COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 1.6.2022
COM(2022) 282 final
2022/0179(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 1.6.2022
COM(2022) 282 final
2022/0179(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
La 3 mai 1998, Consiliul a decis că Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Austria și Finlanda îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea euro la 1 ianuarie 1999. Danemarca și Regatul Unit au folosit clauzele de neparticipare și, prin urmare, nu au fost evaluate de Consiliu. Grecia și Suedia au fost considerate de Consiliu drept state membre care fac obiectul unei derogări.
La 19 iunie 2000, Consiliul a decis că Grecia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2001. Țările care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 (Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia) au devenit state membre care fac obiectul unei derogări în conformitate cu articolul 4 din Actul de aderare.
La 11 iulie 2006, Consiliul a decis că Slovenia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2007.
Bulgaria și România, care au aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au devenit state membre care fac obiectul unei derogări în conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare.
La 10 iulie 2007, Consiliul a decis că Cipru și Malta îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2008.
La 8 iulie 2008, Consiliul a decis că Slovacia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2009.
La 13 iulie 2010, Consiliul a decis că Estonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2011.
Croația a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 iulie 2013 și a devenit stat membru care face obiectul unei derogări în conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare.
La 9 iulie 2013, Consiliul a decis că Letonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2014.
La 23 iulie 2014, Consiliul a decis că Lituania îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2015.
Articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”) prevede că cel puțin la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și Banca Centrală Europeană prezintă Consiliului un raport privind progresele realizate de statele membre care fac obiectul unei derogări în îndeplinirea obligațiilor care le revin în vederea realizării uniunii economice și monetare.
Pe baza propriului raport și a raportului BCE, Comisia trebuie să înainteze Consiliului o propunere de decizie a Consiliului de abrogare a derogării statelor membre care îndeplinesc condițiile necesare, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 140 alineatul (2) din tratat.
Raportul de convergență al Comisiei și cel al BCE au fost publicate la 1 iunie 2022. Rapoartele examinează dacă legislația internă a Croației, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 130 și 131 din tratat și cu Statutul SEBC și al BCE.
Rapoartele examinează, de asemenea, dacă a fost atins un grad înalt de convergență durabilă, analizând în ce măsură au fost îndeplinite criteriile de convergență și iau în considerare o serie de alți factori menționați la articolul 140 alineatul (1) ultimul paragraf din tratat.
În raportul său de convergență, Comisia concluzionează că Croația îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.
Pe baza raportului său și a raportului BCE, Comisia a adoptat propunerea anexată de decizie a Consiliului de abrogare a derogării pentru Croația, începând cu 1 ianuarie 2023.
2.REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI
Provocările în materie de politică economică cu care sunt confruntate statele membre sunt discutate în mod regulat la diferite rubrici în cadrul Comitetului economic și financiar (CEF) și al ECOFIN/Eurogrup. Este vorba, printre altele, și despre discuții informale asupra unor chestiuni specifice pregătirii unei eventuale intrări în zona euro (inclusiv asupra politicilor privind cursul de schimb). Dialogul cu mediul universitar și alte grupuri interesate are loc în cadrul unor conferințe/seminare sau ad-hoc.
Evoluțiile economice din zona euro și din statele membre sunt evaluate prin intermediul diverselor proceduri de coordonare și supraveghere a politicilor economice (în special în temeiul articolului 121 din tratat), precum și în contextul monitorizării și examinării regulate de către Comisie a evoluției fiecărei țări și a zonei în ansamblul său (prin prognoze, publicații periodice, contribuții la Comitetul economic și financiar și ECOFIN/Eurogrup). În conformitate cu principiul proporționalității și cu practica anterioară, nu a fost efectuată o evaluare oficială a impactului.
3.ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII
3.1.Temei juridic
Temeiul juridic al prezentei propuneri îl reprezintă articolul 140 alineatul (2) din tratat, care stabilește procedura pentru luarea unei decizii de către Consiliu cu privire la adoptarea monedei euro și la abrogarea derogării în statele membre în cauză.
Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, după discutarea în cadrul Consiliului European și după primirea unei recomandări din partea majorității calificate a membrilor săi care reprezintă statele membre a căror monedă este euro.
3.2.Subsidiaritate și proporționalitate
Propunerea intră în sfera competenței exclusive a Uniunii. Prin urmare, principiul subsidiarității nu se aplică.
Această propunere nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivului urmărit și, prin urmare, este conformă principiului proporționalității.
3.3.Alegerea instrumentului juridic
Decizia este singurul instrument juridic adecvat, conform articolului 140 alineatul (2) din tratat.
4.IMPLICAȚII BUGETARE
Propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii.
