aplicare. Prin urmare, acești operatori economici ar trebui să fie scutiți de obligațiile de certificare și de notificare către autoritățile competente atunci când își reînnoiesc declarațiile pe proprie răspundere și evaluările riscurilor.

(28)Autoritățile competente ar trebui să verifice dacă operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE respectă obligațiile care decurg din prezentul regulament, utilizând, dacă este cazul, constatările furnizate în cadrul certificării sau al declarațiilor pe propria răspundere, cu ocazia inspecțiilor de mediu sau a altor măsuri de verificare, pe baza unei abordări bazate pe riscuri. Atunci când este posibil, inspecțiile ar trebui coordonate cu cele impuse de alte acte legislative ale Uniunii. Autoritățile competente ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

(29)Pentru a reduce la minimum efectele oricărei pierderi, operatorul economic, transportatorul din UE și transportatorul din afara UE ar trebui să ia măsurile necesare pentru a restabili conformitatea. Măsurile corective necesare ar trebui să fie proporționale cu încălcarea constatată și cu efectele negative preconizate ale acesteia asupra mediului. În cazul în care autoritățile competente constată o încălcare a prezentului regulament, acestea ar trebui să informeze operatorul economic, transportatorul din UE sau transportatorul din afara UE cu privire la încălcarea constatată și să solicite luarea de măsuri corective pentru a restabili conformitatea.

(30)Autoritățile competente ar trebui să dispună de un set minim de competențe de inspecție și de asigurare a respectării normelor pentru a asigura conformarea cu prezentul regulament, a coopera mai rapid și mai eficient și a descuraja operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE să încalce prezentul regulament. Aceste competențe ar trebui să fie suficiente pentru a permite abordarea eficace a aspectelor în materie de asigurare a respectării legislației și pentru a împiedica operatorii economici care nu se conformează să exploateze lacunele din sistem prin relocarea într-un stat membru în care autoritățile competente nu sunt pregătite să combată practicile ilegale.

(31)Autoritățile competente ar trebui să poată utiliza toate faptele și circumstanțele cazului ca probe în scopul efectuării de inspecții.

(32)Microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) din lanțul de aprovizionare cu granule ar trebui să respecte obligațiile relevante prevăzute în prezentul regulament, însă respectarea unora dintre obligații ar putea presupune pentru acestea costuri și dificultăți proporțional mai mari. Comisia ar trebui să sensibilizeze operatorii economici și transportatorii cu privire la necesitatea de a preveni pierderile de granule. În plus, Comisia ar trebui să elaboreze materiale de formare pentru a-i ajuta să își îndeplinească obligațiile, în special în ceea ce privește cerințele legate de evaluarea riscurilor. Statele membre ar trebui să ofere acces la informații și asistență în ceea ce privește respectarea obligațiilor și a cerințelor de evaluare a riscurilor. În ceea ce privește asistența acordată de statele membre, aceasta ar putea include sprijin tehnic și financiar, precum și formare specializată pentru IMM-uri. Statele membre ar trebui să ia măsuri în ceea ce privește normele aplicabile privind ajutoarele de stat.

(33)Pentru a facilita existența unor criterii comune de estimare a pierderilor de granule din plastic în mediu, este necesar să existe o metodologie standardizată stabilită într-un standard armonizat care să fie adoptat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului 32 .

(34)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 prevede o procedură pentru formularea de obiecții cu privire la standardele armonizate în cazul în care standardele respective nu îndeplinesc în totalitate cerințele prevăzute în prezentului regulament.

(35)Pentru a se asigura că obiectivele prezentului regulament sunt îndeplinite și că se asigură în mod eficace respectarea cerințelor, statele membre ar trebui să își desemneze propriile autorități competente responsabile de asigurarea aplicării și respectării prezentului regulament. În cazurile în care există mai multe autorități competente desemnate pe teritoriul lor, pentru a asigura exercitarea efectivă a atribuțiilor autorităților competente, statele membre ar trebui să asigure o cooperare strânsă între toate autoritățile competente desemnate.

(36)Pentru a asigura conformitatea, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să ia măsurile necesare, în special să realizeze inspecții și audieri atunci când se află în posesia unor informații relevante și pe baza acestor informații, inclusiv a unor plângeri motivate depuse de terți. Terții care depun o plângere ar trebui să fie în măsură să demonstreze un interes suficient ori să invoce încălcarea unui drept. 

(37)Statele membre ar trebui să se asigure că toate măsurile luate de autoritățile lor competente în temeiul prezentului regulament fac obiectul unor căi de atac judiciare eficiente în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 33 . În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, asigurarea protecției jurisdicționale a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii este de competența instanțelor statelor membre. În plus, articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană impune statelor membre obligația de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În acest sens, statele membre ar trebui să se asigure că publicului, inclusiv persoanelor fizice sau juridice în conformitate cu prezentul regulament, i se asigură accesul la justiție în concordanță cu obligațiile asumate de statele membre respective în calitate de părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”) 34 .

(38)Pentru a se asigura că operatorii economici sunt descurajați efectiv în ceea ce privește nerespectarea cerințelor din prezentul regulament, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și să se asigure că normele respective sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Pentru a facilita o aplicare mai coerentă a sancțiunilor, este necesar să se stabilească criterii comune pentru determinarea tipurilor și a nivelurilor sancțiunilor care trebuie aplicate în caz de încălcare. Aceste criterii ar trebui să includă, printre altele, natura și gravitatea încălcării, precum și beneficiile economice care decurg din aceasta, pentru a se asigura că persoanele responsabile sunt private de aceste beneficii.

