COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 28.11.2023
COM(2023) 764 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU
privind reexaminarea Regulamentului (UE) 2022/2577 al Consiliului din 22 decembrie 2022 de stabilire a unui cadru pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile
I.Introducere
Prezentul raport face o reexaminare a Regulamentului (UE) 2022/2577 al Consiliului din 22 decembrie 2022 de stabilire a unui cadru pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile 1 (denumit în continuare „regulamentul Consiliului”).
Regulamentul Consiliului este una dintre măsurile de urgență adoptate de Consiliu în 2022 pentru a răspunde crizei energetice cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia. El se bazează pe articolul 122 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit căruia Consiliul, la propunerea Comisiei, poate să adopte măsuri corespunzătoare situației economice, în special în cazul în care apar dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.
La momentul adoptării regulamentului Consiliului în decembrie 2022, contextul geopolitic general și prețurile foarte ridicate la energie necesitau accelerarea urgentă a utilizării energiei din surse regenerabile în Uniune pentru a atenua efectele crizei energetice prin consolidarea securității aprovizionării Uniunii, reducerea volatilității pieței și scăderea prețurilor la energie. Întrucât procedurile de autorizare îndelungate și complexe au frânat foarte mult ritmul și amploarea investițiilor în energia din surse regenerabile și în infrastructura conexă, regulamentul Consiliului a urmărit să introducă măsuri specifice pentru a realiza o accelerare imediată a procedurilor de autorizare aplicabile anumitor proiecte și tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile cu cel mai mare potențial de implementare rapidă pentru a atenua efectele crizei energetice. În acest scop, regulamentul a introdus măsuri excepționale, specifice și limitate în timp în întreaga UE.
Acest regulament al Consiliului se aplică tuturor procedurilor de autorizare a căror dată de începere se încadrează în perioada sa de aplicare. De asemenea, statele membre pot aplica acest regulament al Consiliului procedurilor de autorizare care sunt în desfășurare și în cadrul cărora nu s-a luat o decizie finală înainte de 30 decembrie 2022, cu condiția ca acest lucru să scurteze procedura de autorizare și ca drepturile legale preexistente ale terților să fie menținute.
Este important de remarcat faptul că, la 9 octombrie 2023, a fost adoptată Directiva (UE) 2023/2413 2 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001 privind energia din surse regenerabile („directiva de modificare” și, respectiv, „Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile”), sporind substanțial nivelul de ambiție în materie de energie din surse regenerabile pe care Uniunea trebuie să îl atingă în mod colectiv până în 2030: de la obiectivul anterior de 32 % la un obiectiv de 42,5 %, cu aspirația de a atinge 45 %. Această directivă de modificare, care a intrat în vigoare la 20 noiembrie 2023, include dispoziții ample de raționalizare a procedurilor de autorizare aplicabile proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile într-un mod cuprinzător, prin amenajarea teritoriului, simplificarea și scurtarea procedurilor. Directiva de modificare include dispoziții care acoperă aceleași subiecte ca și regulamentul Consiliului. Unele sunt foarte similare, iar altele includ diferențe semnificative (a se vedea secțiunea IV). În plus, directiva nu a reflectat unele dintre măsurile cu caracter mai excepțional cuprinse în Regulamentul (UE) 2022/2577, delimitând astfel caracterul excepțional și temporar al acestora. În schimb, directiva a introdus un regim stabil și permanent pe termen lung pentru a accelera procedurile de autorizare, care stabilește etape și proceduri specifice necesitând o perioadă mai lungă de punere în aplicare. Mai multe norme referitoare la autorizare din directiva revizuită, respectiv toate normele de autorizare, cu excepția celor referitoare la zonele pretabile „accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile”, trebuie transpuse până la 1 iulie 2024, imediat după expirarea valabilității regulamentului Consiliului.
În temeiul articolului 9 din regulamentul Consiliului, Comisia are obligația să efectueze o reexaminare a regulamentului respectiv până cel târziu la 31 decembrie 2023, având în vedere evoluția securității aprovizionării și a prețurilor la energie și necesitatea de a accelera în continuare răspândirea energiei din surse regenerabile, și să prezinte Consiliului un raport privind principalele constatări ale respectivei reexaminări. Articolul 9 din acest regulament al Consiliului prevede, de asemenea, că, pe baza raportului respectiv, Comisia poate propune să i se prelungească valabilitatea.
Pentru a decide dacă este necesară o prelungire a valabilității acestui regulament al Consiliului, trebuie îndeplinite condițiile pentru o astfel de prelungire. În acest context, Comisia trebuie să evalueze (i) evoluția recentă a securității aprovizionării și a prețurilor la energie în Uniune, inclusiv contribuția pe care utilizarea surselor regenerabile de energie a avut-o în această privință; (ii) necesitatea de a accelera în continuare utilizarea surselor regenerabile de energie și (iii) efectele specifice ale respectivului regulament al Consiliului pentru a promova o astfel de accelerare. În plus, având în vedere intrarea în vigoare a directivei de modificare, este oportun să se evalueze relația dintre dispozițiile incluse în acest regulament al Consiliului și dispozițiile privind autorizarea incluse în Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile 3 .
În acest scop, prezentul raport descrie evoluțiile recente privind securitatea aprovizionării, prețurile la energie și contribuția surselor regenerabile de energie și examinează necesitatea de a accelera și mai mult utilizarea surselor regenerabile de energie (secțiunea II), precum și efectul pe care acest regulament al Consiliului l-a avut în acest context (secțiunea III). În cele din urmă, reexaminarea analizează domeniul de aplicare al regulamentului Consiliului și noile dispoziții privind autorizarea din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile (secțiunea IV) înainte de a formula concluzii și o recomandare pentru acțiuni suplimentare (secțiunea V).
II.Evoluțiile privind securitatea aprovizionării cu energie și prețurile la energie; necesitatea de a accelera utilizarea energiei din surse regenerabile
S-a înregistrat o îmbunătățire generală în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu energie în Uniune. Cu toate acestea, persistă riscuri semnificative.
În ceea ce privește aprovizionarea cu gaze, importurile de gaze rusești au scăzut în conformitate cu obiectivele REPowerEU, datorită eforturilor de diversificare și economiilor. Instalațiile subterane de stocare din UE sunt umplute cu mult peste 90 % din capacitate la începutul sezonului de încălzire. Cu toate acestea, războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă și prezintă amenințări grave la adresa securității aprovizionării cu energie a Uniunii. Din cauza scăderii semnificative, în ultimul an, a importurilor de gaze transportate prin gazoducte din Rusia, disponibilitatea aprovizionării cu gaze a Uniunii este redusă în mod considerabil în comparație cu situația anterioară crizei. Având în vedere nivelul actual al importurilor de gaze, se preconizează că Uniunea va primi în 2023 importuri de aproximativ 20 de miliarde de metri cubi, transportate prin gazoducte din Rusia, cu aproximativ 110 miliarde de metri cubi mai puțin decât în 2021.
Piețele mondiale ale gazelor rămân foarte restrânse și se preconizează că vor mai rămâne astfel o perioadă. Astfel cum a observat AIE1, aprovizionarea cu GNL la nivel mondial a crescut doar modest în 2022 (4 %) și în 2023 (3 %) din cauza „suplimentărilor limitate ale capacității de lichefiere, a întreruperilor din cadrul principalelor instalații de export și a scăderii aprovizionării cu gaze de alimentare la instalațiile de GNL alimentate de zăcămintele îmbătrânite”. Noi capacități semnificative de lichefiere pentru GNL la nivel mondial (în special în SUA și Qatar) urmează să devină disponibile începând din 2025, dar „echilibrul pieței rămâne precar în viitorul apropiat”2.Această situație are consecințe negative asupra prețurilor gazelor naturale care, în ciuda faptului că sunt mult mai mici decât vârful înregistrat în vara anului 2022 (când prețurile au crescut la peste 300 EUR/MWh), rămân de peste două ori mai mari decât nivelurile anterioare crizei (variind între 40 EUR/MWh și 50 EUR/MWh la începutul toamnei anului 2023), cu repercusiuni inevitabile asupra puterii de cumpărare a cetățenilor UE și asupra competitivității întreprinderilor europene. Volatilitatea pieței este, de asemenea, o consecință a restrângerii pieței și reprezintă un risc suplimentar pentru economia UE. În vara și toamna anului 2023 s-au înregistrat mai multe episoade de volatilitate semnificativă, care arată că piețele gazelor sunt încă fragile și pot reacționa excesiv la orice șoc neașteptat și brusc asupra ofertei și cererii, așa cum s-a întâmplat în urma grevei de la instalațiile de GNL din Australia, a crizei din Orientul Mijlociu și a perturbării Interconectorului Baltic. În aceste condiții, teama de penurie poate declanșa reacții importante, cu repercusiuni grave asupra prețurilor în întreaga UE.
