COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 28.7.2023

COM(2023) 461 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport semestrial cu privire la realizarea operațiunilor de împrumut și de administrare a datoriei și a operațiunilor de credit conexe în temeiul articolului 12 din Decizia de punere în aplicare C(2022) 9700 a Comisiei













































1 ianuarie 2023 - 30 iunie 2023

Cuprins

1.Introducere

2.Realizarea operațiunilor de împrumut în prima jumătate a anului 2023

3.Costul finanțării și soldurile de lichiditate

4.Alte jaloane aferente S1 2023

5.Măsuri pentru dezvoltarea în continuare a ecosistemului obligațiunilor UE

6.Perspectiva privind emisiunile pentru a doua jumătate a anului 2023

7.Concluzie

Anexă: Strategia de finanțare a UE – indicatori privind obiectivele, mijloacele și punerea în aplicare

1.Introducere

Comisia împrumută fonduri în numele Uniunii Europene de peste 40 de ani. În ultimii trei ani, UE a cunoscut o transformare profundă a prezenței sale pe piețele de capital europene și a utilizării acestora, deoarece pune în aplicare programe ample, precum SURE 1 , NextGenerationEU și asistența macrofinanciară (AMF)+ pentru Ucraina. În prezent, UE are datorii restante în valoare de puțin peste 400 de miliarde EUR rezultate din emisiunea sa de obligațiuni, din care aproximativ 370 de miliarde EUR au fost emise începând cu anul 2020.

Comisia avea nevoie de un manual complet nou pentru a finanța cu succes emisiunile de obligațiuni la această scară. La înființarea instrumentului NextGenerationEU, Comisia a elaborat o strategie de finanțare diversificată, de tipul celei puse în aplicare de cei mai mari emitenți de obligațiuni suverane din zona euro. În conformitate cu cele mai bune practici utilizate de acești emitenți, strategia de finanțare diversificată utilizează diferite instrumente de finanțare (obligațiuni ale UE și titluri de creanță ale UE) și tehnici de finanțare (sindicalizări și licitații) pentru a acoperi nevoile de finanțare pe termen lung și pe termen scurt.

Domeniul de aplicare al strategiei de finanțare diversificată a fost extins în decembrie 2022 pentru a permite Comisiei să extindă beneficiile acestei strategii de administrare a datoriei mai flexibile și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor la AMF+ pentru Ucraina și la alte potențiale programe viitoare de împrumut și de credit, creând astfel o abordare de finanțare unificată pentru toate programele de împrumut și de credit ale UE. În cadrul acestei abordări de finanțare unificată, Comisia emite obligațiuni cu marca unică „obligațiuni ale UE”, spre deosebire de emisiunile desemnate separat pentru fiecare politică, ca în trecut.

Prezentul raport semestrial, elaborat în conformitate cu articolul 12 din Decizia de punere în aplicare C(2022) 9700 a Comisiei, examinează primele 6 luni de punere în aplicare a abordării de finanțare unificată. Acesta nu evaluează modul în care au fost utilizate veniturile, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile verzi, întrucât acestea vor fi acoperite în rapoarte separate în temeiul regulamentelor pentru fiecare instrument. De asemenea, raportul analizează măsurile pe care le ia Comisia pentru a dezvolta în continuare ecosistemul obligațiunilor UE – cu scopul de a spori lichiditatea obligațiunilor UE și de a facilita un tratament al pieței care să reflecte volumul emisiunilor și puterea de creditare a UE. În final, acesta oferă o perspectivă asupra emisiunii de obligațiuni ale UE din a doua jumătate a anului 2023.

Anexa la prezentul raport prezintă, de asemenea, strategia generală de administrare a datoriei care ghidează punerea în aplicare de către Comisie a abordării de finanțare unificată. Comisia a formulat această strategie ca răspuns la o recomandare a Curții de Conturi Europene (CCE), prin care s-a solicitat formularea unei astfel de strategii și specificarea indicatorilor care pot fi utilizați pentru a monitoriza punerea sa în aplicare. Obiectivele și mijloacele care stau la baza strategiei sunt prezentate în anexă, împreună cu indicatorii pe care Comisia îi va utiliza pentru a monitoriza punerea sa în aplicare.

Raportul semestrial face parte dintr-un flux regulat de informare a Parlamentului European și a Consiliului, asigurând transparența și răspunderea cu privire la realizarea operațiunilor de administrare a datoriei ale UE. Având în vedere că strategia de finanțare diversificată devine în Regulamentul financiar abordarea centrală pentru operațiunile de împrumut și de credit ale UE, prezentul raport și toate rapoartele viitoare sunt întocmite în conformitate cu articolul 220a din Regulamentul financiar, care impune raportarea regulată și cuprinzătoare cu privire la toate aspectele strategiei UE de împrumut și de administrare a datoriei.

2.Realizarea operațiunilor de împrumut în prima jumătate a anului 2023

În prima jumătate a anului 2023, Comisia a continuat să își urmărească obiectivele de strângere de fonduri pe piețe într-un mod eficace și eficient prin aplicarea abordării sale de finanțare unificată. Procedând astfel, Comisia a fost în măsură, în pofida volatilității pieței, să își îndeplinească la timp toate angajamentele de plată din cadrul NextGenerationEU și AMF+. În același timp, valorile și scadențele emisiunilor au rămas în limitele parametrilor prestabiliți, iar condițiile de finanțare au fost în concordanță cu cele ale unui emitent de mărimea și cu ratingul favorabil al UE. Secțiunile de mai jos prezintă unele dintre componentele-cheie ale operațiunilor de împrumut și de credit ale Comisiei din prima jumătate a anului 2023. Detalii suplimentare privind realizarea strategiei de finanțare a Comisiei în perioada respectivă sunt prezentate în anexă.

Executarea planului de finanțare pentru prima jumătate a anului 2023

În decembrie 2022, Comisia și-a anunțat planul de finanțare pentru perioada cuprinsă între luna ianuarie și sfârșitul lunii iunie 2023. Acesta a fost primul plan de finanțare care a acoperit nu numai NextGenerationEU, ci și alte programe de împrumut și de credit, în special AMF+ pentru Ucraina.

În prima jumătate a anului 2023, Comisia a anunțat operațiuni de finanțare pe termen lung în valoare de până la 80 de miliarde EUR și, în cele din urmă, a emis obligațiuni ale UE în valoare de 78 de miliarde EUR, cu o scadență medie de aproximativ 14 ani. Comisia a utilizat o combinație de sindicalizări (60 %) și licitații (40 %). Cele 15 tranzacții au fost repartizate pe parcursul întregii perioade de șase luni, pentru a asigura o prezență regulată pe piață. În prima jumătate a anului 2023 (S1 2023) au fost realizate mai multe tranzacții decât în a doua jumătate a anului 2022, reflectând obiectivul de finanțare mai ridicat din S1 2023 (până la 80 de miliarde EUR în S1 2023 față de 50 de miliarde EUR în S2 2022). Tranzacțiile au avut, de asemenea, o dimensiune medie mai mică, având în vedere condițiile de piață dificile și volatile predominante în prima jumătate a anului 2023.

