AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 6 iunie 2023

cu privire la propunerea de directivă privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor

(CON/2023/15)

(2023/C 249/03)

Introducere și temei juridic

La 23 februarie 2022, Comisia Europeană a publicat propunerea de directivă privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 (1) (denumită în continuare „directiva propusă”).

Banca Centrală Europeană (BCE) a decis să emită un aviz din proprie inițiativă cu privire la directiva propusă. Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât directiva propusă conține dispoziții care au incidență asupra misiunilor BCE privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din tratat și asupra contribuției Sistemului European al Băncilor Centrale la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește stabilitatea sistemului financiar în conformitate cu articolul 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

1. Observații generale

1.1.

Directiva propusă impune anumitor întreprinderi mari obligații de diligență în ceea ce privește drepturile omului și mediul (2), inclusiv identificarea impactului negativ real și potențial (3), integrarea diligenței necesare în politicile întreprinderilor (4), prevenirea și atenuarea impactului negativ (5), instituirea unei proceduri de tratare a plângerilor (6), monitorizarea măsurilor și a politicilor (7) și raportarea (8). În acest scop, directiva propusă definește o „întreprindere” căreia aceasta i se aplică ca incluzând „o întreprindere financiară reglementată” (9), care, la rândul său, include, printre altele, o instituție de credit, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (denumită în continuare „instituție de credit” și în mod colectiv „instituții de credit”).

1.2.

În plus, directiva propusă impune întreprinderilor cărora li se aplică să ia măsuri adecvate pentru a identifica impactul negativ real și potențial asupra drepturilor omului și impactul negativ asupra mediului care decurg din propriile operațiuni sau cele ale filialelor lor și, în cazul în care sunt legate de lanțurile lor valorice, din relațiile lor de afaceri stabile (11). În cazul întreprinderilor financiare reglementate, inclusiv al instituțiilor de credit, termenul „lanț valoric” este definit în directiva propusă ca incluzând activitățile clienților care primesc împrumuturi, credite și alte servicii financiare (12). Deși diligența necesară în ceea ce privește drepturile omului și mediul nu intră în domeniile de competență ale BCE, directiva propusă ar putea avea implicații practice importante pentru instituțiile de credit. Din această perspectivă, se recomandă ca directiva propusă să prevadă modalități de cooperare și schimb de informații între autoritățile responsabile pentru supravegherea respectării de către instituțiile de credit a directivei propuse și autoritățile responsabile pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, inclusiv BCE. În această privință, BCE observă că colegiuitorii Uniunii au instituit modalități de cooperare și schimb de informații între autoritățile de supraveghere prudențială, pe de o parte, și autoritățile competente de supraveghere responsabile pentru supravegherea respectării de către instituțiile de credit a legislației Uniunii care reglementează alte domenii de activitate care nu intră în domeniile de competență ale BCE pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, pe de altă parte. Astfel de modalități au fost instituite, de exemplu, în ceea ce privește cerințele referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (13), piețele instrumentelor financiare (14) și infrastructurile pieței (15).

1.3.

Directiva propusă introduce răspunderea civilă a societăților care nu își îndeplinesc obligațiile de a preveni un potențial impact negativ și de a opri un impact negativ real, în cazul în care o astfel de neîndeplinire conduce la daune (16). Deși rămân de definit detalii suplimentare ale regimului de răspundere civilă (de exemplu, definiția daunelor acoperite și sarcina probei), se anticipează că riscurile de litigii ale băncilor pot crește în mod semnificativ ca urmare a acestui regim de răspundere. BCE se așteaptă ca instituțiile de credit supravegheate să gestioneze aceste riscuri în conformitate cu așteptările în materie de supraveghere prudențială ale BCE comunicate de către BCE. Se remarcă în acest context că BCE a adoptat până în prezent o abordare bazată pe riscuri la evaluarea expunerii unei bănci la riscurile de mediu, sociale și de guvernanță (MSG). De exemplu, BCE a comunicat faptul că băncile trebuie să înțeleagă consecințele tranziției către o economie mai durabilă pentru tranzacțiile și expunerile acestora, precum și să reflecte aceste riscuri în strategia generală a acestora de gestionare a riscului (17). Din această perspectivă, acordarea în continuare de împrumuturi pentru finanțarea de activități care sunt expuse unor riscuri de tranziție ridicate poate fi considerată conformă cu o bună gestionare a riscurilor numai în cazul în care debitorul are un plan de tranziție aliniat la Acordul de la Paris care este credibil și bazat pe date științifice (18) pentru a gestiona și reduce în timp riscul său de tranziție. În special, buna gestionare a riscului de tranziție include și buna gestionare a riscului de litigii. În acest context, BCE subliniază că introducerea răspunderii civile legate de impactul negativ al unor astfel de împrumuturi ar trebui să ia în considerare și să recunoască rolul planificării tranziției în întreprinderi. În conformitate cu abordarea în materie de supraveghere menționată mai sus, acordarea de împrumuturi pentru finanțarea de activități care sunt expuse la riscuri de tranziție ridicate poate fi totuși considerată conformă cu o bună gestionare a riscurilor, în măsura în care contribuția marginală a activităților preconizate sau desfășurate rămâne în concordanță cu existența unor planuri credibile de tranziție. Acest lucru este esențial pentru a asigura că băncile pot finanța eforturi de tranziție pentru clienți care încă nu s-au aliniat, dar care au planuri de aliniere la obiectivele climatice ale UE și la Acordul de la Paris.

