COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.12.2023

COM(2023) 796 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea la nivelul UE a proiectelor de planuri naționale actualizate privind energia și clima








Un pas important către realizarea obiectivelor mai ambițioase în materie de energie și climă pentru 2030 prevăzute în Pactul verde european și în planul REPowerEU

1INTRODUCERE – PLANURILE NAȚIONALE INTEGRATE PRIVIND ENERGIA ȘI CLIMA: UN PAS IMPORTANT CĂTRE REALIZAREA OBIECTIVELOR PACTULUI VERDE ȘI ALE PLANULUI REPOWEREU

Ultimii ani au demonstrat în mod clar necesitatea ca UE să continue și să avanseze mai rapid pe calea către neutralitatea climatică și să construiască un sistem energetic rezilient și o economie care să fie atât competitivă, cât și durabilă. Noile recorduri de temperatură la nivel global și fenomenele meteorologice extreme mai frecvente sunt dovezi ale accelerării crizei climatice. După pandemie, revenirea războiului pe continentul european și cea mai gravă criză energetică mondială din ultimele decenii au amenințat securitatea energetică și accesibilitatea prețurilor la energie, precum și stabilitatea economică în Europa. Ca răspuns la aceste amenințări, UE a întreprins acțiuni decisive prin accelerarea punerii în aplicare a Pactului verde european, precum și prin adoptarea în timp record a pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” și a planului REPowerEU. Acum este momentul ca Uniunea, împreună cu statele membre, să pună în aplicare aceste angajamente, sprijinind în același timp gospodăriile și întreprinderile și transformând economia UE într-o economie rezilientă și adaptată exigențelor viitorului.

Începând din 2018, statele membre ale UE au utilizat Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice 1 drept bază pentru un sistem de guvernanță cuprinzător pentru a îndeplini țintele și obiectivele UE în materie de climă și energie pentru 2030 și pentru a construi o uniune energetică rezilientă și capabilă să facă față provocărilor viitoare.

Planurile naționale privind energia și clima (PNEC) reprezintă principalul instrument de planificare strategică a politicilor, prin care statele membre pot descrie modul în care vor îndeplini obiectivele și țintele stabilite în cadrul uniunii energetice și se vor menține pe drumul cel bun în vederea realizării neutralității climatice și a rezilienței până în 2050. Ele oferă previzibilitate investițiilor pe termen scurt, mediu și lung și reprezintă un instrument-cheie pentru mobilizarea investițiilor masive necesare pentru atingerea obiectivului colectiv al neutralității climatice. Planurile contribuie la asigurarea faptului că tranziția UE este justă din punct de vedere social, asigură securitatea energetică și accesibilitatea prețurilor.

La sfârșitul anului 2019, statele membre și-au prezentat planurile naționale finale privind energia și clima. În 2023, acestea și-au revizuit și actualizat pentru prima dată planurile naționale privind energia și clima pentru a îndeplini țintele și obiectivele sporite în materie de energie și climă din cadrul Pactului verde european, al Legii europene a climei, al pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” și al planului REPowerEU din 2022. Planurile actualizate iau în considerare provocările tot mai mari pentru o uniune energetică mai rezilientă, inclusiv consecințele războiului din Ucraina, și reflectă angajamentele internaționale ale UE în temeiul Acordului de la Paris.

În urma numeroaselor provocări globale care au apărut în ultimii ani, Comisia a instituit, de asemenea, Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) pentru a construi economii ale UE mai durabile și mai reziliente. Cu 23 de capitole privind REPowerEU adoptate ca parte a planurilor de redresare și reziliență ale statelor membre și 27 de planuri de redresare și reziliență revizuite, un procent de peste 42 % (275 de miliarde EUR) din alocarea totală revizuită din MRR va finanța investiții și reforme care sprijină tranziția verde și planul REPowerEU. Aceste reforme contribuie în mod direct la obiectivele PNEC. PNEC actualizat trebuie să exploreze pe deplin posibilitățile de sinergie cu planurile de redresare și reziliență.

PNEC-urile actualizate oferă statelor membre cadrul adecvat pentru a-și îndeplini angajamentele și pentru a atinge obiectivele pentru 2030 de reducere internă netă a emisiilor de GES cu cel puțin 55 %, de asigurare a unei ponderi minime a energiei din surse regenerabile de 42,5 %, cu scopul de a ajunge într-un final la 45 % și de reducere a consumului final de energie la nivelul UE cu 11,7 %.

Cu planuri solide, tranziția climatică și cea energetică pot deveni o strategie de creștere economică pentru continentul nostru, făcând tranziția compatibilă cu un viitor economic stabil, inovator și prosper și care creează locuri de muncă reziliente și adaptate exigențelor viitorului. În cadrul dialogului iterativ cu statele membre cu privire la planurile lor naționale actualizate privind energia și clima, Comisia va pune un accent reînnoit și mai puternic pe competitivitate, inovare și investiții în cadrul uniunii energetice, inclusiv pe un mediu de reglementare simplificat.

În prezent, Comisia a evaluat cele 21 de proiecte de planuri actualizate prezentate de statele membre până la jumătatea lunii noiembrie 2 . Deși majoritatea statelor membre și-au prezentat proiectele de planuri actualizate, Comisia regretă întârzierea semnificativă în prezentarea mai multor proiecte de planuri 3 , ceea ce a compromis în mod semnificativ procesul și invită toate statele membre să respecte termenul-limită pentru prezentarea planurilor finale, respectiv luna iunie 2024.

Evaluarea Comisiei arată că statele membre se află pe drumul cel bun, dar că există în continuare decalaje ale nivelurilor de ambiție în ceea ce privește atingerea țintelor și obiectivelor mai ambițioase pentru 2030, convenite recent, în cadrul politicilor privind clima și energia. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere timpul scurt dintre finalizarea pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” și prezentarea proiectelor de PNEC actualizate. Lecțiile învățate în cadrul procesului constructiv și iterativ al statelor membre și al Comisiei de elaborare a proiectelor de PNEC vor fi utile în identificarea celor mai bune practici și a domeniilor în care sunt necesare acțiuni suplimentare.

Împreună cu prezenta comunicare, Comisia publică evaluări individuale și recomandări specifice fiecărei țări 4  pentru 21 de state membre. Aceste recomandări se referă la elementele care lipsesc și care ar trebui abordate în PNEC-urile finale pentru a ajuta statele membre să îndeplinească cele mai recente obiective în materie de climă și energie, rezultate din pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” și din REPowerEU.

În conformitate cu Legea europeană a climei, Comisia a evaluat, de asemenea, nivelul de ambiție colectivă și progresele înregistrate de cele 27 de state membre în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului UE de realizare a neutralității climatice până în 2050, precum și progresele colective înregistrate în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice. Evaluarea de către Comisie a coerenței măsurilor naționale cu aceste obiective stă la baza unui set de recomandări adresate statelor membre în cadrul acestui pachet de politici.

Caseta 1. Principalele constatări ale evaluării proiectelor de planuri actualizate.

2EVALUAREA PROIECTELOR DE PLANURI NAȚIONALE INTEGRATE ACTUALIZATE PRIVIND ENERGIA ȘI CLIMA

2.1Evaluarea la nivelul UE a proiectelor de PNEC actualizate în ceea ce privește țintele și obiectivele în materie de energie și climă pentru 2030 în cadrul celor cinci dimensiuni ale uniunii energetice

2.1.1Decarbonizarea

Proiectele de PNEC actualizate ne apropie de îndeplinirea obiectivului UE de reducere, până în 2030, cu 55 % a emisiilor de GES. Cu toate acestea, există o nevoie clară de eforturi suplimentare din partea statelor membre pentru a completa acțiunile UE cu politici suficiente pentru a elimina decalajul rămas. Pe baza informațiilor furnizate în proiectele de PNEC actualizate, se estimează că emisiile nete de GES în 2030 vor fi cu 51 % mai mici decât în 1990 8 , cu 4 % mai puțin decât obiectivul de 55 % stabilit în Legea climei 9 . Dacă se ia în considerare întreaga contribuție a sectorului exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) peste limita de 225 Mt CO2 echivalent, reducerile ar ajunge la -51,7 %. Se preconizează că traiectoria identificată în proiectele de PNEC actualizate nu va permite atingerea obiectivului neutralității climatice în 2050 10 . În timp ce emisiile de GES din UE au scăzut cu 32,5 % 11 din 1990, analiza emisiilor de GES preconizate în proiectele de PNEC actualizate evidențiază necesitatea unei schimbări de ritm. Ritmul de reducere a emisiilor până în 2030 trebuie să se accelereze de acum înainte, ajungând la un nivel aproape triplu față de reducerea medie anuală realizată în ultimul deceniu.

Proiectele de PNEC actualizate reprezintă un pas în direcția cea bună pentru a atinge nivelul mai ridicat de ambiție prevăzut în Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR), însă persistă un decalaj semnificativ care trebuie abordat în PNEC-urile finale. În temeiul ESR, emisiile generate de transportul intern (cu excepția aviației), clădiri, agricultură, mica industrie și deșeuri trebuie reduse cu 40 % până în 2030 comparativ cu 2005. Agregarea previziunilor disponibile arată că emisiile ar urma să scadă cu 33,8 % în 2030 (comparativ cu nivelurile din 2005), cu 6,2 puncte procentuale mai puțin decât obiectivul UE 12 . Numai Croația, Grecia, Ungaria, Luxemburg, Portugalia, Slovenia, Spania și Suedia nu se așteaptă la un decalaj față de obiectivul lor național ESR pentru 2030, fără a lua în considerare mecanismele de flexibilitate pe care le-ar putea utiliza în cadrul ESR 13 . În același timp, doar câteva state membre iau în considerare noua schemă de comercializare a certificatelor de emisii (ETS2) în planurile și scenariile lor de previziuni (Cipru, Cehia, Estonia, Franța, Ungaria, Lituania, România). ETS2, care vizează în special combustibilii utilizați pentru ardere în sectorul clădirilor și în cel al transportului rutier, va oferi stimulente suplimentare pentru atingerea obiectivelor ESR.

Majoritatea proiectelor de PNEC actualizate nu prevăd un nivel suficient de ambiție și acțiuni suficiente în ceea ce privește terenurile. Foarte puține state membre prezintă o cale concretă către realizarea obiectivelor lor naționale privind absorbțiile nete 14 sau suficiente acțiuni pentru a ajuta fermierii, silvicultorii și alte părți interesate să construiască modele de afaceri durabile în conformitate cu aceste obiective. Agregarea previziunilor LULUCF arată că absorbțiile nete totale ar conduce în continuare la un decalaj de aproximativ -40 până la -50 Mt CO2 echivalent în comparație cu obiectivul pentru 2030 de -310 Mt CO2 echivalent 15 . Există în continuare preocupări deosebite în cazul Cehiei, Estoniei, Finlandei și Franței, unde tendința generală de scădere a absorbțiilor nete până în 2025 ar putea avea un impact asupra realizării obiectivelor pentru 2030, atât la nivel național, cât și la nivelul UE. În schimb, alte planuri indică un nivel adecvat de ambiție în ceea ce privește cuantificarea impactului pe care îl au asupra atenuării schimbărilor climatice diferitele politici și măsuri (Lituania) și politicile valoroase, cum ar fi obiectivele de reumidificare sau refacere a turbăriilor (Danemarca, Spania, Țările de Jos și Germania). Aproape toate statele membre trebuie să își îmbunătățească monitorizarea, raportarea și verificarea pentru a asigura soliditatea legislației revizuite și consolidarea integrării politicilor în aceasta. În cele din urmă, biodiversitatea, refacerea naturii și soluțiile bazate pe natură ar trebui să fie mai bine integrate în planuri, pentru a spori absorbanții de carbon și reziliența. Punerea în aplicare efectivă a Regulamentului UE privind produsele care nu implică defrișări va contribui, de asemenea, la contracararea acestei tendințe 16 .

