COMISIA EUROPEANĂ
Strasbourg, 13.6.2023
COM(2023) 317 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Un cadru privind finanțarea durabilă care funcționează în practică
{SWD(2023) 209 final}
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor
Un cadru privind finanțarea durabilă care funcționează în practică
Introducere
Pactul verde european 1 și tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic până în 2050 prezintă provocări considerabile, în special în contextul geopolitic și economic actual, dar oferă și oportunități pentru UE. Investițiile în tranziția verde vor ajuta Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic și vor construi o societate durabilă, echitabilă și prosperă. Investițiile în surse de energie curate și durabile și în eficiența energetică vor consolida autonomia strategică deschisă a UE și vor reduce dependența noastră de combustibilii fosili importați din Rusia și din alte țări terțe, contribuind la moderarea prețurilor la energie în viitor. În acest scop sunt necesare, de asemenea, investiții în capacitatea noastră de a dezvolta și a produce tehnologii curate, pentru a evita crearea de noi dependențe strategice și pentru a consolida competitivitatea UE. Dacă însă nu se iau măsuri la timp pentru a aborda riscurile legate de climă și de natură, costurile pentru întreprinderi și societate vor fi semnificative și vor putea fi necesare reajustări cu efecte perturbatoare și cu implicații pentru stabilitatea financiară. Pentru a atinge aceste obiective, UE va avea nevoie de investiții suplimentare în valoare de aproximativ 700 de miliarde EUR anual pentru a îndeplini obiectivele Pactului verde, ale planului RepowerEU și ale Regulamentului privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete 2 3 . De departe, cea mai mare parte a acestor investiții va trebui să provină din fonduri private.
Agenda UE privind finanțarea durabilă urmărește să sprijine întreprinderile și sectorul financiar în acest efort prin încurajarea finanțării private a proiectelor și tehnologiilor care sprijină tranziția și prin facilitarea fluxurilor financiare pentru investiții durabile. În ultimii 5 ani, UE a înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește punerea în aplicare a agendei sale privind finanțarea durabilă. Printre jaloane se numără adoptarea Regulamentului privind taxonomia 4 , a Regulamentului privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR) 5 , a indicilor de referință ai UE pentru activitățile climatice în Regulamentul privind indicii de referință 6 , a Regulamentului privind obligațiunile verzi europene 7 și a Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD) 8 . De asemenea, UE a clarificat faptul că obligațiile fiduciare în domeniul gestionării activelor, al (re)asigurărilor și al investițiilor includ, de asemenea, riscurile legate de durabilitate și a stabilit dispoziții care impun ca preferințele în materie de durabilitate ale investitorilor de retail să fie discutate la punctul de vânzare 9 . În toamna anului 2021, Comisia a propus măsuri prudențiale ca parte a pachetelor referitoare la sectorul bancar 10 și la asigurări 11 pentru a spori reziliența sectorului financiar la riscurile legate de durabilitate; în prezent, acestea fac obiectul negocierilor de către colegiuitori. Împreună, aceste elemente asigură faptul că sectorul financiar ține seama din ce în ce mai mult de factorii de durabilitate.
Pachetul prezentat astăzi reprezintă un pas important în direcția finalizării cadrului privind finanțarea durabilă. Actele delegate privind taxonomia 12 vor permite ca investițiile în mai multe sectoare și activități economice să fie recunoscute ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv în ceea ce privește activitățile și criteriile asociate pentru toate cele șase obiective de mediu ale Regulamentului privind taxonomia 13 . Propunerea de regulament privind transparența și integritatea activităților de rating de mediu, social și de guvernanță (ESG) 14 va asigura transformarea ratingurilor ESG într-o componentă mai fiabilă și mai transparentă a lanțului valoric al finanțării durabile. Viitoarele standarde europene de raportare privind durabilitatea în temeiul CSRD vor permite întreprinderilor să comunice informații privind durabilitatea într-un mod standardizat unei game largi de creditori, investitori și alte părți interesate. Recomandarea Comisiei 15 ilustrează modul în care cadrul privind finanțarea durabilă cuprinde finanțarea tranziției și arată, cu exemple și explicații practice, modul în care întreprinderile, investitorii și intermediarii financiari pot utiliza în mod voluntar actualul cadru privind finanțarea durabilă pentru a-și finanța tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic și a-și spori în același timp competitivitatea. În fine, documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei privind ușurința utilizării taxonomiei UE și a cadrului mai larg al UE privind finanțarea durabilă oferă o imagine de ansamblu a pilonilor principali ai cadrului existent și face bilanțul măsurilor recent adoptate privind ușurința utilizării taxonomiei 16 .
Potrivit unei analize timpurii a raportării, cadrul UE privind finanțarea durabilă începe să funcționeze conform așteptărilor, utilizând transparența și un set de instrumente cuprinzător pentru a facilita finanțarea privată pentru investițiile verzi și investițiile pentru tranziție. De exemplu, întreprinderile aplică taxonomia și încep să își comunice investițiile durabile pe baza acesteia.