(39)Atunci când stabilesc sancțiuni și măsuri pentru încălcări, statele membre ar trebui să prevadă că, în funcție de gravitatea încălcării, nivelul amenzilor ar trebui să priveze efectiv operatorul economic, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE care nu se conformează normelor de beneficiul economic rezultat din nerespectarea obligațiilor care decurg din prezentul regulament, inclusiv în cazurile de încălcări repetate. Gravitatea încălcării ar trebui să fie criteriul principal pentru măsurile luate de autoritățile de aplicare a legii. În cazul unei încălcări comise de o persoană juridică, cuantumul maxim al amenzilor ar trebui să reprezinte cel puțin 4 % din cifra de afaceri economică anuală din statul membru în cauză.

(40)În situația în care se produce un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a încălcării prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate pot solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la persoanele fizice sau juridice relevante și, după caz, de la autoritățile competente relevante responsabile de situația de încălcare. Astfel de norme privind despăgubirile contribuie la urmărirea obiectivelor de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului și de protecție a sănătății umane, astfel cum se prevede la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acestea susțin, de asemenea, dreptul la viață, dreptul la integritatea persoanei și dreptul la asistență medicală prevăzute la articolele 2, 3 și 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și dreptul la o cale de atac eficientă, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Cartă. În plus, Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului 35 nu conferă părților private niciun drept la despăgubiri, ca urmare a unei daune aduse mediului sau a unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune.

(41)Pentru a se asigura că persoanele fizice își pot apăra drepturile împotriva daunelor aduse sănătății cauzate de încălcări ale prezentului regulament și, prin urmare, pentru a asigura o respectare mai eficientă a acestuia, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului, inclusiv cele care promovează protecția consumatorilor și care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de dreptul intern, în calitate de membri ai publicului interesat, ar trebui să fie autorizate să inițieze o procedură, potrivit modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor naționale de procedură privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor. De obicei, statele membre se bucură de autonomie procedurală pentru a asigura o cale de atac eficientă împotriva încălcărilor dreptului Uniunii, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și eficacității. Cu toate acestea, experiența arată că, deși există dovezi epidemiologice copleșitoare privind impactul negativ al poluării asupra sănătății populației, în special în ceea ce privește poluarea aerului, este dificil pentru victime să demonstreze, în temeiul normelor procedurale privind sarcina probei aplicabile în general în statele membre, o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit și încălcare. Prin urmare, este necesar să se adapteze sarcina probei aplicabilă unor astfel de situații. Atunci când o persoană poate furniza dovezi suficient de solide pentru a se prezuma că încălcarea prezentului regulament se află la originea prejudiciului cauzat sănătății unei persoane sau a contribuit în mod semnificativ la acesta, părții chemate în judecată ar trebui să îi revină sarcina de a răsturna prezumția respectivă pentru a fi scutită de răspunderea ce îi revine.

(42)Pentru a ține seama de progresele tehnice și de evoluțiile științifice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în vederea modificării anexelor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 36 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(43)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește raportarea informațiilor referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament.

(44)Pentru a le oferi operatorilor economici, transportatorilor din UE și transportatorilor din afara UE suficient timp pentru a se adapta la cerințele prevăzute în prezentul regulament, este necesar să se amâne aplicarea acestuia,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

 

Articolul 1

 Obiect și domeniu de aplicare 

1.Prezentul regulament stabilește obligații în legătură cu manipularea granulelor din plastic în toate etapele lanțului de aprovizionare, pentru a preveni pierderile.

2.Prezentul regulament se aplică următorilor subiecți:

(a)operatorii economici care au manipulat o cantitate de peste 5 tone de granule din plastic în Uniune în anul calendaristic precedent;

(b)transportatorii din UE și transportatorii din afara UE care transportă granule din plastic în Uniune.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)„granulă din plastic” înseamnă o masă mică de material preformat pentru turnare pe bază de polimeri, având dimensiuni relativ uniforme într-un lot dat, utilizat ca materie primă în operațiuni de fabricare a produselor din plastic;

(b)„vărsare” înseamnă o scurgere punctuală de granule din plastic din containerul primar;

(c)„pierdere” înseamnă o scurgere punctuală sau prelungită de granule din plastic din limitele instalației în mediu sau din vehiculele rutiere, vagoanele feroviare sau navele de navigație interioară care transportă granule din plastic;

(d)„instalație” înseamnă orice incintă, structură, zonă sau loc în care se desfășoară una sau mai multe activități economice care implică manipularea granulelor din plastic;

(e)„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul parțial sau integral asupra instalației sau, dacă acest lucru se specifică în dreptul intern, căreia i-a fost atribuită o putere economică decisivă asupra funcționării instalației din punct de vedere tehnic;

(f)„transportator din UE” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită într-un stat membru, care desfășoară activități de transport de granule din plastic în cadrul activității sale economice utilizând vehicule rutiere, vagoane feroviare sau nave de navigație interioară;

(g)„transportator din afara UE” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită într-o țară terță, care desfășoară activități de transport de granule din plastic în cadrul activității sale economice în Uniune utilizând vehicule rutiere, vagoane feroviare sau nave de navigație interioară;

(h)„microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie” înseamnă o microîntreprindere sau o întreprindere mică ori mijlocie în sensul anexei la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei 37 ;

(i)„întreprindere mare” înseamnă o întreprindere care nu este o microîntreprindere sau o întreprindere mică ori mijlocie;

(j)„autoritate competentă” înseamnă o autoritate sau un organism desemnat de un stat membru să îndeplinească obligațiile care decurg din prezentul regulament;

(k)„certificator” înseamnă oricare dintre următoarele:

(i) un organism de evaluare a conformității, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 13 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului 38 , sau altă asociație sau grup de astfel de organisme, care a obținut acreditarea în conformitate cu prezentul regulament;

(ii) un verificator de mediu, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009;

(l)„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se demonstrează dacă o instalație îndeplinește normele aplicabile din prezentul regulament și din actele delegate adoptate în temeiul acestuia.

