COMUNICARE A COMISIEI

Orientări privind aplicarea legislației Uniunii în domeniul concurenței în cazul contractelor colective de muncă privind condițiile de muncă ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați

(2022/C 374/02)

1. Introducere

(1)

Prezentele orientări stabilesc principiile de evaluare, în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), a contractelor între întreprinderi, a deciziilor asociațiilor de întreprinderi și a practicilor concertate (denumite în mod colectiv „contracte”) încheiate în urma negocierilor colective dintre persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și una sau mai multe întreprinderi („contrapartea/contrapărțile”), referitoare la condițiile de muncă ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați.

(2)

În sensul prezentelor orientări, se aplică următoarele definiții:

(a)	„persoană care desfășoară o activitate independentă fără angajați” înseamnă o persoană care nu are un contract de muncă sau care nu se află într-un raport de muncă și care se bazează în principal pe propria muncă personală pentru prestarea serviciilor în cauză;

(b)	„contraparte” înseamnă o întreprindere pentru care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați prestează servicii, și anume clienții lor profesionali, inclusiv asociațiile de astfel de întreprinderi;

(c)

„contract colectiv de muncă” înseamnă un acord negociat și încheiat între persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați sau reprezentanții acestora și contrapărțile lor, în măsura în care acestea, prin natura și scopul lor, se referă la condițiile de muncă ale acestor persoane care desfășoară activități independente fără angajați (1);

(d)

„platformă digitală de muncă” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce furnizează un serviciu comercial care îndeplinește toate cerințele următoare: (i) este furnizat, cel puțin parțial, la distanță prin mijloace electronice, cum ar fi un site web sau o aplicație mobilă; (ii) este furnizat la cererea unui destinatar al serviciului; și (iii) presupune, ca o componentă necesară și esențială, organizarea muncii efectuate de persoane fizice, indiferent dacă activitatea respectivă este efectuată online sau într-un anumit loc (2).

(3)

Articolul 101 din TFUE interzice contractele între întreprinderi care restrâng concurența în cadrul pieței interne, în special atunci când stabilesc direct sau indirect prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare. Normele Uniunii în materie de concurență se bazează pe articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), care prevede că Uniunea instituie o piață internă, inclusiv un sistem care să garanteze că nu este denaturată concurența (3).

(4)

Articolul 3 alineatul (3) din TUE prevede, de asemenea, că Uniunea promovează „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social”. De asemenea, articolul 9 din TFUE prevede că „[î]n definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”. În acest scop, Uniunea recunoaște rolul important al dialogului social și al negocierilor colective și se angajează, în temeiul articolului 152 din TFUE, să „faciliteze dialogul între partenerii sociali, respectând autonomia acestora”. Articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște, de asemenea, dreptul de negociere și de acțiune (4) colectivă.

(5)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea”) a luat în considerare obiectivele de politică socială ale Uniunii atunci când a statuat în Hotărârea Albany, în contextul negocierilor colective dintre partenerii sociali, că anumite restricții ale concurenței sunt inerente contractelor colective încheiate între organizațiile care reprezintă angajatorii și lucrătorii și sunt necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă (5). Prin urmare, contractele încheiate în cadrul negocierilor colective între angajatori și lucrători și menite, prin natura și scopul lor, să îmbunătățească condițiile de muncă (inclusiv remunerarea) nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE și, prin urmare, nu încalcă legislația Uniunii în materie de concurență („excepția Albany” (6)).

(6)

Situația persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați este diferită. Interdicția prevăzută la articolul 101 din TFUE se aplică „întreprinderilor”, care este un concept larg ce acoperă orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (7). Prin urmare, persoanele care desfășoară activități independente, chiar dacă sunt persoane care lucrează individual, sunt, în principiu, întreprinderi în sensul articolului 101 TFUE, întrucât își oferă serviciile în schimbul unei remunerații pe o anumită piață și își desfășoară activitatea în calitate de operatori economici independenți (8).

(7)

Curtea a precizat în această privință că excepția Albany vizează și „falșii lucrători independenți”, întrucât se consideră că aceștia se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor (9). În acest context, Curtea a considerat că o persoană este o persoană cu activitate independentă fictivă dacă această persoană: (a) acționează sub conducerea angajatorului său în ceea ce privește în special libertatea sa de a alege orarul, locul și conținutul muncii sale; (b) nu este supusă riscurilor comerciale ale angajatorului și (c) pe durata relației, face parte integrantă din întreprinderea angajatorului și, prin urmare, constituie o unitate economică cu întreprinderea respectivă. Aceste criterii se aplică în scopul aplicării dreptului Uniunii în materie de concurență, indiferent dacă persoana respectivă este calificată drept persoană care desfășoară o activitate independentă în temeiul legislației naționale din motive fiscale, administrative sau organizatorice și necesită o evaluare de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte (10). Cu toate acestea, până în momentul în care o instanță judecătorească sau o decizie administrativă constată că o persoană cu activitate independentă fictivă este un lucrător, această persoană nu are certitudinea juridică că se va aplica excepția Albany. În cazul în care s-a constatat că o persoană este lucrător, nu există niciun risc ca această persoană să încalce articolul 101 din TFUE prin inițierea de negocieri și contracte colective menite să îmbunătățească condițiile de muncă.

(8)

În același timp, unele persoane care desfășoară activități independente se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește influențarea condițiilor lor de muncă. Acest lucru este valabil în special pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați, care lucrează pe cont propriu și se bazează în principal pe propria muncă personală pentru a-și câștiga existența. Chiar dacă nu sunt pe deplin integrate în activitatea comitentului lor în același mod ca lucrătorii, este posibil ca anumite persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați să nu fie complet independente de comitent sau să nu aibă o putere de negociere suficientă. Evoluțiile recente de pe piața forței de muncă au contribuit la această situație, în special la tendința de subcontractare și externalizare a serviciilor comerciale și personale, precum și la digitalizarea proceselor de producție și la dezvoltarea economiei platformelor online (11). Negocierile colective pot oferi un mijloc important de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale acestor persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați.

(9)

În acest context, prezentele orientări clarifică următoarele aspecte: (a) contractele colective de muncă încheiate de persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați care se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE; și (b) Comisia nu va interveni împotriva contractelor colective de muncă ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați și care se confruntă cu un dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere față de contrapartea/contrapărțile lor.