În pofida progreselor semnificative înregistrate până în prezent și a oportunităților și avantajelor competitive pe care tranziția le oferă pe termen lung, Comisia recunoaște că pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, trecerea la o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic prezintă provocări semnificative. Printre aceste provocări se numără identificarea soluțiilor în cazurile în care tehnologiile verzi nu sunt încă disponibile, articularea obiectivelor și a acțiunilor în materie de durabilitate ca parte a strategiilor de afaceri, respectarea unor standarde de mediu și de durabilitate socială mai ridicate și a cerințelor de publicare legate de durabilitate, precum și contracararea deficitului de forță de muncă și a lipsei de personal calificat.
Punerea în aplicare și prima aplicare a cerințelor de publicare a informațiilor privind durabilitatea pot fi, de asemenea, dificile, întrucât introducerea treptată a raportării poate ridica probleme de punere în aplicare și de utilizare și poate necesita investiții la nivel de întreprindere în generarea, prelucrarea și asigurarea calității informațiilor solicitate. Comisia se angajează să sprijine în mod activ procesul de punere în aplicare și să asigure ușurința utilizării cadrului și caracterul incluziv al acestuia pentru întreprinderi cu dimensiuni, modele de afaceri și puncte de plecare diferite.
Un cadru privind finanțarea durabilă care funcționează în practică
Odată ce au fost adoptate elementele principale ale cadrului privind finanțarea durabilă 17 , întreprinderile și entitățile financiare au început să utilizeze instrumentele și standardele de publicare a informațiilor pentru activitățile lor economice și de finanțare. În următorii ani, calitatea și disponibilitatea informațiilor publicate și a datelor se vor îmbunătăți pe măsură ce se vor înregistra progrese în punerea în aplicare a cadrului privind finanțarea durabilă, iar actorii de pe piață vor fi în măsură să valorifice taxonomia și alte informații ESG pentru a lua decizii de investiții în cunoștință de cauză, pentru a se exprima și a angaja discuții pe tema obiectivelor de durabilitate și pentru a obține sau a oferi finanțare pentru tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic. Beneficiile aplicării cadrului vor crește odată ce va crește și disponibilitatea datelor. Acest lucru va coincide cu punerea în aplicare a punctului unic de acces european (ESAP) 18 , care va permite accesul digital și deschis la datele respective.
Rapoartele în materie de taxonomie din primul an de aplicare arată că taxonomia funcționează bine pe teren. Datele arată că societățile din indicele STOXX Europe 600 care au declarat că s-au aliniat la taxonomie într-o oarecare măsură 19 au raportat, în medie, o aliniere la taxonomie de aproximativ 23 % pentru cheltuielile de capital, 24 % pentru cheltuielile operaționale și 17 % pentru venituri 20 . Acest lucru demonstrează că firmele pot investi în alinierea la taxonomie a activităților economice, indiferent de punctul lor de plecare. Instituțiile financiare și investitorii pot deja utiliza aceste date pentru a identifica întreprinderile și sectoarele în tranziție și pentru a oferi soluții de finanțare legate de tranziție.
Comisia se angajează să sprijine punerea în aplicare a cadrului privind finanțarea durabilă și să se asigure că instrumentele și publicarea de informații funcționează în practică. Pe baza feedbackului părților interesate, Comisia își va intensifica eforturile pentru a spori ușurința utilizării și coerența cadrului, asigurându-se că diferitele elemente sunt ușor de utilizat și că sarcinile administrative sunt cât se poate de reduse. De asemenea, Comisia este pregătită să ofere sprijin tehnic statelor membre pentru a facilita această punere în aplicare, inclusiv în ceea ce privește viitoarele standarde europene de raportare privind durabilitatea, prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic 21 .
Cadrul privind finanțarea durabilă este proporțional și favorabil incluziunii. Acesta va permite întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) să atragă finanțare pentru tranziție și, în același timp, să reducă la minimum sarcina administrativă. IMM-urile necotate – în special microîntreprinderile – nu fac obiectul cadrului de reglementare al UE privind finanțarea durabilă din cauza dimensiunii și a capacității lor administrative, însă unele IMM-uri ar putea fi interesate de finanțarea investițiilor durabile și ar putea obține beneficii prin utilizarea voluntară a instrumentelor de finanțare durabilă. Cu toate acestea, este posibil ca IMM-urile să aibă nevoie de sprijinul partenerilor lor de finanțare și a celor din lanțul valoric atunci când își analizează nevoile de finanțare pentru tranziție și când atrag finanțare pentru tranziție în practică. În acest context, intermediarii financiari ar trebui să țină seama de faptul că capacitatea IMM-urilor de a furniza informații detaliate poate fi limitată și să aplice principiul proporționalității în relațiile cu clienții IMM-uri care doresc să obțină finanțare pentru investiții verzi.
