COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 16.9.2022
COM(2022) 463 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți
{SWD(2022) 291 final}
Cuprins
Cuprins
1. Introducere
2. Măsuri de gestionare și control
2.1 Prezentare generală
2.2 Producerea, introducerea pe piață, utilizarea și aplicarea legii
2.3 Stocuri
2.4 Gestionarea și depozitarea deșeurilor
3. Emisii în mediu și concentrații în mediu
4. Activități de promovare a schimbului de cunoștințe
5. Concluzii
Tabele
Tabelul 1: Reducerea emisiilor de bifenili policlorurați (PCB) pe baza datelor raportate în temeiul Protocolului CEE-ONU privind POP (un procent negativ indică o creștere)
Figuri
Figura 1: Rezumatul principalelor surse pentru substanțele care fac obiectul dispozițiilor privind reducerea emisiilor (anexa III), pe baza datelor CEE-ONU pentru 2013-2015 (emisii atmosferice)
Figura 2: Hărți ale monitorizării EMEP pentru Europa Diagrama „a” prezintă concentrațiile în aer în 1990, iar diagrama „b” prezintă concentrațiile în aer în 2014
Figura 3: Hărți ale monitorizării EMEP pentru Europa Diagrama „a” prezintă concentrațiile în aer în 1990, iar diagrama „b” prezintă concentrațiile în aer în 2014
1.1. Introducere
Poluanții organici persistenți (POP) sunt substanțe chimice care produc îngrijorare la nivel mondial din cauza proprietăților lor persistente, bioacumulative și toxice (PBT) și a potențialului lor de a fi transportate pe distanțe lungi, ceea ce duce la depunerea și acumularea lor departe de punctul de producere și de utilizare. Două tratate internaționale abordează problema poluanților organici persistenți și vizează protejarea sănătății umane și a mediului împotriva efectelor negative ale acestora prin eliminarea sau reducerea producerii, a utilizării și a eliberării lor în mediul înconjurător. Protocolul de la Aarhus privind poluanții organici persistenți a fost adoptat în 1998 ca parte a Convenției CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (CLRTAP), iar Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți („convenția”) a fost adoptată în 2001 și a intrat în vigoare în 2004.
Uniunea Europeană („Uniunea”) este parte la Protocolul de la Aarhus și la convenție și a adoptat Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (Regulamentul POP) pentru a pune în aplicare convenția. Regulamentul (CE) nr. 850/2004 a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (UE) 2019/1021 privind poluanții organici persistenți începând cu 15 iulie 2019 [data de intrare în vigoare a Regulamentului (UE) 2019/1021].
Ar trebui remarcat faptul că Regulamentul (CE) nr. 850/2004 conține o obligație de raportare specifică a Comisiei în temeiul articolului 12 alineatul (6), care nu mai există, deoarece nu există nicio dispoziție corespunzătoare în Regulamentul (UE) 2019/1021. Cu toate acestea, Comisia consideră oportună adoptarea unui raport care să acopere perioada 2013-2015, pe baza rapoartelor statelor membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 850/2004, întrucât un astfel de raport servește obiectivelor Regulamentului (UE) 2019/1021 în ceea ce privește monitorizarea progreselor înregistrate în eliminarea utilizării și a emisiilor de POP.
Regulamentul POP a fost actualizat periodic pentru a pune în aplicare modificările aduse convenției și protocolului (în mare parte prin adăugarea de noi substanțe în anexele respective) în legislația Uniunii și impune obligații specifice operatorilor din toate statele membre ale UE. Aceste obligații presupun furnizarea de informații privind producerea, introducerea pe piață și utilizarea poluanților organici persistenți înregistrați incluși în trei anexe (anexa I – interziși, anexa II – restricționați, anexa III – eliberați neintenționat). De asemenea, regulamentul se referă la gestionarea stocurilor de astfel de substanțe, la emisiile în mediul înconjurător și la monitorizarea concentrațiilor în mediu și conține dispoziții privind gestionarea deșeurilor. În cadrul Regulamentului POP există și cerința ca statele membre să elaboreze planuri naționale de punere în aplicare și planuri de acțiune naționale pentru identificarea și gestionarea surselor de POP pe teritoriile lor.