Tranzacțiile din primele șase luni ale anului 2023 au adus valoarea totală restantă a obligațiunilor UE la puțin peste 400 de miliarde EUR, din care peste 44 de miliarde EUR au fost mobilizate prin emiterea de obligațiuni verzi NGEU. În prima jumătate a anului 2023, Comisia a mobilizat 7,732 miliarde EUR prin valorificarea a două obligațiuni verzi existente. Aceste două tranzacții au mărit valoarea restantă a acestor două obligațiuni și, astfel, au contribuit la construirea unei curbe a obligațiunilor verzi foarte lichide NextGenerationEU în ceea ce se preconizează că va fi cel mai mare program de obligațiuni verzi din lume.

În prima jumătate a anului 2023, Comisia a emis, de asemenea, titluri de creanță ale UE cu scadența la 3 luni și 6 luni prin licitații bilunare pentru a răspunde nevoilor de finanțare pe termen scurt, valoarea titlurilor de creanță ale UE restante la sfârșitul lunii iunie 2023 fiind de 18,7 miliarde EUR. Au fost utilizate douăsprezece licitații pentru a emite 24 de titluri de creanță ale UE, cu o valoare medie de aproximativ 1 miliard EUR fiecare.

Plăți

Pe fondul acestor tranzacții, UE a reușit să continue finanțarea fără sincope a planurilor de redresare și reziliență ale statelor membre prin plata la timp a veniturilor. Comisia a efectuat toate plățile către statele membre în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență de îndată ce acestea au devenit scadente, în medie în termen de 6 zile lucrătoare de la autorizarea plății. Nu au existat întârzieri.

În prima jumătate a anului 2023, Comisia a plătit 14,7 miliarde EUR statelor membre în cadrul MRR, din care 12,7 miliarde EUR sub formă de sprijin nerambursabil și 2,0 miliarde EUR sub formă de împrumuturi. Tot în prima jumătate a anului 2023, Comisia a transferat 6,9 miliarde EUR către bugetul UE pentru a contribui la programe precum Orizont Europa, Fondul InvestEU, ReactEU, Mecanismul de protecție civilă al UE (RescEU), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul pentru o tranziție justă.

În ansamblu, de la lansarea NextGenerationEU în vara anului 2021, Comisia a pus la dispoziție 184,2 miliarde EUR: 153,4 miliarde EUR sub formă de sprijin nerambursabil și împrumuturi pentru statele membre (106,3 miliarde EUR sub formă de sprijin nerambursabil și 47,1 miliarde EUR sub formă de împrumuturi) în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență și 30,9 miliarde EUR pentru celelalte programe de cheltuieli finanțate de NextGenerationEU.

Pe lângă aceste plăți pentru NextGenerationEU, în prima jumătate a anului 2023, Comisia a plătit Ucrainei 9 miliarde EUR în cadrul programului AMF+, finanțat prin emisiunea de obligațiuni în cadrul abordării de finanțare unificată. În ansamblu, în prima jumătate a anului 2023, Comisia a plătit o sumă totală de aproximativ 30 de miliarde EUR pentru NGEU și AMF+ pentru Ucraina împreună. Ritmul plăților în cadrul NGEU a fost influențat de revizuirea în curs de către statele membre a planurilor de redresare și reziliență. În conformitate cu cadrul juridic, statele membre trebuie să solicite împrumuturi suplimentare până în august 2023, iar Comisia trebuie să angajeze restul de 30 % din sprijinul nerambursabil și din împrumuturile suplimentare până la sfârșitul anului 2023. În același timp, trebuie să fie reflectate și noile priorități ale REPowerEU, cu resurse suplimentare. Prin urmare, toate statele membre își concentrează eforturile pentru a-și revizui planurile în vederea respectării acestor termene legale și a noilor priorități.

Cererea din partea investitorilor și lichiditatea pieței secundare

În pofida volatilității ratelor, observată pe parcursul perioadei, tranzacțiile au beneficiat în continuare de un sprijin puternic pe piață, cele sindicalizate din prima jumătate a anului 2023 fiind excedentare la un nivel de 6 până la 15 ori mai mare. UE beneficiază de o bază de investitori bine echilibrată și diversificată, cu o bună reprezentare a diferitelor tipuri de investitori provenind din întreaga lume 2 .

Acest sprijin puternic se reflectă în primele de emisiune noi (PEN) 3 constant scăzute solicitate de investitori ca o concesie atunci când UE emite obligațiuni prin sindicalizare. Primele de emisiune noi au fost oarecum mai scăzute decât în a doua jumătate a anului 2022. Pentru operațiunile de finanțare din prima jumătate a acestui an, media primelor de emisiune noi a fost ușor sub 2 puncte de bază, cea mai scăzută fiind de 1 punct de bază și cea mai ridicată de 3 puncte de bază. Nivelul modest al concesiei privind prețul la emisiune reflectă faptul că UE a rămas un emitent regulat și previzibil pe parcursul acestei perioade. Aceasta reprezintă, alături de cererea puternică și constantă din partea investitorilor, un semn de încredere oferit de piețe și întărește siguranța că UE poate să își plaseze în continuare cu succes obligațiunile.

Cifra de afaceri trimestrială pe piața secundară aferentă obligațiunilor UE și obligațiunilor de stat europene (% din volumul restant)

Sursa: Comisia Europeană, pe baza datelor Bloomberg.

Notă: piața obligațiunilor de stat europene (European government bonds – EGB) include, în acest caz, obligațiunile suverane din zona euro, Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și Mecanismul european de stabilitate (MES).

Datele pentru această piață nu au fost disponibile pentru T1 2023.

De asemenea, gradul de lichiditate al obligațiunilor UE pe piața secundară a rămas echivalent cu cel de pe piețele obligațiunilor de stat europene (EGB), raportat la sumele restante. Această lichiditate a fost stimulată în prima jumătate a anului 2023 prin suplimentarea masivă a liniilor de finanțare existente, 70 % din volumul finanțării fiind mobilizat prin intermediul suplimentărilor. De asemenea, au fost lansate noi linii de finanțare pentru a furniza pieței noi linii de referință.

3.Costul finanțării și soldurile de lichiditate

Costul finanțării

În prima jumătate a anului 2023, costurile cu dobânzile și costurile cu administrarea datoriei au crescut, în concordanță cu condițiile de piață în general. Costul finanțării 4 pentru perioada ianuarie-iunie 2023 este estimat la aproape 3,2 %, comparativ cu 2,6 % în semestrul precedent.