Aceste dificultăți grave sunt accentuate de o serie de riscuri suplimentare care, dacă s-ar materializa, ar înrăutăți considerabil situația. Printre aceste riscuri se numără: o revenire a cererii asiatice de GNL, care ar reduce disponibilitatea pe piața mondială a gazelor34, condiții meteorologice extreme care ar putea afecta stocarea energiei hidroelectrice sau producerea energiei nucleare, necesitând recurgerea în mai mare măsură la producerea de energie electrică pe bază de gaze, precum și posibile perturbări suplimentare ale aprovizionării cu gaze, inclusiv o stopare completă a importurilor de gaze din Rusia sau o perturbare a infrastructurii critice de gaze existente. În plus, conflictele armate afectează mai multe regiuni relevante pentru aprovizionarea cu energie a UE, cum ar fi Ucraina, Azerbaidjan sau Orientul Mijlociu.
Exemplele recente ilustrează relevanța riscurilor legate de perturbarea infrastructurii energetice. În septembrie 2022, conducta Nord Stream 1 a fost avariată de acte de sabotaj într-o asemenea măsură, încât în prezent nu mai poate transporta gaze și nici nu va putea să facă acest lucru în viitorul apropiat. În octombrie 2023, a fost perturbat Interconectorul Baltic, o conductă importantă care leagă Finlanda de Estonia. În urma incidentului, autoritățile finlandeze au declarat un nivel de alertă care indică o deteriorare semnificativă a situației aprovizionării cu gaze5.
În ceea ce privește energia electrică, nivelul de pregătire înainte de iarna următoare și, prin urmare, securitatea aprovizionării noastre în acest sector sunt considerate, în general, mai bune decât anul trecut. Pe lângă o mai mare disponibilitate a generării de energie nucleară pentru iarna următoare și niveluri mai ridicate de stocare a energiei hidroelectrice, adăugarea de noi capacități de energie din surse regenerabile a îmbunătățit perspectivele. Cu toate acestea, se solicită în continuare prudență. Prin urmare, statele membre care dispun de măsuri de urgență le vor menține cel puțin până la sfârșitul iernii. În plus, multe state membre au planificat să mențină sau să reinstituie, de asemenea, măsuri de economisire a energiei.
Situația îmbunătățită a securității aprovizionării se reflectă, de asemenea, în prețurile la gaze și energie electrică. În plin vârf al crizei din vara anului 2022, prețurile gazelor au atins niveluri fără precedent de peste 300 EUR/MWh, iar acest lucru a avut repercusiuni imediate asupra prețurilor energiei electrice, care s-au ridicat cu mult peste 400 EUR/MWh. De atunci, prețurile la gaze și energie electrică au scăzut semnificativ, fluctuând în prezent în jurul valorii de 50/MWh și, respectiv, 100/MWh EUR, dar rămân la valori mai mult decât duble față de nivelul de dinainte de criză.
Necesitatea de a atinge obiectivele Uniunii în materie de energie și climă pentru 2030 și obiectivul pe termen lung de neutralitate climatică vor necesita o creștere masivă a capacităților de energie din surse regenerabile în întreaga UE. Răspunsul Uniunii la criza energetică în cadrul inițiativei REPowerEU necesită o puternică accelerare și extindere a energiei din surse regenerabile pentru a impulsiona eliminarea treptată de către Uniune a combustibililor fosili din Rusia. Prin urmare, accelerarea implementării capacității de energie din surse regenerabile joacă un rol fundamental atât în strategia pe termen lung a UE pentru decarbonizare, cât și în strategia pe termen scurt de abordare a crizei energetice. Sursele regenerabile de energie au avut un rol esențial la creșterea securității aprovizionării și la menținerea sub control a prețurilor la energie în timpul crizei energetice. Motivul principal în acest caz a fost înlocuirea gazelor naturale cu surse regenerabile de energie, în special în sectorul energetic, care a afectat apoi cererea globală de gaze. Anul acesta, producția suplimentară de energie electrică din surse regenerabile a înlocuit o producție de energie electrică pe bază de combustibili fosili de aproximativ 107 TWh – echivalentul a aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaz.
Având în vedere că prețul mecanismului de transfer de titluri (TTF) din Țările de Jos a fost în medie de aproximativ 120 EUR/MWh în 2022, Comisia estimează că economiile realizate datorită implementării capacității suplimentare de energie din surse regenerabile se ridică la peste 10 miliarde EUR. De asemenea, Agenția Internațională a Energiei a estimat efectele pozitive substanțiale ale utilizării noilor surse regenerabile asupra prețurilor la energie: potrivit calculelor sale, a estimat că prețurile medii angro ale energiei electrice ar fi fost cu 8 % mai mari pe toate piețele europene în 2022 în absența capacităților suplimentare instalate. Datorită capacității fotovoltaice și eoliene suplimentare instalate, se preconizează că, între 2021 și 2023, consumatorii din UE vor economisi aproximativ 100 de miliarde EUR. De la invadarea Ucrainei de către Rusia, noile instalații eoliene și solare fotovoltaice cu costuri reduse au înlocuit o producție estimată de 230 TWh de combustibili fosili 4 . Preconizându-se că în 2023 va deveni disponibilă o capacitate nouă de energie de 70 GW din surse regenerabile, s-ar putea realiza economii suplimentare care să conducă o mai mare scădere a importurilor de gaze din Rusia.
În sectorul încălzirii din surse regenerabile, vânzarea pompelor de căldură a crescut cu 39 % în 2022 5 comparativ cu 2021, iar piața energiei termice solare a crescut cu 12 % pentru o capacitate instalată totală de 40,5 GW 6 . Unele dintre aceste aparate nou instalate vor fi condus la înlocuirea cazanelor cu gaz, cărbune și păcură, dar nu există date disponibile care să permită formularea unor concluzii cu privire la măsura în care acest lucru a avut loc.
În concluzie, implementarea accelerată a surselor regenerabile de energie și-a dovedit capacitatea de a reduce riscurile la adresa securității aprovizionării Uniunii, în special cu gaze și energie electrică, și a contribuit la reducerea prețurilor la energie pentru cetățenii și întreprinderile din UE.
Având în vedere că persistă riscuri semnificative, este necesară continuarea implementării rapide a energiei din surse regenerabile pentru a consolida și mai mult reziliența Uniunii. Sunt necesare noi instalații din surse regenerabile pentru a elimina rapid restul importurilor de gaze din Rusia. Cu cât implementarea surselor regenerabile de energie este mai rapidă, cu atât ar fi mai mare impactul pozitiv asupra a securității aprovizionării cu energie, a prețurilor energiei și a independenței Uniunii față de combustibilii fosili din Rusia.
III.Efectele regulamentului Consiliului
Având în vedere perioada limitată de aplicare a regulamentului Consiliului, cuantificarea efectelor acestuia în ceea ce privește accelerarea utilizării surselor regenerabile de energie reprezintă o provocare. Acest lucru se datorează în principal faptului că nu există statistici oficiale disponibile privind utilizarea energiei din surse regenerabile pentru perioada de la intrarea sa în vigoare, întrucât astfel de statistici pentru 2023 vor fi disponibile abia la sfârșitul anului 2024. Cu toate acestea, s-au observat unele evoluții pozitive.