Articolul 3

Obligații generale 

1.Operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE se asigură că se evită pierderile. În cazul în care apar pierderi, operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE iau măsuri imediate pentru a curăța pierderile respective.

2.Operatorii economici și transportatorii din UE informează autoritatea competentă, în modul stabilit de aceasta din urmă, cu privire la fiecare instalație pe care o exploatează și cu privire la transporturile de granule din plastic pe care le efectuează, după caz.

3.Operatorii economici și transportatorii din UE informează autoritățile competente din statul membru în care sunt stabiliți cu privire la orice modificare semnificativă a instalațiilor și a activităților lor legate de manipularea granulelor din plastic, inclusiv închiderea unei instalații existente.

4.Autoritățile competente instituie și mențin un registru public care conține informațiile pe care le-au primit în conformitate cu alineatele (3) și (4).

Articolul 4

Obligații privind manipularea granulelor din plastic

1.Operatorii economici întreprind următoarele acțiuni:

(a)stabilesc un plan de evaluare a riscurilor pentru fiecare instalație în conformitate cu anexa I, ținând seama de natura și dimensiunea instalației, precum și de amploarea operațiunilor efectuate în cadrul acesteia;

(b)instalează echipamentele și urmează procedurile descrise în planul de evaluare a riscurilor menționat la litera (a);

(c)notifică planul de evaluare a riscurilor menționat la litera (a) autorității competente a statului membru în care este situată instalația, împreună cu o declarație de conformitate pe proprie răspundere emisă în conformitate cu modelul de formular prevăzut în anexa II.

Operatorii economici actualizează planul de evaluare a riscurilor, ținând seama în special de deficiențele identificate prin experiența lor în manipularea granulelor din plastic, și îl pun la dispoziția autorităților competente, la cerere.

2.Operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii și mari ce exploatează instalații în care s-au manipulat granule din plastic în cantități mai mici de 1 000 tone în anul calendaristic precedent sau care sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici notifică autorității competente, o dată la 5 ani de la ultima notificare, o actualizare a planului de evaluare a riscurilor pentru fiecare instalație, precum și o reînnoire a declarației de conformitate pe proprie răspundere.

3.Autoritățile competente le pot solicita operatorilor economici să ia următoarele măsuri:

(a)să modifice planurile de evaluare a riscurilor notificate în conformitate cu alineatele (1) și (2) pentru a se asigura că pierderile pot fi prevenite sau, după caz, izolate și curățate în mod eficace și că anexa I este respectată;

(b)să pună în aplicare oricare dintre acțiunile enumerate în anexa I în timp util.

4.Autoritățile competente instituie, mențin și actualizează un registru care conține planurile de evaluare a riscurilor și declarațiile de conformitate pe propria răspundere notificate în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Registrul respectiv trebuie să fie disponibil publicului pe o pagină de internet.

5.Transportatorii din UE și transportatorii din afara UE se asigură că acțiunile prevăzute în anexa III sunt puse în aplicare în timpul operațiunilor de încărcare și descărcare, pe durata efectuării transportului și al operațiunilor de curățare și de întreținere.

6.Atunci când operatorii economici pun în aplicare acțiunile prevăzute în planul de evaluare a riscurilor stabilit în conformitate cu anexa I, iar transportatorii din UE și din afara UE pun în aplicare acțiunile prevăzute în anexa III, aceștia iau măsuri, în următoarea ordine de prioritate:

(a)măsuri de prevenire a vărsărilor;

(b)măsuri de izolare a vărsărilor pentru a evita ca acestea să devină pierderi;

(c)măsuri de curățare în urma unei vărsări sau a unei pierderi.

7.Operatorii economici și transportatorii din UE au următoarele obligații:

(a)să se asigure că personalul lor este format în conformitate cu rolurile și responsabilitățile specifice, că acesta cunoaște echipamentele relevante și că este în măsură să le utilizeze și să urmeze procedurile stabilite pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament;

(b)să țină evidența acțiunilor întreprinse pentru a se conforma obligațiilor prevăzute la prezentul articol;

(c)să țină evidența cantităților estimate anual de pierderi și a volumului total de granule din plastic manipulate.

După șase luni de la publicarea standardului armonizat relevant în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la data aplicării actului de punere în aplicare menționat la articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament, operatorii economici estimează cantitățile de pierderi menționate la primul paragraf litera (c) în conformitate cu metodologia standardizată menționată la articolul 13.

Operatorii economici și transportatorii din UE păstrează evidențele menționate la literele (b) și (c) de la prezentul alineat pentru o perioadă de cinci ani și le pun la dispoziția autorităților competente și, după caz, a certificatorilor, la cerere.

8.În cazul în care o acțiune întreprinsă pentru prevenirea, izolarea și curățarea vărsărilor și a pierderilor eșuează, operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE iau măsuri corective cât mai rapid posibil.

9.În fiecare an, operatorii economici care nu sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici și care exploatează instalații în care s-au manipulat granule din plastic în cantități de peste 1 000 de tone în anul calendaristic precedent efectuează, pentru fiecare instalație, o evaluare internă a stării de conformitate a instalației cu cerințele planului de evaluare a riscurilor prevăzut în anexa I. Evaluarea internă poate viza, printre altele, următoarele subiecte:

(a)cantitățile estimate și cauzele pierderilor;

(b)echipamentele și/sau procedurile de prevenire, izolare și curățare puse în aplicare pentru a evita pierderile viitoare, precum și eficacitatea acestora;

(c)discuții cu personalul, inspecții ale echipamentelor și procedurilor existente și revizuirea oricăror documente relevante.