1.4.

Directiva propusă impune societăților vizate o obligație de adoptare a unui plan de tranziție pentru a se asigura că modelul de afaceri și strategia societății sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5°C, în conformitate cu Acordul de la Paris (19). Mai precis, o societate trebuie să includă în planul său obiective de reducere a emisiilor în cazul în care societatea identifică schimbările climatice drept un risc principal. Deși obligația de a adopta un plan de tranziție este impusă prin directiva propusă, conținutul și cerințele practice pentru prezentarea unui plan de tranziție sunt prevăzute în mod separat în Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului (20) (denumită în continuare „Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea” sau „CSRD”). Prin urmare, coordonarea strânsă și consecvența între definițiile și cerințele directivei propuse și cele ale CSRD sunt extrem de importante. BCE subliniază necesitatea de a asigura consecvența și interoperabilitatea planurilor de tranziție adoptate în conformitate cu cele două acte normative. Trebuie precizat că planurile de tranziție necesare în temeiul directivei propuse și al CSRD pot fi diferite, în ceea ce privește obiectivele și scopul, de planurile de tranziție impuse dintr-o perspectivă prudențială în temeiul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21) (denumită în continuare „Directiva privind cerințele de capital” sau „CRD”), în prezent în curs de revizuire. CRD urmărește să asigure că instituțiile de credit evaluează în mod cuprinzător riscurile MSG și includ considerații prospective privind aceste riscuri în strategiile acestora, la stabilirea prețurilor, la monitorizarea continuă a riscurilor și în gestiune, în vederea asigurării rezilienței instituției de credit.

1.5.

Directiva propusă impune statelor membre să desemneze una sau mai multe autorități de supraveghere pentru a superviza respectarea obligațiilor prevăzute în aceasta (22). În acest context, autoritățile în prezent desemnate drept autorități competente pentru supravegherea întreprinderilor financiare reglementate ar putea de asemenea să fie desemnate ca autorități de supraveghere în sensul directivei propuse pentru întreprinderile financiare care intră în domeniul de aplicare al directivei propuse (23). BCE subliniază că supravegherea respectării obligațiilor stabilite în directiva propusă reprezintă o sarcină distinctă de atribuțiile prudențiale ale autorităților naționale competente (ANC) în cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS) (24). În cazul în care ANC din cadrul MUS urmează să fie desemnate autorități de supraveghere de către statele membre în temeiul directivei propuse, acestora ar trebui să li se furnizeze mijloacele și resursele necesare pentru îndeplinirea acestor noi atribuții fără a aduce atingere responsabilităților lor prudențiale actuale. În plus, BCE reiterează necesitatea unor modalități corespunzătoare de coordonare, cooperare și schimb de informații între autoritățile responsabile pentru supravegherea respectării de către instituțiile de credit a obligațiilor lor în temeiul directivei propuse, pe de o parte, și autoritățile responsabile pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, inclusiv BCE, pe de altă parte. Astfel de modalități ar trebui să contribuie, în măsura în care este posibil, la prevenirea unor cerințe inutile de dublă raportare și a unor practici decizionale inconsecvente în legătură cu instituțiile de credit supravegheate.

1.6.

Comisia urmează să instituie o rețea europeană a autorităților de supraveghere formată din reprezentanți ai autorităților de supraveghere desemnate de statele membre, Comisia putând invita să participe agenții europene, în scopul schimbului de informații, asistenței reciproce și instituirii unor măsuri de cooperare eficace (25). Directiva propusă exclude pe bună dreptate posibilitatea ca BCE să i se confere atribuția de a supraveghea respectarea directivei propuse de către instituțiile de credit semnificative care se află sub supravegherea sa directă. Acest lucru corespunde modului în care BCE înțelege faptul că această atribuție nu intră în sfera misiunilor de supraveghere prudențială care pot fi conferite BCE în temeiul articolului 127 alineatul (6) din tratat. Cu toate acestea, BCE consideră esențial ca rețeaua europeană propusă a autorităților de supraveghere să fie extinsă pentru a include BCE, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit. Aceasta ar asigura coordonarea și ar oferi un temei juridic solid pentru instituirea unor modalități de cooperare și schimb de informații între BCE și autoritățile de supraveghere desemnate în temeiul directivei propuse, în special în ceea ce privește întreprinderile financiare reglementate care intră în sfera supravegherii prudențiale directe a BCE (respectiv, instituțiile de credit semnificative), dar care totodată ar face obiectul supravegherii autorităților naționale de supraveghere desemnate de statele membre în scopul directivei propuse.