(10)

Prezentele orientări explică modul în care Comisia va aplica legislația Uniunii în materie de concurență, fără a aduce atingere aplicării altor norme sau principii ale dreptului Uniunii. Prezentele orientări nu creează drepturi sau obligații sociale și nu afectează prerogativele statelor membre în domeniul politicii sociale sau autonomia partenerilor sociali. În special, acestea nu afectează competențele statelor membre și/sau ale partenerilor sociali în ceea ce privește organizarea negocierilor colective în cadrul legislației naționale și/sau al practicilor statelor membre. De asemenea, acestea nu aduc atingere definițiilor termenilor „lucrător” sau „persoană care desfășoară o activitate independentă fără angajați” conform legislației naționale (12) sau posibilității persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați de a solicita o reclasificare a statutului lor profesional (sau a posibilității autorităților-tribunalelor naționale de a evalua astfel de cazuri) în temeiul legislației Uniunii sau naționale. Orientările de față nu fac decât să clarifice condițiile în care anumite persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați și contrapartea/contrapărțile acestora pot participa la negocieri și contracte colective fără a risca o încălcare a articolului 101 din TFUE.

(11)

De asemenea, prezentele orientări nu aduc atingere niciunei interpretări ulterioare de către Curte a articolului 101 TFUE în ceea ce privește acordurile încheiate în cadrul negocierilor colective. Acestea nu afectează aplicarea legislației Uniunii în materie de concurență, astfel cum se prevede la articolul 42 din TFUE și în legislația relevantă a Uniunii în ceea ce privește sectorul agricol și sectorul pescuitului (13). În plus, aceste orientări se aplică fără a aduce atingere aplicării articolului 101 alineatul (3) din TFUE, care exceptează de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE contractele care: (a) contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției de bunuri sau la promovarea progresului tehnic sau economic; (b) transferă consumatorilor o parte echitabilă din beneficiile lor; (c) nu conțin decât restrângeri indispensabile ale concurenței și (d) nu oferă părților posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte substanțială a produselor sau serviciilor în cauză (14).

(12)

Pentru a evita orice îndoială, contractele colective negociate și încheiate de persoane care desfășoară activități independente care nu intră în domeniul de aplicare al prezentelor orientări nu încalcă în mod necesar articolul 101 din TFUE, ci necesită o evaluare de la caz la caz, la fel ca în cazul oricărui alt tip de acord între întreprinderi.

2. Domeniul general de aplicare

2.1. Tipuri de contracte reglementate de prezentele orientări

(13)

Prezentele orientări se aplică „contractelor colective de muncă”, astfel cum sunt definite la punctul 2 litera (c).

(14)

Fără a aduce atingere marjei de apreciere a statelor membre în ceea ce privește stabilirea canalelor de reprezentare colectivă a persoanelor care desfășoară activități independente fără angajați, prezentele orientări se aplică tuturor formelor de negocieri colective desfășurate în conformitate cu legislația și practicile naționale, de la negocieri prin intermediul partenerilor sociali sau al altor asociații până la negocieri directe de către un grup de persoane care desfășoară o activitate independentă sau de către reprezentanții acestora cu contrapartea/contrapărțile sau asociațiile acestora. Acestea acoperă, de asemenea, cazurile în care persoanele care desfășoară activități independente fără angajați, fie individual, fie în grup, doresc să fie acoperite de un contract colectiv de muncă existent („opt-in”) încheiat între partenerul lor și un grup de lucrători/persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați.

(15)

Condițiile de muncă ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați includ aspecte precum remunerarea, recompensele și bonusurile, timpul de lucru și modurile de lucru, vacanța, concediul, spațiile fizice în care se desfășoară munca, sănătatea și siguranța, asigurările și securitatea socială, precum și condițiile în care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați au dreptul de a înceta să își mai presteze serviciile sau în care partenerul are dreptul de a înceta să utilizeze serviciile acestora.

(16)

Negocierea și încheierea de contracte colective de muncă presupun un anumit grad de coordonare între diferitele părți implicate în negocieri înainte de negocierea și încheierea contractului colectiv. O astfel de coordonare poate lua forma unui acord sau a unui schimb de informații între părți cu privire la fiecare parte negociatoare, pentru a decide cu privire la o abordare comună a subiectului (condițiile de muncă) și/sau a formei de negociere (de exemplu, multilaterală sau prin numirea reprezentanților). În măsura în care o astfel de coordonare este necesară și proporțională pentru negocierea sau încheierea contractului colectiv, aceasta va fi tratată, în sensul prezentelor orientări, în același mod ca și contractul colectiv de care este legată (sau de care ar fi fost legată în cazul negocierilor eșuate) (15).

(17)

Prezentele orientări nu se referă la deciziile asociațiilor, contractele sau practicile concertate între întreprinderi în afara contextului negocierilor (sau pregătirilor pentru negocieri) între persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați și una sau mai multe contrapărți pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați. În special, acestea nu acoperă contractele care depășesc cadrul reglementării condițiilor de muncă sau stabilesc condițiile (în special prețurile) în care serviciile sunt oferite consumatorilor de către persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați sau de către una sau mai multe contrapărți (16)sau care limitează libertatea întreprinderilor de a angaja furnizorii de forță de muncă de care au nevoie.

Exemplul 1

Situație: Bicicliștii care desfășoară o activitate independentă fără angajați își furnizează serviciile către cele trei platforme de livrare active în orașul B. Este în vigoare un contract colectiv de muncă între platformele de livrare și bicicliști, care stabilește comisioanele pe care platformele trebuie să le plătească bicicliștilor pentru serviciile lor, precum și obligațiile minime în materie de sănătate și siguranță ale platformelor față de bicicliști. Contractul colectiv de muncă prevede că bicicliștii își limitează serviciile la o anumită zonă a orașului. În acest scop, contractul împarte orașul în trei zone distincte, câte una pentru bicicliștii fiecărei platforme. Separat, bicicliștii care desfășoară o activitate independentă în orașul B convin între ei să nu efectueze mai mult de 20 de livrări pe o perioadă de patru ore într-o zi lucrătoare.

Analiză: Exemplul se referă la două contracte între întreprinderi în sensul articolului 101 din TFUE: (a) contractul colectiv de muncă dintre platforme și bicicliștii care desfășoară o activitate independentă fără angajați; și (b) contractul între bicicliștii care desfășoară o activitate independentă fără angajați cu privire la numărul maxim de livrări. Contractul colectiv de muncă este acoperit de prezentele orientări, deoarece este rezultatul negocierilor colective și reglementează condițiile de muncă (comisioane, condiții de sănătate și siguranță) în care bicicliștii care desfășoară o activitate independentă fără angajați își furnizează serviciile platformelor. Cu toate acestea, partea din contractul colectiv care împarte teritoriul orașului între cele trei platforme nu privește condițiile de muncă, ci constituie un acord de împărțire a piețelor, care, ca atare, este susceptibil să încalce articolul 101 TFUE prin (17) obiect.