Articolul 5

Certificarea 

1.Până la... [OP: este rugat să introducă data = 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la trei ani, operatorii economici care sunt întreprinderi mari demonstrează că fiecare instalație în care s-au manipulat granule din plastic în cantități de peste 1 000 de tone în anul calendaristic precedent respectă cerințele prevăzute în anexa I, prin obținerea unui certificat eliberat de un certificator.

2.Până la... [OP: este rugat să introducă data = 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la patru ani, operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii demonstrează că fiecare instalație în care s-au manipulat granule din plastic în cantități de peste 1 000 de tone în anul calendaristic precedent respectă cerințele prevăzute în anexa I, prin obținerea unui certificat eliberat de un certificator.

3.Certificatorii efectuează controale la fața locului pentru a se asigura că toate măsurile incluse în planul de evaluare a riscurilor luate în conformitate cu anexa I sunt puse în aplicare în mod corespunzător.

4.Certificatele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)să fie eliberate în conformitate cu modelul de formular prevăzut în anexa IV și în format electronic;

(b)să specifice operatorul economic, instalația care face obiectul certificatului, data controalelor la fața locului efectuate și perioada de valabilitate;

(c)să certifice conformitatea instalației care face obiectul certificatului cu cerințele prevăzute în anexa I.

5.Fără întârzieri nejustificate, certificatorii notifică autorității competente următoarele:

(a)certificatele emise;

(b)certificatele suspendate sau retrase;

(c)modificările certificatelor. 

Autoritățile competente instituie, mențin și actualizează un registru al certificatelor. Registrul respectiv trebuie să fie disponibil publicului pe o pagină de internet.

Articolul 6

Sisteme de management de mediu

Operatorii economici înregistrați în sistemul comunitar de management de mediu și audit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 sunt scutiți de obligația de notificare prevăzută la articolul 4 alineatul (2) și de obligațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2) din prezentul regulament, cu condiția ca verificatorul de mediu, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009, să fi verificat dacă cerințele prevăzute în anexa I au fost incluse în sistemul de management de mediu al operatorului economic și au fost puse în aplicare.

Articolul 7

Acreditarea certificatorilor

Acreditarea certificatorilor menționată la articolul 3 litera (k) punctul (i) trebuie să includă o evaluare a conformității cu următoarele cerințe:

(a)certificatorul este independent de operatorul economic;

(b)certificatorul, personalul său de conducere și personalul responsabil de evaluarea conformității nu se implică în activități care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de certificare;

(c)certificatorul și personalul său își desfășoară activitățile la cel mai înalt nivel de integritate profesională și cu competența tehnică necesară și nu sunt supuși niciunor presiuni și stimulente, inclusiv financiare, care le-ar putea influența judecata sau rezultatele activităților lor de certificare;

(d)certificatorul dispune de expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a efectua evaluarea conformității pentru care a fost acreditat;

(e)certificatorul dispune de un număr suficient de personal calificat și experimentat în mod corespunzător, responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității;

(f)personalul unui certificator păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității;

(g)în cazul în care un certificator subcontractează sarcini specifice legate de certificare sau recurge la o filială, acesta își asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau filiale și evaluează și monitorizează calificările subcontractantului sau ale filialei și activitatea desfășurată de aceștia.

Articolul 8

Verificarea conformității și raportarea 

1.Autoritățile competente verifică dacă operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE respectă obligațiile prevăzute în prezentul regulament, ținând seama de informațiile furnizate în declarațiile de conformitate pe proprie răspundere menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) și furnizate de certificatori în conformitate cu articolul 5 alineatul (5). Autoritățile competente efectuează inspecții de mediu și alte măsuri de verificare, urmând o abordare bazată pe riscuri.

2.Cel târziu până la... [OP este rugat să introducă data = prima zi a lunii care urmează după patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, la fiecare trei ani, statele membre prezintă Comisiei un raport care conține informații calitative și cantitative privind punerea în aplicare a prezentului regulament în cursul anului calendaristic precedent. Aceste informații includ următoarele:

(a)numărul de operatori economici în funcție de dimensiunea întreprinderii în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei și în funcție de activitatea economică, instalațiile acestora, precum și numărul de transportatori din UE și mijloacele lor de transport alocate transportului de granule din plastic;

(b)numărul de planuri de evaluare a riscurilor, de declarații pe propria răspundere notificate în temeiul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (2) și de certificate notificate în temeiul articolului 5 alineatul (5);

(c)numărul și rezultatele inspecțiilor de mediu și ale altor măsuri de verificare efectuate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, precum și numărul de incidente și accidente raportate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și măsurile luate în caz de nerespectare a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.

3.Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, un format pentru rapoartele menționate la alineatul (2). 

Articolul 9

Incidente și accidente

1.Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE, în cazul unei pierderi incidentale sau accidentale care afectează în mod semnificativ sănătatea umană sau mediul, operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE întreprind imediat următoarele acțiuni:

(a)informează autoritatea competentă pe teritoriul căreia s-a produs incidentul sau accidentul și precizează cantitățile estimate de pierderi;

(b)iau măsuri pentru a limita consecințele asupra sănătății sau mediului și pentru a preveni alte incidente sau accidente.

2.Autoritatea competentă pe teritoriul căreia s-a produs incidentul sau accidentul solicită, dacă este necesar, ca operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE să ia măsuri complementare adecvate pentru a limita consecințele asupra sănătății sau mediului și pentru a preveni alte incidente sau accidente.

