COMISIA EUROPEANĂ
Strasbourg, 22.11.2022
COM(2022) 782 final
Recomandare de
RECOMANDARE A CONSILIULUI
privind politica economică a zonei euro
{SWD(2022) 382 final}
COMISIA EUROPEANĂ
Strasbourg, 22.11.2022
COM(2022) 782 final
Recomandare de
RECOMANDARE A CONSILIULUI
privind politica economică a zonei euro
{SWD(2022) 382 final}
Recomandare de
RECOMANDARE A CONSILIULUI
privind politica economică a zonei euro
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 alineatul (1), coroborat cu articolul 121 alineatul (2),
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice 1 , în special articolul 5 alineatul (2),
Având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice 2 , în special articolul 6 alineatul (1),
având în vedere recomandarea Comisiei Europene,
având în vedere concluziile Consiliului European,
după consultarea Comitetului economic și financiar,
după consultarea Comitetul pentru politică economică,
întrucât:
(1)Redresarea economică a zonei euro în urma pandemiei de COVID a fost întreruptă de o serie de șocuri externe. Zona euro a consemnat o creștere robustă a PIB în 2021 și 2022, de 5,3 % și, respectiv, de 3,2 %, în special grație răspunsului hotărât în materie de politică economică, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, precum și relaxării măsurilor de limitare a răspândirii virusului. Piața forței de muncă s-a dovedit, de asemenea, rezilientă, rata șomajului urmând să atingă nivelul minim record de 6,8 % în 2022. Totuși, creșterea prețurilor energiei la nivel mondial, amplificarea incertitudinii și perturbările lanțurilor de aprovizionare induse de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei au generat o încetinire clară a activității economice în a doua jumătate a anului 2022, iar criza energetică a dus la o revizuire în sens descendent a previziunilor pentru 2023. Pe ansamblul zonei euro, creșterea PIB este prognozată să scadă la un nivel de doar 0,3 % în 2023, urmând să revină la o creștere de 1,5 % în 2024. Piața energiei și alte piețe de mărfuri au alimentat inflația, care, în timp, s-a extins la alte produse și s-a ridicat la 8,5 % în 2022. În prezent, se preconizează că inflația va rămâne la un nivel ridicat în lunile următoare, menținându-se la 6,1 % în 2023, urmând să se diminueze în 2024. Piețele forței de muncă ar urma să rămână robuste, pe fondul menținerii unei cereri ridicate de forță de muncă. Dat fiind că o mare parte a întreprinderilor raportează încă un deficit de forță de muncă, se prefigurează doar o creștere moderată a șomajului anul viitor, urmând ca acesta să scadă din nou în 2024. Totodată, este de așteptat ca dinamica salariului nominal să se intensifice în 2023, menținându-se însă sub nivelul inflației, ceea ce va determina o scădere a puterii de cumpărare a gospodăriilor. În acest context, s-a consemnat o diminuare a excedentului de cont curent al zonei euro, în linie cu deteriorarea puternică a balanței energetice și, în perspectivă, deprecierea nominală a monedei euro în raport cu dolarul SUA și cu alte câteva monede începând cu a doua jumătate a anului 2021 va constitui probabil doar un stimulent modest pentru competitivitate, având în vedere costurile ridicate cu energia.
(2)Degradarea condițiilor macroeconomice și diferențele mari de preț între statele membre pun în pericol convergența veniturilor și a ciclului economic în zona euro. Cu toate că pandemia de COVID-19 a dat naștere unor divergențe profunde, însă în mare măsură tranzitorii, în materie de performanță macroeconomică, aceasta a avut un impact limitat și de scurtă durată asupra sincronizării ciclului economic. Criza energetică aduce cu sine noi efecte macroeconomice eterogene în zona euro. Pe fondul discrepanțelor dintre țări în materie de mixuri energetice și politici de atenuare a impactului șocului energetic, zona euro se confruntă cu diferențe semnificative între rata inflației totale și cea a inflației de bază. Creșterea prețului energiei și presiunile asupra lanțurilor de aprovizionare au avut un impact inegal asupra industriei prelucrătoare și a sectorului serviciilor în statele membre din zona euro și ar putea determina o scădere a competitivității relative. Deși indicatorii disponibili sugerează că decalajele în materie de competitivitate din cadrul zonei euro au fost până în prezent reduse, divergențele dintre balanțele contului curent din zona euro s-au accentuat în ultima perioadă, în principal pe fondul deteriorării bilanțurilor energetice.