Potrivit asociației Solar Power Europe, în cele trei trimestre ale anului 2023 care au urmat datei intrării în vigoare a regulamentului, au fost adăugate mai multe capacități solare fotovoltaice noi (peste 45 GW) în întreaga UE decât în tot anul 2022. În primele șase luni ale anului, Germania a adăugat 6,5 GW (+ 10 %) de noi capacități solare, în timp ce Polonia a adăugat peste 2 GW (+ 17 %), iar Belgia a adăugat cel puțin 1,2 GW (+ 19 %). Italia a instalat 2,5 GW de energie solară în primele șase luni ale anului 2023, comparativ cu un total de 3 GW pentru întregul an 2022. Se preconizează că Spania își va spori utilizarea de la 4,5 GW în 2022 la 7 GW în 2023 7 .
În ceea ce privește autorizarea, datele disponibile indică, de asemenea, că de la intrarea în vigoare a regulamentului, mai multe state membre au înregistrat creșteri de două cifre ale volumului de autorizații eliberate pentru proiecte în domeniul energiei eoliene onshore. Imaginea de ansamblu a Wind Europe asupra evoluției capacității a arătat evoluții pozitive în Franța, unde, în primele trei trimestre ale anului 2023, a crescut semnificativ capacitatea eoliană autorizată. Regiunea flamandă a Belgiei a autorizat o capacitate eoliană suplimentară de 300 MW în primele opt luni ale anului 2023, depășind astfel capacitatea autorizată pentru întregul an 2022. În Germania, în primele nouă luni ale anului 2023, a fost autorizat un număr record de noi autorizații pentru energia eoliană onshore însumând 5,2 GW și a fost adăugată o capacitate nouă de 2,44 GW. 8 În acest sens, Germania a indicat că volumul proiectelor eoliene onshore autorizate în acest an ar urma să crească cu 75 % față de anul trecut.
În ceea ce privește producția de energie din surse regenerabile, nu mai puțin de 17 state membre au înregistrat noi ponderi record în primele șase luni ale anului, Grecia și România depășind 50 % pentru prima dată, iar Danemarca și Portugalia situându-se la mai mult de 75 %. În Portugalia, energia eoliană și solară a reprezentat mai mult de jumătate din producția totală atât în aprilie, cât și în mai. Țările de Jos au atins o cotă de 50 % energie eoliană și solară pentru prima dată în iulie, în timp ce Germania s-a apropiat cu o cotă record de 49 % în aceeași lună 9 . Rata de retehnologizare a energiei eoliene în Germania a crescut la 34 % 10 .
În plus, cel puțin într-un stat membru, proiectele de rețea care sunt importante pentru pătrunderea sporită a surselor regenerabile de energie și care se ridică la peste 2 000 km în total beneficiază, de asemenea, de o autorizare accelerată.
Cu toate acestea, după cum au semnalat și părțile interesate, este dificil să se izoleze măsura în care creșterea observată a utilizării și producției de energie din surse regenerabile în această perioadă poate fi atribuită efectelor regulamentului Consiliului. Alți factori, cum ar fi prețurile ridicate la energie, condițiile meteorologice sau alte politici și măsuri aplicate de statele membre, cum ar fi schemele de sprijin sau alte tipuri de stimulente, au contribuit, de asemenea, la această creștere.
Prin urmare, pentru a obține informații mai bune cu privire la efectele acestui regulament, Comisia a solicitat contribuții din partea statelor membre și a părților interesate, cum ar fi reprezentanți ai sectorului energiei din surse regenerabile și asociații de mediu.
În ceea ce privește statele membre, Comisia le-a adresat o scrisoare la 14 septembrie 2023, solicitând să primească feedback scris cu privire la aplicarea regulamentului. La 15 noiembrie 2023, 15 state membre răspunseseră la chestionar și furnizaseră contribuții scrise. Aplicarea regulamentului Consiliului a fost, de asemenea, discutată în cadrul ultimei reuniuni a Acțiunii concertate referitoare la Directiva privind energia din surse regenerabile (CA-RES), care a avut loc la 18 octombrie 2023 și în cadrul căreia cinci state membre au furnizat informații cu privire la experiența lor în ceea ce privește aplicarea regulamentului Consiliului.
Pe lângă răspunsurile individuale, la 17 octombrie 2023, o scrisoare comună din partea „Prietenilor energiilor regenerabile”, semnată de miniștrii a 11 state membre (Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos și Portugalia) a solicitat o prelungire a regulamentului Consiliului. Semnatarii au reamintit că energia din surse regenerabile sporește independența Uniunii față de sursele externe de energie și reduce vulnerabilitatea acesteia la perturbările geopolitice și la șocurile externe ale prețurilor, contribuind în același timp la poziția de lider tehnologic și industrial a UE și la crearea de locuri de muncă. Scrisoarea a subliniat, în acest context, importanța regulamentului Consiliului pentru a atenua impactul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei asupra pieței energiei și a solicitat prelungirea regulamentului Consiliului după 2024 și atât timp cât este necesar pentru a reduce și mai mult barierele din calea autorizării energiei din surse regenerabile.
La 26 octombrie, Comisia a organizat un schimb de opinii cu principalele părți interesate, inclusiv cu asociațiile din industria energiei din surse regenerabile, cu rețeaua de transport ENTSO-E și cu ONG-urile din domeniul mediului. În plus, Comisia a primit documente de poziție de la mai multe părți interesate.
Următoarele subsecțiuni rezumă contribuțiile primite cu privire la diferitele dispoziții ale regulamentului.
1.Articolul 1: Obiect și domeniu de aplicare
Un stat membru a sugerat că domeniul de aplicare ar trebui modificat pentru a permite statelor membre să aplice în continuare cadrul regulamentului Consiliului pentru evaluările impactului asupra mediului după 30 iunie 2024. Statul membru respectiv a considerat că este necesar să se clarifice proiectele care nu fuseseră finalizate la momentul expirării regulamentului. În plus, a propus să se precizeze „drepturile terților” menționate la articolul 1 ca „drepturi ale terților la controlul jurisdicțional”.
Un alt stat membru a furnizat, de asemenea, feedback cu privire la acest articol, indicând că această dispoziție a fost esențială pentru a asigura certitudinea pentru implementarea proiectelor privind energia din surse regenerabile. Mai precis, acesta a considerat că este extrem de important faptul că nu a existat obligația ca proiectele privind energia din surse regenerabile fie încheiate în perioada de aplicare a respectivului regulament al Consiliului pentru a beneficia de măsurile reglementate de acesta. Statul membru a considerat, de asemenea, că perioada de aplicare a regulamentului este prea scurtă, deoarece punctul de demarare a multor proiecte nu se va putea situa în intervalul de aplicabilitate al acestuia, în special proiectele de dezvoltare a infrastructurii de rețea necesare pentru integrarea surselor regenerabile de energie în sistemul de energie electrică.
2.Articolul 2: Definiții
Comisia a primit un feedback foarte limitat cu privire la definiții. O parte interesată (Solar Heat Europe) a criticat faptul că, în mai multe cazuri, definiția echipamentelor de energie solară a fost interpretată ca referindu-se doar la energia solară fotovoltaică, în timp ce, de fapt, se referă în mod expres atât la echipamentele solare termice, cât și la echipamentele solare fotovoltaice.
3.Articolul 3: Interesul public superior
Din feedbackul primit cu privire la aplicarea acestui articol, Comisia observă că există o anumită confuzie în rândul statelor membre în ceea ce privește domeniul de aplicare și funcționarea prezumției de interes public superior incluse la articolul 3, deși regulamentul Consiliului este direct aplicabil și, prin urmare, această prezumție poate fi invocată de dezvoltatorii de proiecte în procedurile naționale de autorizare și în litigiile în instanță, fără a fi necesară o legislație națională suplimentară. Cu toate acestea, articolul 3 permite statelor membre să adopte acte legislative naționale pentru a restricționa aplicarea acestei prezumții la anumite tipuri de tehnologii sau la anumite zone ale teritoriului lor, în conformitate cu prioritățile stabilite în planurile lor naționale integrate privind energia și clima. În cazul în care statele membre recurg la aceste excepții, prezumția menționată se va aplica numai anumitor tehnologii sau teritorii.