De la începutul anului 2022, ritmul de creștere a ratelor dobânzilor pentru toți emitenții, inclusiv pentru UE, a fost unul dintre cele mai accentuate înregistrate pe piețele financiare în ultimele decenii. Ratele dobânzilor la obligațiunile UE cu scadența la 10 ani au crescut de la 0,09 % în iunie 2021, când a avut loc emisiunea inaugurală de obligațiuni NextGenerationEU cu scadența la 10 ani, la 1,53 % în mai 2022, la 2,82 % în noiembrie 2022 și la 3,05 % în cazul celei mai recente emisiuni din iunie 2023. Creșteri comparabile au fost observate în cazul emitenților de obligațiuni suverane din zona euro cu un rating ridicat. De exemplu, ratele dobânzilor la obligațiunile de stat germane cu scadența la 10 ani s-au majorat de la aproximativ -0,20 % în iunie 2021 la aproape 1,0 % în mai 2022, la 2,56 % la sfârșitul lunii decembrie 2022 și la 2,39 % în iunie 2023. Pentru a aborda creșterea bruscă fără precedent a costurilor îndatorării, Comisia a propus, în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a cadrului multianual 2021-2027, instituirea unui instrument special care să acopere exclusiv depășirea costurilor cu dobânzile 5 .

Randamentele obligațiunilor UE au fost în mod constant mai mari decât cele plătite de marii emitenți de obligațiuni suverane, în pofida lichidității sporite, a bonității ridicate și a ofertei constante de obligațiuni UE. Divergența dintre randamentele obligațiunilor UE și cele ale obligațiunilor suverane mari poate fi explicată în mare măsură prin convenția de piață consacrată de stabilire a prețurilor obligațiunilor UE în raport cu curba swap. Analiza recentă efectuată de Bruegel 6 a arătat că prețul de swap este principalul factor determinant pentru cea mai mare parte a primei plătite de UE și de alți emitenți la prețuri similare cu EGB, existând unele indicii că acest factor reprezintă 90 % din primă.

Variațiile curbei swap în raport cu prețul obligațiunilor suverane mari sunt determinate de o serie de factori tehnici și structurali care nu au legătură cu calitatea subiacentă a obligațiunilor sau cu eficiența programului de emisiune al UE. Printre aceste considerații se numără, în primul rând, preferința investitorilor pentru obligațiunile suverane consacrate, care pot fi utilizate cu ușurință și cu costuri reduse ca garanții, o preferință care este accentuată în perioadele de criză a pieței. Acești factori au fost foarte importanți spre sfârșitul primului trimestru, ca urmare a turbulențelor bancare din SUA și a preluării Credit Suisse de către UBS în Europa 7 . Pe măsură ce temerile legate de stabilitatea financiară s-au diminuat, marja dintre obligațiunile subsuverane sau supranaționale (SSA) și obligațiunile guvernamentale europene a revenit la nivelurile observate la începutul semestrului. Marja obligațiunilor UE cu scadența la 10 ani față de obligațiunile germane cu scadența la 10 ani a fost de 62 de puncte de bază la 30 iunie 2023, în scădere de la un vârf de 83 de puncte de bază în martie 2023 și în concordanță cu nivelurile observate la începutul semestrului.

Pentru a alinia prețurile obligațiunilor UE la volumele, lichiditatea și bonitatea subiacentă a programului, Comisia ia măsuri (a se vedea secțiunea 5) pentru a crea condiții favorabile pentru tranzacționarea și stabilirea prețurilor obligațiunilor UE similare cu cele ale marilor emitenți de obligațiuni suverane lichide. Atingerea acestui rezultat depinde, de asemenea, de adaptarea convențiilor participanților la piață și de evaluarea obligațiunilor UE. Deși există semne încurajatoare că această schimbare este în curs, ar putea fi nevoie de timp pentru realizarea ei.

Gestionarea lichidităților

Comisia a menținut o prezență regulată și previzibilă pe piețele financiare, în conformitate cu planul de finanțare anunțat în decembrie 2022, cu datele planificate pentru licitații și sindicalizări. Cu toate acestea, ieșirile de numerar au fost mai lente decât se prevăzuse inițial, ceea ce a condus la o creștere medie a deținerilor de numerar, în prima jumătate a anului 2023, în medie de 36,8 miliarde EUR față de 25,1 miliarde EUR în semestrul precedent. Comisia și-a redus aportul de numerar prin emiterea de obligațiuni pentru a asigura prezența continuă pe piață, reducând în același timp la minimum creșterea soldurilor de numerar.

Sumele mai mari ale deținerilor de lichidități nu s-au tradus în costuri semnificative pentru programele sprijinite. Acestea s-au ridicat la 23,3 milioane EUR din deținerile de numerar din ianuarie până în iunie 2023. Aceste costuri vor fi împărțite proporțional între bugetul UE și beneficiarii împrumuturilor, la sfârșitul anului 2023.

4.Alte jaloane aferente S1 2023

La 12 iunie 2023, Curtea de Conturi Europeană a publicat constatările raportului său special privind operațiunile de administrare a datoriei ale NextGenerationEU. În acest raport, CCE a evaluat dacă Comisia a elaborat sisteme eficace de administrare a datoriei atrase pentru finanțarea NextGenerationEU. Raportul oferă o analiză cuprinzătoare a instituirii și gestionării operațiunilor de finanțare ale UE până în prezent, însoțită de recomandări utile pentru acțiuni viitoare.

CCE a concluzionat că „Comisia a elaborat rapid un sistem de administrare a datoriei care a permis ca fondurile necesare pentru NextGenerationEU să fie împrumutate în timp util [...]” și că „[...] costurile îndatorării au reflectat poziția pe piață a Comisiei. De asemenea, Comisia a îndeplinit toate cerințele-cheie de reglementare privind portofoliul de creanțe și gestionarea riscurilor.”

Raportul a inclus și cinci recomandări pentru îmbunătățirea în continuare a administrării datoriei de către Comisie: (i) crearea unei funcții intermediare separate; (ii) consolidarea rolului responsabilului cu gestionarea riscurilor; (iii) punerea în aplicare a unei strategii privind forța de muncă; (iv) formularea unor obiective clare de administrare a datoriei și a indicatorilor aferenți și (v) asigurarea coerenței documentației interne.

Recomandările CCE reprezintă o contribuție binevenită la eforturile Comisiei de a-și îmbunătăți poziția pe piețele de capital (a se vedea secțiunea 5 de mai jos). Comisia lucrează deja la punerea în aplicare a acestor recomandări în timp util.

