EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii

Prezenta propunere urmărește să contribuie la buna funcționare a pieței interne a activităților desfășurate cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau a procesului decizional public din Uniune („activități de reprezentare a intereselor”) desfășurate în numele țărilor terțe prin stabilirea unor norme armonizate pentru asigurarea unui nivel ridicat de transparență a acestor activități, atunci când sunt desfășurate pe piața internă.

Un nivel ridicat de transparență în acest domeniu va plasa, de asemenea, cetățenii, factorii de decizie publici și alte părți interesate într-o poziție mai bună pentru a înțelege care sunt țările terțe care solicită desfășurarea de activități de reprezentare a intereselor.

În măsura în care este desfășurată în mod normal în schimbul unei remunerații, reprezentarea intereselor, inclusiv reprezentarea intereselor desfășurată pentru țările terțe, constituie un serviciu în sensul articolului 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”).

Reprezentarea intereselor în Uniune este o activitate în creștere, cu un caracter transfrontalier din ce în ce mai pronunțat. Activitățile de reprezentare a intereselor sunt reglementate în moduri diferite în statele membre. În prezent, 15 state membre 1 au un registru de transparență privind activitățile de reprezentare a intereselor, deși nu întotdeauna la nivel național. Statele membre care au instituit un cadru de reglementare prevăd măsuri care diferă în următoarele privințe: domeniul de aplicare al entităților și al activităților vizate, inclusiv definițiile relevante ale activităților de reprezentare a intereselor, pragurile pentru dimensiunea entităților sau nivelul activităților care declanșează aplicarea cerințelor de transparență sau de înregistrare, cerințele privind păstrarea evidențelor, datele colectate de la entitățile implicate în reprezentarea intereselor, inclusiv în ceea ce privește identitatea acestora și identitatea clienților lor, existența, competențele, structura și independența autorităților de supraveghere, natura sancțiunilor și cuantumul amenzilor, în cazul în care acestea există și frecvența actualizărilor informațiilor înregistrate. 12 state membre nu reglementează transparența activităților de reprezentare a intereselor. Prin urmare, cadrul legislativ este extrem de fragmentat în întreaga Uniune 2 .

Această fragmentare creează obstacole pe piața internă a activităților de reprezentare a intereselor, inclusiv atunci când sunt desfășurate în numele țărilor terțe, iar astfel de obstacole subminează buna funcționare a pieței interne. Diferențele dintre statele membre creează condiții de concurență inechitabile și cresc costurile de asigurare a conformității pentru entitățile care intenționează să desfășoare activități transfrontaliere de reprezentare a intereselor. Condițiile de concurență inechitabile direcționează activitățile transfrontaliere de reprezentare a intereselor dinspre statele membre în care aceste aspecte sunt mai bine reglementate către acelea în care există un nivel mai scăzut de reglementare. De asemenea, există riscul apariției unor practici de alegere a instanței celei mai favorabile și a arbitrajului de reglementare, și anume exploatarea diferențelor dintre cerințele de reglementare de către entități care urmăresc să se sustragă reglementării în anumite state membre.

Activitățile de reprezentare a intereselor sunt utilizate din ce în ce mai mult de guvernele țărilor terțe, alături de canalele și procesele diplomatice oficiale pentru a-și promova obiectivele de politică 3 . Această situație este recunoscută de statele membre ca reprezentând o oportunitate pentru actorii din țările terțe de a se sustrage aplicării cerințelor de transparență și de a influența în mod disimulat procesele decizionale și democratice din Uniune. Prin urmare, unele state membre au în vedere elaborarea de noi norme pentru a aborda influența străină, inclusiv prin impunerea unor obligații generale entităților care primesc finanțare străină, care ar urma să se aplice desfășurării de activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Astfel, este probabil ca fragmentarea descrisă mai sus să crească în mod specific în ceea ce privește reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe. Acest lucru ar expune entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor la obstacole suplimentare atunci când desfășoară astfel de activități pentru țări terțe pe piața internă.

Atunci când sunt prezentate în mod transparent, ideile care provin din țări terțe pot să contribuie în mod pozitiv la dezbaterea publică și sunt binevenite în contextul implicării pe scena internațională. Cu toate acestea, atunci când este desfășurată în mod disimulat, reprezentarea intereselor în numele țărilor terțe este predispusă a fi utilizată drept canal de ingerință în democrațiile Uniunii 4 . Prin conturarea opiniei publice, acest lucru poate, la rândul său, să influențeze alegerile politice în detrimentul vieții politice din statele membre și din Uniune în ansamblu.

Astfel cum a remarcat Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică („OCDE”), „activitățile de influențare și de lobby desfășurate în numele unor interese străine pot avea un impact transformator asupra vieții politice a unei țări, nu numai asupra politicilor interne, ci și asupra politicii sale externe, a sistemului său electoral, a intereselor economice și a capacității sale de a-și proteja interesele naționale și securitatea națională” 5 . Guvernele străine pot utiliza resursele publice pentru a desfășura campanii de influență ample și susținute. Riscurile pe care le implică activitățile de lobby și de influențare desfășurate de guvern străin sunt, prin urmare, mai mari decât riscurile pe care le prezintă activitățile pur interne 6 .

Există, de asemenea, o lipsă de informații cu privire la reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe pe piața internă. Statele membre nu colectează și nu fac schimb sistematic de informații cu privire la o astfel de reprezentare a intereselor. Acest lucru îngreunează identificarea și cartografierea activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe în statele membre, precum și desfășurarea unor astfel de activități de identificare și cartografiere în mod coordonat și eficient în întreaga Uniune. În plus, lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea anumitor activități de reprezentare a intereselor nu permite identificarea de către cetățeni și factorii de decizie a surselor unei astfel de finanțări. Această lipsă de informații este un alt factor care ar putea determina statele membre să reacționeze la acest fenomen în moduri diferite. Există un interes public pentru astfel de informații, atât ca obiectiv al legislației naționale care reglementează activitățile de reprezentare a intereselor deja menționate, cât și, în general, din partea actorilor interesați și al cetățenilor, care încearcă să înțeleagă modul în care sunt influențate deciziile publice.

Această lipsă de informații și, prin urmare, obstrucționarea unei supravegheri eficace acționează nu numai în detrimentul funcționării pieței interne, ci și al democrației în Uniune, deoarece afectează încrederea cetățenilor Uniunii în procesele democratice și în factorii de decizie, precum și în capacitatea acestora de a-și exercita drepturile și responsabilitățile. Un sondaj Eurobarometru recent privind cetățenia și democrația a arătat că aproximativ 8 din 10 cetățeni europeni consideră că ingerințele străine în sistemele democratice ale Uniunii reprezintă o problemă gravă care ar trebui abordată 7 . 84,5 % dintre respondenții la consultarea publică consideră că activitățile de lobby sau de relații publice remunerate de țări terțe sau controlate de acestea sunt asociate cu un risc ridicat de ingerințe străine disimulate. Parlamentul European 8 și Consiliul 9 au subliniat importanța abordării amenințării la adresa democrației reprezentate de ingerințele străine. Aceste preocupări s-au intensificat de la declanșarea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

Obiectivul principal al prezentei propuneri, care completează măsurile existente la nivelul Uniunii, ar fi introducerea unor standarde de transparență și de responsabilitate comune pe piața internă a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Prin prevederea unor cerințe de transparență comune pentru astfel de activități, inițiativa ar urma să îmbunătățească funcționarea pieței interne a acestor activități, creând condiții de concurență echitabile, reducând costurile de asigurare a conformității pentru entitățile care intenționează să desfășoare activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe la nivel transfrontalier și prevenind arbitrajul de reglementare. Un element esențial al propunerii este instituirea unor registre naționale pentru entitățile care desfășoară astfel de activități.

Prevăzând o armonizare deplină, directiva propusă ar urma să includă cerințe de transparență armonizate și proporționale și un sistem cuprinzător de garanții, inclusiv un control jurisdicțional eficace, un regim armonizat de sancțiuni limitat la amenzi administrative, autorități de supraveghere independente, obligații de prevenire a stigmatizării și, în special, necesitatea de a se asigura că nu rezultă consecințe negative din aplicarea normelor privind transparența. Acest lucru va preveni în mod eficace suprareglementarea și stigmatizarea. În cadrul normelor armonizate, statelor membre li s-ar interzice să se abată de la norme prin stabilirea unor cerințe de transparență mai ample.

Această intervenție ar urmări, de asemenea, să consolideze integritatea instituțiilor democratice ale Uniunii și ale statelor membre și încrederea publicului în acestea prin asigurarea transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și prin îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la amploarea și tendințele acestor activități, precum și cu privire la actorii din spatele lor. În plus, o abordare coerentă și proporțională a Uniunii axată pe transparență și responsabilitate democratică pentru a aborda provocările generate de reprezentarea intereselor în numele entităților din țări terțe ar putea servi la stabilirea de standarde la nivel mondial. Prin comparație, este mai probabil ca actuala abordare fragmentată a statelor membre să dăuneze reputației Uniunii, deoarece nu este consecventă și coerentă.

Este necesară o acțiune la nivelul Uniunii, care să prevină apariția unor noi obstacole și să asigure buna funcționare a pieței interne a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. În lipsa unei acțiuni la nivelul Uniunii, statele membre vor aborda în mod unilateral riscurile identificate la adresa democrației, riscând să submineze piața internă a reprezentării intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Apropierea legislațiilor statelor membre este, prin urmare, obiectivul principal al prezentei inițiative.

Prezenta propunere prezintă măsuri specifice și clar direcționate, într-un mod proporționat, care urmăresc să garanteze că entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe pe piața internă au posibilitatea să își exercite activitatea într-un mediu juridic armonizat, transparent și mai previzibil, în beneficiul atât al entităților implicate, cât și al factorilor de decizie vizați și al cetățenilor. Garanții solide previn potențialele efecte negative asupra entităților în cauză, asigurând respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a principiilor și valorilor democratice. Propunerea nu vizează entitățile care primesc sprijin financiar din partea altor state membre sau din partea entităților din țări terțe în scopuri care nu au legătură cu reprezentarea intereselor.

Această abordare diferă radical de cele observate în anumite alte jurisdicții (caracterizate ca legi privind „agenții străini”) 10 . Astfel de legi includ adesea măsuri care restricționează în mod nejustificat spațiul civic prin stigmatizarea, intimidarea și limitarea activităților anumitor organizații ale societății civile, jurnaliști sau apărători ai drepturilor omului. Eticheta de „agent străin” în temeiul unor astfel de legi urmărește adesea să submineze atât stabilitatea financiară, cât și credibilitatea organizațiilor vizate.

Spre deosebire de aceste „legi privind agenții străini”, prezenta propunere nu etichetează în mod negativ activitățile anumitor entități, inclusiv ale organizațiilor societății civile, și nici nu urmărește să limiteze spațiul civic. În schimb, aceasta prevede cerințe de transparență și de responsabilitate aplicabile tuturor entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, indiferent de statutul lor juridic. În plus, măsurile nu interzic niciun tip de activitate și nu impun transparența finanțării străine care nu are legătură cu activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. În sfârșit, propunerea include garanții menite să asigure proporționalitatea transpunerii și a asigurării respectării legislației și să evite riscurile de stigmatizare.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere completează propunerea de regulament privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică 11 . Propunerea privind publicitatea politică urmărește să asigure un nivel ridicat de transparență pentru serviciile de publicitate politică din Uniune, indiferent de mediul utilizat, și să ofere garanții suplimentare aplicabile vizării unui public-țintă în publicitatea politică bazată pe prelucrarea datelor cu caracter personal.

Prezenta inițiativă are un domeniu de aplicare diferit de cel al propunerii privind publicitatea politică: acesta vizează activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță. Ele includ activități de reprezentare a intereselor care constau în organizarea de campanii de comunicare sau de publicitate, care ar putea fi, de asemenea, considerate publicitate politică. Cu toate acestea, reprezentarea intereselor acoperă în principal activități care nu sunt și „publicitate politică” (de exemplu, activități de lobby directe). De asemenea, propunerea privind publicitatea politică ar urma să vizeze activitățile care intră în domeniul său de aplicare, indiferent dacă acestea sunt furnizate în numele unei țări terțe.

În temeiul propunerii privind publicitatea politică, transparența este asigurată în special prin punerea la dispoziția persoanelor fizice a anumitor informații în fiecare material publicitar politic. În plus, editorii de publicitate politică care sunt platforme online foarte mari în sensul Regulamentului privind serviciile digitale 12 ar trebui să pună la dispoziție informațiile cuprinse în notificarea privind transparența prin intermediul registrelor cu evidența comunicărilor cu caracter publicitar publicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul privind serviciile digitale. Prezenta inițiativă completează aceste dispoziții oferind acces public la informații complementare în registrele naționale ale statelor membre referitoare la furnizorii de activități de reprezentare a intereselor, în special o indicație clară cu privire la țara terță în numele căreia se desfășoară activitatea de reprezentare a intereselor în cauză, la statele membre în care se va desfășura activitatea respectivă de reprezentare a intereselor și la propunerile legislative, politicile sau inițiativele vizate de activitatea respectivă de reprezentare a intereselor.

Prezenta propunere completează, de asemenea, Regulamentul privind serviciile digitale, care impune furnizorilor de platforme online să menționeze anumite informații cu privire la comunicările cu caracter publicitar pe care le prezintă pe interfețele lor online. În plus, Regulamentul privind serviciile digitale impune furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe interfețele lor online să compileze și să pună la dispoziția publicului, într-o secțiune specifică a interfeței lor online, prin intermediul unui instrument fiabil și care poate fi interogat, un registru care să conțină informații cu privire la comunicările cu caracter publicitar. De asemenea, acesta prevede în sarcina acestor furnizori obligația de a evalua și de a atenua riscurile legate de funcționarea, proiectarea sau utilizarea serviciului lor care au efecte negative reale sau previzibile asupra unei serii de riscuri societale, inclusiv în ceea ce privește discursul civic, procesele electorale și securitatea publică.

Prezenta inițiativă are un domeniu de aplicare diferit de cel al Regulamentului privind serviciile digitale, deoarece acoperă activitățile de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Astfel de activități pot implica (de exemplu, în cadrul campaniei de publicitate sau de comunicare și al organizării acesteia) plasarea comunicărilor cu caracter publicitar în interfețele online ale platformelor online care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului privind serviciile digitale. În acest caz, prezenta inițiativă prevede că furnizorii de servicii de platformă online ar trebui să fie incluși în înregistrarea sa de către entitatea care desfășoară activități de reprezentare a intereselor, iar costurile relevante atribuite serviciilor lor ar trebui incluse în cuantumul remunerației declarate de entitatea respectivă. Cu toate acestea, în astfel de situații, prezenta inițiativă nu reglementează responsabilitățile intermediarilor online și nu impune cerințe direct furnizorilor de platforme online.

În plus, propunerea completează propunerea de lege europeană privind libertatea mass-mediei 13 , care vizează abordările naționale fragmentate în materie de reglementare legate de libertatea și pluralismul mass-mediei și de independența editorială pentru a asigura libera furnizare a serviciilor mass-media pe piața internă, garantând în același timp că statele membre rămân în măsură să adapteze politica în domeniul mass-mediei la contextul lor național, în conformitate cu competențele de care dispun. Propunerea respectivă se axează, de asemenea, pe independența și finanțarea stabilă a serviciilor publice de mass-media, precum și pe transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei și alocarea publicității de stat. Furnizorii de servicii mass-media care furnizează conținut de știri și de actualități ar urma să fie obligați, în temeiul propunerii respective, pună la dispoziția destinatarilor serviciilor lor, de o manieră facilă și directă denumirea lor juridică și numele beneficiarilor lor direcți, indirecți sau reali, care ar putea, în principiu, să includă și guverne ale țărilor terțe. În plus, furnizorii de servicii mass-media ar urma să fie obligați să ia măsurile pe care le consideră adecvate în vederea garantării independenței deciziilor editoriale individuale.

Directiva serviciilor mass-media audiovizuale 14 urmărește să creeze și să asigure buna funcționare a unei piețe unice pentru serviciile mass-media audiovizuale, contribuind în același timp la promovarea diversității culturale și asigurând un nivel adecvat de protecție a consumatorilor și a copilului. Este puțin probabil să intre în domeniul de aplicare al directivei respective campaniile de publicitate desfășurate cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune care fac obiectul prezentei propuneri.

În cazul în care furnizorii de servicii mass-media difuzează comunicări cu caracter publicitar ca serviciu pentru entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, prezenta propunere ar urma să prevadă că acești furnizori de servicii mass-media trebuie să fie menționați în înregistrarea entității, iar costurile relevante trebuie incluse în cuantumul remunerației declarate. Cu toate acestea, în astfel de situații, prezenta propunere nu ar urma să impună cerințe furnizorilor înșiși.

Prezenta propunere nu vizează activitățile reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 15 , care reglementează statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, inclusiv donațiile din partea unei autorități publice a unei țări terțe sau din partea unei întreprinderi asupra căreia o astfel de autoritate publică poate exercita, direct sau indirect, o influență hotărâtoare.

Începând din 2020, rapoartele anuale privind statul de drept 16 monitorizează, în cadrul pilonului lor anticorupție, reglementarea reprezentării intereselor și a activităților de lobby în toate statele membre, în cadrul standardelor europene și internaționale existente. Începând din 2022, Comisia face recomandări statelor membre în contextul rapoartelor privind statul de drept, inclusiv cu privire la aspecte relevante pentru reprezentarea intereselor. De exemplu, în 2022, Danemarcei și Slovaciei li s-a recomandat să introducă norme privind activitățile de lobby, în timp ce România a fost invitată să introducă norme privind activitățile de lobby pentru membrii Parlamentului. Belgia a fost invitată să finalizeze o reformă legislativă privind activitățile de lobby, stabilind un cadru care să includă un registru de transparență și o amprentă legislativă și care să vizeze atât membrii parlamentului, cât și pe cei ai guvernului. În același an, Spaniei i s-a recomandat să își continue eforturile pentru prezentarea unei legislații privind activitățile de lobby, care să includă crearea unui registru public obligatoriu al persoanelor care desfășoară activități de lobby 17 .

În 2023, Comisia a observat, în contextul rapoartelor privind statul de drept, că evoluțiile în domeniul activităților de lobby au continuat, întrucât unele state membre și-au revizuit normele privind transparența activităților de lobby în conformitate cu recomandările din 2022. De exemplu, Letonia a adoptat o nouă lege privind activitățile de lobby, care prevede crearea unui registru al activităților de lobby. În Estonia, autoritățile au continuat eforturile de a pune în aplicare în mod eficace orientările privind activitățile de lobby. Cipru a adoptat un regulament de punere în aplicare privind activitățile de lobby, care clarifică procedura de declarare, înregistrare și publicare a activităților de lobby. În Lituania, normele actuale privind activitățile de lobby au generat rezultate pozitive în ceea ce privește declarațiile depuse. Raportul din 2023 privind statul de drept a conținut, de asemenea, recomandări suplimentare referitoare la activitățile de lobby și la reprezentarea intereselor adresate statelor membre în cazul cărora recomandările din 2022 nu au fost pe deplin abordate sau au apărut noi provocări 18 .

Propunerea de directivă privind combaterea corupției 19 urmărește să protejeze democrația și societatea de impactul corupției și propune actualizarea cadrului juridic penal al Uniunii pentru a include, pe lângă infracțiunile de dare sau luare de mită și deturnare de fonduri, traficul de influență, abuzul de funcții, obstrucționarea bune funcționări justiției și îmbogățirea prin infracțiuni de corupție. Dacă nu este abordată, influențarea disimulată și lipsa generală de transparență în ceea ce privește reprezentarea intereselor ar putea permite corupția și ar puteao intensifica. În cazul în care astfel de infracțiuni sunt comise în beneficiul unei țări terțe, propunerea de directivă prevede că statele membre ar trebui să considere această situație drept o circumstanță agravantă. Prezenta propunere ar urma să completeze propunerea de directivă privind combaterea corupției, întrucât se preconizează că transparența activităților de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe va avea, de asemenea, o contribuție pozitivă la prevenirea și depistarea corupției.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Cultivarea, protejarea și consolidarea democrației Uniunii se află în centrul priorităților Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în Orientările politice emise de președinta von der Leyen 20 . În 2020, în cadrul obiectivului principal „Un nou elan pentru democrația europeană”, Comisia a prezentat Planul de acțiune pentru democrația europeană 21 , cu scopul de a proteja și a consolida democrațiile Uniunii prin protejarea integrității alegerilor, promovarea unor alegeri libere și corecte, consolidarea libertății și pluralismului mass-mediei și combaterea dezinformării și a ingerințelor străine.

În discursul din 2022 privind starea Uniunii 22 , președinta von der Leyen a anunțat un pachet de măsuri menite să apere democrația împotriva influențelor străine disimulate. Pachetul completează acțiunile deja întreprinse la nivelul UE în cadrul Planului de acțiune pentru democrația europeană. Pe lângă prezenta inițiativă, pachetul cuprinde măsuri specifice privind aspecte electorale înainte de alegerile pentru Parlamentul European și măsuri de stimulare a unui spațiu civic favorabil și de promovare a unei implicări incluzive și eficace a autorităților publice în raport cu organizațiile societății civile și cu cetățenii 23 . Toate aceste măsuri vizează consolidarea rezilienței democratice din interior.

Prezenta inițiativă ar urma să modifice Directiva privind avertizorii 24 pentru a se asigura că avertizorii sunt în măsură să avertizeze autoritățile de supraveghere care urmează să fie înființate de statele membre cu privire la încălcările efective sau potențiale ale cerințelor prevăzute de propunere.

Prezenta inițiativă nu afectează în niciun fel aplicarea măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”) și al articolului 215 din TFUE. Aceste măsuri reprezintă un instrument esențial al politicii externe și de securitate comune a Uniunii, prin care Uniunea poate interveni atunci când este necesar pentru a preveni conflictele sau pentru a răspunde la crizele emergente sau actuale din sfera internațională și pentru a promova pacea, democrația, respectarea statului de drept, a drepturilor omului și a dreptului internațional. În special, prezenta propunere nu aduce atingere interdicției de a pune la dispoziție, în mod direct sau indirect, fonduri sau resurse economice în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor menționate în măsurile restrictive ale Uniunii sau al persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor asociate acestora.

Prezenta inițiativă va avea o legătură cu propunerea de directivă privind activitățile transfrontaliere ale asociațiilor 25 . Deși propunerea respectivă creează o formă juridică suplimentară de asociații non-profit și va facilita activitățile transfrontaliere ale acestora, acordându-le anumite drepturi, prezenta inițiativă legislativă va introduce standarde de transparență și de responsabilitate comune pentru activitățile de reprezentare a intereselor menite să influențeze procesul decizional în Uniune și desfășurate în numele țărilor terțe. În practică, asociațiile transfrontaliere europene vor trebui să respecte cerințele de transparență specifice prevăzute în prezenta propunere numai dacă desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe.

Prezenta inițiativă nu ar urma să afecteze prerogativele Comisiei de a iniția și de a desfășura investigații privind subvențiile străine cu efecte de denaturare în temeiul Regulamentului privind subvențiile străine 26 sau de a emite avize în temeiul Regulamentului privind examinarea investițiilor străine directe 27 .

În sfârșit, unele entități care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe ar putea intra sub incidența Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD) 28 . Astfel de cazuri s-a limita la situația în care acțiunile unei întreprinderi mari ar fi atribuite unei țări terțe.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

Temeiul juridic al propunerii este articolul 114 din TFUE, care prevede adoptarea de măsuri pentru a asigura instituirea și funcționarea pieței interne. Această dispoziție permite adoptarea de măsuri privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne. Acesta este temeiul juridic adecvat pentru o intervenție care vizează furnizorii de servicii de pe piața internă și care abordează diferențele dintre dispozițiile statelor membre ce obstrucționează libertățile fundamentale și au un efect direct asupra funcționării pieței interne.

Între legislațiile naționale există diferențe care iau amploare, având în vedere că unele state membre au legiferat sau intenționează să legifereze cerințe de transparență aplicabile reprezentării intereselor. Această situație creează fragmentare normativă, în măsura în care normele care abordează transparența entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în legătură cu țări terțe diferă în ceea ce privește elementele de transparență specifice pe care le impun (informațiile care trebuie divulgate, frecvența actualizării acestora) și domeniul lor de aplicare (tipurile de activități vizate sau exceptate).

