COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 16.9.2022

COM(2022) 457 final

2022/0277(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass
x001f
media în cadrul pieței interne (Legea europeană privind libertatea mass-mediei) și de modificare a Directivei 2010/13/UE

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2022) 322 final} - {SWD(2022) 286 final} - {SWD(2022) 287 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta expunere de motive însoțește propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass­media în cadrul pieței interne („Legea europeană privind libertatea mass-mediei”). Propunerea respectă angajamentul politic al președintei von der Leyen, care a anunțat inițiativa în discursul său privind starea Uniunii în 2021. În discursul său, aceasta a subliniat rolul informațiilor ca bun public, recunoscând că societățile de presă nu sunt întreprinderi comerciale ca oricare altele și că independența lor trebuie protejată la nivelul UE 1 . Inițiativa a fost inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2022 2 .

Sectorul mass-mediei face parte din ecosistemul industriilor culturale și creative 3 , unul dintre cele 14 ecosisteme industriale care sunt esențiale pentru o redresare durabilă și favorabilă incluziunii și pentru dubla tranziție (verde și digitală) a economiei UE. În același timp, serviciile mass­media nu constituie doar un sector economic important și dinamic, ci sunt, de asemenea, esențiale pentru o sferă civică sănătoasă și pentru libertățile economice și drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea 4 . Mass­media independentă, în special mass­media de știri, oferă acces la o multitudine de opinii și reprezintă surse fiabile de informații atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi. Aceasta contribuie la formarea opiniei publice și vine în sprijinul cetățenilor și al întreprinderilor în scopul de a-și forma o opinie și de a face alegeri în cunoștință de cauză. Mass­media joacă un rol crucial în menținerea integrității spațiului informațional european și sunt esențiale pentru funcționarea societăților și economiilor noastre democratice. Datorită tehnologiilor digitale, serviciile mass­media pot fi accesate din ce în ce mai mult la nivel transfrontalier și prin diverse mijloace, în timp ce concurența în spațiul media digital se extinde la nivel internațional. Uniunea Europeană reprezintă deja un organism de standardizare la nivel mondial în acest domeniu, prezenta propunere consolidând și organizând într-o mai mare măsură spațiul informațional european.

În acest context, propunerea urmărește să abordeze o serie de probleme care afectează funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media și desfășurarea activității furnizorilor de servicii mass­media. În special, societățile din domeniul mass-mediei se confruntă cu obstacole care le îngreunează funcționarea și care afectează condițiile de investiții pe piața internă, cum ar fi normele și procedurile naționale diferite legate de libertatea și pluralismul mass-mediei. Printre aceste norme se numără, în special, controlul concentrărilor pieței în scopul pluralismului mass-mediei și măsurile protecționiste care afectează funcționarea societăților din domeniul mass-mediei. Astfel de norme au determinat fragmentarea pieței interne, afectând securitatea juridică pentru actorii de pe piața mass-mediei și generând costuri suplimentare în contextul desfășurării activității la nivel transfrontalier.

Situația este complicată și mai mult de nivelul insuficient de cooperare dintre autoritățile naționale de reglementare în domeniul mass-mediei 5 . Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass­media audiovizuale (ERGA) are un domeniu de acțiune limitat, domeniul respectiv vizând exclusiv serviciile mass­media audiovizuale. În plus, ERGA nu dispune de suficiente instrumente și resurse pentru a contribui la soluționarea aspectelor de ordin transfrontalier sau practic în domenii-cheie ale reglementării mass-mediei. Ca urmare, nivelul insuficient de convergență normativă afectează actorii de pe piața mass­mediei, în special furnizorii de servicii mass­media audiovizuale și de platforme de partajare a materialelor video, și aduce atingere interesului public. Rolul autorităților de reglementare în domeniul mass-mediei este, de asemenea, esențial pentru protecția împotriva furnizorilor necinstiți de servicii mass­media, inclusiv a celor care sunt controlați de stat, fie din punct de vedere financiar, fie din punct de vedere editorial de anumite țări terțe, care pot aduce atingere sau pot prezenta riscuri de a aduce atingere securității publice și apărării. 

Furnizorii europeni de servicii mass­media se confruntă, de asemenea, cu un grad sporit de intervenție la nivelul deciziilor lor editoriale și al capacității acestora de a furniza servicii mass­media de calitate (și anume, servicii produse în mod independent și în conformitate cu standardele jurnalistice) în cadrul pieței interne, după cum reiese din rapoartele anuale ale Comisiei privind statul de drept 6 și din Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass­mediei 7 . Problema este o consecință a măsurilor de protecție fragmentate, menite să prevină ingerințele în exercitarea libertății editoriale a tuturor mijloacelor de informare în masă, precum și a garanțiilor inegale de independență a serviciilor publice de mass­media 8 , care conduc la denaturări ale condițiilor concurențiale pe piața internă. 

În cele din urmă, barierele de pe piața internă și condițiile de concurență inechitabile rezultă din alocarea neclară și inechitabilă a resurselor economice. În special, caracterul neclar și părtinirile inerente sistemelor brevetate de măsurare a audienței au denaturat fluxurile de venituri din publicitate, afectând în mod negativ în special furnizorii de servicii mass­media și dezavantajând organismele concurente care furnizează servicii de măsurare a audienței cu respectarea standardelor convenite la nivel de sector 9 . Piața internă este, de asemenea, denaturată de alocarea neclară și inechitabilă a publicității de stat (și anume, fonduri publice utilizate în scopuri publicitare), care pot fi alocate în mod preferențial furnizorilor naționali de servicii tradiționali sau pot fi utilizate pentru a favoriza și subvenționa în mod disimulat anumite instituții de presă care prezintă opinii favorabile guvernului. Reglementarea în acest domeniu are un caracter fragmentat și limitat 10 , multe state membre neavând norme specifice, iar normele existente având domenii de aplicare diferite 11 , în detrimentul securității juridice și cu riscul aferent de decizii arbitrare sau discriminatorii.

Deși gravitatea problemelor variază pe teritoriul UE, ele îngreunează, în general, utilizarea pieței interne de către furnizorii de servicii mass­media la întregul său potențial, menținerea sustenabilității economice și îndeplinirea în mod corespunzător a rolului de informare a cetățenilor și a întreprinderilor ce le revine la nivelul societății. Destinatarii serviciilor mass­media sunt, de asemenea, afectați în mod negativ de o ofertă mass­media insuficientă sau neindependentă, de condițiile de concurență inechitabile și de lipsa de protecție a intereselor lor.

Atât Parlamentul 12 , cât și Consiliul 13 au solicitat în mod repetat Comisiei să ia măsuri pentru a elimina barierele din calea funcționării pieței interne a mass-mediei și pentru a promova pluralismul și independența pe această piață. În raportul final al Conferinței privind viitorul Europei, publicat la 9 mai 2022, în propunerile înaintate, cetățenii au solicitat UE să promoveze în continuare independența și pluralismul mass-mediei, în special prin introducerea unei legislații care să abordeze amenințările la adresa independenței mass-mediei prin intermediul unor standarde minime la nivelul UE. De asemenea, ei au solicitat apărarea și sprijinirea mass-mediei libere, pluraliste și independente, intensificarea luptei împotriva dezinformării și a ingerințelor externe și asigurarea protecției jurnaliștilor 14 . 

În acest context, propunerea de Lege europeană privind libertatea mass-mediei vizează îmbunătățirea funcționării pieței interne a mass-mediei.

Propunerea se axează pe patru obiective specifice:

·Încurajarea activității și a investițiilor transfrontaliere în serviciile mass­media prin armonizarea anumitor elemente ale cadrelor naționale divergente privind pluralismul mass-mediei, în special pentru a facilita furnizarea de servicii transfrontaliere. Prin coordonarea la nivelul UE, propunerea urmărește să asigure faptul că, atunci când evaluează concentrările pieței mass­media, autoritățile naționale independente abordează pluralismul și independența mass-mediei în mod consecvent.

·Intensificarea cooperării și a convergenței în materie de reglementare prin instrumente de coordonare transfrontalieră și prin avize și orientări la nivelul UE. Aceasta va promova abordări coerente în ceea ce privește pluralismul și independența mass-mediei și va oferi o protecție eficace utilizatorilor serviciilor mass­media împotriva conținutului ilegal și dăunător, inclusiv online, și în ceea ce privește furnizorii de servicii (inclusiv din țări terțe) care nu respectă standardele UE în domeniul mass-mediei.

·Facilitarea furnizării de servicii mass­media de calitate prin atenuarea riscului de interferențe nejustificate în exercitarea libertății editoriale, nici din partea mediului privat, nici din partea mediului public. Propunerea urmărește să garanteze că jurnaliștii și editorii își pot desfășura activitatea fără interferențe, inclusiv în ceea ce privește protejarea surselor și a comunicațiilor lor. Prin promovarea independenței editoriale, aceasta garantează, de asemenea, o mai bună protecție a intereselor destinatarilor serviciilor mass­media.

·Asigurarea unei alocări transparente și echitabile a resurselor economice pe piața internă a mass-mediei prin intensificarea transparenței și a echității în ceea ce privește măsurarea audienței și alocarea publicității de stat. Propunerea urmărește să asigure transparența, nediscriminarea, proporționalitatea, obiectivitatea și caracterul incluziv al metodologiilor de măsurare a audienței, în special în mediul online. De asemenea, aceasta va asigura transparența, nediscriminarea, proporționalitatea și obiectivitatea în alocarea publicității de stat către instituțiile de presă, pentru a reduce la minimum riscurile în materie de utilizare abuzivă a finanțării publice pentru interese partizane, în detrimentul altor actori de pe piață. Astfel, aceasta va promova concurența loială pe piața internă a mass-mediei.

Propunerea legislativă este însoțită de o recomandare, care stabilește un catalog de bune practici voluntare pentru societățile din domeniul mass-mediei pentru a promova independența editorială, precum și recomandări adresate societăților din domeniul mass­mediei și statelor membre, menite să sporească transparența proprietății asupra mass-mediei. Recomandarea va contribui la atenuarea riscurilor de ingerințe nejustificate în deciziile editoriale individuale și la îmbunătățirea accesului la informații privind proprietatea asupra mass-mediei 15 .

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere este în conformitate cu normele orizontale și sectoriale existente ale UE privind mass­media și serviciile online. Aceasta urmărește să abordeze lacunele în materie de reglementare care afectează funcționarea pieței interne a mass-mediei.

În primul rând, propunerea se bazează pe Directiva revizuită a serviciilor mass­media audiovizuale (DSMAV) 16 , care reglementează coordonarea la nivelul UE a legislației naționale privind mass­media audiovizuală. Aceasta intensifică cooperarea în cadrul Grupului autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass­media audiovizuale (ERGA) instituit prin directivă, transformându-l în Comitetul european pentru servicii mass­media (denumit în continuare „Comitetul”) și conferindu-i un domeniu de acțiune mai larg, precum și sarcini suplimentare 17 .

Propunerea stabilește noi norme referitoare la serviciile mass­media, cum ar fi cele privind protecția surselor și comunicațiilor jurnalistice, publicitatea de stat și măsurarea audienței. Astfel, vine în completarea reformei drepturilor de autor 18 , care sprijină sustenabilitatea financiară a presei.

Propunerea este în deplină concordanță cu Directiva privind comerțul electronic 19 și cu Regulamentul privind relațiile dintre platforme și întreprinderi (P2B) 20 și vine în completarea acestora. De asemenea, este în concordanță cu Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA) 21 și cu Actul legislativ privind piețele digitale (DMA) 22 , care prevăd cadre orizontale ce stabilesc norme armonizate pentru serviciile online, și vine în completarea celor două acte. Propunerea abordează acele aspecte sectoriale pe care cele două instrumente orizontale nu le abordează pe deplin.

Propunerea vine în completarea normelor UE în materie de concurență, care nu abordează în mod direct impactul pe care l-ar putea avea concentrările pieței asupra pluralismului sau independenței mass-mediei, precum și a normelor privind ajutoarele de stat, care sunt aplicate de la caz la caz (adesea ex post) și nu abordează în mod suficient problemele create de alocarea inechitabilă a resurselor de stat către furnizorii de servicii mass­media. Propunerea asigură faptul că publicitatea de stat face în mod sistematic obiectul unor norme ex ante privind transparența, în special în ceea ce privește beneficiarii și sumele cheltuite, precum și privind alocarea echitabilă a publicității respective. Propunerea, în special dispozițiile privind publicitatea de stat, este în concordanță cu propunerea de Regulament privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică 23 .

În plus, propunerea este complementară normelor existente ale UE privind transparența proprietății și nu aduce atingere acestora. Directiva privind combaterea spălării banilor (CSB) 24 este principalul instrument de asigurare a transparenței beneficiarilor reali, în timp ce Directiva UE privind dreptul societăților comerciale 25 reglementează informațiile pe care, în special, societățile cu răspundere limitată trebuie să le publice în registrele comerțului. DSMAV încurajează statele membre să adopte măsuri pentru a face accesibile informațiile privind structura de proprietate a mass-mediei audiovizuale. Propunerea va completa cadrul existent, impunând tuturor furnizorilor de servicii mass­media care furnizează conținut de știri și de actualități să furnizeze informații privind proprietatea asupra mass-mediei, în special privind beneficiarii direcți, indirecți și reali, destinatarilor serviciilor mass­media.

Propunerea este, de asemenea, în concordanță cu Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre (Protocolul de la Amsterdam) 26 , care recunoaște competența statelor membre de a defini misiunea de serviciu public a mass-mediei publice și de a participa la finanțarea acesteia, în măsura în care finanțarea respectivă nu aduce atingere condițiilor schimburilor comerciale și concurenței în UE într-o măsură care ar fi contrară interesului comun. Protocolul de la Amsterdam confirmă implicit faptul că serviciile publice de mass­media intră în domeniul de aplicare al pieței interne.

Propunerea este în conformitate cu Busola strategică pentru securitate și apărare 27 și cu concluziile relevante ale Consiliului 28 . Prin consolidarea rolului și a cooperării dintre autoritățile de reglementare din domeniul mass-mediei, inclusiv în ceea ce privește aspectele care afectează spațiul informațional al UE, propunerea vine în completarea acțiunilor întreprinse cu scopul de a dezvolta setul de instrumente al UE privind manipularea informațiilor și ingerințele externe.

Propunerea este în conformitate cu Recomandarea Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei către statele membre privind guvernanța serviciilor publice în domeniul mass-mediei 29 . Recomandarea prevede că mass­media publică trebuie să funcționeze și să evolueze într-un cadru de guvernanță durabilă, care să asigure atât independența editorială necesară, cât și responsabilitatea publică.

Având în vedere amenințările recente la adresa surselor jurnalistice, propunerea adaugă o garanție specifică împotriva introducerii programelor spion (spyware) în dispozitivele utilizate de furnizorii de servicii mass­media sau de jurnaliști, pe baza măsurilor de protecție prevăzute de Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice), de Directiva (UE) 2016/680 (Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii) și de Directiva 2013/40/UE privind atacurile împotriva sistemelor informatice.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Propunerea se bazează pe Planul de acțiune pentru democrația europeană 30 , în care Comisia a propus un set de măsuri de promovare a participării democratice, de combatere a dezinformării și de sprijinire a mass-mediei libere și independente. Prin consolidarea protecției surselor și comunicațiilor jurnalistice, inițiativa completează Recomandarea privind protecția, siguranța și capacitarea jurnaliștilor 31 , precum și propunerea de Directivă 32 și Recomandarea 33 privind protecția persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („Acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”). Propunerea prevede acțiuni concrete ca răspuns la Declarația europeană privind drepturile și principiile digitale pentru deceniul digital 34 , care impune protejarea libertății de exprimare și de informare în mediul online și sprijină punerea în aplicare a Planului de acțiune pentru mass­media 35 , în care Comisia a stabilit o serie de măsuri pentru a consolida sustenabilitatea financiară și transformarea digitală a sectorului mass­mediei.

Propunerea vizează consolidarea independenței editoriale a furnizorilor de servicii mass­media. În paralel, sustenabilitatea financiară este un element-cheie pentru protejarea independenței editoriale de presiunile externe și ale pieței. După cum au menționat părțile interesate în timpul consultării publice, situația economică fragilă din sectorul mass-mediei constituie în continuare o problemă, fiind agravată de criza provocată de pandemia de COVID-19. Asigurarea unor surse de finanțare diversificate și suficiente ar putea consolida reziliența și independența mass-mediei și ar putea sprijini furnizarea de servicii de calitate pentru europeni.

Prin urmare, sectorul mass-mediei se adresează tot mai des UE pentru a obține sprijin financiar, având în vedere faptul că acoperirea mediatică independentă a afacerilor europene este de multă vreme cofinanțată de către Comisie pentru a promova o sferă publică europeană. Deși este inevitabil limitată ca valoare în raport cu amploarea și importanța sectorului, finanțarea europeană este într-adevăr bine plasată pentru a contribui la redresarea sectorului în urma pandemiei de COVID-19, la transformarea digitală a știrilor și la experimentarea transfrontalieră a unor noi formate sau modele de monetizare a conținutului online.

Prin urmare, în urma adoptării Planului de acțiune pentru mass­media în decembrie 2020, Comisia a elaborat un pachet de acțiuni menite să sprijine mass­media de știri, cu respectarea deplină a independenței editoriale. De exemplu, Comisia a instituit MEDIA INVEST, un instrument specific de investiții de capital în cadrul programului InvestEU, conceput pentru a promova capacitatea financiară a companiilor europene din sectorul audiovizualului. Sprijinul sub formă de capitaluri proprii este, de asemenea, disponibil pentru mass­media de știri începând din 2022, combinat cu acțiuni de pregătire pentru investiții în vederea mobilizării investitorilor privați și a creșterii volumului investițiilor de capital. În paralel, Comisia sprijină lansarea unui mecanism specific de coinvestiții în cadrul programului InvestEU, cu fundații și organizații filantropice, pentru a viza trei domenii de misiune specifice, inclusiv „pluralismul mass-mediei, democrația și cultura” 36 . Inovarea este un alt element central al pachetului: în cadrul programelor de cercetare și inovare și al programelor digitale, se oferă finanțare pentru dezvoltarea de soluții inovatoare, inclusiv, în special, o invitație care va fi lansată în curând pentru crearea unui spațiu european al datelor din sectorul mass­media. În plus, cercetarea inovatoare finanțată în cadrul programelor Orizont 2020 și Orizont Europa contribuie la înțelegerea impactului mass-mediei asupra cetățenilor și a democrației și oferă instrumente și strategii pentru a promova un peisaj mediatic mai sănătos și mai divers, combătând dezinformarea online și îmbunătățind standardele jurnalistice. Schimburile periodice cu industria în contextul Forumului european al mass-mediei de știri contribuie, de asemenea, la monitorizarea inovării în acest sector și asigură un forum pentru discutarea agendei UE pe această temă.