3.În cazul oricărui incident sau accident care afectează sănătatea umană sau mediul în mod semnificativ în alt stat membru, autoritatea competentă pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau incidentul informează imediat autoritatea competentă a celuilalt stat membru în acest sens.

Articolul 10

Neconformitate 

1.În cazul unei încălcări a normelor prevăzute în prezentul regulament, operatorii economici, transportatorii din UE și transportatorii din afara UE întreprind imediat următoarele acțiuni:

(a)informează autoritatea competentă;

(b)iau măsurile necesare pentru a restabili conformitatea, în cel mai scurt termen;

(c)respectă orice măsuri complementare stabilite de autoritatea competentă ca fiind necesare pentru a restabili conformitatea.

2.În cazul în care încălcarea normelor prevăzute în prezentul regulament reprezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau amenință să producă un efect negativ semnificativ imediat asupra mediului, autoritatea competentă poate suspenda funcționarea instalației până la restabilirea conformității în conformitate cu alineatul (1) literele (b) și (c).

Articolul 11

Desemnarea și atribuțiile autorităților competente 

1.Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente pentru aplicarea și asigurarea respectării prezentului regulament.

2.Statele membre conferă autorităților lor competente atribuțiile necesare de inspecție și de asigurare a respectării normelor pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament.

3.Competențele menționate la alineatul (2) includ cel puțin următoarele:

(a)competența de a avea acces la orice documente, date sau informații relevante referitoare la o încălcare a prezentului regulament, indiferent de forma sau formatul acestora și indiferent de mediul pe care sunt stocate acestea sau de locul în care sunt stocate, precum și competența de a efectua sau de a obține copii ale acestora;

(b)competența de a impune oricărei persoane fizice sau juridice obligația de a pune la dispoziție orice informații, date sau documente relevante, indiferent de forma sau formatul acestora și indiferent de mediul pe care sunt stocate acestea sau de locul în care sunt stocate, în scopul de a stabili dacă a avut sau are loc o încălcare a prezentului regulament, precum și detaliile acestei încălcări;

(c)competența de a demara o inspecție din proprie inițiativă pentru a pune capăt încălcărilor prezentului regulament sau pentru a le interzice;

(d)competența de a avea acces la instalații.

4.Autoritățile competente pot utiliza orice informație, document, constatare, declarație sau date operative ca elemente de probă în scopul efectuării de inspecții de mediu și al luării altor măsuri de verificare, indiferent de formatul acestora și de mediul pe care sunt stocate.

5.În cazul în care pe teritoriul lor există mai multe autorități competente, statele membre se asigură că sunt instituite mecanisme adecvate de comunicare și coordonare.

Articolul 12

Asistență în materie de conformitate

1.Comisia elaborează materiale de sensibilizare și de formare cu privire la executarea corectă a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, în consultare cu reprezentanții operatorilor economici, ai transportatorilor și ai certificatorilor, inclusiv cu microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii și în colaborare cu autoritățile competente.

2.Statele membre se asigură că operatorii economici și transportatorii, în special microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, au acces la informații și asistență în ceea ce privește respectarea prezentului regulament.

Fără a aduce atingere normelor aplicabile privind ajutoarele de stat, asistența menționată la primul paragraf poate fi acordată sub formă de:

(a)sprijin financiar;

(b)acces la finanțare;

(c)gestionare specializată și formare a personalului;

(d)asistență tehnică și organizațională.

3.Statele membre încurajează programele de formare pentru calificarea personalului certificatorilor.

Articolul 13

Metodologie standardizată

1.În scopul respectării obligației menționate la articolul 4 alineatul (7) primul paragraf litera (c), se elaborează o metodologie de estimare a cantităților de pierderi folosind standarde armonizate în conformitate cu procedurile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

2.În cazul în care nicio organizație europeană de standardizare nu acceptă cererea de elaborare a unui proiect de standard armonizat sau în cazul în care Comisia consideră că standardul propus nu îndeplinește cerințele pe care urmărește să le acopere, Comisia stabilește metodologia menționată la alineatul (1) prin intermediul unui act de punere în aplicare.

Articolul 14

Soluționarea plângerilor și accesul la justiție

1.Persoanele fizice sau juridice ori organizațiile considerate, în temeiul dreptului intern, ca având un interes suficient sau cele care consideră că le-au fost încălcate drepturile sunt îndreptățite să depună plângeri motivate la autoritățile competente atunci când consideră, pe baza unor circumstanțe obiective, că un operator economic, un transportator din UE sau un transportator din afara UE nu respectă dispozițiile prezentului regulament.

În sensul primului paragraf, se consideră că entitățile neguvernamentale sau organizațiile care promovează sănătatea umană, protecția mediului sau a consumatorilor și care îndeplinesc toate cerințele prevăzute de dreptul intern au un interes suficient.

2.Autoritățile competente evaluează plângerea motivată menționată la alineatul (1) și, dacă este necesar, iau măsurile necesare, inclusiv inspecții și audieri ale persoanei sau organizației, în vederea verificării plângerilor respective. Dacă se consideră că plângerea este întemeiată, autoritățile competente iau măsurile necesare în conformitate cu articolul 4 alineatul (3).

3.Autoritățile competente informează de îndată persoana sau organizația menționată la alineatul (1) care a depus plângerea cu privire la decizia sa de a aproba sau de a refuza cererea de acțiune formulată în plângere, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii.

4.Statele membre se asigură că o persoană sau o organizație menționată la alineatul (1) care depune o plângere motivată are acces la o instanță sau la un alt organism public independent și imparțial competent să controleze legalitatea procedurală și de fond a oricărei decizii luate cu privire la plângere, precum și a deciziilor, acțiunilor sau a lipsei de acțiune din partea autorității competente în temeiul prezentului regulament, fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern care impun epuizarea căilor de atac administrative înainte de a recurge la proceduri judiciare. Căile de atac în cauză sunt corecte, echitabile, oportune și gratuite sau cu un cost care nu este prohibitiv și oferă măsuri reparatorii adecvate și eficiente, inclusiv măsuri provizorii, dacă este necesar.