O astfel de fragmentare creează obstacole în calea desfășurării transfrontaliere de activități de reprezentare a intereselor și este probabil să crească în mod specific în ceea ce privește desfășurarea unor astfel de activități în numele țărilor terțe. Măsurile de transparență armonizate urmăresc crearea unor condiții de concurență echitabile, reducerea costurilor de asigurare a conformității existente și a arbitrajului de reglementare, precum și prevenirea apariției unor obstacole suplimentare pe piața internă a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe, rezultate din dezvoltarea inconsecventă a legislațiilor naționale. În lipsa unei acțiuni la nivelul Uniunii, aceste diferențe se vor agrava și mai mult odată cu adoptarea, în unele state membre, a unor noi inițiative care vor aborda, în special, reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe, în timp ce, în alte state membre, transparența serviciilor de reprezentare a intereselor va rămâne neabordată.

În conformitate cu obiectivul său privind piața internă, prezenta propunere prevede că entitățile ar trebui să se înregistreze în statul membru în care își au sediul principal, indiferent de statul (statele) membru (membre) în care intenționează să își desfășoare activitățile de reprezentare a intereselor. Pe lângă aceasta, propunerea prevede că, în anumite cazuri și într-o măsură proporțională, o autoritate de supraveghere ar putea să solicite informații care ar putea fi comunicate autorităților de supraveghere ale altor state membre.

În conformitate cu articolul 2 din TUE 29 , această inițiativă urmărește, de asemenea, să consolideze integritatea instituțiilor democratice ale Uniunii și ale statelor membre și încrederea publicului în acestea prin asigurarea transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și prin îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la amploarea și tendințele activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe, precum și cu privire la actorii care desfășoară astfel de activități. Deși obiectivul de a asigura transparența activităților prin care țările terțe urmăresc să influențeze procesul decizional public din Uniune a fost un factor important în alegerile care au stat la baza măsurilor de armonizare cuprinse în propunerea de față, propunerea are ca obiectiv principal îmbunătățirea condițiilor de funcționare a pieței interne.

Având în vedere cele de mai sus, este necesară o armonizare deplină la nivelul Uniunii, iar articolul 114 din TFUE reprezintă temeiul juridic relevant pentru această inițiativă 30 .

•Subsidiaritatea

Conform principiului subsidiarității, [articolul 5 alineatul (3) din TUE], ar trebui să se ia măsuri la nivelul Uniunii numai dacă obiectivele stabilite nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și prin urmare, avându-se în vedere dimensiunile și efectele acțiunii respective, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.

Întrucât normele statelor membre care afectează reprezentarea intereselor în numele țărilor terțe diferă în ceea ce privește domeniul de aplicare, conținutul și efectele, rezultă un cadru neuniform de norme naționale care riscă să se agraveze, în special în ceea ce privește activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Un astfel de cadru subminează piața internă prin crearea unor condiții de concurență inechitabile și a unor costuri inutile pentru entitățile care intenționează să desfășoare activități transfrontaliere de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Acesta încurajează arbitrajul de reglementare pentru a evita măsurile de transparență, ceea ce, la rândul său, are un impact asupra încrederii cetățenilor în eficacitatea reglementării.

Aceste probleme pot fi soluționate numai printr-o intervenție la nivelul Uniunii, deoarece reglementarea la nivel național conduce deja la crearea de obstacole în calea activităților transfrontaliere de reprezentare a intereselor pe piața internă. În schimb, efectele oricărei acțiuni întreprinse în temeiul legislației naționale s-ar limita la un singur stat membru și ar risca să fie eludate sau să fie dificil de supravegheat în ceea ce privește entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe din alte state membre. În plus, unele state membre au în vedere în prezent inițiative legislative în domeniul influenței străine care ar putea să nu se alinieze la abordarea proporțională și specifică a acestei inițiative și care ar putea să nu ofere un sistem cuprinzător de garanții. Astfel de aspecte pot fi abordate în mod consecvent în cadrul pieței interne numai printr-o acțiune la nivelul Uniunii. Introducerea unor standarde comune și proporționale pentru transparența reprezentării intereselor desfășurate în numele țărilor terțe la nivelul Uniunii este esențială pentru a se asigura că astfel de măsuri sunt stabilite în mod consecvent în toate statele membre în ceea ce privește toate drepturile fundamentale și, în special, sub rezerva unor garanții cuprinzătoare, care includ accesul la instanțe.

În sfârșit, activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe reprezintă o chestiune transnațională cu implicații transfrontaliere care trebuie abordată la nivelul Uniunii. Influențarea deciziilor politice și a proceselor politice într-un stat membru poate avea un impact dincolo de frontierele statului membru respectiv, într-un alt stat membru sau la nivel european. Absența unei acțiuni la nivelul Uniunii poate avea ca rezultat faptul că unele state membre vor fi mai puțin conștiente comparativ cu altele de activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Convergența statelor membre asupra unor standardele aliniate referitoare la modul de colectare a datelor comparabile privind activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe sau instituirea de către acestea a unui mecanism sistematic de cooperare la nivelul Uniunii pentru a face schimb de informații între ele și cu Comisia pare puțin probabilă.

•Proporționalitatea

În ceea ce privește proporționalitatea, conținutul și forma acțiunii propuse nu depășesc ceea ce este necesar pentru a realiza obiectivul garantării unei bune funcționări a pieței interne.

Propunerea se bazează pe legislația existentă a Uniunii și este proporțională și necesară pentru atingerea obiectivelor sale. Măsurile avute în vedere se limitează la ceea ce este necesar pentru a aborda fragmentarea curentă și preconizată a cadrului de reglementare relevant.

Propunerea se limitează la cerințe de transparență care se adresează numai entităților care furnizează servicii de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Proporționalitatea obligațiilor de transparență a fost analizată atent și se reflectă în cerințele limitate impuse (cerințe de informare clar limitate, obligații limitate în ceea ce privește păstrarea evidențelor etc.). Propunerea nu urmărește să restricționeze furnizarea de servicii de reprezentare a intereselor, ci mai degrabă să îmbunătățească funcționarea pieței interne și să faciliteze furnizarea acestora la nivel transfrontalier, făcându-le mai transparente într-un mod coerent în întreaga Uniune.

Propunerea include garanțiile necesare menite să asigure proporționalitatea transpunerii și a asigurării respectării legislației și să evite riscurile de stigmatizare. Propunerea nu caută să împiedice țările terțe să își promoveze opiniile, ci urmărește să se asigure că acest lucru se realizează într-un mod transparent și responsabil. Aceasta nu impune cerințe entităților doar pentru că primesc finanțare din străinătate, ci se axează, în schimb, pe asigurarea unei transparențe sporite atunci când acestea desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe care urmăresc să influențeze elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau a proceselor decizionale publice din Uniune. Din acest motiv, contribuțiile la finanțarea de bază a unei organizații sau un sprijin financiar similar, de exemplu furnizat în cadrul unei scheme de granturi acordate de donatori dintr-o țară terță unei organizații non-profit, nu ar trebui considerate drept remunerație pentru un serviciu de reprezentare a intereselor în cazul în care nu au legătură cu o activitate de reprezentare a intereselor, și anume în cazul în care entitatea ar urma să primească o astfel de finanțare, indiferent dacă desfășoară sau nu activități specifice de reprezentare a intereselor pentru țara terță care furnizează o astfel de finanțare.

În plus, propunerea include o cerință specifică potrivit căreia informațiile din registrele naționale ale statelor membre trebuie să fie prezentate într-un mod neutru și factual și astfel încât să nu conducă la stigmatizarea entităților înregistrate. În special, informațiile nu ar trebui să fie prezentate alături de declarații sau mențiuni care ar putea crea un climat de neîncredere în ceea ce privește entitățile înregistrate sau care sunt de natură să descurajeze persoanele fizice sau juridice din statele membre sau din țările terțe să colaboreze cu acestea sau să le ofere sprijin financiar și nici să fie însoțite de astfel de declarații sau mențiuni.

Competențele autorităților de supraveghere de a solicita informații de la entitățile care intră în domeniul de aplicare al inițiativei sunt atent delimitate, astfel încât entitățile în cauză să nu facă obiectul unor cereri inutile sau excesive. Delimitarea respectivă are un dublu scop: în afara informațiilor incluse în registrul național, autoritățile de supraveghere pot solicita doar informații limitate și numai în circumstanțe limitate.

Pentru a asigura proporționalitatea sancțiunilor, propunerea prevede că autoritățile de supraveghere pot impune numai sancțiuni limitate la amenzi administrative și sub un anumit plafon, pe baza capacității economice a entității de încălcare a obligațiilor propuse. Sancțiunile penale sunt excluse în mod explicit. Statele membre au responsabilitatea de a se asigura că este interzisă participarea la activități care eludează dispozițiile directivei.

•Alegerea instrumentului

Articolul 114 din TFUE conferă legiuitorului competența de a adopta regulamente și directive.

Instrumentul adecvat este o directivă, care să prevadă armonizarea deplină a cerințelor de transparență aplicabile entităților care desfășoară, în numele țărilor terțe, activități de reprezentare a intereselor cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune.

Prin impunerea armonizării depline a cerințelor de transparență și de responsabilitate, inițiativa previne, de asemenea, suprareglementarea. În special, în cadrul normelor armonizate, statelor membre li s-ar interzice să impună cerințe de transparență mai ample. Statele membre ar menține o marjă de apreciere limitată în cadrul domeniului de aplicare al măsurilor pe deplin armonizate și astfel cum sunt prevăzute în mod expres de inițiativa juridică. De exemplu, statele membre ar fi libere să prevadă unul sau mai multe registre naționale și una sau mai multe autorități de supraveghere pe teritoriul lor (de exemplu, mai multe autorități responsabile pentru diferite părți ale teritoriului).

Nu este afectată competența statelor membre de a stabili norme, cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, pentru aspectele care nu sunt reglementate de normele armonizate, de exemplu de a stabili norme pentru funcționarii lor publici care intră în contact cu entități care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Consultările cu părțile interesate

Prezenta propunere este rezultatul unor ample consultări cu părțile interesate, în cadrul căreia Comisia a aplicat principiile și standardele generale referitoare la consultarea părților interesate. Principalele părți interesate relevante au fost identificate în urma unei strategii de consultare. Comisia a desfășurat un prim val de consultări ample cu părțile interesate în perioada cuprinsă între octombrie 2022 și mai 2023. Comisia a desfășurat consultări suplimentare cu autoritățile statelor membre, cu entitățile comerciale și cu organizațiile societății civile, inclusiv cu privire la opțiunile de politică potențiale, în cursul lunilor august și septembrie 2023.

Comisia a contractat un studiu extern specializat pentru a sprijini pregătirea prezentei propuneri 31 . În cadrul acestui studiu justificativ, contractantul a derulat o serie de consultări individuale cu principalele părți interesate.

La 16 februarie 2023, a fost publicată o consultare publică deschisă, însoțită de formularea de observații cu privire la documentul Cerere de contribuții 32 , care s-a derulat până la 14 aprilie 2023. Observațiile și contribuțiile părților interesate au furnizat în special informații care au fost folosite pentru a elabora o definiție a problemei și opțiuni de politică. Consultarea publică a fost promovată prin intermediul unei campanii pe platformele de comunicare socială, precum și pe site-ul web al Comisiei.

Comisia a desfășurat două sondaje Eurobarometru Flash privind democrația și, respectiv, cetățenia și democrația. Primul a arătat că peste 1 din 5 cetățeni europeni consideră că propaganda și informațiile false sau înșelătoare dintr-o sursă străină nedemocratică și ingerințele străine disimulate în politica și economia țării lor, inclusiv prin finanțarea actorilor interni, se numără printre cele mai grave amenințări la adresa democrației 33 . Al doilea a arătat că aproximativ 8 din 10 cetățeni europeni consideră că ingerințele străine în sistemele democratice europene reprezintă o problemă gravă care ar trebui abordată 34 .

În plus, s-a elaborat o evaluare a impactului în care se prezintă justificarea, analiza și dovezile disponibile pentru a aborda tema vizată 35 . Evaluarea impactului conține o prezentare detaliată și o analiză a strategiei de consultare și a rezultatelor acesteia.

Comisia a organizat mai multe reuniuni sub formă de grupuri tematice cu principalele părți interesate pentru a aduna dovezi și date suplimentare cu privire la problemele specifice vizate de inițiativă, precum și cu privire la abordarea strategică și la impactul acesteia. La aceste reuniuni sub formă de grupuri tematice au participat părți interesate implicate în activități de lobby și de relații publice, cum ar fi organizații reprezentative ale sectoarelor relevante din cadrul comunității de afaceri, firme de lobby, de consultanță și de relații publice, organizații ale societății civile, precum și practicieni în domeniul dreptului care furnizează servicii de reprezentare a intereselor. Grupurile tematice au mai cuprins și experți în domeniile relevante, de exemplu din mediul academic, autorități naționale relevante, inclusiv de la nivel local, precum și organizații internaționale și organisme de standardizare. Au avut loc reuniuni suplimentare, inclusiv la nivel înalt, cu organizațiile societății civile și cu statele membre.

De asemenea, Comisia a analizat pozițiile, studiile și documentele analitice primite în contextul pregătirii propunerii. În sfârșit, aceasta a organizat, de asemenea, consultări bilaterale cu părțile interesate, la inițiativa acestora.

În ansamblu, participanții la grupurile tematice și-au exprimat susținerea pentru o inițiativă care abordează instituirea unor norme de transparență comune pentru activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Aceștia au subliniat dificultățile care decurg din necesitatea de a respecta sisteme și norme care diferă de la un stat membru la altul și s-au exprimat în favoarea unor norme armonizate la nivelul Uniunii.

În plus, consultarea publică a arătat că, în rândul părților interesate, există un acord general cu privire la faptul că este necesară o acțiune la nivelul Uniunii pentru a spori transparența activităților de lobby, a activităților de relații publice și a oricărei alte activități care, atunci când se desfășoară în numele țărilor terțe, a avut un impact semnificativ asupra sferei democratice.

În special, marea majoritate a respondenților la consultarea publică au afirmat că activitățile de lobby și de relații publice în numele țărilor terțe prezintă un risc ridicat ca țările terțe să interfereze în mod disimulat cu spațiul democratic și cu dezbaterea publică din Uniune, precum și că acestea favorizează corupția.

Cetățenii Uniunii sunt preocupați de impactul ingerințelor străine asupra democrațiilor Uniunii. În marea lor majoritate, ei au solicitat o mai mare transparență în ceea ce privește activitățile de reprezentare a intereselor, precum și un răspuns coordonat la nivelul Uniunii.

Comisia a primit 29 de răspunsuri la consultările suplimentare cu părțile interesate desfășurate în august și septembrie 2023: 11 răspunsuri din partea organizațiilor societății civile, 15 răspunsuri din partea statelor membre și trei răspunsuri din partea organizațiilor care reprezintă industria activităților de reprezentare a intereselor.

În răspunsurile lor la chestionar, statele membre au fost în general de acord că societatea are un interes fundamental de a fi informată cu privire la activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Cinci state membre au considerat în mod specific că este necesar să se pună în aplicare măsuri armonizate care să sporească transparența activităților de reprezentare a intereselor care urmăresc să influențeze procesele decizionale. Două state membre au subliniat că propunerea legislativă ar trebui concepută ținând seama în mod corespunzător de drepturile fundamentale. Șapte state membre au considerat că autorităților de supraveghere ar trebui să li se permită să solicite informații specifice de la entitățile înregistrate, sub rezerva unor garanții.

În răspunsurile lor la chestionar, nouă organizații ale societății civile au considerat că intervenția legislativă ar trebui să vizeze toate tipurile de activități de reprezentare a intereselor și să nu se limiteze la cele desfășurate în numele țărilor terțe. Trei organizații ale societății civile au exprimat necesitatea de a oferi o definiție clară a noțiunii de reprezentare a intereselor. Opt organizații ale societății civile au pus accentul pe problema evitării stigmatizării, explicând că înregistrarea nu ar trebui să conducă la stigmatizare, ci la normalizarea reprezentării intereselor, întrucât legitimitatea reprezentării intereselor nu depinde de partea al cărei interes este reprezentat, ci de standardele etice care sunt aplicate atunci când se desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Trei organizații ale societății civile au făcut referire în mod specific la necesitatea de a asigura garanțiile impuse de dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Patru organizații ale societății civile au solicitat derogări de la cerința de înregistrare pentru entitățile mai mici.

Toți reprezentanții industriei care au răspuns la chestionar sunt în favoarea armonizării cerințelor de înregistrare și de transparență la nivelul Uniunii. Doi reprezentanți ai industriei au recomandat Comisiei să ia în considerare toate formele de activități de reprezentare a intereselor și să nu realizeze armonizarea doar în ceea ce privește activitățile desfășurate în numele țărilor terțe. Toți reprezentanții industriei au fost de acord că nicio entitate specifică nu ar trebui să beneficieze de derogări pentru domeniul de aplicare al cerințelor de transparență pentru a se evita riscurile de eludare.

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

La pregătirea prezentei propuneri, Comisia s-a bazat pe o gamă largă de cunoștințe de specialitate.

Dovezile aflate la baza ei provin din cercetări interne și externe, din activități de consultare ample și din reuniuni bilaterale cu părțile interesate, fiind susținute și de un studiu extern.

Activitatea relevantă din cadrul Parlamentului European (printre care lucrările Comisiei speciale privind ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii Europene, inclusiv privind dezinformarea 36 ) și din cadrul Consiliului 37 a constituit o altă contribuție la procesul analitic al Comisiei.

Pe lângă consultarea publică, Comisia s-a angajat în special într-o serie de reuniuni sub formă de grupuri tematice cu părțile interesate relevante, la care s-au adresat întrebări adaptate în mod specific pentru fiecare categorie.

S-au luat în considerare și orientări ale unor organisme internaționale de standardizare, printre care Consiliul Europei sau Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) 38 . Acestea au recomandat în special reglementarea juridică a activităților de lobby în contextul procesului decizional public, precum și transparența și integritatea activităților de lobby și a finanțării străine, reamintind totodată importanța respectării drepturilor fundamentale.

Studiul care stă la baza inițiativei include o trecere în revistă a literaturii de specialitate care confirmă prevalența ingerințelor străine în procesele democratice, aceasta fiind larg răspândită și crescând odată cu trecerea timpului.

•Evaluarea impactului

În conformitate cu politica sa privind o mai bună legiferare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului pentru prezenta propunere 39 .

Comisia a examinat diferite opțiuni de politică pentru atingerea obiectivului general al propunerii. S-au evaluat trei opțiuni de politică cu grade diferite de intensitate normativă.

Prima opțiune luată în considerare a fost o intervenție fără caracter legislativ. Această opțiune de politică ar fi constat în adresarea unei recomandări statelor membre cu privire la aplicarea unui set de măsuri activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Statele membre ar fi fost încurajate să prevadă măsuri de transparență similare și proporționale, menite să faciliteze responsabilitatea și supravegherea și să abordeze provocările cu care se confruntă procesele democratice asociate cu astfel de activități. S-ar fi efectuat o monitorizare adecvată a punerii în aplicare a recomandărilor. Un raport ar fi evaluat efectele recomandării și ar fi luat în considerare și alte măsuri, inclusiv posibile acte legislative viitoare. Această opțiune a fost respinsă deoarece o intervenție care se bazează exclusiv pe măsuri fără caracter legislativ nu ar fi împiedicat dezvoltarea unor obstacole suplimentare în calea funcționării pieței interne a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. În plus, în absența înregistrării aplicabile la nivelul Uniunii, această opțiune ar fi implicat costuri mai mari de asigurare a conformității. Această opțiune de politică ar fi lăsat, de asemenea, o marjă de apreciere foarte largă la nivel național în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor de transparență și, în special, nu ar fi asigurat punerea în aplicare a garanțiilor oferite de opțiunea reținută.

A doua opțiune luată în considerare, care a fost și reținută în cele din urmă, a constat într-o intervenție legislativă specifică, axată pe transparența activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. În cadrul acestui scenariu, instrumentul legislativ ar urma să definească cerințele de transparență și de responsabilitate aplicabile entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. În baza acestei opțiuni, operatorii economici ar trebui să păstreze evidențe limitate și să furnizeze în mod armonizat registrelor naționale instituite de statele membre informații limitate cu privire la ei înșiși, la activitățile pe care le desfășoară și la entitățile din țări terțe în numele cărora desfășoară activitățile respective. Această opțiune include garanții menite să asigure proporționalitatea transpunerii și a asigurării respectării legislației și să evite riscurile de stigmatizare.

A treia opțiune luată în considerare ar fi constat într-o intervenție legislativă extinsă, inclusiv în cerințe de raportare consolidate, precum și în crearea unui sistem de autorizare prealabilă sau de acordare de licențe în care statele membre puteau refuza acordarea unei licențe din motive de securitate publică. Un astfel de sistem ar fi creat o obligație pentru entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe pe piața internă de a obține o licență pentru a putea furniza astfel de servicii țărilor terțe. S-a considerat că acest lucru ar putea ridica probleme de proporționalitate și ar fi putut avea un impact negativ asupra întreprinderilor, în special asupra actorilor economici de dimensiuni mai mici și a organizațiilor necomerciale afectate. Această opțiune ar fi putut avea un impact disproporționat asupra drepturilor fundamentale, în special asupra libertății de asociere și a libertății de exprimare. În plus, autorizarea prealabilă sau acordarea de licențe ar fi riscat să aducă atingere intereselor geopolitice ale Uniunii: aceasta ar fi creat un risc de măsuri de retorsiune din partea țărilor care desfășoară în prezent activități de influență în Uniune, în cazul în care activitățile lor ar fi fost refuzate. În mod similar, în măsura în care această opțiune ar fi putut include restricții disproporționate ale dreptului la libertatea de asociere, reputația Uniunii ar fi putut fi, de asemenea, afectată în mod negativ.

Opțiunea de politică reținută abordează în mod corespunzător lacunele și diferențele de reglementare dintre statele membre, asigurând, în același timp, respectarea deplină a principiilor proporționalității și subsidiarității. Această abordare s-a dovedit, de asemenea, a fi cea mai benefică în ceea ce privește impactul.

În primul rând, se preconizează că impactul economic va fi foarte limitat, cu puține costuri de asigurare a conformității pentru cerințele necesare de păstrare a evidențelor și de înregistrare (aliniate cât mai mult posibil la procesul comercial existent) și cu un număr limitat de entități vizate pe piața internă, estimat a se situa între 712 și 1 068 în funcție de diferite scenarii, precum și cu costuri limitate de asigurare a respectării legislației pentru administrațiile naționale. Registrele publice care trebuie instituite de statele membre ar urma să fie sprijinite de instrumente informatice accesibile publicului, în conformitate cu Comunicarea privind Busola pentru dimensiunea digitală 2030 și cu necesitatea de a promova elaborarea de politici „digitală în mod implicit” în legislația Uniunii. Se preconizează că reducerea și evitarea fragmentării în cadrul pieței interne vor compensa costurile suportate.

În al doilea rând, ținând seama de caracterul adaptat al cerințelor și de garanțiile importante incluse în propunere, se preconizează că impactul social al prezentei propuneri va fi pozitiv, întrucât inițiativa va spori transparența și responsabilitatea actorilor relevanți de pe piață și ar îmbunătăți cunoștințele cu privire la amploarea și tendințele activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe, precum și cu privire la actorii care desfășoară astfel de activități. De asemenea, se anticipează că inițiativa va consolida încrederea publicului în procesul decizional și în natura serviciilor reglementate, contribuind astfel la realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16 „Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficace, responsabile și incluzive la toate nivelurile”.

Opțiunile specifice privind domeniul de aplicare al intervenției au fost eliminate de la bun început. Includerea doar a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele anumitor țări terțe a fost eliminată din cauza dificultăților operaționale legate de stabilirea și convenirea criteriilor de diferențiere relevante, precum și a riscului crescut de stigmatizare pentru entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor respective. S-a renunțat la vizarea activităților de reprezentare a intereselor care urmăresc să influențeze procesul decizional din Uniune, desfășurate în numele oricărei entități, deoarece nu ar fi fost suficient de bine direcționată având în vedere obiectivul urmărit de inițiativă (transparența influenței disimulate din partea administrațiilor țărilor terțe) și ar fi fost disproporționată.