În urma Planului de acțiune pentru mass­media, sectorul mass-mediei de știri a devenit un obiectiv specific al programului „Europa creativă”, conceput pentru a sprijini sectoarele culturale și creative. Programul poate finanța parteneriate între organizațiile mass­media pentru a inova, a testa noi formate sau pentru a face schimb de bune practici comerciale la nivel transfrontalier. Europa creativă cofinanțează, de asemenea, proiecte care promovează un peisaj mediatic mai pluralist: granturile permit protecția reporterilor (inclusiv asistență juridică) și acoperă domenii precum identificarea faptelor, monitorizarea, activitatea de promovare, informarea și sensibilizarea publicului. Finanțarea din partea UE a sprijinit, de asemenea, operațiunile consiliilor mass­media, precum și activitățile Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei. Începând din 2023, Comisia va aloca, de asemenea, fonduri specifice în cadrul programului „Europa creativă” pentru a sprijini mass­media care servește interesului public, cum ar fi instituțiile de presă de investigație, contribuind astfel la o dezbatere pluralistă la nivel transfrontalier și la o democrație mai sănătoasă.

Cererea de finanțare pentru mass­media depășește fondurile disponibile. Parlamentul European a solicitat consolidarea oportunităților de finanțare pentru sectorul mass-mediei de știri, în special prin intermediul unui fond permanent pentru mass­media de știri și prin consolidarea bugetelor pentru componentele transsectoriale și media din cadrul programului „Europa creativă” 37 . De asemenea, Consiliul a invitat Comisia să consolideze finanțarea pentru jurnalismul independent 38 . În vederea completării politicilor actuale ale UE și, în cele din urmă, a consolidării rezilienței financiare a sectorului, Comisia va cartografia schemele și inițiativele financiare publice elaborate de statele membre și va identifica tendințele și lacunele în materie de finanțare.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

Temeiul juridic al prezentei propuneri este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede adoptarea măsurilor privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne.

Propunerea vizează abordările naționale fragmentate în materie de reglementare legate de libertatea și pluralismul mass-mediei și de independența editorială. Aceasta va promova o abordare și o coordonare comune la nivelul UE, va asigura funcționarea optimă a pieței interne a serviciilor mass­media și va preveni apariția unor viitoare obstacole în calea desfășurării activității furnizorilor de servicii mass­media în întreaga UE.

În special, propunerea vizează abordarea următoarelor aspecte care împiedică furnizarea de servicii mass­media în cadrul pieței interne:

·restricții naționale referitoare la sursele și comunicațiile jurnaliștilor în calitate de furnizori de servicii, care afectează producția și furnizarea de servicii mass­media;

·interferențele în desfășurarea activităților furnizorilor de servicii mass­media, inclusiv deciziile editoriale ale acestora, și abordările divergente în ceea ce privește protecția independenței editoriale;

·riscul interferenței statului în mass­media publică, în detrimentul unor condiții de concurență echitabile pe piața unică și al calității serviciilor publice de mass­media;

·operațiunile de piață ale operatorilor necinstiți (inclusiv ale furnizorilor de servicii mass­media care sunt controlați de stat, din punct de vedere financiar sau editorial, de anumite țări terțe) care creează tensiuni în aplicarea normelor privind libera circulație în cadrul Uniunii;

·având în vedere nivelul în creștere al digitalizării distribuției serviciilor mass­media, riscurile legate de libera furnizare a serviciilor mass­media pe platformele online foarte mari, în detrimentul unor condiții de concurență echitabile pe piața internă;

·măsuri naționale pe piața mass-mediei care afectează desfășurarea activității furnizorilor de servicii mass­media, restricționând libera circulație în Uniune, fragmentând astfel piața internă și conducând la insecuritate juridică; același principiu se aplică și în cazul normelor și procedurilor naționale de evaluare a impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale;

·opacitatea și posibilele părtiniri ale sistemelor și metodologiilor de măsurare a audienței, care conduc la denaturarea pieței, în detrimentul condițiilor de concurență echitabile de pe piața internă;

·alocarea inechitabilă și netransparentă a cheltuielilor pentru publicitatea de stat către furnizorii de servicii mass­media, în detrimentul altor furnizori de servicii mass­media, inclusiv al celor stabiliți în alte state membre.

În plus, articolul 114 din TFUE este un temei juridic adecvat pentru crearea de noi structuri în temeiul dreptului Uniunii. Acest lucru este deosebit de relevant având în vedere aspectul legat de guvernanță al inițiativei, care vizează promovarea unei cooperări mai strânse între autoritățile naționale de reglementare în domeniul mass-mediei în cadrul unui comitet la nivelul UE, care ar urma să aibă sarcina de a promova aplicarea eficace și coerentă a normelor UE privind mass­media.

Legiuitorul UE trebuie nu numai să respecte drepturile fundamentale atunci când reglementează piața internă 39 , ci și să instituie un echilibru între drepturile fundamentale concurente 40 . Prezenta propunere de regulament constituie un cadru legislativ armonios, coordonat și multidimensional prin care legiuitorul contribuie la dezvoltarea și protecția pieței interne a serviciilor mass­media, urmărind astfel și alte interese publice legitime (inclusiv protecția utilizatorilor) și conciliind în mod echitabil drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor vizate.

•Subsidiaritatea

Obiectivele intervenției nu pot fi realizate de statele membre acționând în mod individual, deoarece problemele sunt din ce în ce mai mult de natură transfrontalieră și nu se limitează la statele membre în sens individual sau la un subgrup de state membre. Producția, distribuția și consumul de conținut media, inclusiv de știri, au un caracter digital și transfrontalier în continuă creștere, pe măsură ce internetul continuă să stimuleze transformarea modelelor tradiționale de afaceri în domeniul mass-mediei. Furnizarea de servicii mass­media în întreaga UE este din ce în ce mai afectată de platformele globale, care acționează ca puncte de acces la conținutul media, fiind în același timp furnizori importanți de publicitate online.

O abordare comună la nivelul UE, care să promoveze convergența, transparența, securitatea juridică și condiții de concurență echitabile pentru actorii relevanți de pe piața mass-mediei, este cea mai bună modalitate de a promova piața internă a mass-mediei. Aceasta va reduce sarcina pentru furnizorii de servicii mass­media, care trebuie să respecte diferite regimuri juridice naționale atunci când își desfășoară activitatea în mai multe state membre. Abordarea va spori securitatea juridică pentru actorii de pe piața mass-mediei, promovând astfel concurența loială și investițiile transfrontaliere. De asemenea, va permite autorităților de reglementare din domeniul mass-mediei să adopte răspunsuri coordonate în chestiuni care afectează spațiul informațional al UE și, în special, protecția intereselor consumatorilor din UE.

Inițiativa ține seama în mod corespunzător de Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre (Protocolul de la Amsterdam) și de articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Aceasta nu va interfera cu competența statelor membre de a oferi finanțare mass-mediei publice, astfel încât acestea să își poată îndeplini misiunea de serviciu public, astfel cum a fost conferită, definită și organizată la nivel național, și nici nu va interfera cu identitățile naționale sau cu tradițiile în materie de reglementare în domeniul mass-mediei. De asemenea, ține seama în mod corespunzător de opiniile părților interesate; reiese astfel că propunerea referitoare la normele UE privind pluralismul mass­mediei extrem de uniforme și detaliate ar fi indezirabilă și disproporționată, întrucât aceste norme trebuie să fie adaptate contextului istoric și cultural al fiecărui stat membru. În schimb, inițiativa asigură un echilibru just între dispozițiile formulate în termeni generali și normele mai specifice pentru atingerea obiectivelor de politică.

•Proporționalitatea

Inițiativa se bazează pe cadrele juridice existente și va viza exclusiv domeniile în care se dovedește necesară o acțiune suplimentară la nivelul UE pentru buna funcționare a pieței interne a mass-mediei, inclusiv pentru a asigura condiții de concurență echitabile și desfășurarea activității în mod independent de către actorii de pe piața mass-mediei în UE. Aceasta se limitează la aspectele cu privire la care statele membre nu pot obține singure soluții satisfăcătoare și prevede o armonizare bine calibrată, care nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de stabilire a unui cadru comun pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass­media, garantând, în același timp, calitatea acestor servicii. Faptul că mai multe dintre normele propuse sunt bazate pe principii contribuie, de asemenea, la asigurarea proporționalității propunerilor.

Propunerea generează costuri limitate de asigurare a conformității și respectării legislației, care vor fi probabil compensate de beneficii semnificative pentru actorii de pe piața mass-mediei și pentru cetățeni. Prin sporirea transparenței și reducerea fragmentării legislative de pe piață, propunerea va spori securitatea juridică și concurența loială, reducând în același timp denaturările pieței. Aceasta va spori încrederea investitorilor și va face tranzacțiile transfrontaliere de pe piața mass-mediei mai puțin împovărătoare, creând un mediu pozitiv pentru investiții și pentru libera furnizare a serviciilor mass­media la nivelul UE. Cetățenii și întreprinderile vor beneficia, de asemenea, de o ofertă mediatică mai diversificată și pluralistă, de o transparență sporită și de un acces îmbunătățit la informații.

•Alegerea instrumentului

Propunerea este sub forma unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului. Având în vedere aspectele care trebuie abordate și contextul economic, social și politic, un regulament este mai adecvat decât o directivă pentru a asigura un nivel coerent de protecție în întreaga UE și pentru a reduce divergențele de reglementare care ar împiedica furnizarea independentă a serviciilor mass­media pe piața internă. Acesta va permite o aplicare promptă a noilor norme ale UE, abordând astfel mai rapid problemele. Se va evita astfel un proces de transpunere îndelungat, vor fi prevenite eventualele divergențe sau denaturări în cursul procesului de transpunere, prin stipularea unor dispoziții direct aplicabile și prin evitarea situațiilor în care statele membre utilizează procesul de transpunere ca pretext pentru a introduce sau a menține măsuri legislative care, în esență, nu le sunt favorabile furnizorilor independenți de servicii mass­media ori sunt discriminatorii în alt mod. Varianta regulamentului este, de asemenea, preferabilă, având în vedere componenta instituțională a inițiativei (instituirea Comitetului). Această alegere este în egală măsură justificată de digitalizarea și furnizarea transfrontalieră de servicii mass­media într-o măsură din ce în ce mai mare, ceea ce impune o abordare rapidă și coerentă pe piață internă. Prin stabilirea unor dispoziții direct aplicabile, regulamentul propus va asigura, de asemenea, o cooperare eficace și eficientă între autoritățile și organismele naționale de reglementare în domeniul mass-mediei din statele membre.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Consultările cu părțile interesate

Propunerea se întemeiază pe consultări ample cu părțile interesate, având în vedere principiile generale și standardele pentru consultarea părților interesate de către Comisie.

O cerere de contribuții prin care a fost anunțată inițiativa a fost publicată la 21 decembrie 2021, fiind deschisă pentru furnizarea de feedback până la 25 martie 2022. S-au primit în total 1 473 de răspunsuri 41 . O consultare publică a fost deschisă în perioada 10 ianuarie – 25 martie 2022 și a atras 917 răspunsuri 42 . Ambele au fost promovate atât prin intermediul site-ului web al Comisiei, cât și prin intermediul platformelor de comunicare socială și al rețelelor specifice. În timp ce cererea de contribuții a vizat colectarea de feedback general ca răspuns la anunțul Comisiei privind inițiativa, consultarea publică a colectat opinii prin intermediul unui chestionar structurat, conținând întrebări specifice referitoare la inițiativă.

În plus, Comisia a organizat reuniuni cu principalele părți interesate și cu experți pentru a colecta dovezi și date concrete suplimentare cu privire la problemele specifice care trebuie vizate de inițiativă, la abordarea politică și impactul acesteia, precum și cu privire la informații tehnice referitoare la practicile industriale existente. De asemenea, Comisia a organizat ateliere specifice și a analizat numeroase documente de poziție și analize primite în contextul pregătirii inițiativei. Pregătirea evaluării impactului care stă la baza inițiativei a fost sprijinită de două studii externe care au cuprins o serie de consultări individuale cu principalele părți interesate 43 .

În continuare, Comisia a discutat inițiativa cu membrii Comitetului de contact pentru DSMAV și ERGA. Aceste grupuri de experți au pus la dispoziție un canal direct pentru consultarea celor mai relevante autorități la nivelul statelor membre. La 18 februarie 2022 a fost organizat un atelier specific cu reprezentanți ai mediului academic, ai ERGA și ai Comisiei, cu scopul de a colecta opiniile cercetătorilor și ale experților având competență specifică în domenii relevante (cum ar fi dreptul public și constituțional, precum și libertatea mass-mediei și piața internă).

Ideea unei propuneri legislative, care să reglementeze cel puțin anumite domenii esențiale, a primit sprijin din partea cetățenilor și a majorității celorlalte părți interesate, inclusiv din partea comunității libertății mass-mediei, a organizațiilor de consumatori, a autorităților de reglementare din domeniul mass-mediei și a ERGA, a organismelor publice și private de radiodifuziune, a distribuitorilor de conținut și a actorilor din cadrul ecosistemului de publicitate. În rândul acestor părți interesate, există un sprijin larg pentru o abordare bazată pe principii, comparativ cu lipsa oricărei acțiuni sau stabilirea de standarde în detaliu.

Organizațiile neguvernamentale și organismele publice de radiodifuziune au sprijinit în special acțiunile la nivelul UE de introducere a unor garanții pentru independența editorială, inclusiv a serviciilor publice în domeniul mass-mediei, reamintind, în același timp, importanța Protocolului de la Amsterdam. Organismele publice de radiodifuziune sprijină în mod specific garanțiile pentru integritatea editorială în mediul online și orientările privind vizibilitatea corespunzătoare a serviciilor mass­media audiovizuale de interes general.

Organismele private de radiodifuziune s-au pronunțat în special în favoarea unor principii comune pentru măsurile destinate pluralismului mass-mediei și pentru transparența, obiectivitatea și caracterul verificabil al măsurării audienței, în ceea ce privește acest din urmă aspect ajungând la un acord comun cu editorii și cu actorii din cadrul ecosistemului de publicitate. Editorii, care sunt în mod tradițional nereglementați, și-au exprimat preferința generală pentru autoreglementare sau pentru o recomandare. Cu toate acestea, au sprijinit măsuri la nivelul UE, atât în ceea ce privește protecția surselor jurnalistice, cât și în ceea ce privește publicitatea de stat. Cetățenii au fost întru totul de acord cu necesitatea transparenței și echității în alocarea publicității de stat. Organismele de radiodifuziune și editorii au solicitat reglementarea eficientă a platformelor online.

În ceea ce privește guvernanța, supravegherea bazată pe ERGA se bucură de un sprijin general larg, existând însă opinii diferite cu privire la viitorul său statut potențial. Autoritățile de reglementare și comunitatea pentru libertatea mass-mediei sunt în favoarea consolidării ERGA, în vreme ce întreprinderile și asociațiile de întreprinderi l-ar menține în forma sa actuală. Autoritățile publice au sprijinit în special cooperarea în materie de reglementare la nivelul UE pentru a facilita standarde comune pentru pluralismul mass-mediei și consolidarea rolului și resurselor ERGA pentru o mai bună coordonare la nivelul UE.

•Obținerea și utilizarea expertizei

Comisia s-a bazat pe o gamă largă de cunoștințe de specialitate în contextul elaborării prezentei propuneri.

Pe lângă consultarea publică și alte consultări cu părțile interesate descrise mai sus, Comisia a contractat două studii externe pentru a asigura un nivel ridicat de coerență și comparabilitate a analizelor pentru toate abordările politice potențiale.

Observatorul European al Audiovizualului din cadrul Consiliului Europei a elaborat, de asemenea, un raport special privind guvernanța și independența serviciilor publice de mass­media 44 . Publicația este însoțită de o prezentare generală cuprinzătoare a principalelor garanții în materie de guvernanță pentru serviciile publice de mass­media din Europa.

Rapoartele Comisiei privind statul de drept, rapoartele anuale elaborate de Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei, precum și unele sondaje Eurobarometru au furnizat dovezi și analize cu privire la numeroase aspecte relevante. Aceste surse au fost utilizate pentru a identifica problemele, amploarea lor pe piața internă a mass-mediei și factorii determinanți ai acestora. Comisia s-a bazat, de asemenea, pe recomandările relevante ale Consiliului Europei, asupra cărora au convenit toate statele membre 45 .

În cele din urmă, pentru a sprijini în continuare analiza bazată pe date concrete, Comisia a efectuat o analiză a jurisprudenței relevante și o amplă recenzie a datelor din literatura de specialitate, consultând documentația științifică și un spectru larg de studii și rapoarte de politică, elaborate inclusiv de către ONG-urile active în domeniul libertății și pluralismului mass-mediei.

•Evaluarea impactului

În conformitate cu politica sa privind o mai bună legiferare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului pentru prezenta propunere, examinată de Comitetul de control normativ al Comisiei (CCN). Raportul de evaluare a impactului a fost prezentat CCN pentru prima dată la 13 mai și a făcut obiectul discuțiilor cu acesta în cadrul unei audieri care a avut loc la 8 iunie. În urma unui aviz negativ emis la 10 iunie, raportul a fost revizuit în mod substanțial și prezentat din nou CCN la 11 iulie. CCN a emis un aviz pozitiv cu rezerve la 27 iulie. Raportul de evaluare a impactului a fost revizuit pentru a ține seama de sugestiile de îmbunătățire formulate de CCN. Avizele CCN, observațiile și explicațiile modului în care acestea au fost luate în considerare sunt prezentate în anexa 1 la evaluarea impactului.

Comisia a examinat diferite opțiuni de politică pentru atingerea obiectivului general al propunerii, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne a mass-mediei.

Au fost evaluate trei opțiuni de politică cu grade diferite de intensitate normativă:

·Opțiunea 1: Recomandare privind pluralismul și independența mass-mediei, încurajând statele membre și, în anumite domenii, întreprinderile de pe piața mass-mediei să pună în aplicare un set de acțiuni de promovare a pluralismului mass-mediei, a independenței editoriale și a transparenței și echității pe piața mass-mediei.

·Opțiunea 2: Propunere legislativă și recomandare privind independența mass-mediei, prima prevăzând norme comune pentru piața internă a serviciilor mass­media, iar a doua încurajând societățile din domeniul mass-mediei și statele membre să promoveze independența și transparența mass-mediei.

·Opțiunea 3: Propunere legislativă consolidată, adăugând, pe lângă toate elementele legislative ale opțiunii 2, obligații suplimentare pentru societățile din domeniul mass-mediei și pentru autoritățile de reglementare de a promova disponibilitatea unor servicii mass­media de calitate și alocarea transparentă și echitabilă a resurselor economice pe piața mass-mediei.

Au fost luate în considerare două subopțiuni pentru guvernanța instrumentului legislativ în cadrul opțiunilor 2 și 3:

·Subopțiunea A: un sistem de guvernanță bazat pe un comitet sprijinit de un secretariat al Comisiei;

·Subopțiunea B: un sistem de guvernanță bazat pe un comitet asistat de un birou independent al UE.

În conformitate cu metodologia stabilită de Comisie, fiecare opțiune de politică a fost evaluată în funcție de impactul economic și social și de impactul asupra drepturilor fundamentale. Opțiunea preferată este 2 subopțiunea A. Această opțiune va îndeplini obiectivul general al intervenției într-un mod eficient, coerent, proporțional și în mare măsură eficace.