Un număr de 14 state membre au furnizat feedback cu privire la articolul 3. În ceea ce privește sfera prezumției, Comisia observă o tendință a statelor membre de a limita aplicarea acestei prezumții la anumite tehnologii (și anume, energia eoliană și solară, dar și proiectele de infrastructură) și, într-o măsură mai limitată, la anumite zone. Solar Power Europe a raportat că un stat membru a limitat aplicarea prezumției de interes public superior la proiectele publice, în timp ce un alt stat membru a prevăzut posibilitatea stabilirii unor derogări prin decret. Pe de altă parte, un stat membru a extins sfera acestei prezumții, astfel încât proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile să constituie interes public superior în ceea ce privește patrimoniul arhitectural.
Statele membre care aplică această prezumție au raportat, în general, rezultate pozitive, considerând-o un instrument util pentru accelerarea implementării surselor ori infrastructurii de energie regenerabilă sau un factor de reducere a riscurilor.
Un stat membru a raportat efecte pozitive în cazuri individuale (și anume pentru proiectele privind energia eoliană, energia solară fotovoltaică și proiectele de rețea), care rezultă din aplicarea acestei prezumții atât de către autoritățile de autorizare, cât și de către instanțe. Un alt stat membru a subliniat valoarea adăugată a dispoziției, care a contribuit la eficientizarea relației dintre diferitele entități publice în procesul de planificare. Alte două state membre au indicat că nu a fost nevoie să aplice această prezumție niciunui proiect specific (printre alte motive, din cauza faptului că multe proiecte nu ajunseseră încă în etapa de autorizare), dar au salutat potențialul acesteia de a accelera procesul de autorizare pentru proiecte specifice, exprimându-și interesul de a beneficia de prezumție în viitorul apropiat. Pe de altă parte, un stat membru a considerat că proiectele sale actuale privind energia eoliană și solară avansează suficient de rapid și, prin urmare, că această dispoziție nu este necesară.
Cu toate acestea, două state membre au indicat că este dificil să se valorifice întregul potențial al prezumției de interes public superior. În special, îndeplinirea unei alte condiții din Directiva privind habitatele și din Directiva privind păsările, care necesită absența altor soluții alternative, este percepută ca o provocare care limitează utilitatea practică a prezumției de interes public superior. Prin urmare, un stat membru a solicitat introducerea unor modificări specifice în articolul 3 pentru a se asigura flexibilitate în ceea ce privește respectarea celorlalte condiții pentru criteriile de derogare din directiva relevantă privind mediul, în special obligația de a demonstra că nu există alte soluții alternative. Cerința de a defini măsurile compensatorii a fost, de asemenea, percepută de un stat membru ca un factor limitativ al utilității dispoziției privind interesul public superior.
Wind Europe, Solar Power Europe și EREF au furnizat feedback cu privire la aplicarea prezumției de interes public superior. Aceste părți interesate și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că majoritatea statelor membre nu au aplicat sau au aplicat doar parțial statutul de interes public superior proiectelor privind energia din surse regenerabile sau că, uneori, autoritățile de autorizare nu au respectat prezumția și au acordat prioritate altor interese. Ele au menționat însă și exemple pozitive în care prezumția a fost utilizată într-o anumită măsură, precum și cazuri specifice în care a contribuit la avansarea unor proiecte. Wind Europe a indicat că există, în general, dorința de a utiliza mai mult această dispoziție, dar că există incertitudini în ceea ce privește domeniul său de aplicare și modul în care aceasta ar trebui pusă în practică.
Entitatea OSD UE a făcut referire la potențialul ridicat al prezumției de interes public superior de a contribui la reducerea blocajelor cu care se confruntă proiectele de distribuție și a subliniat, de asemenea, valoarea simbolică a articolului 3. Cu toate acestea, entitatea OSD UE a afirmat că, în practică, regulamentul Consiliului nu a avut un impact concret asupra proiectelor de rețele de distribuție. Entitatea OSD UE a recomandat prelungirea valabilității regulamentului și a solicitat Comisiei să asigure punerea în aplicare efectivă.
Două părți interesate din domeniul mediului (BirdLife și Climate Active Network, „CAN Europe”) și-au împărtășit observațiile generale cu privire la această dispoziție. Aceștia au exprimat rezerve cu privire la utilizarea discursului privind interesul public superior, care, în practică, poate slăbi standardul de protecție a mediului prin facilitarea autorizării proiectelor extrem de problematice, fără a aduce nicio valoare suplimentară proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile care au luat deja măsuri și garanții adecvate. CAN Europe a susținut că, într-un stat membru, dispoziția privind prezumția de interes public superior l-a inspirat pe legiuitor să scutească nouă centrale hidroelectrice de obligația de a efectua o evaluare a impactului asupra mediului, în pofida impactului lor semnificativ asupra mediului, declarându-le, în același timp, ca fiind de interes public superior.
În general, se poate concluziona că prezumția prevăzută la articolul 3 este, în general, percepută ca un instrument util pentru accelerarea implementării surselor regenerabile de energie (în principal energie eoliană și solară) și a proiectelor de infrastructură în statele membre în care a fost aplicată. Acest lucru se referă nu numai la impactul pozitiv observat pe teren la proiecte specifice, ci și la importanța pe care această prezumție o atribuie utilizării energiei din surse regenerabile în general, inclusiv în alte scopuri decât derogările specifice prevăzute în directivele de mediu menționate la articolul 3. În ceea ce privește preocupările exprimate cu privire la o aplicare extinsă a acestei dispoziții și la impactul pe care aceasta îl poate avea asupra unui nivel ridicat de protecție a mediului, Comisia reamintește că prezumția de interes public superior în favoarea surselor regenerabile de energie este relativă, ceea ce înseamnă că autoritățile de autorizare și instanțele pot să nu o aplice în cazul în care există dovezi clare că proiectele respective au efecte negative majore asupra mediului, care nu pot fi atenuate sau compensate. În plus, statele membre pot limita aplicarea acesteia la tehnologii și domenii specifice.
De asemenea, ar putea exista posibilitatea unei aplicări sporite a articolului 3 în viitorul apropiat, atunci când mai multe proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile ajung în faza de autorizare după expirarea regulamentului. În plus, utilitatea acestei dispoziții pare să fie limitată de factori precum o interpretare restrictivă a altor condiții pentru a beneficia de derogări, de exemplu evaluarea existenței unor soluții alternative.
4.Articolul 4: Accelerarea procedurii de acordare a autorizațiilor pentru instalarea echipamentelor de energie solară
Un număr de 12 state membre au furnizat feedback specific cu privire la aplicarea articolului 4 sau, în general, la instalarea de echipamente solare de mici dimensiuni. Mai multe dintre aceste state membre au raportat o creștere puternică a instalațiilor solare în ultimul timp, fără să atribuie în mod specific această creștere regulamentului Consiliului, ci mai degrabă unor factori diferiți, cum ar fi popularitatea schemelor naționale de sprijin sau evoluția prețului energiei.
Majoritatea statelor membre care au reacționat la acest punct au indicat că aplică instalațiilor solare mici norme de autorizare și mai ambițioase decât cele incluse la articolul 4. Mai precis, șapte state membre au indicat că legislația lor națională nu impune autorizații specifice pentru instalațiile solare mici pe structuri artificiale în anumite condiții și nici pentru echipamente solare sub un anumit prag de capacitate, respectiv în general. Două state membre au indicat că, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, legislația lor națională nu impunea o evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele privind echipamentele de energie solară. În consecință, efectele pozitive ale articolului 4 par destul de limitate în statele membre care au adoptat o legislație națională mai ambițioasă.
Un stat membru a declarat că a introdus modificări în sistemul său național de autorizare ca urmare a regulamentului Consiliului. În special, aceasta a introdus o aprobare tacită în termen de o lună de la depunerea unei cereri de eliberare a unei autorizații de construcție pentru instalarea de echipamente solare pentru producerea de energie electrică din energie solară pentru consum propriu, cu o capacitate instalată totală de 20-50 kW, pe clădiri și structuri din zonele urbanizate, inclusiv pe structuri de acoperiș și fațadă, precum și pe terenurile adiacente.