În schimb, contractul separat dintre bicicliștii care desfășoară o activitate independentă fără angajați cu privire la numărul de livrări pe zi lucrătoare nu este rezultatul unor negocieri colective între persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și contrapartea/contrapărțile acestora și, prin urmare, nu face obiectul prezentelor orientări, ci ar trebui evaluat separat.

Exemplul 2

Situație: Cluburile sportive profesioniste din statul membru X convin între ele să nu angajeze sportivi unele de la altele pe durata contractelor sportivilor cu cluburile sportive. Cluburile se coordonează, de asemenea, cu privire la nivelurile remunerației sportivilor cu vârsta de peste 35 de ani.

Analiză: Acordurile dintre cluburile sportive constituie contracte între întreprinderi în sensul articolului 101 din TFUE. Acordurile nu sunt reglementate de prezentele orientări, deoarece nu sunt negociate între persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați și contrapartea/contrapărțile acestora și, prin urmare, nu sunt contracte colective de muncă. Primul acord este susceptibil să încalce articolul 101 TFUE prin obiect, întrucât restrânge concurența dintre cluburile sportive pentru a angaja cei mai buni sportivi de pe piață. Al doilea acord (stabilirea salariilor) este de asemenea susceptibil să încalce articolul 101 TFUE prin obiect, întrucât este în esență un acord între concurenți (cluburi) de aliniere a costurilor de producție.

În general, prezentul exemplu ilustrează practicile întreprinderilor de pe piața forței de muncă care nu intră în domeniul de aplicare al prezentelor orientări și care sunt susceptibile de a încălca articolul 101 din TFUE.

2.2. Persoanele care fac obiectul prezentelor orientări

(18)

Prezentele orientări privesc contractele colective de muncă referitoare la condițiile de muncă ale „persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați”, astfel cum sunt definite la punctul 2 litera (a). Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați pot utiliza anumite bunuri sau active pentru a-și presta serviciile. De exemplu, un curățător utilizează accesorii de curățare și un muzician cântă la un instrument muzical. În aceste cazuri, bunurile sunt utilizate ca mijloc auxiliar pentru furnizarea serviciului final și, prin urmare, se consideră că persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați se bazează pe munca lor personală. În schimb, prezentele orientări nu se aplică situațiilor în care activitatea economică a persoanei care desfășoară o activitate independentă fără angajați constă doar în partajarea sau exploatarea de bunuri sau active sau în revânzarea de bunuri/servicii. De exemplu, în cazul în care o persoană care desfășoară o activitate independentă fără angajați închiriază spații de cazare sau revinde piese auto, aceste activități se referă la exploatarea activelor și la revânzarea bunurilor, mai degrabă decât la furnizarea de muncă personală.

(19)

Secțiunea 3 din prezentele orientări stabilește categoriile de contracte colective de muncă ce implică persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați, pe care Comisia le consideră în afara domeniului de aplicare al articolului 101 din TFUE, iar secțiunea 4 din prezentele orientări stabilește categoriile de contracte colective de muncă în privința cărora Comisia nu va interveni. Chiar dacă o persoană care desfășoară o activitate independentă fără angajați sau un contract colectiv de muncă se încadrează în categoriile identificate în secțiunea 3 sau 4 din prezentele orientări, principiile generale care definesc domeniul de aplicare al prezentelor orientări, astfel cum sunt prevăzute în prezenta secțiune, rămân aplicabile. Criteriile stabilite în secțiunile 3 și 4 trebuie să fie îndeplinite în momentul în care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați negociază în mod colectiv și încheie un acord cu contrapartea/contrapărțile lor.

3. Contracte colective de muncă încheiate de persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați comparabile cu lucrătorii care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE

(20)

În cazurile în care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor, se va considera că contractele lor colective de muncă nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE, indiferent dacă persoanele respective ar îndeplini sau nu și criteriile pentru a fi considerate persoane cu activitate independentă fictivă [a se vedea punctul (7) din prezentele orientări (18)].

(21)

Curtea a hotărât că o convenție colectivă care acoperă persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați poate fi considerată ca fiind rezultatul dialogului dintre partenerii sociali în cazul în care prestatorii de servicii se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor (19) și a confirmat că „în economia actuală nu este întotdeauna ușor să se stabilească statutul de întreprindere al anumitor contractanți independenți” (20). Curtea a hotărât, de asemenea, că „un prestator de servicii își poate pierde calitatea de comerciant independent și, prin urmare, de întreprindere, în cazul în care prestatorul de servicii nu își stabilește în mod autonom propriul comportament pe piață, ci depinde în totalitate de comitent, deoarece prestatorul de servicii nu suportă niciunul dintre riscurile financiare sau comerciale care decurg din activitatea comitentului și își desfășoară activitatea ca organ auxiliar în cadrul întreprinderii comitentului” (21).

(22)

Pe baza acestor criterii și ținând seama de evoluțiile de pe piețele forței de muncă din Uniune și de pe piețele forței de muncă la nivel național (în ceea ce privește legislația și jurisprudența), în sensul prezentelor orientări, Comisia consideră că categoriile de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați menționate în secțiunile 3.1, 3.2 și 3.3 din prezentele orientări se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor și că, prin urmare, contractele colective de muncă negociate și încheiate de aceștia nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE (22):

3.1. Persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați și care sunt dependente din punct de vedere economic

(23)

Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și care își prestează serviciile exclusiv sau predominant către o contraparte sunt susceptibile de a se afla într-o situație de dependență economică în raport cu contrapartea respectivă. În general, astfel de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați nu își determină comportamentul în mod independent pe piață și depind în mare măsură de contrapartea lor, care face parte integrantă din activitatea sa și, prin urmare, o unitate economică cu contrapartea respectivă. În plus, este mai probabil ca astfel de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați să primească instrucțiuni cu privire la modul în care ar trebui să își desfășoare activitatea. Problema persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați dependente din punct de vedere economic a fost recunoscută de o serie de legi naționale care acordă acestor persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați dreptul de negociere colectivă, cu condiția să îndeplinească criteriile stabilite de măsurile naționale respective (23).

(24)

Comisia consideră că o persoană care desfășoară o activitate independentă individuală se află într-o situație de dependență economică atunci când obține, în medie, cel puțin 50 % din venitul său profesional total de la o singură contraparte, pe o perioadă de unul sau doi ani (24).

(25)

Prin urmare, contractele colective de muncă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă încheiate între persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați care se află într-o situație de dependență economică și partenerul lor de care depind din punct de vedere economic nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE.

