Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Situația socioeconomică din America Latină în urma crizei COVID-19 – rolul societății civile în procesul de redresare

(aviz din proprie inițiativă)

(2023/C 100/09)

Raportor:

Josep PUXEU ROCAMORA

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	16.11.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	15.12.2022
Sesiunea plenară nr.	574
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	159/2/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Eforturile trebuie să se concentreze pe îmbunătățirea dialogului și pe consolidarea cooperării dintre cele două regiuni, în perspectiva unei abordări orizontale și a dialogului pe mai multe niveluri.

1.2.

Relația biregională se consolidează în jurul valorilor și obiectivelor comune. Cu toate acestea, ea trebuie să fie, de asemenea, atractivă din perspectiva resurselor, transferului de tehnologie și al rezultatelor, precum și în dimensiunea sa socială.

1.3.

În cadrul competențelor geopolitice ale UE și ale Americii Latine, instituirea autonomiei strategice permite consolidarea cooperării biregionale, angajamentul față de multilateralism și consolidarea prezenței și relevanței internaționale în chestiuni strategice.

1.4.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale vulnerabilității în America Latină este calitatea scăzută a locurilor de muncă. Redresarea ar trebui să se concentreze pe promovarea creării unui număr mai mare de locuri de muncă formale și decente, pe îmbunătățirea formării profesionale și a politicilor sectoriale, precum și pe promovarea salariului minim și a negocierilor colective, în cadrul dialogului social.

1.5.

Europa și America Latină s-au angajat în favoarea democrației, a statului de drept și a durabilității mediului, ceea ce presupune să se asigure că societatea civilă dispune de protecție și garanții pentru ca ea să poată juca un rol de lider în dezvoltare, în depășirea crizelor și în promovarea dialogului necesar pentru un nou contract social.

1.6.

Este esențial să se mențină principiul „a nu neglija pe nimeni”, regândind conceptul de vulnerabilitate, nu doar din perspectiva veniturilor, ci și a impactului specific asupra diverselor grupuri de populație: femei, persoane cu handicap, persoane în vârstă și copii, printre altele. Societățile civile organizate în mod liber și democratic reprezintă cel mai bun instrument pentru a face ca această afirmație să nu mai fie o simplă declarație, ci să devină realitate.

1.7.

Tensiunile sociale din America Latină și amenințările la adresa democrației din întreaga lume evidențiază necesitatea de a regândi dezvoltarea cu politici mai multe și mai bune, cu o mai mare incluziune și pluralism și cu înțelegerea surselor profunde de nemulțumire, pentru a le canaliza către bunăstarea socială. Europa și America Latină pot fi parteneri într-o alianță pentru democrație, durabilitate, justiție socială și multilateralism (1).

1.8.

Europa și America Latină ar trebui să fie partenere în cadrul unei alianțe pentru apărarea democrației, pentru economii și societăți mai echitabile și mai egalitare, care consolidează multilateralismul și își asumă pe deplin protecția mediului. Această alianță necesită recunoașterea și participarea deplină a societăților sale civile organizate, a organizațiilor pentru drepturile omului, a organizațiilor sindicale și de afaceri, a asociațiilor de mediu, printre altele.

2.   Observații generale

2.1.

În America Latină se înregistrează o încetinire treptată a creșterii economice, odată cu încheierea ciclului expansionist al materiilor prime. Înainte de criza provocată de coronavirus, creșterea medie era de doar 0,3 %. De altfel, perioada 2014-2020 a fost perioada cu creșterea economică cea mai scăzută din ultimele șapte decenii, în timp ce datoria publică a atins niveluri-record.

2.2.

Criza sanitară provocată de coronavirus a avut consecințe grave în regiune, depășindu-se media de cazuri și decese la nivel mondial. Acest lucru a pus o povară grea asupra sistemelor de sănătate, care aveau deja dificultăți în a face față bolilor endemice și chiar în ceea ce privește asistența medicală primară (2). Criza provocată de pandemia de COVID-19 nu a făcut decât să evidențieze efectele negative ale politicilor puse în aplicare timp de multe decenii (reduceri ale bugetelor pentru sănătate, reducerea personalului, retragerea investițiilor în infrastructură, printre altele), care s-au dovedit ineficace pentru a face față provocării impuse de virus.