Prezentul raport răspunde deja celei de a patra recomandări a CCE, care solicită elaborarea unei strategii generale de administrare a datoriei pentru a contribui la punerea în aplicare de către Comisie a abordării sale de finanțare unificată. Anexa la prezentul raport prezintă o astfel de strategie de administrare a datoriei, pornind de la obiectivele principale care o ghidează și de la modul în care sunt puse în aplicare principalele pârghii de care dispune Comisia. Strategia este susținută de un set de indicatori care vor fi utilizați pentru a monitoriza modul în care este pusă în aplicare strategia. Acești indicatori vor fi actualizați și comentați în edițiile viitoare.

5.Măsuri pentru dezvoltarea în continuare a ecosistemului obligațiunilor UE

Instituirea unei abordări de finanțare unificată începând din ianuarie 2023 a reprezentat o etapă esențială în crearea unui cadru solid pentru a răspunde cât mai eficient nevoilor de finanțare ale UE. Această abordare permite Comisiei să planifice, să execute și să comunice toate emisiunile într-un mod flexibil și coerent, într-un cadru comun de risc, de conformitate și de guvernanță pentru toate operațiunile de împrumut.

Cu toate acestea, în pofida acestei transformări continue a UE ca emitent și a schimbării treptate a tratamentului obligațiunilor UE 8 , piețele continuă să trateze și să evalueze obligațiunile UE în raport cu curba swap. Pentru a sprijini tranziția către o metodă de stabilire a prețurilor care să reflecte mai bine fundamentele emisiunilor UE, Comisia ia o serie de măsuri pentru a sprijini evoluția și lichiditatea obligațiunilor UE.

Pentru a facilita tranzacționarea obligațiunilor UE pe piața secundară, în T4 2023, Comisia va pune în aplicare un cadru pentru a oferi investitorilor cotații de preț pentru titlurile de valoare ale UE. Cadrul va fi pus în aplicare prin intermediul dealerilor primari din UE, care vor furniza aceste cotații prin platforme de tranzacționare utilizate pe scară largă, îmbunătățind astfel formarea prețurilor pentru titlurile de valoare ale UE și reducând incertitudinea cu privire la executarea tranzacțiilor pentru dealeri și investitori. Acest sistem de cotare va permite investitorilor să aibă încredere că prețurile de piață cotate pentru valorile mobiliare ale UE de pe platformele de tranzacționare sunt fiabile și susținute de dealerii primari din UE. Decizia Comisiei de înființare a rețelei de dealeri primari a fost modificată pentru a stabili aceste noi mecanisme. Aceste mecanisme vor intra în vigoare în toamnă și vor fi utilizate ca parte a sistemului de selectare a dealerilor primari cărora li se vor acorda mandate de conducere și de co­conducere începând cu anul viitor.

În plus, Comisia a început să facă pregătiri pentru un mecanism de răscumpărare („repo”) care să ofere sprijin participanților pe piață cu privire la tranzacționarea obligațiunilor sale. Prin intermediul mecanismului repo, Comisia va pune la dispoziție temporar propriile titluri de valoare, ajutând astfel dealerii primari din UE să furnizeze lichiditate în obligațiuni ale UE. În primul rând, Comisia trebuie să achiziționeze și să consolideze capacitățile necesare pentru punerea în aplicare a unui astfel de mecanism repo, care va fi operațional la jumătatea anului 2024.

De asemenea, Comisia își continuă colaborarea activă cu participanții la piață pentru a identifica cea mai eficientă modalitate de a spori și mai mult lichiditatea obligațiunilor UE și pentru a le permite să fie tranzacționate și evaluate în moduri similare obligațiunilor de stat europene. În acest scop, în iunie 2023, Comisia a lansat un sondaj inaugural în rândul investitorilor, care a solicitat feedback din partea investitorilor cu privire la rolul indicilor EGB ca indici de referință în deciziile de investiții ale investitorilor și cu privire la relevanța percepută a includerii obligațiunilor UE în astfel de indici. De asemenea, Comisia continuă să caute modalități de îmbunătățire a utilizării obligațiunilor UE ca garanții reale în tranzacțiile garantate bilaterale.

De asemenea, se înregistrează progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a serviciului de emisiune al UE (EU issuance service – EIS), care va fi lansat la începutul lunii ianuarie 2024. Prin intermediul acestui serviciu, Comisia va trece de la utilizarea unui sistem de decontare care cuprinde furnizori comerciali de servicii de decontare la o infrastructură de decontare bazată pe Eurosistem pentru obligațiunile UE după această dată. Obligațiunile UE decontate prin intermediul EIS vor beneficia de pe urma integrării în infrastructura de plăți și decontare a Eurosistemului (Target/Target2S) – ca obligațiuni de stat europene – facilitând utilizarea acestora ca garanții în Eurosistem.

6.Perspectiva privind emisiunile pentru a doua jumătate a anului 2023

La 28 iunie 2023, Comisia și-a publicat planul semestrial de finanțare pentru perioada cuprinsă între luna iulie și sfârșitul lunii decembrie 2023. În a doua jumătate a anului 2023, Comisia intenționează să emită obligațiuni ale UE în valoare de 40 de miliarde EUR, la care se adaugă titluri de creanță pe termen scurt ale UE. Comisia va utiliza aceste fonduri pentru a finanța NextGenerationEU (inclusiv eventualele plăți în cadrul REPowerEU) și AMF+ pentru Ucraina. Alte emisiuni la o scară mult mai mică sunt posibile, de asemenea, în cadrul programelor AMF și MES existente.

Deși noua emisiune pentru sprijinirea Ucrainei prin intermediul mecanismului de finanțare pentru Ucraina va implica emisiuni suplimentare pentru a acorda împrumuturi suplimentare Ucrainei, această emisiune va începe abia în 2024, după adoptarea legislației de instituire a mecanismului.

Obiectivul de finanțare pentru a doua jumătate a anului 2023 reflectă nevoile de plată preconizate ale diferiților beneficiari, în special ale statelor membre ale UE în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență. În prezent, statele membre își revizuiesc planurile de redresare și reziliență pentru a reflecta alocările revizuite ale sprijinului nerambursabil, pentru a solicita împrumuturi suplimentare, dacă doresc, sau pentru a se adapta la noile priorități și la oportunitățile de finanțare suplimentare, în cadrul planului REPowerEU. În acest context, o emisiune de obligațiuni în valoare de 40 de miliarde EUR va permite UE să mobilizeze sumele necesare, menținând în același timp o prezență regulată pe piață pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anului.

7.Concluzie

În primele 6 luni ale anului 2023, abordarea de finanțare unificată a permis Comisiei să mobilizeze aproape 80 de miliarde EUR pentru NextGenerationEU și AMF+ pentru Ucraina la rate proporționale cu poziția sa pe piață. Începând cu 30 iunie 2023, în cadrul abordării de finanțare unificată pentru a finanța NextGenerationEU și AMF+ pentru Ucraina au fost mobilizate aproape 250 de miliarde EUR. Disponibilitatea unor solduri mari în a doua jumătate a anului, combinată cu o încetinire temporară a ritmului plăților pe măsură ce statele membre își revizuiesc planurile de redresare și reziliență, se reflectă în emisiuni de obligațiuni programate mai scăzute (40 de miliarde EUR) în a doua jumătate a anului.

