COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.12.2022

COM(2022) 707 final

2022/0413(CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

{SEC(2022) 438 final} - {SWD(2022) 400 final} - {SWD(2022) 401 final} - {SWD(2022) 402 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii

Buna funcționare și coordonarea raportării și a schimbului de informații sunt necesare și pentru a îmbunătăți condițiile care stau la baza luării măsurilor necesare în vederea aplicării de sancțiuni împotriva Rusiei. Acest aspect sporește urgența și subliniază importanța introducerii unor dispoziții prin care să se asigure faptul că informațiile referitoare atât la deținerea de criptoactive, cât și la tranzacțiile cu criptoactive sunt raportate și comunicate între statele membre.

Prezenta propunere prevede, de asemenea, consolidarea dispozițiilor existente ale directivei pentru a reflecta evoluțiile observate pe piața internă și la nivel internațional. Rezultatul ar trebui să fie o raportare și un schimb de informații eficace, inclusiv prin reflectarea celor mai recente adăugiri la Standardul comun de raportare, printre care integrarea dispozițiilor privind monezile electronice și monezile digitale emise de banca centrală, prin furnizarea unui cadru clar și armonizat pentru măsurile de asigurare a conformității sau prin extinderea domeniului de aplicare al deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră la persoanele cu disponibilități financiare ridicate.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Directiva privind cooperarea administrativă, care oferă cadrul pentru cooperarea administrativă între autoritățile competente ale statelor membre în domeniul fiscal, a fost modificată de mai multe ori prin următoarele inițiative:

–Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 12 (DAC 2) în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal între statele membre pe baza Standardului comun de raportare (SCR) al OCDE, care prevede schimbul automat de informații cu privire la conturile financiare deținute de nerezidenți;

–Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 13 (DAC 3) în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră;

–Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 14 (DAC 4) în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații privind raportarea pentru fiecare țară în parte în rândul autorităților fiscale;

–Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 15 (DAC 5) în ceea ce privește la accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor;

–Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 16 (DAC 6) în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării; și

–Directiva (UE) 2021/514 a Consiliului 17 din 22 martie 2021 (DAC 7) de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal în ceea ce privește vânzătorii de pe platformele digitale.

•Coerența cu alte politici ale UE

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Autoritățile fiscale nu dispun de informații pentru a monitoriza veniturile obținute din utilizarea criptoactivelor și posibilele consecințe fiscale. Cu alte cuvinte, administrațiile fiscale nu dispun de informații privind criptoactivele, deși piața criptoactivelor a devenit din ce în ce mai importantă în ultimii ani.

Majoritatea statelor membre dispun deja de legislație sau cel puțin de orientări administrative pentru a impozita veniturile obținute prin investiții în criptoactive. Totuși, adesea ele nu dispun de informațiile necesare care să le permită să facă acest lucru.

Securitatea și claritatea juridică nu pot fi asigurate decât dacă deficiențele de la nivel național sunt abordate prin intermediul unui set unic de norme aplicabile în toate statele membre. Piața internă necesită un mecanism robust pentru a aborda lacunele respective într-un mod uniform și pentru a rectifica denaturările existente prin asigurarea faptului că autoritățile fiscale primesc informații adecvate, în timp util. Un cadru de raportare armonizat la nivelul întregii UE pare indispensabil având în vedere dimensiunea predominant transfrontalieră a serviciilor prestate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori. Având în vedere faptul că obligația de raportare cu privire la veniturile realizate prin investiții în criptoactive are ca scop principal informarea autorităților fiscale cu privire la tranzacțiile transfrontaliere cu criptoactive, este necesar ca orice astfel de inițiativă să fie întreprinsă prin acțiuni la nivelul UE, pentru a se asigura o abordare uniformă cu privire la problema identificată.

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente

•Consultări cu părțile interesate

În ceea ce privește statele membre, acestea au fost consultate prin intermediul unui chestionar și al unor reuniuni specifice. La 13 noiembrie 2020 și la 24 martie 2021, serviciile Comisiei au organizat o reuniune a Grupului de lucru IV, în cadrul căreia statele membre au avut oportunitatea de a dezbate o posibilă propunere de modificare a directivei. Reuniunea a pus accentul pe raportare și pe schimbul de informații cu privire la veniturile realizate prin intermediul investițiilor în criptoactive.

Per ansamblu, s-a constatat că există sprijin larg pentru o eventuală inițiativă a UE în materie de schimb de informații privind veniturile realizate de utilizatorii de criptoactive prin intermediul furnizorilor de servicii de criptoactive raportori. Majoritatea statelor membre și-au exprimat susținerea pentru alinierea domeniului de aplicare la demersurile realizate la nivelul OCDE.

În general, atât consultările publice, cât și cele specifice par să conveargă în ceea ce privește provocările pe care ar trebui să le abordeze noile norme adresate furnizorilor de servicii de criptoactive raportori: lipsa raportării privind deținerile de criptoactive și tranzacțiile cu criptoactive; și necesitatea de a clarifica includerea produselor de monedă electronică în domeniul de aplicare al obligațiilor de raportare și al schimbului de informații între statele membre.

•Evaluarea impactului

Comisia a realizat o evaluare a impactului opțiunilor de politică relevante. Acesta a primit un aviz favorabil din partea Comitetului de control normativ la 12 noiembrie 2021 [SEC(2022) 438]. Comitetul de control normativ a emis un aviz favorabil cu rezerve, formulând o serie de recomandări de îmbunătățire care au fost luate în considerare în cadrul raportului final privind evaluarea impactului [SWD(2022) 401]. Comitetul de control normativ a formulat observații cu privire la posibilele îmbunătățiri în ceea ce privește descrierea domeniului de aplicare al inițiativei și toate opțiunile de politică disponibile și fezabile, ținând seama de impactul asupra întreprinderilor mici și mijlocii. Evaluarea impactului a fost reformulată pentru a defini mai bine domeniul de aplicare al inițiativei și pentru a analiza mai în profunzime diferitele opțiuni de politică, având în vedere posibila excludere a furnizorilor de servicii de criptoactive în funcție de dimensiunea lor.

Diferitele opțiuni de politică au fost evaluate pe baza criteriilor de eficacitate, eficiență și coerență cu scenariul de referință. La cel mai înalt nivel de analiză, trebuie să se aleagă între situația actuală sau scenariul de referință și un scenariu în care Comisia ar acționa printr-o acțiune de reglementare sau fără caracter de reglementare. Acțiunea fără caracter de reglementare ar consta în emiterea unei recomandări. Opțiunile de reglementare presupun o inițiativă legislativă de modificare a unor elemente specifice ale cadrului de cooperare administrativă existent.

Diferitele opțiuni de politică s-au axat pe interacțiunea diferitelor forme de raportare (pentru fiecare tranzacție în parte, agregată sau hibridă) și pe posibilitatea de a stabili un prag bazat pe dimensiunea (cifra de afaceri a) întreprinderilor. Opțiunea preferată este cea în care există o raportare hibridă, iar furnizorii de servicii de criptoactive raportori transmit informații agregate pe tipuri de criptoactive și pe tipuri de tranzacții; în acest fel se asigură faptul că autoritățile fiscale pot să gestioneze cantitatea de informații primite pentru a efectua analizele de risc necesare. Opțiunea preferată nu include niciun prag bazat pe dimensiunea furnizorilor de servicii de criptoactive raportori, deoarece acesta poate crea lacune.

În ceea ce privește furnizorii de servicii de criptoactive raportori, evaluarea impactului arată că opțiunea cea mai adecvată pentru realizarea politicii identificate este reglementarea la nivelul UE. S-a demonstrat că situația actuală sau scenariul de referință este opțiunea cu cea mai mică eficacitate, eficiență sau coerență. Spre deosebire de scenariul de referință, un standard obligatoriu comun al UE ar asigura faptul că toate administrațiile fiscale din UE au acces la același tip de date. Cu alte cuvinte, o acțiune de reglementare la nivelul UE ar plasa toate autoritățile fiscale pe picior de egalitate în ceea ce privește accesul la informațiile colectate într-un scop fiscal identificat. În același timp, s-ar asigura schimbul automat de informații la nivelul UE pe baza unor standarde și specificații comune. Odată pus în aplicare, acesta este singurul scenariu în care autoritățile fiscale din statul membru al unui utilizator de criptoactive pot verifica dacă utilizatorul a raportat corect câștigurile de capital pe care le-a realizat prin investiții în criptoactive, fără a fi necesare solicitări și anchete ad-hoc consumatoare de timp. În plus, un standard de raportare obligatoriu comun în UE ar asigura faptul că furnizorii de servicii de criptoactive nu sunt puși în fața unor soluții naționale fragmentate în ceea ce privește obligațiile de raportare fiscală.

Impactul economic

Beneficii

Obligația de a raporta veniturile realizate prin intermediul investițiilor în criptoactive și schimbul acestor informații vor ajuta statele membre să obțină un set complet de informații în vederea colectării veniturilor fiscale datorate. Conform estimărilor, veniturile fiscale suplimentare ar putea ajunge la 2,4 miliarde EUR. De asemenea, normele comune de raportare vor contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile între furnizorii de criptoactive. Transparența în ceea ce privește veniturile realizate de investitorii în criptoactive ar urma să amelioreze condițiile de concurență echitabilă cu activele mai tradiționale.

Existența unui instrument obligatoriu unic la nivelul UE ar putea să aibă, de asemenea, un impact social pozitiv și să contribuie la o percepție pozitivă asupra echității fiscale, precum și la o repartizare echitabilă a obligațiilor fiscale între contribuabili. Se pleacă de la premisa că percepția privind echitatea fiscală este cu atât mai puternică cu cât domeniul de aplicare al normelor este mai amplu, având în vedere că în toate tipurile de activități există probleme de subraportare. Același raționament se aplică și în cazul beneficiilor aduse de repartizarea echitabilă a obligațiilor: cu cât domeniul de aplicare al inițiativei este mai amplu, cu atât statele membre pot să se asigure mai bine colectarea efectivă a impozitelor datorate. Beneficiile fiscale ale acțiunii la nivelul UE sunt mult mai substanțiale atunci când obligația de raportare are un domeniu de aplicare larg.

Costuri

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.EXPLICAȚIA DETALIATĂ A DISPOZIȚIILOR SPECIFICE ALE PROPUNERII

Propunerea aduce modificări dispozițiilor existente privind schimbul de informații și cooperarea administrativă. De asemenea, extinde domeniul de aplicare al directivei la schimbul automat de informații în cazul informațiilor raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori. Normele privind procedurile de diligență fiscală, cerințele de raportare și alte norme aplicabile furnizorilor de servicii de criptoactive raportori se bazează pe cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE.

(i) Schimbul automat de informații

•Categorii de venituri și de capital

Articolul 8 alineatul (1) prevede categoriile de venituri care fac obiectul schimbului automat obligatoriu de informații între statele membre. La lista categoriilor de venituri și de capital care fac deja obiectul schimbului de informații se adaugă veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie. De asemenea, modificarea va obliga statele membre să își transmită reciproc toate informațiile disponibile cu privire la toate categoriile de venituri și de capital 21 aferente perioadelor impozabile începând cu luna ianuarie 2026, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3).

•Decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru persoanele cu disponibilități financiare ridicate

Articolul 8a stabilește norme pentru schimbul automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer pentru alte persoane decât persoanele fizice. Această dispoziție se extinde la persoanele cu disponibilități financiare ridicate care dețin cel puțin 1 000 000 EUR în patrimoniu financiar sau investițional sau în active administrate, cu excepția reședinței private principale a persoanei respective. În urma modificării, statele membre vor avea obligația de a face schimb de informații cu alte state membre cu privire la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru persoane cu disponibilități financiare ridicate care au fost emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2025, această comunicare trebuind să aibă loc cu condiția ca deciziile să fie încă valabile la 1 ianuarie 2026.

•Informații raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori

Articolul 8ad stabilește domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații care vor fi raportate autorităților competente de către furnizorii de servicii de criptoactive raportori. Normele detaliate privind obligațiile care trebuie să fie îndeplinite de furnizorii de servicii de criptoactive raportori sunt prevăzute în anexa VI, care este introdusă prin anexa III. Într-o primă etapă, normele prevăd obligația furnizorului de servicii de criptoactive raportor de a colecta și verifica informațiile în conformitate cu procedurile de diligență fiscală stabilite în propunere. Într-o a doua etapă, furnizorii de servicii de criptoactive raportori trebuie să raporteze autorității competente relevante informații cu privire la utilizatorii criptoactivelor, adică cei care utilizează furnizorul de servicii pentru a tranzacționa și a face schimb de criptoactive. A treia etapă se referă la comunicarea informațiilor raportate, efectuată de autoritatea competentă a statului membru care a primit informațiile de la furnizorul de servicii de criptoactive raportor către autoritatea competentă din statul membru relevant în care este rezident utilizatorul de criptoactive care face obiectul raportării.

Domeniul de aplicare 

Secțiunea IV din anexa V prevede definiții care determină domeniul de aplicare al normelor de raportare.

–Cine are sarcina raportării?

Directiva impune raportarea de către operatorii de criptoactive din Uniunea Europeană și din afara acesteia, în măsura în care operatorii respectivi din afara Uniunii Europene au utilizatori rezidenți în Uniune care fac obiectul raportării. Acest lucru este esențial pentru a asigura condiții de concurență echitabile între toți furnizorii de servicii de criptoactive raportori și pentru a preveni concurența neloială.

Operatorii din afara Uniunii Europene pot fi exonerați de obligația de înregistrare unică și de raportare, în cazurile în care există mecanisme adecvate care asigură schimbul de informații corespunzătoare între o jurisdicție din afara Uniunii și statele membre.

Aceste mecanisme adecvate vor fi stabilite de Comisie în conformitate cu criteriile și procesele specificate la articolul 8ad. În cazul în care se stabilește că mecanismul este corespunzător, operatorul va fi exonerat de obligația de înregistrare și de raportare, iar în cazul în care nu se stabilește că mecanismul este corespunzător, obligațiile de înregistrare și de raportare prevăzute în directivă se aplică în continuare.

–Ce tranzacții fac obiectul raportării?

–Ale cui tranzacții fac obiectul raportării?

În secțiunea III punctul D se stabilesc cerințele generale de diligență fiscală.

Informațiile colectate și verificate trebuie raportate cel târziu la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic relevant sau altei perioade de raportare adecvate aferente tranzacției care face obiectul raportării. Raportarea trebuie să aibă loc într-un singur stat membru (și anume statul membru ales pentru înregistrarea unică sau statul membru de autorizare). Un furnizor de servicii de criptoactive raportor trebuie să raporteze în statul membru în care este autorizat în temeiul Regulamentului XXX. Un furnizor de servicii de criptoactive raportor care nu este autorizat în baza Regulamentului XXX trebuie să raporteze în statul membru în care s-a înregistrat în conformitate cu articolul 8ad alineatul (11).

În conformitate cu articolul 25 alineatul (3) modificat, furnizorul de servicii de criptoactive raportor trebuie să informeze fiecare persoană vizată că se vor colecta și raporta autorităților competente informații în ceea ce o privește, în temeiul prezentei propuneri de directivă. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor trebuie, de asemenea, să furnizeze toate informațiile pe care operatorii de date au obligația să le furnizeze în temeiul RGPD. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor trebuie să comunice fiecărei persoane toate informațiile cel târziu înainte de raportarea acestora. Acest lucru nu aduce atingere drepturilor persoanei vizate prevăzute de RGPD.

Schimbul automat de informații între autoritățile competente

Un furnizor de servicii de criptoactive raportor trebuie să raporteze informațiile autorității competente a statului membru în care este autorizat, înregistrat sau în care își are rezidență fiscală cel târziu la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic relevant sau altei perioade de raportare corespunzătoare tranzacției care face obiectul raportării.

Realizate la timp, aceste schimburi de informații vor oferi autorităților fiscale un set complet de informații, care vor face posibilă completarea prealabilă cu date a evaluărilor fiscale anuale.

(ii) Cooperarea administrativă

•Sancțiuni și alte măsuri de asigurare a conformității

Articolul 25 litera (a) Sancțiuni și alte măsuri de asigurare a conformității

Articolul 25a privind sancțiunile se modifică pentru a indica în mod specific faptul că statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu directiva și în ceea ce privește articolul 8 alineatul (3a) și articolele 8aa, 8ab, 8ac și 8ad. Sancțiunile și alte măsuri de asigurare a conformității prevăzute în directivă trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Se va aplica o sancțiune financiară minimă în cazul neraportării după două atenționări administrative valabile sau atunci când informațiile furnizate conțin date incomplete, incorecte sau false care reprezintă mai mult de 25 % din informațiile care ar trebui raportate.