(3)Pentru asigurarea unui răspuns de politică adecvat în ceea ce privește deteriorarea perspectivelor economice și inflația ridicată, este necesar ca politicile monetare și bugetare să fie calibrate în mod corespunzător și coerente. Normalizarea politicii monetare trebuie să abordeze nivelurile ridicate și divergente ale inflației, combătând totodată posibilele riscuri de dinamică nejustificată și dezordonată a pieței, care reprezintă o amenințare gravă la adresa transmiterii politicii monetare în întreaga zonă euro. În contextul actual, o expansiune fiscală generalizată care să sprijine cererea ar alimenta și mai mult presiunile inflaționiste, într-un moment în care datoria publică este ridicată în mai multe state membre din zona euro. Se impun astfel politici bugetare diferențiate în mod corespunzător de la un stat membru la altul, în funcție de situația economică și bugetară a acestora, astfel cum a recomandat Consiliul în iulie 2022 3 . De asemenea, acestea trebuie să fie pregătite să adapteze cheltuielile curente la evoluția situației. În același timp, sunt necesare măsuri bugetare specifice și tranzitorii pentru a sprijini persoanele și întreprinderile vulnerabile, inclusiv în vederea păstrării locurilor de muncă și a capitalului uman, menținând totodată semnalele de preț și oferind stimulente pentru reducerea consumului de energie. O coordonare strânsă a răspunsurilor în materie de politici între statele membre rămâne esențială. Politicile vizând piața muncii și politicile sociale sunt, de asemenea, esențiale pentru abordarea impactului social al inflației ridicate. Salariile medii nu țin pasul cu inflația în 2022. În perspectivă, evoluțiile salariale necesită o echilibrare atentă pentru a proteja puterea de cumpărare a salariaților – cu accent pe cei cu venituri salariale mici – evitând, totodată, riscul ca salariile să alimenteze inflația și să adâncească diferențele incipiente în materie de competitivitate din cadrul zonei euro și de la nivel mondial. Implicarea activă a partenerilor sociali contribuie la identificarea provocărilor, inclusiv a provocărilor specifice pentru uniunea monetară, îmbunătățește soluțiile în materie de politici și asigură o asumare mai extinsă a agendei de politică economică și socială. Politicile pe partea ofertei pot contribui, de asemenea, la reducerea inflației prin accelerarea dezvoltării surselor alternative de energie, prin intensificarea concurenței, prin îmbunătățirea alocării resurselor și prin sprijinirea creșterii productivității. Riscurile la adresa stabilității financiare necesită, la rândul lor, o monitorizare continuă.
(4)Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) și fondurile politicii de coeziune sunt instrumente-cheie pentru consolidarea rezilienței zonei euro și pentru sprijinirea convergenței. Punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență în statele membre din zona euro se află pe drumul cel bun, cu peste 128 de miliarde EUR plătite cu titlu de prefinanțare și dată fiind îndeplinirea obiectivelor de etapă și a țintelor. De la izbucnirea pandemiei au fost vărsate peste 82 de miliarde EUR în contul statelor membre din zona euro prin programele politicii de coeziune. MRR și fondurile aferente politicii de coeziune contribuie la prioritățile de politică ale zonei euro prin mai multe canale: ambele susțin activitatea economică prin investiții suplimentare și, pe termen lung, investițiile și reformele structurale planificate sunt preconizate a sprijini tranziția verde și digitală, stimulând totodată o creștere mai mare a productivității și a producției potențiale. O mare parte din investițiile și reformele realizate în cadrul MRR sunt relevante pentru punerea în aplicare a priorităților zonei euro în materie de politici, care au fost identificate în recomandările anterioare privind zona euro. Așadar, continuarea punerii în aplicare a reformelor și a investițiilor programate pe baza calendarului planificat este esențială pentru menținerea ritmului reformelor.