În prima jumătate a anului 2023, ratele dobânzilor au crescut ușor, nu doar pentru UE, ci pentru toți emitenții (de obligațiuni suverane). Ritmul de creștere este mai lent decât anul trecut, iar ratele au început să se stabilizeze, deoarece piețele se așteaptă ca o mare parte a creșterii prețurilor băncilor centrale să fie finalizată pentru a atenua inflația. Perioada respectivă a cunoscut o volatilitate considerabilă ca răspuns la evoluția așteptărilor pieței cu privire la noi creșteri ale ratei dobânzilor. Emisiunile de obligațiuni ale UE au fost întâmpinate cu o cerere puternică și constantă din partea investitorilor în această perioadă, în pofida contextului de volatilitate a pieței.

Convenția de piață prin care UE este evaluată în raport cu curba swap are drept rezultat faptul că UE plătește o primă mai mare decât ratele plătite de emitenții de obligațiuni suverane EGB. Acest lucru a exacerbat creșterea subiacentă a ratelor dobânzilor de pe piață. Noua abordare de finanțare unificată pentru emisiunea de obligațiuni ale UE reprezintă un important pas înainte în consolidarea prezenței pe piață a UE. Cu toate acestea, Comisia ia măsuri suplimentare pentru a încuraja stabilirea prețurilor obligațiunilor UE în conformitate cu cea a obligațiunilor emitenților de obligațiuni suverane cu rating ridicat, astfel încât să se reducă prima pe care o plătește pentru emisiunea sa. Aceste măsuri includ un sistem de cotație a prețurilor care urmează să devină operațional în această toamnă și crearea unui mecanism repo (la jumătatea anului 2024). De asemenea, se încurajează piața să îmbunătățească utilizarea obligațiunilor UE ca garanții și să le recunoască ca fiind demne de a fi incluse în indicii pieței obligațiunilor suverane.

Concluziile și recomandările din raportul special al CCE privind operațiunile de administrare a datoriei ale NextGenerationEU reprezintă contribuții binevenite la eforturile Comisiei de a îmbunătăți poziția UE pe piețele de capital din zona euro. Comisia depune deja eforturi pentru a pune în aplicare recomandările în timp util, obiectivele și indicatorii descriși în anexa la prezentul raport fiind un prim pas.

Anexă: Strategia de finanțare a UE – indicatori privind obiectivele, mijloacele și punerea în aplicare

Scopul prezentei anexe

Prezenta anexă definește obiectivele principale care ghidează punerea în aplicare de către Comisie a strategiei sale de finanțare diversificată pentru a finanța toate programele de împrumut și de credit ale UE (adică abordarea de finanțare unificată). Aceasta prezintă o serie de indicatori pentru urmărirea punerii în aplicare a aspectelor-cheie ale strategiei, și anume emisiunea de obligațiuni, emisiunea de titluri de creanță, gestionarea lichidităților și comunicarea.

Obiectivele finanțării UE

Cadrul juridic al UE împuternicește Comisia să împrumute de pe piețele de capital internaționale în numele UE pentru punerea în aplicare a unor programe specifice ale UE. Legislația de instituire a acestor programe specifică sumele și termenele în care ar trebui colectate sumele și stabilește norme privind utilizarea veniturilor. În ceea ce privește mobilizarea de fonduri în acest cadru, Comisia are două obiective principale:

·Eficacitatea: Asigurarea faptului că UE este în măsură să își îndeplinească angajamentele din cadrul programelor de asistență financiară conexe pe măsură ce acestea devin scadente pentru plată.

·Eficiența: Obținerea celor mai avantajoase condiții financiare pentru UE pe termen mediu și lung:

I.prin planificarea solidă și executarea în bune condiții a tranzacțiilor,

II.obținând cele mai bune condiții posibile în condițiile de piață predominante,

III.rămânând totodată în limitele capacității de asumare a riscurilor a bugetului UE, astfel cum este prevăzută, în special, de acoperirea bugetară disponibilă pentru operațiunile relevante și în cadrul de gestionare a riscurilor pentru operațiunile de finanțare ale UE, astfel cum se prevede în politica de nivel înalt a Comisiei privind riscurile și conformitatea 9 . 

Pentru a îndeplini aceste obiective, în 2021, Comisia a pus în aplicare o strategie de finanțare diversificată pentru finanțarea NextGenerationEU [Decizia de punere în aplicare C(2021) 2502 a Comisiei], astfel cum este descrisă în raportul principal.

Obiectivul general este de a crea și de a menține o curbă a randamentului completă și foarte lichidă pentru toate scadențele de referință, care să ofere investitorilor un activ financiar accesibil și fiabil pentru investiții și tranzacționare. La rândul său, acest lucru asigură cele mai avantajoase condiții de finanțare pentru UE în calitate de emitent, asigurând, în același timp, o gestionare adecvată a riscurilor aferente.

Mijloacele preconizate pentru atingerea obiectivelor

În punerea în aplicare a abordării sale de finanțare, Comisia urmărește să utilizeze în mod optim toate elementele aflate sub controlul său în vederea atingerii obiectivelor sale principale de eficiență și eficacitate. Aceste elemente acoperă cinci dimensiuni principale:

a)Programul de obligațiuni ale UE: Comisia își organizează emisiunea de obligațiuni utilizând toate scadențele de referință de-a lungul curbei (până la 30 de ani). Atunci când alege scadențele adecvate pentru emisiuni, Comisia trebuie să se asigure că viitoarele niveluri de răscumpărare rezultate rămân în limitele necesare pentru a proteja plafoanele de marjă de manevră ale bugetului UE și ratingul de credit al UE. În același timp, acordă o atenție deosebită preferințelor investitorilor și profilului obligațiunilor rămase de rambursat, deoarece aprovizionează piața în mod regulat cu un set echilibrat de scadențe. În organizarea emisiunii, Comisia utilizează tranzacții sindicalizate și licitații. Diferitele formate au caracteristici diferite, dar se urmărește o combinație adecvată a celor două pentru executarea cu succes a programelor de finanțare. Pe măsură ce programul de emisiuni devine ferm stabilit, utilizarea licitațiilor pentru emisiunile de obligațiuni ar trebui să continue să evolueze și să crească în timp la niveluri comparabile cu cele ale emitenților de obligațiuni suverane de același calibru ca UE și cu respectarea corespunzătoare a condițiilor de piață și a nevoilor de finanțare.