(iii) Alte dispoziții

•Utilizarea informațiilor

Articolul 16 se modifică prin adăugarea unui nou alineat (7), care impune statelor membre să instituie un mecanism eficace pentru a asigura utilizarea informațiilor obținute în urma raportării și a schimbului automat de informații în temeiul articolelor 8-8ad. Articolul 16 alineatul (2) se modifică pentru a garanta că informațiile raportate și schimbate în temeiul Directivei privind cooperarea administrativă pot fi utilizate și în alte scopuri decât impozitarea directă, în situațiile în care există un acord la nivelul UE privind utilizarea acestor informații pentru a pune în aplicare sancțiuni într-un context internațional. Aceste situații sunt în special cele în care s-au luat decizii referitoare la măsuri restrictive în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Astfel, informațiile schimbate în temeiul Directivei 2011/16/UE pot fi foarte relevante pentru depistarea încălcării sau a eludării măsurilor restrictive. La rândul său, orice eventuală încălcare a sancțiunilor va fi relevantă în scopuri fiscale, deoarece evitarea măsurilor restrictive va echivala, în majoritatea cazurilor, și cu evitarea obligațiilor fiscale aferente activelor respective. Prin urmare, având în vedere sinergiile probabile și legătura strânsă dintre cele două domenii, este adecvată autorizarea unei utilizări suplimentare a datelor.

•Raportare

Articolul 27 alineatul (2) se înlocuiește cu o dispoziție prin care statele membre au obligația să monitorizeze și să evalueze, pentru propria jurisdicție, eficacitatea cooperării administrative în combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, în conformitate cu directiva. În scopul evaluării directivei, statele membre trebuie să comunice anual Comisiei rezultatele evaluării efectuate. Prin această modificare se elimină evaluarea bienală a semnelor distinctive pentru modalitățile transfrontaliere din anexa IV.

·Raportarea informațiilor privind numerele de identificare fiscală

Se adaugă articolul 27c pentru a include o dispoziție prin care statele membre sunt obligate să se asigure că numărul de identificare fiscală al persoanelor fizice sau al entităților care fac obiectul raportării, emis de statul membru de rezidență, este inclus în comunicarea informațiilor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2) și la articolul 8ad alineatul (3). Numărul de identificare fiscală trebuie indicat chiar dacă nu este prevăzut în mod expres la aceste articole.

·Revizuirea dispozițiilor Directivei 2014/107/UE

Întrucât Directiva 2014/107/UE a Consiliului (DAC 2) pune în aplicare în cadrul UE Standardul comun de raportare al OCDE, prezenta propunere ține seama de modificările aduse Standardului comun de raportare care au fost convenite la 26 august 2022 în cursul procesului de revizuire a raportării comune. Aceste modificări extind domeniul de aplicare al standardului comun de raportare pentru a include produsele de monedă electronică și monedele digitale emise de băncile centrale. Au fost convenite modificări suplimentare pentru a îmbunătăți și mai mult procedurile de diligență fiscală și rezultatele raportării, cu scopul de a face informațiile din Standardul comun de raportare mai ușor de utilizat de către administrațiile fiscale și de a limita sarcinile instituțiilor financiare, acolo unde este posibil.

·Servicii de identificare

Se introduc servicii de identificare ca mijloc simplificat și standardizat de identificare a furnizorilor de servicii și a contribuabililor. Astfel, statele membre care doresc acest lucru au posibilitatea să utilizeze acest format pentru identificare fără a afecta în vreun fel fluxul și calitatea informațiilor schimbate cu alte state membre care nu utilizează servicii de identificare.

·Utilizarea schimburilor de informații în alte scopuri

În general, directiva prevede posibilitatea de a utiliza informațiile schimbate în alte scopuri decât în scopuri de impozitare directă și indirectă, în măsura în care statul membru expeditor a indicat într-o listă scopul pentru care permite utilizarea acestor informații. Propunerea elimină necesitatea de a consulta statul membru expeditor în cazurile în care utilizarea informațiilor este inclusă într-o listă întocmită de statul membru expeditor.

În plus, propunerea clarifică în mod corespunzător faptul că informațiile comunicate între statele membre pot să fie utilizate și pentru evaluarea, administrarea și aplicarea taxelor vamale, precum și pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

·Data aplicării directivei

Directiva privind cooperarea administrativă urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2026. Directiva prevede două excepții. Dispozițiile privind serviciul de identificare se aplică din ianuarie 2025. Dispozițiile privind verificarea numărului de identificare fiscală se vor aplica doar din ianuarie 2027.

2022/0413 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 113 și 115,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European 22 ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 23 ,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)Frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale reprezintă o provocare majoră pentru Uniune și la nivel mondial. Schimbul de informații este esențial în lupta împotriva acestor practici.

(2)Parlamentul European a subliniat importanța politică a impozitării echitabile și a combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, inclusiv prin intensificarea cooperării administrative și a schimbului de informații între statele membre.

(3)La 1 decembrie 2021, Consiliul European a aprobat un raport al Consiliului (ECOFIN) prin care se solicită Comisiei Europene să prezinte în 2022 o propunere legislativă care să conțină noi revizuiri ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului 24 , în ceea ce privește schimbul de informații referitoare la criptoactive și deciziile fiscale privind persoanele înstărite 25 .

(4)Curtea de Conturi Europeană a publicat un raport de examinare a cadrului juridic și a punerii în aplicare a directivei. Potrivit concluziilor raportului respectiv, cadrul general al Directivei 2011/16/UE este solid, dar unele dispoziții trebuie consolidate pentru a se asigura valorificarea întregului potențial al schimbului de informații și măsurarea eficacității schimbului automat de informații. Raportul concluzionează, de asemenea, că domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins pentru a include categorii suplimentare de active și de venituri, cum ar fi criptoactivele.

(5)Piața criptoactivelor a devenit din ce în ce mai importantă și și-a sporit capitalizarea în mod substanțial și rapid în ultimii 10 ani. Criptoactivele sunt o reprezentare digitală a unei valori sau a unui drept, care poate fi transferată și stocată electronic, utilizând tehnologia registrelor distribuite sau o tehnologie similară.

(6)Statele membre dispun de norme și orientări privind impozitarea veniturilor provenite din tranzacțiile cu criptoactive, deși acestea diferă de la un stat membru la altul. Totuși, caracterul descentralizat al criptoactivelor îngreunează asigurarea respectării obligațiilor fiscale de către administrațiile fiscale ale statelor membre.

(7)Regulamentul XXX privind piețele criptoactivelor al Parlamentului European și al Consiliului 26 (Regulamentul XXX) a extins perimetrul de reglementare al Uniunii la aspecte legate de criptoactive care până în prezent nu au fost reglementate de actele Uniunii privind serviciile financiare, precum și la furnizorii de servicii legate de astfel de criptoactive („furnizorii de servicii de criptoactive”). Regulamentul XXX stabilește definițiile utilizate în sensul prezentei directive. Prezenta directivă ține seama, de asemenea, de cerința de autorizare a furnizorilor de servicii de criptoactive în baza Regulamentului XXX, pentru a reduce la minimum sarcina administrativă pentru furnizorii de servicii de criptoactive. Caracterul transfrontalier inerent al criptoactivelor presupune o cooperare administrativă internațională solidă, care să asigure o reglementare eficace.

(8)Cadrul de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT) al Uniunii Europene extinde domeniul de aplicare al entităților obligate care fac obiectul normelor CSB/CFT la furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului XXX. În plus, prin Regulamentul XXX 27 , obligația prestatorilor de servicii de plată de a însoți transferurile de fonduri cu informații privind plătitorul și beneficiarul plății se extinde la furnizorii de servicii de criptoactive, pentru a asigura trasabilitatea transferurilor de criptoactive în scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului.

(9)La nivel internațional, Cadrul de raportare privind criptoactivele 28 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) vizează sporirea transparenței fiscale în ceea ce privește criptoactivele și raportarea acestora. Normele Uniunii ar trebui să țină seama de cadrul elaborat de OCDE pentru a spori eficacitatea schimbului de informații și pentru a reduce sarcina administrativă.

(10)Directiva 2011/16/UE a Consiliului 29 stabilește obligațiile intermediarilor financiari de a raporta administrațiilor fiscale informații referitoare conturile financiare, administrațiile având apoi obligația să facă schimb de astfel de informații cu alte state membre relevante. Pentru majoritatea criptoactivelor nu există însă obligația de raportare în temeiul directivei respective, deoarece nu constituie fonduri deținute într-un cont de depozit sau în active financiare. În plus, în majoritatea cazurilor furnizorii de servicii de criptoactive, precum și operatorii de criptoactive nu sunt vizați de definiția existentă a instituțiilor financiare prevăzută în Directiva 2011/16/UE.

(11)Pentru a aborda noile provocări generate de utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor de plată și de investiții alternative, care prezintă noi riscuri de evaziune fiscală și care nu sunt încă reglementate de Directiva 2011/16/UE, normele privind raportarea și schimbul de informații ar trebui să vizeze inclusiv criptoactivele și utilizatorii acestora.

(12)Pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne, raportarea ar trebui să fie eficace, simplă și clar definită. Faptele generatoare care se produc atunci când se fac investiții în criptoactive sunt dificil de depistat. Furnizorii de servicii de criptoactive raportori sunt cei mai în măsură să colecteze și să verifice informațiile necesare cu privire la utilizatorii lor. Sarcina administrativă ar trebui redusă la minimum pentru acest sector, astfel încât aceasta să își poată dezvolta întregul potențial în cadrul Uniunii.

(13)Schimbul automat de informații între autoritățile fiscale este esențial pentru ca acestea să dispună de informațiile necesare pentru a putea evalua corect cuantumul impozitelor pe venit datorate. Obligația de raportare ar trebui să aibă ca obiect atât tranzacțiile transfrontaliere, cât și tranzacțiile interne, pentru a se asigura eficacitatea normelor de raportare, buna funcționare a pieței interne, condiții de concurență echitabile și respectarea principiului nediscriminării.

(14)Directiva se aplică furnizorilor de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului XXX și care sunt autorizați în baza acestuia, precum și operatorilor de criptoactive care nu intră sub incidența acestuia și nici nu sunt autorizați în baza lui. Ambii sunt denumiți „furnizori de servicii de criptoactive raportori”, deoarece au obligația de a raporta în temeiul prezentei directive. În general, termenul „criptoactive” are un înțeles larg și include criptoactivele care au fost emise în mod descentralizat, precum și criptomonedele stabile și anumite tokenuri nefungibile (NFT). Criptoactivele care sunt utilizate în scopuri de plată sau de investiții fac obiectul raportării în temeiul prezentei directive. Prin urmare, furnizorii de servicii de criptoactive raportori ar trebui să analizeze, în fiecare caz în parte, dacă criptoactivele pot fi utilizate în scopuri de plată și de investiții, ținând seama de derogările prevăzute în Regulamentul XXX, în special în ceea ce privește o rețea limitată și anumite tokenuri utilitare.

(15)Pentru ca administrațiile fiscale să poată analiza informațiile pe care le primesc și să le poată utiliza în conformitate cu dispozițiile naționale, de exemplu în scopul corelării informațiilor și al evaluării activelor și a câștigurilor de capital, este oportun să se prevadă raportarea și schimbul de informații defalcate pentru fiecare criptoactiv cu privire la care utilizatorul de criptoactive a efectuat tranzacții.

(16)Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind schimbul automat de informații între autoritățile competente, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adopta modalitățile practice necesare pentru realizarea schimbului automat obligatoriu de informații raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori, inclusiv un formular standard pentru schimbul de informații. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 30 .

(17)Furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidența Regulamentului XXX își pot desfășura activitatea în Uniune datorită valabilității extinse la toate statele membre a autorizației după ce au primit autorizația într-un stat membru. În acest scop, ESMA deține un registru cu furnizorii de servicii de criptoactive autorizați. În plus, ESMA menține și o listă neagră a operatorilor care desfășoară servicii de criptoactive și care necesită o autorizație în temeiul Regulamentului XXX.

(18)Operatorii de criptoactive care nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv, dar care au obligația de a raporta informații cu privire la utilizatorii de criptoactive rezidenți în UE în temeiul prezentei directive, ar trebui să aibă obligația de a se înregistra și de a raporta într-un singur stat membru pentru a-și respecta obligațiile de raportare.

(19)Pentru a încuraja cooperarea administrativă în acest domeniu cu jurisdicțiile din afara Uniunii, operatorii de criptoactive care sunt situați în jurisdicții din afara Uniunii și care furnizează servicii utilizatorilor de criptoactive din UE, cum ar fi furnizorii de servicii NFT sau operatorii care furnizează servicii pe bază de solicitare inversă, ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta autorităților fiscale dintr-o jurisdicție din afara Uniunii informații privind utilizatorii de criptoactive rezidenți în Uniune numai cu condiția ca informațiile raportate să corespundă informațiilor prevăzute în prezenta directivă și să existe un schimb eficace de informații între jurisdicția din afara Uniunii și un stat membru. Furnizorii de servicii de criptoactive autorizați în baza Regulamentului XXX ar putea fi scutiți de obligația de a raporta astfel de informații în statele membre în care dețin autorizația dacă are loc o raportare corespunzătoare într-o jurisdicție din afara Uniunii și cu condiția să fie în vigoare un acord efectiv privind stabilirea autorității competente. La rândul său, jurisdicția competentă din afara Uniunii ar urma să comunice aceste informații administrațiilor fiscale ale statelor membre în care își au rezidența utilizatorii de criptoactive. Dacă este cazul, acest mecanism ar trebui să fie activat pentru a preveni raportarea și transmiterea informațiilor corespunzătoare de mai multe ori.

(20)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere competențe de executare Comisiei pentru a stabili dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații în baza unui acord între autoritățile competente ale unui stat membru și o jurisdicție din afara Uniunii corespund celor indicate în prezenta directivă. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului. Mai precis, Comisia ar trebui să stabilească, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații în temeiul unui acord între autoritățile competente ale unui stat membru și o jurisdicție din afara Uniunii corespund celor indicate în directiva respectivă. Având în vedere că încheierea unor acorduri de cooperare administrativă în domeniul impozitării directe cu jurisdicții din afara Uniunii rămâne de competența statelor membre, acțiunea Comisiei ar putea fi declanșată și ca urmare a unei cereri din partea unui stat membru. În acest scop, este necesar ca, urmare a cererii unui stat membru, stabilirea corespondenței să poată fi efectuată și înainte de încheierea preconizată a unui astfel de acord. În cazul în care schimbul de astfel de informații se bazează pe un acord multilateral privind stabilirea autorității competente, decizia privind corespondența ar trebui luată în raport cu întregul cadru relevant vizat de respectivul acord privind stabilirea autorității competente. Cu toate acestea, ar trebui să fie în continuare posibilă luarea deciziei privind corespondența, după caz, în legătură cu un acord bilateral privind stabilirea autorității competente.

(21)În măsura în care standardul internațional privind raportarea și schimbul automat de informații privind criptoactivele, și anume Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE, este un standard minim sau echivalent, care stabilește domeniul de aplicare și conținutul minim care trebuie puse în aplicare de către jurisdicții, nu ar trebui să fie obligatorie stabilirea de către Comisie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, a corespondenței dintre prezenta directivă și cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE, cu condiția să fie în vigoare un Acord efectiv privind stabilirea autorității competente încheiat între jurisdicțiile din afara Uniunii și toate statele membre.

(22)Deși G20 a aprobat Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE și a recomandat punerea sa în aplicare, nu s-a hotărât încă dacă acesta ar trebui să fie considerat drept standard minim sau echivalent. În așteptarea acestei decizii, propunerea include două abordări diferite pentru stabilirea corespondenței.

(23)Prezenta directivă nu înlocuiește eventualele obligații mai ample care decurg din Regulamentul XXX.

(24)Pentru a promova convergența și supravegherea consecventă în ceea ce privește Regulamentul XXX, autoritățile naționale competente ar trebui să coopereze cu alte autorități sau instituții naționale competente și să facă schimb de informații relevante.

(25)Exonerarea de obligația de înregistrare și de raportare prevăzută în prezenta directivă, care depinde de stabilirea unor mecanisme de raportare și de schimb corespunzătoare între jurisdicțiile din afara Uniunii și statele membre, ar trebui înțeleasă ca fiind aplicabilă numai în domeniul fiscal, în special în scopul prezentei directive, și nu ar trebui interpretată drept bază pentru recunoașterea corespondenței în alte domenii ale dreptului UE.