5.Statele membre se asigură că se pun la dispoziția publicului informații practice privind accesul la căile de atac administrative și judiciare menționate la prezentul articol.

Articolul 15

Sancțiuni

1.Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului 39 , statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare. 

2.Sancțiunile menționate la alineatul (1) includ amenzi proporționale cu cifra de afaceri a persoanei juridice sau cu veniturile persoanei fizice care a comis încălcarea. Nivelul amenzilor se calculează astfel încât să se asigure că acestea privează efectiv persoana responsabilă de încălcări de beneficiile economice obținute în urma încălcărilor respective. Nivelul amenzilor se majorează treptat în cazul încălcărilor repetate. În cazul unei încălcări comise de o persoană juridică, cuantumul maxim al acestor amenzi este de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală realizată de operatorul economic în statul membru în cauză în exercițiul financiar care precedă decizia de aplicare a amenzii.

3.Statele membre se asigură că sancțiunile stabilite în temeiul prezentului articol țin seama în mod corespunzător de următoarele, după caz:

(a)natura, gravitatea și amploarea încălcării;

(b)dacă încălcarea a fost comisă intenționat sau din neglijență;

(c)populația sau mediul afectat de încălcare, ținând seama de impactul încălcării asupra obiectivului asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;

(d) situația financiară a operatorului economic, a transportatorului din UE și a transportatorului din afara UE considerat responsabil.

Articolul 16

Despăgubiri

1.Statele membre se asigură că, în situația în care se produce un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a încălcării prezentului regulament, persoanele afectate au dreptul de a solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la persoanele fizice sau juridice relevante și, după caz, de la autoritățile competente relevante responsabile de situația de încălcare. 

2.Statele membre se asigură că, în calitate de membri ai publicului interesat, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția sănătății umane sau a mediului și care îndeplinesc condițiile prevăzute de dreptul intern sunt autorizate să reprezinte persoanele afectate și să introducă acțiuni colective în despăgubire. Statele membre se asigură că o cerere vizând o încălcare ce generează un prejudiciu nu poate fi introdusă de două ori – de către persoanele afectate și de către organizațiile neguvernamentale menționate la prezentul alineat. 

3.Statele membre se asigură că normele și procedurile naționale referitoare la cererile de despăgubire sunt concepute și aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de o încălcare a drepturilor prevăzute la alineatul (1).

4.În cazul în care acțiunile în despăgubire menționate la alineatul (1) sunt susținute de elemente de probă pe baza cărora se poate prezuma existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și încălcare, statele membre se asigură că persoanei responsabile de încălcare îi revine sarcina de a dovedi că încălcarea nu a cauzat sau nu a contribuit la prejudiciu. 

5.Statele membre se asigură că termenele de prescripție pentru introducerea acțiunilor în despăgubire menționate la alineatul (1) nu sunt mai scurte de 5 ani. Aceste termene nu încep să curgă înainte de încetarea încălcării și de momentul în care persoana care solicită despăgubirea a aflat sau se poate aștepta în mod rezonabil să fi aflat că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări în temeiul alineatului (1).

Articolul 17

Modificarea anexelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 19 de modificare a anexelor I-IV pentru a ține seama de progresul tehnic și de evoluțiile științifice.

La adoptarea actelor delegate menționate la primul paragraf, Comisia ia în considerare:

(a)experiența dobândită în urma executării obligațiilor prevăzute la articolele 4 și 5;

(b)standardele internaționale relevante;

(c)particularitățile sectoarelor de activitate;

(d)nevoile specifice ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii.

 

Articolul 18 

Exercitarea delegării de competențe

1.Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 17 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la …[OP este rugat să introducă data = prima zi a lunii care urmează datei intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

3.Delegarea de competențe menționată la articolul 17 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunui act delegat deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada menționată se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 19

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

Prezentul regulament se aplică de la [OP: este rugat să introducă data = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament]. Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (1) se aplică de la [OP: este rugat să introducă data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

(1)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară”, COM(2018) 028 final.

(2)     Aviz științific privind riscurile pentru mediu și sănătate ale poluării cu microplastice , aprilie 2019.

(3)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul verde european, COM(2019) 640 .

(4)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Un nou Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă, COM(2020)98 final.

(5)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Calea către o planetă sănătoasă pentru toți Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, COM(2021) 400 final.

(6)    Regulamentul (UE) al Comisiei de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește microparticulele de polimeri sintetici – C(2023) 6419 final.

(7)    Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, JO L 155, 12.6.2019, p. 1.

(8)    Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(9)    Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, JO L 365, 31.12.1994, p. 10.

(10)    Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin, JO L 164, 25.6.2008, p. 19.

(11)    Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), JO L 334, 17.12.2010, p. 17.

(12)     Recomandarea 2021/06 privind reducerea pierderilor de granule din plastic în mediul marin , 2021.

(13)    Contribuția UE la UNEP în vederea celei de a doua sesiuni a Comitetului interguvernamental de negociere pe tema unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice (INC-2).

(14)    SEC

(15)    Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației.

(16)    Decizia 98/249/CE a Consiliului din 7 octombrie 1997 privind încheierea Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est, JO L 104, 3.4.1998, p. 1.

(17)    JO C , , p. .

(18)    JO C , , p. .

(19)     Aviz științific privind riscurile pentru mediu și sănătate ale poluării cu microplastice , aprilie 2019.