Solar Power Europe și Solar Heat Europe au furnizat feedback cu privire la efectele articolului 4. Solar Power Europe a indicat că articolul 4 fost, în general, bine pus în aplicare, deși au fost observate unele restricții. De exemplu, în unele cazuri, statele membre au interpretat noțiunea de structuri artificiale prea restrictiv (limitând-o doar la acoperișuri), ceea ce necesită o clarificare a noțiunii de „structuri artificiale”. În mod similar, majoritatea statelor membre nu au fost suficient de ambițioase în ceea ce privește simplificarea conexiunilor la rețea (deoarece au aplicat pragul inferior de 10,8 kW și nu de 50 kW). Cu toate acestea, au furnizat și exemple pozitive, cum ar fi cazul unui stat membru în care s-a avut în vedere utilizarea unui model simplificat pentru instalarea de sisteme fotovoltaice cu o capacitate de până la 200 kW pe acoperișuri. Solar Heat Europe a indicat că membrii săi nu s-au confruntat cu nicio modificare semnificativă a procedurilor de autorizare a instalațiilor termice solare în cursul ultimului an.
Din cele de mai sus, Comisia observă că, deși instalarea de echipamente solare este în creștere, este dificil să se atribuie efectele unei astfel de creșteri în mod specific regulamentului Consiliului, deoarece alți factori (cum ar fi schemele de sprijin sau prețurile ridicate la energie) au jucat un rol important. Comisia salută faptul că minimum un stat membru a raportat că a introdus recent modificări pentru a raționaliza autorizarea instalațiilor solare și că mai multe state membre au introdus în legislația lor națională dispoziții care sunt chiar mai ambițioase decât cele de la articolul 4, cum ar fi lipsa unei cerințe de autorizare pentru instalațiile solare mici în anumite condiții și faptul că acestea pot solicita direct racordarea la rețea. Articolul 4 este încă relevant pentru aceste state membre, deoarece introduce termene maxime și pentru racordarea la rețea a acestor instalații (și anume, termenele maxime de una sau trei luni acoperă, de asemenea, racordarea la rețea și oferă certitudine solicitanților în temeiul dispozițiilor privind aprobarea tacită în cazul anumitor instalații). Comisia ia act de faptul că problema racordărilor la rețea este un domeniu în care se pot aduce îmbunătățiri suplimentare.
5.Articolul 5: Retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile
Un număr de 11 state membre au furnizat feedback cu privire la aplicarea articolului 5 și la procedura de autorizare pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile în general.
Mai multe state membre au indicat că nu au încă o experiență semnificativă în ceea ce privește retehnologizarea din cauza instalării relativ recente a majorității centralelor producătoare de energie din surse regenerabile sau a faptului că nu dispun de date relevante în acest sens. Un singur stat membru a raportat o creștere a numărului de cereri, în principal pentru retehnologizarea instalațiilor solare, în timp ce alte state membre au indicat că nu pot detecta o creștere a retehnologizării ca urmare a regulamentului Consiliului. Mai multe state membre au explicat că au introdus proceduri de autorizare similare celor prevăzute la articolul 5.
Un stat membru a indicat că, de obicei, procedura de autorizare pentru retehnologizarea cu creștere a capacității nu depășește șase luni pentru proiectele solare, deși, în cazurile în care ar trebui efectuată o evaluare a impactului asupra mediului (acest lucru poate fi necesar pentru centralele eoliene), procedura ar putea fi mai lungă. Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (1) acoperă toate autorizațiile și etapele relevante ale procesului de autorizare, inclusiv evaluările impactului asupra mediului. Prin urmare, acest termen pare să fie respectat în acest stat membru pentru acele tehnologii care nu necesită o evaluare a impactului asupra mediului, deși pot fi necesare adaptări suplimentare pentru a respecta acest termen atunci când este necesară o evaluare a impactului asupra mediului. În plus, în acest stat membru nu este necesară o autorizație din partea ministerului relevant pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile dacă tipul de producere a energiei electrice și capacitatea totală permisă de producere a energiei electrice nu se modifică ca urmare a retehnologizării.
Câteva state membre au raportat reguli ambițioase de autorizare pentru retehnologizarea proiectelor privind energia din surse regenerabile. Unul dintre acestea a adoptat o lege națională în septembrie 2023 cu măsuri care abordează aceleași subiecte menționate la articolul 5, dar cu un domeniu de aplicare și mai ambițios. În special, o astfel de lege introduce un termen de o lună pentru emiterea unui aviz privind racordarea la rețea în cazul modernizării unui sit atunci când se preconizează că capacitatea totală instalată va crește cu până la 50 % în comparație cu capacitatea existentă, ceea ce este mai ambițios decât prevede articolul 5 alineatul (3), atât în ceea ce privește termenul, cât și creșterea capacității. În plus, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), această lege nu impune aplicarea procedurilor de mediu atunci când modernizarea sitului nu conduce la utilizarea unui teren suplimentar și când o astfel de modernizare respectă măsurile de protecție a mediului impuse sitului inițial.
Un alt stat membru aplică, de asemenea, norme ambițioase de autorizare pentru retehnologizarea proiectelor privind energia din surse regenerabile. De exemplu, în ceea ce privește racordarea la rețea, puterea instalată a instalației retehnologizate poate fi mărită cu până la o limită de 20 % din puterea de racordare, fără a fi necesară o creștere a capacității racordării.
Wind Europe și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că foarte puține state membre au aplicat o procedură accelerată pentru retehnologizarea proiectelor. Aceasta a susținut că există o singură excepție care avea cel mai ambițios regim în vigoare, alte câteva state membre dispunând, de asemenea, de norme în acest scop într-o anumită măsură. Wind Europe a indicat că, în ansamblu, regulamentul a avut până în prezent efecte limitate pentru a accelera retehnologizarea proiectelor. Wind Europe a remarcat că normele incluse la articolul 5 ar putea fi și mai ambițioase. De exemplu, pragul de 15 % prevăzut la articolul 5 alineatul (3) a fost perceput ca fiind prea scăzut în comparație cu producția mai mare a noilor turbine eoliene.
Din cele de mai sus, Comisia observă că situația privind retehnologizarea proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile este destul de eterogenă. În timp ce în mai multe state membre există posibilități limitate de retehnologizare a proiectelor, având în vedere instalarea recentă a proiectelor privind energia din surse regenerabile, în altele există un potențial neutilizat mult mai semnificativ și în creștere de a obține volume mai mari de utilizare a surselor regenerabile de energie prin promovarea și facilitarea retehnologizării centralelor existente. Retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile prezintă beneficii multiple, deoarece permite utilizarea în continuare a siturilor cu un potențial semnificativ de energie din surse regenerabile, beneficiază de racordarea existentă la rețea, de un grad probabil mai ridicat de acceptare de către public și de cunoaștere a impactului asupra mediului.
Comisia salută faptul că unele state membre cu un potențial ridicat de retehnologizare a proiectelor privind energia din surse regenerabile au introdus măsuri de simplificare a normelor lor de autorizare, iar alte state membre au adoptat măsuri de simplificare ca urmare a acestui regulament al Consiliului, într-o anumită măsură chiar mai ambițioase decât cele incluse la articolul 5. Cu toate acestea, Comisia împărtășește preocupările legate de faptul că statele membre cu cel mai mare potențial de retehnologizare ar trebui să accelereze eforturile pentru a scurta și simplifica și mai mult procedurile de autorizare aferente.
6. Articolul 6: Accelerarea procedurii de acordare a autorizațiilor pentru proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile și pentru infrastructura de rețea aferentă care este necesară pentru integrarea surselor regenerabile de energie în sistem
Aplicarea acestei dispoziții este opțională pentru statele membre. 14 state membre au furnizat feedback cu privire la acest articol. Dintre acestea, trei au raportat că au aplicat dispoziția.
Două state membre au declarat că aplică în prezent articolul 6 pentru a identifica zone dedicate energiei din surse regenerabile sau zone de infrastructură de rețea în care proiectele pot fi exceptate de la evaluarea specifică a impactului asupra mediului și de la evaluările privind protecția speciilor.