În sfârșit, se preconizează că inițiativa nu va avea niciun impact asupra mediului și, prin urmare, va respecta principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, fiind în concordanță cu obiectivul neutralității climatice, cu țintele sale intermediare și cu obiectivele de adaptare prevăzute în Legea europeană a climei.

La 17 noiembrie 2023, Comitetul de control normativ a emis un aviz pozitiv cu rezerve în ceea ce privește proiectul de evaluare a impactului 40 . Observațiile sale s-au axat pe discursul care stă la baza inițiativei, precum și pe prezentarea opțiunilor de politică și a impactului acestora (cu accent pe structura de guvernanță propusă și pe rolul Comisiei în cadrul acesteia). O explicație a modului în care observația a fost pusă în aplicare este inclusă în evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere.

•Drepturile fundamentale

Măsurile sunt concepute cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare și de informare, a dreptului de vot, a dreptului la bună administrare și a dreptului la libertatea de a desfășura o activitate comercială.

Drepturile și libertățile fundamentale pot fi restricționate numai în cazul în care acest lucru este justificat de urmărirea unui interes public legitim, cu condiția ca restricția să fie proporțională cu obiectivul urmărit. Garantarea transparenței, a echității, a imparțialității și a responsabilității democratice în contextul procesului decizional public și al administrației publice, precum și prevenirea ingerințelor nejustificate disimulate în procesul decizional și în administrație sunt motive imperative de interes public.

Propunerea impune restricții limitate asupra următoarelor drepturi fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”): dreptul la viață privată (articolul 7), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), libertatea de asociere (articolul 12), libertatea artelor și științelor (articolul 13), libertatea de exprimare și de informare (articolul 11) și libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16).

Deși aceste drepturi nu sunt absolute și pot fi introduse limitări, orice restricție trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă, inclusiv să se limiteze la ceea ce este necesar și să respecte principiul proporționalității.

Dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal

Propunerea impune restricții limitate asupra dreptului la viață privată [garantat atât în temeiul articolului 7 din cartă, cât și al articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului („CEDO”)] și asupra dreptului la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8 din cartă), în măsura în care impune entităților să păstreze și să furnizeze anumite informații autorităților naționale și prevede schimbul de astfel de informații între autoritățile naționale competente, precum și accesul publicului la o parte a acestor informații.

Astfel cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dispozițiile care impun sau permit comunicarea unor date cu caracter personal precum numele, locul de reședință sau resursele financiare ale persoanelor fizice unei autorități publice trebuie calificate drept ingerințe în viața lor privată și, prin urmare, drept limitare adusă dreptului garantat la articolul 7 din cartă, fără a aduce atingere eventualei lor justificări. Același lucru este valabil și pentru dispozițiile care prevăd difuzarea către public a unor asemenea date 41 . În plus, Curtea de Justiție a considerat că punerea datelor cu caracter personal la dispoziția publicului într-un mod în care aceste date sunt accesibile unui număr potențial nelimitat de persoane constituie o ingerință gravă în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă 42 . În același timp, astfel cum a reiterat Curtea de Justiție, drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă nu sunt prerogative absolute și trebuie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate. Aceste drepturi pot fi restricționate dacă o astfel de restricție este prevăzută de lege, dacă respectă esența acestor drepturi și dacă este strict necesară și proporțională în raport cu obiectivul de interes general recunoscut de Uniunea Europeană. În această privință, articolul 8 alineatul (2) din cartă prevede că datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate în scopurile precizate și pe baza consimțământului sau în temeiul unui alt interes legitim prevăzut de lege 43 .

Prin faptul că prevede accesul cetățenilor la informații privind entitățile active pe piața internă care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, precum și privind entitățile din țări terțe pe care le reprezintă acestea, propunerea urmărește să garanteze că funcționarii publici, cetățenii și părțile interesate, cum ar fi jurnaliștii și organizațiile societății civile, pot exercita un control democratic asupra administrației publice și a procesului decizional public pentru a se asigura că acestea se desfășoară în mod echitabil, imparțial și transparent, în special prin posibilitatea de a obține informații cu privire la entitățile care au acces la factorii de decizie, cum ar fi funcționarii și reprezentanții aleși. De asemenea, factorii de decizie au un interes special în ceea ce privește posibilitatea de a obține informații cu privire la entitățile care urmăresc să îi influențeze. În calitate de alegători, cetățenii sunt, de asemenea, ei înșiși factori de decizie importanți și pot fi, de asemenea, vizați de anumite servicii de reprezentare a intereselor.

Propunerea urmărește să consolideze integritatea instituțiilor democratice ale Uniunii și ale statelor membre și încrederea publicului în acestea prin asigurarea transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și prin îmbunătățirea informațiilor disponibile și a sensibilizării publicului cu privire la amploarea și tendințele activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe, precum și cu privire la actorii care desfășoară astfel de activități 44 . Curtea de Justiție a recunoscut că obiectivul creșterii transparenței este un motiv imperativ de interes general 45 . Așadar, finalitatea urmărită de prezenta propunere constituie un obiectiv de interes general care poate justifica ingerințe în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă.

Accesul publicului la informațiile privind reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe este apt să contribuie la realizarea obiectivului de interes general urmărit, întrucât caracterul public al acestui acces și transparența sporită care rezultă din acesta fac parte din instituirea unui mediu de control și de responsabilitate democratice.

Propunerea asigură, de asemenea, faptul că ingerința în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă care rezultă din accesul publicului la informațiile privind reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe este proporțională și limitată la ceea ce este strict necesar. În primul rând, setul de date care urmează să fie pus la dispoziția publicului este limitat, definit în mod clar și exhaustiv și complet armonizat în întreaga Uniune. În plus, datele cu caracter personal puse la dispoziția publicului sunt limitate la minimul necesar pentru informarea cetățenilor cu privire la entitatea care desfășoară activități de reprezentare a intereselor și la activitatea desfășurată în numele țărilor terțe. Informațiile care prezintă relevanță doar pentru factorii de decizie afectați și pentru autoritățile naționale competente care supraveghează și monitorizează respectarea propunerii nu ar urma să fie puse la dispoziția publicului pentru a proteja împotriva riscurilor de utilizare abuzivă a informațiilor comunicate.

În al doilea rând, ca o garanție suplimentară pentru evitarea dezavantajelor disproporționate în cazuri individuale, se poate deroga de la principiul potrivit căruia publicul ar trebui să aibă acces la informațiile privind reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe. Propunerea prevede că entitățile înregistrate pot solicita ca toate informațiile furnizate sau o parte a acestora să nu fie puse la dispoziția publicului în cazul în care există interese prioritare care justifică nepublicarea lor.

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că limitările aduse dreptului la viață privată și dreptului la protecția datelor cu caracter personal prevăzute de propunere respectă esența acestor drepturi, răspund cu adevărat unui interes general recunoscut de Uniune și sunt proporționale și limitate la minimul necesar.

Libertatea de asociere

Dreptul fundamental la libertatea de asociere este garantat atât în temeiul articolului 12 din cartă, cât și al articolului 11 din CEDO tuturor asociațiilor, inclusiv organizațiilor societății civile, grupurilor de interese, sindicatelor și partidelor politice. Libertatea de asociere constituie unul dintre pilonii esențiali ai unei societăți democratice și pluraliste, întrucât permite cetățenilor să acționeze în mod colectiv în domenii de interes reciproc și să contribuie la buna funcționare a vieții publice 46 .

Asociațiile trebuie să își poată desfășura activitatea și să funcționeze fără ingerințe nejustificate. Curtea de Justiție a considerat că legislațiile care fac semnificativ mai dificilă acțiunea sau funcționarea asociațiilor, fie prin înăsprirea cerințelor referitoare la înregistrarea lor, fie prin limitarea capacității lor de a primi resurse financiare, fie prin supunerea lor la obligații de declarare și de publicitate de natură să le confere o imagine negativă, fie prin expunerea acestora la un risc de sancțiune, în special de dizolvare, trebuie calificată drept restrângere a libertății de asociere 47 .

Comisia de la Veneția a Consiliului Europei consideră că interzicerea totală a finanțării străine sau solicitarea unei autorizări prealabile din partea autorităților pentru a primi sau a utiliza astfel de fonduri nu este justificată 48 .

Propunerea nu interzice finanțarea străină, nu etichetează în mod negativ activitățile organizațiilor societății civile și nici nu creează un sistem de acordare de licențe sau de autorizare prealabilă, care să impună organizațiilor societății civile sau altor asociații să solicite, la nivelul Uniunii, o licență pentru desfășurarea de activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță.

Propunerea se limitează la asigurarea unor standarde de transparență și de responsabilitate comune în ceea ce privește activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele entităților din țări terțe care urmăresc să influențeze procesele decizionale din Uniune.

Deși impune obligații de transparență care pot fi considerate ca având un impact limitat asupra exercitării efective a dreptului la libertatea de asociere, în măsura în care organizațiile în cauză ar trebui să respecte obligațiile de înregistrare și de raportare și să suporte costurile aferente, propunerea nu afectează esența acestui drept.

Standardele de transparență și de responsabilitate comune ar trebui să consolideze democrația prin creșterea încrederii în procesele decizionale și instituțiile publice, prin asigurarea transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și prin îmbunătățirea informațiilor disponibile și a sensibilizării publicului cu privire la amploarea și tendințele activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe, precum și cu privire la actorii care desfășoară astfel de activități. Curtea a recunoscut că obiectivul creșterii transparenței este un motiv imperativ de interes general 49 . Comisia de la Veneția a Consiliului Europei a arătat că „activitățile de lobby se situează (...) între activitățile partidelor politice și activitățile obișnuite ale ONG-urilor. (…). Publicul are un interes clar să cunoască actorii care desfășoară activități de lobby și care au acces la procesul decizional guvernamental în scopul influențării sale, inclusiv sursele lor financiare interne sau străine 50 ”.

Propunerea răspunde unui obiectiv de interes general, având în vedere principiile deschiderii și transparenței care trebuie să ghideze viața democratică a Uniunii în conformitate cu articolul 1 al doilea paragraf și cu articolul 10 alineatul (3) din TUE și în conformitate cu valorile democratice comune ale Uniunii și ale statelor sale membre în temeiul articolului 2 din TUE.

Garanții specifice

În plus, în ceea ce privește proporționalitatea limitării, propunerea se limitează la ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv și prevede introducerea unor garanții specifice. Aceasta nu se aplică în mod nediferențiat niciunei entități care primește sprijin financiar din străinătate. În primul rând, propunerea se axează pe activități specifice de reprezentare a intereselor desfășurate pentru țări terțe și nu vizează finanțarea acordată de o entitate dintr-o țară terță (cum ar fi un grant structural, donații etc.) care nu are legătură cu astfel de activități de reprezentare a intereselor 51 . În al doilea rând, aceasta se referă numai la reprezentarea intereselor pentru anumiți actori din țări terțe: pentru guvernele și entitățile din țări terțe, a căror acțiune le poate fi atribuită. Concentrându-se asupra unui anumit tip de activități desfășurate în numele unui anumit tip de actori, propunerea vizează numai activitățile care sunt cu adevărat susceptibile de a avea o influență semnificativă asupra vieții publice și a dezbaterii publice, impunând cerințe de transparență care pot fi justificate de interesul public prioritar declarat.

Propunerea este elaborată cu atenție pentru a evita stigmatizarea organizațiilor societății civile sau a altor asociații non-profit. Acesta reglementează un anumit tip de activitate – reprezentarea intereselor desfășurată pe piața internă în numele guvernelor țărilor terțe – indiferent de natura entității care desfășoară activitatea respectivă. Cerințele de transparență se aplică în egală măsură oricărei organizații.

În plus, propunerea conține garanții solide pentru a limita și mai mult posibilitatea stigmatizării. În primul rând, registrele publice naționale ar trebui să fie prezentate într-un mod neutru și factual și astfel încât să nu conducă la stigmatizarea entităților incluse în registrul național. În al doilea rând, statele membre ar trebui să se asigure că, atunci când își îndeplinesc sarcinile, autoritățile naționale se asigură că nu rezultă nicio consecință negativă din simplul fapt al înregistrării unei entități. În al treilea rând, prin impunerea armonizării depline a acestor cerințe de transparență, propunerea împiedică suprareglementarea acestora și garantează că entitățile înregistrate nu pot fi obligate să se prezinte public pe baza unor condiții care ar avea ca efect stigmatizarea lor 52 . În sfârșit, entitățile înregistrate ar putea solicita ca toate informațiile furnizate sau o parte a acestora să nu fie puse la dispoziția publicului în cazul în care există interese prioritare care justifică nepublicarea lor.

În plus, cerințele sunt proporționale și se limitează la simple cerințe de păstrare a evidențelor și de înregistrare. Statele membre ar avea obligația de a transpune și de a supraveghea punerea în aplicare a acestor cerințe într-un mod proporțional și fără a supraîncărca entitățile în cauză.

·În ceea ce privește păstrarea evidențelor, entitățile în cauză ar trebui să păstreze, pentru o perioadă limitată, informații privind identitatea entității din țara terță în numele căreia se desfășoară activitatea, o descriere a scopului activității de reprezentare a intereselor, contractele și principalele schimburi cu entitatea din țara terță, în măsura în care acestea sunt esențiale pentru înțelegerea naturii și a scopului reprezentării intereselor desfășurate, precum și informații sau materiale care constituie componente-cheie ale activității de reprezentare a intereselor.

·În ceea ce privește înregistrarea, entitățile în cauză ar trebui să furnizeze doar informații limitate cu privire la ele însele, la activitățile desfășurate și la entitățile din țări terțe pentru care desfășoară activitățile. Înregistrarea ar include o aproximare 53 a sumelor anuale primite care vizează toate sarcinile îndeplinite cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a aceleiași propuneri, politici sau inițiative. Numai informațiile necesare pentru aplicarea și supravegherea directivei ar trebui actualizate periodic. Alte informații ar trebui actualizate doar anual.

·Pe lângă cazurile în care este necesar să se examineze nerespectarea cerințelor de înregistrare, entităților înregistrate li se poate solicita să comunice evidențele deținute de acestea autorității de supraveghere numai în cazul în care, pe baza unor factori obiectivi, este deosebit de probabil ca acestea să aibă o influență semnificativă asupra vieții publice și a dezbaterii publice.

În sfârșit, propunerea conține un sistem cuprinzător de garanții. Supravegherea ar urma să fie încredințată unor autorități de supraveghere independente, cu competențe clar stabilite, ale căror solicitări de informații suplimentare ar trebui să fie motivate și să facă obiectul unei căi de atac eficiente. Sancțiunile ar urma să fie concepute astfel încât să evite să aibă un efect de descurajare asupra entităților în cauză și să facă obiectul unor garanții adecvate, inclusiv al dreptului la un control jurisdicțional eficace. Acestea ar urma să fie pe deplin armonizate și să se limiteze la amenzi administrative în cadrul unui plafon specific bazat pe capacitatea economică a entității. Prin urmare, propunerea ar garanta că organizațiile societății civile și alte asociații non-profit nu ar fi expuse riscului de sancțiuni penale sau de dizolvare. În plus, sancțiunile ar urma să fie impuse numai în urma unui avertisment prealabil, cu excepția cazului în care încălcarea în cauză constituie o încălcare a interdicției de eludare.

Din elementele de mai sus rezultă că, deși propunerea ar putea impune restricții limitate privind libertatea de asociere, aceste restricții ar urma obiectivul legitim de îmbunătățire a transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele entităților din țări terțe și s-ar limita strict la măsurile necesare pentru atingerea acestui obiectiv.

Libertatea artelor și științelor

Libertatea artelor și științelor este garantată de articolul 13 din Cartă. Aceasta protejează libertatea cercetării științifice, inclusiv libertatea universitară. Libertatea artelor și științelor asigură libertatea personalului didactic universitar și a studenților de a se implica în activități de cercetare, predare, învățare și comunicare în cadrul societății și cu societatea, fără ingerințe și fără teama de represalii. Libertatea cercetării științifice include dreptul de a defini în mod liber subiecte de studiu, de a alege și de a elabora teorii, de a colecta materiale empirice și de a utiliza metode de cercetare academică, de a pune sub semnul îndoielii judecățile unanim acceptate și de a prezenta idei noi. Aceasta implică dreptul de a comunica, de a disemina și de a publica rezultatele activităților respective, inclusiv prin formare și predare. Cercetătorii au libertatea de a-și exprima opinia fără să fie defavorizați de instituția sau de sistemul în care își desfășoară activitatea sau de cenzura de la nivel guvernamental sau instituțional. Aceasta reprezintă, de asemenea, libertatea de a se asocia în organisme academice profesionale sau reprezentative 54 . Prezenta propunere nu reglementează libertatea de a defini subiecte de studiu și nici dreptul de a disemina și de a publica rezultatele aferente. Propunerea nu conține nicio interdicție privind colaborarea internațională, inclusiv în ceea ce privește activitățile de predare, cercetare și educație. Aceasta nu afectează autonomia instituțională a instituțiilor de învățământ superior din Uniune de a lua decizii independente cu privire la guvernanța lor internă, inclusiv cu privire la aspecte financiare, legate de personal (capacitatea de a recruta în mod independent) și academice.

Prin urmare, niciuna dintre măsurile propuse nu ar afecta esența dreptului în cauză.

Libertatea de exprimare și de informare

În ceea ce privește libertatea de exprimare și de informare (articolul 11 din cartă și articolul 10 din CEDO), propunerea ar urma să contribuie în mod pozitiv la dreptul persoanelor de a primi și de a transmite informații și idei fără amestecul autorităților publice. Cetățenii ar obține un acces echitabil la informații privind activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate pentru țările terțe care afectează procesul decizional public în sprijinul înțelegerii de către aceștia a activităților respective și în vederea consolidării încrederii lor în integritatea proceselor decizionale publice și a descurajării ingerințelor străine manipulatoare, pe baza unor garanții privind drepturile legate de datele cu caracter personal ale persoanelor fizice care furnizează informații registrelor naționale, precum și în situații specifice în care organizațiile înregistrate au un interes prioritar care justifică în mod excepțional nepublicarea informațiilor. În acest sens, măsurile legislative din propunere ar îmbunătăți transparența și responsabilitatea entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe și cunoștințele cu privire la amploarea și tendințele acestor activități, precum și cu privire la actorii care desfășoară astfel de activități. Dreptul fundamental de a primi informații ar fi consolidat, întrucât cetățenii ar obține informații utile pentru a-și exercita drepturile democratice și pentru a trage la răspundere funcționarii publici.

Măsurile propuse nu ar reglementa conținutul sau obiectul activităților de reprezentare a intereselor vizate. Propunerea nu prevede obligații de transparență în ceea ce privește finanțarea cheltuielilor de funcționare care nu au legătură cu o activitate de reprezentare a intereselor, de pildă sub forma granturilor structurale sau a donațiilor.

Prevederea unor măsuri de transparență ar putea avea un efect de descurajare asupra deciziei de a desfășura activitățile de reprezentare a intereselor vizate și ar putea restricționa libertatea de exprimare a entităților a căror acțiune poate fi atribuită guvernului unei țări terțe (cum ar fi o entitate privată controlată de o țară terță). Astfel cum s-a explicat în ceea ce privește dreptul la viață privată, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de asociere, aceste măsuri urmăresc un obiectiv de interes general care poate justifica o ingerință în această libertate. După cum s-a menționat, se prevăd garanții pentru a se asigura că ingerința respectivă este proporțională și necesară în toate cazurile.

Libertatea de a desfășura o activitate comercială

Articolul 16 din cartă recunoaște libertatea de a desfășura o activitate comercială în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. Cerințele armonizate ar facilita și ar reduce obstacolele din calea furnizării încrucișate de servicii de către entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, ceea ce ar sprijini aceste entități în exercitarea libertății lor de a desfășura o activitate comercială.

Având în vedere modul de redactare a articolului 16 din cartă, libertatea de a desfășura o activitate comercială diferă de celelalte libertăți fundamentale consacrate în titlul II din cartă, cum ar fi libertatea de asociere, libertatea de exprimare și de informare și libertatea artelor și științelor, și poate face obiectul unei serii ample de intervenții ale autorității publice pentru a stabili, în interesul general, limitări privind exercitarea activității economice 55 .

Propunerea impune restricții limitate asupra activităților economice, în măsura în care prevede în sarcina entităților obligația de a respecta anumite cerințe atunci când desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Măsurile de transparență pentru activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe sunt măsuri care urmăresc un obiectiv de interes general care poate justifica o ingerință în această libertate.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Prezenta propunere are implicații pentru Comisie în ceea ce privește costurile și sarcina administrativă, legate de două categorii de cheltuieli. Costurile recurente cu personalul din cadrul Comisiei ar urma să fie, în principiu, acoperite la rubrica „Cheltuieli administrative”, în timp ce costurile pentru extinderea necesară a sistemului IMI ar urma să fie acoperite în cadrul programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”.

Impactul financiar și cel bugetar sunt explicate în detaliu în fișa financiară legislativă anexată la prezenta propunere.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia va evalua punerea în aplicare a inițiativei în termen de cel mult un an de la termenul de transpunere a directivei. La cel mult patru ani de la termenul de transpunere, Comisia va efectua o evaluare a directivei, inclusiv a eficacității și a proporționalității acesteia. Această evaluare va analiza în special necesitatea unor modificări ale domeniului de aplicare al inițiativei.

•Documente explicative

Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive, sunt necesare documente explicative sub formă de tabele de corespondență.

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Capitolul I stabilește dispoziții generale, cuprinzând obiectul și scopul directivei (articolul 1), definițiile principalilor termeni utilizați (articolul 2), domeniul de aplicare al directivei (articolul 3) și nivelul de armonizare (articolul 4).

Capitolul II conține dispoziții privind obligațiile de transparență și de înregistrare aplicabile activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele entităților din țări terțe. În special, acesta prevede posibilitatea de a identifica entitățile din țări terțe în numele cărora se efectuează serviciul de reprezentare a intereselor (articolul 5), o dispoziție privind subcontractarea (articolul 6), o obligație privind ținerea evidențelor relevante (articolul 7) și obligația entităților care nu sunt stabilite în Uniune de a numi un reprezentant legal (articolul 8).

În plus, tot în acest capitol se prevede obligația de a crea și menține registre naționale, care să fie utilizate pentru înregistrările efectuate în temeiul directivei (articolul 9). Articolul 10 stabilește norme privind înregistrarea, precizând informațiile care trebuie furnizate (lista detaliată a acestora fiind inclusă în anexa I). Articolul 11 stabilește procedura ulterioară înregistrării. În acest context, entitățile înregistrate urmează să primească un număr european unic de reprezentare a intereselor (European Interest Representation Number – „EIRN”) (al cărui format este stabilit în anexa II), iar autoritățile competente din alte state membre vizate urmează să fie notificate cu privire la înregistrare. Articolul 12 stabilește care părți din informațiile furnizate de entitățile înregistrate trebuie să fie puse la dispoziția publicului (cu dimensiunile intervalelor pentru publicarea sumelor anuale incluse în anexa III), precum și un mecanism care permite entităților înregistrate să solicite ca toate informațiile furnizate sau o parte a acestora să nu fie puse la dispoziția publicului în cazul în care există interese legitime prioritare care împiedică publicarea. Articolul 13 stabilește publicarea anuală a datelor de către statele membre și Comisie. Articolul 14 stabilește obligația ca entitățile înregistrate, precum și subcontractanții acestora să indice numărul european de reprezentare a intereselor atunci când intră în contact direct cu funcționari publici.

Capitolul III stabilește norme privind supravegherea și asigurarea respectării legislației. Articolul 15 oferă informații privind autoritățile naționale competente în sensul directivei și privind criteriile de independență ale autorității de supraveghere. Articolul 16 stabilește condițiile pentru solicitările de informații din partea autorităților de supraveghere și garanțiile aferente, inclusiv pragurile aplicabile. Articolul 17 stabilește norme privind cooperarea transfrontalieră, iar articolul 18 stabilește norme privind solicitările transfrontaliere de informații între autoritățile de supraveghere. Articolul 19 instituie un grup consultativ format din reprezentanți ai autorităților de supraveghere care asistă Comisia în legătură cu anumite sarcini.

Același capitol conține și o interdicție privind activitățile menite să eludeze obligațiile prevăzute în directivă (articolul 20) și obligă statele membre să asigure aplicabilitatea Directivei (UE) 2019/1937 56 în ceea ce privește raportarea încălcărilor directivei, precum și protecția persoanelor care raportează astfel de încălcări (articolul 21). În sfârșit, acest capitol prevede că statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor naționale adoptate pentru transpunerea anumitor dispoziții ale directivei (articolul 22).