(20)    COM(2018) 28 final

(21)    COM(2020) 98 final, 2020.

(22)    COM(2021) 400 final

(23)    Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei din 25 septembrie 2023 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), în ceea ce privește microparticulele de polimeri sintetici (JO L 238, 27.9.2023, p. 67).

(24)

    Recomandarea 2021/06 a OSPAR privind reducerea pierderilor de granule din plastic în mediul marin .

(25)    UNEP, Prezentarea preliminară a UE înaintea celei de a doua sesiuni a Comitetului interguvernamental de negociere în vederea elaborării unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind poluarea cu materiale plastice, 2023.

(26)    Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(27)    Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(28)    https://eippcb.jrc.ec.europa.eu/sites/default/files/2019-11/pol_bref_0807.pdf

(29)    Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26).

(30)    Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(31)    Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1).

(32)    Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(33)    JO C 326, 26.10.2012, p. 391: JO C 326, 26.10.2012, p. 391.

(34)    https://unece.org/environment-policy/public-participation/aarhus-convention/text

(35)    Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).

(36)    JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(37)    Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(38)    Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(39)    Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 16.10.2023

COM(2023) 645 final

ANEXE

la Propunerea de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice

{SEC(2023) 346 final} - {SWD(2023) 330 final} - {SWD(2023) 332 final} - {SWD(2023) 333 final}

ANEXA I

PLAN DE EVALUARE A RISCURILOR PENTRU INSTALAȚII

Planul de evaluare a riscurilor menționat la articolul 4 alineatul (1) conține următoarele elemente:

(1)planul sitului;

(2)locurile din interiorul limitelor instalației unde se pot produce vărsări și pierderi de granule, specificând locurile cu risc ridicat și cele cu risc scăzut;

(3)operațiunile de manipulare pe parcursul cărora se pot produce vărsări și pierderi de granule în interiorul limitelor instalației, specificând operațiunile cu risc ridicat și cele cu risc scăzut;

(4)estimarea cantităților de vărsări și pierderi în locurile și operațiunile identificate;

(5)întocmirea listei de activități asupra cărora instalația ar putea avea autoritatea de a exercita control, inclusiv activități ale furnizorilor și subcontractanților și activități desfășurate în instalațiile de stocare din afara sitului;

(6)definirea unui rol specific în sarcina unui membru al personalului care să fie responsabil cu înregistrarea, investigarea și monitorizarea vărsărilor și pierderilor, inclusiv cu raportarea către autoritățile competente, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (7) și la articolul 9 alineatul (1);

(7)descrierea echipamentelor existente pentru prevenirea, limitarea și curățarea vărsărilor și pierderilor.

Operatorii economici iau în considerare cel puțin următoarele aspecte, ținând seama de natura și dimensiunea instalației, precum și de amploarea operațiunilor acesteia:

(a)în ceea ce privește prevenția – garnituri de vid pe furtunuri și conducte; ambalaje rezistente la rupere și la impact care nu se degradează în mediul acvatic; echipamente pentru crearea de puncte de conectare securizate, cu bariere secundare; sisteme de încărcare concepute astfel încât să asigure faptul că liniile de transfer pot fi golite complet după încărcare și descărcare; containere sigilate sau silozuri externe pentru depozitarea granulelor; sisteme automate de transport pentru granule;

(b)în ceea ce privește izolarea – dispozitive de captare amplasate de-a lungul marginii exterioare a zonelor de încărcare și descărcare; aspiratoare industriale și unelte manuale pentru curățare imediată; grilaje de canalizare interne și externe, sisteme de drenare a apei pluviale sau sisteme de filtrare pentru gestionarea inundațiilor sau a furtunilor previzibile în mod rezonabil; un sistem de tratare a apelor uzate;

(c)în ceea ce privește curățarea – aspiratoare industriale pentru uz intern și extern; containere adecvate, speciale pentru granulele recuperate, care sunt acoperite, etichetate și securizate pentru a preveni alte vărsări și pierderi; unelte de mână (de exemplu, mături, fărașe și perii, găleți, benzi adezive de reparație); plase de colectare întărite.

(8)descrierea procedurilor existente pentru prevenirea, limitarea și curățarea vărsărilor și pierderilor. 

Operatorii economici iau în considerare cel puțin următoarele aspecte, ținând seama de natura și dimensiunea instalației, precum și de amploarea operațiunilor acesteia:

(a)în ceea ce privește prevenția – limitarea volumelor de granule transportate în anumite ambalaje (de exemplu, granulele trebuie ambalate și sigilate în saci de 25 kg și încărcate în volume care să nu depășească 1 tonă per palet); inspectarea și întreținerea periodică a ambalajelor, a containerelor și a spațiilor de depozitare; utilizarea de tăvi în caz de vărsare în punctele de transfer și în timpul încărcării și descărcării; protocoale clare pentru deschiderea, încărcarea, închiderea și sigilarea containerelor la începutul și la sfârșitul încărcării; testarea fizică și monitorizarea eficacității procedurilor de prevenire;

(b)în ceea ce privește izolarea – inspectarea, curățarea și întreținerea periodică a dispozitivelor de captare; inspectarea, curățarea și întreținerea periodică a capacelor de scurgere, a sistemelor de drenare a apei pluviale sau a sistemelor de filtrare; inspectarea și curățarea periodică a vehiculelor care părăsesc și/sau intră într-un sit, a instalațiilor de alimentare cu apă care ies din incintă și a gardurilor din perimetrul instalației care se află în zone publice, după caz; înlocuirea imediată sau repararea ambalajelor din care se produc scurgeri; verificarea faptului că în ambalajele sau recipientele rupte și aruncate nu există granule reziduale înainte de eliminare sau reparare; întreținerea sistemului de tratare a apelor uzate;

(c)în ceea ce privește curățarea – granulele de plastic vărsate sunt curățate imediat pentru a preveni pierderile în mediu, cel târziu la încheierea operațiunii, și sunt colectate într-un recipient desemnat. Dacă este posibil, granulele de plastic vărsate sunt reutilizate ca materie primă pentru a reduce risipa. În cazul în care granulele de plastic vărsate nu pot fi reutilizate ca materie primă, acestea sunt recuperate și eliminate în conformitate cu legislația privind deșeurile.