(5)Pentru a asigura un răspuns coerent în materie de politică economică la nivelul UE, analiza anuală a creșterii durabile (AACD) 4 prezintă principalele priorități și orientări în materie de politici pentru anul care urmează. AACD este realizată în concordanță obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și este structurată în jurul celor patru dimensiuni ale sustenabilității competitive: durabilitatea mediului, echitatea, productivitatea și stabilitatea macroeconomică. Raportul privind mecanismul de alertă 5 prezintă analiza Comisiei referitoare la potențialele dezechilibre macroeconomice care ar putea împiedica buna funcționare a economiilor statelor membre, a uniunii economice și monetare și a Uniunii în ansamblu.
(6)Creșterea rapidă a inflației în ultimul an a determinat o ajustare rapidă a conduitei politicii monetare la nivel mondial. Banca Centrală Europeană (BCE) a început procesul de normalizare a politicii monetare pentru a asigura o readucere în timp util a inflației în linie cu ținta pe termen mediu de 2 %. De asemenea, BCE a arătat că procesul de normalizare a ratelor dobânzii va continua, în funcție de evoluția datelor economice. Constrângerile pe partea ofertei joacă un rol semnificativ în recentul val inflaționist, iar diferențele de inflație îngreunează realizarea politicii monetare. O transmitere uniformă a conduitei politicii monetare în întreaga zonă euro reprezintă o condiție prealabilă pentru îndeplinirea mandatului politicii monetare.
(7)Conform proiecțiilor, orientarea bugetară a zonei euro, măsurată ca variație a cheltuielilor primare nete raportate la creșterea potențială medie, va fi expansionistă în 2022 și, în linii mari, neutră în 2023, sub rezerva retragerii planificate a măsurilor legate de energie. În 2023, politica bugetară ar trebui să evite amplificarea efectelor inflaționiste ale șocurilor actuale de ofertă și, atât la nivel național, cât și pentru zona euro în ansamblu, nu se justifică un impuls fiscal generalizat pentru economie. Problema este deosebit de acută pentru statele membre care se confruntă cu o inflație de bază ridicată, având în vedere, totodată, dificultățile economice și sociale grave generate de erodarea puterii de cumpărare a salariaților, în special a celor cu salarii mici. În plus, politica bugetară ar trebui să rămână prudentă și să combine creșterea investițiilor cu un control al creșterii cheltuielilor curente primare nete. În acest context, creșterea suplimentară preconizată a absorbției în cadrul MRR și a investițiilor finanțate la nivel național în toate statele membre este în concordanță cu necesitatea de a extinde sfera investițiilor publice pentru a include dubla tranziție verde și digitală, precum și securitatea energetică. În același timp, agilitatea politicii bugetare ar contribui la combaterea gradului ridicat de incertitudine și a riscurilor semnificative de deteriorare a perspectivelor economice, fără a submina stimulentele pentru tranziția energetică. Pandemia de COVID-19 a lăsat moștenire un nivel record al datoriilor din zona euro și se anticipează că datoria publică se va menține la valori mult mai ridicate decât cele consemnate în perioada anterioară pandemiei în majoritatea statelor membre din zona euro. Deși riscurile legate de sustenabilitate pe termen scurt au scăzut în mare măsură, riscurile pe termen mediu și lung rămân ridicate în mai multe state membre, iar majorările ratelor dobânzilor se vor reflecta în cele din urmă în creșterea poverii datoriei.