Lipsa reducerii emisiilor în domeniul transporturilor necesită acțiuni specifice suplimentare. Doar câteva planuri au inclus un obiectiv general privind emisiile de GES în sectorul transporturilor (Estonia, Țările de Jos, Suedia). Cu toate acestea, majoritatea statelor membre au inclus o gamă largă de măsuri, de la electrificarea transporturilor și introducerea unei infrastructuri cu emisii zero pentru drumuri, căi ferate, porturi și aeroporturi, până la măsuri de promovare a transferurilor modale, inclusiv către transportul public și mobilitatea ușoară. Prin reducerea emisiilor de eșapament, aceste măsuri vor aduce, de asemenea, beneficii directe prin îmbunătățirea calității aerului. Toate statele membre au inclus măsuri privind adoptarea electromobilității, unele dintre ele (de exemplu, Spania și Țările de Jos) incluzând obiective specifice pentru vehiculele electrice (VE) până în 2030. Cu toate acestea, unele state membre (de exemplu, Italia, Franța, Germania) au încă în vigoare scheme de sprijin pentru vehiculele alimentate cu combustibili fosili. În plus, mai multe planuri nu au inclus măsuri specifice de sprijinire a producției și a utilizării combustibililor de aviație durabili (SAF) pentru a contribui la Regulamentul ReFuelEU în domeniul aviației 17 . Capitolele privind REPowerEU ale statelor membre din cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență contribuie, de asemenea, la mobilitatea durabilă, iar PNEC-urile finale ar trebui să fie în concordanță cu aceste investiții și reforme.

În ceea ce privește acțiunile referitoare la alte emisii decât cele de CO2, care reprezintă 30 % din emisiile ESR în 2021 18 , eforturile prevăzute, astfel cum reies din proiectele de PNEC, sunt inegale. Planurile Croației, Danemarcei, Franței, Germaniei, Lituaniei și Țărilor de Jos abordează o gamă relativ completă de surse de emisii, altele decât CO2. Lituania identifică, de asemenea, obiective clare pentru alte emisii decât cele de CO2 în ceea ce privește gestionarea deșeurilor și emisiile agricole. Cu toate acestea, altele, cum ar fi Estonia, Ungaria, Slovenia și România, ar avea nevoie de măsuri suplimentare pentru a reduce nivelul acestor alte emisii decât cele de CO2.

La nivelul UE, cantitatea de emisii agricole globale stagnează, chiar dacă din planurile naționale rezultă o imagine mai eterogenă. Chiar și atunci când planurile includ un set cuprinzător de politici și măsuri și, în mai multe cazuri, obiective specifice de reducere a emisiilor agricole, emisiile preconizate par să scadă foarte lent, având în vedere și stagnarea lor în ultimul deceniu. Acest lucru necesită măsuri suplimentare pentru a soluționa problema emisiilor agricole și pentru a cuantifica impactul preconizat al acestora. La finalizarea PNEC-urilor, statele membre ar trebui să descrie mai bine sinergiile cu planurile lor strategice naționale privind politica agricolă comună (CSP) și să explice abordarea națională integrată pentru a spori eforturile în această privință.

Explorarea în continuare a beneficiilor politicilor de mediu poate consolida PNEC-urile finale, în special în ceea ce privește poluarea aerului, apa și economia circulară. Peste jumătate din proiectele de planuri nu includ informațiile cerute cu privire la impactul politicilor asupra emisiilor preconizate ale principalilor poluanți atmosferici reglementați în temeiul Directivei privind angajamentele naționale de reducere a emisiilor 19 și nici cu privire la alinierea Programului național de control al poluării atmosferice (PNCPA) la programele privind energia și clima. În mod similar, majoritatea planurilor ar beneficia de pe urma integrării principiilor și a practicilor politicilor privind apa și economia circulară, pentru potențialul lor de a reduce emisiile de GES și de a promova autonomia strategică și adaptarea la schimbările climatice. Planurile ar trebui să ia în considerare și alte practici ale economiei circulare decât gestionarea deșeurilor, inclusiv proiectarea ecologică și modelele de afaceri circulare, pentru a preveni și a reduce mai eficient emisiile de GES.

Deși planurile lor demonstrează un anumit angajament de a sprijini competitivitatea industriei pe parcursul întregului proces de decarbonizare, statele membre nu profită pe deplin de cadrul PNEC pentru a stabili o strategie integrată cuprinzătoare. Cu toate acestea, aproximativ jumătate dintre planuri prezintă cel puțin schematic o astfel de strategie. Majoritatea statelor membre au inclus măsuri de implementare a tehnologiile bazate pe hidrogen și de îmbunătățire a eficienței energetice a industriilor energointensive, în unele cazuri corelate cu planurile lor de redresare și reziliență.

Captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) vor contribui în mod necesar la atingerea neutralității climatice, în special în ceea ce privește emisiile generate de procesele industriale în cazul cărora reducerea emisiilor este greu de realizat, unde pot sprijini competitivitatea industriei. Opt state membre au furnizat previziuni privind volumele de CO2 care urmează să fie captate (Belgia, Cehia, Danemarca, Franța, Grecia, Italia, Lituania și Țările de Jos), începând deja din 2025 (agregate la 15,2 Mt CO2 anual). În total, statele membre intenționează să capteze 34,1 Mt CO2 anual până în 2030, din care 5,1 Mt CO2 din surse biogene. Această valoare este comparată cu o capacitate totală de injectare estimată de statele membre la 39,3 Mt pe an în 2030. Mai multe planuri actualizate reflectă necesitatea de a dezvolta o rețea de conducte de CO2.

COP 28 20 , pe baza Pactului climatic de la Glasgow 21 , a dat un impuls puternic tranziției de la combustibilii fosili, eliminării treptate a subvențiilor pentru combustibilii fosili, aprobând decizia de a tripla capacitatea de energie din surse regenerabile la nivel mondial și de a dubla media globală a ratei anuale a îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică până în 2030. Proiectele de PNEC actualizate confirmă faptul că toate statele membre au început să elimine treptat utilizarea combustibililor fosili solizi, în special pentru producerea de energie. Unele state membre au eliminat deja cărbunele și mai multe state membre s-au angajat să elimine treptat cărbunele până în 2030. Cu toate acestea, unele state membre (cum ar fi Croația, Germania și România) intenționează să utilizeze combustibili fosili solizi cu mult după 2030.

Subvențiile pentru combustibilii fosili rămân un obstacol major în calea tranziției către o energie curată și o piedică în calea capacității UE de a-și îndeplini obiectivele climatice. Ca alte subvenții dăunătoare mediului, acestea contrazic aplicarea principiului „poluatorul plătește” și denaturează mecanismele pieței. Conform analizei Comisiei, este necesar un efort colectiv din partea tuturor statelor membre pentru a explica cum intenționează acestea să elimine treptat subvențiile pentru combustibilii fosili și să stabilească un calendar clar și credibil pentru eliminarea lor treptată rapidă, adoptând în același timp măsurile auxiliare necesare pentru a proteja gospodăriile vulnerabile și competitivitatea.

Trebuie depuse mai multe eforturi în planurile finale pentru a analiza vulnerabilitățile și riscurile climatice relevante și pentru a include obiective de adaptare în toate dimensiunile uniunii energetice și pentru a le corela cu politici și măsuri solide. Numai Finlanda, Luxemburg și Spania au analizat cele mai relevante vulnerabilități și riscuri climatice și au propus politici și măsuri conexe. În plus, numai Grecia, Luxemburg și Spania au prezentat în mod corespunzător legătura dintre obiectivele uniunii energetice și adaptarea la schimbările climatice. Numai cinci state membre (Finlanda, Franța, Grecia, Luxemburg și Portugalia) au fost suficient de ambițioase prin politicile și măsurile lor de adaptare pentru a-și îndeplini obiectivele strategice naționale. Majoritatea statelor membre nu și-au prezentat suficient de detaliat politicile și măsurile legate de gospodărirea apelor și de impactul deficitului sezonier de apă, al căldurii, al secetei sau al fenomenelor meteorologice asupra producției de energie și a perturbărilor aprovizionării cu energie.

În planurile finale ar trebui consolidate elementele de reducere a riscului de dezastre. Majoritatea statelor membre au furnizat unele informații privind legăturile dintre PNEC-uri și cadrele lor de gestionare a riscurilor de dezastre, făcând referire, de exemplu, la planurile de pregătire pentru riscuri pentru sectorul energiei electrice, la luarea în considerare a riscurilor în materie de securitate cibernetică și la includerea riscurilor în considerațiile privind securitatea aprovizionării. Cipru, Estonia, Slovacia și Țările de Jos nu au acoperit acest aspect.

2.1.2Energia din surse regenerabile

Uniunea dispune de toate condițiile necesare pentru a se asigura că rămâne un actor competitiv la nivel mondial și și-a asumat deja o poziție de lider în ceea ce privește eforturile depuse la nivel mondial în ceea ce privește implementarea energiei din surse regenerabile. În prezent, Uniunea s-a angajat să își mărească obiectivul global privind energia din surse regenerabile la cel puțin 42,5 %, cu obiectivul de a atinge 45 % până în 2030.

Nivelul de ambiție propus de statele membre 22  reflectă o pondere a energiei din surse regenerabile (SRE) cuprinsă între 38,6 % și 39,3 % în 2030 la nivelul Uniunii. Acest procent este semnificativ mai mare decât procentul de 32 % prevăzut în Directiva privind energia din surse regenerabile (RED II) 23 . însă mai mic decât ponderea obligatorie de 42,5 % stabilită în RED II revizuită 24 . Eforturile anumitor state membre care fac mai mult decât este necesar nu sunt suficiente pentru a compensa contribuțiile celor care nu au prezentat planuri sau ale celor care nu și-au atins nivelul de ambiție cerut. Prin urmare, există un decalaj între nivelurile de ambiție ale celor 27 de state membre, iar acestea trebuie să își majoreze contribuțiile în PNEC-urile lor actualizate finale pentru a atinge în mod colectiv obiectivul obligatoriu al UE privind energia din surse regenerabile pentru 2030.

Există diferențe mari între contribuțiile statelor membre la obiectivul UE privind SRE, astfel cum a fost prezentat în planuri, și ponderea SRE care rezultă din formula din anexa II la Regulamentul privind guvernanța 25 . Numai șapte state membre (Danemarca, Spania, Estonia, Grecia, Italia, Lituania și Luxemburg) au prezentat o contribuție care este în concordanță cu contribuția națională preconizată sau mai mare decât aceasta.

Aproape toate statele membre au indicat traiectorii pentru tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile până în 2030 și, în unele cazuri, până în 2040 și 2050, multe dintre acestea punând un accent puternic pe utilizarea sporită a producției de energie electrică din surse regenerabile, în special pentru energia eoliană și solară. De exemplu, Lituania și Estonia intenționează să atingă o pondere de 100 % a energiei din surse regenerabile în sectorul energiei electrice în 2030, iar Danemarca se așteaptă chiar să depășească această pondere, ajungând la 117 %. Multe state membre iau în considerare importanța energiei solare și intenționează să promoveze utilizarea acesteia, în principal în sectorul rezidențial, prin stimulente și proceduri simplificate de autorizare. Aceasta reprezintă o contribuție importantă la obiectivele Strategiei UE pentru energia solară 26 . Numai Portugalia prevede un obiectiv orientativ de 0,2 GW pentru dezvoltarea energiei oceanice pentru a contribui la obiectivul de 1 GW de energie oceanică până în 2030 27 . Statele membre sunt încurajate să includă în PNEC-urile lor finale traiectoriile lipsă, o planificare aprofundată și capacitățile instalate vizate pentru implementarea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile pentru următorii 10 ani, cu o perspectivă pentru 2040. Acest lucru este deosebit de important pentru energia eoliană în contextul obiectivelor Planului de acțiune pentru sectorul energiei eoliene 28 .

