☐

Denumirea produsului

☒

Descrierea produsului

☒

Aria geografică

☒

Dovada originii

☒

Metoda de producție

☒

Legătura

☒

Etichetarea

☒

Altele: Ambalarea; includerea datelor de contact ale organismului de control.

☒

Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate, care nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

☐

Modificare a caietului de sarcini al unei DOP sau al unei IGP înregistrate pentru care nu a fost publicat un document unic (sau un echivalent al acestuia), modificare ce nu trebuie considerată minoră în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

—

Modificarea vizează articolul 6 din caietul de sarcini al produsului (Caracteristicile privind consumul), punctul 4.2 din fișa rezumat și punctul 3.2 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

„La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monte Etna» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

„La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Monte Etna» trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

Evaluarea chimică

Evaluare organoleptică

Nu sunt permise defecte organoleptice (mediana defectelor egală cu zero). Pentru orice fel de valori care nu sunt menționate în mod expres, se aplică cerințele stabilite în legislația actuală a UE.”

Modificările propuse au fost determinate, în principal, de utilizarea unui vocabular și a unor referințe actualizate, cum ar fi trimiterile la evaluarea organoleptică a uleiurilor de măsline virgine din cadrul anexei V, astfel cum este menționată în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2013 al Comisiei.

—

Modificarea propusă a secțiunii de evaluare chimică constă în ajustarea valorilor K 232 și K 270 pentru a reflecta limitele impuse de legislația actuală.

—

O creștere a K 270, fără a depăși însă limita stabilită în legislația actuală, a fost observată în ultimii ani ca urmare a faptului că mulți operatori au devansat data recoltării pentru a îmbunătăți calitatea uleiului.

Concluziile mai multor studii arată că o creștere a acestei piețe nu este cauzată doar de prezența formelor oxidate de acizi grași nesaturați, ci poate fi determinată și de o creștere a compușilor fenolici, pe care o urmărește recoltarea mai timpurie practicată în ultimii ani.

Modificarea limitei K 232 rezultă din faptul că testarea chimică de-a lungul anilor a arătat că unele dintre cultivarele cu pondere mai mică din care se obține produsul „Monte Etna” pot influența valoarea K pe durata de viață de 18 luni a uleiului, depășind uneori nivelul stabilit în prezent în caietul de sarcini al produsului (rămânând, în același timp, în limitele legale).

—

Aciditatea maximă exprimată în acid oleic se reduce de la 0,6 % la 0,5 %.

În ultimii ani, producătorii au depus eforturi continue pentru a îmbunătăți calitatea uleiului de măsline extravirgin care beneficiază de denumirea de origine protejată „Monte Etna”, perfecționându-și tehnicile de recoltare, de prelucrare și de depozitare. Prin urmare, a fost luată decizia de reducere a limitei acidității.

—

Se modifică valorile acidului linoleic și linolenic:

Acești doi indicatori trebuie modificați, deoarece un număr tot mai mare de loturi de ulei din aria vizată de denumirea de origine protejată „Monte Etna” nu au reușit să obțină certificarea în ultimii ani din cauza unui conținut de acid linoleic și de acid linolenic mai mare decât valorile stabilite în prezent în caietul de sarcini al produsului.

Studiile arată că acest fapt este legat de creșterea temperaturilor medii și de scăderea semnificativă a precipitațiilor din ultimii ani, care modifică profilul de aciditate al uleiului „Monte Etna”.

O consecință deosebită a acestui fapt este o creștere a proporțiilor de acid linolenic și linoleic, în special în cazul uleiurilor presate din măsline cultivate pe coastele dealurilor la altitudini mai mici de 600 de metri deasupra nivelului mării. Acest efect este adesea constatat și pare să fie direct corelat cu un alt factor de influență: o temperatură medie zilnică de peste 25 °C în perioada cuprinsă între etapa de înflorire și momentul în care măslinele își dezvoltă conținutul de ulei. În aceste condiții, conținutul de ulei cunoaște o scădere lineară, fapt care duce la un dezechilibru în compoziția de acizi grași, cu o scădere a conținutului de acid oleic și o creștere a conținutului de alți acizi prezenți în cantități mai mici, precum acidul linolenic și acidul linoleic. Diversele cultivare sunt afectate de acest fenomen în proporții diferite, „Nocellara Etnea”, principalul cultivar utilizat pentru obținerea produsului cu DOP „Monte Etna”, fiind deosebit de sensibil la acesta. Valorile propuse sunt perfect conforme cu standardele IOC.