În special, instrumentul legislativ propus va stabili unele principii și norme de bază pentru piața mass-mediei și va atribui sarcini importante Comitetului, în calitate de organism colectiv al autorităților independente de reglementare în domeniul mass-mediei, inclusiv sarcini de a oferi consultanță de specialitate cu privire la aspectele normative, tehnice sau practice ale reglementării mass-mediei, de a emite avize cu privire la concentrările pieței care ar putea afecta funcționarea pieței interne și de a coordona acțiunile cu privire la furnizorii de servicii mass­media (inclusiv din țări terțe) care nu respectă standardele UE în domeniul mass-mediei. Va fi posibil să se bazeze pe principiile și normele stabilite în instrumentul legislativ în fața instanțelor naționale, iar Comisia va fi în măsură să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, printre altele în cazul unor probleme de natură sistemică. Elementul neobligatoriu al pachetului de politici – recomandarea – va sugera acțiuni voluntare cu privire la două aspecte specifice: garanțiile privind independența mass-mediei și transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei. O astfel de abordare flexibilă, pe mai multe niveluri, va aduce beneficiile dorite, optimizând, în același timp, costurile pentru actorii de pe piața mass-mediei și pentru autoritățile publice, ținând seama, de asemenea, de costurile mai mici pe care le presupune un secretariat al Comisiei comparativ cu un birou al UE.

Impactul opțiunilor de politică asupra diferitelor categorii de părți interesate este explicat în detaliu în anexa 3 la evaluarea impactului.

•Drepturile fundamentale

Propunerea de regulament, prin consolidarea convergenței normative pe piața internă a mass-mediei, prin garantarea independenței editoriale în coroborare cu libertatea de afaceri a furnizorilor de servicii mass­media și prin creșterea transparenței și a echității în alocarea resurselor economice, va facilita furnizarea transfrontalieră de servicii mass­media independente și de calitate, promovând astfel libertatea și pluralismul mass-mediei. Rolul­cheie al Comitetului în noul cadru, complet independent de administrații de stat și de orice alte entități publice sau private, va contribui la respectarea efectivă și imparțială a libertății de exprimare în întreaga UE, protejată de articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), ce corespunde articolului 10 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Propunerea de regulament va avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra libertății de a desfășura o activitate comercială (articolul 16 din Cartă), prin eliminarea obstacolelor din calea libertății de a presta servicii și prin limitarea riscurilor ca anumiți actori de pe piața mass-mediei să fie supuși unui tratament discriminatoriu.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Impactul bugetar al propunerii de regulament va fi acoperit de alocările prevăzute în cadrul financiar multianual 2021-2027 în contextul alocărilor financiare pentru programul „Europa creativă”, astfel cum sunt detaliate în fișa financiară legislativă care însoțește propunerea.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia va stabili un cadru cuprinzător pentru a monitoriza în permanență realizările, rezultatele și impactul acestui instrument legislativ. Acesta include, în special, un nou mecanism independent de monitorizare pentru identificarea și evaluarea riscurilor la adresa funcționării pieței interne a serviciilor mass­media. O evaluare a instrumentului și un raport către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European sunt prevăzute a fi realizate în termen de patru ani de la data intrării sale în vigoare și, ulterior, la fiecare patru ani.

•Explicații detaliate cu privire la prevederile specifice ale propunerii

Capitolul I stabilește obiectul și domeniul de aplicare al regulamentului și definițiile termenilor-cheie utilizați în regulament. În special, capitolul II și capitolul III secțiunea 5 din regulament sunt prevăzute aici a constitui dispoziții de armonizare minimă.

Capitolul II cuprinde drepturile destinatarilor serviciilor mass­media și drepturile furnizorilor de servicii mass­media pe piața internă. De asemenea, acesta stabilește garanții pentru funcționarea independentă a serviciilor publice de mass­media și obligațiile furnizorilor de servicii mass­media pe piața internă.

Capitolul III prevede un cadru pentru cooperarea în materie de reglementare și o piață funcțională pentru serviciile mass­media.

Secțiunea 1 prevede că autoritățile sau organismele naționale de reglementare independente din statele membre responsabile cu punerea în aplicare a DSMAV sunt responsabile de aplicarea prezentului capitol și le acordă competențe adecvate de investigare pentru a-și îndeplini sarcinile.

Secțiunea 2 instituie Comitetul european pentru servicii mass­media, organismul colectiv al autorităților independente de reglementare în domeniul mass-mediei, care înlocuiește Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass­media audiovizuale (ERGA) și îi succedă acestuia. Sunt stabilite cerințele privind independența Comitetului și este precizată structura acestuia. Comitetul va primi sprijin administrativ și organizatoric, necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, din partea unui secretariat asigurat de Comisie. Capitolul enumeră sarcinile Comitetului în temeiul regulamentului.

Secțiunea 3 stabilește norme și proceduri pentru cooperarea în materie de reglementare și pentru convergența pe piața internă a mass-mediei, cuprinzând un mecanism de cooperare structurată, cereri de măsuri de asigurare a respectării legislației, orientări privind aspecte legate de reglementarea mass-mediei și coordonarea măsurilor privind serviciile mass­media din țări terțe. Dispozițiile sunt menite să asigure o cooperare mai strânsă între autoritățile și organismele naționale de reglementare în diferite domenii ale reglementării mass-mediei.

Secțiunea 4 abordează aspecte specifice referitoare la furnizarea de servicii mass­media într­un mediu digital. În ceea ce privește furnizarea de servicii mass­media pe platforme online foarte mari, aceasta se întemeiază pe legislația orizontală existentă, oferind garanții suplimentare pentru integritatea editorială a conținutului furnizat în mediul online de furnizorii de servicii mass­media care respectă anumite standarde de reglementare sau de autoreglementare și stabilind un dialog structurat între platformele online foarte mari și contrapărțile relevante ale ecosistemului mass­media. Secțiunea prevede, de asemenea, dreptul de personalizare a ofertei mass­media audiovizuale pe dispozitive și în interfețele cu utilizatori care controlează accesul la serviciile mass­media audiovizuale, precum și obligația corespunzătoare a producătorilor și a dezvoltatorilor de a permite din punct de vedere tehnic o astfel de personalizare.

Secțiunea 5 stabilește un cadru juridic pentru măsurile naționale care afectează desfășurarea activității furnizorilor de servicii mass­media și prevede cerințe pentru normele și procedurile naționale referitoare la evaluarea impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale. Comitetul va avea sarcina de a lua poziție cu privire la cazurile în care funcționarea pieței interne poate fi afectată.

Secțiunea 6 stabilește cerințele pentru sistemele și metodologiile de măsurare a audienței utilizate de actorii relevanți de pe piață. Normele sunt însoțite de o încurajare de a elabora coduri de conduită și de a favoriza schimbul de bune practici. Secțiunea 6 prevede, de asemenea, cerințe comune privind alocarea cheltuielilor pentru publicitatea de stat către furnizorii de servicii mass­media, fără a aduce atingere normelor privind achizițiile publice și normelor privind ajutoarele de stat.

Capitolul IV stabilește dispozițiile finale, în special în ceea ce privește monitorizarea, evaluarea și raportarea. Regulamentul include un mecanism prin care Comisia monitorizează periodic riscurile la adresa funcționării pieței interne a serviciilor mass­media, cu consultarea Comitetului. Capitolul abrogă, de asemenea, articolul relevant din DSMAV și prevede intrarea în vigoare și data de la care se aplică regulamentul.

2022/0277 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile massmedia în cadrul pieței interne (Legea europeană privind libertatea mass-mediei) și de modificare a Directivei 2010/13/UE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, 

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Serviciile mass­media independente joacă un rol unic pe piața internă. Acestea reprezintă un sector în schimbare rapidă și important din punct de vedere economic și, în același timp, oferă acces la o multitudine de opinii și la surse fiabile de informații atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi, îndeplinind astfel funcția de interes general de „câine de pază” public. Serviciile mass­media sunt disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în mediul online și la nivel transfrontalier, deși nu fac obiectul acelorași norme și al aceluiași nivel de protecție în diferite state membre.

(2)Având în vedere rolul lor unic, protecția libertății și pluralismului mass-mediei este o caracteristică esențială a unei piețe interne funcționale a serviciilor mass­media (sau „piața internă a mass-mediei”). Această piață a cunoscut schimbări semnificative de la începutul noului secol, având un caracter digital și transfrontalier în continuă creștere. Piața oferă numeroase oportunități economice, dar se confruntă și cu o serie de provocări. Uniunea ar trebui să sprijine sectorul mass-mediei să valorifice aceste oportunități în cadrul pieței interne, protejând în același timp valorile, cum ar fi protecția drepturilor fundamentale, care sunt comune Uniunii și statelor sale membre.

(3)În spațiul media digital, cetățenii și întreprinderile accesează și consumă conținut media, disponibil imediat pe dispozitivele lor personale, din ce în ce mai mult într-un context transfrontalier. Platformele online globale acționează ca puncte de acces la conținutul media, cu modele de afaceri care tind să dezintermedieze accesul la serviciile mass­media și să amplifice polarizarea conținutului și dezinformarea. Aceste platforme sunt, de asemenea, furnizori esențiali de publicitate online, deturnând resurse financiare de la sectorul mass­media, afectând sustenabilitatea sa financiară și, prin urmare, diversitatea conținutului oferit. Întrucât serviciile mass­media implică un nivel ridicat de cunoștințe și de capital, acestea necesită o scară pentru a rămâne competitive și pentru a prospera pe piața internă. În acest scop, posibilitatea de a oferi servicii transfrontaliere și de a obține investiții, inclusiv din sau în alte state membre, este deosebit de importantă.

(4)Cu toate acestea, piața internă a serviciilor mass­media nu este suficient de integrată. O serie de restricții naționale împiedică libera circulație în cadrul pieței interne. În special, diversitatea normelor și a abordărilor naționale legate de pluralismul mass-mediei și de independența editorială, cooperarea insuficientă dintre autoritățile sau organismele naționale de reglementare, precum și alocarea neclară și inechitabilă a resurselor economice publice și private îngreunează activitatea actorilor de pe piața mass-mediei și extinderea lor la nivel transfrontalier și generează condiții de concurență inechitabile în întreaga Uniune. Integritatea pieței interne a serviciilor mass­media poate fi, de asemenea, pusă în pericol de furnizorii care se angajează în mod sistematic în acțiuni de dezinformare, inclusiv în manipularea informațiilor și interferențe, și utilizează în mod abuziv libertățile pieței interne, inclusiv de furnizorii de servicii mass­media controlați de stat și finanțați de anumite țări terțe.

(5)În plus, ca răspuns la provocările legate de pluralismul și libertatea mass-mediei în mediul online, unele state membre au luat măsuri de reglementare, iar alte state membre sunt în curs de a face acest lucru, existând riscul de a accentua divergențele dintre abordările naționale și restricțiile privind libera circulație pe piața internă.

(6)Destinatarii serviciilor mass­media din Uniune (persoane fizice care sunt resortisanți ai statelor membre sau care beneficiază de drepturile care le sunt conferite de dreptul Uniunii și persoane juridice stabilite în Uniune) ar trebui să poată beneficia efectiv de libertatea de a primi servicii mass­media libere și pluraliste pe piața internă. În contextul promovării fluxului transfrontalier de servicii mass­media, ar trebui să se asigure un nivel minim de protecție a destinatarilor serviciilor pe piața internă. Acest fapt ar fi în conformitate cu dreptul de a primi și de a transmite informații în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). Prin urmare, se impune armonizarea anumitor aspecte ale normelor naționale referitoare la serviciile mass­media. În raportul final al Conferinței privind viitorul Europei, cetățenii au solicitat UE să promoveze în continuare independența și pluralismul mass-mediei, în special prin introducerea unei legislații care să abordeze amenințările la adresa independenței mass-mediei prin intermediul unor standarde minime la nivelul UE 46 .

(7)În sensul prezentului regulament, definiția unui serviciu mass­media ar trebui să se limiteze la serviciile definite în tratat și, prin urmare, ar trebui să acopere orice formă de activitate economică. Această definiție ar trebui să excludă conținutul generat de utilizatori încărcat pe o platformă online, cu excepția cazului în care constituie o activitate profesională prestată în mod normal cu titlu oneros (fie de natură financiară, fie de altă natură). Aceasta ar trebui, de asemenea, să excludă corespondența strict privată, cum ar fi e-mailurile, precum și toate serviciile al căror scop principal nu reprezintă furnizarea de programe audiovizuale sau audio sau de publicații de presă, și anume atunci când conținutul este doar ocazional și nu constituie scopul său principal, cum ar fi reclamele sau informațiile referitoare la un produs sau la un serviciu furnizat de site-uri internet care nu oferă servicii mass­media. Definiția unui serviciu mass­media ar trebui să acopere în special transmisiile de televiziune sau radio, serviciile mass­media audiovizuale la cerere, podcasturile audio sau publicațiile de presă. Comunicarea instituțională și distribuirea de materiale informative sau promoționale pentru entitățile publice sau private ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei definiții.

(8)Pe piața mass-mediei digitalizate, furnizorii de platforme de partajare a materialelor video sau de platforme online foarte mari se pot încadra în definiția furnizorului de servicii mass­media. În general, acești furnizori joacă un rol esențial în organizarea conținutului, inclusiv prin mijloace automatizate sau algoritmi, dar nu exercită responsabilitate editorială asupra conținutului la care oferă acces. Cu toate acestea, în peisajul mediatic din ce în ce mai convergent, unii furnizori de platforme de partajare a materialelor video sau de platforme online foarte mari au început să exercite controlul editorial asupra uneia sau mai multor secțiuni ale serviciilor lor. Prin urmare, o astfel de entitate ar putea fi calificată atât ca furnizor de platforme de partajare a materialelor video sau ca furnizor de platforme online foarte mari, cât și ca furnizor de servicii mass­media.

(9)Definiția măsurării audienței ar trebui să acopere sistemele de măsurare dezvoltate astfel cum au fost convenite de standardele sectoriale în cadrul organizațiilor de autoreglementare, cum ar fi comitetele sectoriale mixte, precum și sistemele de măsurare dezvoltate în afara acestor abordări de autoreglementare. Acestea din urmă tind să fie implementate de anumiți actori din mediul online care își autoevaluează sau furnizează pe piață sistemele lor de măsurare a audienței brevetate, care nu respectă neapărat standardele convenite de comun acord la nivel de sector. Având în vedere impactul semnificativ pe care astfel de sisteme de măsurare a audienței îl au asupra piețelor de publicitate și mass­media, acestea ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament.

(10)Publicitatea de stat ar trebui înțeleasă în sens larg ca incluzând activitățile promoționale sau autopromoționale desfășurate de către, pentru sau în numele unei game largi de autorități sau entități publice, inclusiv guverne, autorități sau organisme de reglementare, precum și întreprinderi de stat sau alte entități controlate de stat din diferite sectoare, la nivel național sau regional, sau administrații locale ale entităților teritoriale cu peste 1 milion de locuitori. Cu toate acestea, definiția publicității de stat nu ar trebui să includă mesajele de urgență transmise de autoritățile publice care sunt necesare, de exemplu, în caz de dezastre naturale sau sanitare, accidente sau alte incidente neprevăzute care pot cauza vătămări corporale.

(11)Pentru a asigura faptul că societatea beneficiază de avantajele pieței interne a mass-mediei, este esențial să se garanteze nu numai libertățile fundamentale prevăzute în tratat, ci și securitatea juridică de care au nevoie destinatarii serviciilor mass­media pentru a beneficia de avantajele corespunzătoare. Acești destinatari ar trebui să aibă acces la servicii mass­media de calitate, realizate de jurnaliști și editori în mod independent și în conformitate cu standardele jurnalistice și, prin urmare, să furnizeze informații fiabile, inclusiv conținut de știri și de actualități. Un astfel de drept nu implică nicio obligație corespondentă pentru un anumit furnizor de servicii mass­media de a respecta standarde care nu sunt prevăzute în mod explicit de lege. Astfel de servicii mass­media de calitate reprezintă, de asemenea, un antidot împotriva dezinformării, inclusiv a acțiunilor străine de manipulare a informațiilor și a ingerințelor străine.

(12)Prezentul regulament nu aduce atingere libertății de exprimare garantate persoanelor în temeiul Cartei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că, într-un sector atât de sensibil precum mass­media audiovizuală, pe lângă obligația sa negativă de a nu interveni, autoritățile publice au obligația pozitivă de a institui un cadru legislativ și administrativ adecvat pentru a garanta pluralismul efectiv 47 .

(13)Libera circulație a informațiilor de încredere este esențială pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass­media. Prin urmare, furnizarea de servicii mass­media nu ar trebui să facă obiectul niciunei restricții care să contravină prezentului regulament sau altor norme ale dreptului Uniunii, cum ar fi Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului 48 de stabilire a măsurilor necesare pentru protejarea utilizatorilor împotriva conținutului ilegal și dăunător. Restricțiile ar putea decurge, de asemenea, din măsurile aplicate de autoritățile publice naționale în conformitate cu dreptul Uniunii.

(14)Protejarea independenței editoriale este o condiție prealabilă pentru exercitarea activității furnizorilor de servicii mass­media și pentru integritatea lor profesională. Independența editorială este deosebit de importantă pentru furnizorii de servicii mass­media care furnizează conținut de știri și de actualități, având în vedere rolul lor de bun public în societate. Furnizorii de servicii mass­media ar trebui să își poată exercita liber activitățile economice pe piața internă și să poată concura pe picior de egalitate într-un mediu tot mai mult online, în care informațiile circulă la nivel transfrontalier.

(15)Statele membre au adoptat abordări diferite în ceea ce privește protecția independenței editoriale, care este din ce în ce mai des pusă sub semnul întrebării la nivelul Uniunii. În special, nivelul de interferențe cu deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii mass­media este tot mai mare într-o serie de state membre. O astfel de ingerință poate fi directă sau indirectă din partea statului sau a altor actori, inclusiv a autorităților publice, a funcționarilor aleși, a funcționarilor guvernamentali și a politicienilor, de exemplu pentru a obține un avantaj politic. Acționarii și alte părți private care dețin o participație în cadrul furnizorilor de servicii mass­media pot acționa în moduri care depășesc echilibrul necesar între libertatea lor de afaceri și libertatea de exprimare, pe de o parte, și libertatea editorială de exprimare și drepturile la informare ale utilizatorilor, pe de altă parte, în scopul obținerii unor avantaje economice sau de altă natură. În plus, tendințele recente în ceea ce privește distribuția și consumul mass­media, inclusiv, în special, în mediul online, au determinat statele membre să aibă în vedere legi care vizează reglementarea furnizării de conținut media. Abordările adoptate de furnizorii de servicii mass­media pentru a garanta independența editorială variază, de asemenea. Ca urmare a unor astfel de interferențe și fragmentări ale reglementărilor și abordărilor, condițiile pentru exercitarea activităților economice de către furnizorii de servicii mass­media și, în cele din urmă, calitatea serviciilor mass­media primite de cetățeni și întreprinderi sunt afectate în mod negativ pe piața internă. Prin urmare, este necesar să se instituie garanții eficace, care să permită exercitarea libertății editoriale în întreaga Uniune, astfel încât furnizorii de servicii mass­media să își poată produce și distribui în mod independent conținutul la nivel transfrontalier, iar destinatarii serviciilor să poată primi un astfel de conținut. 