Un stat membru a indicat că a pus în aplicare această dispoziție pentru a identifica zone dedicate energiei eoliene onshore și offshore, precum și rețelelor electrice de peste 110 kW. Acesta a raportat efecte foarte pozitive până în prezent asupra accelerării implementării rețelelor și a surselor regenerabile de energie. În special, Comisia a observat deja că primele autorizații pentru centralele eoliene fuseseră acordate în temeiul regulamentului Consiliului și că numărul proiectelor de energie eoliană reușite era în creștere. Se așteaptă ca regulamentul Consiliului, în special articolul 6, să contribuie la realizarea obiectivului ambițios de extindere a energiei eoliene onshore de aproximativ 10 GW pe an. Potrivit acestui stat membru, neprelungirea regulamentului Consiliului ar risca să conducă la perturbări majore ale ritmului de utilizare a surselor regenerabile de energie, el susținând că, fără o prelungire a valabilității regulamentului, instalarea a aproximativ 41 GW de energie eoliană onshore ar putea fi amânată și ar putea dura cu aproximativ doi ani mai mult sau chiar ar putea fi oprită complet.
În ceea ce privește rețelele, patru operatori germani de transport au indicat că regulamentul Consiliului a fost un factor accelerator substanțial al proceselor oficiale de planificare și autorizare pentru modernizarea și extinderea rețelelor electrice din Germania și au pledat pentru o prelungire a valabilității regulamentului până în primăvara anului 2025, pentru a asigura o tranziție lină până la transpunerea în legislația națională a dispozițiilor relevante ale directivei de modificare. De asemenea, ENTSO-E a furnizat feedback pozitiv cu privire la aplicarea articolului 6 în Germania și a raportat un potențial de accelerare de șapte luni în medie pentru majoritatea proiectelor de rețea care beneficiază de articolul 6 (și anume, cele depuse după intrarea în vigoare a regulamentului). În ceea ce privește proiectele offshore, ENTSO-E se așteaptă la un potențial de accelerare și mai mare, de până la trei ani. ENTSO-E a indicat că OTS sunt în contact periodic cu ministerele naționale în ceea ce privește punerea în aplicare a noului articolul 15e din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile în ceea ce privește domeniile de infrastructură. Cu toate acestea, a afirmat că are îndoieli serioase cu privire la fezabilitatea transpunerii acestei dispoziții până în iulie 2024 și, prin urmare, a solicitat o prelungire a regulamentului Consiliului pentru a asigura o tranziție lină până la transpunerea integrală a articolul 15e din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile. Germania a declarat că o prelungire a articolului 6 ar permite scurtarea procesului de autorizare a multor proiecte de rețea cu aproximativ 12 luni, pentru unele proiecte chiar cu până la 36 luni.
Un alt stat membru a decis, de asemenea, să utilizeze articolul 6, deși proiectele privind energia din surse regenerabile se aflau încă în faza de planificare și nu în faza de autorizare. Astfel, Comisia a considerat că articolul 6 nu își atinsese încă efectul deplin, dar că avea potențialul de a face acest lucru în viitorul apropiat.
Majoritatea statelor membre care au furnizat feedback au raportat că nu au utilizat opțiunea prevăzută la articolul 6. Unul dintre acestea a indicat că încă are în vedere aplicarea acestei dispoziții, până când ea va fi precizată în legislația națională. Un alt stat membru a afirmat că legislația sa națională includea deja măsuri ambițioase cu norme și criterii clare pentru a delimita proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile care au trebuit să facă obiectul unei examinări sau al unei evaluări a impactului asupra mediului. Alte două state membre au indicat că, deși nu au aplicat articolul 6, lucrează în prezent la modalități de raționalizare suplimentară a evaluărilor de mediu legate de autorizarea surselor regenerabile de energie. Un alt stat membru a declarat că nu a aplicat articolul 6 din cauza procedurii legislative naționale de punere în aplicare a clauzelor facultative incluse în regulamentele UE, care impuneau adoptarea unei legislații naționale pentru elaborarea unor astfel de dispoziții. În plus, acest stat membru a subliniat că deși derogările și noile condiții prevăzute la articolul 6 se axează în principal pe protecția speciilor, întârzierile în procesul de autorizare a instalațiilor din surse regenerabile (în special a centralelor eoliene de mari dimensiuni) și a dezvoltării rețelei sunt legate în principal de protecția habitatelor. Cu toate acestea, a recunoscut articolul 6 ca fiind o măsură simbolică pozitivă pentru accelerarea procedurilor de autorizare pentru sursele regenerabile de energie și un semnal de soluționare a blocajelor. ENTSO-E a afirmat în această privință că va exista un impuls politic pentru aplicarea acestei dispoziții în legătură cu două proiecte de infrastructură offshore.
Unele părți interesate (CAN Europe, BirdLife) și-au exprimat îngrijorarea generală cu privire la aplicarea derogărilor de la anumite evaluări în temeiul legislației de mediu a UE și cu privire la impactul potențial asupra biodiversității din cauza accelerării utilizării energiei din surse regenerabile. CAN Europe a menționat că profunzimea și calitatea evaluărilor strategice de mediu variază de la o regiune la alta și ar putea să nu fie suficient de amănunțite pentru a asigura un standard comparabil de protecție. Cu toate acestea, CAN Europe a observat că, într-un stat membru, aplicarea articolului 6 a furnizat o soluție pentru o abordare bazată pe populație în ceea ce privește protecția speciilor prin instituirea unui fond de protecție a speciilor, ale cărui resurse au fost alocate unor scopuri specifice. BirdLife și-a exprimat îngrijorarea cu privire la scăderea transparenței pentru ONG-uri și la implicarea redusă a comunității locale în procesul de planificare.
Din cele de mai sus, se poate concluziona că articolul 6 fost un instrument util pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile și a proiectelor de infrastructură conexe în statele membre care au optat pentru utilizarea acestei dispoziții. În cazul specific al Germaniei, care a recurs la această dispoziție, se pare că există rezultate pozitive tangibile, atât în ceea ce privește numărul de proiecte reușite în materie de energie din surse regenerabile și de rețele, cât și în ceea ce privește potențialul de accelerare și scurtarea timpului de autorizare. Comisia observă că această dispoziție este, de asemenea, percepută pozitiv în rândul statelor membre care nu au recurs la ea sau al celor care au decis să facă acest lucru, dar se află într-un stadiu mai puțin avansat din cauza valorii sale simbolice și ca factor de reducere a riscurilor.
În ceea ce privește preocupările exprimate cu privire la derogările de la evaluări în temeiul legislației de mediu a UE și impactul asupra protecției biodiversității, Comisia reamintește că articolul 6 impune condiții specifice pentru a excepta proiectele de la evaluările de mediu, cu scopul de a asigura un echilibru între necesitatea de a implementa proiectele privind energia din surse regenerabile într-un ritm mult mai rapid și necesitatea de a asigura protecția zonelor sensibile din punct de vedere ecologic.
7.Articolul 7: Accelerarea implementării pompelor de căldură
Un număr de 12 state membre au furnizat feedback cu privire la aplicarea acestui articol și la procesul de autorizare pentru instalarea pompelor de căldură în general. Două state membre au declarat că nu dispun de date recente privind pompele de căldură, astfel încât nu a fost posibil să se evalueze impactul regulamentului asupra acestei tehnologii.
La fel ca în cazul instalațiilor solare mici, câteva state membre au indicat că nu au solicitat autorizații pentru pompele de căldură în anumite condiții (de obicei, pentru pompe de căldură mici, cum ar fi până la 1 m³, 500 kW sau până la 30 kW în locuințe private). Un stat membru a declarat că pompele de căldură cu sursă de aer nu necesită, în general, depunerea unei cereri, cu foarte puține excepții. Prin urmare, legislația din aceste țări este mai ambițioasă decât articolul 7 din regulamentul Consiliului. Alte state membre au menționat că legislația lor națională prevede derogări în materie de planificare pentru instalarea pompelor de căldură sau o derogare de la evaluarea impactului asupra mediului.