Statele membre își detaliază în grade diferite politicile și măsurile în proiectele lor de PNEC actualizate. Eliminarea barierelor din calea încheierii de contracte de achiziție de energie electrică (CAEE) este esențială pentru a asigura implementarea bazată pe piață a energiei din surse regenerabile. De exemplu, Estonia și Spania urmăresc să promoveze investițiile private pentru implementarea energiei din surse regenerabile prin intermediul acestor acorduri.

În ceea ce privește facilitarea procedurilor de autorizare pentru sursele regenerabile de energie, mai multe state membre au inclus măsuri de simplificare a procedurilor de autorizare prin înființarea unui punct de contact unic digital (de exemplu, Cipru), prin fuzionarea autorizațiilor individuale într-una singură (de exemplu, Țările de Jos) și prin mărirea alocării de resurse pentru autoritățile care acordă autorizațiile (de exemplu, Finlanda). În plus, unele state membre au proiecte de planuri solide pentru a sprijini desemnarea zonelor care se pretează accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile (de exemplu, Estonia, Croația, Italia și Portugalia). Unele state membre au furnizat, de asemenea, informații cu privire la cartografierea unor tehnologii specifice (de exemplu, energia eoliană de către Suedia).

Aproximativ jumătate din proiectele de planuri includ obiective sau previziuni 29 privind creșterea ponderii SRE în sectorul încălzirii și răcirii, care sunt în mod clar în concordanță cu creșterea obligatorie 30 . În plus, doar șase planuri includ obiective adecvate pentru încălzirea și răcirea centralizată, șase prevăd un obiectiv pentru clădiri și doar cinci au propus un obiectiv privind ponderea energiei din surse regenerabile în industrie. Pompele de căldură sunt evidențiate în mai multe planuri ca fiind principala contribuție la ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii, fiind necesare mai multe informații cu privire la facilitarea integrării între rețelele de energie electrică și cele de încălzire și răcire. Sursele de energie geotermală sunt menționate în mai multe proiecte de planuri, în diferite secțiuni, în special pentru încălzire și răcire (de exemplu, Franța, Germania, Ungaria, Slovacia), dar fără detalii semnificative cu privire la măsurile de implementare a acestora.

Majoritatea statelor membre includ traiectorii pentru ponderea energiei din surse regenerabile în transporturi, în timp ce doar câteva (de exemplu, Cehia, Franța) furnizează informații cu privire la traiectoria de reducere a intensității GES în transporturi. Foarte puține state membre (de exemplu, Italia) și-au aliniat planurile la noile obiective stabilite în RED II revizuită și la modificările structurii obiectivelor.

În plus, există încă un mare potențial neexplorat de promovare în continuare a capacității electrolizoarelor pentru hidrogen din surse regenerabile 31 și a produselor conexe în sectoarele cererii, inclusiv prin parteneriate internaționale pentru importurile de hidrogen, în conformitate cu obiectivele planului REPowerEU. Cu toate acestea, mai multe state membre au planificat să ia măsuri suplimentare în acest sens. De exemplu, Germania a ajuns deja la un acord cu Norvegia pentru a permite importul pe termen lung de hidrogen din surse regenerabile. Danemarca, Germania, Țările de Jos, Spania și Portugalia urmăresc să dezvolte în total între 38 și 40 GW de capacitate a electrolizoarelor pentru a promova hidrogenul din surse regenerabile.

Cele mai multe state membre nu menționează în mod explicit măsurile naționale care asigură durabilitatea bioenergiei în ceea ce privește criteriile de durabilitate din RED II reformată. În previziunile lor, majoritatea proiectelor de planuri furnizează informații privind cererea de biomasă pe sectoare până în 2030 sau chiar până în 2040, precum și oferta de biomasă, defalcată pe materii prime și pe proveniență. Cu toate acestea, principiul utilizării în cascadă a fost menționat de foarte puține state membre. Majoritatea proiectelor de PNEC actualizate nu includ aprovizionarea internă cu biomasă forestieră în scopuri energetice în perioada 2021-2030 și nici utilizarea preconizată a biomasei forestiere pentru producția de energie în temeiul Regulamentului LULUCF revizuit, în special pentru perioada 2026-2030. Aproape toate statele membre menționează biometanul, dar doar mai puțin de jumătate dintre statele membre au cuantificat obiectivele naționale privind biometanul pentru 2030, iar acestea însumează doar aproximativ 15 miliarde de metri cubi 32 . Franța prezintă cea mai rapidă creștere a pieței biometanului, cu un cadru bine pus la punct pentru dezvoltarea biometanului. Atât Italia, cât și Danemarca au raportat sume totale de peste o treime din totalul UE, ceea ce permite o reducere suplimentară a importurilor de gaze fosile până în 2030.

2.1.3Eficiența energetică

În cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” și al planului REPowerEU, UE a stabilit un obiectiv de reducere, până în 2030, a consumului de energie cu 11,7 %, comparativ cu previziunile scenariului de referință al UE din 2020, astfel cum este consacrat în Directiva privind eficiența energetică (DEE reformată) recent adoptată 33 . În raport cu acest nou nivel de ambiție, în 2021, consumul de energie al UE a fost cu 31,9 % mai mare decât obiectivul orientativ pentru 2030 privind consumul de energie primară și cu 26,9 % mai mare decât obiectivul obligatoriu pentru 2030 privind consumul final de energie.

Majoritatea statelor membre prezintă contribuții naționale la obiectivele UE în materie de eficiență energetică pentru 2030 în proiectele lor de PNEC actualizate, dar numai câteva state membre propun un nivel suficient de ambiție fie în ceea ce privește consumul de energie primară (și anume Germania și Țările de Jos), fie în ceea ce privește consumul final de energie (de exemplu, Estonia și România), fie ambele (și anume Cehia, Franța, Italia, Lituania), în conformitate cu DEE reformată.

Pe baza contribuțiilor naționale transmise de statele membre 34 , se preconizează că UE va atinge, în 2030, un nivel al consumului final de energie de 814,3 Mtep, care este mai mic decât nivelul consumului final de energie de 956 Mtep stabilit în DEE din 2018 35 , dar mai mare decât nivelul de 763 Mtep din DEE reformată. Această valoare corespunde unei reduceri de 5,8 % față de previziunile pentru 2030, care este semnificativ mai mică decât reducerea de 11,7 % stabilită în DEE reformată. Scăderea este în principal rezultatul eforturilor statelor membre care s-au angajat să reducă și mai mult consumul de energie pentru 2030. Totuși, acest efort nu este suficient pentru a compensa contribuțiile statelor membre care nu sunt suficient de ambițioase sau care nu au furnizat contribuții naționale privind eficiența energetică în proiectul lor de PNEC actualizat.

Evaluarea agregată preliminară arată un decalaj substanțial în ceea ce privește atingerea obiectivelor UE pentru 2030 în materie de eficiență energetică atât pentru consumul de energie primară, cât și pentru consumul final de energie. În ceea ce privește consumul de energie primară, există un decalaj de 75 Mtep față de obiectivul orientativ al UE pentru 2030. În ceea ce privește consumul final de energie, decalajul se ridică la 53,1 Mtep față de obiectivul obligatoriu al Uniunii pentru 2030.

PNEC-urile actualizate finale vor trebui să includă contribuții mai ambițioase în materie de eficiență energetică pentru 2030 și să indice traiectorii clare de reducere a consumului de energie. De asemenea, este necesar ca statele membre să definească mai bine cadrele generale de politică națională care stau la baza contribuțiilor naționale pentru a stabili un plan credibil de atingere a nivelului de ambiție propus de UE. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește punerea în aplicare a obligației privind economiile de energie, ținând seama, de asemenea, de nivelul revizuit al economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale care trebuie realizate până în 2030, precum și de rolul exemplar al sectorului public, detaliind informațiile relevante privind reducerile planificate ale consumului de energie din partea tuturor organismelor publice și renovarea clădirilor publice.

Strategia Uniunii privind eficiența energetică se bazează pe principiul „eficiența energetică pe primul loc” 36 , care face din eficiența energetică o prioritate de maximă importanță în toate procesele de elaborare a politicilor. Este important ca PNEC-urile actualizate finale să fie mai explicite în ceea ce privește detalierea modului în care statele membre vor pune în aplicare acest principiu. Principiul eficienței energetice se reflectă în mai multe domenii de politică în proiectul de PNEC actualizat al Ciprului, în timp ce Grecia, Spania, Lituania, Luxemburg și România au inclus acest principiu cel puțin în unele domenii de politică în proiectele lor de PNEC actualizate. În același timp, mai multe proiecte de planuri nu au menționat principiul sub nicio formă.

În sectorul clădirilor, planul UE privind obiectivul climatic și pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” stabilesc viziunea pentru realizarea unui parc imobiliar cu emisii zero până în 2050 37 . Ciclul actual de actualizare a PNEC reprezintă o oportunitate pentru statele membre de a-și actualiza strategiile de renovare pe termen lung din 2020 38 . Nivelul actualizat de ambiție ar trebui să includă stabilirea unor jaloane intermediare pentru 2030 și 2040 și a unor indicatori precum consumul global de energie în sectorul clădirilor, emisiile de GES și ratele de renovare. Acest nivel de ambiție ar trebui să se bazeze pe politici, măsuri și sprijin financiar suficiente, ținând seama de capacitățile sectorului și de principalele obstacole.

Numai Cipru, Grecia, Luxemburg și Țările de Jos și-au actualizat până în prezent nivelul de ambiție al strategiilor lor de renovare pe termen lung. De asemenea, aceste țări reflectă într-un mod coerent și sistematic Directiva reformată privind eficiența energetică, Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile și viitoarea Directivă privind performanța energetică a clădirilor. Țările de Jos sporesc nivelul de ambiție stabilit în cadrul jaloanelor lor de decarbonizare a clădirilor pentru 2030 și 2050. Luxemburg și Grecia prezintă niveluri de ambiție revizuite privind economiile de energie, iar Cipru prezintă măsuri noi și actualizate. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre se referă doar la principalele aspecte ale strategiilor de renovare pe termen lung din 2020. Prin urmare, în PNEC-urile lor actualizate finale, statele membre trebuie să furnizeze o descriere mai clară și o estimare cantitativă a politicilor și măsurilor legate de clădiri în care să precizeze finanțarea necesară, costurile și impactul asupra energiei și a economiilor de emisii.

2.1.4Securitatea energetică

Ultimii doi ani au evidențiat în mod deosebit importanța planificării strategice pentru dimensiunea „securitate energetică” a uniunii energetice. Securitatea energetică este abordată foarte diferit în cadrul proiectelor de planuri evaluate, ceea ce împiedică o analiză cuprinzătoare la nivelul UE. PNEC-urile actualizate finale ar beneficia de pe urma utilizării unor indicatori mai armonizați, astfel cum se indică și în orientările emise de Comisie în decembrie 2022 39 .