Exemplul 3

Situație: Societatea X este o firmă de arhitecți care contractează un număr mare de arhitecți (independenți) pentru finalizarea proiectelor sale. Arhitecții obțin 90 % din veniturile lor de la societatea X, fapt dovedit de declarațiile lor fiscale. Arhitecții negociază și încheie în mod colectiv un acord cu societatea X care prevede un număr maxim de 45 de ore de lucru pe săptămână, un concediu anual de 26 de zile calendaristice și rate de remunerare specificate în funcție de nivelul de experiență al fiecărui arhitect.

Analiză: Arhitecții care desfășoară o activitate independentă fără angajați, la fel ca alți contractanți independenți, sunt considerați, în general, întreprinderi în sensul articolului 101 din TFUE și, prin urmare, această dispoziție se aplică contractelor dintre aceștia. Cu toate acestea, acordul încheiat între arhitecții care desfășoară o activitate independentă fără angajați și societatea X nu ar intra în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE, întrucât este vorba despre o convenție colectivă privind condițiile de muncă între societatea X și persoane fizice care pot fi considerate ca aflându-se într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor (în ceea ce privește dependența lor economică). În acest exemplu, arhitecții sunt dependenți din punct de vedere economic de contrapartea lor (societatea X), întrucât aceștia obțin 90 % din veniturile lor de la această societate. Prin urmare, aceștia pot fi considerați ca făcând parte integrantă din societatea X.

3.2. Persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați care lucrează „împreună” cu lucrători

(26)

Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați care îndeplinesc sarcini identice sau similare „împreună” cu lucrători pentru aceeași contraparte se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor. Aceste persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați își prestează serviciile sub îndrumarea contrapărții lor și nu suportă riscurile comerciale ale activității contrapărții sau se bucură de suficientă independență în ceea ce privește desfășurarea activității economice în cauză. Este de competența autorităților/instanțelor naționale competente să decidă dacă relația contractuală a persoanelor care desfășoară o activitate independentă care lucrează împreună cu lucrătorii ar trebui reclasificată ca raport de muncă. Cu toate acestea, persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați ar trebui să poată încheia în continuare contracte colective de muncă în scopul îmbunătățirii condițiilor lor de muncă în cazurile în care nu au fost reclasificate ca lucrători. Acest lucru a fost recunoscut de practica din mai multe state membre în care contractele colective de muncă vizează lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente care își desfășoară activitatea în același sector (25).

(27)

Prin urmare, contractele colective privind condițiile de muncă încheiate între o contraparte și persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați care îndeplinesc sarcini identice sau similare cu lucrători pentru aceeași contraparte nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE. Același lucru este valabil și pentru contractele colective care, în conformitate cu legislația și/sau practicile naționale ale statelor membre, se referă atât la lucrători, cât și la persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați.

Exemplul 4

Situație: Societatea X organizează concerte cu orchestre și alte evenimente de muzică clasică. Numeroși muzicieni lucrează pentru societatea X fie în calitate de lucrători, fie în calitate de persoane care desfășoară o activitate independentă, pe baza unor contracte anuale. Acești muzicieni, indiferent de statutul lor, sunt instruiți de directorul cultural al societății X cu privire la lucrările pe care trebuie să le interpreteze, la momentul și locul repetițiilor și la evenimentele la care trebuie să participe. Societatea X este membră a Asociației organizatorilor de evenimente muzicale, iar muzicienii (lucrători și muzicieni care desfășoară o activitate independentă) care lucrează pentru Societatea X sunt membri ai Asociației muzicienilor. S-a încheiat un contract colectiv de muncă între cele două organizații, care reprezintă interesele membrilor lor respectivi. Acesta stabilește un număr maxim de 45 de ore de lucru pe săptămână și acordă muzicienilor un concediu special de o zi după efectuarea a trei concerte în aceeași săptămână.

Analiză: Muzicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați, la fel ca alți contractanți independenți, sunt considerați, în general, întreprinderi în sensul articolului 101 din TFUE și, prin urmare, această dispoziție se aplică contractelor dintre aceștia. Cu toate acestea, muzicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați menționați în acest exemplu se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor societății X în ceea ce privește subordonarea și similaritatea sarcinilor. Aceștia îndeplinesc aceleași sarcini ca muzicienii angajați (și anume interpretează piese muzicale pentru evenimente), fac obiectul acelorași instrucțiuni din partea societății X în ceea ce privește conținutul, locul și calendarul spectacolelor și sunt angajați pentru o durată similară cu cea a muzicienilor angajați. Prin urmare, contractul colectiv care reglementează condițiile de muncă încheiat între acești muzicieni care desfășoară o activitate independentă fără angajați care lucrează „împreună” cu muzicienii angajați nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE.

3.3. Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați prin intermediul platformelor digitale de muncă

(28)

Apariția economiei platformelor online și furnizarea de muncă prin intermediul platformelor digitale de muncă a creat o nouă realitate pentru anumite persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați, care se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor în raport cu platformele digitale de muncă prin intermediul cărora sau pentru care își furnizează serviciile. Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați pot depinde de platformele digitale, în special în scopul de a ajunge la clienți, și se pot confrunta adesea cu oferte de muncă de tipul „acceptă sau renunță” cu posibilități reduse sau inexistente de negociere a condițiilor lor de muncă, inclusiv a remunerației lor. Platformele digitale de muncă sunt, de obicei, în măsură să impună unilateral termenele și condițiile relației, fără informarea sau consultarea prealabilă a persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați.

(29)

Jurisprudența recentă și evoluțiile legislative la nivel național oferă indicații suplimentare cu privire la comparabilitatea acestor persoane care desfășoară o activitate independentă cu lucrătorii. În contextul cauzelor referitoare la clasificarea statutului profesional, instanțele naționale recunosc din ce în ce mai mult dependența prestatorilor de servicii de anumite tipuri de platforme sau chiar existența unui raport de muncă (26). În același mod, unele state membre au adoptat acte legislative care (27) stabilesc o prezumție de raport de muncă sau dreptul la negociere colectivă pentru prestatorii de servicii către sau prin intermediul platformelor digitale.