(16)Jurnaliștii și editorii sunt principalii actori în producerea și furnizarea de conținut media de încredere, în special prin prezentarea de știri sau de actualități. Prin urmare, protejarea capacității jurnaliștilor de a colecta, de a verifica și de a analiza informații, inclusiv informații transmise în mod confidențial, are un caracter esențial. În special, furnizorii de servicii mass­media și jurnaliștii (inclusiv cei care își desfășoară activitatea în forme nestandardizate de ocupare a forței de muncă, cum ar fi liber­profesioniștii) ar trebui să se poată baza pe o protecție solidă a surselor și comunicațiilor jurnalistice, inclusiv împotriva utilizării tehnologiilor de supraveghere, deoarece, în lipsa unei astfel de protecții, sursele pot fi descurajate să sprijine mass­media în procesul de informare a publicului cu privire la chestiuni de interes public. Prin urmare, libertatea jurnaliștilor de a-și exercita activitatea economică și de a-și îndeplini rolul vital de „câine de pază” public poate fi subminată, afectând astfel în mod negativ accesul la servicii mass­media de calitate. Protecția surselor jurnalistice contribuie la protecția dreptului fundamental consacrat la articolul 11 din Cartă.

(17)Protecția surselor jurnalistice este în prezent reglementată în mod eterogen în statele membre. Unele state membre oferă o protecție absolută împotriva constrângerii jurnaliștilor de a divulga informații care le identifică sursa în cadrul procedurilor penale și administrative. Alte state membre oferă o protecție calificată limitată la procedurile judiciare bazate pe anumite acuzații de natură penală, în timp ce altele oferă protecție sub forma unui principiu general. Acest lucru duce la fragmentarea pieței interne a mass-mediei. Prin urmare, jurnaliștii, care lucrează din ce în ce mai mult la proiecte transfrontaliere și își furnizează serviciile publicului transfrontalier și, prin extensie, furnizorilor de servicii mass­media, s-ar putea confrunta cu obstacole, insecuritate juridică și condiții inegale de concurență. Prin urmare, protecția surselor și comunicațiilor jurnalistice trebuie armonizată și consolidată în continuare la nivelul Uniunii.

(18)Serviciile publice de mass­media instituite de statele membre joacă un rol deosebit pe piața internă a mass-mediei, asigurându-se că cetățenii și întreprinderile au acces la informații de calitate și la o acoperire media imparțială, în cadrul misiunii lor. Cu toate acestea, serviciile publice de mass­media pot fi deosebit de expuse riscului de interferențe, având în vedere proximitatea lor instituțională față de stat și finanțarea publică pe care o primesc. Acest risc poate fi exacerbat de garanțiile inegale legate de guvernanța independentă și de relatarea echilibrată de către serviciile publice de mass­media din întreaga Uniune. Această situație poate duce la o acoperire mediatică părtinitoare sau parțială, poate denatura concurența pe piața internă a mass-mediei și poate afecta în mod negativ accesul la servicii mass­media independente și imparțiale. Prin urmare, pe baza standardelor internaționale elaborate de Consiliul Europei în această privință, se impun a fi instituite garanții juridice pentru funcționarea independentă a serviciilor publice de mass­media în întreaga Uniune. De asemenea, este necesar să se garanteze că, fără a aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, furnizorii de servicii publice de mass­media beneficiază de o finanțare suficientă și stabilă pentru a-și îndeplini misiunea care permite previzibilitatea planificării lor. De preferință, o astfel de finanțare ar trebui să fie decisă și alocată pe o bază multianuală, în conformitate cu misiunea de serviciu public a furnizorilor de servicii publice de mass­media pentru a evita posibile influențe nejustificate în urma negocierilor bugetare anuale. Cerințele prevăzute în prezentul regulament nu aduc atingere competenței statelor membre de a participa la finanțarea serviciilor publice în domeniul mass-mediei, astfel cum sunt consacrate în Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(19)Este esențial ca destinatarii serviciilor mass­media să știe cu certitudine cine deține și se află în spatele mass-mediei de știri, astfel încât să poată identifica și înțelege potențialele conflicte de interese, ceea ce reprezintă o condiție prealabilă pentru formarea unor opinii bine informate și, prin urmare, pentru a participa activ în cadrul democrației. O astfel de transparență este, de asemenea, un instrument eficace de limitare a riscurilor de interferență cu independența editorială. Prin urmare, este necesar să se introducă cerințe comune de informare pentru toți furnizorii de servicii mass­media relevanți din întreaga Uniune, care ar trebui să includă cerințe proporționale de divulgare a informațiilor privind proprietatea. În acest context, măsurile luate de statele membre în temeiul articolului 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 49 nu ar trebui să fie afectate. Informațiile solicitate ar trebui să fie dezvăluite de către furnizorii relevanți pe propriile site-uri web sau pe alt suport care este ușor și direct accesibil.

(20)Integritatea mass-mediei presupune, de asemenea, o abordare proactivă pentru a promova independența editorială a societăților din domeniul mass-mediei de știri, în special prin garanții interne. Furnizorii de servicii mass­media ar trebui să adopte măsuri proporționale pentru a garanta, odată ce linia editorială generală a fost convenită între proprietarii și editorii lor, libertatea editorilor de a lua decizii individuale în cursul activității lor profesionale. Obiectivul de a-i proteja pe editori de interferențe nejustificate în deciziile luate cu privire la anumite elemente de conținut în contextul desfășurării activității lor cotidiene contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă a serviciilor mass­media și la calitatea acestor servicii. Acest obiectiv este, de asemenea, conform cu dreptul fundamental de a primi și de a transmite informații în temeiul articolului 11 din Cartă. În lumina acestor considerente, furnizorii de servicii mass­media ar trebui, de asemenea, să îi asigure pe destinatarii serviciilor furnizate de transparența conflictelor de interese, reale sau potențiale.

(21)În scopul atenuării sarcinilor de reglementare, microîntreprinderile în sensul articolului 3 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 50 ar trebui să fie exceptate de la cerințele legate de informare și de garanțiile interne, în vederea garantării independenței deciziilor editoriale individuale. În plus, furnizorii de servicii mass­media ar trebui să aibă libertatea de a adapta garanțiile interne la nevoile lor, în special dacă sunt întreprinderi mici și mijlocii în sensul articolului respectiv. Recomandarea care însoțește prezentul regulament 51 oferă un catalog de garanții interne voluntare care pot fi adoptate în acest sens în cadrul societăților din domeniul mass-mediei. Prezentul regulament nu ar trebui interpretat în sensul privării proprietarilor furnizorilor privați de servicii mass­media de prerogativa lor de a stabili obiective strategice sau generale și de a stimula creșterea și viabilitatea financiară a întreprinderilor lor. În acest sens, prezentul regulament recunoaște că obiectivul de promovare a independenței editoriale trebuie să fie reconciliat cu drepturile și interesele legitime ale proprietarilor privați de mass­media.

(22)Autoritățile sau organismele naționale de reglementare independente au un rol esențial în aplicarea corespunzătoare a legislației privind mass­media la nivelul întregii Uniuni. Autoritățile sau organismele naționale de reglementare menționate la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE sunt cele mai în măsură să asigure aplicarea corectă a cerințelor legate de cooperarea în materie de reglementare și de buna funcționare a pieței serviciilor mass­media, prevăzute în capitolul III din prezentul regulament. Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului regulament și a altor acte legislative ale Uniunii în domeniul mass-mediei, este necesar să se înființeze un organism consultativ independent la nivelul Uniunii, care să reunească astfel de autorități sau organisme și să le coordoneze acțiunile. Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass­media audiovizuale (ERGA), instituit prin Directiva 2010/13/UE, a avut un rol esențial în promovarea punerii coerente în aplicare a directivei respective. Prin urmare, Comitetul european pentru servicii mass­media (denumit în continuare „Comitetul”) ar trebui să se bazeze pe activitatea ERGA și să îl înlocuiască. Aceasta presupune o modificare specifică a Directivei 2010/13/UE, și anume eliminarea articolului 30b, care instituie ERGA, și, în consecință, înlocuirea trimiterilor la ERGA și la sarcinile ce îi revin. Modificarea Directivei 2010/13/UE prin prezentul regulament este justificată în acest caz, dat fiind că se limitează la o dispoziție care nu trebuie să fie transpusă de statele membre și care se adresează instituțiilor Uniunii.

(23)Comitetul ar trebui să reunească reprezentanți la nivel înalt ai autorităților sau organismelor naționale de reglementare menționate la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE, numiți de respectivele autorități sau organisme. În cazurile în care, la nivelul statelor membre există mai multe autorități sau organisme de reglementare relevante, inclusiv la nivel regional, ar trebui ca, prin proceduri adecvate, să fie ales un reprezentant comun, iar dreptul de vot să fie în continuare limitat la un reprezentant pentru fiecare stat membru. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere posibilității celorlalte autorități sau organisme naționale de reglementare de a participa, după caz, la reuniunile Comitetului. De asemenea, Comitetul ar trebui să aibă posibilitatea de a invita specialiști și observatori, inclusiv, în special, autorități sau organisme de reglementare din țări candidate, țări potențial candidate, țări SEE sau delegați ad-hoc din partea altor autorități naționale competente, să participe la reuniunile sale, în acord cu Comisia. Având în vedere caracterul sensibil al sectorului mass­media și în conformitate cu practica deciziilor ERGA în acord cu regulamentul său de procedură, Comitetul ar trebui să își adopte deciziile cu o majoritate de două treimi din voturi.

(24)Fără a aduce atingere competențelor conferite Comisiei prin tratate, colaborarea și cooperarea strânsă între Comisie și Comitet au un caracter esențial. În special, Comitetul ar trebui să sprijine în mod activ Comisia în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin în materie de asigurare a aplicării uniforme a prezentului regulament și a normelor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13/UE. În acest scop, Comitetul ar trebui, în special, să consilieze și să asiste Comisia în ceea ce privește aspectele de reglementare, tehnice sau practice relevante pentru aplicarea dreptului Uniunii, să promoveze cooperarea și schimbul eficient de informații, experiență și bune practici și să elaboreze avize în acord cu Comisia sau la cererea acesteia în cazurile prevăzute de prezentul regulament. Pentru a-și îndeplini în mod eficace sarcinile, Comitetul ar trebui să se poată baza pe expertiza și resursele umane ale unui secretariat asigurat de Comisie. Secretariatul Comisiei ar trebui să ofere Comitetului sprijin administrativ și organizatoric și să îl susțină în procesul de îndeplinire a sarcinilor ce îi revin.

(25)Cooperarea în materie de reglementare între autoritățile sau organismele independente de reglementare în domeniul mass-mediei este esențială pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass­media. Cu toate acestea, Directiva 2010/13/UE nu prevede un cadru structurat de cooperare pentru autoritățile sau organismele naționale de reglementare. Ulterior revizuirii cadrului UE pentru serviciile mass­media audiovizuale prin Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului 52 , care a extins domeniul său de aplicare la platformele de partajare a materialelor video, s-a simțit nevoia unui nivel sporit de cooperare strânsă între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, în special în vederea soluționării cazurilor transfrontaliere. O astfel de necesitate este justificată, de asemenea, având în vedere noile provocări din peisajul mediatic la nivelul UE pe care prezentul regulament urmărește să le abordeze, inclusiv prin încredințarea unor noi sarcini autorităților sau organismelor naționale de reglementare.

(26)Pentru a asigura aplicarea eficace a legislației Uniunii în domeniul mass-mediei, pentru a preveni posibila eludare a normelor aplicabile în domeniul mass-mediei de către furnizorii necinstiți de servicii mass­media și pentru a evita apariția unor obstacole suplimentare pe piața internă a serviciilor mass­media, este esențial să se prevadă un cadru clar, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să permită autorităților sau organismelor naționale de reglementare să coopereze în mod eficace și eficient.

(27)Având în vedere caracterul paneuropean al platformelor de partajare a materialelor video, autoritățile sau organismele naționale de reglementare trebuie să dispună de un instrument specific pentru a-i proteja pe telespectatorii serviciilor de platformă de partajare a materialelor video de anumite conținuturi ilegale și dăunătoare, inclusiv comunicări comerciale. Se impune îndeosebi un mecanism care să permită autorităților sau organismelor naționale de reglementare relevante să solicite omologilor săi să ia măsurile necesare și proporționale pentru a asigura respectarea de către furnizorii platformelor de partajare a materialelor video a obligațiilor în temeiul prezentului articol. În cazul în care utilizarea unui astfel de mecanism nu conduce la o soluție amiabilă, libertatea de a furniza servicii ale societății informaționale dintr-un alt stat membru poate fi restricționată numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului 53 și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul respectiv. 

(28)Asigurarea unei practici de reglementare coerente în ceea ce privește prezentul regulament și Directiva 2010/13/UE este un aspect esențial. În acest scop și pentru a contribui la asigurarea unei puneri în aplicare convergente a legislației UE privind mass­media, Comisia poate emite orientări cu privire la aspectele reglementate atât de prezentul regulament, cât și de Directiva 2010/13/UE, dacă este necesar. Atunci când decide să emită orientări, Comisia ar trebui să ia în considerare în special aspectele de reglementare care afectează un număr semnificativ de state membre sau pe cele în cazul cărora există un element transfrontalier. Acest lucru este valabil în special în cazul măsurilor naționale adoptate în temeiul articolului 7a din Directiva 2010/13/UE privind vizibilitatea corespunzătoare a serviciilor mass­media audiovizuale de interes general. Având în vedere abundența informațiilor și utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor digitale de acces la mass­media, este important să se asigure vizibilitatea conținutului de interes general, pentru a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă și la respectarea dreptului fundamental de a primi informații în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere posibilul impact al măsurilor naționale adoptate în temeiul articolului 7a asupra funcționării pieței interne a mass-mediei, orientările Comisiei ar avea un rol important în scopul asigurării securității juridice în acest domeniu. De asemenea, ar fi utilă oferirea unor orientări cu privire la măsurile naționale adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2010/13/UE în vederea punerii la dispoziția publicului a unor informații accesibile, exacte și actualizate referitoare la proprietatea asupra mass-mediei. În cadrul procesului de elaborare a orientărilor sale, Comisia ar trebui să fie asistată de Comitet. Comitetul ar trebui, în special, să comunice Comisiei expertiza sa în materie de reglementare, tehnică și practică cu privire la domeniile și subiectele vizate de orientările respective.

(29)Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește furnizarea diverselor servicii mass­media audiovizuale în contextul evoluțiilor tehnologice de pe piața internă, este necesară identificarea unor specificații tehnice comune pentru dispozitivele care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass­media audiovizuale și utilizarea acestora sau care sunt purtătoare de semnale digitale ce transmit conținutul audiovizual de la sursă la destinație. În acest context, este important a se evita utilizarea standardelor tehnice divergente care generează obstacole și costuri suplimentare pentru industrie și consumatori, încurajând în același timp soluțiile de punere în aplicare a obligațiilor existente privind serviciile mass­media audiovizuale.

(30)Autoritățile sau organismele de reglementare menționate la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE dispun de expertiză practică specifică ce le permite să echilibreze în mod eficace interesele furnizorilor și ale destinatarilor serviciilor mass­media, asigurând în același timp respectarea libertății de exprimare. Acest aspect este esențial îndeosebi în ceea ce privește protejarea pieței interne de activitățile furnizorilor de servicii mass­media stabiliți în afara Uniunii care vizează publicul din Uniune în cazul în care, printre altele, având în vedere controlul care poate fi exercitat de țări terțe asupra lor, acestea pot aduce atingere sau pot prezenta riscuri de a aduce atingere securității publice și apărării. În acest sens, coordonarea dintre autoritățile sau organismele naționale de reglementare pentru a face față împreună posibilelor amenințări la adresa securității publice și a apărării generate de astfel de servicii mass­media trebuie să fie consolidată și să beneficieze de un cadru juridic care să asigure eficacitatea și posibila coordonare a măsurilor naționale adoptate în conformitate cu legislația Uniunii în domeniul mass-mediei. Pentru a asigura faptul că serviciile mass­media suspendate în anumite state membre în temeiul articolului 3 alineatul (3) și al articolului 3 alineatul (5) din Directiva 2010/13/UE nu sunt furnizate în continuare prin satelit sau prin alte mijloace în statele membre respective, un mecanism de cooperare și asistență reciprocă accelerată ar trebui să fie pus, de asemenea, la dispoziție, pentru a garanta „effet utile” al măsurilor naționale relevante, în conformitate cu dreptul Uniunii. În plus, se impune coordonarea măsurilor naționale care pot fi adoptate pentru a contracara amenințările la adresa securității publice și a apărării din partea serviciilor mass­media stabilite în afara Uniunii și care vizează publicul din Uniune, inclusiv posibilitatea Comitetului, în acord cu Comisia, de a emite avize cu privire la astfel de măsuri, după caz. În acest sens, riscurile la adresa securității publice și a apărării trebuie evaluate ținând seama de toate elementele de fapt și de drept relevante, la nivel național și european. Acest fapt nu aduce atingere competenței ce revine Uniunii în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(31)Platformele online foarte mari acționează pentru o serie de utilizatori ca portal de acces la serviciile mass­media. Furnizorii de servicii mass­media care își exercită responsabilitatea editorială asupra conținutului lor joacă un rol important în distribuirea informațiilor și în exercitarea libertății de informare în mediul online. Atunci când exercită o astfel de responsabilitate editorială, aceștia trebuie să acționeze cu prudență și să furnizeze informații fiabile și care respectă drepturile fundamentale, în conformitate cu cerințele de reglementare sau de autoreglementare care li se aplică în statele membre. Prin urmare, având în vedere și libertatea de informare a utilizatorilor, în cazul în care furnizorii de platforme online foarte mari constată incompatibilitatea conținutului furnizat de astfel de furnizori de servicii mass­media cu termenii și condițiile acestora, necontribuind însă la riscul sistemic menționat la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale], aceștia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de libertatea și pluralismul mass-mediei, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale] și să furnizeze, cât mai curând posibil, explicațiile necesare furnizorilor de servicii mass­media în calitate de utilizatori comerciali ai acestora în cadrul unei justificări în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului 54 . Pentru a reduce la minimum impactul oricărei restricții a conținutului respectiv asupra libertății de informare a utilizatorilor, platformele online foarte mari ar trebui să depună eforturi pentru a prezenta justificarea înainte ca restricția să intre în vigoare, fără a aduce atingere obligațiilor ce le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale]. În special, prezentul regulament nu ar trebui să împiedice furnizorul unei platforme online foarte mari să ia măsuri rapide fie împotriva conținutului ilegal diseminat prin intermediul serviciului său, fie pentru a atenua riscurile sistemice prezentate de diseminarea unui anumit conținut prin intermediul serviciului său, în conformitate cu dreptul Uniunii, în special în temeiul Regulamentului (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale].