(26)Este esențial ca dispozițiile Directivei 2011/16/UE referitoare la informațiile care trebuie raportate sau schimbate să fie consolidate în vederea adaptării la noile evoluții ale diferitelor piețe și, în consecință, în vederea combaterii eficace a comportamentelor identificate în materie de fraudă fiscală, evitare a obligațiilor fiscale și evaziune fiscală. Aceste dispoziții ar trebui să reflecte evoluțiile observate pe piața internă și la nivel internațional care conduc la o raportare și la un schimb de informații eficace. Prin urmare, directiva include, printre altele, cele mai recente adăugiri la Standardul comun de raportare al OCDE, integrarea dispozițiilor privind monedele electronice și monedele digitale emise de băncile centrale, un cadru clar și armonizat pentru măsurile de asigurare a conformității și extinderea domeniului de aplicare al deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră la persoanele cu disponibilități financiare ridicate.

(27)În Uniune se utilizează frecvent produse de monedă electronică, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/110/UE a Parlamentului European și a Consiliului 31 , iar volumul tranzacțiilor și valoarea lor combinată crește constant. Cu toate acestea, produsele de monedă electronică nu sunt reglementate în mod explicit de Directiva 2011/16/UE. Statele membre adoptă abordări diverse în ceea ce privește moneda electronică. Prin urmare, produsele conexe nu se încadrează întotdeauna în categoriile existente de venituri și de capital prevăzute de Directiva 2011/16/UE. Din acest motiv, ar trebui introduse norme care să garanteze că se aplică obligații de raportare în cazul monedelor electronice și al tokenurilor asimilate monedelor electronice în temeiul Regulamentului XXX.

(28)Pentru a elimina lacunele care permit evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și frauda fiscală, statele membre ar trebui să aibă obligația de a face schimb de informații referitoare la veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie. Prin urmare, veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie ar trebui incluse în categoriile de venituri care fac obiectul schimbului automat obligatoriu de informații.

(29)Numărul de identificare fiscală („NIF”) este esențial pentru ca statele membre să coreleze informațiile primite cu datele existente în bazele de date naționale. Astfel se sporește capacitatea statelor membre de a identifica contribuabilii relevanți și de a evalua corect impozitele aferente. Prin urmare, este important ca statele membre să solicite indicarea NIF în contextul schimburilor legate de conturile financiare, de deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acordurile prealabile privind prețul de transfer, de rapoartele pentru fiecare țară în parte, de modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării și de informațiile privind vânzătorii de pe platformele digitale.

(30)În cazul în care nu există un schimb de decizii privind persoanele cu disponibilități financiare ridicate, este posibil ca administrațiile fiscale să nu aibă cunoștință de aceste decizii. Această situație riscă să creeze oportunități de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale. Prin urmare, schimbul automat de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri prealabile privind prețul de transfer ar trebui să se extindă la situațiile în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la afacerile fiscale ale unor persoane cu disponibilități financiare ridicate.

(31)Pentru a beneficia de avantajele schimbului automat obligatoriu de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru persoanele cu disponibilități financiare ridicate, acesta ar trebui extins la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră de acest tip care au fost emise, modificate sau reînnoite în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2025 și care sunt încă valabile la 1 ianuarie 2026.

(32)Se preconizează că o serie de state membre vor introduce servicii de identificare ca mijloc simplificat și standardizat de identificare a furnizorilor de servicii și a contribuabililor. Statelor membre care doresc să utilizeze formatul de identificare respectiv ar trebui să li se permită să facă acest lucru, cu condiția să nu fie afectate fluxul și calitatea informațiilor altor state membre care nu utilizează astfel de servicii de identificare.

(33)Ca principiu, este important ca informațiile comunicate în temeiul Directivei 2011/16/UE să fie utilizate pentru evaluarea, administrarea și perceperea impozitelor care intră în domeniul de aplicare material al directivei menționate. Deși acest lucru a fost valabil și până în prezent, din cauza cadrului neclar au apărut incertitudini cu privire la utilizarea informațiilor respective. Având în vedere legăturile dintre frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale și combaterea spălării banilor și sinergiile în ceea ce privește asigurarea respectării legii, este oportun să se clarifice că informațiile comunicate între statele membre pot fi utilizate și pentru evaluarea, administrarea și aplicarea taxelor vamale, precum și pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

(34)Directiva 2011/16/UE prevede posibilitatea de a utiliza informațiile schimbate în alte scopuri decât în scopuri de impozitare directă și indirectă, cu condiția ca statul membru expeditor să fi indicat într-o listă scopul permis pentru utilizarea acestor informații. Totuși, procedura pentru o astfel de utilizare este greoaie, deoarece statul membru expeditor trebuie consultat înainte ca statul membru destinatar să poată utiliza informațiile în alte scopuri. Eliminarea cerinței privind o astfel de consultare ar trebui să reducă sarcina administrativă și să permită o acțiune rapidă din partea autorităților fiscale atunci când este necesar. Prin urmare, nu ar trebui să fie obligatorie consultarea statului membru expeditor în cazul în care utilizarea preconizată a informațiilor este inclusă într-o listă întocmită în prealabil de statul membru expeditor.

(35)Având în vedere cantitatea și natura informațiilor colectate și schimbate pe baza Directivei 2011/16/UE, astfel cum a fost modificată, acestea pot fi utile și în alte domenii decât fiscalitatea. Deși utilizarea acestor informații în alte domenii ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la domeniile aprobate de statul membru expeditor în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, este necesar să se permită o utilizare mai largă a informațiilor în situații care prezintă caracteristici deosebite și grave și în cazul în care s-a convenit la nivelul Uniunii să se ia măsuri. Aceste situații sunt în special cele în care s-au luat decizii referitoare la măsuri restrictive în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Astfel, informațiile schimbate în temeiul Directivei 2011/16/UE pot fi foarte relevante pentru depistarea încălcării sau a eludării măsurilor restrictive. La rândul său, orice eventuală încălcare a sancțiunilor va fi relevantă în scopuri fiscale, deoarece evitarea măsurilor restrictive va echivala, în majoritatea cazurilor, și cu evitarea obligațiilor fiscale aferente activelor respective. Prin urmare, având în vedere sinergiile probabile și legătura strânsă dintre cele două domenii, este adecvată autorizarea unei utilizări suplimentare a datelor.

(36)Pentru a spori eficiența utilizării resurselor, a facilita schimbul de informații și a evita necesitatea ca fiecare stat membru să aducă modificări similare sistemului său de stocare a informațiilor, ar trebui instituit un registru central, accesibil tuturor statelor membre și la care Comisia să aibă acces numai în scopuri statistice, în care statele membre ar urma să încarce și să stocheze informațiile raportate, în loc să transmită respectivele informații prin e-mail securizat. Comisia ar trebui să adopte modalitățile practice necesare pentru crearea unui astfel de registru.

(37)Pentru a se asigura că statele membre pot utiliza un număr de identificare fiscală (NIF) corect, Comisia elaborează și pune la dispoziția statelor membre un instrument care să ofere posibilitatea verificării electronice și automate a corectitudinii NIF care le-a fost furnizat de contribuabil sau de persoana care efectuează raportarea. Acest instrument informatic ar trebui să contribuie la creșterea ratelor de corelare pentru administrațiile fiscale și la îmbunătățirea calității informațiilor schimbate în general.

(38)Perioada minimă de păstrare a evidențelor privind informațiile obținute prin schimbul de informații între statele membre în temeiul Directivei 2011/16/UE nu ar trebui să fie mai lungă decât este necesar, dar în orice caz nu ar trebui să fie mai scurtă de cinci ani. Statele membre nu ar trebui să păstreze informațiile mai mult decât este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentei directive.

(39)Pentru a asigura respectarea Directivei 2011/16/UE, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile și alte măsuri de asigurare a conformității, care ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive. Fiecare stat membru ar trebui să aplice aceste norme în conformitate cu legislația sa națională și cu dispozițiile prevăzute în prezenta directivă.

(40)Pentru a garanta un nivel adecvat de eficacitate în toate statele membre, ar trebui stabilite niveluri minime de sancțiuni în legătură cu două comportamente considerate grave: neraportarea după două atenționări administrative și cazul în care informațiile furnizate conțin date incomplete, incorecte sau false care afectează substanțial integritatea și fiabilitatea informațiilor raportate. Datele incomplete, incorecte sau false afectează substanțial integritatea și fiabilitatea informațiilor raportate atunci când reprezintă peste 25 % din totalul datelor pe care contribuabilul sau entitatea raportoare ar fi trebuit să le raporteze în mod corect în conformitate cu cerințele privind informațiile prevăzute în secțiunea II subsecțiunea B din anexa VI. Aceste cuantumuri minime ale sancțiunilor nu ar trebui să împiedice statele membre să aplice sancțiuni mai stricte pentru aceste două tipuri de încălcări. Statele membre trebuie să aplice sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare și pentru alte tipuri de încălcări.

(41)Pentru a ține seama de posibilele modificări ale prețurilor bunurilor și serviciilor, Comisia ar trebui să evalueze sancțiunile prevăzute în prezenta directivă o dată la cinci ani.

(42)În vederea armonizării calendarului dintre evaluarea aplicării Directivei 2011/16/UE și evaluarea bienală a relevanței semnelor distinctive prevăzute în anexa IV, procesele sunt aliniate și, după 1 ianuarie 2023, vor avea loc o dată la cinci ani.

(43)A fost consultată Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului 32 .

(44)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a libertății de a desfășura activități comerciale.

(45)Deoarece obiectivul Directivei 2011/16/UE, și anume cooperarea administrativă eficientă între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii având în vedere uniformitatea și eficacitatea necesare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(46)Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:

(1)articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 9 se modifică după cum urmează:

(i)la primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) în sensul articolului 8 alineatul (1) și al articolelor 8a-8ad, comunicarea sistematică de informații predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), trimiterea la informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și de procesare a informațiilor din acel stat membru;”;

(ii)la primul paragraf, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) în sensul celorlalte dispoziții din prezenta directivă în afara articolului 8 alineatele (1) și (3a) și a articolelor 8a-8ad, comunicarea sistematică de informații predefinite prevăzută la primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul punct.”;

(iii)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În contextul articolului 8 alineatele (3a) și (7a), al articolului 21 alineatul (2) și al anexei IV, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I. În contextul articolului 25 alineatele (3) și (4), orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I sau VI. În contextul articolului 8aa și al anexei III, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa III. În contextul articolului 8ac și al anexei V, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa V. În contextul articolului 8ad și al anexei VI, orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa VI.”;

(b)se adaugă următoarele puncte:

„28. «persoană cu disponibilități financiare ridicate» înseamnă o persoană fizică care deține în total cel puțin 1 000 000 EUR în patrimoniu financiar sau investițional sau în active administrate, cu excepția reședinței private principale a persoanei respective. În sensul prezentei directive, o persoană fizică este considerată persoană cu disponibilități financiare ridicate atunci când pragul minim este atins în orice moment al anului calendaristic pentru care are loc schimbul.

29. «măsuri de asigurare a conformității» înseamnă orice măsură nemonetară la care poate recurge un stat membru pentru a remedia nerespectarea cerințelor de raportare.

30. «utilizare a informațiilor» înseamnă evaluarea datelor obținute prin raportare sau prin schimbul de informații în temeiul articolelor 8-8ad în domeniul de aplicare al prezentei directive.

31. «venituri din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie» înseamnă venituri din dividende care nu sunt plătite sau încasate într-un cont de custodie.

32. «produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii privind schimbul de informații și de alte măsuri similare» înseamnă contracte de asigurare, altele decât contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare care fac obiectul raportării în temeiul Directivei 2014/107/UE, în care beneficiile din contracte sunt plătibile în cazul decesului unui deținător de poliță de asigurare.

33. «stat membru de origine» înseamnă statul membru de origine astfel cum este definit în Regulamentul XXX.

34. «adresă a registrului distribuit» înseamnă adresa unui registru distribuit, astfel cum este definită în Regulamentul XXX.”;

(2)articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorității competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informațiile referitoare la rezidenții din respectivul stat membru cu privire la următoarele categorii specifice de venituri și de capital, astfel cum sunt acestea înțelese în temeiul legislației naționale a statului membru care comunică informațiile:

(a)venituri din muncă;

(b)sporuri de conducere;

(c)produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii privind schimbul de informații și de alte măsuri similare;

(d)pensii;

(e)proprietatea asupra bunurilor imobile și venituri din bunuri imobile;

(f)redevențe;

(g)venituri din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie.”

(ii)se adaugă următorul paragraf:

„Pentru perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026, statele membre includ în comunicarea informațiilor menționate la primul paragraf numărul de identificare fiscală (NIF) al rezidenților emis de statul membru de rezidență.”;

(b)la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre comunică autorității competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, informații cu privire la toate categoriile de venituri și de capital menționate la alineatul (1) primul paragraf, referitoare la rezidenții celuilalt stat membru. Aceste informații vizează perioade impozabile începând cu 1 ianuarie 2026.”;

(c)alineatul (7a) se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre garantează faptul că entitățile și conturile care urmează să fie considerate Instituții Financiare Nonraportoare și, respectiv, Conturi Excluse îndeplinesc toate cerințele enumerate în subsecțiunea B punctul 1 litera (c) și în subsecțiunea C punctul 17 litera (g) din secțiunea VIII a anexei I și, în special, că statutul de Instituție Financiară Nonraportoare al unei Instituții Financiare sau statutul de Cont Exclus al unui cont nu aduce atingere obiectivelor prezentei directive.”;

(3)articolul 8a se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Autoritatea competentă a unui stat membru în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră pentru o persoană cu disponibilități financiare ridicate după data de 31 decembrie 2023 comunică, prin schimb automat, informații cu privire la acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, cu limitarea cazurilor prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21.”;

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21, autoritatea competentă a unui stat membru comunică de asemenea autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei, cu limitarea cazurilor prevăzute la prezentul articol alineatul (8), informații referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu cinci ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017 și cu privire la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru persoanele cu disponibilități financiare ridicate care au fost emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu cinci ani înaintea datei de 1 ianuarie 2026.”;

(ii)se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru persoanele cu disponibilități financiare ridicate sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2025, comunicarea respectivă are loc cu condiția ca acestea să fie încă valabile la 1 ianuarie 2026.”;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică și se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepția cazului în care cel puțin una dintre aceste persoane fizice este o persoană cu disponibilități financiare ridicate.”;

(d)alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(i)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) identitatea persoanei, alta decât o persoană fizică care nu este o persoană cu disponibilități financiare ridicate, și, dacă este cazul, a grupului de persoane din care aceasta face parte;”;

(ii)litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

„(k) identificarea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică care nu este o persoană cu disponibilități financiare ridicate, din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind prețul de transfer (indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate);”;

(4)la articolul 8ab alineatul (14), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) un rezumat al conținutului modalității transfrontaliere care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscută de obicei, dacă aceasta există, și o descriere generală a modalităților relevante și a oricăror alte informații care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;”;

(5)la articolul 8ac alineatul (2) se adaugă litera (m), după cum urmează:

„(m) în cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare se bazează pe confirmarea directă a identității și a rezidenței «Vânzătorului» prin intermediul unui «Serviciu de identificare» pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Vânzătorului, numele, identificatorul Serviciului de identificare și statul membru emitent; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice informațiile menționate la literele (c)-(g).”;

(6)Se introduce următorul articol:

„Articolul 8ad
Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații raportate de Furnizorii de servicii de criptoactive raportori

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de servicii de criptoactive raportori să îndeplinească procedura de diligență fiscală și să îndeplinească cerințele de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa VI. De asemenea, fiecare stat membru asigură punerea în aplicare efectivă și respectarea acestor măsuri în conformitate cu secțiunea V din anexa VI.

(2) Autoritatea competentă a unui stat membru în care are loc raportarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol comunică informațiile precizate la alineatul (3) din prezentul articol, prin intermediul unui schimb automat și în termenul stabilit la alineatul (5) din prezentul articol, către autoritățile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalitățile practice adoptate în temeiul articolului 21.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru comunică următoarele informații cu privire la fiecare Utilizator de criptoactive care face obiectul raportării:

(a)numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și, în cazul unei persoane fizice, data și locul nașterii fiecărui Utilizator care face obiectul raportării, iar în cazul oricărei Entități care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunea III din anexa VI, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entității, precum și numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul asupra Entității;

(b)numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) și, dacă este disponibil, numărul individual de identificare menționat la alineatul (7) și Identificatorul global al entității juridice ale Furnizorului de servicii de criptoactive raportor;

(c)pentru fiecare Criptoactiv care face obiectul raportării și cu care Utilizatorul de criptoactive care face obiectul raportării a efectuat Tranzacții care fac obiectul raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, dacă este cazul:

(a)denumirea completă a Criptoactivului care face obiectul raportării;

(b)suma brută agregată plătită, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor contra Monedă fiduciară;

(c)suma brută agregată încasată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor contra Monedă fiduciară;

(d)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

(e)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

(f)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții de plată de retail care fac obiectul raportării;

(g)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, în cazul acelor Transferuri către Utilizatorul care face obiectul raportării care nu intră sub incidența literelor (b) și (d);

(h)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, în cazul acelor Transferuri din partea Utilizatorului care face obiectul raportării care nu intră sub incidența literelor (c), (e) și (f); și

(i)valoarea justă de piață agregată, precum și numărul de unități de valoare de Transferuri efectuate de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor către adresele registrelor distribuite, astfel cum sunt definite în Regulamentul XXX, despre care nu se știe că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituție financiară.