—

Se adaugă o valoare totală a polifenolului.

Introducerea acestei valori răspunde unei cereri de informații cu privire la acest indicator important al calității uleiului atât din partea producătorilor, cât și a consumatorilor.

—

Modificarea vizează articolul 3 din caietul de sarcini al produsului (Aria de producție), punctul 4.3 din fișa rezumat și punctul 4 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

„Măslinele utilizate pentru obținerea uleiului de măsline extravirgin care beneficiază de denumirea de origine protejată menționată la articolul 1 trebuie să fie cultivate în plantații de măslini adecvate pentru producerea unui ulei care îndeplinește cerințele de calitate stabilite în prezentul caiet de sarcini al produsului și care se află în oricare dintre următoarele comune cuprinse între limitele administrative ale regiunii Sicilia:

Aria specifică, astfel cum este trasată pe o hartă 1:25000, este delimitată după cum urmează: Limita începe la sud, la intersecția drumului care leagă autostrada națională 121 de Motta Sant’Anastasia. Apoi urmează limita vestică a acestui oraș înainte de a continua către sud-vest de-a lungul drumului de la Motta Sant’Anastasia până la gara Rotondella. De acolo, aceasta merge spre nord până la curba de nivel de 100 m, pe care o urmează, rămânând în direcția nord până la Ponte la Barca. Continuă apoi în aceeași direcție de-a lungul râului Simeto până la podul Pietralunga, dincolo de care continuă să urmeze râul Simeto către nord, traversând Piano Mandarano, Cavalera, Piano Trinità și Piano d’Aragona până la podul Bolo de pe autostrada națională 120. De acolo, limita urmează autostrada națională 120 spre est, apoi urmează pârâul Gurrida până la râul Alcantara, al cărui curs îl urmează (spre nord) pe o distanță de 800 de metri înainte de a se îndrepta spre est, separându-se de râu, pe o distanță de 400 de metri până la conducta principală San Giacomo, pe care o urmează apoi spre sud, pe o lungime de 650 de metri, până la autostrada națională 116. Apoi se reîntâlnește cu râul Alcantara, pe care îl urmează până la pârâul Favoscuro, înainte de a merge către est prin Feudo Amato, Rocca Pizzicata, Rustica, Serra Bardella, Pecoraro și Buon Vassallo (toate fiind situate între pârâul Favoscuro și Muntele Passo Mojo). Linia de demarcație continuă spre est, traversând districtele situate între muntele Passo Mojo și pârâul Fondachello, înainte de a se contopi cu râul Alcantara, pe care îl urmează în direcția sud-est până când fuzionează cu drumul care leagă gara Castiglione di Sicilia de autostrada națională 120. Linia de demarcație urmează acest drum spre sud, de-a lungul limitei vestice a Castiglione di Sicilia, merge apoi spre sud de-a lungul autostrăzii naționale 120, părăsind-o în apropiere de Catena pentru a continua spre sud până când atinge curba de nivel de 1 000 m. Apoi merge spre vest până în vecinătatea comunei Maletto și spre sud de-a lungul aceleiași curbe de nivel până la Maugeri, apoi spre sud de-a lungul graniței estice a comunelor Belpasso și S. Pietro.”

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

„Măslinele utilizate pentru obținerea uleiului de măsline extravirgin care beneficiază de denumirea de origine protejată menționată la articolul 1 trebuie să fie cultivate în plantații de măslini adecvate pentru producerea unui ulei care îndeplinește cerințele de calitate stabilite în prezentul caiet de sarcini al produsului și care se află în oricare dintre următoarele comune cuprinse între limitele administrative ale regiunii Sicilia:

—

Comunele următoare în întregime (aria cuprinsă între limitele administrative ale acestora): Adrano, Belpasso, Biancavilla, Bronte, Camporotondo Etneo, Castiglione di Sicilia, Maletto, Maniace, Motta Sant’Anastasia, Paternò, Ragalna, Randazzo, Santa Maria di Licodia, San Pietro Clarenza, Misterbianco, Acireale, Aci Sant’Antonio, Aci Bonaccorsi, Aci Catena, Aci Castello, Calatabiano, Catania, Fiumefreddo di Sicilia, Giarre, Gravina di Catania, Linguaglossa, Mascali, Mascalucia, Milo, Nicolosi, Pedara, Piedimonte Etneo, Sant’Agata li Battiati, Sant’Alfio, San Giovanni La Punta, San Gregorio di Catania, Santa Venerina, Trecastagni, Tremestieri Etneo, Valverde, Viagrande, Zafferana Etnea și Riposto.