Un stat membru și-a exprimat îngrijorarea cu privire la cerința de a acorda autorizații pentru pompele de căldură de până la 50 MW în termen de o lună, explicând că un astfel de termen scurt poate ridica probleme tehnice și de siguranță pentru rețeaua de energie electrică. Comisia observă, în acest sens, că regulamentul Consiliului introduce flexibilitate pentru statele membre în ceea ce privește aplicarea acestui termen. Statele membre pot exclude anumite zone sau structuri de la aplicarea dispozițiilor acestui articol, inclusiv din motive de siguranță.
Câteva state membre au raportat o creștere recentă a numărului de pompe de căldură instalate, fără a fi sigure dacă această creștere se datorează efectelor regulamentului Consiliului. În schimb, au atribuit creșterea altor factori, cum ar fi războiul Rusiei împotriva Ucrainei sau subvențiile naționale. Mai multe state membre au precizat că regulamentul Consiliului nu a afectat dezvoltarea din cauza lipsei cerințelor naționale de autorizare pentru anumite pompe de căldură.
Asociația europeană a pompelor de căldură (EHPA) a furnizat feedback detaliat cu privire la stadiul procedurilor de autorizare aplicabile pompelor de căldură și la efectele articolului 7. De obicei, pentru majoritatea pompelor de căldură (cu excepția pompelor geotermice) nu erau necesare autorizații. Cu toate acestea, pentru pompele de căldură cu o capacitate termică de până la 25 kW, a fost posibil să se acorde autorizații în termen de o lună.
Având în vedere că, pentru majoritatea pompelor de căldură de mici dimensiuni, de obicei, nu este necesară o autorizație (cu excepția celor geotermice), impactul articolului 7 pare să fie limitat. Cu toate acestea, EHPA a considerat în continuare că această dispoziție are efecte pozitive, deoarece introducerea termenului maxim a servit la asigurarea securității juridice. Pentru a spori utilitatea acestei dispoziții, EHPA a propus unele modificări specifice, și anume reducerea timpului de autorizare la o lună pentru pompele de căldură geotermice rezidențiale până la o capacitate termică de 25 kW, împreună cu o aprobare tacită, și utilizarea capacității termice în locul capacității electrice (cu excepția cazului în care se face referire în mod specific la racordarea la rețea, caz în care capacitatea electrică ar putea fi mai adecvată).
Din cele de mai sus, se poate concluziona că, deși autorizarea nu pare a fi principalul obstacol în calea instalării pompelor de căldură, regulamentul Consiliului și, în special, introducerea unor termene maxime clare au contribuit în mod pozitiv la asigurarea securității juridice pentru instalarea acestui tip de echipamente, în special pentru pompele de căldură geotermice și pompele de căldură mai mari. Comisia salută faptul că, în mai multe state membre, legislația națională în vigoare pare să fie și mai ambițioasă decât conținutul articolului 7, deoarece nu sunt necesare autorizații pentru pompele de căldură mici.
8.Articolul 8: Calendarele aplicabile procedurii de acordare a autorizațiilor pentru instalarea de echipamente de energie solară, pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile și pentru introducerea pe scară largă a pompelor de căldură
Nu s-a primit niciun feedback din partea statelor membre sau a părților interesate cu privire la acest articol, care prevede că timpul necesar pentru construirea sau retehnologizarea infrastructurii de rețea necesare și timpul necesar pentru anumite etape administrative necesare pentru modernizările semnificative ale rețelei nu sunt incluse în termenele de autorizare.
IV.Domeniul de aplicare al Regulamentului de urgență și al noilor dispoziții de autorizare din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile
Astfel cum s-a menționat mai sus, Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile include dispoziții de simplificare a procedurilor de autorizare aplicabile proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile, inclusiv norme privind subiecte identice sau similare cu cele vizate de regulamentul Consiliului. Deși mai multe dintre aceste norme acoperă aceleași subiecte ca acelea incluse în regulament, există unele diferențe importante între cele două texte:
-Articolul 16f reglementează prezumția de interes public superior, care este, de asemenea, reglementată la articolul 3 din regulament. Articolul 3 din regulament conține însă și un al doilea alineat, care solicită să se acorde prioritate proiectelor recunoscute ca fiind de interes public superior ori de câte ori este necesară o punere în balanță a intereselor juridice în cazuri individuale.
-Articolul 16d conține norme specifice pentru procesul de autorizare pentru instalarea de echipamente de energie solară, care sunt, de asemenea, vizate la articolul 4 din regulamentul Consiliului. Formularea celor două dispoziții este foarte similară, deși articolul 16d alineatul (2) din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile include un prag mai ridicat de 100 kW (față de 50 kW), permițând creșterea numărului de instalații care se încadrează în procedura de autorizare foarte scurtă de o lună.
-Articolul 16c (și articolul 16b) conțin norme aplicabile procesului de autorizare pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile în afara zonelor de accelerare a proiectelor de energie din surse regenerabile, care intră, de asemenea, sub incidența articolului 5 din regulament. Principala diferență dintre texte este că articolul 5 din regulament conține un termen scurt de șase luni pentru toate autorizațiile aplicabile retehnologizării proiectelor privind energia din surse regenerabile, în timp ce Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile conține un termen de un an pentru proiectele din afara zonelor în care se accelerează energia din surse regenerabile (în zonele în care se accelerează energia din surse regenerabile, articolul 16a prevede, de asemenea, un termen de șase luni, dar desemnarea acestor zone are un termen de implementare mai lung, de 27 de luni).
-Articolul 16e conține norme privind procesul de autorizare pentru pompele de căldură care sunt, de asemenea, vizate la articolul 7 din regulament. Formularea celor două dispoziții este foarte similară, deși Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile conține precizări suplimentare privind termenele pentru racordările la rețea (termenul de două săptămâni pentru racordările la rețeaua de transport sau de distribuție).
-Articolul 15c impune statelor membre obligația de a desemna zone de accelerare a proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile pentru cel puțin o tehnologie în domeniul energiei din surse regenerabile. Articolul 15e introduce posibilitatea ca statele membre să desemneze zone pentru infrastructura de rețea și de stocare necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică. În aceste zone, se pot aplica derogări specifice de la evaluarea de mediu, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Articolul 6 din regulament introduce o dispoziție opțională care permite statelor membre să identifice zone specifice în care pot excepta proiectele de la evaluarea impactului asupra mediului și de la evaluările privind protecția speciilor. Deși dispozițiile Directivei revizuite privind energia din surse regenerabile și ale articolului 6 din regulament se referă la identificarea zonelor specifice pentru o implementare mai rapidă a surselor regenerabile de energie, conținutul acestor dispoziții diferă în mod semnificativ:
oUna dintre principalele diferențe este că Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile prevede o procedură de „examinare” care ar putea duce la necesitatea de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului, în timp ce articolul 6 din regulament prevede în mod direct aplicarea unor măsuri de atenuare sau de compensare.
oÎn temeiul articolului 6 din regulament, proiectele pot fi, de asemenea, exceptate de la evaluările privind protecția speciilor prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE și la articolul 5 din Directiva 2009/147/CE. În Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile, aceste derogări sunt prevăzute numai pentru proiectele de rețea și cele de stocare din zone specifice, nu și pentru proiectele privind energia din surse regenerabile.
oArticolul 6 din regulament nu prevede o derogare de la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE. O astfel de derogare este posibilă în Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile pentru toate proiectele (pentru instalațiile de energie din surse regenerabile, instalațiile de rețea și cele de stocare).
-Articolul 16 alineatul (8) clarifică etapele care nu sunt incluse în termenele procesului de autorizare, și anume faptul că aceste etape nu sunt luate în considerare ca parte a termenelor stabilite în directivă. Acest lucru este similar cu articolul 8 din regulament. Principala diferență este că articolul 16 alineatul (8) din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile conține un punct suplimentar pentru a clarifica faptul că termenul pentru orice căi de atac și măsuri reparatorii judiciare, pentru alte proceduri în fața unei instanțe judecătorești și mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor, inclusiv pentru procedurile de depunere a plângerilor și căile de atac și măsurile reparatorii extrajudiciare, nu sunt incluse în durata procedurii de autorizare, cu excepția cazului în care acesta coincide cu alte etape administrative ale procedurii de autorizare.