(32)În plus, având în vedere impactul pozitiv preconizat asupra libertății de a presta servicii și a libertății de exprimare, se justifică faptul că, în cazul în care furnizorii de servicii mass­media aderă la anumite standarde de reglementare sau de autoreglementare, reclamațiile lor împotriva deciziilor furnizorilor de platforme online foarte mari sunt tratate cu prioritate și fără întârzieri nejustificate.

(33)În acest scop, furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui să asigure o funcționalitate pe interfața lor online pentru a le permite furnizorilor de servicii mass­media să declare că îndeplinesc anumite cerințe, având totodată posibilitatea de a nu accepta o astfel de declarație pe propria răspundere în cazul în care consideră că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Furnizorii de platforme online foarte mari se pot baza pe informații privind respectarea acestor cerințe, cum ar fi standardul prelucrabil automat al Inițiativei privind încrederea în jurnalism sau alte coduri de conduită relevante. Orientările Comisiei pot fi utile pentru a facilita punerea în aplicare eficace a acestei funcționalități, inclusiv în ceea ce privește modalitățile de implicare a organizațiilor relevante ale societății civile în revizuirea declarațiilor, consultarea autorității de reglementare din țara de stabilire, după caz, și abordarea oricărui potențial abuz al funcționalității. 

(34)Prezentul regulament recunoaște importanța mecanismelor de autoreglementare în contextul furnizării de servicii mass­media pe platforme online foarte mari. Acestea reprezintă un tip de inițiativă voluntară, de exemplu sub forma unor coduri de conduită, care permite furnizorilor de servicii mass­media sau reprezentanților acestora să adopte orientări comune, inclusiv în ceea ce privește standardele etice, rectificarea erorilor sau soluționarea reclamațiilor, între ei și pentru ei înșiși. Autoreglementarea mass-mediei solidă, incluzivă și recunoscută pe scară largă reprezintă o garanție eficace a calității și profesionalismului serviciilor mass­media și este esențială pentru protejarea integrității editoriale.

(35)Furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui să colaboreze cu furnizorii de servicii mass­media care respectă standardele de credibilitate și transparență și care consideră că restricțiile privind conținutul lor sunt impuse frecvent de furnizorii de platforme online foarte mari fără motive suficiente, pentru a găsi o soluție amiabilă de ridicare a oricăror restricții nejustificate și de evitare a acestora în viitor. Furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui să se implice în astfel de schimburi cu bună­credință, acordând o atenție deosebită protejării libertății mass-mediei și libertății de informare.

(36)Valorificând rolul important al ERGA în monitorizarea conformității semnatarilor Codului de bune practici al UE privind dezinformarea, Comitetul ar trebui să organizeze, cel puțin o dată pe an, un dialog structurat între furnizorii de platforme online foarte mari, reprezentanții furnizorilor de servicii mass­media și reprezentanții societății civile pentru a promova accesul la diverse oferte de mass­media independente pe platformele online foarte mari, pentru a discuta pe tema experienței și a bunelor practici legate de aplicarea dispozițiilor relevante ale prezentului regulament și pentru a monitoriza respectarea inițiativelor de autoreglementare menite să protejeze societatea de conținutul dăunător, inclusiv a celor care vizează combaterea dezinformării. După caz, Comisia poate examina rapoartele privind rezultatele unor astfel de dialoguri structurate atunci când evaluează chestiunile sistemice și emergente la nivelul Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale] și poate solicita Comitetului să o sprijine în acest sens.

(37)Destinatarii serviciilor mass­media audiovizuale ar trebui să poată alege efectiv conținutul audiovizual pe care doresc să îl vizioneze în funcție de preferințele lor. Cu toate acestea, libertatea lor în acest domeniu poate fi limitată de practicile comerciale din sectorul mass­media, și anume acordurile de stabilire a priorității conținutului între producătorii de dispozitive sau furnizorii de interfețe cu utilizatorul, care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass­media audiovizuale și utilizarea acestora, cum ar fi televizoarele conectate, și furnizorii de servicii mass­media. Stabilirea priorităților poate fi pusă în aplicare, de exemplu, pe ecranul de pornire al unui dispozitiv, prin comenzi rapide (shortcut) hardware sau software, aplicații și zone de căutare, având implicații asupra comportamentului de vizionare al destinatarilor, care pot fi stimulați în mod incorect să aleagă anumite oferte media audiovizuale în detrimentul altora. Destinatarii serviciilor ar trebui să aibă posibilitatea de a modifica, într-un mod simplu și ușor de utilizat, setările implicite ale unui dispozitiv sau ale unei interfețe cu utilizatorul care controlează și gestionează accesul la serviciile mass­media audiovizuale și utilizarea acestora, fără a aduce atingere măsurilor de asigurare a vizibilității corespunzătoare a serviciilor mass­media audiovizuale de interes general de punere în aplicare a articolului 7a din Directiva 2010/13/CE, adoptate din rațiuni legitime ce țin de politicile publice.

(38)Diversele măsuri legislative, de reglementare sau administrative pot afecta în mod negativ desfășurarea activității furnizorilor de servicii mass­media pe piața internă. Printre acestea se numără, de exemplu, norme de limitare a dreptului de proprietate asupra societăților din domeniul mass-mediei de către alte societăți care își desfășoară activitatea în sectorul mass-mediei sau în sectoare care nu au legătură cu mass­media; acestea includ, de asemenea, decizii referitoare la acordarea de licențe, autorizații sau notificări prealabile pentru furnizorii de servicii mass­media. Pentru a atenua potențialul lor impact negativ asupra funcționării pieței interne a serviciilor mass­media și pentru a spori securitatea juridică, este important ca astfel de măsuri să respecte principiile justificării obiective, transparenței, nediscriminării și proporționalității.

(39)De asemenea, este esențială autorizarea Comitetului de a emite un aviz, la solicitarea Comisiei, în cazul în care măsurile naționale ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media. Acesta este cazul, de exemplu, atunci când o măsură administrativă națională vizează un furnizor de servicii mass­media care își furnizează serviciile către mai multe state membre sau atunci când furnizorul de servicii mass­media în cauză are o influență semnificativă asupra formării opiniei publice în statul membru respectiv.

(40)Mass­media joacă un rol decisiv în modelarea opiniei publice și în sprijinirea participării cetățenilor la procesele democratice. Acesta este motivul pentru care statele membre ar trebui să prevadă norme și proceduri în sistemele lor juridice pentru a asigura evaluarea concentrărilor pieței mass­media care ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale. Astfel de norme și proceduri pot avea un impact asupra libertății de a furniza servicii mass­media pe piața internă, trebuie încadrate în mod corespunzător și să fie transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii. Concentrările pieței mass­media care fac obiectul unor astfel de norme ar trebui înțelese ca incluzând concentrările care ar putea avea drept rezultat faptul că o singură entitate controlează sau deține interese semnificative în serviciile mass­media care influențează în mod semnificativ formarea opiniei publice pe o anumită piață a mass-mediei, în cadrul unui subsector mass­media sau în diferite sectoare mass­media din unul sau mai multe state membre. Un criteriu important care trebuie avut în vedere este reducerea opiniilor divergente pe piața respectivă ca urmare a concentrării.

(41)Autoritățile sau organismele naționale de reglementare care au expertiză specifică în domeniul pluralismului mass-mediei ar trebui să fie implicate în evaluarea impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, în cazul în care acestea nu sunt chiar autoritățile sau organismele desemnate. Pentru a promova securitatea juridică și a garanta că normele și procedurile sunt cu adevărat orientate către protejarea pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, este esențială stabilirea în prealabil a unor criterii obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru notificarea și evaluarea impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale.

(42)Atunci când o concentrare a pieței mass­media constituie o concentrare care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului 55 , aplicarea prezentului regulament sau a oricăror norme și proceduri adoptate de statele membre în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004. Orice măsuri adoptate de autoritățile sau organismele naționale de reglementare desemnate sau implicate pe baza evaluării impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass­mediei și independenței editoriale ar trebui, prin urmare, să vizeze protejarea intereselor legitime în sensul articolului 21 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și ar trebui să fie în conformitate cu principiile generale și cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii.

(43)Comitetul ar trebui să fie autorizat să emită avize cu privire la proiectele de decizii sau avize ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare desemnate sau implicate, în cazul în care concentrările care fac obiectul notificării pot afecta funcționarea pieței interne a mass-mediei. Aceasta ar fi valabilă, de exemplu, în cazul în care astfel de concentrări implică cel puțin o întreprindere stabilită într-un alt stat membru sau care își desfășoară activitatea în mai multe state membre ori au ca rezultat faptul că furnizorii de servicii mass­media au o influență semnificativă asupra formării opiniei publice pe o anumită piață a mass-mediei. În plus, în cazul în care concentrarea nu a fost evaluată din punctul de vedere al impactului său asupra pluralismului mass­mediei și a independenței editoriale de către autoritățile sau organismele naționale relevante sau în cazul în care autoritățile sau organismele naționale de reglementare nu au consultat Comitetul cu privire la o anumită concentrare a pieței mass­media, dar se consideră că respectiva concentrare ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media, Comitetul ar trebui să poată emite un aviz, la cererea Comisiei. În orice caz, Comisia își rezervă posibilitatea de a emite propriile avize în urma avizelor elaborate de Comitet.

(44)În vederea asigurării unor piețe pluraliste ale mass-mediei, autoritățile sau organismele naționale și Comitetul ar trebui să țină seama de un set de criterii. Ar trebui avut în vedere cu precădere impactul asupra pluralismului mass-mediei, inclusiv, în special, efectul asupra formării opiniei publice, ținând seama de mediul online. În același timp, ar trebui să se analizeze dacă alte instituții de presă, care furnizează conținut diferit și alternativ, ar coexista în continuare pe piața (piețele) în cauză după respectiva concentrare a pieței mass­media. Evaluarea garanțiilor pentru independența editorială ar trebui să includă examinarea riscurilor potențiale de interferențe nejustificate din partea potențialului proprietar, a conducerii sau a structurii de guvernanță în deciziile editoriale individuale ale entității achiziționate sau rezultate în urma concentrării. De asemenea, ar trebui luate în considerare garanțiile interne existente sau avute în vedere, menite să mențină independența deciziilor editoriale individuale la nivelul întreprinderilor din domeniul mass-mediei implicate. În contextul evaluării impacturilor potențiale, se impun a fi avute în vedere, de asemenea, efectele concentrării în cauză asupra sustenabilității economice a entității sau a entităților care fac obiectul concentrării și dacă, în absența concentrării, acestea ar fi sustenabile din punct de vedere economic, în sensul că ar putea, pe termen mediu, să furnizeze și să dezvolte în continuare servicii mass­media de calitate pe piață, viabile din punct de vedere financiar, dotate cu resurse adecvate și adaptate din punct de vedere tehnologic.

(45)Măsurarea audienței are un impact direct asupra alocării și prețurilor pentru publicitate, care reprezintă o sursă de venit esențială pentru sectorul mass­media. Acesta este un instrument esențial pentru evaluarea performanței conținutului media și pentru înțelegerea preferințelor publicului în scopul planificării viitoarei producții de conținut. În consecință, actorii de pe piața mass-mediei, în special furnizorii de servicii mass­media și agenții de publicitate, ar trebui să se poată baza pe date obiective privind audiența, care provin din soluții transparente, nepărtinitoare și verificabile de măsurare a audienței. Cu toate acestea, anumiți actori noi care au apărut în ecosistemul mediatic furnizează propriile servicii de măsurare, fără a pune la dispoziție informații referitoare la propriile metodologii. Aceasta ar putea duce la asimetrii în materie de informare în rândul actorilor de pe piața mass-mediei și la potențiale denaturări ale pieței, în detrimentul egalității de șanse pentru furnizorii de servicii mass­media pe piață.

(46)Pentru a îmbunătăți caracterul verificabil și fiabilitatea metodologiilor de măsurare a audienței, în special în mediul online, ar trebui stabilite obligații de transparență pentru furnizorii de sisteme de măsurare a audienței care nu respectă criteriile sectoriale de referință convenite la nivelul organismelor de autoreglementare relevante. În temeiul acestor obligații, actorii în cauză, la cerere și în măsura posibilului, ar trebui să furnizeze agenților de publicitate și furnizorilor de servicii mass­media sau părților care acționează în numele acestora informații detaliate cu privire la metodologiile utilizate pentru măsurarea audienței. Aceste informații ar putea consta în furnizarea de elemente, cum ar fi dimensiunea eșantionului măsurat, definirea indicatorilor măsurați, parametrii, metodele de măsurare și marja de eroare, precum și perioada de măsurare. Obligațiile impuse în temeiul prezentului regulament nu aduc atingere obligațiilor care se aplică furnizorilor de servicii de măsurare a audienței în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1150 sau al Regulamentului (UE) 2022/XX [Actul legislativ privind piețele digitale], inclusiv obligațiilor privind ierarhizarea sau autofavorizarea.

(47)Codurile de conduită, elaborate fie de către furnizorii de sisteme de măsurare a audienței, fie de către organizațiile sau asociațiile care îi reprezintă, pot contribui la aplicarea efectivă a prezentului regulament și ar trebui, prin urmare, să fie încurajate. Autoreglementarea a fost deja utilizată pentru a promova standarde de înaltă calitate în domeniul măsurării audienței. Dezvoltarea sa în continuare ar putea fi considerată un instrument eficient în contextul agreării de către sector a soluțiilor practice necesare în vederea asigurării conformității sistemelor de măsurare a audienței și a metodologiilor acestora cu principiile transparenței, imparțialității, incluziunii, proporționalității, nediscriminării și caracterului verificabil. În procesul de elaborare a unor astfel de coduri de conduită, în consultare cu toate părțile interesate relevante și în special cu furnizorii de servicii mass­media, s-ar putea ține seama în special de creșterea nivelului de digitalizare în sectorul mass-mediei și de obiectivul asigurării unor condiții de concurență echitabile în rândul actorilor de pe piața mass-mediei.

(48)Publicitatea de stat este o sursă importantă de venit pentru numeroși furnizori de servicii mass­media, contribuind la sustenabilitatea lor economică. Accesul la aceasta trebuie acordat în mod nediscriminatoriu oricărui furnizor de servicii mass­media din orice stat membru care poate ajunge în mod adecvat la unii sau la toți membrii relevanți ai publicului, pentru a asigura egalitatea de șanse pe piața internă. În plus, publicitatea de stat poate face ca furnizorii de servicii mass­media să fie vulnerabili la o influență nejustificată din partea statului, în detrimentul libertății de a presta servicii și al drepturilor fundamentale. Alocarea neclară și părtinitoare a publicității de stat este, prin urmare, un instrument puternic de exercitare a influenței sau de „captare” a furnizorilor de servicii mass­media. Distribuția și transparența publicității de stat sunt reglementate, în anumite privințe, printr-un cadru fragmentat de măsuri specifice mass-mediei și de legi generale privind achizițiile publice, care nu pot acoperi, cu toate acestea, toate cheltuielile pentru publicitatea de stat și nici nu pot oferi o protecție suficientă împotriva distribuției preferențiale sau părtinitoare. În special, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului 56  nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care au ca obiect cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de materiale pentru programe destinate serviciilor media audiovizuale sau serviciilor media de radiodifuziune. Normele specifice mass-mediei privind publicitatea de stat, în cazul în care acestea există, prezintă diferențe semnificative de la un stat membru la altul.

(49)Pentru a asigura o concurență nedenaturată între furnizorii de servicii mass­media și pentru a evita riscul de subvenții disimulate și de influență politică nejustificată asupra mass-mediei, este necesară stabilirea unor cerințe comune de transparență, obiectivitate, proporționalitate și nediscriminare în ceea ce privește alocarea publicității de stat și a resurselor de stat furnizorilor de servicii mass­media în scopul achiziționării de bunuri sau servicii de la aceștia, altele decât publicitatea de stat, inclusiv cerința de a publica informații privind beneficiarii cheltuielilor pentru publicitatea de stat și sumele cheltuite. Este important ca statele membre să facă publice informațiile necesare referitoare la publicitatea de stat într-un format electronic ușor de vizualizat, accesat și descărcat, în conformitate cu normele Uniunii și cu normele naționale privind confidențialitatea comercială. Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării normelor privind ajutoarele de stat, care se aplică de la caz la caz.

(50)Riscurile la adresa funcționării și rezilienței pieței interne a mass-mediei ar trebui monitorizate periodic, în contextul eforturilor de îmbunătățire a funcționării pieței interne a serviciilor mass­media. O astfel de monitorizare ar trebui să vizeze furnizarea de informații detaliate și evaluări calitative privind reziliența pieței interne a serviciilor mass­media, inclusiv în ceea ce privește gradul de concentrare a pieței la nivel național și regional și riscurile privind acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele externe. Monitorizarea trebuie realizată în mod independent, pe baza unei liste solide de indicatori-cheie de performanță, elaborată și actualizată periodic de Comisie, cu consultarea Comitetului. Având în vedere evoluția rapidă a riscurilor și evoluțiile tehnologice de pe piața internă a mass-mediei, monitorizarea ar trebui să includă exerciții anticipative, cum ar fi teste de rezistență, pentru a evalua reziliența prospectivă a pieței interne a mass-mediei, pentru a avertiza cu privire la vulnerabilitățile legate de pluralismul mass-mediei și independența editorială și pentru a contribui la eforturile de îmbunătățire a guvernanței, a calității datelor și a administrării riscurilor. Monitorizarea ar trebui să vizeze cu precădere nivelul activității și al investițiilor transfrontaliere, cooperarea în materie de reglementare și convergența în ceea ce privește reglementarea mass-mediei, obstacolele în calea furnizării de servicii mass­media, inclusiv într-un mediu digital, precum și transparența și echitatea alocării resurselor economice pe piața internă a mass-mediei. De asemenea, ar trebui să aibă în vedere tendințele mai ample de pe piața internă a mass-mediei și de pe piețele naționale ale mass-mediei, precum și legislația națională care afectează furnizorii de servicii mass­media. În plus, monitorizarea ar trebui să ofere o imagine de ansamblu a măsurilor luate de furnizorii de servicii mass­media în vederea garantării independenței deciziilor editoriale individuale, inclusiv a celor propuse în Recomandarea care îl însoțește. Pentru a asigura cele mai înalte standarde în raport cu o astfel de monitorizare, Comitetul ar trebui să fie implicat în mod corespunzător, întrucât reunește entități având competențe specializate pe piața mass­mediei.

(51)În scopul asigurării bazelor pentru punerea corectă în aplicare a prezentului regulament, dispozițiile acestuia privind autoritățile independente din domeniul mass-mediei, Comitetul și modificările care se impun în raport cu Directiva 2010/13/UE (articolele 7-12 și 27 din prezentul regulament) ar trebui să se aplice în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a actului, în timp ce toate celelalte dispoziții ale prezentului regulament se vor aplica după șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. În special, acest lucru este necesar pentru a garanta instituirea Comitetului în timp util, cu scopul de a contribui la reușita punerii în aplicare a regulamentului.