—

Se reformulează punctul referitor la dovada originii, care figurează în fișa rezumat, dar nu în versiunea actuală a caietului de sarcini al produsului. În plus, o parte din punctul 4.4 din fișa rezumat (Dovada originii) cuprindea informații cu privire la istoricul denumirii, care, prin urmare, se transferă acum la secțiunea privind legătura. Normele specifice privind ambalarea se adaugă la punctul 3.5 din documentul unic.

În ceea ce privește textul privind dovada originii, ar trebui, prin urmare, să fie realizată o comparație între ultimele 10 rânduri de la punctul 4.4 din fișa rezumat publicată și noul articol propus din caietul de sarcini al produsului.

Textul existent are următorul cuprins:

„Cultivarea măslinilor a fost introdusă în estul Siciliei de către fenicieni în primul mileniu î.Hr. și de către greci din secolul al VIII-lea î.Hr. Prezența unui vulcan activ în regiune a alimentat mitul referitor la cultivarea măslinilor: ciclopul Polifem, personificarea vulcanului, cu singurul său ochi incandescent, a fost orbit de Ulise și de tovarășii săi cu ajutorul unui trunchi de măslin. De-a lungul secolelor, cultivarea măslinilor a căpătat o mare importanță pentru economia regiunii.

Încă din secolul al III-lea î.Hr., romanii au impus o taxă foarte mare pe uleiul de pe insulă, pentru a-l împiedica să facă concurență uleiurilor din Campania și Lazio. Ulterior, în cursul domniei arabilor asupra Siciliei, cultura a fost îmbunătățită și raționalizată grație ingeniozității acestora. Referirile la importanța producției de ulei de măsline «de la Etna» datează încă din perioada operei «De Aetna», al cărei autor este Pietro Bembo și care menționează calitatea și importanța cultivării măslinilor în jurul muntelui Etna. Această producție locală a fost menționată ulterior în operele naturalistului Lazzaro Spallanzani, ale scriitorilor Antonio Stoppani, Johann Wolfgang von Goethe și Guy de Maupassant, precum și ale multor altora.

Într-o călătorie în Sicilia în martie 1827, Alexis de Tocqueville a scris foarte entuziasmat despre aceasta, menționând prosperitatea și abundența din zona muntelui Etna datorită prezenței acestei culturi și faptului că terenul de cultivare a măslinilor era deosebit de fertil, date fiind proprietățile specifice conferite de vulcan.

De-a lungul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, uleiul de măsline de la Etna era cunoscut și foarte apreciat de mulți consumatori italieni și europeni. Se comercializau cantități considerabile la Riposto, portul cel mai apropiat de muntele Etna.

Operațiunile de cultivare, de extracție a uleiului și de îmbuteliere se desfășoară în aria delimitată. Îmbutelierea trebuie efectuată în aria geografică delimitată, pentru a păstra caracteristicile specifice și calitatea uleiului «Monte Etna», asigurându-se că organismul extern de control își efectuează controalele sub supravegherea producătorilor.

Pentru producători, denumirea de origine protejată are o importanță vitală. În conformitate cu obiectivele și cu orientarea generală urmate de normele care reglementează sistemul, aceasta le oferă producătorilor posibilitatea de a-și crește veniturile.

În plus, acest proces a fost întotdeauna realizat cu metode tradiționale în aria geografică delimitată.

Măslinele sunt cultivate în aria de producție. Cultivatorii își înscriu plantațiile de măslini într-un registru întocmit în acest scop, care este ținut la zi.

Procesele de extracție, ambalare și îmbuteliere a uleiului se realizează în aceeași arie delimitată, în unități autorizate înscrise într-un registru specific.

Organismul de control verifică cerințele tehnice stabilite într-o listă de verificare specifică.

Organismul de control verifică dacă sunt îndeplinite cerințele tehnice stabilite în caietul de sarcini al produsului pentru includerea în diferitele registre și dacă diferitele părți din lanțul de producție au îndeplinit toate sarcinile de care sunt responsabile pentru a asigura trasabilitatea produsului.”