2022/0179 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 140 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere raportul Comisiei Europene( 1 ),
având în vedere raportul Băncii Centrale Europene( 2 ),
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere dezbaterile Consiliului European,
având în vedere recomandarea membrilor Consiliului care reprezintă statele membre a căror monedă este euro,
întrucât:
(1)A treia etapă a Uniunii economice și monetare („UEM”) a început la 1 ianuarie 1999. Consiliul, reunit la Bruxelles la 3 mai 1998, la nivel de șefi de stat sau de guvern, a decis că Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea euro la 1 ianuarie 1999( 3 ).
(2)Prin Decizia 2000/427/CE( 4 ), Consiliul a decis că Grecia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea euro la 1 ianuarie 2001. Prin Decizia 2006/495/CE( 5 ), Consiliul a decis că Slovenia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea euro la 1 ianuarie 2007. Prin Deciziile 2007/503/CE( 6 ) și 2007/504/CE( 7 ), Consiliul a decis că Cipru și Malta îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea euro la 1 ianuarie 2008. Prin Decizia 2008/608/CE( 8 ), Consiliul a decis că Slovacia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2010/416/UE( 9 ), Consiliul a decis că Estonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2013/387/UE( 10 ), Consiliul a decis că Letonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2014/509/UE( 11 ), Consiliul a decis că Lituania îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro.
(3)În conformitate cu alineatul (1) din Protocolul privind anumite dispoziții cu privire la Danemarca anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene și cu decizia luată de șefii de stat sau de guvern reuniți la Edinburgh în decembrie 1992, Danemarca a notificat Consiliului că nu va participa la a treia etapă a UEM. Danemarca nu a solicitat inițierea procedurii menționate la articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(4)În temeiul Deciziei 98/317/CE, Suedia beneficiază de o derogare în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 4 din Actul de aderare din 2003( 12 ), Republica Cehă, Ungaria și Polonia fac obiectul unei derogări, astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2005( 13 ), Bulgaria și România fac obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2012( 14 ), Croația face obiectul unei derogări astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din TFUE.
(5)Banca Centrală Europeană („BCE”) a fost înființată la 1 iulie 1998. Sistemul Monetar European a fost înlocuit cu un mecanism al cursului de schimb, a cărui instituire a fost convenită printr-o rezoluție a Consiliului European privind înființarea unui mecanism al cursului de schimb în a treia etapă a uniunii economice și monetare, din 16 iunie 1997( 15 ). Procedurile aferente mecanismului cursului de schimb din a treia etapă a uniunii economice și monetare (ERM II) au fost stabilite prin Acordul din 16 martie 2006 între Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale statelor membre din afara zonei euro, de stabilire a procedurilor de funcționare ale mecanismului cursului de schimb în etapa a treia a Uniunii economice și monetare( 16 ).
(6)Articolul 140 alineatul (2) din TFUE stabilește procedurile de abrogare a derogării de care beneficiază statele membre în cauză. Cel puțin o dată la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE prezintă un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 140 alineatul (1) din TFUE.
(7)Legislația națională a statelor membre, inclusiv statutele băncilor centrale naționale, trebuie să fie adaptate în mod corespunzător pentru a asigura compatibilitatea cu articolele 130 și 131 din TFUE și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene („Statutul SEBC și al BCE”). Rapoartele Comisiei și ale BCE prezintă o evaluare detaliată a compatibilității legislației din Croația cu articolele 130 și 131 din tratat și cu Statutul SEBC și al BCE.
(8)În conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență menționate la articolul 140 din TFUE, criteriul de stabilitate a prețurilor menționat la articolul 140 alineatul (1) prima liniuță din TFUE înseamnă că un stat membru dispune de o stabilitate a prețurilor sustenabilă și de o rată medie a inflației, măsurată în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, care nu depășește cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflației a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. Pentru a evalua stabilitatea prețurilor, inflația se măsoară prin indici armonizați ai prețurilor de consum (IAPC), definiți în Regulamentul (UE) 2016/792 al Parlamentului European și al Consiliului( 17 ). Pentru a evalua criteriul de stabilitate a prețurilor, inflația dintr-un stat membru se măsoară prin intermediul variației procentuale a mediei aritmetice a 12 indici lunari în raport cu media aritmetică a 12 indici lunari înregistrați în perioada precedentă. În rapoartele Comisiei și ale BCE s-a folosit ca valoare de referință media aritmetică simplă a ratelor inflației înregistrate în cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, plus 1,5 puncte procentuale. În perioada de un an care s-a încheiat în aprilie 2022, valoarea de referință a inflației a fost calculată ca reprezentând 4,9 procente, Franța, Finlanda și Grecia fiind cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, cu rate ale inflației de 3,2 procente, 3,3 procente și, respectiv, 3,6 procente. Este justificată excluderea dintre țările cu cele mai bune rezultate a țărilor ale căror rate ale inflației nu ar putea fi considerate o referință valabilă pentru alte state membre. Astfel de excepții au fost identificate în trecut în 2004, 2010, 2013, 2014 și 2016. În prezent, este justificat să se excludă Malta și Portugalia dintre statele cu cele mai bune rezultate( 18 ). Pentru calcularea valorii de referință, acestea sunt înlocuite cu Finlanda și Grecia, statele membre cu ratele medii ale inflației imediat următoare.