(9)în plus față de elementele descrise la punctele (1)-(8), operatorii economici care sunt întreprinderi mijlocii sau mari și care exploatează instalații în care s-au manipulat cantități de peste 1 000 de tone de granule în anul calendaristic precedent iau, de asemenea, următoarele măsuri:

(a)descriu elementele care ar trebui reexaminate în cadrul reuniunilor formale ale conducerii cel puțin o dată pe an, inclusiv cantitatea estimată și cauzele eventualelor pierderi; echipamentele și procedurile de prevenire, atenuare și curățare utilizate și eficacitatea acestora.

(b)instituie un program de sensibilizare și formare, bazat pe rolurile și responsabilitățile specifice ale angajaților, privind prevenirea, izolarea și curățarea, instalarea, utilizarea și întreținerea echipamentelor, procedurile de execuție, precum și monitorizarea și raportarea pierderilor de granule;

(c)stabilesc procedurile de informare a șoferilor, a furnizorilor și a subcontractanților cu privire la procedurile relevante de prevenire, izolare și curățare a vărsărilor și pierderilor.

ANEXA II

FORMULAR PENTRU DECLARAȚIA DE CONFORMITATE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

............................................................... ............................................................... ......... (denumirea și adresa operatorului economic).

Declar pe propria răspundere exclusivă că manipularea granulelor din plastic în instalația situată în......................................................................................................................................................................................... (adresa) cu numărul de înregistrare (dacă este disponibil).............. se face cu respectarea tuturor cerințelor Regulamentului (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind prevenirea pierderilor de granule de plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice.

Prin semnarea prezentei declarații, declar că am pus în aplicare evaluarea riscurilor atașată, efectuată la data de..............

Întocmită la … în data de …/…/20….

Semnătura

ANEXA III

ACȚIUNI PENTRU TRANSPORTATORII DIN UE ȘI PENTRU TRANSPORTATORII DIN AFARA UE

Măsurile care trebuie luate și echipamentele care trebuie să fie puse în aplicare de transportatorii din UE și de transportatorii din afara UE:

(1)în ceea ce privește prevenția – verificarea, în timpul și după încărcare și descărcare, a faptului că granulele sunt scoase în mod corespunzător de oriunde din afara echipamentului de transport înainte de a părăsi locul de încărcare/descărcare; comunicarea clară privind cerințele de arimare; prevenirea oricărei scurgeri, inclusiv în timpul călătoriei, de exemplu, prin adecvarea tehnică a mijloacelor de transport și a containerelor, completată, dacă este necesar, cu sigilarea corespunzătoare; asigurarea faptului că se folosesc învelișuri de protecție pe motostivuitoare/echipamente hidraulice, de exemplu, pentru a preveni perforarea ambalajelor; curățarea periodică a compartimentelor de încărcare și a containerelor pentru a reduce la minimum pierderea de granule vărsate; verificarea vizuală a deschiderilor și a integrității compartimentelor de încărcare înainte și, în măsura posibilului, în timpul călătoriei, inclusiv în terminalele multimodale, terminalele feroviare, porturile interioare și maritime;

(2)în ceea ce privește izolarea și curățarea – acolo unde este posibil, repararea ambalajelor deteriorate (de exemplu, utilizând baraje flotante, bariere și benzi de reparat) și izolarea granulelor rămase în compartimentul de încărcare; colectarea granulelor vărsate în recipiente sau pungi închise în vederea eliminării corespunzătoare; în cazul transportului de granule în vrac, în cisterne, deschiderea gurii de vizitare/conului de pe fundul rezervorului numai după intrarea în zona de curățare; înlocuirea dublurii interioare a containerului numai în zone adecvate și care nu sunt publice, unde orice scurgere poate fi izolată; notificarea autorităților, cum ar fi autoritățile internaționale și naționale competente în domeniul intervențiilor de urgență sau autoritățile de mediu, după caz, ale statului membru în care a avut loc evenimentul;

(3)în ceea ce privește echipamentele de la bord – cel puțin un aparat portabil de iluminat, unelte manuale (de exemplu, mături, fărașe și perii, găleți, benzi adezive de reparație etc.); recipiente de colectare închise/saci de colectare întăriți.

ANEXA IV

FORMULAR PENTRU CERTIFICATUL DE CONFORMITATE

............................................................... ............................................................... ......... (nume).

cu numărul de înregistrare.....................................................................................

acreditat pentru domeniul de aplicare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (codul NACE)

declar, după ce am verificat instalația operatorului economic........................ (denumire) situată în ……………………………….. cu numărul de înregistrare (dacă este cazul) ...................................................................................................

că aceasta îndeplinește toate cerințele prevăzute în Anexa I la Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind prevenirea pierderilor de granule de plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice.

Prin prezenta, subsemnatul (subsemnata) declar că:

— verificarea s-a efectuat în deplină conformitate cu cerințele Regulamentului (UE) nr. [...], inclusiv prin controale la fața locului efectuate la ........... (datele),

— rezultatul verificării confirmă faptul că nu există nicio dovadă de neconformitate cu cerințele legale aplicabile din Regulamentul (UE) nr. [...].

Întocmit la … în data de …/…/20….

Semnătura