Gazele naturale reprezentau încă 24 % din mixul energetic primar al UE în 2021 40 . Rusia a fost principalul furnizor de gaze al UE, furnizând aproximativ 45 % din importurile UE în 2021. În urma invadării Ucrainei, Rusia a reprezentat 15 % sau 32 de miliarde de metri cubi din totalul importurilor de gaze ale UE, în primele zece luni ale anului 2023 41 . Conform proiectelor de planuri actualizate, producția națională de gaze urmează să crească în Croația, Italia și Slovacia. Aceste țări, împreună cu România, intenționează, de asemenea, să sporească capacitățile de stocare subterană a gazelor sau interconexiunile de gaze, ceea ce va consolida siguranța furnizării de gaze a UE.

Numai unele state membre furnizează suficiente detalii în planurile lor pentru a asigura un portofoliu diversificat de furnizori de gaze (de exemplu, Finlanda, Italia, Portugalia), chiar dacă, în mai multe cazuri, stabilesc obiective ambițioase pentru dezvoltarea gazelor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon (de exemplu, Danemarca, Franța și Italia în ceea ce privește biometanul). În ceea ce privește pregătirea pentru riscuri și situații de criză în sectorul gazelor naturale, Comisia Europeană observă că, la momentul redactării prezentului document, unele state membre înregistrează întârzieri în ceea ce privește prezentarea evaluărilor lor comune și naționale ale riscurilor, a planurilor lor de acțiune preventivă și a planurilor lor de urgență și le încurajează să își prezinte planurile cât mai curând posibil 42 .

În ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică, majoritatea statelor membre trebuie să prezinte în mod detaliat și să abordeze, în planurile lor finale actualizate, impactul înlocuirii treptate a centralelor electrice pe bază de combustibili fosili (în principal cărbune și gaz) cu cele pe bază de surse regenerabile de energie (în principal energie eoliană și solară), în special asupra stabilității sistemului lor de energie electrică, inclusiv impactul asupra statelor membre interconectate. În plus, majoritatea statelor membre abordează partea de producție de energie electrică, dar puține evaluează suficient partea de consum. Soluțiile de flexibilitate, cum ar fi stocarea energiei și consumul dispecerizabil, sunt esențiale pentru integrarea surselor regenerabile variabile în sistemul energetic. Este pozitiv faptul că unele state membre, cum ar fi Spania, au stabilit foi de parcurs și obiective clare pentru stocarea energiei.

Energia nucleară joacă un rol esențial în anumite state membre în îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare și în asigurarea securității energetice. Un număr de 12 state membre utilizează în prezent energie nucleară pentru a produce energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cu o capacitate instalată totală de 97 GWe 43 . Conform proiectelor de PNEC actualizate, nouă state membre au în vedere sau planifică prelungirea duratei de viață a flotei lor existente, iar unsprezece state membre au în vedere implementarea de noi centrale nucleare. Zece state membre își exprimă, de asemenea, interesul potențial pentru implementarea tehnologiilor reactoarelor modulare de mici dimensiuni (Small Modular Reactor) pentru a sprijini accesibilitatea din punctul de vedere al costurilor și stabilitatea mixului lor energetic.

În ceea ce privește securitatea aprovizionării, pentru a diversifica lanțul de aprovizionare cu energie nucleară, Cehia, Finlanda și Slovacia au asigurat aprovizionarea cu combustibili nucleari alternativi și și-au redus în mod semnificativ dependența de Rusia în ceea ce privește aprovizionarea cu combustibil nuclear și serviciile legate de ciclul combustibilului.

Petrolul rămâne principala sursă de energie în UE, reprezentând 34 % din mixul energetic primar în 2021. Se preconizează că ponderea petrolului în mixul energetic al UE va scădea moderat până în 2030 și mai drastic până în 2040. Puține planuri (de exemplu, Franța) conțin previziuni privind consumul național de petrol până în 2030 și puține dintre ele evaluează caracterul adecvat al infrastructurii petroliere după 2030 (porturi, rafinării, conducte și stocuri de petrol) în lumina schimbărilor preconizate în ceea ce privește cererea de petrol ca urmare a decarbonizării.

În timp ce mai multe state membre descriu digitalizarea ca fiind un factor care permite integrarea surselor regenerabile în rețea, securitatea cibernetică va fi o cerință esențială pentru un sistem energetic sigur și solid. Prin urmare, este pozitiv faptul că mai multe state membre (de exemplu, Spania) au inclus trimiteri adecvate la Directiva NIS 2 44 în proiectele lor de planuri actualizate sau chiar detaliază măsuri suplimentare.

2.1.5Piața internă a energiei

Având în vedere obiectivul mai ambițios al UE privind energia din surse regenerabile și necesitatea de a permite consumatorilor să profite rapid de avantajele pe care le aduce aceasta, finalizarea unei piețe integrate a energiei la nivelul UE va fi un atu esențial. Reflectând impulsul de a accelera integrarea sistemului energetic 45 și obligațiile consacrate în Directiva (UE) 2019/944 privind energia electrică 46 și, mai recent, în RED II revizuită 47 , statele membre vor trebui să pună în aplicare politici solide și să asigure adoptarea surselor de flexibilitate, cum ar fi consumul dispecerizabil și stocarea. Accesul deplin și neîngrădit pe piață la aceste servicii trebuie să fie însoțit de proiecte de punere în aplicare și de cadre de reglementare clare, favorabile acestor servicii.

Mai multe proiecte de PNEC actualizate includ strategii de eliminare a distorsiunilor de preț rămase și de depășire a obstacolelor de pe piață în vederea promovării participării nediscriminatorii a entităților nou intrate pe piață și pentru a ține seama de diferitele surse de flexibilitate de pe piețele energiei. În special, majoritatea proiectelor de planuri actualizate pun accentul pe măsurile esențiale de sporire a flexibilității prin adoptarea consumului dispecerizabil, a rețelelor inteligente și a agregatorilor. Un astfel de exemplu este cel al Greciei, unde proiectul de plan include implementarea de soluții de stocare a energiei. În Danemarca și Portugalia, măsurile propuse vizează promovarea încărcării inteligente pentru vehiculele electrice. Suedia a stabilit, de asemenea, obiective naționale clare pentru soluțiile de flexibilitate. Mai multe state membre menționează digitalizarea în proiectele lor de planuri ca fiind un factor care permite integrarea în continuare a energiei din surse regenerabile și extinderea rețelei.

Cu toate acestea, din majoritatea planurilor actualizate ale statelor membre lipsesc încă obiective naționale clare privind flexibilitatea sistemelor energetice. În cazul în care sunt incluse, obiectivele naționale variază în ceea ce privește adaptabilitatea și caracterul lor măsurabil. În general, deși multe state membre au stabilit în planurile lor măsuri pentru a depăși obstacolele de pe piață, unele dintre ele nu au încă ținte și termene clare pentru obiectivele lor, în special termenul până la care piața lor de energie electrică va fi pe deplin competitivă și liberalizată. De asemenea, sunt necesare măsuri specifice pentru implementarea serviciilor de agregare și de flexibilitate achiziționate de operatorii de sisteme de transport (OST) și de operatorii de sisteme de distribuție (OSD).

Pentru a plasa cetățenii europeni în centrul acestor schimbări structurale, este esențial să se capaciteze consumatorii și să se consolideze rolul acestora în tranziția către o energie curată. În special, operatorii de sisteme de distribuție din Lituania promovează un cadru favorabil pentru clienții activi 48 , iar Luxemburg creează o platformă de date energetice care să însoțească participarea reală a consumatorilor pe piața energiei. Cu toate acestea, majoritatea proiectelor de planuri actualizate nu conțin suficiente detalii (impact și obiective cantitative) cu privire la măsurile de promovare a autoconsumului și la un cadru favorabil dezvoltării comunităților de energie din surse regenerabile și partajării energiei, precum și la implementarea inovațiilor tehnologice pentru a eficientiza utilizarea energiei.

Având în vedere recenta criză energetică, piața internă a energiei trebuie să ofere suficientă protecție consumatorilor și gospodăriilor vulnerabile 49 . Prin urmare, toate planurile actualizate finale trebuie să intensifice acțiunile cu privire la acest aspect. Majoritatea statelor membre încă nu dispun de o definiție clară a sărăciei energetice sau ar trebui să efectueze o evaluare adecvată a numărului de gospodării afectate de sărăcia energetică și să stabilească un obiectiv, atunci când este necesar, de reducere a numărului de gospodării afectate de sărăcia energetică. În proiectele de planuri pot fi evidențiate mai multe bune practici, cum ar fi definiția sărăciei energetice consacrată prin lege în Franța sau lucrările în curs din Slovacia pentru a elabora o metodă de definire a sărăciei energetice.

Cele mai multe PNEC-uri nu includ încă politici structurale și măsuri de atenuare a sărăciei energetice, în special măsuri de eficiență energetică și de decarbonizare pentru a sprijini grupurile vulnerabile, și nici surse de finanțare, inclusiv din Fondul social pentru climă.

Interconexiunile solide și suficiente reprezintă o condiție prealabilă pentru a stimula reziliența și integrarea sistemului energetic european. În acest scop, cadrul european s-a dovedit a fi benefic, iar statele membre au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește sporirea capacității transfrontaliere 50 . În proiectele de planuri, toate statele membre recunosc importanța atingerii sau menținerii obiectivului de interconectare a rețelelor electrice de 15 %.

În ceea ce privește cooperarea regională transfrontalieră, doar opt acorduri bilaterale pentru siguranța furnizării de gaze între statele membre învecinate, din cele patruzeci necesare, au fost semnate și sunt incluse în proiectele de planuri evaluate, ceea ce reflectă o vulnerabilitate structurală a arhitecturii UE în materie de securitate a aprovizionării 51 . Proiectele de planuri actualizate nu conțin detalii cu privire la statutul acestor acorduri, iar statele membre în cauză sunt încurajate să își continue eforturile pentru a impulsiona realizarea de progrese în cadrul acestor negocieri.

Progresele înregistrate în ceea ce privește finalizarea mai multor proiecte de interes comun sunt menționate în majoritatea proiectelor de PNEC actualizate. Cu toate acestea, sunt încă necesare acțiuni semnificative pentru a atinge și a menține nivelul de interconectivitate în lumina obiectivelor pentru 2030. Unele state membre (de exemplu, Croația, Danemarca, Finlanda, Ungaria, Luxemburg, Țările de Jos, Slovacia și Slovenia) au îndeplinit deja sau depășesc obiectivul UE. Alte state membre se angajează, în proiectele lor de planuri, să dezvolte interconexiuni cu țările învecinate prin investiții în noi capacități de transport și linii de interconexiune, în special în regiunile care depind din punct de vedere istoric de un singur furnizor, și vizează în prezent îmbunătățirea diversificării. În plus, unele state membre (de exemplu, Estonia, Finlanda, Italia și Portugalia) intenționează să își diversifice mixul energetic prin realizarea unor proiecte comune de infrastructură pentru hidrogen.

2.1.6Cercetare, inovare, competitivitate și competențe

Acum mai mult ca niciodată, este esențial să se intensifice acțiunile privind cercetarea, inovarea și competitivitatea în toate statele membre pentru a îndeplini obiectivele UE privind clima și energia pentru 2030 și pentru a asigura o economie europeană rezilientă, circulară și decarbonizată. Acest lucru necesită oportunități economice atractive pentru industrie și întreprinderi, într-un mediu de reglementare simplificat, precum și crearea de locuri de muncă adaptate exigențelor viitorului. Prin urmare, PNEC-urile actualizate finale ar putea beneficia de pe urma unei atenții mai mari acordate acestei dimensiuni a uniunii noastre energetice.