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Această modificare permite ca dovada originii să includă numai informații relevante, iar caietul de sarcini al produsului să fie aliniat la regulament.

—

Modificarea vizează articolul 2 din caietul de sarcini al produsului (Soiuri de măsline), punctul 4.5 din fișa rezumat (Metoda de producție) și punctul 3.3 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

„Denumirea de origine protejată «Monte Etna» poate fi utilizată numai pentru uleiul de măsline extravirgin obținut din măsline cultivate în plantații în care soiul «Nocellara Etnea» reprezintă cel puțin 65 % din cultură. Pot fi incluse în amestec alte soiuri locale («Moresca», «Tonda Iblea», «Ogliarola Messinese», «Biancolilla», «Brandofino» și «L’Olivo di Castiglione») în proporții diferite până la o limită maximă de 35 %.”

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

„Denumirea de origine protejată «Monte Etna» poate fi utilizată numai pentru uleiul de măsline extravirgin obținut din măsline cultivate în plantații în care soiul «Nocellara Etnea» reprezintă cel puțin 65 % din cultură. Restul de 35 % poate fi constituit din orice alte cultivare siciliene autohtone.”

Această modificare a devenit necesară deoarece alte cultivare autohtone pot fi găsite uneori în plantațiile de măslini, în special cele tradiționale. Acest fapt a dus întotdeauna la numeroase probleme legate de controale, precum și la o muncă suplimentară pentru cultivatori determinată de obligația de a păstra separate măslinele din cultivarele care nu sunt menționate în mod explicit în caietul de sarcini al produsului, indiferent cât de mici sunt cantitățile. Întrucât caracterul distinct al uleiului „Monte Etna” se datorează faptului că soiul „Nocellara Etnea” reprezintă cel puțin 65 %, prezența celorlalte cultivare autohtone nu diminuează caracteristicile esențiale ale acestuia. Prin urmare, s-a decis să se simplifice caietul de sarcini al produsului și să se permită ca oricare cultivar autohton sicilian să constituie cota maximă de 35 %.

—

Se elimină ultimele rânduri de la articolul 4 primul punct (Caracteristici de cultivare). Această modificare afectează și descrierea teritoriului prezentată la punctul 4.6 din fișa rezumat (Legătura) și punctul 5 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Această modificare constă în eliminarea cerințelor privind altitudinea, deoarece în ultimii zece ani a existat o tendință de devansare a datei recoltei pe întreg teritoriul, indiferent de altitudine. În plus, utilizarea tehnologiei moderne de extracție a uleiului, în principal sisteme în două etape sau sisteme cuprinzătoare, a devenit din ce în ce mai frecventă în aria geografică în ultimii ani.

Acești doi factori au contribuit la eliminarea diferențelor care se regăseau între uleiurile obținute din măsline cultivate la altitudini diferite.

De asemenea, acest punct se simplifică prin eliminarea unora dintre propozițiile care descriu aria geografică, deoarece aceste informații sunt deja furnizate în articolul privind legătura.

—

Modificarea vizează articolul 4 punctul 3 din caietul de sarcini al produsului, în ceea ce privește perioada de recoltare.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Acest lucru este justificat de faptul că producătorii se concentrează din ce în ce mai mult pe producția de ulei de înaltă calitate, iar recoltarea în acest moment sporește conținutul de fenoli.”

—

Modificarea vizează articolul 4 punctul 5 și articolul 4 punctul 6 din caietul de sarcini al produsului, precum și punctul 4.5 al treilea paragraf din fișa rezumat.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Experiența dobândită în ultimul deceniu a arătat că nu există o corelație negativă între producția de măsline la hectar și respectarea cerințelor chimice și organoleptice stabilite la articolul 6 din caietul de sarcini al produsului și la punctul 4.2 din fișa rezumat. De asemenea, aceste noi randamente permit o reacție mai bună la condițiile meteorologice din ce în ce mai imprevizibile, care în ultimii ani au intensificat fluctuațiile randamentului.

—

Modificarea vizează articolul 5 punctul 3 din caietul de sarcini al produsului (Tehnici de extracție a uleiului).

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Această modificare este justificată de faptul că utilizarea manualelor de bune practici este în prezent larg răspândită în rândul producătorilor, fapt care duce la decizia de a elimina valorile de umiditate și temperatură stabilite în prezent în caietul de sarcini.