(52)Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv asigurarea bunei funcționări a pieței interne a serviciilor mass­media, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre, deoarece acestea nu pot sau nu ar putea beneficia de stimulente pentru a realiza armonizarea și cooperarea necesare acționând singure, ci mai degrabă, având în vedere caracterul digital și transfrontalier sporit al producției, distribuției și consumului de conținut media, precum și rolul unic al serviciilor mass­media, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(53)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Cartă, îndeosebi articolele 7, 8, 11, 16, 47, 50 și 52. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și aplicat cu respectarea acestor drepturi și principii. În special, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată ca o interferență în libertatea de informare sau în libertatea presei sau ca o încurajare a statelor membre de a introduce cerințe privind conținutul editorial al publicațiilor de presă.

(54)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului 57 și a emis un aviz la XX XX 2022.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I 
Dispoziții generale

Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare

1.Prezentul regulament stabilește norme comune pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass­media, inclusiv instituirea unui Comitet european pentru servicii mass­media, menținând totodată calitatea serviciilor mass­media.

2.Prezentul regulament nu aduce atingere normelor prevăzute în:

(a)Directiva 2000/31/CE;

(b)Directiva (UE) 2019/790;

(c)Regulamentul (UE) 2019/1150;

(d)Regulamentul (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale];

(e)Regulamentul (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind piețele digitale];

(f)Regulamentul (UE) 2022/XXX [Regulamentul privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică].

3.Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității statelor membre de a adopta norme mai detaliate în domeniile reglementate de capitolul II și de capitolul III secțiunea 5, cu condiția ca normele respective să fie conforme cu dreptul Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„serviciu mass­media” înseamnă un serviciu, astfel cum este definit la articolele 56 și 57 din tratat, scopul principal al serviciului respectiv sau al unei secțiuni disociabile a acestuia fiind furnizarea de programe sau publicații de presă către publicul larg, prin orice mijloace, în scop informativ, de divertisment sau educativ, sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii mass­media;

„furnizor de servicii mass­media” înseamnă persoana fizică sau juridică a cărei activitate profesională constă în furnizarea unui serviciu mass­media, care are responsabilitate editorială pentru alegerea conținutului serviciului mass­media și care stabilește modul de organizare a acestuia;

„furnizor public de servicii mass­media” înseamnă un furnizor de servicii mass­media căruia i se încredințează o misiune de serviciu public în temeiul dreptului intern sau care primește finanțare publică națională pentru îndeplinirea unei astfel de misiuni;

„program” înseamnă o serie de imagini în mișcare sau sunete care constituie un element distinct, indiferent de lungimea acestuia, în cadrul unei grile sau al unui catalog realizat de un furnizor de servicii mass­media;

„publicație de presă” înseamnă o publicație astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2019/790;

„serviciu mass­media audiovizual” înseamnă un serviciu astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2010/13/UE;

„editor” înseamnă o persoană fizică sau o serie de persoane fizice care ar putea fi reunite în cadrul unui organism, indiferent de forma juridică, statutul și componența acestuia, care ia sau supraveghează deciziile editoriale la nivelul unui furnizor de servicii mass­media;

„decizie editorială” înseamnă o decizie luată în mod periodic în scopul exercitării responsabilității editoriale și în legătură cu desfășurarea activității de zi cu zi a unui furnizor de servicii mass­media;

„responsabilitate editorială” înseamnă exercitarea unui control efectiv asupra selecționării programelor sau a publicațiilor de presă și asupra organizării acestora, în scopul furnizării unui serviciu mass­media, indiferent dacă există o răspundere sau nu în conformitate cu dreptul intern pentru serviciul furnizat;

„furnizor de platforme online foarte mari” înseamnă un furnizor al unei platforme online care a fost desemnată drept platformă online foarte mare în temeiul articolului 25 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale];

„serviciu de platformă de partajare a materialelor video” înseamnă un serviciu astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) litera (aa) din Directiva 2010/13/UE;

„autoritate sau organism național de reglementare” înseamnă autoritatea sau organismul desemnat de statele membre în temeiul articolului 30 din Directiva 2010/13/UE;

„concentrare a pieței mass­media” înseamnă o concentrare, astfel cum este definită la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care implică cel puțin un furnizor de servicii mass­media;

„măsurarea audienței” înseamnă activitatea de colectare, interpretare sau prelucrare în alt mod a datelor privind numărul și caracteristicile utilizatorilor de servicii mass­media în scopul adoptării deciziilor privind alocarea sau prețurile publicității sau activitățile conexe de planificare, producție sau distribuție de conținut;

„publicitate de stat” înseamnă plasarea, publicarea sau difuzarea, în orice serviciu mass­media, a unui mesaj promoțional sau autopromoțional, în mod normal în schimbul unei plăți sau al unei retribuții, de către, pentru sau în numele oricărei autorități publice naționale sau regionale, cum ar fi guverne naționale, federale sau regionale, autorități sau organisme de reglementare, precum și întreprinderi de stat sau alte entități controlate de stat la nivel național sau regional, sau orice administrație locală a unei entități teritoriale cu peste 1 milion de locuitori;

„program spion” (spyware) înseamnă orice produs cu elemente digitale special conceput pentru exploatarea vulnerabilităților altor produse cu elemente digitale, care permite supravegherea sub acoperire a persoanelor fizice sau juridice prin monitorizarea, extragerea, colectarea sau analizarea datelor din astfel de produse sau de la persoanele fizice sau juridice care utilizează astfel de produse, în special prin înregistrarea în secret a apelurilor sau prin utilizarea în alt mod a microfonului unui dispozitiv al utilizatorului final, filmarea persoanelor fizice, a mașinilor sau a împrejurimilor acestora, copierea mesajelor, fotografierea, urmărirea activității de navigare, urmărirea geolocalizării, colectarea altor date senzoriale sau urmărirea activităților prin intermediul mai multor dispozitive ale utilizatorilor finali, fără ca persoana fizică sau juridică în cauză să fie informată în mod specific și fără să își fi dat în mod expres consimțământul specific în acest sens;

„infracțiune gravă” înseamnă oricare dintre următoarele infracțiuni enumerate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului 58 :

(a) terorismul;

(b) traficul de persoane;

(c) exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

(d) traficul ilicit de arme, muniție și materiale explozive;

(e) omorul, vătămarea corporală gravă;

(f) traficul ilicit de organe și țesuturi umane;

(g) răpirea, sechestrarea și luarea de ostateci;

(h) jafurile organizate sau armate;

(i) violul;

(j) infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale.

Capitolul II

Drepturile și obligațiile furnizorilor și destinatarilor serviciilor mass­media

Articolul 3

Drepturile destinatarilor serviciilor mass­media

Destinatarii serviciilor mass­media din Uniune au dreptul de a primi o mulțime de conținuturi de știri și de actualități, produse cu respectarea libertății editoriale a furnizorilor de servicii mass­media, în beneficiul discursului public.

Articolul 4

Drepturile furnizorilor de servicii mass­media

1.Furnizorii de servicii mass­media au dreptul de a-și exercita activitățile economice pe piața internă fără alte restricții decât cele permise în temeiul dreptului Uniunii.

2.Statele membre respectă libertatea editorială efectivă a furnizorilor de servicii mass­media. Statele membre, inclusiv autoritățile și organismele naționale de reglementare ale acestora nu pot:

(a)interveni și nici încerca să influențeze în orice mod, direct sau indirect, politicile și deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii mass­media;

(b)reține, sancționa, intercepta, supune acțiunilor de supraveghere sau percheziție și punere sub sechestru sau cerceta furnizorii de servicii mass­media sau, după caz, membrii familiilor acestora, angajații sau membrii familiilor lor, ori sediile comerciale și private ale acestora, pe motiv că refuză să divulge informații privind sursele lor, cu excepția cazului în care acest fapt este justificat de o cerință imperativă de interes public, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Cartă și cu alte acte legislative ale Uniunii;

(c) instalarea programelor spion pe orice dispozitiv sau echipament utilizat de furnizorii de servicii mass­media sau, dacă este cazul, de membrii familiilor acestora, de angajații lor sau de membrii familiilor acestora, cu excepția cazului în care instalarea este justificată, de la caz la caz, din motive de securitate națională și este în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Cartă și cu alte acte legislative ale Uniunii sau instalarea se realizează în contextul desfășurării anchetelor privind infracțiuni grave săvârșite de una dintre persoanele menționate anterior, este prevăzută în dreptul intern și este în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Cartă și cu alte acte legislative ale Uniunii, iar măsurile adoptate în temeiul literei (b) ar fi inadecvate și insuficiente pentru a obține informațiile solicitate.

3.Fără a aduce atingere dreptului la protecție jurisdicțională efectivă garantat fiecărei persoane fizice și juridice și în plus față de acesta, statele membre desemnează o autoritate sau un organism independent care să soluționeze reclamațiile depuse de furnizorii de servicii mass­media sau, dacă este cazul, de membrii familiilor acestora, de angajații lor sau de membrii familiilor acestora, cu privire la încălcări ale alineatului (2) literele (b) și (c). Furnizorii de servicii mass­media au dreptul de a solicita autorității sau organismului respectiv să emită, în termen de trei luni de la data solicitării, un aviz privind respectarea alineatului (2) literele (b) și (c).

Articolul 5

Garanții pentru funcționarea independentă a furnizorilor de servicii publice de mass­media

1.Furnizorii de servicii publice de mass­media furnizează în mod imparțial publicului lor o mulțime de informații și opinii, în conformitate cu misiunea lor de serviciu public.

2.Șeful organismului de conducere și membrii consiliului de conducere al furnizorilor de servicii publice de mass­media sunt numiți printr-o procedură transparentă, deschisă și nediscriminatorie și pe baza unor criterii transparente, obiective, nediscriminatorii și proporționale stabilite în prealabil în dreptul intern.

Durata mandatului acestora este stabilită în dreptul intern și este adecvată și suficientă pentru a asigura independența efectivă a furnizorului de servicii publice de mass­media. Aceștia pot fi demiși înainte de încheierea mandatului lor numai în mod excepțional, în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile predefinite din punct de vedere juridic, necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor stabilite în prealabil de dreptul intern sau din motive specifice de comportament ilegal sau de abatere gravă, astfel cum sunt definite în prealabil de dreptul intern.

Deciziile de demitere sunt justificate în mod corespunzător, sub rezerva notificării prealabile a persoanei în cauză, și includ posibilitatea unui control jurisdicțional. Motivele demiterii se pun la dispoziția publicului.

3.Statele membre se asigură că furnizorii de servicii publice de mass­media dispun de resurse financiare adecvate și stabile pentru îndeplinirea misiunii lor de serviciu public. Aceste resurse sunt de așa natură încât independența editorială este protejată.

4.Statele membre desemnează una sau mai multe autorități sau organisme independente pentru a monitoriza respectarea alineatelor (1)-(3).

Articolul 6

Obligațiile furnizorilor de servicii mass­media care furnizează conținut de știri și de actualități

1.Furnizorii de servicii mass­media care furnizează conținut de știri și de actualități pun la dispoziția destinatarilor serviciilor lor, de o manieră facilă și directă, următoarele informații:

(a)denumirea juridică și datele de contact ale acestora;

(b)numele proprietarului (proprietarilor) lor direct (direcți) sau indirect (indirecți) având participații care le permit să exercite influențe asupra operațiunii și asupra procesului decizional strategic;

(c)numele beneficiarilor reali în sensul articolului 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului.

2.Fără a aduce atingere legilor constituționale naționale conforme cu Carta, furnizorii de servicii mass­media care furnizează conținut de știri și de actualități iau măsurile pe care le consideră adecvate în vederea garantării independenței deciziilor editoriale individuale. În special, aceste măsuri vizează:

(a)să garanteze că editorii sunt liberi să ia decizii editoriale individuale în contextul exercitării activității lor profesionale; precum și

(b)să asigure divulgarea oricărui conflict de interese real sau potențial al oricărei părți care deține o participație în cadrul furnizorilor de servicii mass­media care ar putea afecta furnizarea de conținut de știri și de actualități.

3.Obligațiile prevăzute la prezentul articol nu se aplică furnizorilor de servicii mass­media care sunt microîntreprinderi în sensul articolului 3 din Directiva 2013/34/UE.

Capitolul III

Cadrul pentru cooperarea în materie de reglementare și o piață internă funcțională pentru serviciile mass­media

Secțiunea 1

Autorități independente din domeniul mass-mediei

Articolul 7

Autorități sau organisme naționale de reglementare

1.Autoritățile sau organismele naționale de reglementare menționate la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE sunt responsabile de aplicarea capitolului III din prezentul regulament.

2.Autoritățile sau organismele naționale de reglementare fac obiectul cerințelor prevăzute la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

3.Statele membre se asigură că autoritățile sau organismele naționale de reglementare dispun de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

4.În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile sau organismele naționale de reglementare dispun de competențe adecvate de investigare în ceea ce privește conduita persoanelor fizice sau juridice care intră sub incidența capitolului III.

Printre acestea se numără, în special, competența de a solicita acestor persoane să furnizeze, într-un termen rezonabil, informații proporționale și necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în capitolul III; cererea poate fi adresată, de asemenea, oricărei alte persoane care, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri sau profesională, poate deține în mod rezonabil informațiile necesare.

Secțiunea 2

Comitetul european pentru servicii mass­media

Articolul 8

Comitetul european pentru servicii mass­media

1.Se înființează Comitetul european pentru servicii mass­media (denumit în continuare „Comitetul”).

2.Comitetul înlocuiește Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass­media audiovizuale (ERGA), instituit prin Directiva 2010/13/UE, și îi succedă acestuia.

Articolul 9

Independența Comitetului

În îndeplinirea sarcinilor care îi revin sau în exercitarea competențelor sale, Comitetul acționează în mod complet independent. În special, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin sau în exercitarea competențelor sale, Comitetul nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern, organism și de la nicio instituție sau persoană. Acest lucru nu aduce atingere competențelor Comisiei sau ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 10

Structura Comitetului

1.Comitetul este format din reprezentanți ai autorităților sau ai organismelor naționale de reglementare menționate la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE.

2.Fiecare membru al Comitetului dispune de un singur vot. 

3.În cazul în care un stat membru dispune de mai multe autorități sau organisme naționale de reglementare, respectivele autorități sau organisme de reglementare se coordonează, după caz, și numesc un reprezentant comun care își exercită dreptul de vot.

4. Comitetul este reprezentat de președintele său. Comitetul alege un președinte din rândul membrilor săi cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi cu drept de vot. Durata mandatului președintelui este de doi ani.

5.Comisia desemnează un reprezentant în cadrul Comitetului. Reprezentantul Comisiei participă la toate activitățile și reuniunile Comitetului, fără drept de vot. Președintele Comitetului informează în permanență Comisia cu privire la activitățile sale planificate și în curs. Comitetul se consultă cu Comisia în ceea ce privește elaborarea programului său de lucru și principalele rezultate.

6.În acord cu Comisia, Comitetul poate invita experți și observatori să participe la reuniunile sale.

7.Comitetul adoptă decizii cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi cu drept de vot.

8.Comitetul își adoptă regulamentul de procedură cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi cu drept de vot, în acord cu Comisia.

Articolul 11

Secretariatul Comitetului

1.Comitetul dispune de un secretariat, care este asigurat de Comisie.

2.Principala sarcină a secretariatului este de a contribui la îndeplinirea sarcinilor Comitetului prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2010/13/UE.

3.Secretariatul furnizează sprijin administrativ și organizatoric pentru activitățile Comitetului. De asemenea, secretariatul asistă Comitetul în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin.

Articolul 12

Sarcinile Comitetului

Fără a aduce atingere competențelor conferite Comisiei în baza tratatelor, Comitetul promovează aplicarea eficace și coerentă a prezentului regulament și a normelor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13/UE în întreaga Uniune. Comitetul:

(a)sprijină Comisia, prin expertiză tehnică, în vederea asigurării aplicării corecte a prezentului regulament și a punerii coerente în aplicare a Directivei 2010/13/UE în toate statele membre, fără a aduce atingere sarcinilor ce revin autorităților sau organismelor naționale de reglementare;

(b)promovează cooperarea și schimbul eficient de informații, experiență și bune practici între autoritățile sau organismele naționale de reglementare cu privire la aplicarea normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile serviciilor mass­media, inclusiv a prezentului regulament și a Directivei 2010/13/UE, în special în ceea ce privește articolele 3, 4 și 7 din directiva respectivă;

(c)consiliază Comisia, la cererea acesteia, cu privire la aspectele în materie de reglementare, tehnice sau practice relevante pentru aplicarea coerentă a prezentului regulament și pentru punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE, precum și cu privire la toate celelalte aspecte legate de serviciile mass­media care intră în sfera sa de competență. În cazul în care Comisia solicită consiliere sau emiterea de avize din partea Comitetului, aceasta poate indica un termen limită, ținând seama de caracterul urgent al chestiunii;

(d)la solicitarea Comisiei, emite avize cu privire la aspectele tehnice și de fapt în ceea ce privește articolul 2 alineatul (5c), articolul 3 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c) și articolul 28a alineatul (7) din Directiva 2010/13/UE;

(e)în acord cu Comisia, elaborează avize cu privire la:

(i)cererile de cooperare și asistență reciprocă între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din prezentul regulament;

(ii)cererile de măsuri de asigurare a respectării legislației în caz de dezacord între autoritatea sau organismul solicitant și autoritatea sau organismul solicitat cu privire la acțiunile recomandate în temeiul articolului 14 alineatul (4) din prezentul regulament;

(iii)măsurile naționale privind furnizorii de servicii mass­media stabiliți în afara Uniunii, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezentul regulament;

(f)la cererea Comisiei, elaborează avize cu privire la:

(i)măsurile naționale care ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media, în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament;

(ii) concentrările pieței mass­media care ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din prezentul regulament;

(g)elaborează avize cu privire la proiectele de avize sau decizii naționale de evaluare a impactului unei concentrări a pieței mass­media care face obiectul notificării asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, în cazul în care o astfel de concentrare poate afecta funcționarea pieței interne, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din prezentul regulament;

(h)asistă Comisia în procesul de elaborare a orientărilor cu privire la:

(i)aplicarea prezentului regulament și a normelor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament;

(ii)factorii care trebuie avuți în vedere în contextul aplicării criteriilor de evaluare a impactului concentrărilor pieței mass­media, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament;

(iii)aplicarea articolului 23 alineatele (1), (2) și (3) în temeiul articolului 23 alineatul (4) din prezentul regulament;

(i)la cererea a cel puțin uneia dintre autoritățile în cauză, are rolul de mediator în cazul unor dezacorduri între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din prezentul regulament;

(j)încurajează cooperarea în ceea ce privește standardele tehnice referitoare la semnalele digitale și proiectarea dispozitivelor sau a interfețelor cu utilizatorul, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din prezentul regulament; 

(k)coordonează măsurile naționale legate de diseminarea sau accesul la conținuturi al furnizorilor de servicii mass­media stabiliți în afara Uniunii care vizează publicul din Uniune, în cazul în care activitățile lor aduc atingere sau prezintă un risc major și grav de a aduce atingere securității și apărării publice, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din prezentul regulament;

(l)organizează un dialog structurat între furnizorii de platforme online foarte mari, reprezentanții furnizorilor de servicii mass­media și ai societății civile și raportează Comisiei rezultatele sale, în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament; 

(m)încurajează schimbul de bune practici legate de implementarea sistemelor de măsurare a audienței, în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din prezentul regulament.