(8)Ca reacție în fața creșterii prețurilor la energie, statele membre din zona euro au luat măsuri estimate a reprezenta 1 ¼ % din PIB în 2022 și până la 1 % în 2023, scăderea preconizată depinzând de evoluția prețului energiei și de retragerea planificată a măsurilor aferente. Măsurile luate până în prezent vizează în principal atenuarea creșterilor de prețuri și doar 20 % sunt măsuri specifice privind veniturile. Este necesară limitarea costului bugetar al unor astfel de măsuri de sprijin, ținându-se seama, totodată, de impactul distributiv al acestora pe categorii de venit, de impactul asupra cererii de energie, de posibilele denaturări ale pieței unice și de efectele colaterale negative de la o țară la alta. În acest scop, este important să se convină asupra unei abordări comune. Un model de tarifare a energiei pe două niveluri, prin care consumatorii vulnerabili beneficiază de prețuri reglementate până la un anumit nivel de consum, poate fi util în acest caz. Pe lângă măsurile temporare în materie de energie, investițiile publice pot contribui la consolidarea securității energetice și la tranziția verde. De la criza financiară mondială, zona euro s-a confruntat cu niveluri scăzute ale investițiilor deopotrivă private și publice. Măsurile de politică luate ca reacție în fața crizei COVID-19, cu sprijinul excepțional al NextGenerationEU, au contribuit la menținerea nivelului investițiilor publice, cu un impact pozitiv asupra creșterii potențiale, în special în statele membre cu cel mai ridicat nivel al datoriei publice. Realizarea de investiții publice suplimentare, în special prin punerea în aplicare a planurilor de redresare și reziliență, a programelor politicii de coeziune și a planurilor naționale privind energia și clima care urmează să fie actualizate de statele membre până în iunie 2023, este esențială pentru o creștere durabilă și coerentă și pentru realizarea dublei tranziții verzi și digitale.
(9)La 9 noiembrie 2022, Comisia a publicat Comunicarea privind orientările pentru o reformă a cadrului de guvernanță economică al UE 6 în vederea îmbunătățirii eficacității supravegherii economice și a coordonării politicilor în cadrul Uniunii. Comunicarea are ca obiectiv elaborarea unei arhitecturi mai simple și integrate pentru supravegherea macrobugetară în vederea asigurării sustenabilității datoriei și a promovării unei creșteri durabile și favorabile incluziunii. Elementele-cheie ale propunerii vizează simplificarea cadrului, îmbunătățirea asumării responsabilității la nivel național și consolidarea punerii în aplicare. Comunicarea propune ca traiectoriile bugetare să se bazeze pe planuri bugetar-structurale pe termen mediu propuse de statele membre, într-un cadru comun transparent la nivelul UE. Aceste planuri ar urma să reunească angajamente bugetare, de reformă și de investiții care să sprijine sustenabilitatea datoriei și creșterea durabilă și să reflecte prioritățile UE și naționale. Angajamentele de reformă și de investiții, care ar urma să fie adoptate de Consiliu, ar permite o perioadă mai lungă de ajustare bugetară. Deși ar menține valorile de referință din tratat (3 % din PIB pentru deficit și 60 % din PIB pentru datorie), cadrul ar urma să aibă la bază o supraveghere mai orientată către riscuri, axată pe sustenabilitatea datoriei. În ceea ce privește Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), comunicarea propune un cadru mai orientat spre viitor pentru a putea identifica riscurile emergente pe măsură ce acestea apar. Evaluarea existenței sau inexistenței unor dezechilibre ar continua să se bazeze pe cele trei criterii ale gravității, evoluției și răspunsului în materie de politici. Cu toate acestea, criteriile evoluției și răspunsului în materie de politici al statului membru în cauză ar avea o pondere mai mare în cadrul evaluării.