Capitolul IV conține dispoziții finale, cum ar fi norme privind adoptarea de acte delegate (articolul 23), modificări aduse Directivei (UE) 2019/1937 în ceea ce privește lista domeniilor vizate de protecția avertizorilor (articolul 24), precum și clauza de raportare și de revizuire (articolul 25). În sfârșit, celelalte dispoziții ale acestui capitol se referă la transpunerea directivei (articolul 26) și la intrarea în vigoare a acesteia (articolul 27).

2023/0463 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de stabilire a unor cerințe armonizate pe piața internă privind transparența reprezentării intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 57 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 58 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Reprezentarea intereselor în Uniune este o activitate în creștere, cu un caracter transfrontalier din ce în ce mai pronunțat. Atunci când se desfășoară la nivelul necesar de transparență, astfel de activități favorizează schimbul de experiență și de opinii cu privire la probleme și soluții, ajutând factorii de decizie publici să înțeleagă opțiunile și soluțiile de compromis ale diferitelor abordări.

(2)Reprezentarea intereselor se desfășoară nu doar în numele părților interesate de la nivel național, ci și de către țări terțe. Ideile care provin din țări terțe pot să contribuie în mod pozitiv la dezbaterea publică și sunt binevenite în contextul implicării pe scena internațională. Cu toate acestea, funcționarilor publici sau persoanelor fizice nu le este întotdeauna ușor să recunoască implicarea țărilor terțe în activitățile de reprezentare a intereselor în contextul procesului lor decizional sau să înțeleagă amploarea și tendințele acestor activități, precum și actorii din spatele lor. Prin țări terțe ar trebui să se înțeleagă țările care nu sunt membre ale Uniunii sau ale Spațiului Economic European.

(3)În măsura în care este desfășurată în mod normal în schimbul unei remunerații, reprezentarea intereselor, inclusiv reprezentarea intereselor desfășurată pentru țările terțe, constituie un serviciu în sensul articolului 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). Piața reprezentării intereselor cuprinde și activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate de entitățile din țări terțe într-un mod comparabil cu serviciile și sunt legate de activități de natură economică sau înlocuiesc astfel de activități. Aceste activități ar trebui tratate în același mod precum serviciile de reprezentare a intereselor.

(4)Unele state membre au adoptat măsuri specifice care impun transparența activităților de reprezentare a intereselor, adesea în cadrul unor registre de transparență legate de un organism public. Printre măsurile naționale de acest tip se numără adesea obligația entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor de a se înregistra sau de a-și înregistra activitățile sau de a obține și a păstra informații specifice, de exemplu cu privire la clienții lor și la serviciile pe care le furnizează.

(5)Măsurile statelor membre care reglementează transparența activităților de reprezentare a intereselor sunt foarte divergente, în special în ceea ce privește cerințele de păstrare a evidențelor și de înregistrare aplicabile entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Unele state membre au instituit registre obligatorii care vizează, în special, asigurarea transparenței. Altele au instituit registre voluntare, în timp ce unele state membre nu au registre pentru reprezentarea intereselor. Există diferențe considerabile și în ceea ce privește granularitatea informațiilor oferite în scopuri de transparență, inclusiv în ceea ce privește tipul informațiilor necesare, de exemplu referitoare la interesele reprezentate sau la client. În unele state membre, informațiile privind reprezentarea intereselor trebuie actualizate în mod regulat, în timp ce, în altele, informațiile trebuie actualizate ori de câte ori se modifică domeniul de aplicare al activității de reprezentare a intereselor desfășurate.

(6)Astfel de diferențe creează condiții de concurență inechitabile și cresc costurile de asigurare a conformității pentru entitățile care intenționează să desfășoare activități de reprezentare a intereselor în mai multe state membre, ceea ce poate descuraja dezvoltarea și desfășurarea de noi activități de reprezentare a intereselor pe piața internă. Este probabil ca țările terțe să urmărească reprezentarea intereselor în mai multe state membre pentru a asigura o politică generală pozitivă în favoarea lor în întreaga Uniune. Astfel de condiții au un impact negativ asupra operatorilor economici și constituie obstacole în calea desfășurării de activități transfrontaliere de reprezentare a intereselor în cadrul pieței interne. De asemenea, aceste condiții de concurență inechitabile direcționează activitățile transfrontaliere de reprezentare a intereselor dinspre statele membre în care aceste aspecte sunt mai bine reglementate către acelea în care există un nivel mai scăzut de reglementare sau în care asigurarea respectării legislației este limitată. Un astfel de arbitraj de reglementare reprezintă, de asemenea, o oportunitate pentru actorii din țările terțe care urmăresc să se sustragă aplicării cerințelor de transparență.

(7)În contextul conștientizării sporite a încercărilor anumitor țări terțe de a influența procesele democratice din Uniune, este probabil ca unele state membre să elaboreze norme noi pentru a asigura transparența influenței străine exercitate prin reprezentarea intereselor. Prin urmare, este probabil să crească obstacolele din calea furnizării unor astfel de servicii în mai multe state membre, create de fragmentarea pieței interne a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe.

(8)Diferențele existente la nivel național în ceea ce privește măsurile care reglementează transparența reprezentării intereselor, care afectează în special reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe, precum și contextul actual de conștientizare sporită a riscurilor de ingerințe străine în procesele democratice evidențiază necesitatea de a acționa la nivelul Uniunii în vederea reglementării furnizării de servicii de reprezentare a intereselor și a desfășurării de activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe în întreaga Uniune, asigurându-se în același timp un nivel ridicat de transparență a acestor activități.

(9)Pentru a se evita situația în care statele membre încearcă să răspundă în mod unilateral preocupărilor lor cu privire la transparența influenței străine exercitate prin reprezentarea intereselor și pentru a preveni apariția unor obstacole suplimentare în calea desfășurării de activități transfrontaliere de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, care rezultă din evoluția divergentă și inconsecventă a legislațiilor naționale, este necesar să se prevadă măsuri armonizate la nivelul Uniunii.

(10)Prin prevederea unor cerințe de transparență armonizate aplicabile în întreaga piață internă, prezenta directivă urmărește să stabilească un cadru coerent și sistematic pentru asigurarea transparenței în ceea ce privește activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune.

(11)Prevederea unor standarde de transparență și de responsabilitate comune, precum și a unor standarde de raportare comune sprijină, de asemenea, responsabilitatea democratică și o mai bună cunoaștere comună a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune, abordând necesitatea unor date fiabile și coerente. Necesitatea de a asigura transparența activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe este un obiectiv public legitim, având în vedere principiile deschiderii și transparenței care trebuie să ghideze viața democratică a Uniunii în conformitate cu articolul 1 al doilea paragraf și cu articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), în conformitate cu valorile comune ale Uniunii și ale statelor sale membre în temeiul articolului 2 din TUE, sprijinind, de asemenea, exercitarea drepturilor cetățenești.

(12)Activitățile disimulate de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe pot afecta dezvoltarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor interne și externe ale Uniunii, inclusiv în ceea ce privește interesele sale economice și de securitate. Acest lucru afectează democrația în general, care este o valoare comună a Uniunii și a cărei garantare are o importanță fundamentală pentru Uniune și statele sale membre. Prevederea unui nivel armonizat de transparență în întreaga Uniune în ceea ce privește astfel de activități ar trebui să contribuie la creșterea încrederii publicului în procesele decizionale ale Uniunii și ale statelor membre.

(13)Deși în anumite țări terțe există norme privind deschiderea și transparența activităților de reprezentare a intereselor, aceste norme nu vizează activitățile care urmăresc să influențeze elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune. Prin urmare, aceste norme nu sunt adecvate pentru a asigura transparența activităților de reprezentare a intereselor care urmăresc să influențeze procesul decizional din Uniune.

(14)Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt proporționale și limitate la ceea ce este necesar pentru asigurarea transparenței unui set specific de activități, și anume activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Acestea impun cerințe legate de activitățile respective și nu impun cerințe entităților doar pentru că primesc finanțare din străinătate. Prezenta directivă se axează pe creșterea transparenței atunci când entitățile desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe pe piața internă. În special, prezenta directivă impune obligații prin care să se asigure că datele puse la dispoziția publicului sunt prezentate într-un mod factual și neutru și că autoritățile naționale competente acționează astfel încât să nu rezulte nicio consecință negativă, cum ar fi stigmatizarea, din înregistrarea unei entități în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Aceasta prevede un sistem cuprinzător de garanții, inclusiv un control jurisdicțional eficace pentru a asigura proporționalitatea măsurilor armonizate. Măsurile prevăzute în prezenta directivă respectă pe deplin drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), printre care se numără libertatea de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea cercetării științifice, inclusiv libertatea universitară, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficientă și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Prin atingerea unui nivel comun de transparență cu privire la reprezentarea intereselor desfășurată în numele unei țări terțe, măsurile prevăzute în prezenta directivă consolidează drepturile democratice ale cetățenilor, astfel cum sunt menționate în cartă.

(15)Cerințele de transparență armonizate prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale privind activitățile de reprezentare a intereselor pentru alte entități decât entitățile din țări terțe, nici conținutului material al unor astfel de activități și nici normelor de fond aplicabile funcționarilor publici atunci când intră în contact cu entități care desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Acestea nu ar trebui să aducă atingere normelor aplicabile activităților infracționale și nici depistării, investigării, urmăririi penale, supravegherii și sancționării lor, astfel cum sunt stabilite în dreptul național sau în dreptul Uniunii, cum ar fi cele legate de corupție.

(16)Pentru a armoniza cerințele de transparență, este necesar să se prevadă o definiție comună a reprezentării intereselor. Pentru a se asigura aplicarea corectă a cerințelor de transparență armonizate, noțiunea de activități de reprezentare a intereselor ar trebui să aibă un sens larg. Aceasta ar trebui să cuprindă activitățile desfășurate cu scopul de a influența, inclusiv prin impactul asupra opiniei publice, elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune și din statele sale membre, inclusiv la nivel regional și local.

(17)Ar trebui să existe o legătură clară și substanțială între activitate și probabilitatea ca aceasta să influențeze elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune. Pentru a stabili existența unei astfel de legături, ar trebui să se țină seama de toți factorii relevanți, cum ar fi conținutul activității, contextul în care se desfășoară aceasta, obiectivul său, mijloacele prin care se desfășoară sau dacă activitatea face parte dintr-o campanie sistematică sau susținută. Activitățile vizate nu ar trebui să se limiteze la activități menite să promoveze schimbarea unei anumite politici, a unei anumite reglementări sau a unui anumit proces decizional public, ci ar trebui să cuprindă și activitățile care vizează menținerea statu-quo-ului.

(18)În special, reprezentarea intereselor s-ar putea desfășura prin activități precum organizarea de reuniuni, conferințe sau evenimente ori participarea la acestea, contribuirea sau participarea la consultări, la audieri parlamentare sau la alte inițiative similare, organizarea de campanii de publicitate sau de comunicare, inclusiv prin intermediul mass-mediei, al platformelor sau al apelării la influențatorii de pe platformele de comunicare socială, organizarea de rețele și de inițiative locale, elaborarea de documente de politică și de poziție, amendamente legislative, sondaje de opinie și anchete, scrisori deschise și alte materiale de comunicare sau de informare.

(19)Reprezentarea intereselor ar putea viza și activități desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță în contextul cercetării și al educației, cum ar fi diseminarea de către grupurile de reflecție a unor lucrări care să recomande adoptarea unei politici publice specifice sau să se pronunțe în favoarea acesteia. În conformitate cu principiul libertății universitare și al libertății cercetării științifice, consacrat la articolul 13 din cartă, nu ar trebui facă obiectul reprezentării intereselor cercetarea realizată de cercetători pe subiecte alese de aceștia, nici diseminarea rezultatelor cercetării respective și nici activitățile didactice și educaționale care se desfășoară în conformitate cu principiul libertății universitare și al autonomiei instituționale, cu excepția cazului în care scopul clar al acestor activități este de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune și aceste activități sunt desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță. În cazul în care nu intervine o astfel de situație, desfășurarea acestor activități nu ar trebui să conducă la cerințe de înregistrare în temeiul prezentei directive.

(20)Activitățile funcționarilor guvernelor țărilor terțe care sunt asociate cu exercitarea autorității publice, de exemplu activitățile legate de exercitarea relațiilor diplomatice dintre state sau organizații internaționale, ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să vizeze activitățile desfășurate de practicienii în domeniul dreptului, care constau în furnizarea de consultanță juridică entităților din țări terțe sau reprezentarea acestora în cadrul procedurilor judiciare, de conciliere sau de mediere și în protejarea drepturilor fundamentale ale acestora, cum ar fi dreptul de a fi audiat, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Pe lângă consultanța juridică, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive nici consultanța profesională, cum ar fi obținerea unui studiu profesional sau al unei expertize care să servească drept probă în sprijinul argumentelor în instanță, obținerea de consultanță tehnică sau științifică privind respectarea legislației tehnice sau utilizarea serviciilor de mediere ale unui profesionist în calitate de mediator, acesta nefiind neapărat un practician autorizat în domeniul dreptului. Activitățile auxiliare, cum ar fi serviciile de catering, punerea la dispoziție a unui loc de desfășurare, tipărirea de broșuri sau de documente de politică sau furnizarea de servicii intermediare online în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065 59 , cum ar fi serviciile platformelor online, nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive.

(21)În vederea armonizării cerințelor de transparență, este necesar să se prevadă o definiție comună a furnizorilor de servicii de reprezentare a intereselor. Furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor ar putea fi persoane juridice de drept privat, persoane fizice care desfășoară în mod individual o activitate profesională de lobby, precum și alte persoane fizice sau juridice a căror ocupație principală sau ocazională constă în influențarea procesului decizional public, inclusiv societățile care oferă servicii de lobby și de relații publice, grupurile de reflecție, organizațiile societății civile, institutele de cercetare private, institutele de cercetare publice care oferă servicii de cercetare, cercetătorii individuali și consultanții.

(22)În sensul prezentei directive, prin funcționari publici ar trebui să se înțeleagă funcționari ai Uniunii Europene și funcționari ai statelor membre care dețin o funcție legislativă, executivă, administrativă sau judiciară la nivel național, regional sau local.

(23)Guvernul sau autoritățile unei țări terțe pot sta în spatele deciziei unei entități de a urmări reprezentarea intereselor. Acest lucru poate fi rezultatul controlului exercitat de guvernul sau de autoritățile publice ale unei țări terțe asupra entității respective, în special în cazul în care acesta/ acestea exercită o influență decisivă asupra entității respective prin drepturi economice, acorduri contractuale sau orice alte mijloace. De asemenea, o astfel de stare de fapt poate rezulta din situațiile în care guvernul sau autoritățile unei țări terțe se află în spatele deciziei entității respective, în special prin emiterea de instrucțiuni sau directive. Pentru a reflecta astfel de cazuri, noțiunea de entități din țări terțe ar trebui înțeleasă ca incluzând nu numai administrația centrală și autoritățile publice ale țărilor terțe, ci și entitățile publice sau private, inclusiv cetățeni ai Uniunii și persoane juridice stabilite în Uniune, ale căror acțiuni pot fi atribuite în cele din urmă țării terțe respective. Pentru a se stabili dacă acțiunile unei entități publice sau private trebuie să fie atribuite guvernului sau autorității unei țări terțe, ar trebui efectuată o analiză de la caz la caz, ținându-se seama în mod corespunzător de elemente precum caracteristicile entității relevante și mediul juridic și economic predominant în țara terță în care aceasta își desfășoară activitatea, inclusiv rolul guvernului în economia țării respective.

(24)O activitate de reprezentare a intereselor ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive dacă este desfășurată în numele unei entități dintr-o țară terță. Aceasta înseamnă că ar trebui să vizeze servicii de reprezentare a intereselor furnizate entităților din țări terțe. În plus, întrucât un guvern al unei țări terțe se poate baza pe entități ale căror acțiuni îi pot fi atribuite pentru a desfășura activități de reprezentare a intereselor de natură economică și, prin urmare, comparabile cu un serviciu de reprezentare a intereselor, directiva ar trebui să vizeze și astfel de activități. Astfel, în domeniul său de aplicare ar putea fi inclusă, de asemenea, reprezentarea internă a intereselor de către entități din țări terțe. Prezenta directivă ar trebui să reglementeze activitățile de reprezentare a intereselor, desfășurate în numele entităților din țări terțe, care vizează persoane fizice sau juridice sau care sunt întreprinse sau aduse în domeniul public în unul sau mai multe state membre.

(25)Prezenta directivă nu ar trebui să vizeze activitățile care sprijină interesele unei țări terțe sau sunt aliniate la acestea, însă fără să aibă vreo legătură cu țara terță respectivă. Aceasta include activitățile care constituie o manifestare a libertății de exprimare și a libertății de a transmite și de a primi informații și idei sau o manifestare a libertății universitare, cum ar fi activitățile desfășurate de persoane fizice care acționează în nume propriu sau de jurnaliști care lucrează pentru mass-media dintr-o țară terță, ale căror acțiuni nu pot fi atribuite unei țări terțe sau nu se califică drept reprezentare a intereselor, astfel cum este definită în prezenta directivă. Furnizarea de servicii mass-media, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) XXXX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului 60 , și furnizarea de servicii mass-media audiovizuale, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului 61 , nu vor intra în domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, vor fi vizate activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele unor entități din țări terțe în sensul prezentei directive de către furnizorii de servicii mass-media.

(26)În scopul serviciilor de reprezentare a intereselor furnizate unei entități dintr-o țară terță, orice contraprestație primită în schimbul serviciului de reprezentare a intereselor în cauză ar trebui considerată remunerație în sensul prezentei directive. Aceasta ar putea include contribuții financiare, cum ar fi împrumuturile, injecțiile de capital, anularea datoriilor, stimulentele fiscale sau scutirile fiscale, primite în schimbul unei activități de reprezentare a intereselor. Remunerația ar putea include, de asemenea, prestații în natură, cum ar fi punerea la dispoziție, construirea și întreținerea unui spațiu de birouri în schimbul unui serviciu de reprezentare a intereselor. În astfel de situații, sarcina de a estima valoarea avantajului primit ar reveni furnizorului serviciilor de reprezentare a intereselor, de exemplu prin utilizarea ratei pieței.

(27)Potrivit precizărilor Curții, caracteristica esențială a remunerației constă în faptul că aceasta reprezintă contraprestația serviciilor în cauză. Contribuțiile la finanțarea de bază a unei organizații sau un sprijin financiar similar, de exemplu furnizat în cadrul unei scheme de granturi acordate de donatori dintr-o țară terță, nu ar trebui considerate drept remunerație pentru un serviciu de reprezentare a intereselor în cazul în care nu au legătură cu o activitate de reprezentare a intereselor, și anume în cazul în care entitatea ar urma să primească o astfel de finanțare, indiferent dacă desfășoară sau nu activități specifice de reprezentare a intereselor.

(28)Pentru a asigura o prezentare cuprinzătoare și transparentă a sumelor utilizate pentru o activitate de reprezentare a intereselor în ansamblu, în sensul prezentei directive, sumele anuale ar trebui să includă remunerația anuală totală primită de la entitatea dintr-o țară terță pentru furnizarea unui serviciu de reprezentare a intereselor și, în cazul în care nu se primește nicio remunerație, estimarea costurilor anuale legate de activitatea de reprezentare a intereselor desfășurată. Din aceleași motive, aceste sume ar trebui să includă costurile pentru subcontractanți și activitățile auxiliare.

(29)Subcontractanții se pot califica drept entitate care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unor entități din țări terțe și, prin urmare, pot intra în domeniul de aplicare al obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Pentru a reduce sarcina administrativă și pentru a evita dubla contabilizare a remunerațiilor, precum și pentru a asigura informarea de-a lungul unui lanț de contracte, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor ar trebui să se asigure că acordurile contractuale pe care le încheie cu subcontractanții includ informația că activitatea de reprezentare a intereselor se desfășoară în numele unei entități dintr-o țară terță, precum și obligația de transmitere a acestei informații mai departe în cazurile în care activitatea respectivă este subcontractată în aval. Pe această bază, subcontractanții ar trebui să fie scutiți de obligația de a se înregistra și de a păstra evidențe și, după caz, de a desemna un reprezentant legal, prevăzută în prezenta directivă.

(30)Pentru a facilita respectarea cerințelor de înregistrare prevăzute în prezenta directivă, furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor ar trebui aibă dreptul de a solicita entității în numele căreia este furnizat serviciul să declare dacă este o entitate dintr-o țară terță. Furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor ar trebui să utilizeze în mod optim acest drept pentru a face o alegere în cunoștință de cauză, care să le permită să respecte pe deplin cerințele stabilite în prezenta directivă atunci când își exercită activitățile.

(31)Pentru a sprijini responsabilitatea și a promova conștientizarea intereselor țării terțe pe care le reprezintă, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță ar trebui să aibă obligația de a păstra anumite evidențe. Aceste evidențe ar trebui să includă o descriere a scopului activității de reprezentare a intereselor, în special a procesului decizional pe care urmărește să îl influențeze și a rezultatului pe care urmărește să îl obțină. Evidențele ar trebui, de asemenea, să precizeze identitatea entității din țara terță, care, în cazurile în care entitatea este o persoană fizică, ar trebui înțeleasă ca fiind numele complet al persoanei fizice în cauză. Acestea ar trebui să includă, de asemenea, copii ale contractelor și ale principalelor schimburi esențiale pentru înțelegerea naturii și a scopului activității de reprezentare a intereselor, precum și mecanismele financiare care stau la baza acesteia, precum și informații sau materiale care constituie o componentă-cheie a activității, cum ar fi documentele de poziție comunicate funcționarilor publici.

(32)Entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe nu ar trebui să aibă obligația de a păstra datele cu caracter personal conținute în evidențele respective mai mult timp decât este necesar pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere își pot îndeplini sarcinile de supraveghere și de asigurare a respectării legislației. Orice astfel de evidențe ar trebui păstrate suficient de mult timp pentru a permite autorităților de supraveghere să obțină, în cazuri justificate, evidențele păstrate cu privire la entitatea din țara terță în cauză și la activitatea de reprezentare a intereselor, precum și evidențele agregate anuale.

(33)Pentru a facilita supravegherea eficace, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță și care nu sunt stabilite în Uniune ar trebui aibă obligația de a desemna un reprezentant legal stabilit în Uniune și de a se asigura că reprezentantul legal pe care l-au desemnat dispune de competențele și resursele necesare pentru a coopera cu autoritățile relevante.

(34)Pentru a asigura cerințe de transparență armonizate în întreaga piață internă, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță ar trebui să aibă obligația de a se înregistra în registrele naționale de la locul în care sunt stabilite. Actualizările ulterioare ale unei înregistrări existente ar trebui, de asemenea, să se realizeze în registrul național respectiv. Aceste registre ar trebui să fie create, gestionate și menținute de statele membre. Statele membre pot utiliza în scopul prezentei directive registrele naționale existente, cu condiția respectării cerințelor prezentei directive. Pentru a respecta împărțirea competențelor la nivel național, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a crea mai multe astfel de registre. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să stabilească norme care să indice registrul național în care ar trebui să se înregistreze entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Înregistrările cu privire la activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal din registrele naționale nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar pentru a monitoriza legalitatea accesului la datele cu caracter personal și, prin urmare, ar trebui să se limiteze la o perioadă de un an.

(35)În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului 62 , informațiile privind obligațiile și formalitățile de înregistrare stabilite prin prezenta directivă sunt disponibile prin intermediul portalului digital unic, care, prin portalul web Your Europe, instituie un ghișeu unic care furnizează întreprinderilor și cetățenilor informații cu privire la normele și procedurile de pe piața unică la toate nivelurile de guvernare și acces direct, centralizat și ghidat la servicii de asistență și soluționare a problemelor, precum și la o gamă largă de proceduri administrative complet digitalizate. În plus, procedura de înregistrare este integral online și organizată în conformitate cu principiul „doar o singură dată” pentru a facilita reutilizarea datelor.

(36)În cazul în care entitatea care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță este stabilită în mai multe state membre, înregistrarea ar trebui să aibă loc numai în statul membru în care se află sediul său principal. Sediul principal al entității ar trebui înțeles ca locul în care entitatea își are sediul central sau sediul social, de la care sunt exercitate principalele activități economice și controlul operațional.