În proiectele lor de PNEC actualizate, majoritatea statelor membre enumeră strategiile și măsurile naționale de sprijinire a cercetării, a inovării și a competitivității. Cu toate acestea, în cele mai multe dintre ele lipsesc obiectivele și țintele de finanțare care să stabilească traiectorii specifice pentru 2030 și 2050 în vederea accelerării implementării unor tehnologii energetice curate specifice și a promovării tranziției către o economie circulară „zero net”. Cu excepția Danemarcei, a Germaniei, a Estoniei, a Franței și a Lituaniei, proiectele de planuri actualizate nu conțin acțiuni specifice pentru a contribui la extinderea producției de tehnologii, echipamente și componente energetice curate și pentru a asigura reziliența lanțurilor de aprovizionare ale statelor membre.

De asemenea, este imperios necesar să se analizeze modul în care energia și clima la nivel național pot contribui la crearea unui mediu de reglementare simplificat pentru a atrage investiții în tehnologiile curate și pentru a facilita dezvoltarea acestora pe piața unică. Este important de remarcat faptul că Uniunea și statele membre trebuie, de asemenea, să colaboreze pentru a se asigura că, în cadrul tranziției energetice și climatice, în care energia fosilă este eliminată treptat, alternativele de energie curată sunt disponibile la prețuri accesibile. Planurile naționale privind energia și clima sunt instrumente importante pentru a se asigura că, de exemplu, având în vedere necesitatea unor investiții semnificative în rețeaua de energie electrică înainte de 2030, are loc un dialog cu privire la reforme și la alte măsuri de asigurare a accesului întreprinderilor și al gospodăriilor la energie curată la prețuri accesibile. Comisia intenționează să utilizeze procesul iterativ cu statele membre privind planurile lor naționale privind energia și clima pentru a începe să abordeze aceste aspecte.

Majoritatea planurilor includ informații cu privire la cooperarea regională în domeniul cercetării și inovării în cadrul programului Orizont Europa și al planului strategic privind tehnologiile energetice, dar nu stabilesc obiective măsurabile care să fie atinse prin proiecte comune. Cu toate acestea, printre exemplele de urmat se numără planurile Danemarcei de a explora cooperarea cu țările nordice în domeniul CSC/CUSC, colaborarea dintre Spania și Portugalia cu privire la un centru comun de cercetare în domeniul stocării energiei și planul Luxemburgului de a coopera cu celelalte țări din Benelux în ceea ce privește cercetarea și inovarea în domeniul hidrogenului.

În general, proiectele de planuri actualizate ale statelor membre nu cuprind măsuri și finanțare pentru punerea în aplicare a planului de acțiune al UE privind digitalizarea sistemului energetic 52 . Cu toate acestea, există exemple pozitive, cum ar fi planurile Italiei privind cercetarea în domeniul securității cibernetice în sectorul energiei electrice, proiectul de interes comun al Slovaciei și Cehiei („ACON Smart Grids”) privind digitalizarea sistemului de distribuție și măsurile Portugaliei de extindere a contoarelor inteligente și de dezvoltare a rețelelor inteligente.

Este din ce în ce mai important să se abordeze deficitul de competențe pentru tranziția către o energie curată, astfel cum se menționează în mai multe inițiative ale Comisiei, inclusiv în Pactul european pentru competențe și în propunerea de Regulament privind industria „zero net”, cu academiile sale de competențe. Mai multe state membre, cum ar fi Danemarca, Spania, Estonia, Portugalia și Slovacia, identifică în mod clar sectoarele în care acțiunile trebuie să se concentreze asupra recalificării/perfecționării. Cu toate acestea, cele mai multe state membre nu au prezentat obiective sau măsuri cu finanțare specifică pentru a remedia lacunele în materie de competențe identificate în sectoarele strategice.

2.2Investiții pentru un Pact verde european competitiv

Pentru a atinge obiectivele ambițioase pentru 2030, investițiile vor trebui să crească considerabil, în timp ce se preconizează că resursele publice vor fi limitate. În raportul său pe 2023 de analiză prospectivă strategică 53 , Comisia a estimat că sunt necesare investiții anuale suplimentare în valoare de 620 de miliarde EUR pentru a atinge obiectivele Pactului verde european și ale REPowerEU 54 .

În proiectele lor de PNEC actualizate, majoritatea statelor membre nu prezintă o imagine de ansamblu a investițiilor totale preconizate necesare pentru perioada 2020-2030. Nouă state membre (Cipru, Spania, Franța, Ungaria, Italia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos și România) includ cel puțin o estimare parțială a nevoilor de investiții. Niciun stat membru nu furnizează o estimare a decalajului dintre aceste nevoi și sursele de finanțare disponibile. Cu toate acestea, mai multe state membre raportează nevoi de investiții legate de energie în sectorul clădirilor, în cel industrial și în cel al transporturilor. Puține raportează nevoile de investiții preconizate în sectorul agricol, pentru a-i ajuta pe fermieri să creeze modele de afaceri durabile. În general, nivelul de informații furnizate de statele membre în proiectele de PNEC actualizate incluse în prezent în planuri nu permite agregarea nevoilor de investiții la nivelul UE.

Estimările solide ale nevoilor de investiții și ale impactului macroeconomic al acestora au devenit și mai importante în contextul propunerii de reformă a normelor de guvernanță economică ale UE, în care, conform propunerii Comisiei, planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu vor trebui să fie în concordanță cu PNEC-urile actualizate.

PNEC-urile reprezintă o oportunitate de a explora modalități de îmbunătățire a mediului de reglementare pentru a atrage investiții private și de a analiza modalitățile de utilizare a fondurilor publice (surse de finanțare naționale și din partea UE) pentru a mobiliza investiții private. Aceasta include modul în care statele membre vor utiliza Mecanismul de redresare și reziliență, politica de coeziune (inclusiv Fondul pentru o tranziție justă), politica agricolă comună și fondurile pentru inovare și modernizare pentru a sprijini obiectivele PNEC-urilor. În plus, vor fi generate venituri substanțiale prin licitarea certificatelor EU ETS, care ar trebui, de asemenea, să sprijine tranziția climatică.

În planurile actualizate finale trebuie să fie completate în continuare informațiile privind sursele de finanțare, deoarece doar câteva state membre furnizează informații privind tipul de surse (publice sau private, UE sau naționale). În plus, doar unele state membre abordează în mod explicit problema atragerii de investiții private. Excepții notabile sunt Estonia și Italia, care includ măsuri de sprijinire a dezvoltării capitalului de risc, Luxemburg, care intenționează să utilizeze finanțarea publică pentru a mobiliza investiții private, precum și platformele de testare și ecosistemele de inovare din Finlanda.

Este esențial ca statele membre să reflecte pe deplin în planurile lor actualizate finale reformele și investițiile în domeniul energiei și al climei incluse în alte instrumente de finanțare relevante ale UE, în special în planurile naționale de redresare și reziliență, inclusiv în capitolele privind REPowerEU. Cele 27 de planuri de redresare și reziliență revizuite și cele 23 de capitole privind REPowerEU vor sprijini investițiile și reformele în toate dimensiunile uniunii energetice, alocând, de exemplu, peste 46 de miliarde EUR pentru renovarea clădirilor din punct de vedere al eficienței energetice, pe lângă cele 66 de miliarde EUR prevăzute în planurile inițiale de redresare și reziliență. Printre alte exemple se numără actualizarea a peste 3 000 km de linii ale rețelei de transport și distribuție a energiei electrice și a unor investiții de peste 2,5 miliarde EUR în producția de hidrogen din surse regenerabile.

Statele membre ar trebui să analizeze dacă, la finalizarea și/sau punerea în aplicare a PNEC-urilor, pot beneficia, de asemenea, de Instrumentul de sprijin tehnic, care poate oferi expertiză adaptată și capacitatea de a sprijini punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor prevăzute în PNEC-uri, inclusiv pentru identificarea și mobilizarea principalelor surse de finanțare.

2.3Tranziția justă

Asigurarea unei tranziții climatice și energetice juste este esențială pentru a garanta că beneficiile acestui proces sunt împărțite în mod echitabil, în timp ce efectele negative sunt atenuate. Acest lucru este necesar pentru a asigura un sprijin durabil din partea publicului pentru punerea în aplicare a reformelor ambițioase care vor afecta toate domeniile economiei.

Până în prezent, statele membre au furnizat doar o evaluare parțială a impactului socioeconomic al tranziției climatice și energetice asupra persoanelor, a gospodăriilor și a întreprinderilor. Efectele politicilor și măsurilor de tranziție asupra distribuției veniturilor, a creării de locuri de muncă, a transformării și a distrugerii acestora, precum și asupra sărăciei energetice sunt rareori discutate în proiectele de planuri. În general, acestea nu includ o analiză cantitativă adecvată și nici nu iau în considerare în mod suficient impactul distributiv asupra diferitelor grupuri de populație. În plus, niciunul dintre planuri nu include suficiente informații pentru elaborarea viitoarelor planuri sociale pentru climă și privind modul în care ar fi asigurată coerența dintre cele două planuri.

Analiza planurilor arată că din cea mai mare parte dintre ele lipsește un set cuprinzător de politici specifice pentru a aborda impactul social și asupra ocupării forței de muncă al tranziției. De fapt, politicile incluse sunt în cea mai mare parte fragmentare și adesea nu depășesc abordarea efectelor negative ale tranziției în regiunile carbonifere și cu emisii ridicate de dioxid de carbon. Majoritatea planurilor evidențiază doar parțial sinergiile dintre diferitele instrumente și fonduri care sprijină tranziția justă, inclusiv Fondul pentru o tranziție justă (FTJ), care este condiționat de punerea în aplicare efectivă a tranziției.

Șapte state membre (Croația, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia și Slovacia) și-au amânat angajamentele de eliminare treptată a combustibililor fosili, în timp ce patru state membre (Cipru, Estonia, Finlanda și România) nu fac referire la acestea în planurile lor teritoriale pentru o tranziție justă (PTTJ) adoptate. În unele cazuri, nu este clar modul în care acest lucru va avea un impact asupra măsurilor planificate.

Prin urmare, statele membre sunt încurajate să consolideze dezvoltarea unor strategii naționale cuprinzătoare pentru o tranziție justă, bazate de dovezi, în PNEC-urile lor finale. În plus, statele membre ar trebui, de asemenea, să furnizeze informații suplimentare privind politicile de tranziție justă, inclusiv, în special, măsurile deja raportate în contextul primului exercițiu de monitorizare a Recomandării Consiliului privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică 55 .

Cercetările arată că tranziția climatică și energetică afectează femeile în mod diferit față de bărbați: femeile sunt subreprezentate în sectoarele care vor avea de câștigat de pe urma tranziției (locuri de muncă verzi) și sunt mai susceptibile să se confrunte cu sărăcia în materie de mobilitate și a sărăciei energetice. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, forța motrice a tranziției datorită diferențelor comportamentale în ceea ce privește consumul de energie și emisiile de GES 56 . Acesta este motivul pentru care este important să se consolideze aspectul de gen al tranziției juste în cadrul PNEC-urilor. Doar patru planuri se referă la egalitatea de gen în politica energetică și includ angajamente și măsuri conexe (Cehia, Spania, Malta și Portugalia). Trei dintre acestea au inclus, de asemenea, angajamente (Cehia, Spania, Malta) și numai Spania a inclus politici specifice 57 .

2.4Participarea publicului, actorii locali și regionali și rolul cooperării regionale transfrontaliere pentru un plan cuprinzător pentru toți

Regulamentul privind guvernanța 58 și obligația statelor membre în temeiul Convenției de la Aarhus 59 impun participarea timpurie și incluzivă a publicului la elaborarea planurilor naționale privind energia și clima, inclusiv a proiectelor de planuri.