Au fost deja adoptate o serie de inițiative și măsuri specifice pentru a aborda principalele probleme legate de ușurința utilizării și problemele ridicate de părțile interesate. De exemplu, Comisia a clarificat recent interacțiunea dintre Regulamentul privind taxonomia și Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR) în ceea ce privește conceptul de „investiții durabile” și modul în care operatorii ar trebui să interpreteze cerințele taxonomiei UE privind respectarea garanțiilor minime, printre care se numără și aspectele sociale și de guvernanță 22 . Aceste clarificări completează publicarea recentă a unor orientări ale Comisiei referitoare la interacțiunea dintre SFDR și Regulamentul privind indicii de referință în ceea ce privește produsele care reproduc în mod pasiv indicii de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii de referință aliniați la Acordul de la Paris 23 .
Comisia își va continua eforturile pentru a îmbunătăți ușurința utilizării taxonomiei și a cadrului mai larg privind finanțarea durabilă, cu sprijinul autorităților europene de supraveghere (AES) și al Platformei privind finanțarea durabilă și datorită unei mai mari implicări a părților interesate. Evaluarea cuprinzătoare a SFDR anunțată în decembrie 2022 reprezintă o parte importantă a acestor eforturi. Ca parte a evaluării SFDR, în toamna anului 2023 va fi lansată o consultare publică.
Finanțarea tranziției
Tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic necesită investiții urgente, la scară largă, în tehnologii verzi și în activități economice durabile. Aceasta necesită, de asemenea, investiții în activități de tranziție, în conformitate cu Regulamentul privind taxonomia 24 , acolo unde tehnologiile verzi nu sunt încă disponibile. Sectorul financiar poate sprijini dezvoltarea unor astfel de tehnologii. Pachetul de astăzi reprezintă un alt pas către un cadru juridic de facilitare a finanțării tranziției, care va servi drept model la nivel mondial.
Finanțarea tranziției poate fi obținută nu numai de întreprinderile cu cele mai înalte performanțe în materie de durabilitate, ci și de întreprinderile cu puncte de plecare diferite și cu obiective clare în materie de durabilitate. Cadrul de reglementare privind finanțarea durabilă recunoaște deja investițiile în tranziția activităților economice, a activelor și a întreprinderilor către obiectivele climatice și de mediu, de exemplu prin intermediul taxonomiei 25 . Pe baza informațiilor și a instrumentelor privind durabilitatea furnizate prin intermediul cadrului, investitorii privați și instituțiile financiare vor fi din ce în ce mai mult în măsură să identifice investițiile durabile și investițiile în proiecte de tranziție într-un mod mai eficace și mai sistematic. Aceste informații și instrumente oferă, de asemenea, întreprinderilor posibilitatea de a le comunica investitorilor și părților interesate obiectivele în materie de durabilitate și căile de tranziție într-un mod standardizat.
Taxonomia include activități de tranziție pentru care în prezent nu este disponibilă nicio alternativă viabilă din punct de vedere tehnologic și/sau economic cu un nivel scăzut de emisii scăzute de dioxid de carbon, dar în cazul cărora se pot realiza totuși îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic 26 . În plus, taxonomia recunoaște investițiile în activități economice care vor deveni aliniate la taxonomie în 5 ani (în mod excepțional, 10 ani). Astfel de investiții pot fi publicate ca fiind cheltuieli de capital aliniate la taxonomie și pot fi finanțate prin emiterea de obligațiuni verzi europene. Aceste obligațiuni pot fi apoi incluse în compoziția unui indice de referință sau a unui produs financiar care are caracteristici de durabilitate sau vizează obiective de durabilitate.
În etapa inițială a tranziției, nivelurile de aliniere la taxonomie în ceea ce privește veniturile vor fi mai scăzute, în special pentru anumite întreprinderi și sectoare economice. Se preconizează însă că nivelurile de aliniere vor fi deja mai ridicate în ceea ce privește cheltuielile de capital. Acest lucru este confirmat de unele date inițiale care arată că numeroase întreprinderi raportează cheltuieli de capital aliniate la taxonomie care sunt cu mult mai mari decât veniturile lor aliniate, în special în sectoarele cu emisii ridicate, în care finanțarea tranziției este cea mai necesară, și că alinierea medie la taxonomie pentru anumite sectoare este cu mult mai mare pentru cheltuielile de capital decât pentru venituri. De exemplu, în sectorul utilităților se înregistrează o medie de 70 % a cheltuielilor de capital aliniate, față de 40 % pentru veniturile aliniate, iar în sectorul energetic, o medie de 23 % a cheltuielilor de capital aliniate, față de 7 % pentru veniturile aliniate 27 .
Există, de asemenea, sinergii importante între instrumente și informațiile publicate, de exemplu în cazul întreprinderilor care decid să stabilească obiective în materie de tranziție și să elaboreze planuri în materie de tranziție. Până în prezent, peste 13 000 de întreprinderi din întreaga lume au stabilit obiective în materie de tranziție 28 , iar unele au ales să elaboreze un plan în materie de tranziție care să specifice aceste obiective. Viitoarele standarde europene de raportare privind durabilitatea vor asigura faptul că întreprinderile își vor putea comunica eventualele planuri și obiective de tranziție climatică într-un mod standardizat. Astfel, întreprinderile vor putea primi de la actorii de pe piața financiară fonduri care să le sprijine eforturile de tranziție. Platforma privind finanțarea durabilă va monitoriza practicile de piață legate de obiectivele și planurile în materie de tranziție, precum și fluxurile de capital dirijate spre obiectivele de durabilitate ale UE.