(37)Informațiile care trebuie incluse, în scopul prezentei directive, în înregistrare ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a asigura transparența activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și asigurarea respectării efective a prezentei directive. Aceste informații ar trebui să includă date privind entitatea care desfășoară propriu-zis activitatea de reprezentare a intereselor, țara terță în numele căreia se realizează activitatea, identitatea subcontractanților, astfel cum sunt definiți în prezenta directivă, care desfășoară activitățile de reprezentare a intereselor, precum și informații privind activitatea specifică de reprezentare a intereselor desfășurată. După caz, acestea ar trebui să includă, de asemenea, o trimitere la furnizorii de servicii mass-media sau la platformele online unde sunt plasate comunicări cu caracter publicitar în cadrul activității de reprezentare a intereselor. Înregistrarea nu ar trebui să se refere la informații privind sumele sau originea sprijinului financiar primit care nu au legătură cu o activitate de reprezentare a intereselor.

(38)Pentru a se asigura că informațiile furnizate în scopul înregistrării continuă să permită autorităților responsabile în legătură cu registrele naționale să identifice în mod corect și precis țările terțe în numele cărora se desfășoară reprezentarea intereselor și sumele cheltuite pentru aceste activități, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate de adaptare a setului standard de informații.

(39)Entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe și care s-au înregistrat într-un registru național ar trebui să actualizeze informațiile din registrul național cel puțin o dată pe an. Cu toate acestea, având în vedere importanța exactității informațiilor păstrate în astfel de registre naționale pentru aplicarea și supravegherea directivei, orice modificări sau adăugiri la datele de contact ale entității înregistrate ar trebui efectuate mai rapid și, în orice caz, într-un termen rezonabil.

(40)Autoritatea responsabilă în legătură cu fiecare registru național ar trebui să se asigure că informațiile furnizate sunt complete și nu conțin erori vădite. Acest lucru nu ar trebui să presupună evaluarea aprofundată a exactității sau a veridicității informațiilor furnizate și nu ar trebui înțeles ca o confirmare oficială a exactității informațiilor incluse în registrul național. Refuzul de a include o entitate în registru din cauza unor informații incomplete sau vădit incorecte nu ar trebui să împiedice entitatea respectivă să depună o nouă cerere de înregistrare.

(41)Entitățile care desfășoară o activitate de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe ar trebui să fie în măsură să demonstreze că au respectat cerințele de înregistrare. Odată înregistrată, entității în cauză ar trebui să i se transmită o copie a informațiilor incluse în registrul național și un număr european unic de reprezentare a intereselor („EIRN”). Numărul EIRN ar trebui să servească drept mijloc de facilitare a identificării, la nivelul întregii Uniuni, a entităților înregistrate în temeiul prezentei directive. Prin urmare, componența numărului EIRN ar trebui să facă posibilă identificarea statului membru de înregistrare și a registrului național specific în care sa efectuat înregistrarea. Alegerea codului prin care se identifică registrul național de înregistrare ar trebui să fie logică pentru persoanele familiarizate cu organizarea statului membru respectiv.

(42)Odată înregistrate în statul membru în care își au sediul, entitățile înregistrate nu ar trebui să aibă obligația să se înregistreze și în alte state membre, inclusiv atunci când demarează o activitate de reprezentare a intereselor în statele membre respective. Cu toate acestea, pentru a facilita accesul funcționarilor publici la informațiile privind entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor cu care ar putea interacționa, alte state membre în care se vor desfășura astfel de activități ar trebui să includă, în propriile registre naționale, numele entităților înregistrate în cauză, numărul EIRN al acestora, precum și linkul către informațiile conținute în registrul național de înregistrare și puse la dispoziția publicului.

(43)Pentru a asigura respectarea cerinței de înregistrare, în cazul în care dețin informații fiabile că o entitate nu s-a înregistrat, de exemplu pe baza unui raport întocmit de un avertizor, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita entității respective să furnizeze informațiile strict necesare pentru a stabili dacă aceasta intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Aceste informații nu ar trebui, de regulă, să depășească informațiile care pot demonstra în mod direct dacă entitatea în cauză intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Ele ar putea consta în informații de tipul celor care fac obiectul obligației de păstrare a evidențelor, inclusiv în orice declarație obținută cu privire la faptul că o entitate în numele căreia se furnizează un serviciu de reprezentare a intereselor este o entitate dintr-o țară terță. Atunci când este posibil, solicitarea ar trebui să se limiteze la informațiile care ar trebui să se afle în posesia entității. În plus, în cazul în care dispun de informații fiabile cu privire la posibila nerespectare a obligațiilor care decurg din înregistrare, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita unei entități să furnizeze informațiile necesare pentru investigarea acestei eventuale nerespectări. Astfel de informații nu ar trebui, de regulă, să depășească informațiile care pot demonstra în mod direct exhaustivitatea sau exactitatea informațiilor furnizate ca parte a cerinței de înregistrare și actualizare. Atunci când este posibil, solicitarea ar trebui să se limiteze la informațiile care ar trebui să se afle în posesia entității înregistrate. Orice astfel de solicitare ar trebui să conțină o expunere de motive, informațiile solicitate și motivele relevanței acestora, precum și informații privind procedurile de control jurisdicțional disponibile. Solicitările de acest tip nu ar trebui să aducă atingere competențelor autorităților naționale de a investiga orice comportament care poate constitui o infracțiune, astfel cum se prevede în dreptul intern și în dreptul Uniunii.

(44)Responsabilitatea democratică este unul dintre pilonii democrațiilor funcționale. Prin faptul că prevede accesul cetățenilor la informații privind entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe și care sunt active pe piața internă, precum și privind entitățile din țări terțe pe care le reprezintă acestea, prezenta directivă oferă cetățenilor și altor părți interesate posibilitatea să își exercite drepturile și responsabilitățile democratice, inclusiv capacitatea de a exercita controlul democratic având cunoștință deplină despre părțile ale căror interese sunt deservite de activitățile de reprezentare a intereselor la care se pot expune sau la care pot fi expuși reprezentanții lor aleși. Controlul public exercitat de cetățeni și de părțile interesate cu privire la aspectele care afectează sfera democratică sprijină sistemul democratic de control și echilibru. De asemenea, responsabilitatea democratică sprijină capacitarea cetățenilor, permițându-le să se exprime și să își exercite alegerile democratice, inclusiv atunci când votează. În calitate de alegători, cetățenii sunt ei înșiși factori de decizie importanți și, ca atare, pot fi vizați de anumite servicii de reprezentare a intereselor.

(45)Pentru a asigura proporționalitatea, atunci când se pun la dispoziția publicului, datele cu caracter personal ar trebui să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru informarea cetățenilor, a reprezentanților acestora sau a altor părți interesate cu privire la activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. În plus, informațiile privind sumele anuale declarate ar trebui puse la dispoziția publicului utilizând intervale mai generale decât cele utilizate pentru transmiterea informațiilor către registrele naționale, pentru a se asigura nivelul de detaliere necesar în scopul informării cetățenilor, a reprezentanților acestora și a altor părți interesate. Informațiile care prezintă relevanță doar pentru autoritățile de supraveghere, cum ar fi datele de contact ale persoanelor responsabile în legătură cu o entitate înregistrată, nu ar trebui să fie puse la dispoziția publicului.

(46)Pentru a facilita accesul cetățenilor, informațiile ar trebui prezentate într-un format ușor accesibil și citibil automat, vizibil în mod clar și ușor de utilizat, inclusiv prin folosirea unui limbaj simplu. Informațiile ar trebui considerate citibile automat dacă sunt furnizate într-un format pe care aplicațiile software îl pot prelucra automat, fără intervenție umană, în special în scopul identificării, al recunoașterii și al extragerii de date specifice din acestea. Informațiile ar trebui puse la dispoziție în conformitate cu cerințele de accesibilitate prevăzute în dreptul Uniunii pentru a asigura accesibilitatea persoanelor cu handicap și, în special, prin intermediul mai multor canale senzoriale, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic. Înregistrarea se poate realiza într-un stat membru diferit de cel în care se desfășoară o activitate de reprezentare a intereselor. Accesibilitatea informațiilor pentru cetățenii din întreaga Uniune se îmbunătățește substanțial în cazul în care informațiile respective se pun la dispoziție în cel puțin o limbă oficială a Uniunii înțeleasă pe scară largă de un număr cât mai mare de cetățeni ai Uniunii. Statele membre ar trebui încurajate să utilizeze soluții tehnice care să faciliteze traducerea cât mai multor informații posibil într-o astfel de limbă. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să aibă obligația de a traduce informațiile furnizate de entitățile înregistrate.

(47)Pentru a asigura protecția persoanelor care ar putea fi expuse, prin publicarea unor informații specifice, la o încălcare a drepturilor lor fundamentale, cum ar represaliile împotriva unor persoane care lucrează pentru o entitate înregistrată care își desfășoară activitatea într-o țară terță, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile de supraveghere sunt în măsură să restricționeze, la cerere, publicarea integrală sau parțială a informațiilor introduse în registrul național. Entitatea înregistrată ar trebui să demonstreze că, având în vedere toate circumstanțele relevante ale cazurilor individuale, publicarea ar trebui restricționată din cauza unor interese legitime, cum ar fi riscul major ca publicarea să expună o persoană la încălcarea drepturilor sale fundamentale, în special a celor protejate de articolele 1 (Dreptul la demnitate umană), 2 (Dreptul la viață), 3 (Dreptul la integritate al persoanei), 4 (Interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante) sau 6 (Dreptul la libertate și la siguranță) din cartă, de exemplu prin răpire, șantaj, extorcare, hărțuire, violență sau intimidare) sau secretele comerciale. Analiza ar trebui să aibă în vedere riscurile la adresa integrității fizice a angajaților sau a persoanelor care lucrează în cadrul unei entități înregistrate sau sunt afiliate acesteia. În cadrul intereselor legitime ar trebui incluse și riscurile pentru persoanele care beneficiază de activitățile entității înregistrate. Orice decizie a autorității de supraveghere ar trebui să țină seama de obiectivele prezentei directive și ar trebui să facă obiectul procedurilor de control jurisdicțional în statul membru de înregistrare. Deciziile autorității de supraveghere și, după caz, ale jurisdicției judiciare ar trebui luate cu promptitudine. Pentru ca publicul să știe că entitatea înregistrată a respectat cerința de înregistrare stabilită prin prezenta directivă în cazul în care se aprobă o restricție privind publicarea, câmpul de date respectiv din registrul național ar trebui înlocuit cu o mențiune care să indice faptul că publicarea a fost limitată din motive de interes legitim.

(48)Pentru a sprijini identificarea de către funcționarii publici a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe, entitățile înregistrate și subcontractanții acestora ar trebui să indice numărul EIRN atunci când intră în contact direct cu aceste persoane. Numărul EIRN ar trebui să fie prezentat proactiv cu ocazia fiecărui contact cu funcționarii publici.

(49)Statele membre ar trebui să desemneze o autoritate sau un organism sau mai multe autorități sau organisme responsabile cu crearea și menținerea registrelor naționale și cu prelucrarea înregistrărilor transmise de entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. De asemenea, statele membre ar trebui să desemneze o autoritate sau un organism sau mai multe autorități sau organisme de supraveghere responsabile cu supravegherea și asigurarea respectării obligațiilor prevăzute în prezenta directivă, precum și cu schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere ale altor state membre și cu Comisia. Pentru a sprijini respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, a statului de drept, a principiilor democratice și a încrederii publicului în supravegherea acestor entități, este necesar ca autoritățile de supraveghere să fie imparțiale și independente de intervențiile externe sau presiunile politice și să fie abilitate și dotate cu resurse adecvate pentru a monitoriza în mod eficace și a lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentei directive.

(50)Pentru a preveni stigmatizarea entității înregistrate, datele puse la dispoziția publicului ar trebui prezentate într-un mod neutru și factual. În plus, atunci când își îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive, autoritățile naționale competente ar trebui să se asigure că nu rezultă consecințe negative din simplul fapt al înregistrării unei entități. În special, informațiile publicate nu ar trebui să fie prezentate alături de declarații sau mențiuni care ar putea crea un climat de neîncredere în ceea ce privește entitățile înregistrate, de natură să descurajeze persoanele fizice sau juridice din statele membre sau din țările terțe să colaboreze cu acestea sau să le ofere sprijin financiar și nici să fie însoțite de astfel de declarații sau mențiuni. Printre exemple de astfel de acțiuni de stigmatizare se numără etichetarea negativă a entităților înregistrate sau formularea unor declarații denigratoare care își propun să submineze credibilitatea și legitimitatea entităților înregistrate, sugerând că acestea urmăresc să influențeze în mod ilegal procesele democratice.

(51)În cazul în care o țară terță cheltuiește sume deosebit de mari pentru reprezentarea intereselor sau în cazul în care o entitate primește remunerații deosebit de mari de la una sau mai multe entități din țări terțe, există o probabilitate ridicată ca activitățile desfășurate pentru reprezentarea intereselor să influențeze cu succes alegerile politice ale unui stat membru sau ale Uniunii în ansamblu. În astfel de cazuri, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita informații suplimentare de la entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe respective pentru a exercita un control mai strict.

(52)Pentru proporționalitate în activitatea de supraveghere cu privire la prezenta directivă, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita unei entități care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe să pună la dispoziție evidențele necesare pentru a investiga posibila nerespectare a cerinței de înregistrare prevăzute în prezenta directivă. În acest scop, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată acționa din proprie inițiativă sau pe baza unui raport al unui avertizor sau al unei autorități de supraveghere a unui alt stat membru.

(53)Autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Cooperarea lor ar trebui să faciliteze schimbul rapid și sigur de informații. În scopul exercitării atribuțiilor de supraveghere care le revin, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita autorității de supraveghere din statul membru de înregistrare informațiile furnizate în înregistrare, inclusiv informațiile care nu sunt publice și, în cazuri specifice, evidențele păstrate de entitate, precum și analizele efectuate. Autoritățile de supraveghere și Comisia ar trebui să coopereze pentru a asigura punerea în aplicare a directivei. Pentru a înțelege mai bine dimensiunea și distribuția în ansamblu a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în Uniune în numele țărilor terțe, Comisia ar trebui să poată solicita autorităților de supraveghere date agregate pe baza informațiilor furnizate în înregistrare de către entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe. Pentru a monitoriza în mod cuprinzător modalitățile de desfășurare și caracteristicile activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe în Uniune, astfel de date agregate pot include informații care nu sunt puse la dispoziția publicului în registre, inclusiv date cu caracter personal, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura o monitorizare eficace.

(54)Pentru a limita și mai mult sarcina administrativă, cooperarea administrativă și schimburile de informații dintre autoritățile naționale, precum și între autoritățile de supraveghere și Comisie au loc prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („sistemul IMI”) instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului 63 pentru cooperarea administrativă între autoritățile competente din statele membre în domeniile de politică legate de piața unică. Interoperabilitatea sistemului IMI și a registrelor naționale ar trebui asigurată în conformitate cu Cadrul european de interoperabilitate.

(55)În scopul sprijinirii Comisiei în îndeplinirea sarcinii sale de asigurare a unei cooperări eficace între autoritățile naționale competente și a punerii în aplicare complete și eficace a prezentei directive, ar trebui instituit un grup consultativ. Grupul consultativ ar trebui să includă câte un reprezentant al autorităților de supraveghere ale fiecărui stat membru. Grupul consultativ ar trebui să ofere consultanță cu privire la punerea în aplicare a directivei, inclusiv cu privire la cerința de a evita consecințele negative care decurg din simplul fapt al înregistrării unei entități în conformitate cu cerințele prevăzute în prezenta directivă. Acesta ar trebui să adopte avize, recomandări sau rapoarte, care ar trebui făcute publice de către autoritățile naționale competente desemnate de statele membre. Pentru a asigura securitatea juridică pentru entitățile care pot intra în domeniul de aplicare al directivei, grupul consultativ ar trebui, în special, să ofere consultanță Comisiei cu privire la eventuale orientări referitoare la domeniul de aplicare al directivei, noțiunea de entitate dintr-o țară terță și activitățile care au ca scop sau efect eludarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Ar trebui să se asigure, după caz, cooperarea cu rețeaua UE de combatere a corupției.

(56)Avertizorii pot aduce în atenția autorităților de supraveghere noi informații, care le pot ajuta să depisteze încălcările prezentei directive, inclusiv încercările de a eluda obligațiile impuse prin aceasta. Pentru a se asigura că avertizorii sunt în măsură să alerteze autoritățile de supraveghere cu privire la încălcările efective sau potențiale ale prezentei directive și pentru a proteja avertizorii de represalii, Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului 64 ar trebui să se aplice raportării încălcărilor prezentei directive și protecției persoanelor care raportează astfel de încălcări.

(57)Raportarea de către avertizori a încălcărilor poate fi esențială pentru prevenirea, descurajarea sau depistarea încălcării normelor în domeniul transparenței și al supravegherii furnizării de servicii pe piața internă cu relevanță pentru procesul decizional public, cum ar fi serviciile de reprezentare a intereselor. Având în vedere interesul public de a proteja procesul decizional public împotriva unor astfel de încălcări, precum și posibila știrbire a încrederii cetățenilor în instituțiile democratice ca urmare a încălcărilor respective și ținând seama de faptul că dispozițiile prezentei directive nu se încadrează în domeniile de politică stabilite la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2019/1937, este necesară adaptarea domeniilor respective. Prin urmare, articolul 2 din Directiva (UE) 2019/1937 și anexa la aceasta ar trebui modificate în consecință.

(58)Ar trebui interzisă participarea deliberată și în cunoștință de cauză la activități care au drept scop sau efect eludarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă, în special a cerințelor de înregistrare. Printre activitățile de acest tip se numără remunerarea disimulată pentru un serviciu de reprezentare, înființarea de societăți cu scopul de a ascunde legăturile cu guvernele țărilor terțe sau repartizarea artificială a activităților între mai multe entități, cu scopul de a nu atinge pragurile stabilite de directivă.

(59)Pentru a descuraja și sancționa nerespectarea cerințelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că orice încălcare a obligațiilor prevăzute în prezenta directivă este însoțită de amenzi administrative eficace, proporționale și disuasive. Sancțiunile nu ar trebui să fie de natură penală. Sancțiunile ar trebui să țină seama de natura, recurența și durata încălcării având în vedere interesul public aflat în joc, domeniul de aplicare și tipul activităților desfășurate, precum și capacitatea economică a entității care desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Sancțiunile aplicate în fiecare caz ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, a libertății de asociere, a libertății universitare și a libertății cercetării științifice, a garanțiilor și a accesului la căi de atac eficiente, inclusiv a dreptului de a fi audiat. Acestea ar trebui să fie impuse numai în urma unui avertisment prealabil emis de o autoritate de supraveghere, cu excepția cazului în care încălcarea în cauză constituie o încălcare a interdicției de eludare.

(60)Pentru a modifica pragurile de la care se solicită informații suplimentare, pentru a modifica lista informațiilor care trebuie furnizate la depunerea unei cereri de înregistrare și pentru a modifica lista informațiilor care trebuie incluse în rapoartele publicate de statele membre, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, care să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 65 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(61)Pentru a asigura monitorizarea eficace a aplicării prezentei directive, Comisia ar trebui să raporteze periodic cu privire la punerea sa în aplicare, punând-o în legătură cu rapoartele privind alte acte legislative relevante ale Uniunii atunci când este cazul. În conformitate cu punctele 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să evalueze prezenta directivă pentru a determina efectele sale și necesitatea unor eventuale acțiuni suplimentare.

(62)Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume contribuția la buna funcționare a pieței interne a activităților de reprezentare a intereselor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(63)În special, un sistem la nivelul Uniunii sprijină autoritățile naționale competente să își exercite funcțiile de supraveghere, precum și alte părți interesate să își exercite rolul în procesul democratic și sporește reziliența generală a democrațiilor din Uniune împotriva ingerințelor țărilor terțe. Abordarea la nivelul Uniunii a transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe cu scopul de a influența prezintă valoare adăugată, întrucât caracterul transfrontalier probabil al acestor activități necesită o abordare coordonată pe niveluri și în sectoare multiple. Prin colaborare și schimb de informații, statele membre pot înțelege mai bine amploarea fenomenului, ceea ce contribuie la evitarea posibilității ca țările terțe să exploateze diferențele sau lacunele în materie de reglementare.

(64)La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să urmărească să reducă la minimum sarcina administrativă pentru entitățile în cauză, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii în sensul articolului 3 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 66 .

(65)Regulamentele (UE) 2016/679 67 și (UE) 2018/1725 68 ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în contextul prezentei directive, inclusiv prelucrării datelor cu caracter personal pentru menținerea registrului național sau a registrelor naționale privind entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe, pentru accesarea datelor cu caracter personal din registrul sau registrele respective și pentru schimbul de date cu caracter personal în contextul cooperării administrative și al asistenței reciproce între statele membre în temeiul prezentei directive, inclusiv prin utilizarea IMI, precum și păstrării evidențelor în conformitate cu obligațiile de păstrare a evidențelor prevăzute de prezenta directivă. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în astfel de scopuri ar trebui, printre altele, să respecte principiul reducerii la minimum a datelor, principiul exactității datelor și al limitării legate de stocarea acestora și să îndeplinească cerințele de integritate și confidențialitate a datelor. Statele membre ar trebui să stabilească măsurile care asigură prelucrarea legală și sigură a datelor cu caracter personal conținute în registrul sau registrele lor naționale, în conformitate cu legislația aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal.

(66)Prezenta directivă nu afectează în niciun fel aplicarea măsurilor restrictive ale Uniunii adoptate în temeiul articolului 29 din TUE și al articolului 215 din TFUE. În special, aceasta nu aduce atingere interdicției de a pune la dispoziție, în mod direct sau indirect, fonduri sau resurse economice în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor menționate în măsurile restrictive ale Uniunii sau al persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau al organismelor asociate acestora.

(67)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere prerogativelor Comisiei de a iniția și de a desfășura investigații privind subvențiile străine care denaturează concurența în sensul Regulamentului (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului 69 .

(68)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 70 , statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(69)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la XXXX 71 ,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I – DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1
Obiect și scop

Prezenta directivă stabilește cerințe armonizate cu privire la activitățile economice de reprezentare a intereselor desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță, în vederea îmbunătățirii funcționării pieței interne prin atingerea unui nivel comun de transparență în întreaga Uniune.

Scopul prezentei directive este de a asigura această transparență astfel încât să se evite crearea unui climat de neîncredere, de natură să descurajeze persoanele fizice sau juridice din statele membre sau din țările terțe să colaboreze cu entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță sau să le ofere sprijin financiar.