În sensul subpunctelor (b) și (c) de la prezenta literă, suma plătită sau încasată se raportează în Moneda fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe Monede fiduciare, sumele se raportează într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de servicii de criptoactive raportor. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor poate aplica orice metodă de conversie utilizată la momentul tranzacției (tranzacțiilor) pentru a converti sumele respective într-o singură Monedă fiduciară stabilită de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor.

În sensul subpunctelor (d)-(h) de la prezenta literă, valoarea justă de piață se determină și se raportează într-o singură Monedă fiduciară, evaluată la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de servicii de criptoactive raportor.

În cadrul informațiilor raportate se specifică Moneda fiduciară în care este raportată fiecare sumă.

(4) Pentru a facilita schimbul de informații menționate la alineatul (3) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, măsurile practice necesare, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informațiilor prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip prevăzut la articolul 20 alineatul (5).

(5) Comunicarea în temeiul alineatului (3) din prezentul articol se efectuează prin intermediul formularului standard computerizat menționat la articolul 20 alineatul (5), în termen de două luni de la încheierea anului calendaristic aferent cerințelor de raportare aplicabile Furnizorilor de servicii de criptoactive raportori. Primele informații se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2027.

(6) Fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesar să se raporteze informațiile referitoare la un Utilizator de criptoactive în cazul în care Furnizorul de servicii de criptoactive raportor a obținut asigurări adecvate cu privire la faptul că un alt Furnizor de servicii de criptoactive raportor îndeplinește toate cerințele de raportare prevăzute la prezentul articol în ceea ce privește Utilizatorul de criptoactive respectiv.

(7) Pentru a asigura respectarea cerințelor de raportare menționate la alineatul (1) din prezentul articol, fiecare stat membru stabilește normele necesare pentru a impune unui Operator de criptoactive să se înregistreze în Uniune. Autoritatea competentă a statului membru de înregistrare alocă respectivului Operator de criptoactive un număr individual de identificare.

Statele membre stabilesc normele în temeiul cărora un Operator de criptoactive poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru în conformitate cu normele prevăzute în secțiunea V subsecțiunea F din anexa VI.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune ca unui Operator de criptoactive a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu secțiunea V subsecțiunea F punctul 7 din anexa VI să i se permită reînregistrarea numai cu condiția să furnizeze autorităților statului membru în cauză dovada respectării sancțiunilor impuse, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25a, și o garanție adecvată privind angajamentul său de a respecta cerințele de raportare din Uniune, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită restantă.

(8) Alineatul (7) nu se aplică Furnizorilor de servicii de criptoactive în sensul secțiunii IV subsecțiunea B punctul 1 din anexa VI.

(9) Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, modalitățile practice și tehnice necesare pentru înregistrarea și identificarea Operatorului de criptoactive. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).

(10) Până la 31 decembrie 2026, Comisia întocmește un registru central în care se înregistrează informațiile care trebuie notificate și comunicate în conformitate cu secțiunea V subsecțiunea F punctul 2 din anexa VI. Registrul central respectiv este pus la dispoziția autorităților competente din toate statele membre. Atunci când Comisia prelucrează date cu caracter personal în scopurile prezentei directive, se consideră că aceasta prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorilor și are obligația de a respecta cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1725 pentru persoanele împuternicite de operatori. Prelucrarea este reglementată printr-un contract în sensul articolului 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 și al articolului 29 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(11) La solicitarea motivată a oricărui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritățile competente ale statului membru în cauză și o jurisdicție din afara Uniunii corespund celor indicate în secțiunea II subsecțiunea B din anexa VI, în sensul secțiunii IV subsecțiunea F punctul 5 din anexa VI. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).

Un stat membru care solicită măsura menționată la primul paragraf trimite Comisiei o cerere motivată.

În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare pentru evaluarea cererii, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de două luni de la primirea cererii și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare. Odată ce Comisia dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare, aceasta informează statul membru solicitant în termen de o lună și transmite informațiile relevante comitetului menționat la articolul 26 alineatul (2).

Atunci când acționează din proprie inițiativă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, astfel cum se menționează la primul paragraf, numai cu privire la un acord privind stabilirea autorității competente încheiat de un stat membru cu o jurisdicție din afara Uniunii în care se prevede schimbul automat de informații privind o persoană fizică sau o Entitate care este client al unui Furnizor de servicii de criptoactive raportor în scopul efectuării Tranzacțiilor care fac obiectul raportării.

Atunci când stabilește dacă informațiile corespund tranzacțiilor care fac obiectul raportării, în sensul primului paragraf, Comisia ține seama în mod corespunzător de măsura în care regimul pe care se bazează aceste informații corespunde celui prevăzut în anexa VI, în special în ceea ce privește:

(i)definiția Furnizorului de servicii de criptoactive raportor, a Utilizatorului care face obiectul raportării și a Tranzacției care face obiectul raportării;

(ii)procedurile aplicabile în scopul identificării Utilizatorilor care fac obiectul raportării;

(iii)cerințele de raportare;

(iv)normele și procedurile administrative care trebuie instituite de către jurisdicțiile din afara Uniunii pentru a asigura punerea în aplicare efectivă și respectarea procedurii de diligență fiscală și a cerințelor de raportare prevăzute în regimul respectiv.

Procedura prevăzută la prezentul alineat se aplică și pentru a stabili că informațiile nu mai corespund informațiilor definite în secțiunea IV subsecțiunea F punctul 5 din anexa VI.

(12) Fără a aduce atingere alineatului (11) din prezentul articol, în cazul în care se stabilește că un standard internațional privind raportarea și schimbul automat de informații privind criptoactivele este un standard minim sau echivalent, nu mai este necesară stabilirea de către Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, a informațiilor care trebuie să facă obiectul schimbului automat în temeiul aplicării acestui standard și al acordului privind stabilirea autorității competente încheiat între statul membru (statele membre) în cauză și o jurisdicție din afara Uniunii. Se consideră că aceste informații corespund informațiilor care trebuie transmise în temeiul prezentei directive, cu condiția să existe un Acord efectiv privind stabilirea autorității competente încheiat între autoritățile competente din toate statele membre în cauză și jurisdicția din afara Uniunii. Dispozițiile corespunzătoare din prezentul articol și din anexa VI la prezenta directivă nu se mai aplică în astfel de scopuri.”;

(7)articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Informațiile comunicate între statele membre sub orice formă conform prezentei directive intră sub incidența secretului profesional și se bucură de protecția conferită informațiilor de acest tip în temeiul legislației naționale a statului membru care le primește. Astfel de informații pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea și aplicarea legislației naționale a statelor membre referitoare la taxele și impozitele menționate la articolul 2, precum și la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale și la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.”;

(b)alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Informațiile și documentele primite conform prezentei directive pot fi utilizate în alte scopuri decât cele menționate la alineatul (1), cu permisiunea autorității competente a statului membru care comunică informații conform prezentei directive și numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislației statului membru al autorității competente care primește informațiile.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorităților competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu legislația sa națională, o listă cu informațiile și documentele care pot fi utilizate în alte scopuri decât cele menționate la alineatul (1). Autoritatea competentă care primește informații poate utiliza informațiile și documentele primite fără permisiunea menționată la primul paragraf pentru oricare dintre scopurile enumerate de statul membru care comunică informațiile.

Lista informațiilor și a documentelor care pot fi utilizate în alte scopuri decât cele menționate la alineatul (1) și care este menționată la alineatul (2) se pune la dispoziția publicului de către autoritatea competentă a fiecărui stat membru.

Autoritatea competentă care primește informațiile poate, de asemenea, să utilizeze informațiile respective fără permisiunea menționată la primul paragraf în orice scop care face obiectul unui act întemeiat pe articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și să le comunice în acest scop autorității competente responsabile cu măsurile restrictive din statul membru în cauză.

3. Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informațiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile menționate la alineatul (1), autorității competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiția ca această transmisie să respecte normele și procedurile prevăzute de prezenta directivă. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informațiile cu privire la intenția sa de a împărtăși informațiile respective unui stat membru terț. Statul membru din care provin informațiile se poate opune împărtășirii informațiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care dorește să împărtășească informațiile.”;

(c)se adaugă alineatul (7), cu următorul text:

„(7) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru instituie un mecanism eficace pentru a asigura evaluarea datelor obținute în urma raportării sau a schimbului de informații prevăzute la articolele 8-8ad în domeniul de aplicare al prezentei directive.”;

(8)la articolul 20, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Comisia, acționând în numele autorităților competente din statele membre, adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formulare standard computerizate, inclusiv regimul lingvistic aferent, în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2), în următoarele cazuri:

(a) pentru schimbul automat de informații privind deciziile anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer, în conformitate cu articolul 8a, înainte de 1 ianuarie 2017;

(b) pentru schimbul automat de informații privind modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării, în conformitate cu articolul 8ab, înainte de 30 iunie 2019;

(c) pentru schimbul automat de informații privind Criptoactivele care fac obiectul raportării, în conformitate cu articolul 8ad, înainte de 1 ianuarie 2026.

Aceste formulare standard nu conțin mai mult decât componentele pentru schimbul de informații enumerate la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8ab alineatul (14) și la articolul 8ad alineatul (3) și alte câmpuri conexe care sunt legate de aceste componente și care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor respective ale articolelor 8a, 8ab și, respectiv, 8ad.

Regimul lingvistic menționat la primul paragraf nu împiedică statele membre să comunice informațiile menționate la articolele 8a, 8ab și 8ad în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Cu toate acestea, este posibil ca regimul lingvistic respectiv să prevadă transmiterea elementelor esențiale ale informațiilor și într-o altă limbă oficială a Uniunii.”;

(9)Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)se introduce următorul alineat (5a):

„(5a) Până la 31 decembrie 2025, Comisia, acționând în numele statelor membre, dezvoltă și dotează cu sprijin tehnic și logistic un registru central securizat destinat statelor membre privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, în care se înregistrează informațiile care urmează să fie comunicate în cadrul articolului 8ad alineatele (2) și (3) în vederea efectuării schimbului automat prevăzut la alineatele respective.

Autoritățile competente ale tuturor statelor membre au acces la informațiile înregistrate în respectivul registru. Comisia are, la rândul ei, acces la informațiile înregistrate în respectivul registru în scopul respectării obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei directive, însă cu limitările prevăzute la articolul 8a alineatul (8), la articolul 8ab alineatul (17) și la articolul 8ad alineatul (8). Comisia adoptă modalitățile practice necesare în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).

Până când respectivul registru central securizat devine operațional, schimbul automat menționat la articolul 8a alineatele (1) și (2), la articolul 8ab alineatele (13), (14) și (16) și la articolul 8ad alineatele (2), (3) și (8) se realizează în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și cu modalitățile practice aplicabile.”;

(b)se adaugă următorul alineat (8):

„(8) Comisia, acționând în numele statelor membre, elaborează și pune la dispoziția statelor membre un instrument care să permită verificarea electronică și automată a corectitudinii numerelor de identificare fiscală (NIF) furnizate de o entitate raportoare sau de un contribuabil în scopul schimbului automat de informații.”;

(10)la articolul 22 se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„(3) Statele membre păstrează evidențele informațiilor primite prin intermediul schimbului automat de informații în temeiul articolelor 8-8ad pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru a atinge obiectivele prezentei directive, dar care în niciun caz nu este mai scurtă de cinci ani de la data primirii lor.

(4) Statele membre se asigură că unei entități raportoare i se permite să obțină confirmarea prin mijloace electronice a valabilității informațiilor referitoare la numărul de identificare fiscală al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informații în temeiul articolelor 8-8ad. Confirmarea informațiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2) și la articolul 8ad alineatul (3) litera (c).”;

(11)la articolul 23, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Statele membre transmit Comisiei o evaluare anuală a eficacității schimbului automat de informații prevăzut la articolele 8-8ad, precum și rezultatele practice obținute. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formularul și condițiile de comunicare a evaluării anuale respective. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).”;

(12)articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Instituțiile Financiare Raportoare, intermediarii, Operatorii de platforme care au obligația de raportare, Furnizorii de servicii de criptoactive raportori și autoritățile competente ale statelor membre sunt considerați operatori de date care acționează individual sau în comun. Atunci când Comisia prelucrează date cu caracter personal în scopurile prezentei directive, se consideră că aceasta prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorilor și are obligația de a respecta cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1725 pentru persoanele împuternicite de operatori. Prelucrarea este reglementată printr-un contract în sensul articolului 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 și al articolului 29 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725.”;

(b)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prin excepție de la alineatul (1), fiecare stat membru se asigură că fiecare dintre Instituțiile Financiare Raportoare, intermediarii, Operatorii de platforme care au obligația de raportare sau, după caz, Furnizorii de servicii de criptoactive raportori care se află în jurisdicția sa:

(a)informează fiecare persoană vizată că informațiile care o privesc vor fi colectate și transferate în conformitate cu prezenta directivă; și

(b)comunică fiecărei persoane vizate toate informațiile pe care aceasta are dreptul să le primească de la operatorul de date, în timp util, astfel încât persoana respectivă să aibă suficient timp să își exercite drepturile la protecția datelor și, în orice caz, înainte de raportarea informațiilor.”;

(13)articolul 25a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25a
Sancțiuni și alte măsuri de asigurare a conformității

(1) Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și în ceea ce privește articolul 8 alineatul (3a) și articolele 8aa-8ad și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile și măsurile de asigurare a conformității prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(2) Statele membre se asigură că, în cazul în care sancțiunile și măsurile de asigurare a conformității se pot aplica persoanelor juridice în cazul nerespectării dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive, acestea se aplică și membrilor organului de conducere și altor persoane fizice care, în temeiul legislației naționale, sunt responsabile pentru neconformitate în conformitate cu legislația națională.

Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru nerespectarea dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive de către orice persoană care acționează individual sau ca parte a unui organ al persoanei juridice respective și care deține o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice respective. Oricare dintre următoarele situații indică existența unei funcții de conducere în cadrul persoanei juridice:

(a)competența de a reprezenta persoana juridică;

(b)competența de a lua decizii în numele persoanei juridice;

(c)competența de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.

(3) În cazul neraportării după două atenționări administrative sau în cazul în care informațiile furnizate conțin date incomplete, incorecte sau false care reprezintă mai mult de 25 % din informațiile care ar fi trebuit raportate în conformitate cu informațiile prevăzute în secțiunea II subsecțiunea B din anexa VI, statele membre se asigură că sancțiunile care pot fi aplicate includ cel puțin următoarele sancțiuni pecuniare minime:

(a)în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate pentru a asigura conformitatea cu articolul 8 alineatul (3a), sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 50 000 EUR atunci când cifra de afaceri anuală a Instituției Financiare Raportoare este mai mică de 6 milioane EUR și de 150 000 EUR în cazul în care cifra de afaceri este de cel puțin 6 milioane EUR;

(b)în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate pentru a asigura conformitatea cu articolul 8aa, sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 500 000 EUR;

(c)în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate pentru a asigura conformitatea cu articolul 8ab, sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 50 000 EUR atunci când cifra de afaceri anuală a intermediarului sau a contribuabilului relevant este mai mică de 6 milioane EUR și de 150 000 EUR în cazul în care cifra de afaceri este de cel puțin 6 milioane EUR; sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 20 000 EUR atunci când intermediarul sau contribuabilul relevant este persoană fizică;

(d)în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate pentru a asigura conformitatea cu articolul 8ac, sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 50 000 EUR atunci când cifra de afaceri anuală a Operatorului de platformă care are obligația de raportare este mai mică de 6 milioane EUR și de 150 000 EUR în cazul în care cifra de afaceri este de cel puțin 6 milioane EUR; sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 20 000 EUR atunci când Operatorul de platformă care are obligația raportării este persoană fizică;

(e)în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate pentru a asigura conformitatea cu articolul 8ad, sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 50 000 EUR atunci când cifra de afaceri anuală a Furnizorului de servicii de criptoactive raportor este mai mică de 6 milioane EUR și de 150 000 EUR în cazul în care cifra de afaceri este de cel puțin 6 milioane EUR; sancțiunea pecuniară minimă este de cel puțin 20 000 EUR atunci când Furnizorul de servicii de criptoactive raportor este persoană fizică.