Acte delegate privind taxonomia în domeniul mediului și al climei
Taxonomia este o piatră de temelie a cadrului privind finanțarea durabilă al UE și un instrument important de asigurare a transparenței pieței, care contribuie la direcționarea investițiilor către activitățile economice cele mai necesare pentru tranziția verde. Actul delegat privind taxonomia în domeniul climei, care acoperă atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, este în vigoare din ianuarie 2022 și include în total 107 activități economice care sunt responsabile de 64 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE-27 29 . Adoptarea Actului delegat privind taxonomia în domeniul mediului, care include criterii privind celelalte patru obiective de mediu, este un pas esențial în dezvoltarea cadrului taxonomiei. Includerea mai multor activități economice care să acopere toate cele șase obiective de mediu și, prin urmare, un număr mai mare de sectoare economice și întreprinderi, va spori potențialul investițiilor durabile în UE. Pentru a completa acest demers, modificările specifice aduse Actului delegat privind taxonomia în domeniul climei cuprind și activități economice care nu erau incluse până în prezent 30 . Aceste completări vor facilita investițiile în tehnologiile verzi, în capacitatea de producție cu zero emisii nete și în aprovizionarea cu energie din surse regenerabile, consolidând politica industrială a UE, astfel cum s-a anunțat în Planul industrial al Pactului verde pentru era cu zero emisii nete 31 .
Actele delegate se bazează în mare măsură pe recomandările Platformei privind finanțarea durabilă 32 . Cu toate acestea, pachetul prezentat astăzi nu include toate activitățile economice pentru care Platforma a formulat recomandări. Comisia a acordat prioritate activităților economice care aveau cel mai mare potențial de a aduce o contribuție substanțială și pentru care a fost posibil să se aprobe sau să se recalibreze criteriile recomandate într-un interval scurt de timp. Activitățile economice care necesită o evaluare mai aprofundată și calibrarea criteriilor vor continua să fie evaluate și revizuite de către Comisie în vederea abordării acestora într-o etapă ulterioară.
Taxonomia definește criteriile pe care activitățile economice trebuie să le îndeplinească pentru a deveni durabile și, prin urmare, stabilește calea pentru transformarea acestora. Nivelul activelor aliniate la taxonomie va crește pe măsură ce va avansa și tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic. Vor fi adăugate noi sectoare și activități economice, iar cele existente vor fi recalibrate și actualizate, dacă va fi necesar, în conformitate cu evoluțiile tehnologice și cu cele în materie de reglementare; Platforma privind finanțarea durabilă va oferi consiliere în acest sens, conform actualului său mandat 33 .
Taxonomia este mai întâi un instrument pentru întreprinderi, pentru a le facilita accesul la finanțare pentru tranziția verde, și pentru sectorul financiar, pentru a sprijini crearea unor portofolii de finanțare durabilă și a măsura gradul de durabilitate a investițiilor. Taxonomia nu este o listă obligatorie de investiții. Investitorii pot utiliza taxonomia și pentru a lua decizii de investiții mai bine documentate. Aceștia pot alege în continuare să investească în întreprinderi care desfășoară activități cu grade diferite de performanță de mediu sau în activități care nu respectă criteriile taxonomiei. Simplul fapt că o întreprindere nu desfășoară activități aliniate la taxonomie nu înseamnă că se pot trage concluzii cu privire la performanța de mediu a întreprinderii respective sau la capacitatea acesteia de a accesa finanțare. Întreprinderile pot utiliza taxonomia în mod voluntar ca pe un instrument cu ajutorul căruia să determine obiectivele în materie de tranziție pentru activitățile economice, de exemplu în combinație cu un plan în materie de tranziție. Recomandarea însoțitoare a Comisiei privind finanțarea tranziției explică mai în detaliu modul în care taxonomia poate fi utilizată în mod voluntar în acest scop.
Pentru întreprinderile nefinanciare de mari dimensiuni, publicarea de informații privind gradul de aliniere la taxonomie în ceea ce privește obiectivele climatice a început în 2023. Publicarea informațiilor va fi introdusă treptat în următorii ani pentru alți actori și pentru obiectivele de mediu. Răspândirea utilizării taxonomiei și a cerințelor de publicare aferente va continua, cu scopul de a ajuta IMM-urile să utilizeze acest cadru în mod voluntar, fără a le impune sarcini împovărătoare.
În paralel, Comisia va continua să se implice în forumuri mondiale pentru a încuraja adoptarea taxonomiilor la nivel internațional și pentru a perfecționa abordările privind interoperabilitatea acestora. Utilizarea adecvată a principiilor taxonomiei va continua, de asemenea, să facă parte din activitatea Platformei internaționale privind finanțarea durabilă.