(30)

Termenul „platformă digitală de muncă” este definit la punctul 2 litera (d). Platformele digitale de muncă diferă de alte platforme online prin faptul că organizează activități efectuate de persoane fizice la cererea unică sau repetată a destinatarului unui serviciu furnizat de platformă. Organizarea activității desfășurate de persoane fizice ar trebui să implice cel puțin un rol semnificativ în corelarea cererii de servicii cu oferta de forță de muncă de către o persoană care are o relație contractuală cu platforma digitală de muncă și care este disponibilă pentru a îndeplini o sarcină specifică și poate include și alte activități, cum ar fi prelucrarea plăților. Platformele online care nu organizează activitatea persoanelor fizice, ci doar oferă mijloacele prin care furnizorii de servicii pot ajunge la utilizatorul final, de exemplu prin oferte publicitare sau cereri de servicii sau prin agregarea și afișarea furnizorilor de servicii disponibili într-un anumit domeniu, fără nicio implicare suplimentară, nu ar trebui să fie considerate platforme digitale de muncă. De exemplu, o platformă care se limitează la agregarea și afișarea detaliilor instalatorilor disponibili într-o anumită zonă, permițând astfel clienților să contacteze instalatorii pentru a-și utiliza serviciile la cerere, nu este considerată o platformă digitală de muncă, deoarece nu organizează activitatea instalatorilor. Definiția platformelor digitale de muncă ar trebui să se limiteze la furnizorii unui serviciu pentru care organizarea muncii efectuate de către persoană, cum ar fi transportul de persoane sau de bunuri sau servicii de curățenie, constituie o componentă necesară și esențială, și nu doar o componentă minoră și pur auxiliară.

(31)

Având în vedere aceste considerații, contractele colective încheiate între persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați și platforme digitale de muncă, cu privire la condițiile de muncă, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE.

Exemplul 5

Situație: Un grup de conducători auto care lucrează pentru platformele de vehicule la comandă intră în negocieri cu asociația regională a platformelor de vehicule la comandă cu scopul de a încheia un contract colectiv de muncă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto. Înainte de a începe negocierile cu conducătorii auto, platformele de vehicule la comandă (membrii asociației) își coordonează strategia de negociere. În timpul discutării strategiei lor de negociere cu conducătorii auto, platformele de vehicule la comandă discută, de asemenea, posibilitatea de a conveni asupra unui preț minim pe cursă. În cele din urmă, negocierile dintre asociația platformelor și conducătorii auto eșuează și nu se încheie niciun contract colectiv. Ulterior, asociația platformelor de vehicule la comandă adoptă o decizie care stabilește un preț minim de 10 EUR pe cursă pentru consumatori.

Analiză: Prin asocierea lor, platformele de vehicule la comandă încearcă să negocieze un contract colectiv de muncă împreună cu conducătorii auto, vizând îmbunătățirea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto. Negocierile dintre conducătorii auto independenți și asociația platformelor nu ar intra în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE, indiferent dacă se încheie sau nu un contract. Același lucru este valabil și pentru coordonarea între platforme care precede negocierile cu conducătorii auto, cu condiția ca o astfel de coordonare să fie necesară și proporțională pentru negocierea unui contract colectiv de muncă reglementat de prezentele orientări.

Cu toate acestea, discuțiile dintre platforme referitoare la prețul minim per călătorie care trebuie perceput consumatorilor nu se referă la condițiile de muncă. Întrucât platformele de vehicule la comandă se află în concurență unele cu altele, o astfel de coordonare a prețurilor între concurenți este de natură să încalce articolul 101 TFUE prin obiect.

În orice caz, decizia adoptată de asociația platformelor de vehicule la comandă care stabilește un preț minim pe cursă nu ar intra în domeniul de aplicare al prezentelor orientări, deoarece nu este rezultatul unor negocieri colective între persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și contrapartea/contrapărțile acestora (platformele). Acesta este, în schimb, rezultatul unui acord între membrii asociației, și anume platformele (contrapărțile).

În schimb, în cazul în care conducătorii auto care desfășoară o activitate independentă fără angajați și asociația platformelor ar fi convenit în mod colectiv asupra unei taxe minime sau fixe (remunerație) de 10 EUR pe cursă pentru conducătorii auto (indiferent de modul în care acest cost este transferat consumatorilor), un astfel de acord ar fi fost considerat ca fiind legat de condițiile de muncă și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE.

4. Prioritățile comisiei în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației

(32)

În unele cazuri, persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și care nu se află într-o situație comparabilă cu cea a lucrătorilor pot avea totuși dificultăți în a le influența condițiile de muncă, deoarece se află într-o poziție de negociere slabă în raport cu contrapartea/contrapărțile lor. Prin urmare, chiar dacă nu se poate presupune că contractele lor colective de muncă nu intră în domeniul de aplicare al articolului 101 din TFUE, aceste persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați se pot confrunta, de fapt, cu dificultăți similare cu cele cu care se confruntă persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați din categoriile menționate în secțiunile 3.1, 3.2 și 3.3 din prezentele orientări Din acest motiv, Comisia nu va interveni împotriva următoarelor categorii de contracte colective de muncă:

4.1. Contracte colective de muncă încheiate de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați cu contrapartea/contrapărțile care are/au un anumit nivel de putere economică

(33)

Persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați care au relații cu contrapartea/contrapărți care au un anumit nivel de putere economică și, prin urmare, putere de cumpărare, pot avea o putere de negociere insuficientă pentru a le influența condițiile de muncă. În acest caz, contractele colective de muncă pot fi un mijloc legitim de a corecta dezechilibrul dintre cele două părți în ceea ce privește puterea de negociere.

(34)

În consecință, Comisia nu va interveni împotriva contractelor colective de muncă dintre persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și contrapartea/contrapărțile acestora în cazurile în care există un astfel de dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere (28). Se prezumă că există un astfel de dezechilibru în fiecare din cazurile următoare:

(a)	în cazul în care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați negociază sau încheie contracte colective de muncă cu una sau mai multe contrapărți care reprezintă întregul sector sau întregul sector;

(b)

în cazul în care persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați negociază sau încheie contracte colective de muncă cu o contraparte a cărei cifră de afaceri anuală totală și/sau al căror bilanț anual total depășește 2 milioane EUR sau al căror număr de angajați este egal cu sau mai mare de 10 persoane sau cu mai multe contrapărți care depășesc împreună unul dintre aceste praguri (29).

(35)

Un dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere poate exista și în alte cazuri, în funcție de circumstanțele individuale subiacente.

Exemplul 6

Situație: Societățile X, Y și Z furnizează servicii de întreținere și reparații auto. Cifra de afaceri totală a societății X este de 700 000 EUR, cea a societății Y este de 1 milion EUR, iar cea a societății Z este de 500 000 EUR. Tehnicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați și care lucrează pentru aceste societăți în calitate de prestatori de servicii independenți sunt nemulțumiți de remunerația scăzută și de condițiile precare de siguranță și decid să negocieze în comun cu societățile X, Y și Z pentru a-și îmbunătăți condițiile de muncă. Cele trei societăți refuză să negocieze, susținând că orice contract colectiv de muncă cu tehnicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați ar încălca articolul 101 din TFUE.