(10)Piața muncii din zona euro a demonstrat o reziliență remarcabilă datorită sprijinului politic acordat în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. În primul trimestru al anului 2022, numărul total de ore lucrate a depășit nivelurile anterioare pandemiei, iar rata de ocupare forței de muncă și-a menținut tendința ascendentă în prima jumătate a anului 2022, atingând maxime istorice în al doilea trimestru al anului 2022 și antrenând o scădere a ratei șomajului până la nivelul de 6,8 %, cel mai scăzut de la crearea monedei euro. Totuși, rămân unele aspecte de îmbunătățit în ceea ce privește integrarea în câmpul muncii a femeilor, a tinerilor, a persoanelor cu handicap și a grupurilor vulnerabile. În viitor, încetinirea preconizată a activității economice se va răsfrânge asupra perspectivelor de angajare, rata șomajului înregistrând o ușoară creștere în 2023 și 2024. Există foarte puține dovezi potrivit cărora criza COVID-19 ar fi condus la o deteriorare structurală a aspectelor legate de corelarea cererii și a ofertei de locuri de muncă. Totuși, există diferențe semnificative pe piața muncii între statele membre și între sectoare. Începând din 2019, tehnologia informației și serviciile profesionale au consemnat cea mai puternică dinamică a creării de locuri de muncă, în timp ce transporturile, hotelurile și restaurantele au înregistrat pierderi de locuri de muncă. Este probabil ca schimbările demografice să joace, de asemenea, un rol în tensionarea piețelor muncii din zona euro. Realizarea de investiții adecvate și eficiente în educație și formare de calitate la toate vârstele va fi esențială pentru atenuarea deficitului actual și viitor de personal calificat. Dinamica salarială a fost ceva mai alertă în cursul anului 2022, ceea ce a condus la o creștere agregată a costului unitar al muncii. Totuși, aceasta s-a menținut în general moderată și se prevede că va rămâne semnificativ sub nivelul inflației. Remunerația reală pe salariat este prognozată a se contracta cu 2,8 % în 2022 și cu încă 0,9 % în 2023, urmând ca în 2024 să recupereze o parte din pierdere. Ancorarea anticipațiilor inflaționiste joacă un rol esențial în atenuarea riscurilor unei accentuări a creșterii inflației pe fondul înmulțirii rapide a revendicărilor salariale.
(11)Reformele structurale, inclusiv cele realizate în cadrul Pactului verde european sau sprijinite prin intermediul MRR și al planului REPowerEU, sunt esențiale pentru consolidarea pieței unice și a rezilienței economiilor din zona euro. Îmbunătățirea în continuare a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea obstacolelor din calea investițiilor și realocarea capitalului, modernizarea administrațiilor publice, eliminarea cadrelor de reglementare restrictive și accelerarea procesului de acordare de autorizații, poate spori productivitatea și creșterea economică. Reformele, alături de investiții, sunt esențiale pentru realizarea dublei tranziții verzi și digitale, în special pentru îmbunătățirea eficienței energetice, sprijinirea decarbonizării, creșterea ofertei și a utilizării de energie din surse regenerabile și de alte tehnologii energetice curate, precum și pentru sprijinirea perfecționării și recalificării. Majorarea rapidă și persistentă a prețurilor energiei a pus sub presiune modelele de afaceri ale industriilor mari consumatoare de energie și ale întreprinderilor mici și mijlocii, exercitând un impact asupra locurilor de muncă și a capitalului uman. Instituirea unor regimuri eficace în materie de insolvență poate sprijini tranziția și facilita realocarea resurselor. Regimurile de insolvență din zona euro sunt încă foarte diferite, iar sporirea eficacității și a armonizării acestora ar sprijini ajustarea economică și piața unică de capital.