b)Programul de titluri de creanță ale UE: Comisia pune în aplicare un program de titluri de creanță ale UE care oferă UE acces la piața monetară (scadențe de până la 1 an prin licitație). Acest program este utilizat ca instrument esențial de gestionare a riscurilor pentru a menține niveluri suficiente de numerar în orice moment și pentru a face față condițiilor imprevizibile de pe piața financiară sau nevoilor de finanțare imprevizibile.

c)Gestionarea lichidităților: Comisia adoptă o abordare prudentă în ceea ce privește gestionarea internă a fluxurilor de numerar, care asigură faptul că toate angajamentele de plată sunt onorate la timp și evită deficitele de lichidități. De asemenea, se străduiește să gestioneze soldurile de lichiditate pe baza previziunilor de plată pentru a menține soldurile de lichiditate în conformitate cu nevoile și pentru a limita orice costuri reale sau de oportunitate generate de solduri.

d)Rețeaua de dealeri primari: O punere în aplicare cu succes a strategiei de finanțare necesită sprijin din partea unei rețele puternice de dealeri primari, care să fie în măsură să distribuie emisiunile către o bază globală de investitori și să gestioneze și să depoziteze riscurile financiare legate de licitații și sindicalizări. Comisia urmărește să mențină deschisă rețeaua sa de dealeri primari, pentru a permite participarea unei game largi de instituții financiare. În același timp, scopul său este de a susține concurența și de a stimula competențele în cadrul grupului pentru a contribui la asigurarea punerii în aplicare și a dezvoltării cu succes a strategiei de finanțare, inclusiv prin sprijinirea lichidității pe piața secundară a emisiunilor UE.

e)Comunicarea cu diverse părți interesate de pe piață și cu emitenți similari: Comisia asigură comunicarea periodică, în timp util și deschisă cu participanții la piață, ceea ce reprezintă o condiție prealabilă pentru a rămâne un emitent fiabil și de încredere. Prin urmare, Comisia comunică în mod transparent cu privire la aspectele planurilor sale de finanțare și la executarea tranzacțiilor de finanțare. Planurile de finanțare semestriale constituie elementul de bază al acestei comunicări, anunțând valorile țintă și datele pentru sindicalizări și licitații pentru următoarele 6 luni. Printr-o comunicare coerentă și eficace cu privire la activitățile sale în calitate de emitent regulat și la scară largă, UE urmărește atât să își consolideze baza de investitori, cât și să o extindă (din punct de vedere geografic). Prin gestionarea proactivă a relațiilor cu investitorii, Comisia construiește și menține încrederea în baza sa de investitori și obține o înțelegere aprofundată a nevoilor acestora.

Punerea în aplicare a activităților de mai sus este susținută de un set de controale, care cuprind două „linii de apărare” independente din punct de vedere organizațional. Acestea permit executarea și decontarea eficientă a tranzacțiilor și contribuie la conturarea comportamentului tuturor părților implicate în punerea în aplicare a programului. Controalele ex ante și ex post asigură, de asemenea, faptul că emisiunile UE sunt efectuate în conformitate cu guvernanța și țin seama de condițiile predominante de pe piață.

Considerații finale

Pârghiile principale ale programului permit UE să utilizeze în mod optim ratingul său de credit ridicat, oferind în același timp investitorilor o succesiune regulată și previzibilă de emisiuni importante. Acest lucru creează, la rândul său, o platformă pentru ca UE să atragă o cerere puternică din partea investitorilor cu un apetit pentru risc scăzut și cu nevoi mari de investiții, precum și din partea investitorilor cu nevoi de investiții determinate de reglementări (bănci centrale, departamente de trezorerie ale băncilor, administratori de active, fonduri de pensii și companii de asigurări).

Tabelul 1 de mai jos prezintă o serie de indicatori care pot fi luați în considerare atunci când se urmărește punerea în aplicare de către Comisie a celor cinci elemente principale ale abordării de finanțare a UE și, prin urmare, progresele înregistrate de aceasta în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sale generale în materie de eficacitate și eficiență. Comisia va raporta cu privire la acești indicatori în raportul său semestrial privind realizarea operațiunilor de împrumut și de administrare a datoriei și a operațiunilor de credit conexe în temeiul articolului 12 din Decizia de punere în aplicare C(2022) 9700 a Comisiei și va prezenta observații cu privire la orice evoluții notabile observate.

Prin desfășurarea eficientă a activităților de mai sus, Comisia poate obține rezultatele cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor în urma emisiunii sale în numele beneficiarilor, inclusiv al bugetului UE, care suportă costurile aferente sprijinului nerambursabil finanțat prin împrumuturi. Costul finanțării pentru emisiunea UE, calculat pe baza mediei ponderate a tranzacțiilor sale de finanțare, este determinat în mod predominant de factori aflați în afara controlului UE – în principal, de ratele mai mari ale pieței, dar în prezent și de variațiile curbei swap în raport cu rata pieței. Prin urmare, costul absolut al finanțării pentru operațiunile UE este afectat în principal de alți factori decât punerea în aplicare eficientă și eficace a abordării de finanțare unificată. Cu toate acestea, o punere în aplicare susținută și eficace este importantă pentru poziția UE pe piață și pentru eforturile sale de a alinia treptat tranzacționarea și stabilirea prețurilor obligațiunilor UE la procesele utilizate pentru obligațiunile suverane EGB lichide. Acesta este motivul pentru care un indicator al costurilor nu este considerat un indicator adecvat pentru evaluarea utilizării de către Comisie a mijloacelor aflate sub controlul său pentru atingerea obiectivelor principale de eficiență și eficacitate.

Deși nu sunt indicatori care să poată fi influențați de modul în care Comisia utilizează pârghiile de care dispune în cadrul strategiei de finanțare, informațiile privind volumele și costurile sunt, în mod evident, de o importanță majoră pentru înțelegerea evoluției programului de finanțare. Prin urmare, Comisia va include în rapoartele sale semestriale informații privind volumele globale și costul mediu al finanțării.

Se reamintește faptul că dimensiunile operațiunilor de împrumut și de administrare a datoriei care urmează să fie întreprinse sunt stabilite în decizia anuală de împrumut a Comisiei și în planurile de finanțare bianuale care însoțesc aceste operațiuni, ceea ce limitează expunerea globală a bugetului UE și a beneficiarilor împrumuturilor 10 .