2.3.

Confruntate cu criza pandemică, majoritatea țărilor au încercat să prevină problemele impunând restricții asupra mobilității și pregătind ajutoare și transferuri pentru sectoarele vulnerabile. În plus, s-au implementat o serie de politici fiscale și monetare anticiclice fără precedent (3). Cu toate acestea, pierderile umane, economice și de incluziune socială sunt ridicate din cauza deficiențelor structurale și a limitărilor bugetare pentru măsurile de răspuns.

2.4.

Inflația medie în regiune a crescut la 9,8 % în 2021, agravată fiind în 2022 de efectul războiului, preconizându-se să ajungă la 11,2 % (4). Acest lucru adâncește decalajele care limitează dezvoltarea.

2.5.

America Latină se confruntă cu „capcane ale dezvoltării” (5)

2.5.1.

Capcana productivității constă în necesitatea unor structuri economice diversificate și a unor produse și servicii mai sofisticate. Întoarcerea la sectorul primar nu asigură o integrare adecvată în lanțurile valorice globale și creează puține stimulente pentru investiții. În plus, pandemia a afectat în special MIMM-urile, care adoptă mai greu tehnologii noi, în timp ce războiul slăbește sectorul agricol.

2.5.2.

Pentru a ieși din capcana vulnerabilității sociale, organismele profesionale și de protecție socială trebuie îmbunătățite în domeniile în care trebuie create locuri de muncă formale mai favorabile incluziunii și de mai bună calitate, pentru a rupe cercul vicios al vulnerabilității, al veniturilor volatile și al protecției sociale precare.

2.5.3.

Pentru a ieși din capcana instituțională, sunt necesare instituții și politici de incluziune mai bune pentru a restabili încrederea, a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și a răspunde aspirațiilor unei clase de mijloc largi, și pentru forța necesară pentru a rezista pulsiunilor populiste și autoritare.

2.5.4.

Capcana vulnerabilității ecologice își are originea în orientarea producției către sectoarele cu utilizare intensivă a resurselor, ceea ce implică asumarea costurilor ridicate ale ajustării modelului caracterizat de emisii ridicate de dioxid de carbon și de exploatarea resurselor neregenerabile.

2.6.

Problemele structurale și capcanele dezvoltării (6) afectează redresarea economică și ocupațională. PIB-ul regional s-a contractat cu 6,8 % în 2020 (7). În 2021, creșterea medie a fost de 6,1 %, iar în 2022 se preconizează că regiunea va crește cu doar 2,1 %, ceea ce este considerat insuficient pentru a compensa agravarea decalajelor structurale. Situația se înrăutățește din cauza crizei cauzate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, de creșterea prețului combustibililor fosili, al mijloacelor de producție agricolă și al alimentelor, deși unele țări și-au sporit oferta de bunuri primare pentru export.

3.   Impactul social și economic al pandemiei și al războiului

3.1.

Din cele 22 de milioane de locuri de muncă pierdute în 2020, încă trebuie recuperate 4,5 milioane, cu precădere locuri de muncă slab calificate, cele ale femeilor, ale tinerilor și cele informale. În anii 2019 și 2020, rata de participare a femeilor la ocuparea forței de muncă a scăzut de la 51,4 % în 2019 la 46,9 % în 2020. Pierderile de locuri de muncă în sectorul casnic (20,9 %) au afectat între 11 și 13 milioane de femei în 2019 (8).

3.2.

Regiunea a pierdut mai mult de un deceniu în demersul de reducere a sărăciei și se poate confrunta cu încă un deceniu pierdut (9). În 2021, rata sărăciei a atins 32,1 %, iar sărăcia extremă a ajuns la 13,8 %. Numărul persoanelor sărace se ridică la 201 milioane, iar numărul persoanelor afectate de sărăcie extremă a crescut de la 81 la 86 de milioane.

3.3.