(12)Până în prezent, sectorul bancar a dat dovadă de reziliență per total în 2022. Deși sectorul bancar din zona euro în ansamblu este bine capitalizat și a consemnat o îmbunătățire a rentabilității începând cu anul 2021, o deteriorare abruptă a perspectivelor macroeconomice, alături de o creștere a ratelor dobânzilor, s-ar putea reflecta într-o calitate mai slabă a activelor. În contextul unui acces mai strict la credite, o monitorizare în timp util a riscurilor, un angajament proactiv față de debitori și o gestionare activă a creditelor neperformante sunt importante pentru a menține capacitatea băncilor de a credita economia. Reziliența instituțiilor de credit poate fi afectată de factori structurali, inclusiv de capacitatea excedentară și de concurența din partea noilor furnizori de servicii financiare. Pe piețele financiare pot apărea și alte riscuri. În special, majorarea primelor de risc și înăsprirea condițiilor de lichiditate pot determina o scădere a prețurilor activelor. Din cauza apelurilor în marjă, aceasta poate cauza presiuni suplimentare față de criza de lichiditate cu care se confruntă deja unele companii energetice. Modul în care piețele imobiliare rezidențiale și comerciale vor reacționa la creșterile ratelor dobânzilor necesită, de asemenea, o monitorizare atentă, deoarece majorarea ratelor creditelor ipotecare și scăderea capacității de a acoperi serviciul datoriei pot exercita o presiune în sens descendent asupra prețurilor locuințelor și pot genera riscuri ciclice. În plus, creșterea riscurilor cibernetice necesită o atenție sporită, iar Actul legislativ privind reziliența operațională digitală, adoptat recent, va consolida reziliența companiilor financiare la riscurile legate de TIC. În septembrie 2022, Comitetul european pentru risc sistemic a emis un avertisment prin care solicita instituțiilor din sectorul privat, participanților la piață și autorităților relevante să continue să se pregătească pentru scenarii de riscuri extreme 7 .
(13)În iunie 2022, Eurogrupul a convenit că lucrările privind viitorul uniunii bancare ar trebui să pună accentul asupra consolidării cadrului comun pentru gestionarea crizelor bancare și a schemei naționale de garantare a depozitelor, pentru a avea un cadru adecvat pentru toate tipurile de bănci. Eurogrupul s-a angajat să revizuiască starea uniunii bancare și să identifice într-o manieră consensuală măsuri suplimentare vizând celelalte elemente rămase nerezolvate în vederea consolidării și finalizării uniunii bancare. Comisia și-a anunțat intenția de a prezenta o propunere legislativă privind cadrul de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor (CMDI) la începutul anului 2023. Modificările aduse cadrului CMDI pot contribui la creșterea rezilienței sectorului bancar din zona euro. Comisia a anunțat, de asemenea, că va prezenta în prima jumătate a anului 2023 o propunere legislativă de instituire a euro digital și de reglementare a aspectelor esențiale legate de acesta, fiind posibilă introducerea sa de către BCE în 2026. O monedă euro digitală, care ar fi complementară numerarului, ar putea genera mai multe beneficii pentru economia zonei euro. Aceasta ar sprijini în special digitalizarea economiei și inovarea în domeniul plăților de retail. Deși rolul internațional al monedei euro s-a menținut în general stabil în ultimii ani, acesta ar putea fi consolidat. Dezvoltarea unui euro digital ar putea spori autonomia economică și financiară a zonei euro și a Uniunii și îmbunătăți stabilitatea financiară mondială, inclusiv în contextul situației geopolitice actuale.