Majoritatea statelor membre au organizat consultări cu publicul cu privire la proiectele de planuri, dar calitatea proceselor de consultare variază, multe dintre acestea neacoperind toate obligațiile menționate mai sus. În special, planurile conțin puține detalii cu privire la canalele de comunicare utilizate pentru a ajunge la public și la metodele utilizate pentru a implica o gamă largă de grupuri de interese, inclusiv partenerii sociali 60 și cetățenii de rând. Multe planuri nu cuprind termene rezonabile pentru a permite publicului să își exprime opiniile.

Majoritatea proiectelor de planuri nu includ rezumatul opiniilor publicului și modul în care acestea au fost luate în considerare. În plus, detaliile privind informațiile furnizate publicului și modul în care consultările au contribuit la conținutul final al proiectelor de planuri nu au fost foarte cuprinzătoare. Câteva state membre (Danemarca, Spania, Finlanda, Franța, Slovacia și Suedia) indică faptul că au desfășurat consultări publice ample pentru principalele politici naționale care sunt incluse în proiectul de plan actualizat, dar nu și cu privire la proiectul de plan în ansamblu. Lituania, pe de altă parte, este un bun exemplu de asigurare a participării publicului pe tot parcursul elaborării proiectului de PNEC.

Autoritățile locale și cele regionale sunt importante pentru punerea în aplicare a politicilor privind energia și clima. Cu toate acestea, foarte puține state membre prezintă dovezi concrete cu privire la modul în care le implică în procesul de elaborare a proiectului de PNEC actualizat și chiar mai puține se bazează pe un dialog consacrat, pe mai multe niveluri, pentru acest proces.

Puține state membre fac referire la rolul de coordonare și la impactul cooperării regionale și al activității desfășurate în cadrul grupurilor la nivel înalt 61 . În mod similar, puține state membre menționează posibilitatea de a utiliza mecanismele de cooperare bazate pe surse regenerabile pentru a-și îndeplini contribuțiile naționale privind sursele regenerabile de energie. Printre exemplele de urmat se numără Luxemburg, cu participarea la Mecanismul de finanțare a energiei din surse regenerabile, proiectele comune ale Estoniei pentru energia eoliană offshore și onshore, cu privire la care s-a solicitat sprijin în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, precum și acordul dintre Danemarca și Germania privind dezvoltarea insulei energetice Bornholm ca proiect comun privind energia din surse regenerabile în temeiul articolului 9 din RED II.

3EVALUAREA PROGRESELOR ÎNREGISTRATE ÎN CADRUL LEGII EUROPENE A CLIMEI

Raportul intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei 62 a evaluat deja măsurile luate la nivelul Uniunii și la nivel național în raport cu obiectivele pentru 2050, precum și progresele înregistrate în materie de adaptare la nivelul UE. Neutralitatea climatică este discutată pe scurt în documentul menționat, precum și în secțiunea 2 din prezentul document, pe baza noilor informații furnizate de proiectele de PNEC actualizate. Progresele înregistrate în materie de adaptare la nivel național sunt analizate aici și într-un document de lucru special al serviciilor Comisiei 63 . Recomandările privind obiectivele de neutralitate climatică și de adaptare se bazează pe aceste evaluări.

Emisiile de GES continuă să scadă constant, după cum arată cele mai recente date, și există semne încurajatoare de acțiune pe teren. Cu toate acestea, evaluarea arată că progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivului UE de realizare a neutralității climatice par insuficiente.

Evaluarea progreselor înregistrate de statele membre în materie de adaptare arată că adaptarea și necesitatea unei reziliențe sporite devin tot mai proeminente pe agenda politică. Totuși, acest lucru nu înseamnă că există un grad de pregătire suficient în materie de politici.

Există în continuare decalaje semnificative, care expun statele membre la riscuri climatice ce depășesc capacitățile de adaptare, sporesc vulnerabilitatea și compromit reziliența.

Majoritatea statelor membre au efectuat evaluări ale riscurilor climatice: 14 și-au actualizat recent evaluările riscurilor și se preconizează că și alte state membre vor proceda în același mod în viitor. Cu toate acestea, evaluările cuprinzătoare și solide ale riscurilor climatice în mai mult de cinci sectoare reprezintă mai degrabă o excepție decât o regulă. Toate statele membre au adoptat strategii sau planuri naționale de adaptare, iar multe dintre acestea au fost revizuite recent sau sunt în curs de revizuire. Structurile și mecanismele de guvernanță variază de la un stat membru la altul, existând un grad ridicat de diversitate în ceea ce privește acordurile instituționale și unele decalaje vizibile în ceea ce privește alinierea explicită la mecanismele de guvernanță în materie de mediu. Rareori există mecanisme adecvate pentru o coordonare interministerială în materie de adaptare. Opt state membre au integrat elemente ale politicii de adaptare în cadrele lor juridice naționale.

S-au înregistrat unele progrese în punerea în aplicare a măsurilor de adaptare, dar persistă decalaje în ceea ce privește evaluarea nevoilor de investiții, iar țările nu dispun de bugete consacrate acestei problematici. Includerea soluțiilor bazate pe natură în strategiile și planurile sectoriale este limitată, ceea ce împiedică utilizarea lor sistemică. Evaluarea impactului măsurilor de adaptare asupra reducerii vulnerabilităților și a riscurilor este limitată, deoarece această sarcină rămâne dificilă din punct de vedere conceptual și practic. În mai multe state membre nu au fost încă instituite mecanisme de monitorizare, raportare și evaluare. Progresele generale în ceea ce privește capacitatea de adaptare rămân neclare. Printre condițiile favorizante transversale, este necesar să se intensifice sprijinul financiar și să se consolideze competențele administrative, inclusiv pentru a se evita o adaptare inadecvată.

Există exemple de urmat în rândul statelor membre pentru fiecare element al ciclului de politici de adaptare, precum și pentru structuri, abordări și politici concrete. Acestea ar trebui valorificate pentru a se accelera pregătirea pentru efectele schimbărilor climatice. Amenajarea teritoriului și relocările planificate se pot număra printre provocările considerate a fi cel mai greu de abordat din punct de vedere politic, iar identificarea unor indicatori buni se numără printre obstacolele dificile din punct de vedere tehnic, dar chiar și în aceste cazuri există inițiative care pot fi valoroase și trebuie dezvoltate.

Aceste constatări, împreună cu viitoarea evaluare europeană a riscurilor climatice, vor sta la baza Comunicării Comisiei privind gestionarea riscurilor climatice în UE, planificată să fie adoptată în martie 2024.

4CONCLUZII ȘI ETAPELE URMĂTOARE – CĂTRE PLANURILE NAȚIONALE ACTUALIZATE FINALE

Evaluarea agregată generală și analiza proiectelor de PNEC actualizate sunt, în general, pozitive. Proiectele de PNEC actualizate demonstrează angajamentul ferm al statelor membre de a lucra pe baza unor procese solide de planificare și monitorizare a energiei și climei, precum și hotărârea acestora de a intensifica acțiunile la nivel național și regional, care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de politică convenite în agenda privind energia și clima.

Cu toate acestea, evaluarea identifică, de asemenea, mai multe decalaje, atât în ceea ce privește menținerea nivelului general de ambiție a UE, cât și în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor specifice stabilite în legislația UE. Acesta este un motiv serios de îngrijorare și o problemă de credibilitate pentru multe state membre.

Prin urmare, Comisia se așteaptă ca statele membre să țină seama în mod corespunzător de recomandări atunci când își finalizează planurile integrate actualizate și îndeamnă statele membre care nu și-au prezentat încă proiectele de planuri actualizate să facă acest lucru fără întârziere.

Comisia este pregătită să sprijine statele membre în tranziția către neutralitatea climatică, pentru ca acestea să obțină o mai mare autonomie energetică, să se adapteze la schimbările climatice și să continue să accelereze introducerea „opțiunilor fără regrete”, în special a tehnologiilor din domeniul eficienței energetice și al energiei din surse regenerabile. Comisia este pregătită să sprijine promovarea și finanțarea tehnologiilor curate și să contribuie la stimularea investițiilor private, inclusiv într-o forță calificată de muncă. Va fi esențial să se desfășoare în timp util consultări publice bine organizate cu privire la planuri, pentru a se asigura că acestea sunt favorabile incluziunii și pentru a obține acceptarea acțiunilor ulterioare.

Pentru a sprijini finalizarea planurilor, dar și punerea lor efectivă în aplicare, Comisia va intensifica contactele individuale cu statele membre și va apela la forurile relevante pentru a facilita schimbul de bune practici, inclusiv cu privire la aspecte transversale, cum ar fi investițiile și planificarea rețelelor, ca o următoare etapă în continuarea Planului UE pentru rețele adoptat recent de Comisie 64 . Comisia va menține un dialog strâns cu Parlamentul European și cu Consiliul cu privire la progresele realizate de uniunea energetică în privința tuturor dimensiunilor legate de politicile privind energia și clima.

(1)

   Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2)

   Cipru, Cehia, Germania, Danemarca, Estonia, Grecia, Franța, Spania, Finlanda, Croația, Ungaria, Italia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, România, Suedia, Slovenia și Slovacia. Proiectul de PNEC actualizat al Belgiei, prezentat la 30 noiembrie 2023, și proiectele de PNEC actualizate ale Irlandei și Letoniei, ambele prezentate la 8 decembrie 2023, au fost luate în considerare doar parțial în prezenta comunicare. Comisia intenționează să publice evaluarea și recomandările pentru Belgia, Irlanda și Letonia la începutul anului 2024. Austria, Bulgaria și Polonia nu și-au prezentat încă proiectul de PNEC actualizat. Prin urmare, aceste șase state membre primesc astăzi doar recomandări bazate pe Legea climei, fără a aduce atingere demersurilor ulterioare ale Comisiei cu privire la cele care nu prezintă un proiect de PNEC.

(3)

   A se vedea nota de subsol ibid.

(4)

   Recomandările Comisiei nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE, în special în ceea ce privește obligația statelor membre de a notifica Comisiei măsurile care se califică drept ajutor de stat în vederea aprobării lor, cu excepția cazului în care fac obiectul exceptărilor pe categorii de ajutoare.

(5)

   Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE.

(6)

   A se vedea secțiunea 2.1.2.

(7)

   A se vedea secțiunea 2.1.3.

(8)

   Emisiile totale nete de GES, incluzând LULUCF și excluzând transportul internațional.

(9)

   A se vedea anexa la prezenta comunicare. O reducere mai ambițioasă la nivelul întregii UE, de 52 % (cu limita LULUCF), ar putea fi calculată luând în considerare previziunea în condițiile aplicării de măsuri suplimentare (WAM) furnizată prin NECPR pentru Germania și Irlanda. Fără limita LULUCF, reducerea se ridică la 52,6 %.

(10)

   Raportul intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei pentru anul 2023 estimează că statele membre ale UE trebuie în continuare să ia măsuri suplimentare de atenuare în vederea atingerii neutralității climatice până în 2050, pentru a reduce emisiile cu aproximativ 1 600 de milioane de tone de CO2 echivalent (sau 34 de puncte procentuale). Datele furnizate în PNEC-uri sunt în concordanță cu această constatare.

(11)

   Incluzând LULUCF și excluzând transportul internațional.

(12)

   Din previziunile furnizate în proiectele de PNEC actualizate rezultă o reducere de 33,8 % la nivelul UE, conformă cu obiectivul prevăzut în ESR. Lacunele au fost completate cu cele mai recente previziuni raportate în martie 2023 pentru NECPR. O reducere mai ambițioasă, de 35,4 % la nivelul UE, ar fi calculată luând în considerare previziunea în condițiile aplicării de măsuri suplimentare (WAM) furnizată prin NECPR pentru Germania și Irlanda și presupunând cea mai ambițioasă previziune WAM în intervalul prevăzut în proiectul de PNEC al Italiei.