1.7.

Directiva propusă oferă o definiție a lanțului valoric al întreprinderilor financiare reglementate. Aceasta ar putea avea un impact asupra viitoarelor cadre de reglementare, de exemplu, asupra Standardelor europene privind prezentarea de informații în materie de sustenabilitate elaborate de Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (26), care urmează să fie adoptate de Comisie în contextul CSRD. Definiția ar trebui evaluată cu atenție în contextul cadrelor de reglementare prudențială, întrucât poate să nu fie adecvată pentru utilizare în astfel de cadre de reglementare prudențială. Acest lucru se datorează faptului că, dintr-o perspectivă de supraveghere prudențială, este important ca întreprinderile financiare reglementate să dispună de o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra riscurilor de tranziție inerente în lanțul valoric al acestora. Ca atare, pot fi necesare o analiză mai aprofundată și o evaluare suplimentară a definiției lanțului valoric, în măsura în care se referă la întreprinderile financiare reglementate.

1.8.

În sfârșit, BCE subliniază importanța unei intrări în vigoare treptate și ordonate a directivei propuse, pentru a permite societăților să își adapteze procesele interne și relațiile de afaceri pentru a ține seama de noile cerințe. Acest lucru este deosebit de important pentru ca întreprinderile financiare reglementate să poată asigura o reevaluare ordonată a riscurilor și pentru a evita efecte în cascadă care ar putea genera încetări bruște ale serviciilor financiare cu efecte potențial negative asupra stabilității financiare.

În cazul în care BCE recomandă modificarea directivei propuse, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc într-un document tehnic de lucru separat. Documentul tehnic de lucru este disponibil în limba engleză pe EUR-Lex.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 6 iunie 2023.

Președinta BCE

Christine LAGARDE

(1) COM (2022) 71 final.

(2) A se vedea articolul 4 din directiva propusă.

(3) A se vedea articolul 6 din directiva propusă.

(4) A se vedea articolul 5 din directiva propusă.

(5) A se vedea articolele 7 și 8 din directiva propusă.

(6) A se vedea articolul 9 din directiva propusă.

(7) A se vedea articolul 10 din directiva propusă.

(8) A se vedea articolul 11 din directiva propusă.

(9) A se vedea articolul 3 litera (a) punctul (iv) din directiva propusă.

(10) A se vedea articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(11) A se vedea articolul 6 alineatul (1) din directiva propusă.

(12) A se vedea articolul 3 litera (g) din directiva propusă.

(13) A se vedea articolul 49 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73); punctele 3.1-3.8 din Avizul BCE CON/2022/4. Toate avizele BCE sunt disponibile pe EUR-Lex.

(14) A se vedea articolul 79 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(15) A se vedea articolul 84 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

(16) A se vedea articolul 22 din directiva propusă.

(17) A se vedea „Guide on climate-related and environmental risks” (Ghidul privind riscurile legate de schimbările climatice și de mediu), disponibil pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE, la adresa www.bankingsupervision.europa.eu. A se vedea de asemenea comunicatul de presă „ECB sets deadlines for banks to deal with climate risks” (BCE stabilește termene pentru tratarea riscurilor climatice de către bănci), disponibil pe website-ul privind supravegherea bancară al BCE, la adresa www.bankingsupervision.europa.eu

(18) A se vedea discursul lui Frank Elderson, „«Running up that hill» – how climate-related and environmental risks turned mainstream in banking supervision and next steps for banks’ risk management practices” (Confruntând provocarea: cum s-au integrat riscurile climatice și de mediu în supravegherea bancară și pașii următori pentru practicile băncilor în materie de gestionare a riscului), disponibil pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(19) A se vedea articolul 15 din directiva propusă.

(20) A se vedea Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p.15).

(21) A se vedea articolul 76 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(22) Articolul 17 alineatul (1) din directiva propusă.

(23) Articolul 17 alineatul (5) din directiva propusă.

(24) A se vedea articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(25) Articolul 21 din directiva propusă.

(26) A se vedea Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară, „First Set of draft ESRS” (Primul set de proiecte de standarde europene privind prezentarea de informații în materie de sustenabilitate), noiembrie 2022, disponibil pe website-ul EFRAG, la adresa www.efrag.org.