Comisia evaluează adecvarea sumelor prevăzute la litera (d) din prezentul alineat în raportul menționat la articolul 27 alineatul (1).

Statele membre a căror monedă nu este euro aplică valoarea echivalentă în moneda națională la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Sancțiunile pecuniare minime identificate la alineatul (3) se aplică fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili sancțiuni diferite sau alte măsuri de asigurare a conformității pentru orice alte încălcări ale dispozițiilor naționale care nu sunt definite în prezenta directivă.

(4) Statele membre indică dacă sancțiunile prevăzute în legislația națională se aplică în raport cu cazurile de încălcare individuale sau pe bază cumulativă. Sancțiunile minime prevăzute la alineatul (3) se aplică cumulativ.

(5) Statele membre stabilesc sancțiuni pentru o autocertificare falsă, astfel cum se menționează în secțiunea I din anexa I și în secțiunea III din anexa VI la prezenta directivă.

(6) Atunci când impun sancțiuni și alte măsuri de asigurare a conformității, autoritățile competente cooperează îndeaproape între ele și cu alte autorități competente relevante, după caz, și își coordonează acțiunile, după caz, atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.”;

(14)la articolul 27, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre monitorizează și evaluează, în ceea ce privește jurisdicția lor, eficacitatea cooperării administrative în conformitate cu prezenta directivă în scopul combaterii evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale și comunică anual Comisiei rezultatele evaluării lor.”;

(15)se introduce următorul articol 27c:

„Articolul 27c
Raportarea NIF

Pentru perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026, statele membre se asigură că numărul de identificare fiscală al persoanelor fizice sau al entităților raportate, emis de statul membru de rezidență, este inclus în comunicarea informațiilor menționate la articolul 8 alineatele (1) și (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2) și la articolul 8ad alineatul (3). NIF se furnizează chiar și în cazul în care nu este prevăzut în mod expres de articolele respective.

Statele membre se asigură, de asemenea, că NIF al persoanelor sau entităților raportate este comunicat obligatoriu de către entitatea raportoare, chiar dacă nu este prevăzut în anexa I, anexa III, anexa V sau anexa VI.”;

(16)anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă;

(17)anexa V se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă;

(18)se adaugă anexa VI, al cărei text este precizat în anexa III la prezenta directivă.

Articolul 2

1.Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2025 cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 ianuarie 2026.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre adoptă și publică, până la 1 ianuarie 2024, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (5) din prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 ianuarie 2025.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

3.Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2027, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (10) din prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 ianuarie 2028.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

4.Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei 

X o acțiune nouă 

◻ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 33  

◻ prelungirea unei acțiuni existente 

◻ o fuziune sau o redirecționare a uneia sau a mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

◻ durată limitată

–◻    în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻    Impact financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

X durată nelimitată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 34   

X Gestiune directă asigurată de Comisie

–◻ prin intermediul departamentelor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–◻    prin intermediul agențiilor executive

◻ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului European de Investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care primesc garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

A se preciza frecvența și condițiile aferente monitorizării și raportării.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale 

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☒    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

DG: TAXUD			2023	2024	2025	2026	2027	2028	TOTAL
• Credite operaționale
Linia bugetară 40  14.030100	Angajamente	(1a)	0,400	0,870	0,450	0,270	0,170	0,170	2,330
	Plăți	(2a)		0,400	0,870	0,450	0,270	0,170	2,160
Linia bugetară	Angajamente	(1b)
	Plăți	(2b)
Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice 41
Linia bugetară		(3)
TOTAL credite  pentru DG TAXUD	Angajamente	=1a+1b +3	0,400	0,870	0,450	0,270	0,170	0,170	2,330
	Plăți	=2a+2b +3		0,400	0,870	0,450	0,270	0,170	2,160

Această secțiune ar trebui completată utilizând „datele bugetare cu caracter administrativ” care trebuie introduse mai întâi în anexa la fișa financiară legislativă (anexa V la normele interne), încărcată în DECIDE pentru consultarea interservicii.

milioane EUR (cu trei zecimale)

TOTAL credite  în cadrul RUBRICII 7  din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

0,122

0,161

0,159

0,065

0,017

0,524

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

În afara RUBRICII 7 44   din cadrul financiar multianual
Resurse umane
Alte cheltuieli   cu caracter administrativ
Subtotal   în afara RUBRICII 7  din cadrul financiar multianual

TOTAL

0,122

0,161

0,159

0,065

0,017

0,524

Necesarul de credite pentru resursele umane și alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele DG-ului care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

–    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM)

–◻    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM.

–◻    necesită revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–    nu prevede cofinanțare din partea terților

–◻    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–☒    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

asupra resurselor proprii

asupra altor venituri

vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

(1)    Comisia Europeană, Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024, O Uniune mai ambițioasă, https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/62e534f4-62c1-11ea-b735-01aa75ed71a1 .

(2)    COM(2020) 312 final.

(3)    Documentul 13350/20, FISC 226.

(4)    Documentul 14651/21, FISC 227.

(5)    JO C, C/347, 9.9.2022, p. 211.

(6)    https://www.oecd.org/tax/exchange-of-tax-information/oecd-presents-new-transparency-framework-for-crypto-assets-to-g20.htm.

(7)    http://www.g20.utoronto.ca/2022/G20%20Bali%20Leaders-%20Declaration,%2015-16%20November%202022.pdf.

(8)    Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE.

(9)    Raportul special nr. 03/2021: Schimbul de informații fiscale în UE: o fundație solidă, fisuri în punerea în aplicare.

(10)    Parlamentul European. (2021). Rezoluția Parlamentului European din 16 septembrie 2021 referitoare la punerea în aplicare a cerințelor UE privind schimbul de informații fiscale: progrese, lecții învățate și obstacole care trebuie depășite, accesată la adresa: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0392_RO.pdf .

(11)    Curtea de Conturi Europeană. (2021). Schimbul de informații fiscale în UE: o fundație solidă, fisuri în punerea în aplicare. Schimburile de informații au crescut, dar unele informații continuă să nu fie raportate. Paginile 33-34, accesate la adresa: https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR21_03/SR_Exchange_tax_inform_RO.pdf .

(12)    Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 359, 16.12.2014, p. 1).

(13)    Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 332, 18.12.2015, p. 1).

(14)    Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 146, 3.6.2016, p. 8).

(15)    Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor (JO L 342, 16.12.2016, p. 1).

(16)    Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).

(17)    Directiva (UE) 2021/514 a Consiliului din 22 martie 2021 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (JO L 104, 25.3.2021, p. 1).

(18)    Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(19)    https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2021-0193_RO.pdf.

(20)    De exemplu, prin includerea unor noi categorii de venituri și de capital, a deciziilor pentru persoanele cu disponibilități financiare ridicate, a monedei electronice și a criptoactivelor, a unor dispoziții privind utilizarea informațiilor comunicate etc.

(21)    Venituri din muncă, remunerații și alte beneficii plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora, produse de asigurări de viață neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii privind schimbul de informații și alte măsuri similare, pensii, proprietatea asupra bunurilor imobile și venituri din bunuri imobile, precum și redevențe.

(22)    Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(23)    Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(24)    Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(25)    Documentul 14651/21, FISC 227, Raportul ECOFIN către Consiliul European cu privire la chestiuni fiscale.

(26)    https://www.oecd.org/tax/exchange-of-tax-information/crypto-asset-reporting-framework-and-amendments-to-the-common-reporting-standard.pdf.

(27)    Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 064, 11.3.2011, p. 1).

(28)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(29)    Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(30)    Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(31)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(32)    Explicații detaliate privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: https://myintracomm.ec.europa.eu/budgweb/EN/man/budgmanag/Pages/budgmanag.aspx .

(33)    Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(34)    Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri, JO L 292, 15.11.1996, p. 2.

(35)    Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(36)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(37)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(38)    În conformitate cu nomenclatura bugetară oficială.

(39)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(40)    Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(41)    Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”.

(42)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(43)    AC = agent contractual; AL = agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(44)    Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(45)    Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(46)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.12.2022

COM(2022) 707 final

ANEXE

la

Propunerea de directivă a Consiliului

de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

{SEC(2022) 438 final} - {SWD(2022) 400 final} - {SWD(2022) 401 final} - {SWD(2022) 402 final}

ANEXA I

Anexa I se modifică după cum urmează:

1. secțiunea I se modifică după cum urmează:

(a)subsecțiunea A se modifică după cum urmează:

(i)paragraful introductiv și punctele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

„A. Sub rezerva dispozițiilor din subsecțiunile C-G, fiecare Instituție Financiară Raportoare raportează autorității competente din statul său membru.

(1)Se raportează următoarele informații cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării al respectivelor Instituții Financiare Raportoare:

(a)numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face obiectul raportării, care este Titular de cont al respectivului cont și informația dacă Titularul de cont a furnizat o autocertificare valabilă;

(b)în cazul unei Entități care este Titular de cont și care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală în conformitate cu secțiunile V, VI și VII, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entității, precum și numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul asupra Entității și informația dacă a fost furnizată o autocertificare valabilă pentru fiecare Persoană care face obiectul raportării;

(c)informația dacă contul este un cont comun, precizându-se numărul de Titulari de cont comuni;

(2)numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont), tipul de cont și informația dacă contul este un Cont Preexistent sau un Cont Nou;”;

(ii)se introduce următorul punct 6a:

„6a. în cazul oricărei Participații în capitalurile proprii deținute într-o Entitate de Investiții care este o construcție juridică, rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) Persoana care face obiectul raportării este un deținător de Participații în capitalurile proprii; și”

(b)subsecțiunea C se modifică după cum urmează:

„C. Fără a aduce atingere punctului 1 din subsecțiunea A, cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării care este un Cont Preexistent, nu este obligatorie raportarea NIF sau a datei nașterii în cazul în care acestea nu figurează în registrele Instituției Financiare Raportoare și nu există o altă cerință care să impună respectivei Instituții Financiare Raportoare să colecteze aceste informații în temeiul dreptului intern sau al oricărui instrument juridic al Uniunii. Cu toate acestea, o Instituție Financiară Raportoare are obligația să depună eforturi rezonabile pentru a obține NIF și data nașterii în ceea ce privește Conturile Preexistente până la sfârșitul celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care respectivele Conturi Preexistente au fost identificate drept Conturi care fac obiectul raportării și ori de câte ori este necesară actualizarea informațiilor referitoare la Contul Preexistent în temeiul Procedurilor AML/KYC naționale.”;

(c)se adaugă următoarea subsecțiune F:

„F. Fără a aduce atingere subsecțiunii A punctul 5 litera (b) și cu excepția cazului în care Instituția Financiară Raportoare decide altfel cu privire la orice grup de conturi identificat în mod clar, raportarea încasărilor brute din vânzarea sau răscumpărarea unui Activ Financiar nu este obligatorie, cu condiția ca încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea Activului Financiar respectiv să fie raportate de Instituția Financiară Raportoare în conformitate cu articolul 8ad.”

(1)în secțiunea VI, punctul 2 litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) Să stabilească Persoanele care exercită controlul asupra unui Titular de cont. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul asupra unui Titular de cont, o Instituție Financiară Raportoare se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC, cu condiția ca aceste proceduri să fie conforme cu Directiva (UE) 2015/849. În cazul în care Instituția Financiară Raportoare nu are obligația legală de a aplica Proceduri AML/KYC care sunt conforme cu Directiva (UE) 2015/849, aceasta aplică proceduri similare în esență în scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul.”

(2)în secțiunea VII se introduce următoarea subsecțiune:

„AA. Lipsa temporară a autocertificării. În circumstanțe excepționale în care o Instituție Financiară Raportoare nu poate obține o autocertificare în ceea ce privește un Cont Nou în timp util pentru a-și îndeplini obligațiile de diligență fiscală și de raportare cu privire la perioada de raportare în care a fost deschis contul, Instituția Financiară Raportoare aplică procedurile de diligență fiscală pentru Conturile Preexistente, până la obținerea și validarea unei astfel de autocertificări.”

(3)secțiunea VIII se modifică după cum urmează:

(a)punctele 5, 6 și 7 din subsecțiunea A se înlocuiesc cu următorul text:

„5.    Termenul «Instituție Depozitară» înseamnă orice Entitate care:

(a)atrage depozite în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare; sau

(b)deține Monedă electronică, Tokenuri asimilate Monedelor electronice sau Monede digitale emise de Bănci centrale în beneficiul clienților.

6.    Termenul «Entitate de Investiții» înseamnă orice Entitate:

(a)care desfășoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activități sau operațiuni pentru sau în numele unui client:

(i)tranzacții cu instrumente de piață monetară (cecuri, bonuri de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente în materie de schimb valutar, rata dobânzii și indici bursieri; titluri de valoare transferabile; sau tranzacții la termen cu mărfuri;

(ii)administrarea individuală și colectivă a portofoliului; sau

(iii)care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării în numele altor persoane; sau

(b)al cărei venit brut provine în principal din activități de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac obiectul raportării, în cazul în care Entitatea este administrată de către o altă Entitate care este o Instituție Depozitară, o Instituție de Custodie, o Companie de asigurări specificată sau o Entitate de Investiții, astfel cum sunt prevăzute la subsecțiunea A punctul 6 litera (a).

Se consideră că o Entitate desfășoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activitățile menționate la subsecțiunea A punctul 6 litera (a), sau venitul brut al unei Entități este atribuibil în principal activităților de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac obiectul raportării în sensul subsecțiunii A punctul 6 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entității atribuibil activităților relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat. În sensul subsecțiunii A punctul 6 litera (a) subpunctul (iii), expresia «care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează tranzacții de schimb pentru clienți sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiții» nu include o Entitate care este o ENFS activă, întrucât Entitatea respectivă îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute în subsecțiunea D punctul 8 literele (d)-(g).

Prezentul punct se interpretează într-o manieră consecventă cu limbajul similar utilizat în definiția termenului «Instituție Financiară» din Directiva (UE) 2015/849.

7.    Termenul «Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acțiuni în cadrul capitalului unei societăți comerciale; participații în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deținut de mulți asociați sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligațiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acțiuni, swap pe indici bursieri și acorduri similare), un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opțiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv care face obiectul raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.”

(b)la subsecțiunea A se adaugă următoarele puncte:

„9.    Termenul «Monedă electronică» înseamnă monedă electronică, astfel cum este definită în Directiva 2009/110/CE. În sensul prezentei directive, termenul «Monedă electronică» nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucțiunile clientului. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfășurării normale a activității Entității care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucțiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucțiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

10.    Termenul «Token asimilat Monedei electronice» înseamnă un token asimilat monedei electronice, astfel cum este definit în Regulamentul XXX.

11.    Termenul «Monedă fiduciară» înseamnă moneda oficială a unei jurisdicții, emisă de o jurisdicție sau de o Bancă centrală sau de o autoritate monetară desemnată de o jurisdicție, reprezentată de bancnote sau monede fizice sau de monede în diferite forme digitale, printre care rezerve bancare, moneda băncii comerciale, produse de monedă electronică și Monedele digitale emise de Banca centrală.

12.    Termenul «Monedă digitală emisă de Banca centrală» înseamnă orice Monedă fiduciară digitală emisă de o Bancă centrală sau de o altă autoritate monetară.

13.    Termenul «Criptoactiv» înseamnă criptoactiv, astfel cum este definit în Regulamentul XXX.

14.    Termenul «Criptoactiv care face obiectul raportării» înseamnă orice Criptoactiv care nu este o Monedă digitală emisă de Banca centrală, o Monedă electronică, un Token asimilat Monedei electronice sau orice Criptoactiv pentru care Furnizorul de servicii de criptoactive raportor a stabilit în mod corespunzător că nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții.

15.    Termenul «Tranzacție de Schimb» înseamnă orice:

(a)schimb între Criptoactive care fac obiectul raportării și Monede fiduciare;

(b)schimb între una sau mai multe forme de Criptoactive care fac obiectul raportării.

(c)la subsecțiunea B punctul 1, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„1.    Termenul «Instituție Financiară Nonraportoare» înseamnă orice Instituție Financiară care este:

(a)o Entitate guvernamentală, o Organizație internațională sau o Bancă centrală, în afară de situațiile care: 

(i)se referă la o plată care derivă dintr-o obligație care incumbă în legătură cu o activitate Financiară comercială de tipul celor desfășurate de o Companie de asigurări specificată, de o Instituție de custodie sau de o Instituție depozitară; sau

(ii)se referă la activitatea de menținere a Monedei digitale emise de Banca centrală pentru Titularii de cont care nu sunt Instituții Financiare, Entități guvernamentale, Organizații internaționale sau Bănci Centrale.