Cerințele de raportare pe care trebuie să le îndeplinească statele membre și Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 850/2004 au fost descrise la articolul 12. Statele membre au fost obligate să raporteze anual date statistice referitoare la producerea și introducerea pe piață a substanțelor menționate în anexa I și în anexa II. Statele membre au fost, de asemenea, obligate să raporteze Comisiei, din trei în trei ani, cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor Regulamentului POP. Comisiei i-a revenit obligația de a întocmi, din trei în trei ani, un raport de sinteză care să rezume informațiile furnizate de statele membre, precum și informațiile justificative furnizate prin intermediul Registrului European al Poluanților Emiși și Transferați (EPRTR) și al inventarelor de emisii CORINAIR din cadrul EMEP (Programul concertat de supraveghere și de evaluare a transportului pe distanțe lungi a poluanților atmosferici în Europa). De asemenea, Comisiei i s-a solicitat să transmită Parlamentului European și Consiliului un rezumat al acestei sinteze.
Până în prezent au fost publicate, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 850/2004, trei rapoarte de sinteză privind activitățile Uniunii și ale statelor sale membre. Primul raport de sinteză se referă la perioada de la intrarea în vigoare a Regulamentului POP în 2004 până în 2006 și a fost publicat în 2009. Al doilea raport de sinteză, publicat în 2011, se referă la perioada 20072009. Al treilea raport de sinteză a fost publicat în 2021 și acoperă perioada 2010-2013. Cel de al patrulea raport de sinteză al Uniunii acoperă perioada 2013-2015, iar prezentul rezumat intenționează să furnizeze o versiune prescurtată a raportului principal, care să prezinte principalele constatări. Raportul complet ar trebui consultat pentru o analiză detaliată suplimentară a constatărilor prezentate.
2.2. Măsuri de gestionare și control
2.12.1 Prezentare generală
Gestionarea substanțelor POP include elemente multiple ale ciclului de viață al unei substanțe. Mai exact, aceasta include producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor chimice, precum și stocurile de produse perimate, aspecte legate de gestionarea deșeurilor și aplicarea regulamentului în sine.
2.22.2 Producerea, introducerea pe piață, utilizarea și aplicarea legii
Pe baza informațiilor furnizate de statele membre cu privire la producerea și introducerea pe piață a substanțelor enumerate în anexele I și II, în perioada 2013-2015 a fost produsă o singură substanță POP, și anume acidul perfluoroctan sulfonic (PFOS), cu observația că au existat derogări în vigoare pentru PFOS (principala utilizare a fost ca agent antipulverizare în placarea cu crom). În plus, au fost importate alte două substanțe din anexele I și II (în conformitate cu derogările), și anume hexabromociclododecanul (HBCDD) și parafinele clorurate cu catenă scurtă (PCCS).
Pe baza informațiilor furnizate, pot fi incluse următoarele detalii:
·Importul de HBCDD a fost raportat de două state membre (DK, FI). Danemarca a raportat importuri numai pentru anul 2014, la o cantitate de 1,4 tone; în timp ce Finlanda a raportat că au avut loc importuri, dar că acestea erau în scădere.
·Importurile de PCCS au fost raportate de Danemarca (15 tone în 2013 și 5 tone în 2014) și de Suedia (2,8 tone pe an).
·Producția de PFOS în cadrul Uniunii a avut loc într-un singur stat membru, Germania. Producția a scăzut de la 9 tone pe an în 2013 la 2,4 tone în 2015. Aproximativ 50 % din PFOS produs a fost exportat sau expediat către statele membre ale UE (în principal BE, DK, NL, AT, FI, SE). Cantitatea rămasă de PFOS produs a fost utilizată în Germania, în principal ca agent antipulverizare pentru placarea metalelor cu crom.
Un număr mic de state membre au utilizat, de asemenea, dispozițiile articolului 4 privind utilizarea POP pentru cercetare sau analiză. Cinci state membre (BE, ES, FR, AT, PL) au declarat că au fost exportate cantități mici de POP în scopuri de cercetare sau analiză. Aceste exporturi au fost efectuate în principal către țări africane și asiatice și acopereau pesticidele POP și PCB-urile.
Patru state membre (BE, BG, NL, SE) au inițiat proceduri de aplicare a legii privind vânzarea ilegală de POP în Uniune. În plus, Spania a raportat cu privire la o serie lungă de proceduri judiciare (inițiate în 1989) cu privire la contaminarea terenurilor cu lindan.
Detaliile privind procedurile de aplicare a legii includ:
·Belgia a raportat proceduri de aplicare a legii lansate în 2013 cu privire la detectarea hexaclorbenzenului (HCB) în artificii. În plus, PCCS au fost detectate în eșantioane punctuale de instalații de iluminat pentru Crăciun, dar nu au fost inițiate proceduri de aplicare a legii în acest caz.
·Bulgaria a afirmat că au fost inițiate proceduri de aplicare a legii, dar fără a furniza detalii suplimentare.