Ratinguri ESG și ratinguri de credit
Întrucât implementarea cadrului privind finanțarea durabilă înregistrează progrese, este momentul să se ia în considerare funcționarea pieței ratingurilor ESG 34 . Transparența, fiabilitatea și calitatea ratingurilor ESG contribuie la eficacitatea și integritatea piețelor financiare și la protecția investitorilor.
În urma consultărilor, a studiilor și a activităților de informare, Comisia adoptă astăzi o propunere de regulament privind funcționarea pieței ratingurilor ESG. Obiectivul principal al propunerii Comisiei este de a spori transparența în ceea ce privește metodologiile, obiectivele, caracteristicile și sursele de date aferente ratingurilor ESG. În plus, scopul acesteia este de a spori claritatea cu privire la operațiunile furnizorilor de rating ESG, în special pentru a preveni și a atenua riscurile potențiale asociate conflictelor de interese. Un ecosistem de rating ESG mai transparent va duce la o identificare mai clară a celor trei dimensiuni ale durabilității 35 .
Pe baza setului de recomandări pentru furnizorii de rating ESG și pentru autoritățile de reglementare, publicat de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) în noiembrie 2021, propunerea prevede ca sarcina autorizării și a supravegherii furnizorilor de ratinguri ESG să îi revină Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). În plus, propunerea prevede cerințe privind publicarea de informații de către furnizorii de ratinguri ESG referitoare la metodologiile și obiectivele lor privind ratingurile și introduce cerințe organizatorice bazate pe principii care să se aplice activităților acestora. Având în vedere structura și complexitatea pieței ratingurilor ESG, care include numeroși furnizori de ratinguri ESG mai mici, inițiativa cuprinde o serie de garanții și de măsuri de atenuare pentru respectivii actori mai mici de pe piață. Obiectivul este de a promova accesibilitatea și inovarea pe piață, în special în faza inițială a aplicării regulamentului.
În ultimii ani s-au înregistrat, de asemenea, modificări și îmbunătățiri legate de publicarea și integrarea factorilor ESG în ratingurile de credit. Unele agenții de rating de credit publică informații care depășesc cerințele Regulamentului 1060/2009 privind agențiile de rating de credit 36 și ale Orientărilor ESMA. Prin urmare, Comisia solicită consultanță din partea ESMA cu privire la normele referitoare la prezentarea ratingurilor de credit și perspectivele de rating, precum și cu privire la normele de evaluare a conformității metodologiilor utilizate de agențiile de rating de credit. Scopul este de a remedia deficiențele legate de: (i) modul în care factorii ESG sunt integrați în metodologii și (ii) publicarea de informații cu privire la modul în care factorii ESG influențează ratingurile de credit 37 .
Viitoarele standarde europene de raportare privind durabilitatea
Durabilitatea este un factor important pentru competitivitatea întreprinderilor pe termen lung, iar durabilitatea și competitivitatea pot merge mână în mână. Informațiile publicate privind durabilitatea reprezintă o sursă esențială de informații pentru instituțiile financiare, ajutându-le să direcționeze capitalul către investiții pentru tranziție și să creeze produse financiare cu obiective de durabilitate. CSRD este o etapă importantă în asigurarea transparenței privind riscurile, impactul și oportunitățile în materie de durabilitate pentru întreprinderi. Aceasta constituie, de asemenea, cadrul pe baza căruia întreprinderile furnizează participanților la piața financiară și altor părți interesate informații de înaltă calitate, fiabile, exacte și comparabile privind durabilitatea.
Standardizarea informațiilor privind durabilitatea care trebuie raportate de întreprinderi este un element-cheie al cadrului juridic și va fi posibilă în curând, datorită viitoarelor standarde europene de raportare privind durabilitatea (ESRS). În prezent, Comisia organizează consultări cu părțile interesate cu privire la versiunea finală a unui prim set de ESRS bazate pe proiectele de standarde elaborate de EFRAG. Standardele vor oferi orientările de care au nevoie întreprinderile atunci când stabilesc ce date trebuie raportate și cum să se asigure că informațiile pe care le furnizează sunt semnificative pentru ele și utile pentru instituțiile financiare. Comisia și EFRAG au colaborat îndeaproape cu Consiliul pentru Standarde Internaționale de Durabilitate (ISSB) și cu Inițiativa de Raportare Globală (GRI) pentru a asigura un nivel foarte ridicat de interoperabilitate între diferitele seturi de standarde. În esență, intenția Comisiei este ca, atunci când o întreprindere raportează informații privind durabilitatea în conformitate cu ESRS, acestea să fie considerate conforme cu standardele globale.
Se preconizează că raportarea privind durabilitatea va îmbunătăți accesul întreprinderilor la capitalul financiar și identificarea și gestionarea propriilor riscuri și oportunități, sprijinind creșterea avantajului competitiv prin contribuția la procesul tranziției. Comisia a depus eforturi pentru a se asigura că actul delegat privind ESRS va îndeplini în mod proporțional obiectivele de politică preconizate, minimizând pe cât posibil sarcinile de reglementare. Comisia a analizat abordarea pragului de semnificație, implementările treptate suplimentare, introducerea publicării voluntare a anumitor informații, posibilitățile suplimentare de flexibilitate privind unele cerințe de publicare, precum și interoperabilitatea sporită cu ISSB și va examina cu atenție observațiile primite în cadrul consultării publice înainte de finalizarea actului delegat. Uniformizarea standardelor va contribui, de asemenea, la limitarea costurilor tot mai mari cu care se confruntă întreprinderile, care trebuie să răspundă numeroaselor cereri individuale de informații din partea diferitelor părți interesate.