Mai multe dintre aceste norme referitoare la autorizare din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile (respectiv toate normele de autorizare, cu excepția celor referitoare la zonele pretabile accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile), trebuie transpuse până la 1 iulie 2024, imediat după expirarea valabilității regulamentului. Este vorba mai ales de articolul 15e (opțional), de articolul 16 alineatul (8), de articolul 16c, de articolul 16d și de articolul 16f. Restul dispozițiilor de autorizare (și anume cele referitoare la zonele pretabile accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile) au data de transpunere la 18 luni de la intrarea în vigoare a Directivei revizuite privind energia din surse regenerabile. În plus, articolul 15c, care introduce obligația de a desemna zonele pretabile accelerării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile, are termenul de punere în aplicare la 27 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului Consiliului.
Prin urmare, unele dintre măsurile introduse prin regulament au fost incluse în RED revizuită. Cu toate acestea, directiva nu a reflectat unele dintre măsurile cu caracter mai excepțional cuprinse în Regulamentul (UE) 2022/2577, delimitând astfel caracterul excepțional și temporar al acestora.
În ansamblu, cele mai mari diferențe de fond dintre dispozițiile incluse în Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile și regulamentul Consiliului sunt cele de la articolul 3 alineatul (2) privind interesul public superior, termenul maxim pentru retehnologizare inclus la articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 din regulamentul Consiliului. Din feedbackul primit de la statele membre și de la părțile interesate, aceste dispoziții par să ducă la o accelerare substanțială a autorizării energiei din surse regenerabile și a proiectelor conexe de rețea în statele membre care au aplicat aceste dispoziții. Este oportun să se prelungească aceste măsuri de urgență selectate care au cel mai mare potențial de accelerare a energiei din surse regenerabile, sunt aplicabile imediat și direct în întreaga Uniune și sunt diferite de cele incluse în Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile și, prin urmare, o pot completa. Cu toate acestea, pentru a asigura coerența cu normele prevăzute în Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile, termenul scurt de șase luni pentru autorizarea retehnologizării ar trebui, după 30 iunie 2024, să se aplice numai proiectelor de retehnologizare a energiei din surse regenerabile situate într-o zonă dedicată energiei din surse regenerabile în temeiul articolului 6 din respectivul regulament.
V.Concluzie privind prelungirea măsurii și recomandare
Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru prelungirea acestui regulament al Consiliului.
Astfel cum s-a explicat în secțiunea II, securitatea aprovizionării Uniunii s-a îmbunătățit substanțial în comparație cu iarna trecută, iar prețurile la gaze și energie electrică au scăzut. Acest lucru rezultă în mare măsură din acțiunile rapide adoptate la nivelul Uniunii, în special din măsurile de urgență adoptate în temeiul articolului 122 din TFUE, inclusiv din respectivul regulament al Consiliului, precum și din pătrunderea pe scară mai largă a surselor regenerabile de energie care rezultă din acesta. Cu toate acestea, există în continuare riscuri grave și, în contextul volatilității continue a prețurilor la energie și al preocupărilor legate de securitatea aprovizionării, sunt încă necesare eforturi suplimentare semnificative în ceea ce privește utilizarea energiei din surse regenerabile pentru a stabiliza și mai mult situația.
Deși este dificil să se cuantifice cu precizie impactul acestui regulament al Consiliului, având în vedere perioada sa limitată de aplicare și lipsa statisticilor oficiale, secțiunea III arată că măsurile specifice incluse în respectivul regulament al Consiliului au contribuit în mod pozitiv la accelerarea ritmului de implementare a surselor regenerabile de energie. Statele membre au făcut acest lucru în două moduri principale: (i) prin simplificarea procedurilor aplicabile proceselor specifice de autorizare și (ii) prin creșterea gradului de conștientizare politică cu privire la importanța accelerării autorizării pentru sursele regenerabile de energie, astfel cum au confirmat mai multe state membre și părți interesate.
Comisia observă un impact pozitiv în ceea ce privește toate domeniile reglementate de regulamentul Consiliului, deși uneori este dificil să se atribuie efecte specifice regulamentului. Unele măsuri din regulament (și anume articolele 4 și 7) au avut un impact parțial mai limitat, deoarece statele membre aplică deja norme de autorizare mai ambițioase pentru instalarea de instalații solare mici și pompe de căldură, în timp ce altele (în special articolele 3 și 6) au condus la efecte semnificative de simplificare concrete și tangibile în statele membre care le-au aplicat.
Multe state membre și cinci părți interesate consultate (ENTSO-E, Federația Europeană a Energiei Regenerabile, Solar Heat Europe, Solar Power Europe și Wind Europe) au făcut un apel ferm la o prelungire a valabilității regulamentului sau a unor articole specifice. Unii au solicitat, de asemenea, introducerea unor modificări specifice.
Un aspect important de luat în considerare pentru decizia privind prelungirea valabilității regulamentului Consiliului este faptul că Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile conține mai multe măsuri de simplificare a procedurilor de autorizare care, într-o anumită măsură, se suprapun cu acelea incluse în regulamentul Consiliului. Mai precis, articolul 3 alineatul (1), articolul 4, articolul 5 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3), articolul 5 alineatul (4) și articolul 7 din regulamentul Consiliului sunt reproduse aproape în mod identic la articolele 16c, 16d și 16e din Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile, cu unele mici modificări, explicate în secțiunea IV. În plus, viitoarea încheiere a mandatului Parlamentului European și timpul de regulă necesar adoptării legislației în cadrul procedurii legislative ordinare au avut ca rezultat faptul că o astfel de procedură nu a fost o opțiune adecvată pentru punerea în aplicare la timp a măsurilor temporare.
Astfel cum s-a menționat mai sus, cele mai mari diferențe de fond dintre dispozițiile incluse în Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile și cele din regulamentul Consiliului sunt cele de la articolul 3 alineatul (2), de la articolul 5 alineatul (1) și de la articolul 6 din regulamentul Consiliului. Din feedbackul primit de la statele membre și de la părțile interesate, aceste dispoziții par să ducă la o accelerare importantă a autorizării energiei din surse regenerabile și a proiectelor conexe de rețea în statele membre care au aplicat aceste dispoziții sau care au un potențial semnificativ de a face acest lucru în viitorul apropiat. Prin urmare, este oportun să se prelungească aceste dispoziții specifice într-un mod direcționat. Având în vedere provocările ridicate de unele state membre în ceea ce privește aplicarea practică a articolul 3, pot fi justificate măsuri suplimentare pentru a exploata pe deplin beneficiile acestei dispoziții prelungite.
Prelungirea articolului 3 alineatul (2), a articolului 5 alineatul (1) și a articolului 6 din regulamentul Consiliului ar necesita prelungirea articolului 1, care definește obiectul și domeniul de aplicare al regulamentului, și a articolul 2 alineatul (1), care definește „procesul de acordare a autorizațiilor”, termen utilizat la articolul 3 alineatul (2).
Prin urmare, Comisia propune o prelungire specifică a articolului 1, a articolului 2 alineatul (1), a articolului 3 alineatul (2), a articolului 5 alineatul (1) și a articolului 6 din regulamentul Consiliului, inclusiv modificări specifice ale acestor dispoziții, după caz.
Regulamentul (UE) 2022/2577 al Consiliului din 22 decembrie 2022 de stabilire a unui cadru pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile. JO L 335, 29.12.2022, p. 36.
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32023L2413 .
Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum a fost modificată de Directiva (UE) 2023/2413.
Câți bani economisesc consumatorii europeni datorită surselor regenerabile de energie? „Renewable Energy Market Update” (Actualizarea pieței energiei din surse regenerabile) – iunie 2023 – Analiză – AIE.
Date de piață – Asociația europeană a pompelor de căldură (ehpa.org) .
Energia solară termică din Europa – Decarbonizarea energiei termice cu ajutorul energiei termice solare, Perspective de piață 2022/2023.
Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | Ember (ember-climate.org)
Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | Ember (ember-climate.org)