Criza sanitară și cea inflaționistă evidențiază vulnerabilitatea populației cu venituri medii, caracterizată de niveluri scăzute ale cotizării la protecția socială contributivă și de o acoperire redusă a protecției sociale de tip necontributiv (10). Economia informală a scăzut, dar generează încă 140 de milioane de locuri de muncă, în special pentru lucrătorii agricoli, femei și tineri. Aceasta înseamnă o vulnerabilitate sporită, o mobilitate socială mai scăzută și o capacitate fiscală și de protecție mai redusă din partea statului.

3.4.

Pandemia a avut un impact major asupra copiilor și tinerilor prin limitarea protecției oferite de educația cu prezență fizică: 114 milioane de copii nu au fost școlarizați timp de doi ani în unele țări. Decalajul în materie de conectivitate, competențe digitale și capacități familiale pentru a face față digitalizării forțate a creat un decalaj între studenții cu venituri ridicate și cei cu venituri mici, echivalent cu doi ani de educație (11). În plus, a sporit sarcina muncii de îngrijire pentru femei. Persoanele cu handicap, în jur de 85 de milioane de persoane, au fost, de asemenea, afectate. Lipsa informațiilor accesibile, precum și discriminarea în domeniul asistenței medicale, periclitează fragila incluziune, care este amenințată și de inflație.

3.5.

Într-un context marcat de oferta limitată, axată pe emisfera nordică, țărilor din America Latină li s-a oferit acces la vaccinuri prin negocieri bilaterale, astfel încât ele au primit 93 de milioane de doze din programul COVAX. UE a exportat peste 130 de milioane de doze, iar statele sale membre au donat alte 10 milioane de doze (12). În ciuda dificultăților, regiunea a atins o medie de 63,3 % din populație vaccinată cu două doze. În timp ce cifra ajunge la 89 % în unele țări, în altele nu ajunge la 1 % (13).

4.   Agravarea tulburărilor sociale

4.1.

Revendicările mișcărilor sociale de protest care au agitat mai multe țări în 2019 nu au fost pe deplin rezolvate. Unele tensiuni s-au acutizat și vor fi exacerbate și mai mult de creșterea prețurilor la alimente. Nemulțumirea cetățenilor este cauzată de calitatea slabă a politicilor publice, de corupție, de vulnerabilitatea claselor de mijloc, de excluziunea socială și de nesiguranță. Așteptările sociale generate în primul deceniu al secolului 21 nu au fost satisfăcute și s-a accentuat decalajul dintre cetățeni și instituții. Rezultatele ciclului electoral regional 2020-2022 arată o tendință de schimbare, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru președinții aleși.

4.2.

Regiunea este una dintre cele mai inegale din lume. Între 2019 și 2020, în timp ce categoria celor cu venituri superioare și medii-ridicate s-a redus cu 1 %, cea cu venituri medii și medii mici a scăzut cu 3,5 %, iar populația cu venituri mici (cu venituri de 1,8 ori sub pragul de sărăcie) a crescut cu 4,7 % și respectiv cu 3,3 % pentru cei săraci sau extrem de săraci (14).

4.3.

Un alt factor de nemulțumire este insecuritatea cu care se confruntă cetățenii din America Latină, în special în orașe. Cu siguranță, violența poate fi legată de criminalitatea organizată, de traficul ilicit și de incapacitatea statelor de a le frâna (15). Dar nu este doar o chestiune penală: există, de asemenea, o violență socială, legată de ratele sărăciei extreme, care necesită politici publice privind crearea de locuri de muncă decente și schimbări în educația de calitate pentru toți; la fel, există o violență politică care încurajează descalificarea adversarilor, încercând astfel să-și păstreze puterea. Violența foarte gravă împotriva sindicaliștilor, a jurnaliștilor, a apărătorilor mediului sau ai drepturilor omului și a antreprenorilor a crescut, de asemenea, în timpul pandemiei și al valurilor de proteste.

4.4.

În urma ultimei reuniuni EuroLat, în cadrul căreia s-a subliniat necesitatea unei protecții sporite a operatorilor din domeniul justiției, ar fi utilă evaluarea proiectului COPLA (Corte Penal Latino Americana y del Caribe).

4.5.

O provocare structurală o reprezintă vulnerabilitatea la schimbările climatice: regiunea este una dintre cele mai afectate, cu un impact economic de până la 85,852 miliarde EUR pe an. Acest impact ar trebui luat în considerare în dimensiunile sale sociale, printre care insecuritatea alimentară și dezastrele naturale tot mai dese.