În plus, vor fi elaborate standarde separate pentru IMM-urile cotate la bursă, care să fie proporționale și relevante pentru capacitățile și caracteristicile IMM-urilor, precum și pentru scara și complexitatea activităților acestora. Standardele se vor concentra pe informațiile relevante pentru finanțare de care au nevoie instituțiile financiare 38 și vor stabili, de asemenea, o limită pentru informațiile pe care întreprinderile mari ar putea fi obligate să le publice în temeiul ESRS cu privire la IMM-urile incluse în lanțurile lor valorice. Aceasta este o garanție importantă prevăzută în CSRD care limitează efectele indirecte asupra IMM-urilor ale cerințelor de raportare privind lanțul valoric impuse întreprinderilor mari. IMM-urile necotate, chiar dacă nu intră în domeniul de aplicare al directivei, se pot confrunta cu cereri sporite de informații din partea întreprinderilor mai mari din lanțurile lor valorice și din partea instituțiilor financiare. Comisia recunoaște provocarea cu care se pot confrunta în această privință IMM-urile necotate, având în vedere dimensiunea și resursele lor mai limitate. Prin urmare, Comisia încurajează marile întreprinderi și intermediarii financiari să aplice principiul proporționalității atunci când colaborează cu IMM-uri și să dea dovadă de moderație atunci când solicită informații de la IMM-urile partenere din lanțul lor valoric.
În plus, IMM-urile ar putea dori să raporteze informații esențiale privind durabilitatea pentru a atrage finanțare durabilă sau finanțare pentru tranziție. În acest scop, una dintre prioritățile Comisiei este elaborarea de către EFRAG a unui standard privind publicarea voluntară pentru IMM-urile necotate, pe care acestea îl vor putea utiliza pentru a standardiza informațiile privind durabilitatea pe care doresc să le raporteze și care le-ar putea facilita participarea la tranziția către o economie durabilă.
Concluzie
Primele analize arată că agenda UE privind finanțarea durabilă funcționează pe teren și că instrumentele de finanțare durabilă încep să faciliteze investițiile în tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic. Cadrul UE privind finanțarea durabilă va continua să fie dezvoltat și îmbunătățit pentru a se asigura faptul că acesta își atinge scopurile preconizate și sprijină obiectivele Pactului verde european.
Comisia se angajează să desfășoare o cooperare strânsă la nivel internațional. Dezvoltarea într-o cât mai mare măsură a unor cadre privind finanțarea durabilă împreună cu alți parteneri și jurisdicții internaționale va contribui la asigurarea interoperabilității internaționale, va permite UE să valorifice pe deplin potențialul finanțării internaționale pentru tranziție și va evita complexitatea, fragmentarea piețelor și costurile suplimentare pentru întreprinderi.
Comisia va continua să le ofere orientări practice actorilor de pe piață pentru a sprijini aplicarea normelor existente într-un mod clar și eficace. De asemenea, Comisia va continua să evalueze lacunele existente și preocupările și incertitudinile legate de ușurința utilizării, precum și modul de abordare a acestora. Se va pune un accent deosebit pe evaluarea modului în care cadrul privind finanțarea durabilă poate deveni mai ușor de utilizat și mai favorabil incluziunii pentru IMM-uri, fără a împovăra excesiv aceste întreprinderi. O altă prioritate va fi continuarea lucrărilor privind facilitarea finanțării tranziției, inclusiv prin explorarea modalităților de a integra mai bine taxonomia în cadrul existent într-un mod simplu și ușor de utilizat. Platforma privind finanțarea durabilă și autoritățile europene de supraveghere vor oferi o contribuție esențială în acest context. În acest scop vor fi organizate o serie de activități de informare a părților interesate din sectorul public și privat.
Toate aceste demersuri vor implica, de asemenea, o cooperare strânsă cu partenerii internaționali prin intermediul Platformei internaționale privind finanțarea durabilă și în cadrul G20, precum și cu băncile multilaterale de dezvoltare și cu instituțiile UE de finanțare a dezvoltării, în special în contextul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI – Europa globală) și al strategiei Global Gateway. Comisia va continua să caute modalități prin care ar putea să ajute țările partenere, în special țările cu venituri mici și medii, să elaboreze cadre solide și credibile în materie de finanțare durabilă, cu scopul de a îmbunătăți comparabilitatea și interoperabilitatea la nivel mondial.
Etapele viitoare prezentate mai sus vor consolida și mai mult aplicarea practică a cadrului privind finanțarea durabilă de către întreprinderi, intermediari financiari și investitori, permițând astfel amplificarea investițiilor considerabile necesare pentru a continua tranziția verde și a deschide calea către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic până în 2050.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Pactul verde european, COM(2019) 640 final.