(d)la subsecțiunea C, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.    Termenul «Cont de Depozit» include orice cont comercial, de debit, de economii, la termen, de consemnațiuni sau un cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o Instituție Depozitară. Un Cont de Depozit include, de asemenea:

(a)o sumă deținută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiții cu garanție sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular;

(b)un cont sau un cont noțional care reprezintă toate Monedele electronice sau toate Tokenurile asimilate Monedelor electronice deținute în beneficiul unui client; și

(c)un cont în care se dețin una sau mai multe Monede digitale emise de Banca centrală în beneficiul unui client.

(e)la subsecțiunea C, punctele 9 și 10 se înlocuiesc cu următorul text:

„9.    Termenul «Cont Preexistent» înseamnă:

(a)un Cont Financiar administrat de o Instituție Financiară Raportoare începând cu data de 31 decembrie 2015 sau, în cazul în care contul este considerat drept Cont Financiar exclusiv în temeiul modificărilor Directivei 2011/16/UE, începând cu data de 1 ianuarie 2024;

(b)orice Cont Financiar al unui Titular de cont, indiferent de data la care a fost deschis respectivul Cont Financiar, în cazul în care:

(i)Titularul de cont deține, de asemenea, la Instituția Financiară Raportoare (sau la o Entitate afiliată din același stat membru ca Instituția Financiară Raportoare) un Cont Financiar care este un Cont preexistent în conformitate cu subsecțiunea C punctul 9 litera (a);

(ii)Instituția Financiară Raportoare (și, după caz, Entitatea afiliată din același stat membru ca Instituția Financiară Raportoare) tratează atât Conturile Financiare menționate anterior, precum și orice alte Conturi Financiare ale Titularului de cont care sunt considerate drept Conturi Preexistente în temeiul literei (b), drept un singur Cont Financiar în scopul respectării standardelor în materie de cerințe privind cunoașterea clientului prevăzute la secțiunea VII subsecțiunea A, și în scopul stabilirii soldului sau a valorii oricăruia dintre Conturile Financiare atunci când aplică oricare dintre pragurile referitoare la cont;

(iii)în ceea ce privește un Cont Financiar care face obiectul Procedurilor AML/KYC, Instituția Financiară Raportoare este autorizată să respecte respectivele Proceduri AML/KYC referitor la Contul Financiar bazându-se pe Procedurile AML/KYC efectuate pentru Contul Preexistent prevăzut la subsecțiunea C punctul 9 litera (a); și

(iv)deschiderea Contului Financiar nu implică obligația de a furniza informații despre client noi, suplimentare sau modificate de către Titularul de cont, în afara celor necesare în scopul prezentei directive.

10.    Termenul «Cont Nou» înseamnă un Cont Financiar administrat de o Instituție Financiară Raportoare, deschis începând cu data de 1 ianuarie 2016 sau, în cazul în care contul este considerat drept Cont Financiar exclusiv în temeiul modificărilor Directivei 2011/16/UE, începând cu data de 1 ianuarie 2024.”

(f)la punctul 17 litera (e) se adaugă următorul subpunct:

„(v)constituirea sau majorarea capitalului unei societăți, cu condiția ca respectivul cont să îndeplinească următoarele cerințe:

–contul este utilizat exclusiv pentru depunerea capitalului care urmează să fie utilizat în scopul constituirii sau al majorării capitalului unei societăți, în conformitate cu dispozițiile legale;

–orice cuantumuri deținute în cont sunt blocate până când Instituția Financiară Raportoare obține o confirmare independentă cu privire la constituirea sau majorarea capitalului;

–contul este închis sau transformat într-un cont în numele societății după constituirea sau majorarea capitalului;

–toate rambursările rezultate ca urmare a faptului că nu a avut loc constituirea sau majorarea capitalului, excluzând taxele prestatorului de servicii și alte taxe similare, sunt efectuate exclusiv către persoanele care au contribuit cu sumele; și

–contul nu a fost creat cu mai mult de 12 luni în urmă.”

(g)la subsecțiunea C punctul 17, se introduce următoarea literă (ee):

„(ee)    un Cont de Depozit care reprezintă toate Monedele electronice și toate Tokenurile asimilate Monedelor electronice deținute în beneficiul unui client, în cazul în care soldul agregat pe o perioadă de 90 de zile la închiderea zilei sau valoarea pe parcursul oricărei perioade de 90 de zile consecutive ca medie mobilă nu a depășit 10 000 USD în nicio zi a anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate.”

(h)la subsecțiunea D, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.    Termenul «Persoană care face obiectul raportării» înseamnă o Persoană dintr-un stat membru care nu este: (i) o Entitate al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe ale titlurilor de valoare reglementate; (ii) orice Entitate care este o Entitate afiliată unei Entități prevăzute la teza (i); (iii) o Entitate guvernamentală; (iv) o Organizație internațională; (v) o Bancă centrală; sau (vi) o Instituție Financiară”.

(i)la subsecțiunea E se adaugă următorul punct 7:

„7.    Termenul «Serviciu de identificare» înseamnă un proces electronic pus gratuit de către un stat membru la dispoziția unei Instituții Financiare Raportoare, în scopul stabilirii identității și a rezidenței fiscale a unui Titular de cont sau a unei Persoane care exercită controlul.”

(4)în secțiunea IX se adaugă următorul paragraf:

„Evidențele menționate la punctul (2) din prezenta secțiune nu rămân disponibile mai mult timp decât este necesar pentru a atinge obiectivele prezentei directive, dar în niciun caz mai puțin de cinci ani.”

(5)se adaugă următoarea secțiune XI:

„Secțiunea XI

Măsuri tranzitorii

În temeiul subsecțiunii A punctul 1 litera (b) și al subsecțiunii A punctul 6a din secțiunea I, în ceea ce privește fiecare Cont care face obiectul raportării și care este administrat de o Instituție Financiară Raportoare la 1 ianuarie 2024 și pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informațiile cu privire la rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul sau un Deținător de participații în capitalurile proprii ale Entității trebuie raportate numai dacă aceste informații sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituția Financiară Raportoare.”

ANEXA II

Anexa V se modifică după cum urmează:

(1)la secțiunea I punctul C se adaugă următorul subpunct:

„10. «Serviciu de identificare» înseamnă un proces electronic pus gratuit de către un stat membru la dispoziția unui Operator de Platformă care are Obligația de Raportare, în scopul stabilirii identității și a rezidenței fiscale a unui Vânzător.”

(2)la secțiunea II punctul B, subpunctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul B subpunctele 1 și 2, Operatorul de Platformă care are Obligația de Raportare nu este obligat să colecteze informațiile menționate la punctul B subpunctul 1 literele (b)-(e) și la punctul B subpunctul 2 literele (b)-(f) în cazul în care se bazează pe confirmarea directă a identității și a rezidenței Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Vânzătorului. În cazul în care Operatorul de Platformă care are Obligația de Raportare s-a bazat pe un Serviciu de identificare pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a unui Vânzător Raportabil, vor trebui transmise numele, identificatorul Serviciului de identificare și statul membru emitent;”

(3)la secțiunea IV punctul F, formula introductivă de la subpunctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5. Statul membru de înregistrare unică elimină din registrul central un Operator de Platformă care are Obligația de Raportare în următoarele cazuri:”

ANEXA III

„ANEXA VI
PROCEDURA DE DILIGENȚĂ FISCALĂ, CERINȚE DE RAPORTARE ȘI ALTE NORME PENTRU FURNIZORII DE SERVICII DE CRIPTOACTIVE RAPORTORI

Prezenta anexă stabilește procedura de diligență fiscală, cerințele de raportare și alte norme care trebuie să fie aplicate de către Furnizorii de servicii de criptoactive raportori pentru ca statele membre să poată comunica, prin schimb automat, informațiile menționate la articolul 8ad din prezenta directivă.

Prezenta anexă stabilește, de asemenea, normele și procedurile administrative pe care trebuie să le instituie statele membre pentru a asigura atât punerea în aplicare efectivă, cât și respectarea procedurii de diligență fiscală și a cerințelor de raportare prevăzute în aceasta.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚIILE FURNIZORILOR DE SERVICII DE CRIPTOACTIVE RAPORTORI

A. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, astfel cum este definit în secțiunea IV subsecțiunea B punctul 3, face obiectul cerințelor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru dacă are calitatea de:

1.Entitate autorizată în temeiul Regulamentului XX;

2.Entitate sau persoană fizică cu rezidența fiscală într-un stat membru;

3.Entitate care: (a) este înregistrată sau organizată în temeiul legislației unui stat membru și (b) fie are personalitate juridică într-un stat membru, fie are obligația de a depune declarații fiscale sau declarații fiscale de informare la autoritățile fiscale dintr-un stat membru cu privire la veniturile Entității;

4.Entitate administrată dintr-un stat membru; sau

5.Entitate sau persoană fizică care are un loc obișnuit de desfășurare a activității într-un stat membru și care nu este Furnizor de servicii de criptoactive raportor calificat din afara Uniunii; sau

6.Entitate sau persoană fizică cu rezidența fiscală într-o jurisdicție din afara Uniunii.

B. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor face obiectul cerințelor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru în conformitate cu subsecțiunea A în ceea ce privește Tranzacțiile care fac obiectul raportării efectuate prin intermediul unei Sucursale cu sediul într-un stat membru.

C. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor care este o Entitate nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctele 3, 4 sau 5 în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în orice alt stat membru, în virtutea faptului că este rezident fiscal în statul membru respectiv.

D. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor care este o Entitate nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A subpunctele 4 sau 5 în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în orice alt stat membru, în virtutea faptului că este o Entitate care: (a) este înregistrată sau organizată în temeiul legislației statului membru respectiv și (b) fie are personalitate juridică în celălalt stat membru, fie are obligația de a depune declarații fiscale sau declarații fiscale de informare la autoritățile fiscale din celălalt stat membru cu privire la veniturile Entității.

E. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor care este o Entitate nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctul 5 în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în orice alt stat membru, în virtutea faptului că este administrat din statul membru respectiv.

F. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor care este o Entitate nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctul 6 în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în orice altă Jurisdicție calificată din afara Uniunii, în virtutea faptului că este administrat din respectiva Jurisdicție calificată din afara Uniunii.

G. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor care este o persoană fizică nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctul 5 în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în orice alt stat membru, în virtutea faptului că este rezident fiscal în statul membru respectiv.

H. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor care este o persoană fizică nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctul 6 în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în orice altă Jurisdicție calificată din afara Uniunii, în virtutea faptului că este rezident fiscal în respectiva Jurisdicție calificată din afara Uniunii.

I. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru cu privire la Tranzacțiile care fac obiectul raportării pe care le efectuează prin intermediul unei Sucursale din orice alt stat membru, în cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite de respectiva Sucursală în statul membru respectiv.

J. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctele 2, 3, 4, 5 sau 6 în cazul în care a depus o notificare într-un stat membru, într-un format specificat de statul membru, prin care se confirmă că aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în conformitate cu normele din orice alt stat membru, în temeiul unor criterii care sunt în esență similare cu subsecțiunea A punctele 2, 3, 4, 5 sau, respectiv, 6.

K. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu are obligația de a îndeplini cerințele de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III într-un stat membru de care aparține în temeiul subsecțiunii A punctul 1 în cazul în care a depus o notificare într-un stat membru, într-un format specificat de statul membru, prin care se confirmă că aceste cerințe sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de servicii de criptoactive raportor în conformitate cu normele dintr-un Acord efectiv privind stabilirea autorității competente în temeiul unei decizii de corespondență în conformitate cu articolul 8ad alineatul (11).

SECȚIUNEA II

CERINȚE DE RAPORTARE

A. Furnizorul de servicii de criptoactive raportor în sensul secțiunii I subsecțiunea A raportează autorității competente a statului membru de autorizare, de rezidență fiscală sau de înregistrare informațiile prevăzute în subsecțiunea B din prezenta secțiune până cel târziu la data de 31 ianuarie a anului următor anului calendaristic relevant sau altei perioade de raportare adecvate a Tranzacției care face obiectul raportării.

B. Pentru fiecare an calendaristic relevant sau pentru fiecare altă perioadă de raportare adecvată și sub rezerva obligațiilor Furnizorilor de servicii de criptoactive raportori din secțiunea I și a procedurilor de diligență fiscală din secțiunea III, un Furnizor de servicii de criptoactive raportor raportează următoarele informații cu privire la Utilizatorii săi de criptoactive care sunt Utilizatori care fac obiectul raportării sau care au Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării:

1.numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și, în cazul persoanelor fizice, data și locul nașterii fiecărui Utilizator care face obiectul raportării, iar în cazul oricărei Entități care, după aplicarea procedurilor de diligență fiscală prevăzute la secțiunea III, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entității, precum și numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul asupra Entității;

2.numele, adresa, numărul de identificare fiscală (NIF) și, dacă este disponibil, numărul individual de identificare și identificatorul global al entității juridice ale Furnizorului de servicii de criptoactive raportor;

3.pentru fiecare Criptoactiv care face obiectul raportării și pentru care a efectuat Tranzacții care fac obiectul raportării în cursul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate, după caz:

(a)denumirea completă a tipului de Criptoactiv care face obiectul raportării;

(b)suma brută agregată plătită, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor contra Monedă fiduciară;

(c)suma brută agregată încasată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor contra Monedă fiduciară;

(d)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul achizițiilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

(e)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării în contextul vânzărilor în schimbul altor Criptoactive care fac obiectul raportării;

(f)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții de plată de retail care fac obiectul raportării;

(g)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, în ceea ce privește Transferurile către Utilizatorul care face obiectul raportării care nu intră sub incidența subsecțiunii A punctul 3 literele (b) și (d);

(h)valoarea justă de piață agregată, numărul agregat de unități și numărul de Tranzacții care fac obiectul raportării, defalcate pe tipuri de transfer în cazul în care acestea sunt cunoscute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, în ceea ce privește Transferurile din partea Utilizatorului care face obiectul raportării care nu intră sub incidența subsecțiunii A punctul 3 literele (c), (e) și (f); și

(i)valoarea justă de piață agregată, precum și numărul agregat de unități de Transferuri efectuate de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor către adresele registrelor distribuite despre care nu se știe că ar fi asociate cu un furnizor de servicii de active virtuale sau cu o instituție financiară.

În sensul subsecțiunii B punctul 3 literele (b) și (c), suma plătită sau încasată se raportează în Moneda fiduciară în care a fost plătită sau încasată. În cazul în care sumele au fost plătite sau încasate în mai multe Monede fiduciare, sumele se raportează într-o singură monedă, convertită la momentul fiecărei Tranzacții care face obiectul raportării, într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de servicii de criptoactive raportor.

În sensul subsecțiunii B punctul 3 literele (d)-(i), valoarea justă de piață se determină și se raportează într-o singură monedă, evaluată la momentul fiecărei tranzacții care face obiectul raportării într-un mod aplicat consecvent de către Furnizorul de servicii de criptoactive raportor.

Informațiile raportate trebuie să identifice Moneda fiduciară în care este raportată fiecare sumă.

C. Informațiile enumerate la subpunctul 3 se raportează până la data de 31 ianuarie a anului calendaristic care urmează anului la care se referă informațiile. Primele informații se raportează pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026.

D. Fără a aduce atingere subsecțiunii C din prezenta secțiune, un Furnizor de servicii de criptoactive raportor în sensul secțiunii I subsecțiunea A punctul 6 nu are obligația să furnizeze informațiile prevăzute la subsecțiunea B din prezenta secțiune în ceea ce privește acele Tranzacții Calificate care fac obiectul raportării care intră sub incidența unui Acord efectiv privind stabilirea autorității competente în care se prevede deja schimbul automat de informații corespondente cu un stat membru cu privire la Utilizatorii care fac obiectul raportării rezidenți în statul membru respectiv.

SECȚIUNEA III

PROCEDURI DE DILIGENȚĂ FISCALĂ

Un Utilizator de criptoactive este considerat Utilizator care face obiectul raportării începând cu data la care este identificat ca atare în conformitate cu procedurile de diligență fiscală descrise în prezenta secțiune.

A. Proceduri de diligență fiscală pentru persoanele fizice care sunt Utilizatori de criptoactive

Se aplică următoarele proceduri pentru a stabili dacă persoana fizică care este Utilizator de criptoactive este un Utilizator care face obiectul raportării.

1.La stabilirea relației cu persoana fizică care este Utilizator de criptoactive sau, în cazul persoanelor fizice care sunt Utilizatori de criptoactive preexistenți, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor obține o autocertificare în baza căreia poate să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) persoanei fizice respective și să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informațiilor obținute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, inclusiv a oricăror documente obținute în conformitate cu Procedurile de precauție privind clientela.