4.6.

Insecuritatea, sărăcia și prezența regimurilor autoritare au declanșat un flux semnificativ de persoane pe întregul continent. Vulnerabilitatea acestor procese de migrație și azil a condus la o criză umanitară care nu a fost abordată suficient și care necesită o abordare regională.

4.7.

Democrațiile se află într-o situație vulnerabilă. Elitele, partidele și parlamentele sunt afectate de o criză de legitimitate și încredere, la care se adaugă corupția, nivelurile ridicate de fragmentare și polarizare, ceea ce a făcut ca mecanismele de luare de decizii colective și de negociere să fie insuficiente (16). Situația actuală de instabilitate globală pune și mai mult accentul pe amenințarea autoritarismului și pe necesitatea de a consolida democrațiile.

5.   Către un nou pact social

5.1.

În ciuda nemulțumirii și a încrederii scăzute în sistem, cetățenii sunt dispuși să se implice în transformări politice pe străzi și la alegeri. Rolul tinerilor și al femeilor în aceste procese de mobilizare este important: implicarea lor în spațiul politic reprezintă un atu valoros. Este esențial să se promoveze un model de dialog social instituționalizat, precum cel existent deja în Europa, și să fie consolidată cooperarea existentă cu Comitetul Economic și Social European și cu Asociația Internațională a Consiliilor Economice și Sociale.

5.2.

Cetățenii trebuie să joace un rol esențial în transformări, iar mecanismele de deliberare și participare trebuie consolidate, asigurându-se că acestea sunt accesibile și protejate. Este necesar să se restabilească încrederea prin elaborarea unor politici deschise și incluzive, să se întocmească strategii de comunicare clare și să fie puse la dispoziție sisteme de compensare socială. De asemenea, este necesar să se consolideze responsabilizarea și evaluarea politicilor și a impactului lor.

5.3.

Un nou contract social poate fi încheiat prin acorduri transversale între grupuri socioeconomice, între teritorii și între generații, promovând strategii de producție reziliente și durabile care să creeze locuri de muncă de calitate și să realizeze transformarea verde și digitală. Acest lucru necesită și sisteme de protecție socială cuprinzătoare și eficace și un model mai durabil de finanțare a dezvoltării. Ar trebui să se garanteze că drepturile sunt respectate, că locurile de muncă sunt decente, cu salarii minime de subzistență și cu negocieri colective, că protecția socială este universală și că dialogul social asigură măsuri de tranziție justă pentru climă și tehnologie.

5.4.

Acest pact social necesită o politică stabilă și sustenabilă din punct de vedere fiscal în materie de cheltuieli publice. Pe termen scurt, sunt importante acțiunile de cooperare internațională, creșterea și canalizarea lichidităților către țările cu venituri medii și reducerea datoriilor țărilor cu venituri mici și medii. La aceasta se adaugă consolidarea veniturilor publice prin îmbunătățirea eficienței colectării. Pe termen mediu, trebuie consolidată impozitarea progresivă și eficientă, pentru a face față cheltuielilor permanente ale unei politici sociale active. De asemenea, vor fi necesare consensuri internaționale pentru a restructura datoria suverană. Pe termen lung, trebuie să crească ponderea taxelor digitale și a colectării, precum și impozitarea ecologică. Cooperarea internațională este, de asemenea, necesară pentru a reduce evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (17).

5.5.

În acest context, este esențial să se stimuleze dezvoltarea economiei sociale de piață în regiune, având în vedere rolul său important în dezvoltarea unui sistem de producție și de muncă incluziv și rezilient, pentru care este necesar să se creeze piețe și canale de distribuție echitabile (18). Este important să fie recunoscut și consolidat rolul grupurilor consultative interne în monitorizarea acordurilor de liber schimb (19).

6.   Alianță cu Uniunea Europeană

6.1.