Document de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea nevoilor de investiții și disponibilitățile de finanțare pentru consolidarea capacității de producție de tehnologii care contribuie la obiectivul zero emisii nete în UE, SWD(2023) 68 final.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Economia UE după pandemia de COVID-19: implicații pentru guvernanța economică, COM(2021) 662 final.
Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088.
Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare, JO L 317, 9.12.2019.
Regulamentul (UE) 2019/2089 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică, indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris și informațiile privind durabilitatea pentru indicii de referință, JO L 317, 9.12.2019.
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind obligațiunile verzi europene, COM(2021) 391 final. Colegiuitorii au ajuns la un acord politic la 28 februarie 2023.
Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi, JO L 322, 16.12.2022.
Directiva delegată a Comisiei de modificare a Directivei 2010/43/UE în ceea ce privește riscurile legate de durabilitate și factorii de durabilitate de care trebuie să țină seama organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM); Regulamentul delegat al Comisiei de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 231/2013 în ceea ce privește riscurile legate de durabilitate și factorii de durabilitate de care trebuie să țină seama administratorii fondurilor de investiții alternative; Regulamentul delegat al Comisiei de modificare a Regulamentelor delegate (UE) 2017/2358 și (UE) 2017/2359 în ceea ce privește integrarea factorilor de durabilitate și a riscurilor și a preferințelor în materie de durabilitate în cerințele de supraveghere și de guvernanță a produselor aplicabile întreprinderilor de asigurare și distribuitorilor de asigurări, precum și în normele de conduită profesională și în normele privind consilierea în domeniul investițiilor aplicabile produselor investiționale bazate pe asigurări; Directiva delegată a Comisiei de modificare a Directivei delegate (UE) 2017/593 în ceea ce privește integrarea factorilor de durabilitate în obligațiile de guvernanță a produsului; Regulamentul delegat al Comisiei de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/35 în ceea ce privește integrarea riscurilor legate de durabilitate în guvernanța întreprinderilor de asigurare și de reasigurare; Regulamentul delegat al Comisiei de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2017/565 în ceea ce privește integrarea factorilor, a riscurilor și a preferințelor în materie de durabilitate în anumite cerințe organizatorice și condiții de funcționare aplicabile firmelor de investiții;
Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne [COM(2021) 664 final] și Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește competențele de supraveghere, sancțiunile, sucursalele entităților din țări terțe și riscurile de mediu, sociale și de guvernanță, precum și de modificare a Directivei 2014/59/UE [COM(2021) 663 final].
Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/138/CE în ceea ce privește proporționalitatea, calitatea supravegherii, raportarea, măsurile referitoare la garanțiile pe termen lung, instrumentele macroprudențiale, riscurile legate de durabilitate, supravegherea la nivel de grup și supravegherea transfrontalieră [COM(2021) 581 final].
Regulamentul delegat (UE) 2023/3851 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la utilizarea și protejarea durabilă a resurselor de apă și a celor marine, la tranziția către o economie circulară, la prevenirea și controlul poluării sau la protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu și de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 în ceea ce privește publicarea de informații specifice pentru activitățile economice respective; Regulamentul delegat (UE) 2023/3850 al Comisiei de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unor criterii tehnice de examinare suplimentare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu;
Cele șase obiective de mediu prevăzute în Taxonomia UE sunt: (i) atenuarea schimbărilor climatice, (ii) adaptarea la schimbările climatice, (iii) protejarea și refacerea durabilă a resurselor de apă și a celor marine, (iv) tranziția către o economie circulară, (v) prevenirea și controlul poluării și (vi) protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor;
Propunere de regulament privind transparența și integritatea activităților de rating de mediu, social și de guvernanță (ESG) [COM(2023) 314 final].
Recomandarea Comisiei privind facilitarea finanțării tranziției către o economie durabilă [C(2023) 3844].
Document de lucru al serviciilor Comisiei privind „Îmbunătățirea ușurinței utilizării taxonomiei UE și a cadrului general al UE privind finanțarea durabilă” [SWD(2023) 209], care însoțește Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru privind finanțarea durabilă care funcționează în practică” [COM(2023) 317].
Bazele unui cadru privind finanțarea durabilă al UE sunt prezentate în Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile [COM(2018) 97 final] și în Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă [COM(2021)390 final].
Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului, relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate, COM(2021) 723 final. Colegiuitorii au ajuns la un acord politic la 23 mai 2023.
La 17 mai 2023, 63 % dintre întreprinderile din indicele STOXX Europe 600 își făcuseră deja publică eligibilitatea pentru taxonomie și alinierea pentru exercițiul financiar 2022; sursă: Bloomberg.
Printre societățile care au făcut publice cheltuieli de capital eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, aproape două din trei societăți au raportat o cifră de aliniere care nu este egală cu zero, iar printre societățile care au făcut publice venituri eligibile, una din două societăți a raportat un nivel al veniturilor aliniate care nu este egal cu zero; sursă: Bloomberg.