Articolul 2
Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(1)„activitate de reprezentare a intereselor” înseamnă o activitate desfășurată cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune, care ar putea fi realizată în special prin organizarea de reuniuni, conferințe sau evenimente ori participarea la acestea, prin contribuirea sau participarea la consultări sau la audieri parlamentare, prin organizarea de campanii de publicitate sau de comunicare, prin organizarea de rețele și de inițiative locale, prin elaborarea de documente de politică și de poziție, prin amendamente legislative, sondaje de opinie, anchete sau scrisori deschise sau prin activități desfășurate în contextul cercetării și al educației, în cazul în care sunt desfășurate în mod specific cu acest obiectiv;

(2)„serviciu de reprezentare a intereselor” înseamnă o activitate de reprezentare a intereselor desfășurată în mod normal în schimbul unei remunerații, astfel cum se menționează la articolul 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

(3)„furnizor de servicii de reprezentare a intereselor” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce furnizează un serviciu de reprezentare a intereselor;

(4)„entitate dintr-o țară terță” înseamnă:

(a)administrația centrală și autoritățile publice de la toate celelalte niveluri ale unei țări terțe, cu excepția țărilor membre ale Spațiului Economic European;

(b)o entitate publică sau privată ale cărei acțiuni pot fi atribuite unei entități menționate la litera (a), având în vedere toate circumstanțele relevante;

(5)„activitate auxiliară” înseamnă o activitate care sprijină desfășurarea unei activități de reprezentare a intereselor, dar care nu are influență directă asupra conținutului acesteia;

(6)„sumă anuală” înseamnă:

(a)remunerația anuală totală primită de la o entitate dintr-o țară terță pentru furnizarea unui serviciu de reprezentare a intereselor, care constă, în cazul în care remunerația este nepecuniară, în valoarea sa estimată sau

(b)în cazul în care nu se primește nicio remunerație, estimarea costurilor anuale legate de activitatea de reprezentare a intereselor desfășurată,

luând în considerare activitatea de reprezentare a intereselor în ansamblu, inclusiv, atunci când este desfășurată de un furnizor de servicii pe baza unor acorduri contractuale, costurile pentru subcontractanți și activitățile auxiliare;

(7)„subcontractant” înseamnă un furnizor de servicii de reprezentare a intereselor cu care un contractant principal sau unul dintre subcontractanții acestuia încheie un contract în temeiul căruia se convine ca subcontractantul să desfășoare parțial sau integral o activitate de reprezentare a intereselor pe care contractantul principal s-a angajat să o desfășoare;

(8)„entități înregistrate” înseamnă entitățile înregistrate într-un registru național, astfel cum se menționează la articolul 9, în conformitate cu articolul 10;

(9)„autoritate responsabilă în legătură cu registrul național” înseamnă autoritatea sau organismul public responsabil cu menținerea unui registru național, astfel cum se menționează la articolul 9, și cu prelucrarea înregistrărilor transmise în temeiul prezentei directive;

(10)„autoritate de supraveghere” înseamnă autoritatea publică independentă responsabilă cu supravegherea respectării și a asigurării respectării obligațiilor prevăzute în prezenta directivă;

(11)„funcționar public” înseamnă:

(a)un funcționar al Uniunii sau un funcționar al unui stat membru;

(b)orice altă persoană desemnată care exercită o funcție de serviciu public într-un stat membru;

(12)„funcționar al Uniunii” înseamnă o persoană care:

(a)este funcționar sau alt agent în sensul Statutului funcționarilor și al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene prevăzut în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului 72 ;

(b)este detașată la Uniune de către un stat membru sau de către orice organism public sau privat, care îndeplinește atribuții echivalente celor îndeplinite de funcționari sau de alți agenți ai Uniunii;

Membrii unei instituții, ai unui organism, ai unui oficiu sau ai unei agenții a Uniunii și personalul acestor organisme sunt asimilați funcționarilor Uniunii, în măsura în care nu li se aplică Statutul funcționarilor.

(13)„funcționar al unui stat membru” înseamnă orice persoană numită sau aleasă care deține o funcție executivă, administrativă sau judiciară la nivel național, regional sau local, cu caracter permanent sau temporar, remunerată sau neremunerată, indiferent de poziția ierarhică a persoanei respective, și orice persoană care deține o funcție legislativă la nivel național, regional sau local.

Articolul 3
Domeniul de aplicare

1.Prezenta directivă se aplică entităților care desfășoară următoarele activități, indiferent de locul în care sunt stabilite:

(a)un serviciu de reprezentare a intereselor furnizat unei entități dintr-o țară terță;

(b)o activitate de reprezentare a intereselor desfășurată de o entitate dintr-o țară terță menționată la articolul 2 punctul 4 litera (b), care înlocuiește sau este legată de activități de natură economică și, prin urmare, este comparabilă cu un serviciu de reprezentare a intereselor, astfel cum se menționează la litera (a) de la prezentul alineat.

2.Fără a aduce atingere alineatului (1), prezenta directivă nu se aplică următoarelor activități:

(a)activităților desfășurate direct de o entitate dintr-o țară terță menționată la articolul 2 punctul 4 litera (a) în legătură cu exercitarea autorității publice, inclusiv activitățile legate de exercitarea relațiilor diplomatice sau consulare între state sau organizații internaționale;

(b)furnizării de consultanță juridică și de consultanță profesională de altă natură, în următoarele cazuri:

(i)consultanță acordată unei entități dintr-o țară terță pentru a o ajuta să se asigure că activitățile sale respectă cerințele legale existente;

(ii)reprezentarea entităților din țări terțe în contextul unei proceduri de conciliere sau de mediere menite să prevină sesizarea unui organism judiciar sau administrativ cu privire la un litigiu sau soluționarea unui litigiu de către un astfel de organism;

(iii)reprezentarea entităților din țări terțe în cadrul procedurilor judiciare;

(c)activităților auxiliare.

Articolul 4
Nivelul de armonizare

Statele membre nu mențin și nu introduc, pentru activitățile de reprezentare a intereselor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, dispoziții diferite de cele prevăzute în prezenta directivă, inclusiv dispoziții mai stricte sau mai puțin stricte, pentru a asigura un nivel diferit de transparență a activităților respective.

CAPITOLUL II – TRANSPARENȚĂ ȘI ÎNREGISTRARE

Articolul 5
Identificarea destinatarului serviciului

Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor au posibilitatea de a solicita entității în numele căreia este furnizat serviciul să declare dacă este o entitate dintr-o țară terță.

Articolul 6
Subcontractare

1.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) includ, în acordurile contractuale pe care le încheie cu subcontractanții, informația că activitatea de reprezentare a intereselor intră sub incidența articolului 3 alineatul (1), precum și obligația de transmitere a acestei informații mai departe oricărui subcontractant din aval. Subcontractanții care au fost informați în acest sens nu sunt obligați să respecte cerințele de la articolele 7, 8, 10 și 11 în ceea ce privește activitatea de reprezentare a intereselor desfășurată în temeiul contractului care conține informația respectivă.

2.Statele membre se asigură că, în cazul în care subcontractantul subcontractează în aval serviciul de reprezentare a intereselor, acesta informează contractantul principal sau, după caz, subcontractantul de la care a primit contractul pentru desfășurarea activității de reprezentare a intereselor cu privire la faptul că activitatea de reprezentare a intereselor a fost subcontractată în aval și se asigură că acordurile contractuale includ informația potrivit căreia activitatea de reprezentare a intereselor intră sub incidența articolului 3 alineatul (1).

3.Statele membre se asigură că subcontractantul furnizează contractantului principal sau, după caz, celuilalt subcontractant informațiile necesare pentru respectarea cerințelor prevăzute la articolul 10.

Articolul 7
Păstrarea evidențelor

1.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) păstrează, pentru fiecare activitate de reprezentare a intereselor care intră în domeniul de aplicare al articolului respectiv, evidențe privind următoarele:

(a)identitatea sau denumirea entității din țara terță în numele căreia se desfășoară activitatea, precum și numele țării terțe ale cărei interese sunt reprezentate;

(b)o descriere a scopului activității de reprezentare a intereselor;

(c)contractele și principalele schimburi cu entitatea din țara terță care sunt esențiale pentru înțelegerea naturii și a scopului activității de reprezentare a intereselor, inclusiv, dacă este cazul, evidențe privind modalitatea de remunerare și valoarea oricărei remunerații;

(d)informații sau materiale care constituie o componentă-cheie a activității de reprezentare a intereselor.

2.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) păstrează evidențele menționate la alineatul (1) timp de patru ani după încetarea activității de reprezentare a intereselor în cauză.

3.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) întocmesc anual următoarele:

(a)o listă a tuturor entităților din țări terțe în numele cărora au desfășurat activități de reprezentare a intereselor în exercițiul financiar precedent;

(b)o listă a sumelor anuale agregate primite în legătură cu activitățile care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) în exercițiul financiar precedent pentru fiecare țară terță.

4.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) păstrează evidențe ale informațiilor menționate la alineatul (3) timp de patru ani.

Articolul 8
Reprezentant legal

1.Statele membre impun entităților menționate la articolul 3 alineatul (1) care nu sunt stabilite în Uniune să desemneze, în scris, o persoană fizică sau juridică în calitate de reprezentant legal al acestora într-unul dintre statele membre în care desfășoară activități de reprezentare a intereselor.

2.Statele membre se asigură că reprezentantul legal este responsabil pentru asigurarea respectării de către entitatea înregistrată a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive și este destinatarul tuturor comunicărilor dintre autoritățile naționale competente și entitatea relevantă, în temeiul articolului 15. Orice comunicare adresată reprezentantului legal este considerată comunicare adresată entității reprezentate.

3.Statele membre se asigură că reprezentantul legal poate fi tras la răspundere pentru nerespectarea obligațiilor în temeiului prezentei directive de către entitatea pe care o reprezintă, fără a se aduce atingere răspunderii și acțiunilor în justiție care ar putea fi inițiate împotriva entității respective. Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) conferă reprezentantului lor legal competențele necesare și resurse suficiente pentru a garanta cooperarea eficientă și în timp util cu autoritățile competente ale statelor membre și pentru a asigura respectarea deciziilor acestora.

Articolul 9
Registrele naționale

1.Fiecare stat membru creează și menține unul sau mai multe registre naționale în scopul asigurării transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate de entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1). Statele membre pot utiliza registrele naționale existente în cazul în care acestea îndeplinesc cerințele de la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol și de la articolele 10, 11 și 12.

2.Autoritățile responsabile în legătură cu registrele naționale mențin registrul național sau, după caz, registrele naționale. În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, aceste autorități acționează în calitate de operatori în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679.

3.Statele membre se asigură că registrele naționale menționate la alineatul (1) sunt create și menținute astfel încât să asigure o prezentare neutră, factuală și obiectivă a informațiilor conținute în acestea.

4.Statele membre se asigură că autoritățile responsabile în legătură cu registrele naționale păstrează înregistrări cu privire la operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul registrului național. Aceste înregistrări se șterg după o perioadă de un an și pot fi utilizate exclusiv pentru monitorizarea legalității accesului la datele cu caracter personal și pentru asigurarea integrității și a securității acestor date.

Articolul 10
Înregistrare

1.Statele membre se asigură că o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) stabilită pe teritoriul lor se înregistrează într-un registru național cel târziu la începerea activităților de reprezentare a intereselor.

Statele membre care gestionează mai multe registre naționale se asigură că domeniul de aplicare al fiecărui registru național este clar definit, că registrele respective cuprind toate entitățile care au obligația să se înregistreze în temeiul primului paragraf din prezentul articol și că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) pot să obțină informații cu privire la registrele naționale în care au obligația să se înregistreze.

2.În cazul în care o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) este stabilită în mai multe state membre, aceasta se înregistrează în statul membru în care se află sediul său principal.

3.În cazul în care o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) nu este stabilită în Uniune, aceasta se înregistrează în statul membru în care este stabilit reprezentantul său legal desemnat în temeiul articolului 8 sau, în absența unui sediu, în statul membru în care acesta își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

4.Statele membre se asigură că, în scopul înregistrării, entitatea are obligația de a transmite numai informațiile prevăzute în anexa I.

5.Statele membre se asigură că, înainte de transmiterea informațiilor în conformitate cu alineatul (4), entitățile sunt informate că respectivele informații urmează să fie publicate în conformitate cu articolul 12 și că acestea pot solicita ca informațiile să nu fie publicate, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3).

6.Statele membre se asigură că entitățile înregistrate transmit următoarele informații:

(a)într-un termen rezonabil, modificările sau completările datelor care sunt furnizate în conformitate cu punctul 1 litera (a), litera (b) și litera (f) subpunctele (i) și (ii) din anexa I;

(b)anual, modificările sau completările datelor care sunt furnizate în conformitate cu alineatul (4) și care nu sunt menționate la litera (a).

7.Statele membre se asigură că entitățile înregistrate care nu se mai califică drept entități menționate la articolul 3 alineatul (1) pot să notifice acest fapt autorității responsabile în legătură cu registrul național relevant în care sunt înregistrate și să solicite radierea din registrul respectiv. În cazul în care o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) are obligația, în temeiul alineatului (2) sau al alineatului (3), să se înregistreze într-un alt registru național decât cel în care este înregistrată, aceasta notifică acest fapt autorității responsabile în legătură cu registrul național relevant și solicită radierea din acel registru.

Autoritatea respectivă prelucrează cererea în termen de cinci zile lucrătoare și radiază entitatea înregistrată din registrul național în cazul în care consideră că entitatea nu se mai califică drept entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) sau, după caz, nu ar mai trebui să fie înregistrată în registrul în legătură cu care este responsabilă. Decizia autorității responsabile în legătură cu registrul național relevant face obiectul căilor de atac administrative și judiciare din statul membru de înregistrare.

8.Statele membre se asigură că înregistrarea, actualizările, cererile de radiere din registru și cererile transmise în temeiul articolului 12 alineatul (3) se pot efectua prin mijloace electronice, precum și că acestea se efectuează cu titlu gratuit.

9.În cazul în care este necesar să se asigure că informațiile furnizate în scopul înregistrării permit în continuare autorităților responsabile în legătură cu registrele naționale să identifice în mod corect și precis țările terțe în numele cărora se desfășoară reprezentarea intereselor și sumele cheltuite pentru aceste activități, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 pentru a modifica anexa I prin modificarea listei de informații care trebuie furnizate în scopul înregistrării, având în vedere evoluțiile de pe piața serviciilor de reprezentare a intereselor, avizele, recomandările și rapoartele emise de grupul consultativ instituit în temeiul articolului 19 sau, dacă sunt disponibile, standardele și practicile internaționale și europene relevante. Câmpurile de date cu caracter personal prevăzute în anexa I se modifică numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura identificarea corespunzătoare a entităților, precum și a activităților de reprezentare a intereselor menționate la articolul 3 alineatul (1).

Articolul 11
Procedura de înregistrare

1.Statele membre garantează că autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național se asigură că, pentru fiecare înregistrare transmisă în conformitate cu articolul 10 alineatul (4), s-au furnizat toate elementele prevăzute în anexa I și că acestea nu conțin erori vădite.

Autoritatea responsabilă introduce o mențiune corespunzătoare în registrul său național în termen de cinci zile lucrătoare de la transmiterea înregistrării, cu excepția cazului în care s-a transmis o solicitare în temeiul alineatului (2).

2.În cazul în care informațiile furnizate în scopul înregistrării sunt incomplete sau conțin erori vădite, autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național solicită entității să completeze sau să rectifice informațiile transmise. În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea unui răspuns din partea entității în cauză, autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național fie include o mențiune corespunzătoare în registrul său național, fie refuză efectuarea unei astfel de mențiuni și informează entitatea în cauză cu privire la motivele pentru care înregistrarea sa rămâne incompletă sau conține informații vădit incorecte.

3.Odată ce se introduce o mențiune în registrul național, entitatea înregistrată primește imediat și cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare o confirmare a înregistrării din partea autorității responsabile în legătură cu registrul național, acesteia eliberându-i-se un număr EIRN unic și o copie digitală a informațiilor introduse în registrul național. Numărul EIRN are formatul prevăzut în anexa II.

4.Statele membre se asigură că fiecare nouă înregistrare este notificată de către autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național a statului membru de înregistrare autorităților naționale desemnate în temeiul articolului 15 alineatul (1) ale statelor membre indicate în înregistrare în conformitate cu punctul 2 litera (e) din anexa I imediat și cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare de la introducerea mențiunii în registrul național. O astfel de notificare are loc, de asemenea, în cazul în care, în temeiul articolului 10 alineatul (6), o entitate înregistrată transmite o modificare sau o completare a informațiilor menționate la punctul 2 litera (e) din anexa I. Notificarea conține denumirea entității înregistrate, numărul EIRN al acesteia și un link către registrele naționale în care a avut loc înregistrarea.

5.Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile responsabile cu menținerea registrelor naționale în statul membru în care se primește notificarea menționată la alineatul (4) introduc în registrul relevant informațiile prevăzute în notificarea respectivă imediat și cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare. Informațiile privind entitatea înregistrată nu sunt făcute publice dacă, în registrul național relevant al statului membru de înregistrare, aceste informații fac obiectul unei derogări de la publicare în conformitate cu articolul 12 alineatul (3).

6.Entitățile înregistrate nu fac obiectul niciunei alte cerințe de înregistrare în niciun alt stat membru pentru activitățile care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1).

7.Actele autorităților responsabile în legătură cu registrele naționale în temeiul alineatelor (1)-(5), inclusiv refuzul de a efectua o mențiune în registru sau de a emite un număr EIRN, fac obiectul căilor de atac administrative și judiciare. Această dispoziție se aplică și în cazul omisiunilor de a acționa în conformitate cu alineatele menționate.

8.În cazul în care o autoritate de supraveghere deține informații fiabile cu privire la faptul că o entitate nu s-a înregistrat în temeiul articolului 10 alineatele (1)-(3) într-un registru pentru care este competentă în temeiul articolului 15 alineatul (3), aceasta poate solicita entității respective să furnizeze informațiile strict necesare pentru a stabili dacă entitatea intră sub incidența articolului 3 alineatul (1).

9.În cazul în care o autoritate de supraveghere deține informații fiabile cu privire la posibila nerespectare de către o entitate înregistrată într-un registru pentru care este competentă în temeiul articolului 15 alineatul (3) a obligațiilor prevăzute în dispozițiile naționale adoptate în temeiul articolului 10, cum ar fi furnizarea de informații inexacte în înregistrare, aceasta poate solicita entității respective să furnizeze informațiile menționate la articolul 7 în măsura în care acest lucru este necesar pentru investigarea posibilei nerespectări a obligațiilor respective.

10.Solicitarea menționată la alineatele (8) și (9) include următoarele informații:

(a)o expunere a motivelor pentru investigarea posibilei nerespectări a obligațiilor;

(b)informațiile solicitate și motivele pentru care este necesar să se investigheze posibila nerespectare a obligațiilor;

(c)informații privind procedurile de control jurisdicțional disponibile.

11.În termen de 10 zile lucrătoare, entitatea căreia i se adresează solicitarea transmite informațiile solicitate în temeiul alineatelor (8) și (9) în mod complet și exact.

12.Solicitările menționate la alineatele (8) și (9) fac obiectul procedurilor de control jurisdicțional în statul membru al autorității de supraveghere solicitante.

Articolul 12
Accesul publicului

1.Statele membre pun la dispoziția publicului următoarele informații conținute în registrul național cu privire la o entitate înregistrată:

(a)informațiile furnizate de entitatea înregistrată în conformitate cu punctul 1 litera (a), litera (e), litera (f) subpunctele (i) și (ii), litera (h), litera (i), litera (j) și litera (k) și cu punctul 2 litera (a) subpunctul (i) și literele (b)-(h) din anexa I;

(b)numărul EIRN emis în temeiul articolului 11 alineatul (3);

(c)data înregistrării;

(d)data ultimei actualizări a informațiilor menționate la litera (a) de la prezentul alineat.

Publicarea sumei anuale furnizate de entitatea înregistrată în conformitate cu punctul 2 litera (c) din anexa I se realizează în conformitate cu grila prevăzută în anexa III.

2.Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) sunt prezentate într-un format ușor accesibil și citibil automat, vizibil în mod clar și ușor de utilizat, inclusiv prin folosirea unui limbaj simplu. Informațiile se pun la dispoziție într-un mod care să permită efectuarea de interogări, în cel puțin o limbă oficială a statului membru de înregistrare și într-o limbă oficială a Uniunii care este înțeleasă pe scară largă de un număr cât mai mare de cetățeni din Uniune.

3.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) pot solicita o derogare de la publicarea menționată la alineatul (1) printr-o cerere motivată corespunzător. Autoritatea de supraveghere ia decizia de limitare parțială sau totală a accesului publicului în cazul în care entitatea solicitantă demonstrează, ținând seama de circumstanțele fiecărui caz în parte, că acest lucru este justificat de un interes legitim, inclusiv de un risc major ca publicarea să expună o persoană la o încălcare a drepturilor sale fundamentale, în special a celor protejate de articolele 1, 2, 3, 4 sau 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În caz contrar, autoritatea de supraveghere ia o decizie de respingere a cererii.

4.Orice decizie luată în temeiul alineatului (3) face obiectul căilor de atac judiciare în statul membru de înregistrare. Statele membre se asigură că toate procedurile referitoare la căile de atac, inclusiv căile de atac judiciare, se desfășoară într-un termen rezonabil și că se ia cu promptitudine o decizie definitivă.

5.Statele membre se asigură că, din momentul în care se emite solicitarea menționată la alineatul (3) și până când decizia devine definitivă, informațiile la care se referă solicitarea respectivă nu sunt făcute publice.

6.Statele membre se asigură că, în cazul în care o decizie menționată la alineatul (3) a devenit definitivă, mențiunea din registrul național la care se referă decizia respectivă indică, după caz, că accesul publicului a fost limitat parțial sau total.

Articolul 13
Publicarea datelor agregate

1.Începând cu 31 martie [a anului următor termenului de transpunere] și până la 31 martie a fiecărui an ulterior, fiecare stat membru publică și transmite Comisiei un raport bazat pe informațiile furnizate de entitățile înregistrate în registrele lor naționale. Acest raport conține numai:

(a)date agregate privind sumele anuale primite în exercițiul financiar precedent pentru fiecare țară terță. Datele agregate respective ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate în temeiul punctului 2 literele (b) și (c) din anexa I;

(b)date agregate privind sumele anuale primite în exercițiul financiar precedent, pe categorii de organizații, pentru fiecare țară terță. Datele agregate respective ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate în temeiul punctului 1 litera (h) și al punctului 2 literele (b) și (c) din anexa I;

(c)numărul total al entităților din țări terțe care pot fi atribuite unei anumite țări terțe. Datele agregate respective ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate în temeiul punctului 2 litera (b) din anexa I;

(d)o listă a țărilor terțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) litera (b) punctul (ii).

2.Pe baza datelor transmise de statele membre în temeiul alineatului (1), Comisia publică, până la 31 mai a fiecărui an, un rezumat al datelor primite și enumeră țările terțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) litera (b) punctul (i).

3.În cazul în care este necesar să se asigure că informațiile furnizate în rapoartele publicate de statele membre continuă să furnizeze publicului datele agregate necesare pentru a înțelege domeniul de aplicare, amploarea și mijloacele de desfășurare ale activităților de reprezentare a intereselor desfășurate de entitățile care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1), precum și să se asigure că se poate întocmi lista țărilor terțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 16 alineatul (3) litera (b), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 pentru a modifica alineatul (1) prin modificarea listei de informații care trebuie incluse în rapoartele publicate de statele membre, având în vedere evoluțiile de pe piața serviciilor de reprezentare a intereselor, avizele, recomandările și rapoartele emise de grupul consultativ instituit în temeiul articolului 19 sau, dacă sunt disponibile, standardele și practicile internaționale relevante.

Articolul 14
Informații pentru funcționarii publici

1.Statele membre se asigură că entitățile înregistrate comunică numărul EIRN atunci când intră în contact cu funcționarii publici în contextul desfășurării activităților menționate la articolul 3 alineatul (1).

2.Statele membre se asigură că, în cazul în care entitățile înregistrate recurg la subcontractanți, subcontractanții furnizează numărul EIRN al entității înregistrate atunci când intră în contact cu funcționarii publici în contextul desfășurării activităților menționate la articolul 3 alineatul (1).

CAPITOLUL III – SUPRAVEGHERE ȘI ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGISLAȚIEI

Articolul 15
Autorități naționale competente

1.Fiecare stat membru desemnează:

(a)una sau mai multe autorități responsabile în legătură cu registrele naționale;

(b)una sau mai multe autorități de supraveghere.

2.Fiecare autoritate de supraveghere are acces la registrele naționale aflate sub responsabilitatea sa în scopul supravegherii respectării și al asigurării respectării obligațiilor prevăzute în prezenta directivă, precum și al schimbului de informații cu autoritățile de supraveghere din alte state membre și cu Comisia, în cazul în care este autorizată în acest sens în temeiul prezentei directive.

3.Fiecare autoritate de supraveghere este competentă în legătură cu entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) care au obligația de a se înregistra în temeiul articolului 10 alineatele (1), (2) și (3) în registrele naționale aflate sub responsabilitatea sa.

4.În cazul în care o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) nu a desemnat un reprezentant legal în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), este competentă orice autoritate de supraveghere dintr-un stat membru în care entitatea respectivă desfășoară o activitate de reprezentare a intereselor.

5.În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități de supraveghere, acesta se asigură că sarcinile fiecăreia dintre autoritățile respective sunt clar definite, precum și că acestea cooperează îndeaproape și cu eficacitate în îndeplinirea sarcinilor care le revin. Statele membre identifică autoritatea de supraveghere căreia îi pot fi adresate comunicările pentru a fi transmise mai departe autorității competente din cadrul statului membru respectiv.