Analiză: Atât tehnicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați, cât și cele trei societăți de servicii auto sunt întreprinderi în sensul articolului 101 din TFUE. Prezumția unui dezechilibru al puterii de negociere nu s-ar aplica în cazul în care societățile X, Y sau Z ar negocia în mod independent, întrucât niciuna dintre ele nu atinge pragul cifrei de afaceri de 2 milioane EUR specificat la punctul (34) din prezentele orientări. Cu toate acestea, prezumția se aplică în cazul în care cele trei societăți negociază colectiv, întrucât cifra de afaceri totală a celor trei societăți depășește pragul cifrei de afaceri de 2 milioane EUR. În acest caz, Comisia nu va interveni împotriva negocierilor și a contractelor colective privind condițiile de muncă dintre tehnicienii care desfășoară o activitate independentă fără angajați și cele trei societăți de servicii auto.

4.2. Contracte colective de muncă încheiate de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați în temeiul legislației naționale sau al legislației Uniunii

(36)

În unele cazuri, legiuitorul național, în urmărirea obiectivelor sociale, a acționat pentru a remedia un dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere cu care se confruntă anumite categorii de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați, fie (a) acordând acestor persoane dreptul la negociere colectivă, fie (b) excluzând din domeniul de aplicare al dreptului național al concurenței contractele colective de muncă încheiate de persoane care desfășoară activități independente fără angajați în anumite profesii. În cazul în care o astfel de legislație națională urmărește obiective sociale, Comisia nu va interveni împotriva contractelor colective de muncă ce implică categorii de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați cărora li se aplică legislația națională.

Exemplul 7

Situație: Legislația națională în materie de concurență a statului membru A exclude din domeniul său de aplicare contractele încheiate de anumite persoane care desfășoară activități independente fără angajați în sectorul cultural.

Analiză: Statul membru A a stabilit o derogare sectorială de la legislația națională în materie de concurență în temeiul obiectivelor sociale. Aceasta înseamnă că contractele colective de muncă încheiate între persoanele care beneficiază de scutire și întreprinderile cărora le prestează serviciile nu sunt considerate anticoncurențiale în temeiul legislației naționale în materie de concurență. Așadar, Comisia nu va interveni împotriva contractelor colective de muncă care implică persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați și cărora li se aplică această legislație națională.

Exemplul 8

Situație: Legislația muncii din statul membru B stabilește dreptul traducătorilor audiovizuali independenți de a negocia colectiv cu întreprinderile cărora le furnizează serviciile.

Analiză: Legiuitorul național al statului membru B a acordat în mod specific dreptul de negociere colectivă anumitor persoane care desfășoară activități independente fără angajați, și anume traducătorilor din domeniul audiovizualului care desfășoară activități independente fără angajați. Această legislație națională, care urmărește un obiectiv social, are ca scop corectarea dezechilibrului privind puterea de negociere dintre aceste persoane care desfășoară activități independente fără angajați și companiile cărora le furnizează servicii. Astfel, Comisia nu va interveni împotriva contractelor colective de muncă care implică traducători din domeniul audiovizualului care desfășoară o activitate independentă fără angajați și cărora li se aplică legislația națională.

(37)

În același mod, legislația Uniunii poate recunoaște dreptul anumitor persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați de a se baza pe contracte colective de muncă pentru a corecta un dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere cu contrapartea/contrapărțile lor.

(38)

Acesta este cazul Directivei (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului (30) (cunoscută sub numele „Directiva privind drepturile de autor”), care a stabilit principiul conform căruia autorii și artiștii interpreți sau executanți (31) au dreptul de a primi o remunerație adecvată și proporțională atunci când acordă licențe sau își transferă drepturile exclusive pentru exploatarea operelor lor și a oricărui alt obiect protejat prin drepturi de autor și drepturi conexe (32). Autorii și artiștii interpreți sau executanți tind să se afle într-o poziție contractuală mai slabă decât contrapartea/contrapărțile lor (33), iar Directiva (UE) 2019/790 prevede posibilitatea de a-și consolida poziția contractuală pentru a asigura o remunerare echitabilă în contractele de exploatare a operelor lor (34). Directiva (UE) 2019/790 acordă flexibilitate statelor membre pentru a pune în aplicare acest principiu utilizând diferite mecanisme (inclusiv negocierea colectivă), atât timp cât acestea respectă legislația Uniunii (35).

(39)

În conformitate cu dispozițiile din Directiva (UE) 2019/790 menționate la punctul (38) din prezentele orientări și fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din respectiva directivă, Comisia nu va interveni împotriva contractelor colective de muncă încheiate de autorii sau artiștii interpreți sau executanți independenți individuali cu contrapartea/contrapărțile lor care beneficiază de măsurile naționale adoptate în temeiul directivei respective.

(40)

Punctul (39) din prezentele orientări nu se aplică negocierilor colective încheiate în contextul activităților organizațiilor de gestiune colectivă sau ale entităților de gestiune independente (36), deoarece aceste activități fac în continuare obiectul Directivei 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului (37), care se aplică fără a aduce atingere aplicării normelor Uniunii în materie de concurență (38).

Exemplul 9

Situație: Societatea Y este o editură de ziare și reviste. Mai mulți jurnaliști, care lucrează ca liber-profesioniști, contribuie cu articole la publicațiile acestei societăți . Societatea Y remunerează jurnaliștii pe baza articolelor publicate în fiecare ziar sau revistă. Jurnaliștii nu sunt mulțumiți de nivelul remunerației pe care o primesc de la societatea Y și negociază și convin împreună o creștere cu 20 % a redevențelor (remunerației) plătite de aceasta.

Analiză: În conformitate cu aceste orientări, Comisia nu va interveni împotriva contractului colectiv de muncă încheiat între jurnaliștii independenți individuali și societatea Y, întrucât contractul este încheiat în temeiul Directivei (UE) 2019/790.

(1) Această definiție nu aduce atingere definiției „contractelor colective de muncă” utilizate în statele membre în contextul dialogului social.

(2) Termenul „platformă digitală de muncă” este definit în conformitate cu Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme online, COM(2021) 762 final (Propunere de directivă privind munca pe platforme online). Comisia va lua în considerare necesitatea de a actualiza definiția din prezentele orientări, în cazul în care definiția aceluiași termen din versiunea adoptată a Directivei privind munca pe platforme online diferă în mod semnificativ de aceasta.

(3) Titlul VII capitolul 1 secțiunea 1 din TFUE și Protocolul nr. 27 la TUE și TFUE.