Tabelul 1: Indicatori de punere în aplicare privind utilizarea mijloacelor pentru obținerea de rezultate în raport cu obiectivele de eficiență și eficacitate ale Comisiei

Mijloace		Indicator	Valoarea în S1 2023 (cu excepția cazului în care se indică altfel)	Comentariu privind execuția în S1 2023
1)Punerea în aplicare a programului de obligațiuni ale UE	a)Emisiuni regulate pe curbă Emisiuni regulate de obligațiuni ale UE (și de obligațiuni verzi NGEU) cu toate scadențele de pe curbă (până la 30 de ani) pentru a oferi diferitelor tipuri de investitori oportunități de investiții ca modalitate de a menține o cerere puternică din partea investitorilor și, prin urmare, flexibilitatea de a determina volumul emisiunilor și scadențele pentru tranzacțiile individuale pe baza condițiilor de piață.	I.Împărțirea în funcție de scadență a programului de emisiune	1-4 ani: 22 % 4-8 ani: 15 % 8-12 ani: 17 % 12-17 ani: 11 % 17-23 de ani: 16 % 23-31 de ani: 19 %	În S1 2023, Comisia și-a urmărit obiectivul prin emisiuni regulate de obligațiuni cu scadențe diferite pentru a furniza curbei UE lichidități pe toate segmentele. Tranzacțiile de finanțare au fost repartizate pe parcursul întregului semestru pentru a asigura o prezență regulată pe piață. În cursul semestrului au fost efectuate mai multe tranzacții decât în semestrul precedent, ca urmare: a) a țintei de finanțare pentru S1 2022 de până la 80 de miliarde EUR (comparativ cu 50 de miliarde EUR în S1 2022) și b) a dimensiunii medii mai scăzute a tranzacțiilor, având în vedere condițiile de piață dificile și volatile de la momentul elaborării planului de finanțare pentru prima jumătate a anului 2023. Deși au asigurat prezența în toate tranșele de scadență de referință, emisiunile au fost, în medie, orientate ușor către extremitatea lungă a curbei (cu o scadență medie a emisiunilor de 13,5 ani), având în vedere necesitatea de a repartiza răscumpărările în timp, dar și cererea mai puternică din partea investitorilor de obligațiuni UE cu scadență îndelungată. Emisiunile de obligațiuni verzi au fost, de asemenea, menținute, deși la un nivel mai scăzut decât în semestrul precedent, în concordanță cu cheltuielile verzi cumulate raportate de statele membre și cu calibrarea adecvată a emisiunilor de obligațiuni verzi cu aceste cheltuieli.
		II.Distribuirea în timp util a emisiunilor	7 sindicalizări și 8 licitații de obligațiuni, având ca rezultat 2-3 emisiuni pe lună
		III.Emisiuni verzi 11	Aproximativ 8 miliarde EUR prin intermediul suplimentărilor de obligațiuni 2048 și 2033
	b)Realizarea unui echilibru adecvat între licitații și sindicalizări Utilizarea diferitelor tehnici de finanțare cu un echilibru adecvat, în funcție de volumul total al emisiunilor și de condițiile de piață, pentru a gestiona riscurile de execuție, a îmbunătăți lichiditatea pieței secundare și a îmbunătăți costurile îndatorării.	IV.Împărțirea licitații/sindicalizări în %	Aproximativ 40 % din emisiunile de obligațiuni prin licitație	În S1 2023, Comisia a majorat ponderea obligațiunilor emise prin licitații la aproape 40 %, un nivel mai ridicat decât în semestrele de finanțare anterioare. Acest lucru a fost în conformitate cu obiectivul de extindere a utilizării acestei tehnici, ținând seama, în același timp, de particularitățile pieței (de exemplu, capacitatea de absorbție a pieței) și de nevoile de emisiune (de exemplu, capacitatea de a suplimenta obligațiunile existente prin licitație față de necesitatea de a emite linii noi prin sindicalizări).
	c)Crearea de obligațiuni de referință mari și lichide Suplimentarea obligațiunilor UE pentru a aduce volumul restant al diferitelor linii la niveluri proporționale cu liniile de referință mari și lichide.	I.Emisiuni prin obligațiuni noi față de volumul emis prin suplimentări	·18 miliarde EUR prin obligațiuni noi ·60,2 miliarde EUR prin suplimentări	Având în vedere lichiditatea titlurilor sale de valoare, Comisia a utilizat tranzacțiile sale pentru a suplimenta liniile de finanțare existente, 70 % din volumul finanțării fiind mobilizat prin suplimentări. Au fost lansate noi linii de finanțare pentru a furniza pieței noi linii de referință în cazul în care a fost necesar pe curbă și pe baza recomandărilor dealerilor primari din UE. În cursul semestrului au fost lansate noi obligațiuni pe 3 ani, pe 10 ani și pe 15 ani. Prin urmare, valoarea medie restantă per obligațiune a crescut cu aproximativ 4 miliarde EUR, ajungând la peste 13 miliarde EUR până la sfârșitul semestrului, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea lichidității obligațiunilor.
	d)	II.Viteza de suplimentare a noilor obligațiuni 12	2 luni
	e)	III.Valoarea medie a obligațiunilor rămase de rambursat 13	13-14 miliarde
	f)	IV.Cifra de afaceri raportată la volumul emisiunilor	Aproximativ 80 % pe parcursul S2 2022
	g)	V.Cifra de afaceri absolută	241 de miliarde EUR în S2 2022 față de 236 de miliarde EUR în S1 2022
	d)Gestionarea profilului de scadență al emisiunilor de obligațiuni ale UE, ținând seama în mod corespunzător de: ·Marja de manevră suplimentară temporară (pentru împrumuturile legate de NGEU) și marja de manevră permanentă (pentru AMF+) în cadrul bugetului UE ·Răscumpărarea viitoare a plăților în orice an dat ·Nevoi de reînnoire viitoare stabile ·Necesitatea de a proteja ratingul UE pentru a asigura costuri scăzute ale îndatorării pe termen lung și o cerere puternică din partea bazei de investitori principali.	I.Scadența medie a emisiunii	13-14 ani	În S1 2023, emisiunile de obligațiuni au avut o scadență medie de 13-14 ani. Acest lucru a reflectat obiectivul Comisiei de a repartiza profilul răscumpărărilor în timp, atrăgând totodată investitori către tranzacțiile de pe piața primară a UE. Scadența medie a rămas sub scadența medie maximă de 17 ani stabilită în decizia anuală de împrumut pentru 2023. Perioada medie până la scadență a datoriei restante a rămas stabilă (la aproximativ 12 ani) – determinată în mare parte de emisiunile anterioare. Refinanțarea a rămas, de asemenea, stabilă, reflectând emisiunile anterioare și profilul de răscumpărare aferent.
2)		II.Perioada medie până la scadență a datoriei restante	Aproximativ 12 ani
3)		III.Refinanțarea pe termen scurt, adică procentul din stocul restant de obligațiuni și titluri de creanță scadente în următoarele 12 luni	Sub 10 %
4)		IV.Refinanțarea pe termen mediu, adică procentul din stocul restant de obligațiuni și titluri de creanță scadente în următorii 5 ani	Sub 30 %
5)Punerea în aplicare a programului de titluri de creanță ale UE	Emisiunea regulată de titluri de creanță ale UE cu scadențe de până la 1 an prin licitație pentru a atrage investitori suplimentari (sau portofolii suplimentare ale investitorilor existenți) și pentru a sprijini gestionarea lichidităților.	I.Volumul restant al titlurilor de creanță ale UE	15-20 de miliarde EUR	Comisia a menținut emisiunile în cadrul programului de titluri de creanță ale UE la nivelul minim, având în vedere nevoile scăzute de lichidități și finanțarea suficientă pe termen lung. Au fost organizate două licitații pe lună, doar pentru a acoperi răscumpărările. Prin urmare, datoria restantă în cadrul programului de titluri de creanță ale UE a rămas stabilă, situându-se la aproximativ 15­20 de miliarde EUR în cursul perioadei.
6)		II.Numărul de licitații pentru titluri de creanță ale UE	12
7)Gestionarea lichidităților	Gestionarea unui portofoliu de lichidități având în vedere obligațiile de plată, nevoile de plată și costurile deținerii de numerar, ținând seama în mod corespunzător de condițiile predominante de pe piața conturilor.	I.Numărul de plăți neefectuate din cauza lipsei de lichidități	Niciuna	Comisia a îndeplinit cu succes nevoile de plată și nu au existat deficiențe în ceea ce privește decontarea în cursul semestrului.
8)Rețeaua de dealeri primari	Atragerea unei game largi de instituții financiare care demonstrează un angajament ferm de a sprijini emisiunile UE	I.Numărul de instituții care au semnat angajamente de subscriere pentru tranzacții în ultimele 6 luni	19	Comisia a continuat să fie sprijinită de dealerii primari din UE, iar rotația la nivelul sindicalizărilor a ajutat Comisia să utilizeze în mod optim toate băncile eligibile pentru a face parte dintr-un consorțiu.
9)Comunicarea cu diverse părți interesate de pe piață și cu emitenți similari	Menținerea și consolidarea încrederii cu baza de investitori, cu participanții la piață și cu emitenții similari pentru a sprijini cererea de titluri de datorie ale UE și pentru a îmbunătăți înțelegerea de către UE a dinamicii pieței și a nevoilor investitorilor	I.Abateri de la termenele anunțate în prealabil pentru publicarea planurilor de finanțare	Niciuna	Comisia a menținut o comunicare regulată și previzibilă cu piețele, în conformitate cu anunțurile anterioare. Nu a existat nicio abatere de la obiectivul inițial de finanțare anunțat în cursul semestrului. Comisia a publicat regulat statistici privind investitorii, care au rămas stabile și a continuat să înregistreze o creștere a bazei sale diversificate de investitori.
		II.Abaterea de la volumele anunțate în planul de finanțare	Mai puțin de 2 miliarde EUR sau mai puțin de 2 %.
		III.Statistici privind distribuția investitorilor	În funcție de tip: administratori de fonduri 31,4 %, departamente de trezorerie ale băncilor 30,3 %, bănci centrale/instituții oficiale 16,4 %, asigurări și fonduri de pensii 14,7 %, bănci 5,2 %, fonduri de hedging 2,0 % În funcție de țară/regiune: Regatul Unit 21,0 %, Germania 12,9 %, Franța 12,9 %, Benelux 9,7 %, țările nordice 8,7 %, Italia 8,4 %, Asia-Pacific 5,5 %, Peninsula Iberică 9,6 %, restul UE 7,0 %, restul Europei 2,2 %, cele două Americi 0,4 %, Orientul Mijlociu și Africa 1,5 %