În timp, aceste cerințe au intensificat atât activitatea din cursul inspecțiilor, cât și sarcina respectării normelor pentru producători.

—

Modificarea vizează articolul 9 din caietul de sarcini al produsului și punctul 5 din documentul unic.

Legătura descrisă în fișa rezumat publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conține informațiile furnizate parțial la punctul 4.4 și parțial la punctul 4.6. Prin urmare, noua versiune propusă ar trebui examinată ținând seama de primele paragrafe de la punctele 4.4 și 4.6 din fișa rezumat.

Se reformulează legătura, fără modificări la prima parte corespunzătoare paragrafelor de la punctul 4.4 din fișa rezumat privind contextul istoric, în timp ce a doua parte, corespunzătoare punctului 4.6 privind caracteristicile terenului, clima și natura specifică a produsului, se modifică.

Astfel, legătura (articolul 9 din caietul de sarcini al produsului și punctul 5 din documentul unic) se reformulează pentru a fi în conformitate cu orientările Comisiei Europene privind elaborarea documentului unic.

În special, noua versiune ține seama totodată de modificările propuse ale ariei geografice. Se elimină referirile la pantele muntelui Etna dedicate cultivării măslinilor, dar care nu mai sunt relevante, având în vedere extinderea ariei geografice delimitate.

Textul existent are următorul cuprins:

„Cultivarea măslinilor a fost introdusă în estul Siciliei de către fenicieni în primul mileniu î.Hr. și de către greci din secolul al VIII-lea î.Hr. Prezența unui vulcan activ în regiune a alimentat mitul referitor la cultivarea măslinilor: ciclopul Polifem, personificarea vulcanului, cu singurul său ochi incandescent, a fost orbit de Ulise și de tovarășii săi cu ajutorul unui trunchi de măslin. De-a lungul secolelor, cultivarea măslinilor a căpătat o mare importanță pentru economia regiunii.

Încă din secolul al III-lea î.Hr., romanii au impus o taxă foarte mare pe uleiul de pe insulă, pentru a-l împiedica să facă concurență uleiurilor din Campania și Lazio.

Ulterior, în cursul domniei arabilor asupra Siciliei, cultura a fost îmbunătățită și raționalizată grație ingeniozității acestora. Trimiterile la importanța producției de ulei de măsline «de la Etna» datează încă din perioada operei «De Aetna», al cărei autor este Pietro Bembo și care menționează calitatea și importanța cultivării măslinilor în jurul muntelui Etna. Această producție locală a fost menționată ulterior în operele naturalistului Lazzaro Spallanzani, ale scriitorilor Antonio Stoppani, Johann Wolfgang von Goethe și Guy de Maupassant, precum și ale multor altora.

Într-o călătorie în Sicilia în martie 1827, Alexis de Tocqueville a scris foarte entuziasmat despre aceasta, menționând prosperitatea și abundența din zona muntelui Etna datorită prezenței acestei culturi și faptului că terenul de cultivare a măslinilor era deosebit de fertil, date fiind proprietățile specifice conferite de vulcan.

De-a lungul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, uleiul de măsline de la Etna era cunoscut și foarte apreciat de mulți consumatori italieni și europeni. Se comercializau cantități considerabile la Riposto, portul cel mai apropiat de muntele Etna.

Aria delimitată este o regiune muntoasă situată la altitudini cuprinse între 100 m și 1 000 m deasupra nivelului mării. Aceasta face parte din peisajul montan vulcanic al muntelui Etna, mai concret pantele de pe laturile nordică, vestică și sudică ale vulcanului. Măslinele nu sunt cultivate pe latura estică a vulcanului. Microclimatul local din această arie delimitată poate fi clasificat drept climat mediteraneean de montan. Împreună cu tipul de teren, vulcanic, cu roca de bază formată de erupțiile vechi și mai recente ale muntelui Etna și cu soluri nisipoase și foarte scheletice, microclimatul conferă produsului caracteristici unice și ireproductibile care pot fi observate în cursul testelor fizice, chimice și organoleptice. Studiile recente au arătat că există diferențe semnificative în ceea ce privește compoziția de acizi grași liberi a uleiului «Monte Etna», care pot fi puse pe seama ariei de origine a acestuia. Acest fapt este demonstrat și prin teste care compară «Monte Etna» cu uleiurile din regiunile învecinate.