(4) Îmbunătățirea condițiilor de muncă și o protecție socială adecvată constituie, de asemenea, principii de bază ale Pilonului european al drepturilor sociale, conform cărora „partenerii sociali sunt consultați cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale în conformitate cu practicile naționale” și „sunt încurajați să negocieze și să încheie contracte colective în chestiuni relevante pentru ei”. A se vedea European Pillar of Social Rights, point 8, https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/economy-works-people/jobs-growth-and-investment/european-pillar-social-rights/european-pillar-social-rights-20-principles_ro.

(5) Hotărârea din 21 septembrie 1999, Albany International BV/Stichting Bedrijfspensioenfonds Textielindustrie, C-67/96, EU:C:1999:430, punctul 59. A se vedea, de asemenea, Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctul 22; hotărârea din 11 decembrie 2007, International Transport Workers’Federation și Finnish Seamen’s Union/Viking Line ABP și OÜ Viking Line Eesti, C-438/05, EU:C:2007:772, punctul 49; hotărârea din 9 iulie 2009, 3F/Comisia Comunităților Europene, C-319/07, EU:C:2009:435, punctul 50.

(6) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctul 23; Hotărârea din 21 septembrie 1999, Albany International BV/Stichting Bedrijfspensioenfonds Textielindustrie, C-67/96, EU:C:1999:430, punctul 60; Hotărârea din 21 septembrie 1999, Brentjens’Handelsonderneming BV/Stichting Bedrijfspensioenfonds voor de Handel in Bouwmaterialen, C-115/97, EU:C:1999:434, punctul 57; Hotărârea din 21 septembrie 1999, Maatschappij Drijvende Bokken BV/Stichting Pensioenfonds voor de Vervoer- en Havenbedrijven, C-219/97, EU:C:1999:437, punctul 47; Hotărârea din 12 septembrie 2000, Pavel Pavlov și alții/Stichting Pensioenfonds Medische Specialisten, C-180/98, EU:C:2000:428, punctul 67; Hotărârea din 21 septembrie 2000, Hendrik van der Woude/Stichting Beatrixoord, C-222/98, EU:C:2000:475, punctul 22; Hotărârea din 3 martie 2011, AG2R Prévoyance/Beaudout Père et Fils SARL, C-437/09, EU:C:2011:112, punctul 29.

(7) Hotărârea din 23 aprilie 1991, Klaus Höfner și Fritz Elser/Macrotron GmbH, C-41/90, EU:C:1991:161, punctul 21; hotărârea din 16 noiembrie 1995, Fédération Française des Sociétés d’Assurance, Société Paternelle-Vie, Union des Assurances de Paris-Vie și Caisse d’Assurance et de Prévoyance Mutuelle des Agriculteurs/Ministère de l’Agriculture et de la Pêche, C-244/94, EU:C:1995:392, punctul 14; hotărârea din 11 decembrie 1997, Job Centre coop. arl., C-55/96, EU:C:1997:603, punctul 21.

(8) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctul 27; hotărârea din 28 februarie 2013, Ordem dos Técnicos Oficiais de Contas/Autoridade da Concorrência, C-1/12, EU:C:2013:127, punctele 36 și 37; hotărârea din 14 decembrie 2006, Confederación Española de Empresarios de Estaciones de Servicio/Compañía Española de Petróleos SA, C-217/05, EU:C:2006:784, punctul 45.

(9) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctele 30, 31 și 42.

(10) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctele 36 și 37.

(11) În plus, criza provocată de pandemia de COVID-19 a făcut ca multe persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați să fie și mai vulnerabile, deoarece pierderea de venituri a fost exacerbată de sistemele naționale de securitate socială slabe sau inexistente și de măsurile de sprijin specifice. A se vedea Parlamentul European, Raportul din 13 octombrie 2021 privind situația artiștilor și redresarea culturală în UE [2020/2261 (INI)], Comisia pentru cultură și educație, https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2021-0283_RO.html#title1.

(12) În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, caracteristica esențială a raportului de muncă este aceea că „o persoană îndeplinește, pentru o anumită perioadă de timp, pentru o altă persoană și sub îndrumarea acesteia, servicii în schimbul cărora primește o remunerație”. Ar trebui remarcat faptul că clasificarea unei persoane ca „lucrător” sau ca „persoană care desfășoară o activitate independentă fără angajați” trebuie stabilită în principal de la caz la caz, în conformitate cu legislația națională, luând în considerare jurisprudența Curții. A se vedea Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctul 34; hotărârea din 21 februarie 2013, L. N./Styrelsen for Videregående Uddannelser og Uddannelsesstøtte, C-46/12, EU:C:2013:97, punctul 40; hotărârea din 10 septembrie 2014, Iraklis Haralambidis/Calogero Casilli, C-270/13, EU:C:2014:2185, punctul 28; hotărârea din 16 iulie 2020, Governo della Repubblica italiana (Statutul magistraților italieni), C-658/18, EU:C:2020:572.

(13) Articolele 206-210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671); Articolele 40 și 41 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).

(14) Punctul 34 din Comunicarea Comisiei – aviz – Orientări privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat (JO C 101, 27.4.2004, p. 97).

(15) De exemplu, orientările se referă la coordonarea dintre contrapărți pentru a decide cu privire la un interval de remunerare pe care îl pot discuta cu persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați în cadrul negocierilor lor colective. O astfel de coordonare este reglementată de orientări, în măsura în care este necesară și proporțională pentru negocierea sau încheierea unui contract colectiv de muncă [punctul 16] și nu constituie un acord anticoncurențial [punctul 17]. Un acord anticoncurențial poate apărea, de exemplu, în cazul în care contrapărțile utilizează informațiile schimbate prin intermediul unei astfel de coordonări ca punct focal pentru a stabili în mod unilateral aceeași remunerație pentru persoanele lor care desfășoară o activitate independentă fără angajați. Această practică nu face obiectul prezentelor orientări, deoarece depășește ceea ce este necesar și proporțional pentru a se angaja în negocieri colective cu persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați.

(16) Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directiva 93/13/CEE a Consiliului și a Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directiva 85/577/CEE a Consiliului și a Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(17) O restrângere a concurenței ar putea fi constatată și în cazul în care contractul colectiv ar reglementa alte aspecte care depășesc condițiile de muncă, cum ar fi programul de lucru în care cele trei platforme și-ar presta serviciile.

(18) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411; Hotărârea din 21 septembrie 1999, Albany International BV/Stichting Bedrijfspensioenfonds Textielindustrie, C-67/96, EU:C:1999:430.

(19) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctele 31 și 42.

(20) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctul 32.

(21) Hotărârea din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media/Staat der Nederlanden, C-413/13, EU:C:2014:2411, punctul 33; Hotărârea din 14 decembrie 2006, Confederación Española de Empresarios de Estaciones de Servicio/Compañía Española de Petróleos SA, C-217/05, EU:C:2006:784, punctele 43 și 44.