Secțiunea 3

Cooperarea și convergența în materie de reglementare

Articolul 13

Cooperarea structurată

1.O autoritate sau un organism național de reglementare poate solicita în orice moment („autoritate solicitantă”) cooperare sau asistență reciprocă din partea uneia sau mai multor autorități sau organisme naționale de reglementare (denumite în continuare „autorități solicitate”) în scopul schimbului de informații sau al luării de măsuri relevante pentru aplicarea coerentă și eficace a prezentului regulament sau a măsurilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13/UE.

2.În cazul în care o autoritate sau un organism național de reglementare consideră că există un risc major și grav de a aduce atingere funcționării pieței interne a serviciilor mass­media sau un risc major și grav de a aduce atingere securității și apărării publice, aceasta poate solicita altor autorități sau organisme naționale de reglementare să ofere cooperare sau asistență reciprocă în procedură accelerată, asigurând în același timp respectarea drepturilor fundamentale, în special a libertății de exprimare.

3.Cererile de cooperare sau de asistență reciprocă, inclusiv cooperarea sau asistența reciprocă în procedură accelerată, conțin toate informațiile necesare, inclusiv scopul și motivele care stau la baza acestora.

4.Autoritatea solicitată poate refuza să analizeze cererea exclusiv în următoarele cazuri:

(a)nu are competență în ceea ce privește obiectul cererii sau măsurile pe care este solicitată să le întreprindă;

(b)executarea cererii ar încălca prezentul regulament, Directiva 2010/13/UE sau alte acte legislative ale Uniunii ori dreptul statelor membre conform cu dreptul Uniunii sub incidența căruia intră autoritatea solicitată.

Autoritatea solicitată își motivează refuzul de a analiza o cerere.

5.Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la rezultatele obținute sau la evoluția măsurilor întreprinse ca răspuns la cerere.

6.Autoritatea solicitată depune toate eforturile pentru a analiza cererea și a formula un răspuns la aceasta fără întârzieri nejustificate. Autoritatea solicitată furnizează rezultatele intermediare în termen de 14 zile calendaristice de la primirea cererii, cu actualizări periodice ulterioare cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește executarea cererii. În cazul cererilor de cooperare sau de asistență reciprocă în procedură accelerată, autoritatea solicitată analizează cererea și formulează un răspuns la aceasta în termen de 14 zile calendaristice.

7.În cazul în care autoritatea solicitantă nu consideră că măsurile luate de autoritatea solicitată sunt suficiente pentru a analiza cererea și pentru a formula un răspuns, aceasta informează autoritatea solicitată fără întârzieri nejustificate, explicând motivele care stau la baza poziției sale. În cazul în care autoritatea solicitată nu este de acord cu poziția respectivă sau în cazul în care răspunsul autorității solicitate lipsește, oricare dintre autorități poate sesiza Comitetul. În termen de 14 zile calendaristice de la primirea respectivei sesizări, Comitetul emite, în acord cu Comisia, un aviz cu privire la această chestiune, inclusiv cu privire la acțiunile recomandate. Autoritatea solicitată depune toate eforturile pentru a ține seama de avizul Comitetului.

Articolul 14

Cereri de asigurare a respectării obligațiilor de către platformele de partajare a materialelor video

1.Fără a aduce atingere articolului 3 din Directiva 2000/31/CE, o autoritate sau un organism național de reglementare poate solicita unei alte autorități sau organism național de reglementare să ia măsurile necesare și proporționale pentru asigurarea efectivă a respectării obligațiilor impuse platformelor de partajare a materialelor video în temeiul articolului 28b din Directiva 2010/13/UE. 

2.Autoritatea sau organismul național solicitat informează, fără întârzieri nejustificate și în termen de 30 de zile calendaristice, autoritatea sau organismul național solicitant cu privire la acțiunile întreprinse sau planificate în temeiul alineatului (1).

3.În cazul unui dezacord între autoritatea sau organismul național solicitant și autoritatea sau organismul solicitat cu privire la acțiunile întreprinse în temeiul alineatului (1), oricare dintre autorități sau organisme poate sesiza Comitetul cu o cerere de mediere în scopul identificării unei soluții amiabile.

4.În cazul neidentificării unei soluții amiabile în urma medierii de către Comitet, autoritatea sau organismul național solicitant sau autoritatea sau organismul național solicitat poate solicita Comitetului emiterea unui aviz cu privire la această chestiune. În avizul său, Comitetul evaluează dacă autoritatea sau organismul solicitat a dat curs unei cereri menționate la alineatul (1). În cazul în care Comitetul consideră că autoritatea solicitată nu a dat curs unei astfel de cereri, Comitetul recomandă acțiuni pentru a da curs cererii. Comitetul emite avizul, în acord cu Comisia, fără întârzieri nejustificate.

5.Autoritatea sau organismul național solicitat informează, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea avizului menționat la alineatul (4), Comitetul, Comisia și autoritatea sau organismul solicitant cu privire la acțiunile întreprinse sau planificate în legătură cu avizul.

Articolul 15

Orientări privind aspecte de reglementare a mass-mediei

1.Comitetul încurajează schimbul de bune practici între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, consultând părțile interesate, după caz, și în strânsă cooperare cu Comisia, cu privire la aspectele în materie de reglementare, tehnice sau practice relevante pentru aplicarea coerentă și eficace a prezentului regulament și a normelor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13/UE.

2.În cazul în care Comisia emite orientări referitoare la aplicarea prezentului regulament sau a normelor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13/UE, Comitetul îi oferă asistență prin furnizarea de expertiză cu privire la aspectele în materie de reglementare, tehnice sau practice, în special în ceea ce privește:

(a)vizibilitatea corespunzătoare a serviciilor mass­media audiovizuale de interes general, în temeiul articolului 7a din Directiva 2010/13/UE;

(b)punerea la dispoziție a informațiilor privind structura de proprietate a furnizorilor de servicii mass­media, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2010/13/UE.

3.Comisia poate emite un aviz cu privire la orice aspect legat de aplicarea prezentului regulament și a normelor naționale de punere în aplicare a Directivei 2010/13/UE. La cerere, Comitetul asistă Comisia în această privință.

4.Comitetul încurajează cooperarea dintre furnizorii de servicii mass­media, organismele de standardizare sau orice alte părți interesate relevante pentru a facilita elaborarea de standarde tehnice referitoare la semnalele digitale sau la proiectarea dispozitivelor sau a interfețelor cu utilizatorul care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass­media audiovizuale și utilizarea acestora.

Articolul 16

Coordonarea măsurilor privind furnizorii de servicii mass­media stabiliți în afara Uniunii

1.Comitetul coordonează măsurile luate de autoritățile sau organismele naționale de reglementare în ceea ce privește diseminarea sau accesul la serviciile mass­media furnizate de furnizorii de servicii mass­media stabiliți în afara Uniunii care vizează publicul din Uniune în cazul în care, printre altele, având în vedere controlul care poate fi exercitat de țări terțe asupra lor, aceste servicii mass­media aduc atingere sau prezintă un risc major și grav de a aduce atingere securității publice și apărării.

2.În acord cu Comisia, Comitetul poate emite avize cu privire la măsurile naționale adecvate în temeiul alineatului (1). Toate autoritățile naționale competente, inclusiv autoritățile sau organismele naționale de reglementare, depun toate eforturile pentru a ține seama de avizele Comitetului.

Secțiunea 4

Furnizarea de servicii mass­media într-un mediu digital

Articolul 17

Conținutul furnizorilor de servicii mass­media pe platformele online foarte mari

1.Furnizorii de platforme online foarte mari trebuie să asigure o funcționalitate care să le permită destinatarilor serviciilor lor să declare că:

(a)sunt furnizori de servicii mass­media în sensul articolului 2 alineatul (2);

(b)sunt independenți din punct de vedere editorial de statele membre și de țările terțe; precum și

(c)fac obiectul unor cerințe reglementare pentru exercitarea responsabilității editoriale în unul sau mai multe state membre sau aderă la un mecanism de coreglementare sau de autoreglementare care reglementează standardele editoriale, recunoscut și acceptat pe scară largă în sectorul mass­media relevant din unul sau mai multe state membre.

2.În cazul în care un furnizor de platforme online foarte mari decide să suspende furnizarea serviciilor sale de intermediere online în legătură cu conținutul pus la dispoziție de un furnizor de servicii mass­media care a depus o declarație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, pe motiv că un astfel de conținut este incompatibil cu termenii și condițiile sale, conținutul respectiv necontribuind la un risc sistemic menționat la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale], acesta face toate demersurile posibile, în măsura compatibilității cu obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv al Regulamentului (UE) 2022/XXX [Actul legislativ privind serviciile digitale], pentru a comunica furnizorului de servicii mass­media în cauză justificarea ce însoțește decizia respectivă, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1150, înainte de intrarea în vigoare a suspendării.

3.Furnizorii de platforme online foarte mari trebuie să ia toate măsurile de natură tehnică și organizatorică necesare pentru a se asigura că reclamațiile formulate în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2019/1150 de către furnizorii de servicii mass­media care au depus o declarație în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol sunt prelucrate și soluționate cu prioritate și fără întârzieri nejustificate.

4.În cazul în care un furnizor de servicii mass­media care a depus o declarație în temeiul alineatului (1) consideră că un furnizor de platforme online foarte mari restricționează sau suspendă frecvent furnizarea serviciilor sale în legătură cu conținutul pus la dispoziție de furnizorul de servicii mass­media fără motive suficiente, furnizorul de platforme online foarte mari trebuie să se angajeze într-un dialog semnificativ și eficace cu furnizorul de servicii mass­media, la cererea acestuia, cu bună-credință, în vederea identificării unei soluții amiabile pentru încetarea restricțiilor sau suspendărilor nejustificate și pentru evitarea acestora în viitor. Furnizorul de servicii mass­media poate informa Comitetul cu privire la rezultatul acestor schimburi.

5. Furnizorii de platforme online foarte mari pun anual la dispoziția publicului informații cu privire la:

(a)numărul de cazuri în care au impus restricții sau suspendări pe motiv de incompatibilitate a conținutului pus la dispoziție de un furnizor de servicii mass­media care a depus o declarație în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol cu termenii și condițiile acestora; precum și

(b)motivele pentru impunerea unor astfel de restricții.

6.Pentru a facilita punerea în aplicare coerentă și eficace a prezentului articol, Comisia poate emite orientări pentru a stabili forma și detaliile declarației prevăzute la alineatul (1).

Articolul 18

Dialogul structurat

1.Comitetul organizează periodic un dialog structurat între furnizorii de platforme online foarte mari, reprezentanții furnizorilor de servicii mass­media și reprezentanții societății civile pentru a discuta pe tema experienței și a bunelor practici în ceea ce privește aplicarea articolului 17 din prezentul regulament, pentru a promova accesul la diverse oferte de mass­media independente pe platformele online foarte mari și pentru a monitoriza respectarea inițiativelor de autoreglementare menite să protejeze societatea de conținutul dăunător, inclusiv dezinformarea și acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine.

2.Comitetul transmite Comisiei un raport privind rezultatele dialogului.

Articolul 19

Dreptul de personalizare a ofertei mass­media audiovizuale

1.Utilizatorii au dreptul de a modifica cu ușurință setările implicite ale oricărui dispozitiv sau ale oricărei interfețe cu utilizatorul care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass­media audiovizuale și utilizarea acestora, pentru a personaliza oferta mass­media audiovizuală în funcție de interesele sau preferințele lor, potrivit legii. Această dispoziție nu aduce atingere măsurilor naționale de punere în aplicare a articolului 7a din Directiva 2010/13/UE.

2.Atunci când introduc pe piață dispozitivele și interfețele cu utilizatorul menționate la alineatul (1), producătorii și dezvoltatorii se asigură că acestea includ o funcționalitate care permite utilizatorilor să modifice în mod liber și fără impedimente setările implicite care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass­media audiovizuale oferite și utilizarea acestora.

Secțiunea 5

Cerințe pentru buna funcționare a măsurilor și a procedurilor pe piața mass-mediei

Articolul 20

Măsuri naționale care afectează desfășurarea activității furnizorilor de servicii mass­media

1.Orice măsură legislativă, de reglementare sau administrativă luată de un stat membru care poate afecta desfășurarea activității furnizorilor de servicii mass­media pe piața internă trebuie să fie justificată în mod corespunzător și proporțională. Aceste măsuri trebuie să fie motivate, transparente, obiective și nediscriminatorii.

2.Orice procedură națională utilizată în scopul elaborării sau adoptării unei măsuri de reglementare sau administrative, astfel cum se menționează la alineatul (1), face obiectul unor termene clare stabilite în prealabil.

3.Fără a aduce atingere și în plus față de dreptul său la protecție jurisdicțională efectivă, orice furnizor de servicii mass­media care face obiectul unei măsuri administrative sau de reglementare menționate la alineatul (1) și care îl privește în mod individual și direct are dreptul de a introduce o cale de atac împotriva măsurii respective în fața unui organism de apel. Organismul respectiv este independent de părțile implicate și de orice intervenție externă sau presiune politică de natură să pună în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor care îi sunt sesizate. Acesta dispune de expertiza corespunzătoare pentru a-i permite să își îndeplinească funcțiile în mod eficace.

4. La cererea Comisiei, Comitetul elaborează un aviz în cazul în care o măsură legislativă, de reglementare sau administrativă națională este de natură să afecteze funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media. În urma avizului Comitetului și fără a aduce atingere competențelor care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia poate emite propriul aviz cu privire la această chestiune. Avizele Comitetului și, după caz, ale Comisiei sunt puse la dispoziția publicului.

5.În cazul în care o autoritate sau un organism național adoptă o măsură care afectează în mod individual și direct un furnizor de servicii mass­media și poate afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media, va comunica, la cererea Comitetului și, după caz, a Comisiei, fără întârzieri nejustificate și prin mijloace electronice, orice informații relevante, inclusiv expunerea sumară a faptelor, măsura adoptată, motivele care au stat la baza măsurii adoptate de autoritate sau de organismul național și, după caz, opiniile altor autorități implicate.

Articolul 21

Evaluarea concentrărilor pieței mass­media

1.Statele membre trebuie să prevadă, în cadrul sistemelor juridice naționale, norme de fond și de procedură care să asigure o evaluare a concentrărilor pieței mass­media ce ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale. Aceste norme trebuie:

(a)să fie transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii;

(b)să impună în sarcina părților la o concentrare a pieței mass­media care ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale obligația de a notifica în prealabil concentrarea respectivă autorităților sau organismelor naționale relevante;

(c)să desemneze autoritatea sau organismul național de reglementare ca fiind responsabil de evaluarea impactului unei concentrări care face obiectul notificării asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale ori să asigure implicarea autorității sau a organismului național de reglementare în această evaluare;

(d)să stabilească în prealabil criterii obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru notificarea concentrărilor pieței mass­media care ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale și pentru evaluarea impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale.

Evaluarea menționată la prezentul alineat este distinctă de evaluările legislației în materie de concurență, inclusiv de cele prevăzute de normele privind controlul concentrărilor economice. Aceasta nu aduce atingere articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, după caz.

2.În contextul evaluării menționate la alineatul (1) se va ține seama de următoarele elemente:

(a)impactul concentrării asupra pluralismului mass-mediei, inclusiv efectele sale asupra formării opiniei publice și asupra diversității actorilor de pe piața mass-mediei, ținând seama de mediul online și de interesele, legăturile sau activitățile părților în cadrul altor activități din domeniul mass-mediei sau din afara acesteia;

(b)garanțiile pentru independența editorială, inclusiv impactul concentrării asupra funcționării echipelor editoriale și existența unor măsuri luate de furnizorii de servicii mass­media în vederea garantării independenței deciziilor editoriale individuale;

(c)dacă, în absența concentrării, entitatea care dobândește și cea dobândită și-ar menține sustenabilitatea din punct de vedere economic și dacă există alternative posibile pentru a asigura sustenabilitatea sa economică.

3.Comisia, asistată de Comitet, poate emite orientări cu privire la factorii care trebuie avuți în vedere în contextul aplicării criteriilor de evaluare a impactului concentrărilor pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale de către autoritățile sau organismele naționale de reglementare.

4.Autoritatea sau organismul național de reglementare consultă în prealabil Comitetul cu privire la orice aviz sau decizie pe care intenționează să o adopte, evaluând impactul unei concentrări a pieței mass­media care face obiectul notificării asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, în cazul în care astfel de concentrări pot afecta funcționarea pieței interne.

5.În termen de 14 zile calendaristice de la primirea consultării menționate la alineatul (4), Comitetul elaborează un aviz cu privire la proiectul de aviz sau de decizie națională care i-a fost prezentat, ținând seama de elementele menționate la alineatul (2), și transmite avizul respectiv autorității consultante și Comisiei.

6.Autoritatea sau organismul național de reglementare menționat la alineatul (4) ține seama, în cea mai mare măsură posibilă, de avizul menționat la alineatul (5). În cazul în care autoritatea respectivă nu dă curs avizului, în tot sau în parte, aceasta furnizează Comitetului și Comisiei o justificare motivată, explicându-și poziția în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea avizului respectiv. Fără a aduce atingere competențelor care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia poate emite propriul aviz cu privire la această chestiune.

Articolul 22

Opinii privind concentrările pieței mass­media

1.În absența unei evaluări sau a unei consultări în temeiul articolului 21, Comitetul, la cererea Comisiei, elaborează un aviz cu privire la impactul unei concentrări a pieței mass­media asupra pluralismului mass-mediei și independenței editoriale, în cazul în care o concentrare a pieței mass­media este de natură să afecteze funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media. Comitetul își întemeiază avizul pe elementele prevăzute la articolul 21 alineatul (2). Comitetul poate aduce în atenția Comisiei concentrările pieței mass­media care ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass­media.

2.În urma avizului Consiliului și fără a aduce atingere competențelor care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia poate emite propriul aviz cu privire la această chestiune.

3. Avizele Comitetului și, după caz, ale Comisiei sunt puse la dispoziția publicului.

Secțiunea 6

Alocarea transparentă și echitabilă a resurselor economice

Articolul 23

Măsurarea audienței

1.Sistemele și metodologiile de măsurare a audienței respectă principiile transparenței, imparțialității, incluziunii, proporționalității, nediscriminării și caracterului verificabil.