Instrumentul de sprijin tehnic prevăzut de Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 februarie 2021 de instituire a unui instrument de sprijin tehnic (JO L 57, 18.2.2021).
Comunicarea C(2023) 3719 a Comisiei referitoare la interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții legale ale Regulamentului privind taxonomia UE și la legăturile cu Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR) clarifică faptul că investițiile în activități economice „durabile din punctul de vedere al mediului” aliniate la taxonomie pot fi calificate automat drept „investiții durabile” în temeiul SFDR.
La 5 aprilie 2023, Comisia a adoptat un set de întrebări și răspunsuri pentru a clarifica faptul că SFDR consideră că produsele care reproduc în mod pasiv indicii de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii de referință aliniați la Acordul de la Paris au drept obiectiv „investițiile durabile”, astfel cum sunt definite în SFDR.
Activitățile de tranziție sunt definite la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia ca fiind activități pentru care nu există o alternativă viabilă din punct de vedere tehnologic și economic cu un nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon atunci când sprijină tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, pe baza unei căi de reducere a creșterii temperaturii cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, inclusiv prin eliminarea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a emisiilor provenite din combustibili fosili solizi și în cazul în care activitatea respectivă: are niveluri de emisii de gaze cu efect de seră care corespund celor mai bune performanțe din sector sau din industrie; nu împiedică dezvoltarea și implementarea de alternative cu emisii scăzute de carbon și nu conduce la un blocaj al activelor cu emisii ridicate de dioxid de carbon, având în vedere durata de viață economică a acestor active.
Taxonomia acoperă șase obiective de mediu: atenuarea schimbărilor climatice; adaptarea la schimbările climatice; utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a resurselor marine; tranziția către o economie circulară; prevenirea și controlul poluării; protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.
A se vedea nota de subsol 24.
Datele se bazează pe rapoartele privind alinierea la taxonomie ale unui număr de 455 de întreprinderi până la 16 mai 2023; sursă: Inițiativa GS SUSTAIN a departamentului de cercetare în materie de investiții din cadrul grupului Goldman Sachs (Global Investment Research).
Sursă: portalul „Acțiunile mondiale împotriva schimbărilor climatice” al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.
Pe baza codurilor NACE Rev. 2 incluse în Actul delegat privind taxonomia în domeniul climei și a datelor Eurostat 2021, https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_ac_ainah_r2/default/table?lang=en .
Actul delegat aduce, de asemenea, modificări specifice și corecții administrative anumitor criterii climatice existente.
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un Plan industrial al Pactului verde pentru era cu zero emisii nete, COM(2023) 62 final.
A se vedea https://finance.ec.europa.eu/system/files/2022-03/220330-sustainable-finance-platform-finance-report-remaining-environmental-objectives-taxonomy-annex_en.pdf și https://finance.ec.europa.eu/system/files/2022-11/221128-sustainable-finance-platform-technical-working-group_en.pdf. Activitatea Comisiei se bazează pe rapoartele Platformei, dar acestea au un caracter consultativ. Ele nu obligă Comisia să includă sectoare și activități specifice în taxonomia UE.
Părțile interesate vor avea, de asemenea, posibilitatea de a notifica Platforma privind finanțarea durabilă cu privire la activitățile pe care consideră că ar trebui să le acopere taxonomia UE.
Propunerea nu vizează furnizorii de date ESG. Argumentele în favoarea intervenției în materie de reglementare în acest domeniu au fost mai puțin convingătoare, existând o serie de alte inițiative, cum ar fi CSRD sau punctul unic de acces european (ESAP), care ar trebui să contribuie la îmbunătățirea calității și a disponibilității datelor privind durabilitatea. Prezenta inițiativă nu acoperă nici ratingurile interne elaborate de instituții financiare, cum ar fi băncile sau administratorii de active, deoarece acestea sunt utilizate pentru deciziile de investiții referitoare la propriile produse, riscă să genereze mai puține conflicte de interese potențiale și nu servesc aceluiași scop ca ratingurile ESG, care sunt comercializate la nivel de investitori instituționali și întreprinderi.
Comisia efectuează un studiu pentru a evalua situația actuală a dimensiunii sociale a investițiilor ESG în UE, cu accent pe lacunele în materie de investiții, pe provocările cu care se confruntă participanții la piață și pe practicile de piață. Studiul va analiza modalitățile de consolidare a cadrului de investiții sociale pe piețele de capital, identificând obstacolele și opțiunile posibile de politică pentru acțiunile viitoare.
Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).
Regulamentului delegat (UE) nr. 447/2012 al Comisiei din 21 martie 2012 de completare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating de credit.
În acest sens, obligația de a raporta informații privind durabilitatea pentru IMM-urile cotate la bursă se va aplica doar începând cu exercițiul financiar 2026. Directiva prevede o clauză de neparticipare suplimentară de doi ani, ceea ce înseamnă că IMM-urile cotate la bursă nu vor fi obligate să raporteze informații privind durabilitatea înainte de exercițiul financiar 2028.