6.Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere este independentă în exercitarea funcțiilor sale. În special, statele membre se asigură că personalul autorităților de supraveghere care acționează în exercitarea competențelor lor în temeiul prezentei directive:

(a)este în măsură să își îndeplinească atribuțiile independent, în afara influențelor politice și a influențelor externe de altă natură și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea guvernului sau a oricărei alte entități publice sau private;

(b)se abține de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea atribuțiilor care îi revin și cu exercitarea competențelor sale în temeiul prezentei directive.

7.Statele membre se asigură că autoritățile naționale desemnate în temeiul alineatului (1) dispun de toate mijloacele necesare pentru a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite în temeiul prezentei directive, inclusiv de resurse tehnice, financiare și umane suficiente.

8.Statele membre se asigură că, în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, autoritățile naționale desemnate în temeiul alineatului (1) se asigură că nu rezultă consecințe negative, cum ar fi stigmatizarea, din simplul fapt al înregistrării unei entități sau al adresării unei solicitări în legătură cu aceasta în temeiul articolului 16 alineatul (3).

9.Statele membre se asigură că autoritățile naționale desemnate în temeiul alineatului (1) pun la dispoziția publicului informații și explicații privind aplicarea prezentei directive, precum și avizele, recomandările sau rapoartele adoptate de grupul consultativ în temeiul articolului 19 alineatul (6).

10.Până la [un an de la intrarea în vigoare], statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre autoritățile naționale competente desemnate în conformitate cu alineatul (1). Comisia publică o listă a autorităților naționale competente.

Articolul 16
Solicitări de informații

1.Statele membre se asigură că respectiva competență a autorităților de supraveghere de a solicita entităților menționate la articolul 3 alineatul (1) să furnizeze informații este limitată de condițiile prevăzute la alineatele (2)-(9) din prezentul articol.

2.Numai autoritatea de supraveghere competentă în legătură cu entitatea în cauză poate adresa o solicitare în temeiul prezentului articol.

3.Cu excepția situațiilor menționate la articolul 11 alineatele (8) și (9), se poate adresa o solicitare numai în următoarele cazuri, iar aceasta trebuie să se limiteze la evidențele păstrate în conformitate cu articolul 7:

(a)entitatea înregistrată a primit o sumă anuală care depășește 1 000 000 EUR pentru o singură entitate dintr-o țară terță în exercițiul financiar precedent;

(b)acțiunile entității dintr-o țară terță în numele căreia acționează entitatea înregistrată pot fi atribuite unei țări terțe care a cheltuit, în unul dintre cele cinci exerciții financiare precedente și luând în considerare toate entitățile din țara terță ale căror acțiuni pot fi atribuite țării terțe respective, o sumă anuală agregată care depășește oricare dintre următoarele:

(i)8 500 000 EUR pentru activitățile de reprezentare a intereselor în Uniune;

(ii)1 500 000 EUR pentru activitățile de reprezentare a intereselor într-un singur stat membru;

cu excepția cazului în care entitatea înregistrată intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) litera (a) și a primit o sumă anuală agregată pentru toate activitățile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive mai mică de 25 000 EUR în exercițiul financiar precedent.

4.Solicitarea menționată la alineatul (3) conține următoarele elemente:

(a)o declarație care să indice care dintre condițiile prevăzute la alineatul (3) este îndeplinită;

(b)evidențele solicitate;

(c)informații privind procedurile de control jurisdicțional disponibile.

5.În cazul în care o autoritate de supraveghere, alta decât autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare, consideră că este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la alineatul (3), aceasta poate solicita autorității de supraveghere a statului membru de înregistrare să solicite entității înregistrate evidențele păstrate în conformitate cu articolul 7.

6.La primirea unei solicitări în temeiul alineatului (5) și în cazul în care consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3), autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare adresează o solicitare în conformitate cu alineatul (3) și transmite informațiile primite autorității de supraveghere solicitante. În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare a adresat, în ultimele 12 luni, o solicitare în conformitate cu alineatul (3) având ca obiect aceleași informații de la aceeași entitate înregistrată, aceasta transmite informațiile autorității de supraveghere solicitante fără a fi necesară adresarea unei noi solicitări.

În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3), aceasta furnizează autorității de supraveghere solicitante un răspuns în care explică motivele pentru care nu a solicitat sau nu a transmis informațiile în cauză.

7.În termen de 10 zile lucrătoare, entitatea căreia i se adresează solicitarea furnizează informațiile complete solicitate în temeiul alineatului (4) litera (b) într-un format clar, coerent și inteligibil.

8.Solicitările menționate la alineatul (3) fac obiectul procedurilor de control jurisdicțional în statul membru al autorității de supraveghere solicitante.

9.În cazul în care este necesar să se asigure că autoritățile de supraveghere pot solicita evidențe de la entități care sunt deosebit de susceptibile să influențeze elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune sau dintr-un stat membru, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 pentru a modifica pragurile financiare prevăzute la alineatul (3), având în vedere evoluția pieței activităților de reprezentare a intereselor sau avizele, recomandările sau rapoartele emise de grupul consultativ instituit în temeiul articolului 19 sau evoluția standardelor și practicilor internaționale relevante, dacă acestea sunt disponibile.

Articolul 17
Cooperarea transfrontalieră

1.Statele membre se asigură că autoritățile lor de supraveghere cooperează cu autoritățile de supraveghere ale tuturor celorlalte state membre, după cum este necesar.

2.Statele membre se asigură că, în cazul în care o autoritate de supraveghere are motive să suspecteze că o entitate în legătură cu care este competentă o autoritate de supraveghere a unui alt stat membru nu își respectă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, aceasta notifică autoritatea de supraveghere a statului membru respectiv.

3.Notificarea transmisă în temeiul alineatului (2) se motivează în mod corespunzător, este proporțională și indică cel puțin:

(a)informațiile care permit identificarea entității;

(b)o descriere a faptelor relevante, dispozițiile relevante ale prezentei directive și motivele pentru care autoritatea care transmite notificarea suspectează o încălcare a prezentei directive;

Notificarea poate include orice alte informații pe care autoritatea care transmite notificarea le consideră relevante, inclusiv, după caz, informații colectate din proprie inițiativă.

4.Statele membre se asigură că, în cazul în care o autoritate de supraveghere primește o notificare în temeiul alineatului (2), aceasta comunică, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult o lună de la primirea notificării, evaluarea sa cu privire la încălcarea suspectată autorității de supraveghere de la care s-a primit notificarea și, după caz, furnizează informații suplimentare cu privire la măsurile de investigare sau de asigurare a respectării legislației luate sau avute în vedere, în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) sau alineatul (9) și cu articolul 22, pentru a asigura respectarea prezentei directive.

5.În cazul în care autoritatea de supraveghere de la sediul principal nu deține suficiente informații pentru a acționa în urma notificării menționate la alineatul (2), aceasta poate solicita informații suplimentare de la autoritatea competentă care a transmis notificarea.

6.Cooperarea administrativă și schimburile de informații dintre autoritățile naționale desemnate în temeiul articolului 15 alineatul (1), precum și între autoritățile de supraveghere și Comisie în temeiul alineatelor (2), (4) și (5), al articolului 11 alineatul (4), al articolului 16 alineatele (5) și (6) și al articolului 18 din prezenta directivă se realizează prin intermediul sistemului IMI instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

Articolul 18
Schimbul de informații la nivel transfrontalier între autoritățile de supraveghere

1.Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a solicita autorităților de supraveghere ale altui stat membru următoarele informații, în cazul în care aceste informații sunt necesare în scopul exercitării cooperării transfrontaliere, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (2):

(a)informațiile transmise de o entitate înregistrată în conformitate cu articolul 10 alineatul (4);

(b)orice analize efectuate de o autoritate de supraveghere pe baza informațiilor menționate la litera (a).

2.Statele membre se asigură că, la primirea unei solicitări în temeiul alineatului (1), autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare transmite autorității de supraveghere solicitante informațiile cerute, cu excepția cazului în care consideră că nu sunt îndeplinite cerințele de la alineatul (1), caz în care transmite autorității de supraveghere solicitante un răspuns în care explică motivele pentru care nu a furnizat informațiile în cauză.

3.Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere furnizează Comisiei, la cererea acesteia, date agregate pe baza informațiilor furnizate de entitățile înregistrate în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) în scopul monitorizării punerii în aplicare a prezentei directive, inclusiv pentru pregătirea reuniunilor grupului consultativ menționat la articolul 19. Astfel de date agregate pot conține date cu caracter personal numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura o monitorizare eficace. În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, informațiile se transmit într-un format citibil automat.

4.Atunci când prelucrează date cu caracter personal în temeiul alineatelor (1)-(3), autoritățile de supraveghere acționează în calitate de operatori în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679, iar Comisia acționează în calitate de operator în sensul articolului 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2018/1725 în ceea ce privește propriile activități de prelucrare a datelor.

Articolul 19
Grupul consultativ

1.Se instituie un grup consultativ.

2.Grupul consultativ asistă Comisia prin îndeplinirea următoarelor sarcini:

(a)facilitează schimburile de informații și de bune practici și oferă consultanță cu privire la eventuale orientări referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește articolul 2 punctul 4 litera (b), articolul 3 alineatul (1) și articolul 20;

(b)facilitează schimburile de informații și de bune practici privind nevoile specifice ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii în sensul articolului 3 din Directiva 2013/34/UE;

(c)oferă consultanță cu privire la formatele recomandate pentru publicarea datelor agregate în conformitate cu articolul 13;

(d)raportează Comisiei orice divergențe în aplicarea prezentei directive;

(e)oferă consultanță cu privire la infrastructura tehnică recomandată pentru registrele naționale create și menținute în conformitate cu articolul 9.

3.Fiecare stat membru desemnează câte un reprezentant și un reprezentant supleant, care reprezintă autoritățile de supraveghere desemnate în temeiul articolului 15.

4.La reuniunile grupului consultativ, pot fi invitați să participe, în calitate de observatori, reprezentanți ai Parlamentului European sau ai statelor din Asociația Europeană a Liberului Schimb care sunt părți contractante la Acordul privind Spațiul Economic European 73 .

5.Comisia prezidează grupul consultativ și asigură secretariatul acestuia. Grupul consultativ își adoptă propriul regulament de procedură.

6.Grupul consultativ adoptă, cu majoritatea simplă a membrilor săi, avizele, recomandările sau rapoartele sale elaborate în contextul sarcinilor prevăzute la alineatul (2).

Articolul 20
Interzicerea eludării

Statele membre se asigură că este interzisă participarea deliberată și în cunoștință de cauză la activități care au drept scop sau efect eludarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 21
Raportarea încălcărilor și protecția persoanelor care efectuează raportarea

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura aplicarea Directivei (UE) 2019/1937 în cazul raportării unor încălcări ale prezentei directive, precum și pentru protecția persoanelor care raportează astfel de încălcări.

Articolul 22
Sancțiuni

1.Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile, limitate la amenzi administrative, pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în vederea transpunerii articolelor 6, 7, 8, 10, 11, 14, 16 și 20 de către entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) sau, după caz, de către reprezentantul legal al acestora. Normele respective respectă alineatele (2)-(6).

Sancțiunile se impun de către autoritatea de supraveghere competentă în legătură cu entitatea în cauză sau de către o autoritate judiciară, la cererea respectivei autorități de supraveghere.

2.Cuantumul maxim al sancțiunii financiare menționate la alineatul (1) care poate fi impus este, pentru întreprinderi, de 1 % din cifra de afaceri anuală obținută la nivel mondial în exercițiul financiar precedent, pentru alte entități juridice, de 1 % din bugetul anual al entității în conformitate cu cel mai recent exercițiu financiar încheiat și, pentru persoanele fizice, de 1 000 EUR.

3.Sancțiunile impuse în fiecare caz în parte trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive, ținând seama în special de natura, recurența și durata încălcării la care se referă măsurile respective, precum și, după caz, de capacitatea economică, tehnică și operațională a entității menționate la articolul 3 alineatul (1) care a comis încălcarea.

4.Înainte de a impune sancțiuni, autoritatea de supraveghere emite entității în cauză un avertisment sau o mustrare, în sensul că este foarte probabil ca aceasta să încalce sau că aceasta a încălcat dispozițiile prezentei directive, cu excepția situației în care încălcarea în cauză constituie o încălcare a articolului 20.

5.Statele membre se asigură că exercitarea de către autoritatea de supraveghere a competențelor sale în temeiul prezentului articol face obiectul unor garanții adecvate în conformitate cu legislația Uniunii și a statelor membre, care includ dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

CAPITOLUL IV – DISPOZIȚII FINALE

Articolul 23
Exercitarea delegării

1.Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 alineatul (9), la articolul 13 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la [data intrării în vigoare a prezentei directive].

3.Delegarea de competențe menționată la articolul 10 alineatul (9), la articolul 13 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (9) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe precizate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (9), al articolului 13 alineatul (3) sau al articolului 16 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 24
Modificarea adusă Directivei (UE) 2019/1937

Directiva (UE) 2019/1937 se modifică după cum urmează:

1.La articolul 2 alineatul (1) litera (a), se adaugă următorul nou punct (xi):

„(xi) normele pieței interne referitoare la transparență și la buna guvernanță;”;

2.În partea I din anexă se adaugă următoarea literă K:

„K. Articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (xi) – normele pieței interne referitoare la transparență și la buna guvernanță:

Directiva (UE) XXXX/XXXX a Parlamentului European și a Consiliului din XXXX de stabilire a unor cerințe armonizate pe piața internă privind transparența reprezentării intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 (referința din JO).”

Articolul 25
Raportare și revizuire

1.În termen de cel mult [12 luni de la termenul de transpunere], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.

2.În termen de cel mult [4 ani de la termenul de transpunere], Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări.

Evaluarea respectivă analizează eficacitatea și proporționalitatea directivei. Aceasta analizează, printre altele, necesitatea modificării domeniului de aplicare și eficacitatea garanțiilor prevăzute în directivă. Evaluarea poate fi însoțită, după caz, de propuneri legislative relevante.

3.Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 26
Transpunere

1.Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [optsprezece luni de la intrarea în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

3.În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea în moneda națională echivalentă sumelor menționate în prezenta directivă se obține prin aplicarea cursului de schimb publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabilește sumele respective.

În vederea conversiei în monedele naționale ale statelor membre care nu au adoptat moneda euro, sumele în euro specificate în prezenta directivă pot fi majorate sau diminuate cu maximum 5 % pentru a obține sume rotunde în monedele naționale.

Articolul 27
Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președinta Președintele

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei:

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.4.4.Indicatori de performanță

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu o mai bună coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de redistribuire

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Norme în materie de monitorizare și raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul „costurile controalelor ÷ valoarea fondurilor aferente gestionate”) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.5.Contribuțiile terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor cerințe armonizate pe piața internă privind transparența reprezentării intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

Piața internă și democrația

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei:

⌧ o acțiune nouă

◻ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 74

◻ prelungirea unei acțiuni existente

◻ o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

Obiectivul general al prezentei propuneri este asigurarea bunei funcționări a pieței interne a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe.

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

Obiectivul specific nr. 1

Prevederea unor măsuri de transparență armonizate pentru reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe

Obiectivul specific nr. 2

Asigurarea supravegherii eficace a obligațiilor stabilite prin directivă

Obiectivul specific nr. 3

Asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficiente între autoritățile naționale competente cu scopul de a asigura punerea în aplicare completă și eficace a directivei

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

O abordare strategică mai omogenă în întreaga UE în ceea ce privește activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe va oferi mai multă claritate și previzibilitate întreprinderilor, cetățenilor și altor părți interesate și va facilita funcționarea pieței interne.

Pentru statele membre:

Statele membre ar trebui să se asigure că există registre naționale de transparență pentru activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și că acestea vizează activitățile care intră în domeniul de aplicare al legislației. Statele membre care nu dispun în prezent de astfel de sisteme ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare un nou cadru de transparență și să instituie un registru. Aceasta ar include crearea, instituirea și întreținerea periodică a unui registru național accesibil publicului, precum și înființarea autorităților competente relevante. Celelalte state membre ar trebui să modifice regimurile de transparență existente care vizează reprezentarea intereselor în general. Amploarea acestor modificări va depinde de particularitățile parametrilor-cheie ai regimurilor existente, cum ar fi domeniul de aplicare, tipurile și natura cerințelor existente, precum și tipurile de mecanisme de monitorizare și de asigurare a respectării legislației.

Pe lângă instituirea unor regimuri și registre normative conforme, autoritățile statelor membre ar urma să participe la un grup consultativ la nivelul UE, precum și la cooperarea administrativă între autoritățile naționale competente. Pentru a limita sarcina administrativă, schimburile de informații dintre autoritățile naționale, precum și între autorități și Comisie ar urma să aibă loc prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („sistemul IMI”) pentru cooperarea administrativă între autoritățile competente din statele membre în domeniile de politică legate de piața unică.

Studiul realizat de Comisie pentru fundamentarea propunerii a estimat că autoritățile statelor membre ar urma să suporte costurile prezentate mai jos.

În primul rând, costurile de familiarizare sunt costuri unice de punere în aplicare suportate în anul 1 de către autoritățile tuturor celor 27 de state membre. Costurile totale sunt estimate la valori cuprinse între 1 500 EUR și 4 600 EUR pentru toate autoritățile statelor membre.

În al doilea rând, costurile de asigurare a unui registru corespunzător cuprind costurile echipamentelor necesare pentru crearea sau modificarea unui registru, precum și costurile anuale de întreținere. Studiul care sprijină inițiativa a estimat costurile de întreținere la valori cuprinse între 65 000 EUR și 585 000 EUR pentru toate cele 12 autorități ale statelor membre care nu dispun în prezent de instrumente informatice. În perioada cuprinsă între anii 2-10 din orizontul de timp de 10 ani, aceasta ar însemna o sumă cuprinsă între aproximativ 585 000 EUR și 5,27 milioane EUR. Pentru cele 15 state membre care dețin registre, studiul a estimat că actualizarea acestora pentru a include câmpuri de date privind aspectele reprezentării intereselor legate de țările terțe nu va conduce la o creștere semnificativă a costurilor de întreținere din cauza numărului limitat de entități care intră în domeniul de aplicare al intervenției. Prin urmare, costurile anuale de întreținere informatică pentru statele membre respective vor fi considerate costuri uzuale.

În al treilea rând, costul asigurării unui regim adecvat de gestionare, monitorizare și asigurare a respectării legislației, care ar putea viza autoritățile independente de supraveghere, include instituirea și gestionarea unui nou regim sau modificarea și gestionarea unui regim existent. Aceste costuri vor fi recurente între anul 2 și anul 10. Costurile estimate la nivelul Uniunii ar fi cuprinse între aproximativ 565 000 EUR și 848 000 EUR pe an și între 5,65 și 8,48 milioane EUR în orizontul de timp de 10 ani.

Pe de altă parte, realizarea inițiativei ar conduce la o serie de beneficii.

În primul rând, beneficiul principal constă în creșterea transparenței și a înțelegerii pieței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. De asemenea, consolidarea mecanismelor prin care autoritățile statelor membre fac schimb de informații ar favoriza o mai bună vizibilitate și supraveghere a activităților de reprezentare a intereselor țărilor terțe. Propunerea ar putea să promoveze încrederea între diferitele entități și să sporească încrederea sectorului public în rolul, intențiile și practicile entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe pe piața internă.

În al doilea rând și în plus față de aceste beneficii directe, se anticipează că existența unui regim juridic și a unor registre conexe pentru activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe ar putea avea efecte pozitive indirecte asupra sensibilizării cu privire la aspectele legate de reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe.

Este însă important să se sublinieze că anumite provocări nu ar dispărea, cum ar fi cele legate de monitorizare și de asigurarea respectării legislației, din cauza riscului ca operatorii necinstiți să nu se înregistreze și să acționeze în continuare într-un mod lipsit de etică.

Pentru entitățile private:

În primul rând, pentru entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor, obligațiile de păstrare a evidențelor ar consta într-o decizie inițială privind toate angajamentele potențiale pentru țările terțe, colectarea de informații esențiale privind entitatea din țara terță reprezentată și evaluarea diferitelor tipuri de riscuri asociate angajamentului potențial. Studiul realizat pentru Comisie, precum și procesul de consultare au constatat că mulți furnizori de servicii de reprezentare a intereselor la nivel comercial desfășoară deja anumite activități care ar putea constitui activități de păstrare a evidențelor, dar că acestea au adesea caracter informal. Ca atare, propunerea ar necesita formalizarea activităților existente de păstrare a evidențelor în contextul angajamentelor pentru țările terțe.

În al doilea rând, se preconizează și costuri de familiarizare cu noul cadru. Acestea ar urma să fie în principal costuri unice, suportate în primul an de aplicare a cadrului. Există două niveluri de costuri de familiarizare: costuri de familiarizare de bază și costuri de familiarizare extinsă. Costurile de familiarizare de bază presupun ca un număr mare de entități să petreacă o perioadă mică de timp parcurgând textul legislativ și eventualele orientări conexe. Studiul realizat pentru Comisie a estimat că aceste costuri s-ar situa între aproximativ 71,2 milioane EUR și 213,5 milioane EUR pentru toate entitățile care desfășoară pe piața internă activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, la aproximativ 20-60 EUR pe organizație. Costurile de familiarizare extinsă presupun ca un număr mult mai mic de entități vizate de inițiativă să petreacă mai mult timp parcurgând textul legislativ și eventualele orientări conexe, dar și pentru a evalua implicațiile practice, a elabora strategii de conformitate și a aloca responsabilitatea pentru sarcinile legate de conformitate. Aceste costuri s-ar situa între aproximativ 57 000 EUR și 256 000 EUR, la aproximativ 80-240 EUR pe organizație.

În al treilea rând, costurile administrative ar include costurile inițiale de înregistrare, costurile inițiale de actualizare a informațiilor și costurile recurente de publicare a informațiilor. În ceea ce privește costurile inițiale de înregistrare, informațiile privind obligațiile și formalitățile de înregistrare stabilite prin prezenta directivă ar urma să fie disponibile prin intermediul portalului digital unic, care, prin portalul web Your Europe, instituie un ghișeu unic care furnizează întreprinderilor și cetățenilor informații cu privire la normele și procedurile de pe piața unică la toate nivelurile de guvernare și acces direct, centralizat și ghidat la servicii de asistență și soluționare a problemelor, precum și la o gamă largă de proceduri administrative complet digitalizate. În plus, procedura de înregistrare este integral online și organizată în conformitate cu principiul „doar o singură dată” pentru a facilita reutilizarea datelor.

Studiul care a stat la baza elaborării propunerii a furnizat estimări diferite ale costurilor în funcție de dimensiunea entităților care vor intra în domeniul de aplicare al directivei. Per ansamblu, se estimează că aceste costuri se vor situa între 590 000 EUR și 3,5 milioane EUR, la aproximativ 828-3 314 EUR pe organizație. Se preconizează că, ulterior, aceste costuri vor rămâne constante de la an la an. În orizontul de timp de 10 ani avut în vedere, aceasta ar însemna un cost total cuprins între aproximativ 5,9 milioane EUR și 35,4 milioane EUR. În special, studiul a constatat că microentitățile vor suporta cele mai mici costuri. Mai precis, studiul a identificat faptul că 97,3 % din entitățile care intră în domeniul de aplicare al propunerii sunt microentități [definite ca având mai puțin de 10 angajați în echivalent normă întreagă (ENI)], preconizându-se că acestea vor suporta costuri medii de 828 EUR pe entitate.

În al patrulea rând, în ceea ce privește activitățile de păstrare a evidențelor, observațiile primite în cursul realizării studiului sugerează că respectivele costuri asociate acestor activități ar putea fi caracterizate drept costuri uzuale, așadar neadăugând costuri suplimentare intervenției.

Pe de altă parte, propunerea va aduce și o serie de beneficii pentru entitățile care desfășoară pe piața internă activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe și care intră în domeniul său de aplicare.

În primul rând, această eliminare a fragmentării existente ar facilita furnizarea de servicii în mai multe state membre, deoarece ar fi necesară o singură înregistrare. Sar simplifica astfel semnificativ procesul de intrare pe o nouă piață sau de desfășurare a unei activități transfrontaliere în Uniune pentru desfășurarea de activități de reprezentare a intereselor.

În al doilea rând, propunerea ar urma să creeze condiții de concurență echitabile și să sporească securitatea juridică pentru activitățile de reprezentare a intereselor pentru țările terțe. Acest lucru ar urma să se realizeze prin impunerea obligației ca toți participanții la piață să respecte norme clare de participare pe piață, de exemplu prin obligațiile de înregistrare și de furnizare a acelorași informații, precum și să desfășoare activități armonizate de păstrare a evidențelor. În acest mod, s-ar asigura că toți operatorii economici sunt supuși acelorași norme în întreaga piață internă și sar elimina fragmentarea existentă a normelor.