(9)În conformitate cu articolul 2 din Protocolul nr. 13, criteriul situației finanțelor publice menționat la articolul 140 alineatul (1) a doua liniuță din TFUE înseamnă că, la momentul examinării, statul membru în cauză nu face obiectul unei decizii a Consiliului în temeiul articolului 126 alineatul (6) din TFUE privind existența unui deficit excesiv în respectivul stat membru.
(10)În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 13, criteriul de participare la mecanismul cursului de schimb al Sistemului monetar european menționat la articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță din TFUE înseamnă că un stat membru a respectat marjele normale de fluctuație prevăzute pentru mecanismul cursului de schimb (ERM) al Sistemului monetar european fără să cunoască tensiuni grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. Mai exact, statul membru nu a depreciat, din proprie inițiativă, cursul central bilateral al propriei monede în raport cu euro în decursul aceleiași perioade. De la 1 ianuarie 1999, ERM II asigură cadrul de evaluare a îndeplinirii criteriului cursului de schimb. În evaluarea îndeplinirii acestui criteriu, inclusă în rapoartele lor, Comisia și BCE au examinat perioada de doi ani care s-a încheiat la 18 mai 2022.
(11)În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 13, criteriul de convergență a ratelor dobânzilor menționat la articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță din TFUE înseamnă că, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu a depășit-o cu mai mult de două puncte procentuale pe cea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Criteriul utilizat pentru a evalua convergența ratelor dobânzii a fost reprezentat de ratele dobânzilor comparabile pentru obligațiunile de stat de referință pe 10 ani. Pentru a evalua îndeplinirea criteriului privind rata dobânzii, în rapoartele Comisiei și ale BCE a fost considerată ca valoare de referință valoarea calculată ca medie aritmetică simplă a ratelor dobânzii nominale pe termen lung înregistrate în trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, plus două puncte procentuale. Valoarea de referință se bazează pe ratele dobânzilor pe termen lung din Franța (0,3 %), Finlanda (0,2 %) și Grecia (1,4 %) și în perioada de un an care s-a încheiat în aprilie 2022 a fost de 2,6 %.
(12)În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 13, datele utilizate în evaluarea îndeplinirii criteriilor de convergență sunt furnizate de Comisie. Comisia a furnizat respectivele date. Datele bugetare au fost comunicate de Comisie pe baza raportărilor făcute de statele membre până la 1 aprilie 2022, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului( 19 ).
(13)Pe baza rapoartelor prezentate de Comisie și de BCE cu privire la progresele înregistrate de Croația în îndeplinirea obligațiilor sale privind realizarea UEM, Comisia a ajuns la următoarele concluzii:
(a)legislația internă a Croației, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 130 și 131 din tratat și cu Statutul SEBC și al BCE;
(b)în ceea ce privește îndeplinirea de către Croația a criteriilor de convergență menționate la cele patru liniuțe de la articolul 140 alineatul (1) din TFUE:
–rata medie a inflației din Croația în anul care s-a încheiat în aprilie 2022 a fost de 4,7 procente, valoare mai mică decât valoarea de referință, și care probabil va rămâne sub valoarea de referință în lunile următoare;
–Croația nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv;
–Croația participă la ERM II din 10 iulie 2020. Pe parcursul celor doi ani care au precedat evaluarea, cursul de schimb al kuna (HRK) nu a fost supus unor tensiuni grave, iar Croația nu a devalorizat cursul central bilateral al HRK în raport cu euro din proprie inițiativă;
–în anul care s-a încheiat în aprilie 2022, rata dobânzii pe termen lung din Croația a fost, în medie, de 0,8 procente, valoare mult mai mică decât valoarea de referință.
(c)având în vedere evaluarea privind compatibilitatea legislației și îndeplinirea criteriilor de convergență, precum și alți factori, Croația îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Croația îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Derogarea de care beneficiază Croația, menționată la articolul 5 din Actul de aderare din 2012, se abrogă de la 1 ianuarie 2023.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu
Președintele