·Țările de Jos au afirmat că, în 2012, au fost inițiate proceduri de aplicare a legii împotriva a două societăți, în ceea ce privește PFOS din spumele de stingere a incendiilor care au depășit limitele de concentrație stabilite în temeiul regulamentului pentru substanțe sau amestecuri 1 . De asemenea, au fost inițiate activități de aplicare a legii în ceea ce privește detectarea HCB în artificii.
·Suedia a indicat că în 2013 au fost inițiate proceduri de aplicare a legii în ceea ce privește prezența PCCS în jucării. În plus, în 2014 și 2015, HCB și PCCS au fost detectate într-o serie de articole de uz casnic importate în Uniune.
2.32.3 Stocuri
Stocuri de substanțe POP raportate pentru perioada 2013-2015 legate, de regulă, de trei tipuri de bunuri, și anume PCB sau echipamente dielectrice contaminate cu PCB, pesticide perimate și stocurile rămase de substanțe, amestecuri sau articole care conțin POP adăugate recent în convenție și în regulament. Multe state membre luaseră deja măsuri semnificative pentru a identifica și a elimina din funcțiune echipamentele care conțin PCB.
Într-un studiu realizat în 2017, statele membre au furnizat estimări ale amplorii stocurilor rămase de PCB utilizate pentru 2015, comparativ cu o valoare de referință din 1990. Treisprezece state membre au furnizat răspunsuri, estimările variind între 0,3 % și 49 %. Unsprezece state membre (BE, CZ, DK, DE, IE, LT, NL, PT, FI, SE, UK) au furnizat estimări ale stocurilor rămase în 2015 ca fiind sub 10 % față de 1990, cu eforturi semnificative în direcția eliminării și distrugerii finale. Celelalte două state membre (HR, RO) au indicat stocurile rămase ca fiind 30 % și, respectiv, 49 % din scenariul de referință din 1990.
În ceea ce privește pesticidele perimate POP, o serie de state membre au raportat că nu au produs sau utilizat niciodată aceste substanțe sau că au început eliminarea treptată anticipată, astfel încât nu mai existau stocuri în țară până în 2013.
Pentru stocurile de substanțe, amestecuri sau articole care conțin POP adăugate în regulament după 2009, stocurile primare se referă la PFOS. Patru state membre (DE, ES, LU, UK) au raportat stocuri existente de PFOS, legate în principal de spume pentru stingerea incendiilor, care au făcut obiectul unei gestionări ulterioare.
2.42.4 Gestionarea și depozitarea deșeurilor
Deși o bună parte a statelor membre au adoptat programe de colectare și distrugere a pesticidelor perimate, acestea au evidențiat, de asemenea, problema terenurilor contaminate, în special a terenurilor din apropierea siturilor în care au fost fabricate anterior substanțele respective. Datele din Țările de Jos și din Finlanda au evidențiat numărul potențial ridicat de situri care ar putea fi contaminate, în timp ce Spania a reflectat, de asemenea, asupra terenurilor contaminate legate de fabricarea anterioară a lindanului și asupra deșeurilor de produse secundare hexaclorciclohexan. Etapele obișnuite de remediere implică excavarea, care la rândul său generează cantități mari de sol contaminat care trebuie tratat ca deșeu periculos.
3.3. Emisii în mediu și concentrații în mediu
Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 impunea statelor membre să elaboreze inventare ale emisiilor în aer, sol și apă pentru substanțele enumerate în anexa III, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare. Inventarele de emisii constituie o resursă esențială pentru informarea responsabililor de elaborare a politicilor pe parcursul elaborării planurilor naționale de punere în aplicare. În special, acestea contribuie la identificarea surselor-cheie care vizează reducerea emisiilor sau a zonelor de incertitudine, pentru care sunt necesare cercetări suplimentare care să contribuie la caracterizarea unei surse.
Douăzeci și unu de state membre (din 28) au furnizat date privind estimarea emisiilor în rapoartele lor. Datele au variat în ceea ce privește caracterul exhaustiv, incluzând estimări numai pentru emisii în aer (14 state membre), estimări ale emisiilor în aer și apă (3 state membre) și estimări ale emisiilor în aer, apă și sol (4 state membre). Aceste variații evidențiază lacune majore în cadrul setului de date disponibile furnizat. Au fost utilizate și datele din baza de date privind emisiile EMEP (WebDab) 2 , pentru a crea o imagine mai completă. Baza de date furnizează emisiile raportate pentru perioada 2013-2015, inclusiv informații privind datele transmise CEE-ONU în cadrul Protocolului de la Aarhus (emisii atmosferice). De asemenea, s-a făcut comparație cu datele de pe site-ul EPRTR și cu datele de monitorizare a mediului obținute din EMEP MSC-E și din Programul de monitorizare și evaluare a regiunii arctice (AMAP), pentru a corobora tendințele emisiilor.