RECOMANDĂ:
Statele membre din zona euro ar trebui să ia măsuri, în mod individual, inclusiv prin punerea în aplicare a planurilor lor de redresare și reziliență și, în mod colectiv, în cadrul Eurogrup, pentru perioada 2023-2024, astfel încât:
1.Să continue să coordoneze politicile bugetare în toate statele membre pentru a sprijini readucerea în timp util a inflației în linie cu ținta pe termen mediu de 2 % a BCE. Să se abțină de la acordarea de sprijin pe scară largă pentru susținerea cererii agregate în 2023, urmărind totodată adoptarea de măsuri bugetare în vederea combaterii impactului prețurilor ridicate la energie asupra gospodăriilor și a întreprinderilor vulnerabile. Să convină asupra unei abordări comune și, în special, să înlocuiască măsurile de tarifare cu aplicabilitate generală cu un model de tarifare a energiei pe două niveluri, eficient din punctul de vedere al costurilor, care să furnizeze stimulente pentru economiile de energie. Să definească strategii bugetare pe termen mediu diferențiate în mod corespunzător pentru a asigura sustenabilitatea datoriei și a spori potențialul de creștere într-o manieră durabilă, printr-o consolidare treptată în vederea atingerii unor poziții bugetare prudente pe termen mediu, precum și prin investiții și reforme.
2.Să mențină un nivel ridicat de investiții publice necesare pentru sporirea rezilienței economice și sociale și pentru sprijinirea dublei tranziții verzi și digitale, inclusiv în scopul asigurării unei mai mari eficiențe energetice și a tranziției către surse regenerabile de energie. Să pună în aplicare programele politicii de coeziune și planurile de redresare și de reziliență, asigurând realizarea în timp util a reformelor și a investițiilor, precum și să se asigure că actualizările planurilor sunt specifice și nu reduc nivelul general de ambiție. Să ia măsuri suplimentare, inclusiv prin intermediul planului REPowerEU, pentru a accelera tranziția către o energie curată și pentru a spori independența energetică a Uniunii.
3.În conformitate cu practicile naționale și respectând rolul partenerilor sociali, să sprijine evoluțiile salariale care atenuează scăderea puterii de cumpărare a salariaților, în special a celor cu venituri mici, reflectând totodată evoluția productivității pe termen mediu și limitând efectele secundare asupra inflației. Să dezvolte și să adapteze, acolo unde este necesar, sisteme de sprijin social pentru a ajuta gospodăriile vulnerabile să facă față șocului energetic și dublei tranziții verzi și digitale, combătând riscul crescut de sărăcie. Să îmbunătățească în continuare politicile active privind piața muncii și să ia măsuri pentru a combate deficitul de personal calificat. Să garanteze participarea efectivă a partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor și să consolideze dialogul social.
4.Să se asigure că sprijinul acordat întreprinderilor, în special întreprinderilor mici și mijlocii, care se confruntă cu presiuni financiare din cauza crizei energetice, este eficient din punctul de vedere al costurilor, tranzitoriu și orientat către întreprinderi viabile. Sprijinul acordat ar trebui să mențină stimulentele pentru eficiența energetică și să păstreze condițiile de concurență echitabile și integritatea pieței unice, inclusiv prin intermediul cadrului temporar de criză pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Să sporească eficiența cadrelor de insolvență prin asigurarea faptului că acestea gestionează în mod eficace și în timp util falimentul și restructurarea întreprinderilor. Să contribuie la realizarea de progrese în direcția înfăptuirii uniunii piețelor de capital.
5.Să asigure stabilitatea macrofinanciară, să mențină canalele creditului către economie și să continue să combată creditele neperformante. Să monitorizeze riscurile legate în special de tensiunile din sectorul energiei, de creșterea ratelor dobânzilor, de activele neperformante și de evoluțiile de pe piețele imobiliare. Să continue să se implice activ în lucrările pregătitoare privind introducerea monedei euro digitale.
Măsurile suplimentare pentru aprofundarea uniunii economice și monetare (UEM) ar trebui să țină seama de învățămintele desprinse din conceperea și punerea în aplicare a răspunsului cuprinzător al Uniunii în materie de politică economică la criza COVID-19, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență și evaluarea guvernanței economice. Progresele în ceea ce privește aprofundarea UEM ar trebui continuate, cu respectarea deplină a pieței unice a Uniunii și într-un mod deschis și transparent față de statele membre care nu fac parte din zona euro.
Adoptată la Strasbourg,
Pentru Consiliu,
Președintele