(13)

   A se vedea anexa la prezenta comunicare.

(14)

   Regulamentul (UE) 2023/839.

(15)

   A se vedea anexa la prezenta comunicare.

(16)

   Regulamentul (UE) 2023/1115 privind punerea la dispoziție pe piața Uniunii și exportul din Uniune a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și degradarea pădurilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010.

(17)

   Regulamentul (UE) 2023/2405.

(18)

   Care includ emisiile de metan, protoxidul de azot și gazele fluorurate.

(19)

   Directiva (UE) 2016/2284.

(20)

    https:// unfccc.int/news/cop28-agreement-signals-beginning-of-the-end-of-the-fossil-fuel-era

(21)

   https://unfccc.int/sites/default/files/resource/cop26_auv_2f_cover_decision.pdf

(22)

   A se vedea anexa la prezenta comunicare.

(23)

   Directiva (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, înainte de modificarea prin Directiva (UE) 2023/2413.

(24)

   Directiva (UE) 2001/2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 și a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile și de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului.

(25)

   A se vedea anexa la prezenta comunicare.

(26)

   COM(2022) 221 final.

(27)

   Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Realizarea ambițiilor UE pentru energia din surse regenerabile offshore”, COM(2023) 668 final, din 24 octombrie 2023.

(28)

   COM(2023) 669 final.

(29)

   De asemenea, nu este clar dacă și în ce măsură vor utiliza căldura și răcoarea reziduală în vederea atingerii acestor obiective, iar rolul energiei electrice din surse regenerabile în sistemele contabile rămâne neclar.

(30)

   Obligația de a mări ponderea energiei din surse regenerabile cu cel puțin 0,8 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioada 2021-2025 și cu cel puțin 1,1 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioada 2026-2030, în conformitate cu articolul 23 din RED II revizuită.

(31)

   Informațiile privind dezvoltarea capacității de producție de hidrogen și scenariile sale de adaptare la schimbările climatice, în special în ceea ce privește disponibilitatea apei, lipseau, de asemenea, din majoritatea proiectelor de PNEC actualizate.

(32)

   Formatul cifrelor raportate nu a fost coerent și consecvent în ceea ce privește biometanul, ceea ce nu permite o agregare exactă.

(33)

   Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (reformare), JO L 231, 20.9.2023, p. 1.

(34)

   A se vedea anexa la prezenta comunicare.

(35)

   Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică.

(36)

   Articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice și articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791 („DEE reformată”).

(37)

   Clădirile au fost responsabile în 2022 pentru peste 23 % din emisiile de GES ale sectoarelor ESR (sursa EES). Sunt necesare eforturi de renovare semnificative pentru a respecta obiectivele ESR și pentru a contribui la neutralitatea climatică.

(38)

   A se vedea Raportul JRC privind evaluarea SRTL-urilor din 2020 (https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC128067) și SWD/2022/375 de analiză a strategiilor naționale de renovare pe termen lung din 2020 pentru toate țările UE (https://energy.ec.europa.eu/system/files/2022-12/SWD-Analysis-of-2020-LTRS.PDF).

(39)

   Obiectivele și previziunile privind dependența de importurile de energie din țări terțe, consumul și producția de petrol și gaze, cererea de energie electrică, capacitățile de stocare a gazelor și a energiei, îndeplinirea criteriului N-1, indicatorii privind previziunea de energie nefurnizată și previziunea de pierderi datorate întreruperii alimentării cu energie electrică, printre altele.

(40)

   Comisia Europeană, Direcția Generală Energie, Energia în UE în cifre – Statistical pocketbook 2023, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2023, https://data.europa.eu/doi/10.2833/502436 .

(41)

   Date furnizate de economistul-șef al DG ENER.

(42)

   La momentul redactării prezentului document, nu fuseseră încă prezentate cinci evaluări naționale ale riscurilor (Bulgaria, Franța, Croația, Letonia și Slovacia) și o evaluare comună a riscurilor (pentru grupul de risc regional din nord-est), deși trebuiau prezentate până la 1 octombrie 2022, și nici șase planuri de acțiune preventivă (Bulgaria, Germania, Croația, Ungaria, Lituania, Țările de Jos) și patru planuri de urgență (Bulgaria, Croația, Lituania, Țările de Jos), deși trebuiau prezentate până la 1 martie 2023.

(43)

   În 2021, 25,4 % din totalul energiei electrice produse în UE a fost generată de centrale nucleare (Eurostat).

(44)

   Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (Directiva NIS 2).

(45)

   COM(2020) 299 final.

(46)

   Directiva (UE) 2019/944 privind energia electrică include obligații pentru statele membre de a permite accesul deplin și fără dificultăți pe piață pentru serviciile de flexibilitate, consumul dispecerizabil și stocarea, în special cu un cadru de reglementare solid, favorabil acestor servicii.

(47)

   Articolul 20a din Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum a fost modificată („RED II revizuită”).

(48)

   În conformitate cu articolul 2 din Directiva (UE) 2019/944, „client activ” înseamnă un client final, sau un grup de clienți finali ce acționează împreună, care consumă sau stochează energie electrică produsă în spațiile pe care le deține situate în zone limitate sau, atunci când statele membre permit acest lucru, în alte spații, sau care vinde energie electrică autoprodusă sau participă la programe de flexibilitate sau de eficiență energetică, cu condiția ca activitățile respective să nu constituie principala lor activitate comercială sau profesională.

(49)

   Aproximativ 40 de milioane de europeni din toate statele membre, reprezentând 9,3 % din populația Uniunii, s-au aflat în incapacitatea de a-și menține gospodăriile la un nivel adecvat de încălzire în 2022, ceea ce reprezintă o creștere abruptă față de 2021, când 6,9 % din populație se afla în aceeași situație. Ponderea a crescut de peste două ori în cazul persoanelor din categoriile cu venituri mai mici.

(50)

   Document de lucru al serviciilor Comisiei. Evaluarea progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor uniunii energetice și ale acțiunilor climatice, care însoțește documentul Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Raportul din 2023 privind starea uniunii energetice [în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice], SWD/2023/646 final.

(51)

    https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM%3A2023%3A572%3AFIN&qid=1696502521767

(52)

   COM(2022) 552 final.

(53)

   COM/2023/376 final.

(54)

   COM(2023) 376 final; pe baza SWD(2023) 68 final și COM/2022/438 final. În plus, Regulamentul privind industria „zero net” prevede în total 92 de miliarde EUR pentru perioada 2023-2030.

(55)

   Astfel cum se indică în mesajele-cheie pentru evaluarea de către Consiliul EMCO și CPS a punerii în aplicare a Recomandării Consiliului privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică https://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/epsco/2023/11/27-28/ . Monitorizarea, încheiată în octombrie 2023, s-a axat în special pe: (i) sprijin activ pentru o ocupare a forței de muncă de calitate în contextul tranziției verzi; (ii) sisteme de impozitare și de prestații sociale și sisteme de protecție socială în cadrul tranziției verzi; și (iii) aspecte orizontale (abordare la nivelul întregii societăți; elaborarea de politici bazate pe date concrete, utilizarea optimă a finanțării).

(56)

   Potrivit unui sondaj realizat de EIGE, o proporție mai mare de femei decât de bărbați aleg opțiuni ecologice, cum ar fi reciclarea, energia din surse regenerabile și produsele ecologice. În plus, bărbații au o amprentă de carbon mai mare decât femeile din cauza activităților recreative. A se vedea EIGE, (2023). „Gender Equality Index 2023” (Indicele egalității de gen 2023). „Towards a green transition in transport and energy” (Către o tranziție verde în transporturi și energie), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.

(57)

   Pentru comparație, în 2020, 10 PNEC-uri au făcut referire la egalitatea de gen.

(58)

   Articolul 10 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice.

(59)

   Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu – Declarații. JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(60)

   În conformitate cu considerentul 28 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice și cu Recomandarea Consiliului din 12 iunie 2023 privind consolidarea dialogului social în Uniunea Europeană.

(61)

   Comisia Europeană a înființat patru grupuri la nivel înalt pentru a oferi îndrumare strategică și orientări de politică în materie de reglementare și dezvoltare a infrastructurii și pentru a monitoriza progresul proiectelor de interes comun în regiunile prioritare. Acestea includ: Cooperarea în domeniul energiei în mările septentrionale (NSEC); Interconexiunile în Europa de Sud-Vest; Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP); Conectivitatea energetică în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC).

(62)

   Raportul intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei pentru anul 2023, COM(2023) 653 final.

(63)

   Evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice în fiecare stat membru în conformitate cu Legea europeană a climei, SWD(2023) 932.

(64)

   Rețele, veriga lipsă – Un plan de acțiune al UE pentru rețele. COM(2023) 757 final.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.12.2023

COM(2023) 796 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea la nivelul UE a proiectelor de planuri naționale actualizate privind energia și clima
























Un pas important către realizarea obiectivelor mai ambițioase în materie de energie și climă prevăzute în Pactul verde european și în planul RePowerEU

ANEXĂ

1METODOLOGIA DE AGREGARE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ (GES) ÎNTRE STATELE MEMBRE

Agregarea la nivelul UE a datelor privind emisiile de GES se bazează pe cele 24 de PNEC-uri prezentate la momentul publicării prezentei evaluări 1 , completate, după caz, cu informații extrase din primele rapoarte intermediare (NECPR) din martie 2023.

Agregarea datelor se bazează pe următoarele reguli:

-Atunci când au fost disponibile, au fost utilizate previziunile în condițiile aplicării unor măsuri suplimentare (WAM) furnizate în PNEC.

-În cazul în care previziunile WAM nu erau disponibile, au fost utilizate, în schimb, previziunile în condițiile menținerii măsurilor existente (WEM) furnizate în PNEC.

-În cazul în care nici previziunile WAM, nici cele WEM nu erau disponibile în PNEC-uri și nici pentru statele membre care nu și-au prezentat PNEC, au fost utilizate previziunile WAM din martie 2023. Dacă nu erau disponibile previziunile WAM din martie 2023, au fost utilizate previziunile WEM din martie 2023.

Tabelul 1: prezentare generală a datelor privind emisiile de GES utilizate pentru a evalua progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor climatice

	Emisiile totale de GES (inclusiv LULUCF)		Emisii ESR
	2030	2050	2005*	2030
	Mt CO2 echivalent
UE-27	2 284	1 589	2 517,1	1 656,9
Austria	61,8	52,3	57,0	41,7
Belgia	82,0	61,6	81,6	46,8
Bulgaria	41,9	21,3	22,3	22,8
Croația	19,2	11,4	18,1	15,0
Cipru	6,0**	4,0**	4,3	3,3**
Cehia	108,7**	46,1	65,0	52,8
Danemarca	28,9	22,6	40,4	24,4
Estonia	10,6**	4,6**	6,2	5,5
Finlanda	4,7	-12,5	34,4	18,5
Franța	252,0**	256,2	401,1	215,0**
Germania	449,0**	194,0**	484,7	317,0**
Grecia	44,5**	2,5**	63,0	34,0**
Ungaria	51,7	40,4	47,8	36,4**
Irlanda	62,5**	55,8**	47,7	42,8**
Italia	277,0**	268,7	343,1	219,5**
Letonia	12,2	11,1	8,6	7,9
Lituania	8,7	7,4	13,1	10,3
Luxemburg	5,1	1,0	10,1	4,3
Malta	2,6	2,9	1,0	1,5
Țările de Jos	124,0	83,0**	128,1	78,6
Polonia	340,7	276,0	192,5	178,7
Portugalia	29,4**	2,8	48,6	28,2
România	49,6**	3,1**	78,2	81,7
Slovacia	28,1	19,8	23,1	20,5
Slovenia	6,4**	0,0	11,8	8,4**
Spania	156,1	141,0	242,0	133,8
Suedia	-12,1	-24,4	43,2	16,5
*Cifrele anuale din temeiul juridic din 2005, astfel cum sunt stabilite în anexa I la Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/2126 a Comisiei 2   ** Punct de date din proiectul de PNEC actualizat diferit de cel din NECPR

Pentru LULUCF, au fost utilizate previziunile WAM sau, atunci când acestea nu erau disponibile, WEM pentru a evalua respectarea de către statul membru a angajamentului său privind bilanțul neutru sau pozitiv pentru perioada 2021-2025 și a traiectoriei către îndeplinirea obiectivului național pentru 2030 [conform coloanei C din anexa IIa la Regulamentul (UE) 2018/841 revizuit]. În plus, previziunile prezentate au fost evaluate luând în considerare inventarele revizuite. Acest lucru a avut, în unele cazuri, un impact semnificativ asupra evaluării globale. De asemenea, a fost analizată credibilitatea politicilor și a măsurilor propuse în domeniile relevante.