Douăzeci și șapte din cele 28 de state membre au elaborat și au raportat estimări ale emisiilor pentru dioxine și furani, PCB și HCB, în timp ce toate cele 28 de state membre au raportat estimări ale emisiilor pentru HAP. Este important de remarcat faptul că datele CEE-ONU se referă numai la emisiile atmosferice, iar raportarea în temeiul articolului 12 fost dominată în mare măsură de emisiile în aer. Estimările privind emisiile în apă și sol au fost furnizate de mult mai puține state membre (7 din 28).
Utilizând datele CEE-ONU referitoare la substanțele din anexa III 3 , a fost elaborat un rezumat al principalelor surse de emisii pentru fiecare substanță POP pentru emisiile în aer, ilustrat în figura 1.
Dioxine și furani
Dioxinele și furanii nu sunt produși în scop comercial și sunt de obicei rezultați fie din procesele de ardere incomplete, cum ar fi arderea deschisă, fie din metalurgie. Principalul sector-sursă identificat pentru Uniune în figura 1 a fost sectorul producerii de energie (inclusiv operațiunile de rafinare a petrolului), reprezentând 27 % din totalul emisiilor. Acesta a fost doar ușor mai mare (proporțional) decât consumul rezidențial de combustibili solizi, care a reprezentat 23 % din totalul emisiilor. Deși în sectorul producerii de energie electrică se consumă cantități mari de combustibili fosili solizi, datorită temperaturii ridicate de funcționare și a nivelurilor avansate de reducere a emisiilor impuse de politica Uniunii privind emisiile industriale, emisiile pe tonă de cărbune sunt mult mai scăzute decât cele provenite din surse rezidențiale. Pe lângă utilizarea combustibililor în locuințe, celelalte surse majore de emisii au fost incinerarea deșeurilor (energie din deșeuri) (19 %), arderea altor combustibili fosili în industrie (10 %) și fabricarea metalelor (9 %). Comparația cu datele din E-PRTR confirmă concluzia, 82 % din emisiile din surse punctuale fiind legate de centrale electrice, iar 10 % de instalațiile de fabricare a metalelor.
În situațiile în care statele membre au furnizat estimări pentru alți vectori decât aerul, a existat un consens general că emisiile în aer au fost în linii mari similare cu emisiile în reziduuri 4 . Reducerea emisiilor atmosferice și proiectarea proceselor s-au îmbunătățit de la data adoptării Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor 5 , iar emisiile de dioxine și furani în aer provenite din industrie au scăzut semnificativ în perioada 1990-2015.
Figura 1: Rezumatul principalelor surse pentru substanțele care fac obiectul dispozițiilor privind reducerea emisiilor (anexa III), pe baza datelor CEE-ONU pentru 2013˗2015 (emisii atmosferice)
Dioxine și furani
Bifenili policlorurați
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)
Hexaclorbenzen (HCB)
Totuși, aceasta duce la generarea de reziduuri din controlul poluării atmosferice, numite uneori cenușă zburătoare, care pot fi puternic contaminate cu poluanți precum dioxine și furani. Este necesar să se acorde atenție interpretării datelor, deoarece emisiile în aer, sol și apă sunt eliberări directe pierdute în mediu într-un mod necontrolat, în timp ce „reziduul” se referă la deșeurile solide contaminate generate, care, de regulă, sunt eliminate în mod controlat și nu constituie neapărat o pierdere totală pentru mediu.
Bifenili policlorurați (PCB)
PCB-urile aveau o utilizare comercială în cadrul unei varietăți de aplicații, dar în special în echipamentele dielectrice. Având în vedere stabilitatea chimică ridicată și persistența lor, sunt fluide ideale pentru transferul de căldură pentru această aplicație. PCB-urile pot fi produse și prin metode neintenționate, îndeosebi prin ardere. Figura 1 indică faptul că principala sursă de emisii a fost reprezentată de echipamentele dielectrice, care au contribuit cu 52 % la totalul emisiilor în aer. Aceasta reprezintă o contribuție mult mai mare decât cea indicată în perioada de raportare anterioară (2010-2012) (32 %).