În al treilea rând, propunerea ar contribui la normalizarea activităților legitime de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe printr-un nivel sporit de transparență și de încredere în acest sector. S-ar obține astfel răspunsuri la întrebări importante, cum ar fi cine încearcă să influențeze procesul decizional politic și cu privire la ce aspecte, și s-ar încuraja un comportament etic.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

Punerea în aplicare a prezentei propuneri va urma o abordare etapizată. La intrarea în vigoare a prezentei directive, vor începe mai întâi lucrările de adaptare a sistemului IMI la nevoile directivei, în vederea conectării autorităților competente ale statelor membre înainte de expirarea perioadei de transpunere.

Un calendar provizoriu de punere în aplicare poate fi următorul:

– 2024 – intrarea în vigoare a directivei și adaptarea IMI;

– 2025/2026 – transpunerea și aplicarea de către statele membre.

Motivele acțiunii la nivelul Uniunii (ex-ante)

Mai multe state membre au legiferat sau sunt pe cale să legifereze în domeniul transparenței reprezentării intereselor. Întrucât aceste norme diferă în ceea ce privește domeniul de aplicare, conținutul și efectele, rezultă un cadru neuniform de norme naționale care riscă să se agraveze, în special în ceea ce privește reprezentarea intereselor în numele țărilor terțe. Acest lucru pune în pericol exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii în Uniune. Problema poate fi soluționată numai printr-o intervenție la nivelul Uniunii, deoarece reglementarea la nivel național ar urmări să asigure transparența activităților de reprezentare a intereselor în viața publică a statului respectiv, existând așadar prea puțină preocupare pentru barierele apărute în calea activităților transfrontaliere de reprezentare a intereselor. De asemenea, normele naționale nu ar aborda în mod sistematic acțiunile țărilor terțe care urmăresc să influențeze în mod disimulat procesul decizional din Uniune.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

Dovezile pe care se bazează prezenta propunere provin din cercetări interne și externe, din activități de consultare ample și din reuniuni bilaterale cu părțile interesate, fiind susținute și de un studiu extern.

S-au luat în considerare orientări ale unor organisme internaționale de standardizare, printre care Consiliul Europei sau Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Acestea au recomandat în special reglementarea juridică a activităților de lobby în contextul procesului decizional public, precum și transparența și integritatea activităților de lobby și a finanțării străine, reamintind totodată importanța respectării drepturilor fundamentale.

Propunerea se bazează, de asemenea, pe terminologia și pe conceptele utilizate în contextul Registrului de transparență al UE.

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

Prezenta propunere face parte dintr-un pachet de măsuri menite să apere democrația împotriva influențelor străine disimulate, anunțat de președinta von der Leyen în discursul din 2022 privind starea Uniunii. Pachetul completează acțiunile deja întreprinse la nivelul UE în cadrul Planului de acțiune pentru democrația europeană. Pe lângă prezenta inițiativă, pachetul cuprinde măsuri specifice privind aspecte electorale înainte de alegerile pentru Parlamentul European și măsuri de stimulare a unui spațiu civic favorabil și de promovare a unei implicări incluzive și eficace a autorităților publice în raport cu organizațiile societății civile și cu cetățenii. Toate aceste măsuri vizează consolidarea rezilienței democratice din interior.

Propunerea face parte dintr-un set de inițiative care reflectă o abordare proactivă a integrării valorilor Uniunii în societatea europeană. Începând din 2020, ciclul raportului anual privind statul de drept explorează legile și instituțiile care stau la baza funcționării democrațiilor. În plus, recenta inițiativă anticorupție urmărește să protejeze democrația și societatea de impactul coroziv al corupției.

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de redistribuire

Costurile necesare pentru adaptarea IMI astfel încât să facă posibilă cooperarea administrativă între autoritățile naționale competente prevăzute în prezenta propunere vor fi finanțate din programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (CEDV).

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

◻ durată limitată

–◻ în vigoare de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻ Impactul financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

⌧ durată nelimitată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2024 până în 2025/2026,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Metoda (metodele) de execuție a bugetului planificată (planificate)

⌧ Gestiune directă asigurată de Comisie

–⌧ prin intermediul departamentelor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–◻ prin intermediul agențiilor executive

◻ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor sau persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

Propunerea va utiliza sistemul IMI pentru cooperarea administrativă dintre autoritățile competente ale statelor membre.

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Norme în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile.

Punerea în aplicare a directivei va fi revizuită la un an de la termenul de transpunere a acesteia. Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport privind constatările identificate.

La patru ani de la termenul de transpunere a acesteia, Comisia va efectua o evaluare a directivei.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

Cooperarea administrativă dintre autoritățile naționale competente prevăzută în propunere va utiliza sistemul IMI deja existent, gestionat de către Comisie (DG GROW). În acest scop, directiva propusă extinde domeniul de aplicare al IMI, ceea ce presupune utilizarea de resurse pentru a adapta sistemul IMI la nevoile directivei propuse.

Prezenta propunere nu modifică modul de gestiune, mecanismul de punere în aplicare a finanțării, modalitățile de plată și strategia de control deja instituite pentru sistem și utilizate de Comisie.

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

Principalul risc identificat se referă la depășirile de timp și de costuri din cauza unor probleme neprevăzute legate de implementarea informatică în ceea ce privește adaptarea sistemului IMI. Acest risc este atenuat de faptul că sistemul IMI este deja instituit și că departamentul relevant al Comisiei are experiență anterioară în ceea ce privește adaptarea sistemului la nevoi operaționale noi.

Prezenta inițiativă nu influențează raportul cost-eficacitate al controalelor existente efectuate de Comisie.

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

Prezenta fișă financiară legislativă se referă la cheltuielile cu personalul și cu achizițiile publice, pentru acest tip de cheltuieli aplicându-se norme standard.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual	Linia bugetară	Tipul de cheltuieli	Contribuție
	Număr	Dif./Nedif. 75	din partea țărilor AELS 76	din partea țărilor candidate și potențial candidate 77	din partea altor țări terțe	alte venituri alocate
2b	07 06 04: Protejarea și promovarea valorilor Uniunii	Dif.	NU	NU	NU	NU

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–⌧ Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos 78 :

Alocările deja disponibile în cadrul programării financiare a programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” vor sprijini această inițiativă.

milioane EUR (cu trei zecimale)

Rubrica din cadrul financiar
multianual

„Reziliență și valori”

DG JUST

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL (* potrivit actualului CFM 79 )

 Credite operaționale

07 06 04: Protejarea și promovarea valorilor Uniunii

Angajamente

(1a)

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

Plăți

(2a)

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice 80

(3)

TOTAL credite
pentru DG JUST

Angajamente

=1a+1b+3

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

Plăți

=2a+2b

+3

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

 TOTAL credite operaționale

Angajamente

(4)

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

Plăți

(5)

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

□ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice

(6)

TOTAL credite
la RUBRICA 2b
din cadrul financiar multianual

Angajamente

=4+6

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

Plăți

=5+6

0,125

0,125

0,025

0,025

0,3

Rubrica din cadrul financiar
multianual

„Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu trei zecimale)

	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
DG JUST
 Resurse umane	0,513	0,513	0,513	0,513	2,052
 Alte cheltuieli administrative			0,05	0,05	0,1
TOTAL DG JUST	0,513	0,513	0,563	0,563	2,152

TOTAL credite
pentru RUBRICA 7
din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

0,513

0,513

0,563

0,563

2,152

milioane EUR (cu trei zecimale)

		Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
TOTAL credite la RUBRICA 2b și 7 din cadrul financiar multianual	Angajamente	0,638	0,638	0,588	0,588	2,452
	Plăți	0,638	0,638	0,588	0,588	2,452

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

A se indica obiectivele și realizările 			Anul 2024		Anul 2025		Anul 2026		Anul 2027		Anul 2028			Anul 2029			Anul 2030		TOTAL
	REALIZĂRI
	Tip 81	Costuri medii	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.		Costuri	Nr.		Costuri	Nr. total	Costuri totale
OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 3 82
Dezvoltarea modulului IMI	Sistem informatic	0,125	1	0,125	1	0,125													1	0,25
Întreținerea modulului IMI	Sistem informatic						1	0,025	1	0,025									1	0,05
Subtotal pentru obiectivul specific nr. 3			1	0,125	1	0,125	1	0,025	1	0,025									2	0,3
TOTALURI			1	0,125	1	0,125	1	0,025	1	0,025									2	0,3

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

– Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL

RUBRICA 7
din cadrul financiar multianual

Resurse umane

0,513

0,513

0,513

0,513

2,052

Alte cheltuieli administrative

0,05

0,05

0,1

Subtotal RUBRICA 7
din cadrul financiar multianual

0,513

0,513

0,563

0,563

2,152

În afara RUBRICII 7 83
din cadrul financiar multianual

Resurse umane

Alte cheltuieli
cu caracter administrativ

Subtotal
în afara RUBRICII 7
din cadrul financiar multianual

TOTAL

0,513

0,513

0,563

0,563

2,152

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

– Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări exprimate în echivalent normă întreagă

		Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027
20 01 02 01 (la sediu și în reprezentanțele Comisiei)		3	3	3	3
20 01 02 03 (în delegații)
01 01 01 01 (cercetare indirectă)
01 01 01 11 (cercetare directă)
Alte linii bugetare (a se preciza)
20 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”)
20 02 03 (AC, AL, END, INT și JPD în delegații)
XX 01 xx yy zz 84	– la sediu
	– în delegații
01 01 01 02 (AC, END, INT – cercetare indirectă)
01 01 01 12 (AC, END, INT – cercetare directă)
Alte linii bugetare (a se preciza)
TOTAL		3	3	3	3

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor de efectuat:

Funcționari și personal temporar	3 ENI pentru secretariatul grupului consultativ, precum și pentru a asista echipa IMI în ceea ce privește contribuțiile operaționale și în materie de politici, atât în timpul implementării proiectului, cât și după ce modulul IMI a devenit funcțional.
Personal extern

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

Propunerea/inițiativa:

– poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM).

Pentru a sprijini această inițiativă, Comisia va utiliza fonduri deja disponibile din cadrul programării financiare a programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”.

–◻ necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM.

–◻ impune revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților

Propunerea/inițiativa:

– nu prevede cofinanțare din partea terților

–◻ prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

	Anul N 85	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (a se vedea punctul 1.6)	Total
A se preciza organismul care asigură cofinanțarea
TOTAL credite cofinanțate

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

– Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻ Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻ asupra resurselor proprii

–◻ asupra altor venituri

–vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli ◻

milioane EUR (cu trei zecimale)

Linia bugetară pentru venituri:	Credite disponibile pentru exercițiul financiar în curs	Impactul propunerii/inițiativei 86
		Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (a se vedea punctul 1.6)
Articolul ………….

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

(1) O analiză cuprinzătoare a cadrelor legislative existente în statele membre este prezentată în anexa 6 la evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere [SWD(2023) 663 final].

(2) A se vedea evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere.

(3) OCDE (2021), Lobbying in the 21st Century: Transparency, Integrity and Access (Activitățile de lobby în secolul XXI. Transparență, integritate și acces), OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/c6d8eff8-en , p. 43.

(4) Termenul „ingerințe străine” este utilizat pentru a diferenția activitățile de influențare care fac parte integrantă din relațiile diplomatice de ingerințele străine, și anume activitățile desfășurate de un actor statal străin sau în numele acestuia, care sunt coercitive, disimulate, înșelătoare sau corupte și care contravin suveranității, valorilor și intereselor Uniunii.

(5) OCDE (2021), Lobbying in the 21st Century: Transparency, Integrity and Access (Activitățile de lobby în secolul XXI. Transparență, integritate și acces), OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/c6d8eff8-en , p. 44.

(6) OCDE (2021), Lobbying in the 21st Century: Transparency, Integrity and Access (Activitățile de lobby în secolul XXI. Transparență, integritate și acces), OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/c6d8eff8-en , p. 45.

(7) A se vedea sondajul Eurobarometru Flash 528 privind cetățenia și democrația.

(8) Din 2019, Parlamentul European a înființat două comisii speciale, INGE și INGE2, privind ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii Europene, inclusiv privind dezinformarea, și privind consolidarea integrității, transparenței și responsabilității în Parlamentul European, care au adoptat rezoluții în acest domeniu. A se vedea Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2022 referitoare la ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii Europene, inclusiv dezinformarea [2020/2268(INI)], Rezoluția Parlamentului European din 13 iulie 2023 referitoare la recomandările de reformă a normelor Parlamentului European privind transparența, integritatea, răspunderea și combaterea corupției [2023/2034(INI)], Rezoluția Parlamentului European din 1 iunie 2023 referitoare la ingerințele externe în toate procesele democratice din Uniunea Europeană, inclusiv dezinformarea [2022/2075(INI)].

(9) Concluziile Consiliului privind eforturi complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride, 10 decembrie 2019, 14972/19; Concluziile Consiliului privind abordarea globală a cercetării și a inovării ‒ Strategia Europei privind cooperarea internațională într-o lume în schimbare, 28 septembrie 2021, 12301/21; Concluziile Consiliului privind acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine, 18 iulie 2022, 11173/22.

(10) Uniunea condamnă în mod constant orice limitare nejustificată a libertăților fundamentale și restricțiile privind spațiul civic și politic care încalcă dreptul internațional al drepturilor omului, inclusiv așanumitele „legi privind agenții străini”. A se vedea, de exemplu, „Rusia: Declarația Înaltului Reprezentant, în numele UE, cu ocazia celei de a zecea aniversări a introducerii Legii privind agenții străini”, disponibilă la adresa: https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2022/07/20/russia-declaration-by-the-high-representative-on-behalf-of-the-eu-on-the-10th-anniversary-of-the-introduction-of-the-law-on-foreign-agents/ , Georgia: Statement by the High Representative on the adoption of the Georgian “foreign influence” law (Georgia: Declarația Înaltului Reprezentant privind adoptarea legii georgiene privind „influența străină”), disponibilă la adresa: https://www.eeas.europa.eu/eeas/georgia-statement-high-representative-adoption-%E2%80%9Cforeign-influence%E2%80%9D-law_en și comunicatul „EU in BiH on recent developments in the RS” (UE în Bosnia și Herțegovina cu privire evoluțiile recente din Republica Srpska), disponibil la adresa: https://www.eeas.europa.eu/delegations/bosnia-and-herzegovina/eu-bih-recent-developments-rs_en?s=219 .

(11) Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică [COM(2021) 731 final].

(12) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2065/oj ).

(13) Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2022 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne (Legea europeană privind libertatea mass-mediei) și de modificare a Directivei 2010/13/UE [COM(2022) 457 final].

(14) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor massmedia audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/13/oj ).

(15) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2014/1141/oj ).

(16) https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/rule-law-mechanism_ro .

(17) În Raportul din 2022 privind statul de drept, alte recomandări privind activitățile de lobby au vizat DE, EE, IE, FR, HR, IT, LV, LU, HU, NL și PL.

(18) Recomandările suplimentare se referă la DE, CZ, DK, DE, IE, ES, FR, HR, IT, LV, LU, HU, NL, AT, PL, RO și SK.

(19) Propunere de directivă privind combaterea corupției, de înlocuire a Deciziei-cadru 2003/568/JAI a Consiliului și a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene și de modificare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului [COM(2023) 234 final].

(20) https://commission.europa.eu/document/aa3bc4a8-50b7-425a-a81c-e7360e01a24d_ro .

(21) https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/european-democracy-action-plan_ro .

(22) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/speech_22_5493 .

(23) COM(2023) 630 final, C(2023) 8626 final și C(2023) 8627 final.

(24) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/1937/oj ).

(25) Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind asociațiile transfrontaliere europene [COM(2023) 516 final], care abordează fragmentarea normelor naționale pentru asociații și organizații non-profit în întreaga Uniune și facilitează activitățile transfrontaliere ale acestora pe piața internă.

(26) Regulamentul (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind subvențiile străine care denaturează piața internă (JO L 330, 23.12.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2560/oj ), care urmărește să instituie un cadru armonizat care să abordeze denaturările concurenței pe piața internă cauzate, direct sau indirect, de subvențiile străine.

(27) Regulamentul (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune (JO L 79I, 21.3.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/452/oj ) oferă un cadru al Uniunii pentru examinarea investițiilor directe din țări terțe din motive de securitate sau de ordine publică.

(28) Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p. 15, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2464/oj ). Aceasta se aplică tuturor societăților cu răspundere limitată (SRL) care nu sunt IMM-uri, astfel cum sunt definite în directiva contabilă, și tuturor societăților SRL cotate pe o piață reglementată (inclusiv IMM-urile cotate la bursă), însă excluzând microîntreprinderile.

(29) A se vedea Hotărârea din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul European și Consiliul, C-156/21, ECLI:EU:C:2022:97, în care Curtea a hotărât că Uniunea trebuie să fie în măsură, în limitele atribuțiilor sale prevăzute de tratate, să își apere valorile.

(30) A se vedea și Hotărârea din 10 decembrie 2002, British American Tobacco (Investments) și Imperial Tobacco, C-491/01, ECLI:EU:C:2002:741, punctul 75.

(31) Studiul va fi disponibil la adresa https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/eu-citizenship/democracy-and-electoral-rights/studies_en .

(32) https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/13744-Transparenta-cu-privire-la-ingerintele-disimulate-ale-tarilor-terte_ro .

(33) Sondajul Eurobarometru Flash 522 privind democrația.

(34) Sondajul Eurobarometru Flash 528 privind cetățenia și democrația.

(35) A se vedea evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere.

(36) Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2022 referitoare la ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii Europene, inclusiv dezinformarea [2020/2268(INI)].

(37) A se vedea, de exemplu, Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2019 privind eforturi complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride (14972/19), Concluziile Consiliului din 28 septembrie 2021 privind abordarea globală a cercetării și a inovării ‒ Strategia Europei privind cooperarea internațională într-o lume în schimbare (12301/21), Concluziile Consiliului din 18 iulie 2022 privind acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine (11429/22) și Concluziile Consiliului din 10 martie 2023 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE; rolul spațiului civic în protejarea și promovarea drepturilor fundamentale în UE (7388/23).

(38) Cum ar fi principiile pentru transparență și integritate în activitățile de lobby elaborate de OCDE sau recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind reglementarea juridică a activităților de lobby în contextul procesului decizional public [CM/Rec(2017)2].

(39) SWD(2023) 663 final.

(40) SEC(2023) 637.

(41) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2003, Österreichischer Rundfunk și alții, C‑465/00, C‑138/01 și C‑139/01, EU:C:2003:294, punctele 73-75 și 87-89, Hotărârea din 9 noiembrie 2010, Volker und Markus Schecke și Eifert, C‑92/09 și C‑93/09, EU:C:2010:662, punctele 56-58 și 64, și Hotărârea din 2 octombrie 2018, Ministerio Fiscal, C‑207/16, EU:C:2018:788, punctele 48 și 51.

(42) Hotărârea Curții de Justiție din 22 noiembrie 2022, Luxembourg Business Registers, cauzele conexate C-37/20 și C-601/20, EU:C:2022:912, punctele 42-44.

(43) Hotărârea din 22 noiembrie 2022, Luxembourg Business Registers, cauzele conexate C-37/20 și C601/20, EU:C:2022:912, punctele 45-63 și jurisprudența citată.

(44) Astfel cum a afirmat Comisia de la Veneția, „activitățile de lobby se situează (...) între activitățile partidelor politice și activitățile obișnuite ale ONG-urilor. (...) Publicul are un interes clar să cunoască actorii care desfășoară activități de lobby și care au acces la procesul decizional guvernamental în scopul influențării sale, inclusiv sursele lor financiare interne sau străine”. Raportul Comisiei de la Veneția privind finanțarea asociațiilor [CDL-AD(2019)002], punctul 105.

(45) A se vedea, prin analogie, Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria (Transparență asociativă), C78/18, EU:C:2020:476, punctul 79.

(46) Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria (Transparență asociativă), C-78/18, EU:C:2020:476, punctul 112.

(47) Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria (Transparență asociativă), C-78/18, EU:C:2020:476, punctul 114.

(48) Raportul Comisiei de la Veneția privind finanțarea asociațiilor [CDL-AD(2019)002], punctul 147.

(49) Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria (Transparență asociativă), C-78/18, EU:C:2020:476, punctul 79.

(50) Raportul Comisiei de la Veneția privind finanțarea asociațiilor [CDL-AD(2019)002], punctul 105.

(51) Propunerea include o clauză de prevenire a eludării pentru a evita abuzurile (de exemplu remunerarea disimulată pentru un serviciu de reprezentare, înființarea de societăți cu scopul de a ascunde legăturile cu guvernele țărilor terțe sau repartizarea artificială a activităților între mai multe entități, cu scopul de a nu atinge pragurile stabilite de directivă).

(52) În baza înregistrării, aceste entități ar trebui să furnizeze numărul de înregistrare numai atunci când intră în contact cu funcționarii publici, nu și cu publicul larg.

(53) În timpul înregistrării, nu se va solicita specificarea sumei exacte. Entitățile vizate ar urma să indice în ce interval (de exemplu: de la 25 000 EUR până la <50 000 EUR sau de la 50 000 EUR până la <100 000 EUR) s-ar încadra suma anuală. Informațiile privind sumele anuale declarate vor fi făcute publice utilizând intervale mai ample, în concordanță cu nivelul de detaliere necesar pentru informarea cetățenilor, a reprezentanților acestora și a altor părți interesate.

(54) Declarația de la Bonn privind libertatea cercetării științifice din 20 octombrie 2020.

(55) Hotărârea Curții de Justiție din 22 ianuarie 2013, Sky Österreich GmbH/Österreichischer Rundfunk, C283/11, EU:C:2013:28, punctul 46.

(56) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/1937/oj ).

(57) JO C […], […], p. […].

(58) JO C […], […], p. […].

(59) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2065/oj ).

(60) Regulamentul (UE) XXXX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului din XXXX de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne (Legea europeană privind libertatea mass-mediei) și de modificare a Directivei 2010/13/UE (JO L XX, XX.XX.XXXX, p. XX, ELI: XXX).

(61) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/13/oj ).

(62) Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1724/oj ).

(63) Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI”) (JO L 316, 14.11.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1024/oj ).

(64) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/1937/oj ).

(65) JO L 123, 12.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_interinstit/2016/512/oj .

(66)

Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/34/oj ).

(67)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj ).

(68)

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1725/oj ).

(69)

Regulamentul (UE) 2022/2560 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind subvențiile străine care denaturează piața internă (JO L 330, 23.12.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2560/oj ).

(70)

JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(71) XXXX.

(72) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități și de instituire a unor măsuri speciale tranzitorii aplicabile funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/1968/259(1)/oj ).

(73) Acordul privind Spațiul Economic European (JO L 1, 3.1.1994, p. 3, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_internation/1994/1/oj ).

(74) Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(75) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(76) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(77) Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(78) Acțiunile propuse vor fi finanțate în cadrul pachetelor financiare alocate programului de cheltuieli relevant pentru perioada 2021-2027 și nu vor necesita resurse financiare suplimentare din bugetul Uniunii.

(79) Implicațiile financiare viitoare ale acestei inițiative pentru anii de după 2027 nu aduc atingere CFM de după 2027.

(80) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor Uniunii (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(81) Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de exemplu: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(82) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”.

(83) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor Uniunii (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(84) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(85) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(86) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.

 TOTAL credite operaționale	Angajamente	(4)	0,125	0,125	0,025	0,025	0,3
	Plăți	(5)	0,125	0,125	0,025	0,025	0,3
□ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice		(6)
TOTAL credite la RUBRICA 2b din cadrul financiar multianual	Angajamente	=4+6	0,125	0,125	0,025	0,025	0,3
	Plăți	=5+6	0,125	0,125	0,025	0,025	0,3

RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual
Resurse umane	0,513	0,513	0,513	0,513	2,052
Alte cheltuieli administrative			0,05	0,05	0,1
Subtotal RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual	0,513	0,513	0,563	0,563	2,152

În afara RUBRICII 7 83 din cadrul financiar multianual
Resurse umane
Alte cheltuieli cu caracter administrativ
Subtotal în afara RUBRICII 7 din cadrul financiar multianual