(1)  Instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE).

(2) Până în prezent, emisiunile UE au atras în total peste 1 600 de investitori distincți din 70 de țări diferite. Aproximativ 65 % dintre investitori își au sediul în UE, peste 20 % sunt investitori internaționali care își desfășoară activitatea din Regatul Unit, iar restul sunt alți investitori internaționali, cu sediul în principal în Asia. Aproape 70 % din obligațiunile UE emise au mers către investitori de tip „cumpără și așteaptă” (buy and hold), și anume administratori de fonduri, companii de asigurări, fonduri de pensii și bănci centrale. Totodată, există o bună reprezentare a investitorilor care solicită scadențe diferite. Aproximativ 45 % din achizițiile de obligațiuni ale UE pe piețele primare sunt efectuate de către băncile centrale și departamentele de trezorerie ale băncilor (care preferă, de obicei, să investească în scadențe de până la 10 ani), iar aproape 15 % din aceste achiziții sunt efectuate de către fondurile de pensii și companiile de asigurări (care preferă scadențe de peste 10 ani).

(3) Această primă de emisiune nouă (PEN) este o primă pe care emitentul o plătește pentru a-i convinge pe investitori să îi cumpere obligațiunile de pe piața primară, mai degrabă decât de pe piața secundară.

(4)  Costurile cu dobânzile suportate sunt alocate bugetului și statelor membre care primesc împrumuturi în conformitate cu metodologia prevăzută în Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1095 a Comisiei și în succesoarea acesteia, Decizia (UE) 2022/9701. În cadrul acestei metodologii se disting trei categorii diferite de costuri: (i) costul finanțării pentru finanțarea plății sprijinului nerambursabil și a împrumuturilor, calculat pentru intervale de timp semestriale, (ii) costul aferent deținerii și administrării lichidității și (iii) costurile administrative.

(5)  Pentru mai multe informații, a se vedea: Documents (europa.eu) .

(6)   EU borrowing costs: Drivers and dynamics in times of rising rates (Costurile îndatorării UE: factorii determinanți și dinamica în perioadele de creștere a ratelor) (europa.eu) .

(7)  Transferurile de risc tind, în general, să conducă la o realocare puternică către activele tradiționale de tip „safe-haven”, cum sunt obligațiunile de stat, ceea ce duce la creșterea marjei SSA-EGB.

(8) De exemplu, realocarea obligațiunilor UE în categoria I de ajustare, la fel ca în cazul instrumentelor de natura datoriei emise de administrațiile centrale, în cadrul de control al riscurilor al BCE pentru operațiunile de credit la data de 29 iunie 2023.

(9)   NGEU – Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea (europa.eu) .

(10)   C_2022_9702_F1_COMMISSION_IMPLEMENTING_DECISION_EN_V7_P1_2416109.PDF (europa.eu) .

(11) Informații suplimentare privind obligațiunile verzi NGEU pot fi găsite în Tabloul de bord al NGEU privind obligațiunile verzi la adresa: Tabloul de bord (europa.eu) .

(12) Pe baza numărului mediu de luni dintre emisiunea nouă și prima suplimentare atunci când se iau în considerare liniile noi suplimentate pe parcursul semestrului.

(13)  Obligațiuni rămase de rambursat din numărul de obligațiuni la sfârșitul semestrului. Pe baza obligațiunilor emise în cadrul strategiei de finanțare diversificată