2.În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la o persoană fizică care este Utilizator de criptoactive în urma căreia Furnizorul de servicii de criptoactive raportor află sau are motive să suspecteze că autocertificarea inițială este incorectă sau nu prezintă încredere, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu se poate baza pe autocertificarea inițială și trebuie să obțină o autocertificare valabilă sau o explicație rezonabilă și, după caz, documente care să justifice valabilitatea autocertificării inițiale.

B. Proceduri de diligență fiscală pentru Entitățile care sunt Utilizatori de criptoactive

Se aplică următoarele proceduri pentru a stabili dacă Entitatea care este Utilizator de criptoactive este un Utilizator care face obiectul raportării sau o Entitate, alta decât o Persoană exclusă sau o Entitate activă, cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac obiectul raportării.

1.Se stabilește dacă Entitatea care este Utilizator de criptoactive are calitatea de Persoană care face obiectul raportării.

(a)La stabilirea relației cu Entitatea care este Utilizator de criptoactive sau, în cazul Entităților care sunt Utilizatori de criptoactive preexistenți, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor obține o autocertificare în baza căreia poate să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Entității respective și să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informațiilor obținute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, inclusiv a oricăror documente obținute în conformitate cu Procedurile de precauție privind clientela. În cazul în care Entitatea care este Utilizator de criptoactive certifică faptul că nu are rezidență fiscală, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor se poate baza pe sediul conducerii efective sau pe adresa sediului principal pentru a stabili rezidența Entității care este Utilizator de criptoactive.

(b)Dacă autocertificarea indică faptul că Entitatea care este Utilizator de criptoactive este rezidentă într-un stat membru, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor trebuie să considere Entitatea care este Utilizator de criptoactive drept Utilizator care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care stabilește în mod rezonabil, pe baza autocertificării sau a informațiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că Entitatea respectivă este o Persoană exclusă.

2.Se stabilește dacă Entitatea are una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac obiectul raportării. În cazul unei Entități care este Utilizator de criptoactive fără a fi Persoană exclusă, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor determină dacă aceasta are una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care sunt Persoane care fac obiectul raportării, cu excepția cazului în care stabilește că Entitatea care este Utilizator de criptoactive este o Entitate activă, pe baza unei autocertificări din partea Entității respective.

(a)Se stabilesc persoanele care exercită controlul asupra Entității care este Utilizator de criptoactive. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul asupra unei Entități care este Utilizator de criptoactive, un Furnizor de servicii de criptoactive raportor se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu Procedurile de precauție privind clientela, cu condiția ca aceste proceduri să fie conforme Directivei (UE) 2015/849. În cazul în care Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu are obligația legală de a aplica Proceduri de precauție privind clientela conforme Directivei (UE) 2015/849, acesta aplică proceduri similare în esență în scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul.

(b)Se stabilește dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei Entități care este Utilizator de criptoactive este o Persoană care face obiectul raportării. Pentru a stabili dacă o Persoană care exercită controlul este o Persoană care face obiectul raportării, un Furnizor de servicii de criptoactive raportor se bazează pe o autocertificare din partea unei Entități care este Utilizatorul de criptoactive sau a respectivei Persoane care exercită controlul, în baza căreia poate să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Persoanei care exercită controlul și să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informațiilor obținute de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor, inclusiv a oricăror documente obținute în conformitate cu Procedurile de precauție privind clientela.

3.În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la o Entitate care este Utilizator de criptoactive sau la Persoanele care exercită controlul asupra acesteia în urma căreia Furnizorul de servicii de criptoactive raportor află sau are motive să suspecteze că autocertificarea inițială este incorectă sau nu prezintă încredere, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu se poate baza pe autocertificarea inițială și trebuie să obțină o autocertificare valabilă sau o explicație rezonabilă și, după caz, documente care să justifice valabilitatea autocertificării inițiale.

C. Cerințe privind valabilitatea autocertificărilor

1.O autocertificare furnizată de o persoană fizică care este Utilizator de criptoactive sau de o Persoană care exercită controlul este valabilă numai cu condiția să fie semnată sau confirmată în alt mod de către persoana respectivă, să fie datată cel târziu la data primirii și să conțină următoarele informații cu privire la persoana fizică având calitatea de Utilizator de criptoactive sau cu privire la Persoana care exercită controlul:

(a)prenumele și numele;

(b)adresa de rezidență;

(c)statul membru (statele membre) de rezidență fiscală;

(d)pentru fiecare Persoană care face obiectul raportării, numărul de identificare fiscală aferent fiecărui stat membru;

(e)data nașterii.

2.O autocertificare furnizată de o Entitate care este Utilizator de criptoactive este valabilă numai cu condiția să fie semnată sau confirmată în alt mod de către entitatea respectivă, să fie datată cel târziu la data primirii și să conțină următoarele informații cu privire la Entitatea care este Utilizator de criptoactive:

(a)denumirea juridică;

(b)adresa;

(c)statul membru (statele membre) de rezidență fiscală;

(d)pentru fiecare Persoană care face obiectul raportării, numărul de identificare fiscală aferent fiecărui stat membru;

(e)în cazul unei Entități care este Utilizator de criptoactive, alta decât o Entitate activă sau o Persoană exclusă, informațiile prevăzute în subsecțiunea C punctul 1 cu privire la fiecare Persoană care exercită controlul asupra Entității care este Utilizator de criptoactive, precum și rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Utilizator care face obiectul raportării este o Persoană care exercită controlul asupra Entității, dacă nu au fost deja stabilite pe baza Procedurilor de precauție privind clientela;

(f)dacă este cazul, informații cu privire la criteriile pe care le îndeplinește pentru a fi considerată o Entitate activă sau o Persoană exclusă.

3.Fără a aduce atingere subsecțiunii C punctele 1 și 2, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu are obligația să colecteze informațiile menționate la subsecțiunea C punctul 1 literele (b)-(e) și la subsecțiunea C punctul 2 literele (b)-(f) în cazul în care se bazează pe autocertificarea Utilizatorului de criptoactive prin intermediul unui Serviciu de identificare pus la dispoziție de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a Utilizatorului de criptoactive; în cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare s-a bazat pe un Serviciu de identificare pentru a stabili identitatea și rezidența fiscală a unui Utilizator de criptoactive care face obiectul raportării, va fi obligatorie precizarea numelui, a identificatorului Serviciului de identificare și a statului membru emitent.

D. Cerințe generale privind diligența fiscală

1.Un Furnizor de servicii de criptoactive raportor care este și Instituție Financiară în sensul prezentei directive se poate baza, în scopul procedurilor de diligență fiscală prevăzute în prezenta secțiune, pe procedurile de diligență fiscală finalizate în temeiul secțiunilor IV și VI din anexa I la prezenta directivă. Un Furnizor de servicii de criptoactive raportor se poate baza și pe o autocertificare deja obținută în alte scopuri fiscale, cu condiția ca respectiva autocertificare să îndeplinească cerințele de la subsecțiunea C din prezenta secțiune.

2.Un Furnizor de servicii de criptoactive raportor poate încredința unui terț îndeplinirea obligațiilor de diligență prevăzute în prezenta secțiune III, însă aceste obligații rămân în responsabilitatea Furnizorului de servicii de criptoactive raportor.

SECȚIUNEA IV

DEFINIȚIILE TERMENILOR

Următorii termeni au sensul definit în continuare:

A. Criptoactiv care face obiectul raportării

1.«Criptoactiv» înseamnă criptoactiv, astfel cum este definit în Regulamentul XXX.

2.«Monedă digitală emisă de Banca centrală» înseamnă orice Monedă fiduciară digitală emisă de o Bancă centrală sau de o altă autoritate monetară.

3.«Bancă centrală» înseamnă o instituție care este, prin lege sau prin hotărâre de guvern, autoritatea principală, în afară de guvernul propriu-zis al jurisdicției, care emite instrumente destinate să circule ca monedă. O astfel de instituție poate include un organism care este separat de guvernul jurisdicției, fie că este deținut sau nu, în totalitate sau parțial, de către jurisdicție.

4.«Criptoactiv care face obiectul raportării» înseamnă orice criptoactiv care nu este o Monedă digitală emisă de Banca centrală, o Monedă electronică, un Token asimilat Monedei electronice sau orice Criptoactiv pentru care Furnizorul de servicii de criptoactive raportor a stabilit în mod corespunzător că nu poate fi utilizat în scopuri de plată sau de investiții.

5.«Monedă electronică» înseamnă monedă electronică, astfel cum este definită în Directiva 2009/110/CE. În sensul prezentei directive, termenul «Monedă electronică» nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucțiunile clientului. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfășurării normale a activității Entității care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucțiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucțiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deținute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

6.«Token asimilat Monedei electronice» înseamnă un token asimilat monedei electronice, astfel cum este definit în Regulamentul XXX.

7.«Tehnologia registrelor distribuite (DLT)» înseamnă tehnologia registrelor distribuite sau DLT, astfel cum este definită în Regulamentul XXX.

B. Furnizor de servicii de criptoactive raportor

1.«Furnizor de servicii de criptoactive» înseamnă furnizor de servicii de criptoactive, astfel cum este definit în Regulamentul XXX.

2.«Operator de criptoactive» înseamnă un prestator de servicii de criptoactive care nu are calitatea de Furnizor de servicii de criptoactive.

3.«Furnizor de servicii de criptoactive raportor» înseamnă orice Furnizor de servicii de criptoactive și orice Operator de criptoactive care prestează unul sau mai multe Servicii de criptoactive care permit Utilizatorilor care fac obiectul raportării să efectueze o Tranzacție de schimb și care nu este un Furnizor de servicii de criptoactive raportor calificat din afara Uniunii.

4.«Servicii de criptoactive» înseamnă servicii de criptoactive, astfel cum sunt definite în Regulamentul XXX, inclusiv participații și împrumuturi.

C. Tranzacție care face obiectul raportării

1.«Tranzacție care face obiectul raportării» înseamnă orice:

(a)Tranzacție de schimb și

(b)Transfer de Criptoactive care fac obiectul raportării.

2.«Tranzacție de schimb» înseamnă orice:

(a)schimb între Criptoactive care fac obiectul raportării și Monede fiduciare și

(b)schimb între unul sau mai multe Criptoactive care fac obiectul raportării.

3.«Tranzacții calificate care fac obiectul raportării» înseamnă toate Tranzacțiile care fac obiectul raportării și care sunt vizate de schimbul automat de informații în temeiul unui Acord efectiv privind stabilirea autorității competente.

4.«Tranzacție de plată de retail care face obiectul raportării» înseamnă un Transfer de Criptoactive care fac obiectul raportării în schimbul unor bunuri sau servicii cu o valoare mai mare de 50 000 EUR.

5.«Transfer» înseamnă o tranzacție prin care se transferă un Criptoactiv care face obiectul raportării de la sau către adresa Criptoactivelor sau contul unui Utilizator de criptoactive, altul decât cel administrat de Furnizorul de servicii de criptoactive raportor în numele aceluiași Utilizator de criptoactive, în cazul în care, pe baza cunoștințelor de care dispune la momentul tranzacției, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor nu poate stabili că tranzacția este o Tranzacție de schimb.

6.«Monedă fiduciară» înseamnă moneda oficială a unei jurisdicții, emisă de o jurisdicție sau de o Bancă centrală sau de o autoritate monetară desemnată de o jurisdicție, reprezentată de bancnote sau monede fizice sau de monede în diferite forme digitale, printre care rezerve bancare sau Monedele digitale emise de Banca centrală. Termenul include, de asemenea, moneda băncii comerciale și produsele de monedă electronică (inclusiv Moneda electronică și Tokenul asimilat Monedei electronice).

D. Utilizator care face obiectul raportării

1.«Utilizator care face obiectul raportării» înseamnă un Utilizator de criptoactive care este o Persoană care face obiectul raportării rezidentă într-un stat membru.

2.«Utilizator de criptoactive» înseamnă o persoană fizică sau o Entitate care este clienta unui Furnizor de servicii de criptoactive raportor în scopul efectuării de Tranzacții care fac obiectul raportării. O persoană fizică sau o Entitate, alta decât o Instituție Financiară sau un Furnizor de servicii de criptoactive raportor, care acționează în calitate de Utilizator de criptoactive în beneficiul sau în numele unei alte persoane fizice sau al unei alte Entități în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiții sau intermediar nu este considerată drept Utilizator de criptoactive, ci cealaltă persoană fizică sau Entitate este considerată drept Utilizator de criptoactive. În cazul în care un Furnizor de servicii de criptoactive raportor prestează un serviciu prin care se efectuează Tranzacții de plată de retail care fac obiectul raportării pentru sau în numele unui comerciant, Furnizorul de servicii de criptoactive raportor consideră și clientul care este contrapartea comerciantului pentru aceste Tranzacții de plată de retail care fac obiectul raportării drept Utilizator de criptoactive în ceea ce privește respectiva tranzacție, cu condiția ca Furnizorul de servicii de criptoactive raportor să aibă obligația de a verifica identitatea acestui client în cadrul Tranzacției de plată de retail care face obiectul raportării în conformitate cu normele naționale de combatere a spălării banilor.

3.«Persoană fizică care este Utilizator de criptoactive» înseamnă un Utilizator de criptoactive care este persoană fizică.

4.«Persoană fizică care este Utilizator de criptoactive preexistent» înseamnă o persoană fizică care este Utilizator de criptoactive și care a stabilit o relație cu Furnizorul de servicii de criptoactive raportor începând cu 31 decembrie 2025.

5.«Entitate care este Utilizator de criptoactive» înseamnă un Utilizator de criptoactive care este Entitate.

6.«Entitate care este Utilizator de criptoactive preexistent» înseamnă o entitate care este Utilizator de criptoactive și care a stabilit o relație cu Furnizorul de servicii de criptoactive raportor începând cu 31 decembrie 2025

7.«Persoană care face obiectul raportării» înseamnă o Persoană dintr-un stat membru, alta decât o Persoană exclusă.

8.«Persoană dintr-un stat membru», din perspectiva fiecărui stat membru, înseamnă o Entitate sau o persoană fizică care are rezidența în orice alt stat membru în temeiul legislației fiscale din jurisdicția respectivului stat membru sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a oricărui alt stat membru. În acest sens, o Entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective.

9.«Persoane care exercită controlul» înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei Entități. În cazul unei fiducii, acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum și orice altă persoană fizică care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei, și, în cazul unei construcții juridice care nu este o fiducie, acest termen desemnează persoanele aflate în poziții echivalente sau similare. Termenul «Persoane care exercită controlul» se interpretează într-un mod compatibil cu termenul «beneficiar real», astfel cum este definit în Directiva (UE) 2015/849 în legătură cu Furnizorii de servicii de criptoactive.

10.«Entitate activă» înseamnă orice Entitate care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(a)mai puțin de 50 % din venitul brut al Entității pentru anul calendaristic precedent sau pentru altă perioadă de raportare adecvată este venit pasiv și mai puțin de 50 % din activele deținute de Entitate în cursul anului calendaristic precedent sau al altei perioade de raportare adecvate sunt active care produc sau sunt deținute pentru a produce venit pasiv;

(b)toate activitățile Entității constau, în esență, în deținerea (în totalitate sau parțial) a acțiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacții sau activități sunt diferite de activitățile unei Instituții Financiare, sau în finanțarea și prestarea de servicii respectivelor filiale. Totuși, o Entitate nu are statutul de Entitate activă dacă funcționează (sau se prezintă) drept un fond de investiții, cum ar fi un fond de investiții în societăți necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziție prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziționa sau de a finanța companii și de a deține capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiții;

(c)Entitatea nu desfășoară încă activități comerciale și nu a mai desfășurat niciodată, dar investește capital în active cu intenția de a desfășura o activitate comercială, alta decât cea a unei Instituții Financiare, cu condiția ca Entitatea să nu se califice pentru această excepție ulterior datei la care se împlinesc 24 de luni de la data inițială a constituirii Entității;

(d)Entitatea nu a fost o Instituție Financiară în ultimii cinci ani și este în proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare cu intenția de a continua sau de a relua operațiunile în alte activități decât cele ale unei Instituții Financiare;

(e)activitățile Entității constau în principal în finanțare și operațiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru Entități afiliate care nu sunt Instituții Financiare, iar Entitatea nu prestează servicii de finanțare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte Entități care nu este o Entitate asimilată, cu condiția ca grupul din care fac parte respectivele Entități afiliate să desfășoare în principal o activitate diferită de activitățile unei Instituții Financiare; sau

(f)Entitatea îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)este constituită și își desfășoară activitatea în jurisdicția sa de rezidență exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive sau educaționale; sau este constituită și își desfășoară activitatea în jurisdicția sa de rezidență și este o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(ii)este scutită de impozitul pe venit în jurisdicția sa de rezidență;

(iii)nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;

(iv)legislația aplicabilă a jurisdicției de rezidență a Entității sau documentele de constituire a Entității nu permit ca vreun venit ori vreun activ al Entității să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entități non-caritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale Entității, sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate, ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a unei proprietăți pe care a cumpărat-o Entitatea; și

(v)legislația aplicabilă a jurisdicției de rezidență a Entității sau documentele de constituire a Entității impun ca, în momentul lichidării sau al dizolvării Entității, toate activele sale să fie distribuite către o Entitate guvernamentală sau altă organizație non-profit sau să revină guvernului jurisdicției de rezidență a Entității sau oricărei subdiviziuni politice a acestuia.