Diferențele sunt suficient de clare pentru a atribui caracteristicile chimice ale uleiului originilor sale geografice.

Date fiind caracteristicile solului și climei, speciile de plante au trebuit să se adapteze, evoluând în soiuri și ecotipuri locale distincte. Acesta este cazul cultivarului «Nocellara Etnea», care predomină în aria respectivă.

Cultivarea măslinilor a fost esențială pentru sectorul agricol din regiune, în special datorită faptului că rezistența măslinului în medii semiaride face ca acesta să poată lega rod în solurile vulcanice și, parțial, pentru influența acestei culturi asupra economiei familiilor din mediul rural.

Există o tradiție locală de a denumi uleiul din această zonă drept «ulei de munte» pentru a-l distinge de uleiurile produse în regiunile învecinate.

Produsul este căutat de consumatori care, în schimbul calității și al proprietăților organoleptice ale acestuia, plătesc pentru el cu 20-25 % peste prețul pieței.”

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

„Cultivarea măslinilor a fost introdusă în estul Siciliei de către fenicieni în primul mileniu î.Hr. și de către greci din secolul al VIII-lea î.Hr. Prezența unui vulcan activ în regiune a alimentat mitul referitor la cultivarea măslinilor: ciclopul Polifem, personificarea vulcanului, cu singurul său ochi incandescent, a fost orbit de Ulise și de tovarășii săi cu ajutorul unui trunchi de măslin. De-a lungul secolelor, cultivarea măslinilor a căpătat o mare importanță pentru economia regiunii.

Încă din secolul al III-lea î.Hr., romanii au impus o taxă foarte mare pe uleiul de pe insulă, pentru a-l împiedica să facă concurență uleiurilor din Campania și Lazio.

Ulterior, în cursul domniei arabilor asupra Siciliei, cultura a fost îmbunătățită și raționalizată grație ingeniozității acestora. Trimiterile la importanța producției de ulei de măsline «de la Etna» datează încă din perioada operei «De Aetna», al cărei autor este Pietro Bembo și care menționează calitatea și importanța cultivării măslinilor în jurul muntelui Etna. Această producție locală a fost menționată ulterior în operele naturalistului Lazzaro Spallanzani, ale scriitorilor Antonio Stoppani, Johann Wolfgang von Goethe și Guy de Maupassant, precum și ale multor altora.

Într-o călătorie în Sicilia în martie 1827, Alexis de Tocqueville a scris foarte entuziasmat despre aceasta, menționând prosperitatea și abundența din zona muntelui Etna datorită prezenței acestei culturi și faptului că terenul de cultivare a măslinilor era deosebit de fertil, date fiind proprietățile specifice conferite de vulcan.

De-a lungul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, uleiul de măsline de la Etna era cunoscut și foarte apreciat de mulți consumatori italieni și europeni. Se comercializau cantități considerabile la Riposto, portul cel mai apropiat de muntele Etna.

Legătura cu aria geografică este, în esență, rezultatul utilizării cultivarelor autohtone – și, cel mai important, rezultatul utilizării «Nocellara Etnea» – care produc un ulei de măsline extravirgin cu caracteristici organoleptice care nu pot fi reproduse în niciun alt mediu pedoclimatic.

«Nocellara Etnea» reprezintă o parte importantă a peisajului agricol din majoritatea ariei de producție delimitate pentru denumirea de origine protejată «Monte Etna». Existența altor cultivare cu pondere mai mică prezente în aria delimitată este justificată atât prin faptul că acestea sunt polenizatori ai cultivarului principal, cât și ca o modalitate de diversificare a ofertei ca alternativă la «Nocellara Etnea». În timp, unele dintre aceste cultivare cu pondere mai mică au suferit modificări fenotipice, devenind unice și deosebite de orice alt soi din regiunile învecinate. Toate acestea au contribuit la îmbunătățirea biodiversității în aria delimitată.

Aria geografică este caracterizată de un substrat de sol vulcanic format din bazalt, o rocă extruzivă care, de-a lungul secolelor de eroziune și percolare, în combinație cu apariția florei spontane și a faunei microbiene, a transformat orizonturile de suprafață așezate pe această rocă-mamă în pământ fertil, cu toate caracteristicile distinctive ale rocii de bază originale.