(22) Categoriile de persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați menționate în secțiunile 3 și 4 se pot suprapune. Prin urmare, unele persoane care desfășoară o activitate independentă fără angajați pot intra în mai multe dintre aceste categorii.

(23) De exemplu, Germania, în temeiul secțiunii 12a din Legea privind convențiile colective, în versiunea publicată la 25 august 1969 (Monitorul Oficial Federal I, p. 1323), modificată ultima dată prin articolul 8 din Legea din 20 mai 2020 (Monitorul Oficial Federal I, p. 1055); sau Spania, la articolul 11 din Legea nr. 20/2007 din 11 iulie 2007 privind statutul muncii prestate ca activitate independentă, Monitorul Oficial de Stat nr. 166 din 12 iulie 2007, paginile 29964-29978, au invocat amândouă un criteriu de dependență economică.

(24) Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul în care persoana care desfășoară o activitate independentă fără angajați își furnizează serviciile unei contrapărți pentru mai puțin de un an.

(25) A se vedea, de exemplu, articolul 14 din Convenția colectivă în sectorul teatrului și dansului din Țările de Jos, încheiată între Kunstenbond (Uniunea artiștilor) și Nederlandse Associatie voor Podiumkunsten (Asociația olandeză a artelor podiului) pentru perioada 1 ianuarie 2022-31 decembrie 2023, disponibilă la adresa https://napk.nl/wp-content/uploads/2022/03/Cao-TD-2022-2023-V1_ENG_v.2.pdf și a se vedea articolul 2 din Convenția colectivă pentru jurnaliștii profesioniști, încheiat de Gospodarska zbornica Slovenije (Camera de Comerț și Industrie din Slovenia), Svet RTV Slovenija (Consiliul RTV Slovenia) și Združenje radijskih postaj Slovenije ter (Asociația stațiilor de radio slovene) și Sindikat novinarjev Slovenije (Sindicatul Jurnaliștilor Sloveni), disponibil la adresa http://www.pisrs.si/Pis.web/pregledPredpisa?id=KOLP49.

(26) Pentru o prezentare detaliată a jurisprudenței din nouă state membre ale UE, Elveția și Regatul Unit, a se vedea Hießl, C., „Case Law on the Classification of Platform Workers: Cross-European Comparative Analysis and Tentative Conclusions” (Analiză comparativă și concluzii tentative), Comparative Labour Law and Policy Journal, 2 mai 2021, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3839603.

(27) A se vedea, de exemplu, Spania: Decretul-lege regal nr. 9/2021 din 11 mai 2021 de modificare a textului reformat al Statutului lucrătorilor, aprobat prin Decretul regal legislativ nr. 2/2015 din 23 octombrie 2015, pentru a garanta drepturile de muncă ale persoanelor implicate în distribuția în domeniul platformelor digitale, Monitorul Oficial de Stat nr. 113 din 12 mai 2021, paginile 56733-56738; sau Grecia: Legea nr. 4808/2021 pentru protecția muncii – Instituirea unei Autorități Independente „Inspecția Muncii” - ratificarea Convenției nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii pentru eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii – Ratificarea Convenției nr. 187 a Organizației Internaționale a Muncii pentru cadrul promoțional pentru securitatea și sănătatea în muncă – Punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și a altor dispoziții ale Ministerului Muncii și Afacerilor Sociale și a altor aranjamente urgente, Monitorul Oficial nr. 101/19-6-2021.

(28) Prezentele orientări nu ar trebui interpretate ca stabilind o prioritate (pozitivă) a Comisiei în materie de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește negocierile și contractele colective dintre persoanele care desfășoară o activitate independentă fără angajați și contrapartea/contrapărțile în cazurile în care nu există un astfel de dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere.

(29) Calculat în conformitate cu titlul 1 din anexa la Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(30) Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (JO L 130, 17.5.2019, p. 92).

(31) Toți autorii și artiștii interpreți sau executanți intră sub incidența articolului 18 din Directiva (UE) 2019/790, cu excepția autorilor de programe pentru calculator în sensul articolului 2 din Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16). Articolul 23 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/790.

(32) Considerentul 72 și Articolul 18 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/790. A se vedea, de asemenea, considerentul 73 din directiva menționată, conform căruia remunerarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți trebuie să fie „adecvată și proporțională cu valoarea economică reală sau potențială a drepturilor acordate prin licență sau transferate, ținându-se seama de contribuția autorului, sau a artistului interpret sau executant la ansamblul operei sau al altor obiecte protejate, precum și de toate celelalte împrejurări ce determină un caz, cum ar fi practicile de piață sau exploatarea efectivă a operei”.

(33) Considerentul 72 din Directiva (UE) 2019/790.

(34) Negocierile colective pot fi utilizate, de asemenea, în cazurile prevăzute la articolul 19 alineatul (5), articolul 20 alineatul (1) și articolul 22 alineatul (5) din Directiva (UE) 2019/790.

(35) Considerentul 73 și Articolul 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/790. În special, considerentul 73 prevede că „statele membre ar trebui să aibă libertatea de a pune în practică principiul unei remunerări adecvate și proporționale prin intermediul unor mecanisme existente sau nou-introduse, printre care se pot afla negocierile colective și alte mecanisme, cu condiția ca acestea să respecte dreptul aplicabil al Uniunii.”

(36) „Societate de gestiune colectivă” înseamnă orice organism care este autorizat prin lege sau prin atribuire, licență sau orice alt acord contractual să gestioneze drepturile de autor sau drepturile conexe în numele mai multor titulari de drepturi, în beneficiul colectiv al titularilor de drepturi, ca unic sau ca scop principal, și care îndeplinește unul sau ambele dintre următoarele criterii: (a) este deținut sau controlat de membrii săi; (b) nu are scop lucrativ.

„Entitate de gestiune independentă” înseamnă orice organism care este autorizat prin lege sau prin cesiune, licență sau alt tip de înțelegere contractuală să gestioneze drepturile de autor sau drepturile conexe în numele mai multor titulari de drepturi, în beneficiul colectiv al acelor titulari, având drept scop unic sau principal sau unul dintre principalele scopuri această activitate și care: (a) nu este deținut sau controlat, direct sau indirect, total sau parțial, de titularii de drepturi; și (b) nu are scop lucrativ; Articolul 3 literele (a) și (b) din Directiva 2014/26/UE (a se vedea nota de subsol 37 de mai jos).

(37) Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO L 84, 20.3.2014, p. 72).

(38) Considerentul (56) din Directiva 2014/26/UE.