Pentru evaluarea obiectivului Uniunii de reducere, până în 2030, a emisiilor interne nete de GES (inclusiv LULUCF) cu -55 % față de nivelurile din 1990, în conformitate cu Legea europeană a climei, contribuția absorbțiilor nete a fost limitată la 225 de milioane de tone de CO2 echivalent.

2METODOLOGIA DE CALCULARE A DECALAJULUI DE AMBIȚIE AL STATELOR MEMBRE LA NIVELUL UNIUNII ÎN DOMENIUL ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE

La evaluarea decalajului de ambiție dintre contribuțiile prezentate în vederea atingerii unei ponderi a energiei din surse regenerabile de cel puțin 42,5 % la nivelul Uniunii și ponderea energiei din surse regenerabile care rezultă din aplicarea formulei prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, au fost utilizate următoarele criterii 3 :

Ponderea energiei din surse regenerabile a statelor membre în consumul final brut de energie (gross final energy consumption – GFEC) și nivelurile GFEC asociate acestora sunt necesare pentru a stabili dacă contribuția colectivă a statelor membre se ridică la cel puțin 42,5 % din ponderea obligatorie a energiei din surse regenerabile la nivelul Uniunii în GFEC.

În cazul statelor membre care nu au transmis valorile GFEC sau care nu au prezentat un proiect de PNEC actualizat, pentru a completa lacunele în materie de date rămase au fost utilizate contribuțiile pentru 2019 furnizate în respectivele PNEC-uri finale din 2020 sau, dacă este cazul, datele oficiale transmise Comisiei prin intermediul dialogului structurat (EU PILOT).

Un număr de 19 state membre (Belgia, Cipru, Cehia, Germania, Danemarca, Estonia, Grecia, Spania, Croația, Ungaria, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, România, Portugalia, Slovenia, Slovacia) au prezentat un proiect de PNEC actualizat, care include o contribuție explicită sau implicită la obiectivul obligatoriu al UE de 42,5 % privind energia din surse regenerabile pentru 2030.

Cinci state membre (Finlanda, Franța, Malta, Țările de Jos, Suedia) au prezentat un proiect de PNEC actualizat, dar nu și-au actualizat contribuția la obiectivul obligatoriu al UE de 42,5 % privind energia din surse regenerabile pentru 2030. Patru dintre cele cinci state membre (Finlanda, Malta, Țările de Jos, Suedia) au indicat că își vor actualiza contribuția în PNEC final.

Două state membre (Bulgaria, Polonia) nu au prezentat proiectul de PNEC actualizat, dar și-au prezentat contribuția prin intermediul dialogului structurat EU Pilot cu Comisia.

Un stat membru (Austria) nu a prezentat nici un proiect de PNEC actualizat, nici o contribuție prin intermediul schimbului de dialog structurat EU Pilot.

Tabelul 2: Prezentare generală a contribuțiilor naționale și a decalajelor de ambiție în vederea atingerii obiectivului Uniunii de cel puțin 42,5 % din consumul de energie din surse regenerabile

	Ponderi SRE
	Obiectivul național obligatoriu pentru 2020	Valoarea ponderilor naționale din 2021	Contribuția națională pentru 2030 (conform proiectului de PNEC actualizat)	Ponderi pentru 2030 în conformitate cu formula	Decalajul de ambiție
AT	34 %	36,4 %	46 %-50 %	57 %	Nivel semnificativ mai mic
BE	13 %	13,0 %	21,7 %	33 %	Nivel semnificativ mai mic
BG	16 %	17,0 %	29,9 %	33 %	Nivel mai mic
CY	13 %	18,4 %	26,5 %	33 %	Nivel semnificativ mai mic
CZ	13 %	17,7 %	30 %	33 %	Nivel mai mic
DE	18 %	19,2 %	40 %	41 %	Nivel ușor mai mic
DK	30 %	34,7 %	70,9 %	60 %	Nivel semnificativ mai mare
EE	25 %	38,0 %	65 %	50 %	Nivel semnificativ mai mare
EL	18 %	21,9 %	44 %	39 %	Nivel semnificativ mai mare
ES	20 %	20,7 %	47,9 %	43 %	Nivel mai mare
FI	38 %	43,1 %	51 %	62 %	Nivel semnificativ mai mic
FR	23 %	19,3 %	33 %	44 %	Nivel semnificativ mai mic
HR	20 %	31,3 %	42,5 %	44 %	Nivel ușor mai mic
HU	13 %	14,1 %	29 %	34 %	Nivel semnificativ mai mic
IE	16 %	12,5 %	31,4 %-34,1 %	43 %	Nivel semnificativ mai mic
IT	17 %	19,0 %	40,5 %	39 %	Nivel ușor mai mare
LT	23 %	28,2 %	55 %	49 %	Nivel semnificativ mai mare
LU	11 %	11,7 %	37 %	37 %	Același nivel
LV	40 %	42,1 %	57 %	61 %	Nivel semnificativ mai mic
MT	10 %	12,2 %	11,5 %	28 %	Nivel semnificativ mai mic
NL	14 %	13,0 %	27 %	39 %	Nivel semnificativ mai mic
PL	15 %	15,6 %	23 %-31 %	32 %	Nivel semnificativ mai mic
PT	31 %	34,0 %	49 %	51 %	Nivel ușor mai mic
RO	24 %	23,6 %	34 %	41 %	Nivel semnificativ mai mic
SE	49 %	62,6 %	65 %	76 %	Nivel semnificativ mai mic
SI	25 %	25,0 %	30 %-35 %	46 %	Nivel semnificativ mai mic
SK	14 %	17,4 %	23 %	35 %	Nivel semnificativ mai mic

3METODOLOGIA DE CALCULARE A DECALAJULUI DE AMBIȚIE AL STATELOR MEMBRE LA NIVELUL UNIUNII ÎN DOMENIUL EFICIENȚEI ENERGETICE

Calcularea sumei contribuțiilor naționale ale statelor membre raportate în proiectele de PNEC actualizate atât pentru consumul final de energie, cât și pentru consumul de energie primară este necesară pentru a evalua dacă contribuțiile colective ale statelor membre se ridică la 763 Mtep pentru consumul final de energie și la 992,5 Mtep pentru consumul de energie primară.

În cazul statelor membre care nu au transmis nicio contribuție națională pentru consumul lor final de energie sau pentru consumul lor de energie primară sau pentru ambele sau care nu au prezentat deloc un proiect de PNEC actualizat, pentru a completa lacunele în materie de date rămase au fost utilizate contribuțiile pentru 2019 furnizate în respectivele PNEC-uri finale din 2020 sau, dacă este cazul, datele oficiale transmise Comisiei prin intermediul dialogului structurat (EU PILOT).

Un număr de 23 de state membre (Belgia, Cipru, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Spania, Croația, Ungaria, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, România, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Suedia) au prezentat un proiect de PNEC actualizat, care include o contribuție explicită sau implicită la obiectivul obligatoriu al UE de 11,7 % privind consumul final de energie pentru 2030.

Un stat membru (Malta) a prezentat un proiect de PNEC actualizat, dar nu și-a actualizat contribuția la obiectivul obligatoriu al UE de 11,7 % privind consumul final de energie pentru 2030.

Un stat membru (Bulgaria) nu au prezentat proiectul de PNEC actualizat, dar și-a prezentat contribuția prin intermediul dialogului structurat EU Pilot cu Comisia.

Două state membre (Austria, Polonia) nu au prezentat nici un proiect de PNEC actualizat, nici o contribuție prin intermediul schimbului de dialog structurat EU Pilot.

Tabelul 3: Prezentare generală a contribuțiilor naționale în vederea atingerii obiectivului UE de -11,7 % privind eficiența energetică pentru 2030

	Consumul final de energie			Consumul de energie primară
	Contribuții raportate de statele membre sau estimate	Rezultatele formulei din anexa I la DEE reformată	Contribuția abaterii pentru 2030 la rezultatul formulei	Contribuții raportate de statele membre sau estimate	Rezultatele formulei din anexa I la DEE reformată	Contribuția abaterii pentru 2030 la rezultatul formulei
AT	25,6	21,4	20,10 %	30,8	24,9	23,60 %
BE	29,9	28,8	4,00 %	36,5	33,8	8,15 %
BG	9,9	8,8	11,30 %	15,3	13,7	11,30 %
CY	1,9	1,8	4,04 %	2,3	2	11,86 %
CZ	20,2	20,2	-0,05 %	28,8	28,8	-0,02 %
DE	160,5	156	2,94 %	193,6	194,2	-0,31 %
DK	14,2	13,7	3,41 %	16,7	15,5	7,58 %
EE	2,6	2,6	1,35 %	5,1	3,9	30,63 %
EL	15,4	14,6	5,20 %	18,2	17,1	6,27 %
ES	70,2	65,4	7,37 %	96,7	81,8	18,24 %
FI	23,2	20,6	12,62 %	31,1	29,8	4,43 %
FR	104	104	-0,05 %	157,3	157,3	-0,05 %
HR	6,6	5,9	11,65 %	8,1	6,8	19,18 %
HU	17,9	16,2	10,62 %	30,7	23,3	31,55 %
IE	12,9	9,9	30,97 %	15,2	11,2	35,61 %
IT	94,4	92,1	2,48 %	115	112,2	2,53 %
LT	4,2	4,2	-1,14 %	5,2	5,2	0,83 %
LU	3	2,7	12,32 %	3,5	2,8	24,06 %
LV	3,4	3,3	4,16 %	4,1	3,7	10,04 %
MT	0,8	0,7	14,47 %	1,1	0,8	26,73 %
NL	43,9	38,4	14,27 %	46,6	46,2	0,84 %
PL	67	57,7	16,06 %	91,3	77,2	18,33 %
PT	14,9	13,4	11,11 %	20,8	15,2	37,17 %
RO	23,2	22,8	1,95 %	31,4	30,2	4,11 %
SE	29,8	25,1	18,84 %	40,4	35,4	14,08 %
SI	4,4	4,3	3,25 %	6	5,8	4,13 %
SK	10,3	8,5	21,38 %	15,7	13,6	15,26 %
Total	814,3	763		1 067,5	992,5

(1)

   Belgia, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia. Polonia și Bulgaria au transmis informații parțiale prin intermediul dialogului structurat EU Pilot. Cu toate acestea, nu au fost incluse traiectoriile actualizate pentru emisiile de GES.

(2)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2126 al Comisiei din 16 decembrie 2020 de stabilire a nivelurilor anuale de emisii alocate statelor membre pentru perioada 2021-2030 în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului.

(3)

   Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. JO L 328, 21.12.2018, p. 1.