Solurile au o textură grosieră, sunt ușor alcaline, bine aerate și foarte permeabile, un habitat ideal pentru creșterea și dezvoltarea măslinilor. Aceste condiții conferă uleiurilor obținute cu DOP «Monte Etna» caracteristicile unice ale acestora, un profil olfactiv și gustativ specific care reflectă teritoriul de origine în întregime, inclusiv note erbacee evidente de anghinare și de tomate verzi și note clare de migdale amare, însoțite de o combinație armonioasă de amar și picant care lasă o senzație plăcută pe papilele gustative.

Pe pantele muntelui Etna, diferența dintre temperaturile diurne și nocturne poate depăși 20-25 de grade. Acest fapt, în combinație cu solul vulcanic unic, conferă un anumit gust picant uleiului de măsline extravirgin cu DOP «Monte Etna». Infestările cu muște sunt extrem de rare în acest mediu și măslinele au o pulpă crocantă, fermă. Acestea sunt caracteristici unice ale ariei locale. Uleiurile capătă anumite caracteristici senzoriale grație condițiilor climatice din zona Etna.

Prin urmare, există o legătură strânsă între aria de producție și caracteristicile DOP «Monte Etna». Concluziile mai multor studii arată că există diferențe semnificative în ceea ce privește compoziția de acizi grași liberi a uleiului «Monte Etna», care pot fi puse pe seama ariei de origine a produsului. Acest fapt este demonstrat și prin teste care compară «Monte Etna» cu uleiurile din regiunile învecinate.

Diferențele sunt suficient de clare pentru a atribui caracteristicile chimice ale uleiului originilor sale geografice. Date fiind caracteristicile solului și climei, speciile de plante au trebuit să se adapteze, evoluând în soiuri și ecotipuri locale distincte. Acesta este cazul cultivarului «Nocellara Etnea», care predomină în aria respectivă.

Din punct de vedere socioeconomic, cultivarea măslinilor a fost întotdeauna centrul atenției și al activității agricultorilor locali. Chiar și atunci când a fost amestecat printre alte culturi, măslinul a jucat un rol important în economia agricolă. Cultivarea măslinilor și importanța acesteia evoluează constant grație devotamentului numeroșilor antreprenori și cultivatori care își investesc resursele în crearea de locuri de muncă și de venituri, contribuind, în același timp, la redresarea și conservarea unei zone care era odinioară pradă sărăciei și abandonului.

Împreună cu influența tehnicilor îmbunătățite de cultivare și prelucrare, acest fapt a însemnat evoluția cultivării măslinilor în regiunea Etna de la o cultură marginală existentă în sisteme agricole mixte la o cultură specializată, devenind importantă pentru regiune și producând un ulei cu caracteristici organoleptice și chimice excelente, apreciate de consumatorii locali, naționali și internaționali.

Măslinele utilizate pentru obținerea uleiului de măsline extravirgin «Monte Etna» trebuie să fie recoltate după ce culoarea începe să se schimbe din verde opac în verde strălucitor. Recoltarea în această etapă de dezvoltare fenologică sporește conținutul fenolic al măslinelor și îmbunătățește caracteristicile produsului «Monte Etna», cum ar fi notele sale erbacee clare și marcate, gustul său amar echilibrat în combinație cu cel picant plăcut, aciditatea scăzută și conținutul remarcabil de polifenoli.

Întreaga zonă a muntelui Etna se pretează la cultivarea măslinilor, care sunt prezenți în zonă, în special pe terenurile de la mijlocul coastelor dealurilor.

Ultimele două decenii stau mărturie pentru schimbul major de generații și sosirea unui număr semnificativ de actori noi, provenind din alte sectoare de producție și profesionale, inspirați de succesul generalizat al DOP să investească în producția de ulei de măsline extravirgin cu DOP «Monte Etna».”

Nu există modificări substanțiale ale părții referitoare la legătură, deoarece elementele esențiale din versiunea actuală rămân neschimbate în noua versiune propusă. În special, elementele cele mai relevante ale legăturii, cum ar fi caracteristicile distinctive ale terenurilor din jurul vulcanului Etna, climatul tipic al zonei și utilizarea predominantă a cultivarului „Nocellara Etnea”, care determină caracteristicile specifice ale produsului, rămân esențiale pentru legătura dintre DOP „Monte Etna” și aria geografică.