E. Persoană exclusă

1.«Persoană exclusă» înseamnă: (a) o Entitate al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe ale titlurilor de valoare reglementate; (b) orice Entitate care este o Entitate afiliată unei Entități prevăzute la litera (a); (c) o Entitate guvernamentală; (d) o Organizație internațională; (e) o Bancă centrală sau (f) o Instituție Financiară, alta decât o Entitate de Investiții descrisă în secțiunea IV subsecțiunea E punctul 5 litera (b).

2.«Instituție Financiară» înseamnă o Instituție de Custodie, o Instituție Depozitară, o Entitate de Investiții sau o Companie de asigurări specificată.

3.«Instituție de Custodie» înseamnă orice Entitate care deține, ca parte substanțială a activității sale, Active Financiare în contul unor terți. O Entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, Active financiare în contul unor terți dacă venitul brut al Entității atribuibil deținerii de Active financiare și serviciilor financiare conexe este mai mare sau egal cu 20 % din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie (sau în ultima zi a unei perioadei contabile care nu este un an calendaristic) dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

4.«Instituție Depozitară» înseamnă orice Entitate care:

(a)atrage depozite în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare; sau

(b)deține Produse de Monedă electronică determinate sau Monede digitale emise de Banca centrală în beneficiul clienților.

5.«Entitate de Investiții» înseamnă orice Entitate:

(a)care desfășoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activități sau operațiuni pentru un client sau în numele acestuia:

(i)tranzacții cu instrumente de piață monetară (cecuri, bonuri de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente în materie de schimb valutar, rata dobânzii și indici bursieri; titluri de valoare transferabile; sau tranzacții la termen cu mărfuri;

(ii)administrarea individuală și colectivă a portofoliului; sau

(iii)care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare sau bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării în numele altor persoane; sau

(b)al cărei venit brut provine în principal din activități de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare sau Criptoactive care fac obiectul raportării, în cazul în care Entitatea este administrată de către o altă Entitate care este o Instituție Depozitară, o Instituție de Custodie, o Companie de asigurări specificată sau o Entitate de Investiții, astfel cum sunt prevăzute în subsecțiunea E punctul 5 litera (a).

Se consideră că o Entitate desfășoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activitățile menționate la subsecțiunea E punctul 5 litera (a), sau venitul brut al unei Entități este atribuibil în principal activităților de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac obiectul raportării în sensul subsecțiunii E punctul 5 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entității atribuibil activităților relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat. În sensul subsecțiunii E punctul 5 litera (a) subpunctul (iii), expresia «care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează tranzacții de schimb pentru clienți sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiții» nu include o Entitate care este o Entitate activă deoarece îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute în subsecțiunea D punctul 11 literele (b)-(e).

Prezentul punct se interpretează într-o manieră consecventă cu limbajul similar utilizat în definiția termenului «Instituție Financiară» din Directiva (UE) 2015/849.

6.«Companie de asigurări specificată» înseamnă orice Entitate care este o companie de asigurări (sau societatea holding a unei companii de asigurări) care emite sau este obligată să efectueze plăți cu privire la un Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau la un Contract cu rentă viageră.

7.«Entitate guvernamentală» înseamnă guvernul unei jurisdicții, orice subdiviziune politică a unei jurisdicții (care, pentru evitarea oricărei ambiguități, se referă la un stat, o provincie, un județ sau o localitate) sau orice organism sau agenție deținut(ă) integral de o jurisdicție ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menționate. Această categorie este alcătuită din părți integrante, entități controlate și subdiviziuni politice ale unei jurisdicții.

(a)O «parte integrantă» a unei jurisdicții înseamnă orice persoană, organizație, agenție, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a unei jurisdicții. Veniturile nete ale autorității administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale unei jurisdicții și nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică care este un membru al guvernului, funcționar sau administrator care acționează cu titlu privat sau personal.

(b)O «entitate controlată» înseamnă o entitate care este, formal, separată de jurisdicție sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiția ca:

(i)Entitatea să fie deținută și controlată în totalitate de una sau mai multe Entități guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entități controlate;

(ii)veniturile nete ale Entității să fie creditate contului propriu al acesteia sau în alte conturi ale uneia sau ale mai multor Entități guvernamentale și nicio parte a acestora să nu revină în beneficiul vreunei persoane private; și

(iii)activele Entității să revină uneia sau mai multor Entități guvernamentale în momentul dizolvării acesteia.

(c)Venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-țintă ai unui program guvernamental, iar activitățile din cadrul programului sunt desfășurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părți a guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispozițiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care este obținut din folosirea unei entități guvernamentale pentru a desfășura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice.

8.«Organizație internațională» înseamnă orice organizație internațională ori agenție sau organism deținut în totalitate de aceasta. Această categorie include orice organizație interguvernamentală (inclusiv o organizație supranațională): (a) care este alcătuită în primul rând din guverne; (b) care are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în mod fundamental similar cu jurisdicția; și (c) al cărei venit nu revine în beneficiul unor persoane private.

9.«Activ financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acțiuni în cadrul capitalului unei societăți comerciale; participații în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deținut de mulți asociați sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligațiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acțiuni, swap pe indici bursieri și acorduri similare), un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opțiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv care face obiectul raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

10.«Participație în capitalurile proprii» înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o Instituție Financiară, o participație fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o Instituție Financiară, o Participație în capitalurile proprii este considerată a fi deținută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părți a acesteia, sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O Persoană care face obiectul raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva Persoană care face obiectul raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect (de exemplu, prin intermediul unui mandatar), o distribuție obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuție discreționară din fiducie.

11. «Contract de asigurare» înseamnă un contract (altul decât un Contract cu rentă viageră) în conformitate cu care emitentul este de acord să plătească o sumă în momentul în care survine un eveniment asigurat specificat, legat de mortalitate, morbiditate, accident, răspundere civilă sau pagubă materială afectând o proprietate.

12.«Contract cu rentă viageră» înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăți pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parțial, în funcție de speranța de viață a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un Contract cu rentă viageră în conformitate cu legislația, reglementările sau practica din jurisdicția în care a fost emis contractul și în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plățile pentru o perioadă de mai mulți ani.

13.«Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare» înseamnă un Contract de asigurare (altul decât un contract de reasigurare încheiat între două societăți de asigurare) care are o Valoare de răscumpărare.

14.«Valoare de răscumpărare» înseamnă valoarea cea mai mare dintre: (i) suma pe care deținătorul poliței de asigurare este îndreptățit să o primească în cazul răscumpărării sau al rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliță) și (ii) suma pe care deținătorul poliței de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, termenul «Valoare de răscumpărare» nu include o sumă de plătit în temeiul unui Contract de asigurare:

(a)doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viață;

(b)drept indemnizație pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;

(c)drept rambursare a unei prime plătite anterior (mai puțin costul taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate) în conformitate cu un Contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții sau un Contract cu rentă viageră) ca urmare a anulării sau a rezilierii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare, ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

(d)drept dividend în beneficiul deținătorului poliței de asigurare (în afară de dividendele transferate la rezilierea contractului), cu condiția ca respectivele dividende să fie legate de un Contract de asigurare în conformitate cu care singurele indemnizații de plătit sunt cele prevăzute în subsecțiunea E punctul 14 litera (b); sau

(e)drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un Contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puțin o dată pe an, dacă suma reprezentând prima anticipată sau depozitul de primă nu depășește suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.

F. Diverse

1.„Proceduri de precauție privind clientela” înseamnă procedurile de precauție privind clientela ale unui Furnizor de servicii de criptoactive raportor în temeiul Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018, sau al unor cerințe similare care se aplică unui astfel de Furnizor de servicii de criptoactive raportor.

2.«Entitate» înseamnă o persoană juridică sau o construcție juridică, de exemplu o companie, un parteneriat, o fiducie sau o fundație.

3.O Entitate este o «Entitate afiliată» unei alte Entități dacă: oricare dintre cele două Entități deține controlul asupra celeilalte sau cele două Entități se află sub control comun. În acest sens, noțiunea de control include deținerea directă sau indirectă a peste 50 % din voturi și din valoarea unei Entități.

4.«Sucursală» înseamnă o unitate, o activitate sau un birou al unui Furnizor de servicii de criptoactive raportor care este considerat(ă) sucursală în temeiul regimului de reglementare al unei jurisdicții sau care este reglementat(ă) în alt mod în temeiul legislației unei jurisdicții ca fiind separat(ă) de alte birouri, unități sau sucursale ale Furnizorului de servicii de criptoactive raportor. Toate unitățile, activitățile sau birourile unui Furnizor de servicii de criptoactive raportor dintr-o singură jurisdicție sunt considerate o singură sucursală.

5.«Acord efectiv privind stabilirea autorității competente» înseamnă un acord între autoritățile competente ale unui stat membru și o jurisdicție din afara Uniunii, care impune schimbul automat de informații corespunzătoare celor specificate în secțiunea II subsecțiunea B din prezenta anexă, astfel cum este confirmat printr-un act de punere în aplicare în conformitate cu articolul 8ad alineatul (11).

6.«Furnizor de servicii de criptoactive raportor calificat din afara Uniunii» înseamnă un Furnizor de servicii de criptoactive raportor pentru care toate Tranzacțiile care fac obiectul raportării sunt și Tranzacții calificate care fac obiectul raportării și care are rezidența fiscală într-o Jurisdicție calificată din afara Uniunii sau care, dacă nu are rezidență fiscală într-o Jurisdicție calificată din afara Uniunii, îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(a)este constituit în temeiul legislației unei Jurisdicții calificate din afara Uniunii; sau

(b)are sediul conducerii (inclusiv sediul conducerii efective) într-o Jurisdicție calificată din afara Uniunii.

7.«Jurisdicție calificată din afara Uniunii» înseamnă o jurisdicție din afara Uniunii care a încheiat un Acord efectiv privind stabilirea autorității competente cu autoritățile competente din toate statele membre care sunt identificate drept jurisdicții raportabile pe o listă publicată de jurisdicția din afara Uniunii.

8.«NIF» înseamnă număr de identificare fiscală (sau echivalentul său funcțional dacă nu există un număr de identificare fiscală). NIF este orice număr sau cod utilizat de o autoritate competentă pentru a identifica un contribuabil.

9.«Serviciu de identificare» înseamnă un proces electronic pus gratuit de către un stat membru la dispoziția unui Operator de platformă care are obligația de raportare, în scopul stabilirii identității și a rezidenței fiscale a unui Utilizator de criptoactive.

SECȚIUNEA V

PUNEREA ÎN APLICARE EFECTIVĂ

A. Norme de asigurare a respectării cerințelor de colectare și verificare prevăzute în secțiunea III

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de servicii de criptoactive raportori să asigure respectarea cerințelor de colectare și verificare prevăzute în secțiunea III în ceea ce privește Utilizatorii lor de criptoactive.

2.În cazul în care un Utilizator de criptoactive nu furnizează informațiile prevăzute în secțiunea III după două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Furnizorului de servicii de criptoactive raportor, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile, Furnizorii de servicii de criptoactive raportori nu îi permit Utilizatorului de criptoactive să efectueze Tranzacții de schimb.

B. Norme care impun Furnizorului de servicii de criptoactive raportor să păstreze evidența măsurilor întreprinse și a oricăror informații pe care s-a bazat în îndeplinirea cerințelor de raportare și a procedurii de diligență fiscală, precum și să aplice măsuri adecvate pentru obținerea acestor evidențe.

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de servicii de criptoactive raportori să păstreze evidența măsurilor întreprinse și a oricăror informații pe care s-au bazat în îndeplinirea cerințelor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală stabilite în secțiunile II și III. Aceste evidențe rămân disponibile pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani și cel mult 10 ani după sfârșitul Perioadei de raportare la care se referă.

2.Statele membre iau măsurile necesare, incluzând posibilitatea de a adresa un ordin de raportare Furnizorilor de servicii de criptoactive raportori, pentru a se asigura că sunt raportate toate informațiile necesare autorității competente, astfel încât aceasta să își poată îndeplini obligația de a comunica informații în conformitate cu articolul 8ad alineatul (3).

C. Proceduri administrative de verificare a respectării cerințelor de raportare și a procedurii de diligență fiscală de către Furnizorii de servicii de criptoactive raportori

Statele membre stabilesc procedurile administrative pentru a verifica respectarea de către Furnizorii de servicii de criptoactive raportori a cerințelor de raportare și a procedurii de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III.

D. Proceduri administrative de comunicare ulterioară cu Furnizorii de servicii de criptoactive raportori în situațiile în care se raportează informații incomplete sau incorecte

Statele membre stabilesc proceduri de comunicare ulterioară cu Furnizorii de servicii de criptoactive raportori pentru situațiile în care informațiile raportate sunt incomplete sau incorecte.

E. Procedura administrativă de autorizare a unui Furnizor de servicii de criptoactive raportor

Statul membru de origine care acordă autorizația Furnizorilor de servicii de criptoactive în conformitate cu Regulamentul XXX comunică autorității competente, în mod regulat și cel târziu până la 31 decembrie, o listă a tuturor Furnizorilor de servicii de criptoactive autorizați.

F. Procedura administrativă de înregistrare unică a unui Operator de criptoactive

Un Operator de criptoactive în sensul secțiunii IV subsecțiunea B punctul 2 din prezenta anexă se înregistrează la autoritatea competentă a oricărui stat membru în temeiul articolului 8ad alineatul (7).

1.Înainte de începerea fiecărui exercițiu financiar, Operatorul de criptoactive comunică statului membru de înregistrare unică următoarele informații:

(a)numele;

(b)adresa poștală;

(c)adresele electronice, inclusiv site-urile web;

(d)orice NIF care s-a emis Operatorilor de criptoactive;

(e)statele membre în care sunt rezidenți Utilizatorii de criptoactive care fac obiectul raportării, în sensul secțiunii III subsecțiunile A și B.

2.Operatorul de criptoactive informează statul membru de înregistrare unică cu privire la orice modificări ale informațiilor transmise conform subsecțiunii F punctul 1.

3.Statul membru de înregistrare unică alocă un număr individual de identificare Operatorului de criptoactive și comunică acest număr autorităților competente din toate statele membre, prin mijloace electronice.

4.Statul membru de înregistrare unică poate elimina din registrul central un Operator de criptoactive în următoarele cazuri:

(a)Operatorul de criptoactive informează statul membru respectiv cu privire la faptul că nu mai are Utilizatori de criptoactive care fac obiectul raportării în Uniune;

(b)în absența unei notificări conform literei (a), există motive pentru a presupune că activitatea Operatorului de criptoactive a încetat;

(c)Operatorul de criptoactive nu mai îndeplinește condițiile prevăzute în secțiunea IV subsecțiunea B punctul 2; statul membru a revocat înregistrarea la autoritatea sa competentă în temeiul subsecțiunii F punctul 7.

5.Fiecare stat membru informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de criptoactive, în sensul secțiunii IV subsecțiunea B punctul 2, care are Utilizatori de criptoactive rezidenți în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezenta subsecțiune. Dacă un Operator de criptoactive nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu subsecțiunea F punctul 7 din prezenta secțiune, statele membre iau măsuri efective, proporționale și cu efect de descurajare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a asigura conformitatea în jurisdicția lor. Alegerea acestor măsuri rămâne la latitudinea statelor membre. De asemenea, statele membre se străduiesc să își coordoneze acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, prin împiedicarea Operatorului de criptoactive să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii.

6.Dacă un Operator de criptoactive nu respectă obligația de raportare în conformitate cu secțiunea II subsecțiunea B din prezenta anexă după două atenționări din partea statului membru de înregistrare unică, statul membru ia măsurile necesare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a revoca înregistrarea Operatorului de criptoactive efectuată în temeiul articolului 8ad alineatul (7). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la cea de a doua atenționare.