Politica UE de cooperare pentru dezvoltare recunoaște necesitatea de a pune în aplicare noi modalități dincolo de paradigmele nord-sud și de furnizarea de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD), prin adoptarea unor noi forme de parteneriat cu mai mulți actori și pe mai multe niveluri (20). Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVDCI) răspunde necesității de a îmbunătăți flexibilitatea alocării geografice și tematice a fondurilor și de a aborda provocările globale și foaia de parcurs privind ODD. Prin intermediul strategiei „Global Gateway”, se vizează conectarea lumii într-un mod inteligent, curat și sigur în sectoarele digital, energetic și al transporturilor, precum și consolidarea sistemelor de sănătate, educație și cercetare. Aceste modificări au scopul de a oferi UE resursele și instrumentele necesare pentru a-și reconcilia valorile și interesele într-un spațiu internațional mai complex, concurențial și interconectat.

6.2.

Pentru a structura strategiile, a fost lansată inițiativa Team Europe (Echipa Europa), care urmărește să combine eforturile instituțiilor europene, ale statelor membre și ale agențiilor lor de punere în aplicare, cu cele ale instituțiilor de finanțare a dezvoltării.

6.3.

Cooperarea europeană a depus eforturi pentru depășirea evaluării bazate pe venitul pe cap de locuitor și adoptarea conceptului de „dezvoltare în tranziție”, care este mai bine adaptat nevoilor regiunii. Cu toate acestea, UE se confruntă în continuare cu provocarea de a îmbunătăți dialogul și capacitatea de a comunica soliditatea relației și avantajele acesteia.

6.4.

În contextul actual, care prezintă numeroase provocări extrem de grave la nivel mondial, regional și național, este important să se sublinieze că Europa și America Latină ar putea fi parteneri ideali în cadrul unei alianțe pentru apărarea democrației, pentru economii și societăți mai echitabile și mai egalitare, care consolidează multilateralismul și își asumă în totalitate protecția mediului. De asemenea, ar trebui subliniat că această alianță nu ar putea fi viabilă fără recunoașterea și participarea deplină a societăților sale civile organizate, a organizațiilor pentru drepturile omului, a organizațiilor sindicale și de afaceri, a asociațiilor de mediu, printre altele.

7.   Sprijinirea redresării cu implicarea societății civile

7.1.

În 2020, au existat modificări în structura de origine a investițiilor străine directe. Până în 2019, întreprinderile europene erau principalii investitori din regiune și reprezentau 55 % din ISD. Cu toate acestea, în 2020, investițiile europene au scăzut cu 49 %, iar cele intraregionale cu 35 %, comparativ cu o scădere de 4 % pentru cele din SUA (21) și cu creșterea celor chinezești.

7.2.

Strategia europeană de ieșire din criză se bazează pe îmbunătățirea modelului său economic prin intermediul Pactului verde european și al fondurilor „Next Generation EU”. Aceste aspecte sunt esențiale pentru strategia biregională, iar crearea de instrumente care să sprijine tranziția energetică, digitală, ecologică și socială va avea beneficii considerabile pentru cele două regiuni.

7.3.

Este esențial să se consolideze relațiile comerciale cu Europa prin acorduri deja semnate sau prin acordurile cu Mercosur, Chile și Mexic. Aceste acorduri nu numai că consolidează comerțul, ci influențează calitatea ocupării forței de muncă și funcția sa socială, transferul de tehnologie și tranziția către durabilitate. Scopul este de a promova un parteneriat comercial care să se distingă de cel al altor parteneri în ceea ce privește calitatea și sustenabilitatea sa pe termen lung, dar și rentabilitatea sa, spre deosebire de alte modele de relații internaționale agresive și iresponsabile. Cu toate acestea, acordurile comerciale trebuie să se axeze pe oameni și pe drepturile lor fundamentale, pe munca decentă și pe solidaritatea cu persoanele cele mai vulnerabile, pe respectarea mediului și pe apărarea democrației și să fie în măsură să asigure respectarea efectivă a drepturilor. Principalele aspecte ale propunerii sunt:

7.4.

Atragerea de investiții care sprijină realizarea ODD, utilizând un cadru de reglementare multilateral care să contribuie la realizarea acestor obiective, punând accent pe calitatea vieții oamenilor, locuri de muncă decente, incluziune, durabilitate și apărarea democrației. De asemenea, este de dorit să fie continuate cooperarea cu privire la proiecte și punerea în aplicare pozitivă a Busolei strategice europene, pentru a atinge obiectivele comune.