—

Modificarea vizează articolul 7 punctul 3 (Denumire și prezentare) din caietul de sarcini al produsului, în prezent punctul 3.6 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Această modificare reiese din necesitatea de a simplifica modurile în care denumirile exploatațiilor pot fi menționate în etichetare. Prin noua versiune propusă, chiar și micile exploatații care nu dispun de instalații proprii de extracție și ambalare a uleiului pot fi menționate pe etichetele uleiului dacă toate măslinele au fost cultivate pe exploatația respectivă.

—

Modificarea vizează articolul 7 punctul 8 (Denumire și prezentare) din caietul de sarcini al produsului și punctul 4.8 din fișa rezumat, în prezent punctul 3.6 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Întrucât perioada de recoltare poate dura până în a doua decadă a lunii ianuarie, perioada de cultivare a măslinelor se întinde întotdeauna pe doi ani diferiți. Prin urmare, pentru a fi mai precise, etichetele trebuie să indice perioada în care au fost cultivate măslinele din care a fost produs uleiul.

—

Modificarea vizează articolul 7 punctul 7 din caietul de sarcini al produsului privind tipul de materiale permise, în prezent punctul 3.5 din documentul unic.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Scopul acestei modificări este de a permite producătorilor să utilizeze alte recipiente decât cele stabilite în prezent în caietul de sarcini, pentru a putea satisface diferite cereri ale pieței.

—

Se modifică normele privind îmbutelierea.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

Această cerință este necesară pentru a se asigura că materiile prime și uleiul ca atare sunt transportate cât mai puțin posibil. Chiar și transportul în cuve al uleiului în vrac a dus de mai multe ori la modificări chimice minore care s-au tradus în modificări organoleptice mult mai semnificative. Uleiul de măsline este extrem de sensibil la interferența aromatică potențială cauzată de mediul intern al cuvei de transport.

Acest lucru permite și organismului de control să garanteze că se pot realiza controale adecvate pe parcursul procesului de producție și de ambalare, un fapt care contribuie, de asemenea, la menținerea caracteristicilor tipice ale DOP și la garantarea monitorizării și a trasabilității.”

Modificarea oferă o justificare suplimentară pentru limitarea îmbutelierii la aria delimitată.

—

Se adaugă un articol concret pe această temă la caietul de sarcini al produsului, deoarece acesta lipsea. Întrucât a fost modificat organismul de control, se corectează punctul 4.7 din fișa rezumat pentru a reflecta acest fapt.

Textul existent are următorul cuprins:

Acest text se înlocuiește cu textul următor:

—

Aciditate (exprimată ca acid oleic): maximum 0,5 %;

—

Indice de peroxid de cel mult 12 mEq O2 per kg;

—

Conținut de acid linoleic de cel mult 13,50 %;

—

Conținut de acid linolenic de cel mult 0,9 %;

—

Polifenoli totali > 120 ppm.

Intervalul de mediană min./max.

Fructat din măsline coapte > 2 < 6;

Fructat din măsline verzi > 2 < 6;

Note de iarbă și/sau de tomate și/sau de anghinare > 2 < 5;

Amar > 2 < 6;

Picant > 2 < 6.

Nu sunt permise defecte organoleptice (mediana defectelor egală cu zero).

Provincia Catania:

Comunele următoare în întregime (aria cuprinsă între limitele administrative ale acestora): Adrano, Belpasso, Biancavilla, Bronte, Camporotondo Etneo, Castiglione di Sicilia, Maletto, Maniace, Motta Sant’Anastasia, Paternò, Ragalna, Randazzo, Santa Maria di Licodia, San Pietro Clarenza, Misterbianco, Acireale, Aci Sant’Antonio, Aci Bonaccorsi, Aci Catena, Aci Castello, Calatabiano, Catania, Fiumefreddo di Sicilia, Giarre, Gravina di Catania, Linguaglossa, Mascali, Mascalucia, Milo, Nicolosi, Pedara, Piedimonte Etneo, Sant’Agata li Battiati, Sant’Alfio, San Giovanni La Punta, San Gregorio di Catania, Santa Venerina, Trecastagni, Tremestieri Etneo, Valverde, Viagrande, Zafferana Etnea și Riposto.

Provincia Enna:

Comuna Centuripe.

Provincia Messina:

Malvagna, Mojo Alcantara, Roccella Valdemone și Santa Domenica Vittoria.