2.Fără a aduce atingere protecției secretelor comerciale ale întreprinderilor, furnizorii sistemelor de măsurare a audienței brevetate furnizează, fără întârzieri nejustificate și în mod gratuit, furnizorilor de servicii mass­media și agenților de publicitate, precum și părților terțe autorizate de furnizorii de servicii mass­media și de agenții de publicitate, informații exacte, detaliate, cuprinzătoare, inteligibile și actualizate cu privire la metodologia utilizată de sistemele lor de măsurare a audienței. Această dispoziție nu aduce atingere normelor Uniunii privind protecția datelor și a vieții private.

3.Autoritățile sau organismele naționale de reglementare încurajează elaborarea de coduri de conduită de către furnizorii sistemelor de măsurare a audienței, împreună cu furnizorii de servicii mass­media, organizațiile lor reprezentative și orice alte părți interesate, care sunt menite să contribuie la respectarea principiilor menționate la alineatul (1), inclusiv prin promovarea unor audituri independente și transparente.

4.Comisia, asistată de Comitet, poate emite orientări privind aplicarea practică a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol.

5.Comitetul încurajează schimbul de bune practici în legătură cu instalarea sistemelor de măsurare a audienței prin intermediul unui dialog periodic între reprezentanții autorităților sau organismelor naționale de reglementare, reprezentanții furnizorilor sistemelor de măsurare a audienței și alte părți interesate.

Articolul 24

Alocarea publicității de stat

1.Fondurile publice sau orice altă retribuție sau alt avantaj acordat de autoritățile publice furnizorilor de servicii mass­media în scopul publicității se acordă în conformitate cu criterii transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii și prin proceduri deschise, proporționale și nediscriminatorii. Prezentul articol nu aduce atingere normelor privind achizițiile publice.

2.Autoritățile publice, inclusiv guvernele naționale, federale sau regionale, autoritățile sau organismele de reglementare, precum și întreprinderile de stat sau alte entități controlate de stat la nivel național sau regional sau administrațiile locale ale entităților teritoriale cu peste 1 milion de locuitori pun la dispoziția publicului informații exacte, cuprinzătoare, inteligibile, detaliate și anuale cu privire la cheltuielile lor de publicitate alocate furnizorilor de servicii mass­media, care includ cel puțin următoarele detalii:

(a)denumirile juridice ale furnizorilor de servicii mass­media de la care au fost achiziționate servicii de publicitate;

(b)suma anuală totală cheltuită, precum și sumele cheltuite per furnizor de servicii mass­media.

3.Autoritățile sau organismele naționale de reglementare monitorizează alocarea publicității de stat pe piețele mass­media. Pentru a evalua exactitatea informațiilor privind publicitatea de stat puse la dispoziție în temeiul alineatului (2), autoritățile sau organismele naționale de reglementare pot solicita entităților menționate la alineatul (2) informații suplimentare, inclusiv informații privind aplicarea criteriilor menționate la alineatul (1).

4.Alocarea resurselor de stat către furnizorii de servicii mass­media în scopul achiziționării de bunuri sau servicii de la aceștia, altele decât publicitatea de stat, face obiectul cerințelor prevăzute la alineatul (1). Prezentul articol nu aduce atingere aplicării normelor privind ajutoarele de stat.

Capitolul IV – Dispoziții finale

Articolul 25

Exercițiul de monitorizare

1.Comisia asigură o monitorizare independentă a pieței interne a serviciilor mass­media, inclusiv a riscurilor și a progreselor înregistrate în ceea ce privește funcționarea și reziliența acesteia. Constatările exercițiului de monitorizare fac obiectul consultării Comitetului.

2.Comisia definește indicatorii-cheie de performanță care urmează să fie utilizați pentru monitorizarea menționată la alineatul (1), în consultare cu Comitetul.

3.Exercițiul de monitorizare include:

(a)o analiză detaliată a rezilienței piețelor mass­media din toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește nivelul de concentrare a mass-mediei și riscurile legate de acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine;

(b)o prezentare generală și o evaluare prospectivă a rezilienței pieței interne pentru serviciile mass­media în ansamblu;

(c)o imagine de ansamblu a măsurilor luate de furnizorii de servicii mass­media în vederea garantării independenței deciziilor editoriale individuale.

4.Monitorizarea se efectuează anual, iar rezultatele acesteia sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 26

Evaluare și raportare

1.Până la [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, din patru în patru ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

2.În sensul alineatului (1) și la cererea acesteia, statele membre și Comitetul transmit Comisiei informații relevante.

3.În contextul efectuării evaluărilor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare:

(a)pozițiile și concluziile Parlamentului European, ale Consiliului și ale altor organisme sau surse relevante;

(b)rezultatele discuțiilor relevante desfășurate în cadrul forurilor relevante;

(c)documentele relevante emise de Comitet;

(d)constatările exercițiului de monitorizare menționat la articolul 25.

Articolul 27

Modificări ale Directivei 2010/13/UE

1.    Articolul 30b din Directiva 2010/13/UE se elimină.

2.    Trimiterile la articolul 30b din Directiva 2010/13/UE se interpretează ca trimiteri la articolul 12 din prezentul regulament.

3.    Trimiterile din dreptul Uniunii la Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass­media audiovizuale (ERGA) se interpretează ca trimiteri la Comitetul european pentru servicii mass­media (denumit în continuare „Comitetul”).

Articolul 28

Intrare în vigoare și aplicare

1.    Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2.    Prezentul regulament se aplică începând de la [șase luni de la intrarea în vigoare].

   Cu toate acestea, articolele 7-12 și 27 se aplică de la [trei luni de la intrarea în vigoare], iar articolul 19 alineatul (2) se aplică de la [48 de luni de la intrarea în vigoare].

3.    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.    CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

   1.1.    Titlul propunerii/inițiativei

   1.2.    Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

   1.3.    Obiectul propunerii/inițiativei

   1.4.    Obiectiv(e)

   1.5.    Motivele propunerii/inițiativei

   1.6.    Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

   1.7.    Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

   2.    MĂSURI DE GESTIUNE

   2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

   2.2.    Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

   2.3.    Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.    IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI    

   3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

   3.2.    Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

   3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

·Piața internă

·Investiții în capitalul uman, coeziune socială și valori

·Un nou elan pentru democrația europeană

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei: 

☑ o acțiune nouă 

◻ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 59  

◻ prelungirea unei acțiuni existente 

◻ o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiective specifice

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.4.4.Indicatori de performanță

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu o mai bună coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de redistribuire

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

◻ durată limitată

–◻    de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻    impact financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

☑durată nelimitată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2024 până în 2025,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 

☑ Gestiune directă asigurată de Comisie

–☑ prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–◻    prin intermediul agențiilor executive

◻ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară către:

–◻ țări terțe sau organisme pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizații internaționale și agenții ale acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondul European de Investiții;

–◻ organismele menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

–◻ organisme de drept public;

–◻ organisme de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să li se furnizeze garanții financiare adecvate;

–◻ organisme de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și cărora li se furnizează garanții financiare adecvate;

–◻ persoane cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații”.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și raportare 

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul „costurile controalelor ÷ valoarea fondurilor aferente gestionate”) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere) 

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

·Noile linii bugetare solicitate

NU SE APLICĂ    

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale 

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Creditele vor fi redistribuite în cadrul pachetelor financiare alocate componentelor Media și transsectoriale ale programului „Europa creativă”, precum și liniei bugetare de sprijin administrativ din CFM 2021-2027.

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale 

NU SE APLICĂ    

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în cadrul DG-ului respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Necesarul de resurse umane estimat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–☑    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM).

–◻    necesită utilizarea marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau utilizarea instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM.

–◻    necesită revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–☑    nu prevede cofinanțare din partea terților

–◻    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–☑    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻    asupra resurselor proprii

–◻    asupra altor venituri

–vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli ◻    

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

(1)    Discursul privind starea Uniunii în 2021 rostit de președinta von der Leyen, Strasbourg, 15 septembrie 2021.

(2)    COM(2021) 645 final.

(3)    COM(2021) 350 final și SWD(2021) 351 final.

(4)    În plus, serviciile mass­media ar trebui furnizate în conformitate cu cerințele de accesibilitate prevăzute în Directiva (UE) 2019/882 (Actul european privind accesibilitatea), JO L 151, 7.6.2019, p. 70.

(5)    Pentru a răspunde necesității unei cooperări sporite în domeniul serviciilor mass­media audiovizuale, membrii ERGA au convenit asupra unui memorandum de înțelegere voluntar, care stabilește mecanisme fără caracter obligatoriu pentru cooperarea transfrontalieră. În Comunicarea intitulată „Mass­media europeană în deceniul digital: plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării”, Comisia a anunțat că va urmări îndeaproape aplicarea memorandumului de înțelegere pentru a evalua dacă se impune consolidarea în continuare a cooperării cu ERGA. În lumina acestei evaluări, Comisia consideră că este necesar un cadru juridic pentru cooperarea structurată între autoritățile sau organismele de reglementare în domeniul mass-mediei.

(6)    Raportul din 2020 privind statul de drept, Comunicarea și capitolele consacrate fiecărei țări [COM(2020) 580 final și SWD(2020) 300-326 final]; Raportul din 2021 privind statul de drept, Comunicarea și capitolele consacrate fiecărei țări [COM(2021) 700 final și SWD(2021) 701-727 final]; Raportul din 2022 privind statul de drept, Comunicarea și capitolele consacrate fiecărei țări [COM(2022) 500 final și SWD(2022) 501-527 final].

(7)     Centre for Media Pluralism and Media Freedom, Media Pluralism Monitor (Centrul pentru pluralism și libertate în mass­media, Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei) .

(8)    Serviciile publice de mass­media ocupă un loc crucial pe piața mass-mediei, având în vedere misiunea lor de serviciu public. Acestea constituie o sursă importantă, dacă nu esențială, de mijloace de comunicare pentru un număr semnificativ de cetățeni și întreprinderi.

(9)    Măsurarea audienței are un impact direct asupra alocării și prețurilor pentru publicitate, care reprezintă o sursă de venit esențială pentru sectorul mass­media. Acesta este un instrument esențial pentru evaluarea performanței conținutului media și pentru înțelegerea preferințelor publicului în scopul planificării viitoarei producții de conținut. Actorii relevanți de pe piață au convenit în mod tradițional asupra unui set de standarde metodologice pentru a elabora indici de referință imparțiali în scopul evaluării randamentului investițiilor lor. În mai multe state membre au fost instituite mecanisme de autoreglementare care reunesc principalele părți interesate din sectorul mass-mediei și al publicității, cum ar fi comitetele sectoriale mixte de autoreglementare, pentru a organiza și a efectua măsurători ale audienței într-un mod transparent, incluziv și fiabil.

(10)    Distribuția și transparența publicității de stat sunt reglementate, în anumite privințe, printr-un cadru fragmentat de măsuri specifice mass-mediei și de legi generale privind achizițiile publice, care nu acoperă, cu toate acestea, toate cheltuielile pentru publicitatea de stat și nici nu oferă o protecție suficientă împotriva distribuției preferențiale sau părtinitoare. În special, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care au ca obiect cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de materiale pentru programe destinate serviciilor media audiovizuale sau serviciilor media de radiodifuziune.

(11)    A se vedea, de asemenea, analizele normelor naționale privind publicitatea de stat din cadrul Raportului anual privind statul de drept.

(12)    Rezoluția din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE, 2011/2246(INI); Rezoluția din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în UE, 2017/2209(INI); Rezoluția din 25 noiembrie 2020 referitoare la consolidarea libertății mass-mediei: protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor (2020/2009(INI)); Rezoluția din 20 octombrie 2021 referitoare la mass­media europeană în deceniul digital: un plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării (2021/2017(INI)); Rezoluția din 11 noiembrie 2021 referitoare la consolidarea democrației și a libertății și pluralismului mass-mediei în UE, 2021/2036(INI); Rezoluția din 9 martie 2022 referitoare la ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii Europene, inclusiv dezinformarea (2020/2268(INI)).

(13)    Concluziile Consiliului privind libertatea și pluralismul mass-mediei în mediul digital, JO C 32, 4.2.2014; Concluziile Consiliului privind garantarea unui sistem mediatic liber și pluralist, JO C 422, 7.12.2020; Concluziile Consiliului referitoare la „Mass­media europeană în deceniul digital: un plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării”, 8727/21, 18.5.2021; Concluziile Consiliului privind elaborarea unei strategii europene pentru ecosistemul industriilor culturale și creative, JO C 160, 13.4.2022; Declarația miniștrilor europeni ai culturii, audiovizualului și mass-mediei, reuniți la Angers la 7-8 martie 2022.

(14)    Conferința privind viitorul Europei – Raport privind rezultatul final, mai 2022, în special Propunerea 27 punctul 1 și Propunerea 37 punctul 4.

(15)    A se vedea, de asemenea, analizele privind transparența proprietății asupra mass-mediei din cadrul Raportului anual privind statul de drept.

(16)    Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass­media audiovizuale, JO L 95, 15.4.2010, p. 1, astfel cum a fost revizuită prin Directiva (UE) 2018/1808, JO L 303, 28.11.2018, p. 69.

(17)        Din acest motiv, propunerea cuprinde o modificare specifică a Directivei 2010/13/UE, limitată la abrogarea articolului 30b, care instituie ERGA, și, în consecință, înlocuirea trimiterilor la ERGA și la sarcinile ce îi revin. În conformitate cu noțiunea de „parallélisme des formes” (paralelismul formelor), un instrument juridic ar trebui, în principiu, să fie modificat printr-un instrument juridic de aceeași formă. Modificarea Directivei 2010/13/UE prin prezentul regulament vizează și se limitează la o dispoziție care nu trebuie să fie transpusă de statele membre. Prin urmare, aceasta este justificată.

(18)    Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE, JO L 130, 17.5.2019, p. 92.

(19)    Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”), JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

(20)    Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, JO L 186, 11.7.2019, p. 57.

(21)    COM(2020) 825 final.

(22)    COM(2020) 842 final.

(23)    Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, COM/2021/731 final.

(24)    Directiva (UE) 2015/849 din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, JO L 141, 5.6.2015, p. 73.

(25)    Directiva (UE) 2017/1132 din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale, JO L 169, 30.6.2017, p. 46.

(26)    Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a altor acte conexe – Protocolul anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene – Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, JO C 340, 10.11.1997, p. 109.

(27)    Busola strategică pentru securitate și apărare.

(28)    Concluziile Consiliului. Eforturi complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride, 14972/19, 10.12.2019; Concluziile Consiliului privind consolidarea rezilienței și contracararea amenințărilor hibride, inclusiv a dezinformării, în contextul pandemiei de COVID-19, 14064/20, 15.12.2020, și Concluziile Consiliului privind acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele străine (FIMI), 11429/22, 18.7.2022.

(29)    Recomandarea CM/Rec(2012)1 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind guvernanța serviciilor publice în domeniul mass-mediei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 februarie 2012 în cadrul celei de a 1134-a reuniuni a miniștrilor adjuncți).

(30)    COM(2020) 790 final.

(31)    COM(2021) 6650 final.

(32)    COM(2022) 177 final.

(33)    Recomandarea (UE) 2022/758 a Comisiei din 27 aprilie 2022 privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului implicați în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”), JO L 138, 17.5.2022, p. 30.

(34)    COM(2022) 28 final.

(35)    COM(2020) 784 final.

(36)    Celelalte două domenii de misiune sunt „transformările societale legate de tranziția verde” și „egalitatea și incluziunea”.

(37)    Parlamentul European, Comisia pentru cultură și educație, Raport privind mass­media europeană în deceniul digital: un plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării [2021/2017(INI)].

(38)    Concluziile Consiliului privind protecția și siguranța jurnaliștilor și a altor profesioniști din domeniul mass-mediei, JO C 245, 28.6.2022.

(39)    Hotărârea din 13 decembrie 1979, Hauer, 44/79, EU:C:1979:290, punctele 14-16; Hotărârea din 20 mai 2003, Österreichischer Rundfunk, cauzele conexate C-465/00, C-138/01 și C-139/01, EU:C:2003:294, punctul 68 și următoarele; Hotărârea din 9 noiembrie 2010, Schecke, cauzele conexate C-92/09 și C-93/09, EU:C:2010:662, punctul 46.

(40)    Hotărârea din 15 septembrie 2016, Mc Fadden, C-484/14, EU:C:2016:170, punctul 68 și următoarele; Hotărârea din 26 aprilie 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul („Directiva privind dreptul de autor”), C-401/19, EU:C:2022:29, punctul 66.

(41)    Comisia Europeană (2022). Rezultatul cererii de contribuții . Au fost primite în total 1 470 de contribuții prin intermediul portalului „Exprimați-vă părerea”, în timp ce alte trei contribuții au fost primite în afara site-ului, dar în termenul prevăzut pentru consultare și, prin urmare, au fost incluse în răspunsuri.

(42)    Comisia Europeană (2022). Rezultatul consultării publice .

(43)    PwC, Intellera și Open evidence, Support for the preparation of an impact assessment to accompany an EU initiative on the European Media Freedom Act („Sprijin pentru pregătirea unei evaluări a impactului care să însoțească o inițiativă a UE referitoare la Legea europeană privind libertatea mass-mediei”), VIGIE 2021-644; Institutul Universitar European, Katholieke Universiteit Leuven, Universiteit van Amsterdam și Vrije Universiteit Brussel, Study on media plurality and diversity online („Studiu privind pluralismul și diversitatea mass-mediei în mediul online”), VIGIE 2020-825.

(44)    F.J. Cabrera Blázquez, M. Cappello, J. Talavera Milla, S. Valais, Governance and independence of public service media („Guvernanța și independența serviciilor publice de mass­media”), IRIS Plus, Observatorul European al Audiovizualului, Strasbourg, 2022; și ERGA, Internal Media Plurality in Audiovisual Media Services in the EU: Rules & Practices („Pluralismul mass-mediei la nivel intern în cadrul serviciilor mass­media audiovizuale în UE: norme și practici”), 2018.

(45)    A se vedea Recomandarea CM/Rec(2012)1 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind guvernanța serviciilor publice în domeniul mass-mediei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 februarie 2012 în cadrul celei de a 1134-a reuniuni a miniștrilor adjuncți) și Recomandarea CM/Rec(2018)1[1] a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind pluralismul mass-mediei și transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei.

(46)    Conferința privind viitorul Europei – Raport privind rezultatul final, mai 2022, în special Propunerea 27 punctul 1 și Propunerea 37 punctul 4.

(47)    Centro Europa 7 S.R.L. și Di Stefano împotriva Italiei [GC], nr. 38433/09, § 134, CEDO 2012.

(48)    Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass­media audiovizuale (Directiva serviciilor mass­media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

(49)    Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(50)    Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(51)    JO C , , p. .

(52)    Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass­media audiovizuale (Directiva serviciilor mass­media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței (JO L 303, 28.11.2018, p. 69).

(53)    Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic), (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(54)    Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57).

(55)    Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(56)    Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(57)    Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(58)    Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).

(59)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(60)    Dif. = credite diferențiate/Nedif. = credite nediferențiate.

(61)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(62)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(63)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă, cercetare directă.

(64)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), a cercetării indirecte, a cercetării directe.

(65)    AC = agent contractual; AL = agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(66)    Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(67)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.