7.4.1.

Digitalizarea ca oportunitate pentru dezvoltare. America Latină se află la un nivel intermediar de dezvoltare a digitalizării sale, dar rata sa de creștere este cea mai scăzută în rândul țărilor emergente. În domeniul digitalizării există parteneriatul digital UE-ALC, legat de instalarea cablului de fibră optică transatlantic (EllaLink), și strategia de conectivitate a Uniunii Europene „Global Gateway”. Procesele de digitalizare trebuie sprijinite cu fermitate, pentru a promova dimensiunea lor socială și consolidarea întreprinderilor.

7.4.2.

Promovarea economiei formale și evitarea muncii informale (22). Acordurile multilaterale includ clauze specifice care impun respectarea acordurilor OIM, precum și garantarea drepturilor, prevenirea muncii copiilor și consolidarea inspecției muncii. Aceste clauze au un efect pozitiv asupra consolidării capacităților în țările andine cu care au fost semnate acorduri (23).

7.4.3.

Sprijinirea directă a educației la toate nivelurile, promovând îmbunătățirea calității și acoperirii sale și consolidarea rețelelor de educație și știință cu Europa, programul Erasmus Mundus reprezentând un atu care poate fi exploatat în continuare pentru a pune în legătură universitățile.

7.4.4.

Începând cu 2021, UE s-a angajat într-un proces de revizuire a politicii sale comerciale și de consolidare a abordării sale în materie de comerț și dezvoltare durabilă, afirmând că obiectivul său este o politică comercială deschisă, durabilă și fermă, care trebuie să meargă mână în mână cu integrarea dezvoltării durabile. UE promovează competitivitatea între sectoarele de producție și agenții economici (mari, medii și mici), dar consideră că aceasta trebuie să meargă mână în mână cu promovarea unor valori și principii precum democrația și toate drepturile omului, drepturile culturale, drepturile de gen, drepturile de mediu, drepturile lucrătorilor și drepturile sindicale. Societatea civilă organizată din ambele regiuni ar trebui să participe activ pentru a-și consolida relația prin reuniuni tematice virtuale și/sau față în față, cu un calendar mai ambițios și o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare.

7.4.5.

Uniunea Europeană urmărește să atingă neutralitatea climatică până în 2050 și să conducă eforturile globale de protejare și refacere ecologică a planetei (24). Promovarea acestor obiective în politica comercială europeană în direcția unei cooperări mai ambițioase în domeniul mediului (25) este relevantă pentru relațiile comerciale cu America Latină și pentru consolidarea unei societăți civile care se confruntă cu numeroase amenințări, atât din cauza vulnerabilității la schimbările climatice, cât și din cauza confruntării cu actori violenți. Este esențial să se protejeze aceste persoane și cele care apără drepturile omului, sindicaliștii și jurnaliștii și să se îndemne guvernele din America Latină să se angajeze a le asigura integritatea.

7.4.6.

Inițiativa „Echipa Europa” sprijină eforturile de combatere a defrișărilor în pădurile amazoniene, iar noua fază a programului EUROCLIMA+ va aloca 140 de milioane EUR pentru a sprijini angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris. Cu toate acestea, America Latină a direcționat doar 15 % din investițiile bugetare către redresarea economică de după pandemie, din care mai puțin de 6,9 % reprezintă o redresare verde. Este esențial să se sprijine regiunea pentru a genera o impozitare ecologică, cheltuieli publice și investiții private. De asemenea, este de dorit să se consolideze o alianță pentru a gestiona în mod responsabil materiile prime strategice și a asigura un transfer durabil de tehnologie, plecând de la experiența și cunoștințele europene.

7.4.7.

Parteneriatul Uniunii Europene cu America Latină necesită finalizarea acordului cu Mercosur, o piață comună de 780 de milioane de consumatori, care ar putea crește cu 1,5 % PIB-ul Braziliei sau cu până la 10 % cel al Paraguayului. Aspectele legate de protecția mediului trebuie să reprezinte un pas înainte, menit să pregătească terenul pentru parteneriatele biregionale de nouă generație. Ar trebui realizate progrese în căutarea unor sisteme viabile care să includă certificate de protecție a mediului pentru anumite producții și clauze-oglindă. Succesul UE în ceea ce privește articularea acestei dimensiuni va reprezenta o consolidare strategică a viziunii sale asupra dezvoltării globale și a potențialului său strategic.

---

(1)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Lanțuri de aprovizionare durabile și locuri de muncă decente în comerțul internațional” (aviz exploratoriu) (JO C 429, 11.12.2020, p. 197); Avizul Comitetului Economic și Social European privind Un nou cadru pentru acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții, care să garanteze implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și să asigure sensibilizarea publicului (aviz din proprie inițiativă) (JO C 290, 29.7.2022, p. 11).

(2)  UNESCO (2021),COVID-19 și vaccinarea în America Latină și zona Caraibilor: provocări, nevoi și oportunități.

(3)  OCDE (2021), Perspectivele economice ale Americii Latine în 2020.

(4)  Datele FMI.

(5)  OCDE (2022), Perspectivele economice ale Americii Latine în 2021.

(6)  Idem.

(7)  Cepalc (2021), Studiu economic privind America Latină și zona Caraibilor.

(8)  OIM (2022), Panorama la locul de muncă; Cepalc, 2021, Panorama socială a Americii Latine.

(9)  Cepalc (2021), op. cit.

(10)  Nieto Parra (2020): Dezvoltarea în tranziție în America Latină în vremuri de COVID, Fundația Carolina.

(11)  UNESCO (2021), Educația în America Latină și zona Caraibilor înainte de COVID-19.

(12)  2 decembrie 2021 – Reuniunea liderilor UE și din țările Americii Latine și din Caraibi: Unirea forțelor pentru o redresare durabilă în urma pandemiei de COVID-19 – comunicat de presă al președinților Charles Michel și Ursula von der Leyen.

(13)  Baza de date „Our world in data”.

(14)  Cepalc (2021), op cit.

(15)  UNODC (2019), Studiu global privind omuciderea.

(16)  IDEA Int. (2021), Situația democrației pe continentul american 2021.

(17)  Cepalc (2021), Panorama fiscală a Americii Latine 2021.

(18)  Comisia Europeană (2021), Planul european de acțiune pentru economia socială.

(19)  Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Lanțuri de aprovizionare durabile și locuri de muncă decente în comerțul internațional” (aviz exploratoriu) (JO C 429, 11.12.2020, p. 197); Avizul Comitetului Economic și Social European privind Un nou cadru pentru acordurile de liber schimb, acordurile de parteneriat economic și acordurile de investiții, care să garanteze implicarea reală a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali și să asigure sensibilizarea publicului (aviz din proprie inițiativă) (JO C 290, 29.7.2022, p. 11).

(20)  Sanahuja, J.A., și Ruiz Sandoval, E. (2019), Uniunea Europeană și Agenda 2030 în America Latină: politici de cooperare într-o regiune de „dezvoltare în tranziție”, Fundația Carolina; Noul Consens european privind dezvoltarea (CDE) 2017, cadrul financiar multianual 2021-2027, 2018.

(21)  Raportul Cepalc (2021), Investițiile străine directe în America Latină 2021.

(22)  Consensul european privind dezvoltarea (2006); Comunicarea Comisiei Europene privind promovarea muncii decente pentru toți (2006); O agendă a schimbării, Comisia Europeană (2011); Noul Consens european privind dezvoltarea (2017); Documentul de lucru „Promovarea muncii decente în lumea întreagă; Lanțuri valorice globale responsabile pentru o redresare echitabilă, durabilă și rezilientă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, Comisia Europeană (2020); Noul Instrument de vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională al Uniunii Europene (IVCDCI) (2020).

(23)  Fairlie Reinoso, A. (2022), Noi provocări pentru Acordul comercial multilateral al Uniunii Europene cu Peru, Columbia și Ecuador; Fundația Carolina-EULAC.

(24)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Pactul verde european [COM(2019) 640 final].

(25)  Giles Carnero, R (2021), „Posibilitatea unei clauze de mediu a elementelor esențiale din acordurile comerciale ale UE cu țări terțe: în ceea ce privește Acordul UE-Mercosur”; Fundația Carolina DT. 44.