O analiză mai atentă a tendințelor temporale și sectoriale ale emisiilor de PCB, raportate în setul de date al EMEP WebDab, sugerează că una dintre cele mai importante surse de emisii de PCB din Europa în 2000 a fost producția de fier și oțel (2 285 kg: 33 % din total). De atunci, contribuția totală și procentuală a acestei surse a scăzut substanțial, ajungând la 428 kg (12 %) în 2015. Acest lucru sugerează că, în ultimii 20 de ani, emisiile de PCB din surse industriale au scăzut odată cu introducerea unor procese de ardere și de reducere mai eficiente, în timp ce emisiile provenite de la echipamente electrice și deșeuri au scăzut mult mai lent, ceea ce a condus la o contribuție relativă din ce în ce mai mare din această sursă la totalul din Uniune.
Alte surse majore de emisii de PCB în aer în actuala perioadă de raportare includ arderea rezidențială a combustibilului (în special combustibili solizi, cum ar fi cărbunele și deșeurile de lemn) (15 %), precum și fabricarea metalelor (13 %). Tabelul 1 prezintă o sinteză a emisiilor raportate în 2015.
Figura 2 prezintă hărți ale datelor disponibile de monitorizare a mediului înconjurător din EMEP/MSC-E atât pentru 1990, cât și pentru 2014, ca mijloc de comparație cu estimările inventarului. Atât datele EMEP pentru Europa prezentate în figura 2, cât și monitorizarea regiunii arctice de către AMAP indică o scădere clară a concentrațiilor și a emisiilor atmosferice față de 1990.
Sunt disponibile date limitate cu privire la emisiile de PCB în alți vectori decât aerul. Pe baza rapoartelor prevăzute la articolul 12 pentru opt state membre care au furnizat estimări pentru alți vectori (BE, CZ, IE, ES, FR, NL, SE, UK), nu a fost evident niciun model clar. Diferite state membre au subliniat importanța reziduurilor în apă, sol și deșeuri, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)
HAP sunt o familie de substanțe chimice care se pot forma în mod natural în mediul înconjurător prin arderea vegetației, cum ar fi incendiile de pădure, dar care au și surse antropice, în special legate de arderea combustibililor fosili. Datele prezentate în figura 1 evidențiază sursa dominantă de emisii de HAP ca fiind utilizarea combustibililor casnici, în special a cărbunelui, care reprezintă 77 % din totalul emisiilor în perioada 2013-2015.
Alte surse majore de emisii de HAP în aer au fost producția de fier și oțel (inclusiv utilizarea combustibililor fosili) (7 %), incendiile naturale (3 %) și alte forme de ardere a combustibililor fosili, inclusiv transportul rutier, care reprezintă 1 % din totalul emisiilor atmosferice. S-a estimat că emisiile anuale medii au scăzut cu peste 90 % între 1990 și 2015 (pe baza datelor raportate de EMEP). Această reducere este, în linii mari, similară cu dioxinele și furanii și PCB, deși un număr mic de state membre au înregistrat o creștere a emisiilor începând din 1990. Datele de monitorizare de la EMEP indică o scădere cu 40 % a concentrațiilor atmosferice de HAP din 1990 până în 2015, comparativ cu scăderea de 60 % a PCB-urilor și de 85 % a dioxinelor și furanilor.
Tabelul 1: Reducerea emisiilor de bifenili policlorurați (PCB) pe baza datelor raportate în temeiul Protocolului CEE-ONU privind POP (un procent negativ indică o creștere)
|
Stat membru |
Emisii în aer 1990 kg |
Emisii în aer 2015 kg |
Reducerea emisiilor anuale în 1990: 2015 ca procent |
|
Belgia |
107,1 |
3,1 |
97 % |
|
Bulgaria |
13,8 |
3,0 |
78 % |
|
Cehia |
3,7 |
1,8 |
52 % |
|
Danemarca |
110,5 |
41,5 |
62 % |
|
Germania |
1 735,6 |
229,0 |
87 % |
|
Estonia |
8,4 |
4,2 |
49 % |
|
Irlanda |
40,5 |
14,5 |
64 % |
|
Grecia |
9,2 |
29,1 |
-216 % |
|
Spania |
25,8 |
26,9 |
-4 % |
|
Franța |
176,8 |
41,6 |
76 % |
|
Croația |
483,1 |
425,1 |
12 % |
|
Italia |
288,8 |
194,8 |
33 % |
|
Cipru |
0,0 |
0,0 |
-9 % |
|
Letonia |
4,3 |
0,2 |
94 % |
|
Lituania |
6,2 |
1,3 |
79 % |
|
Luxemburg |
39,9 |
3,1 |
92 % |
|
Ungaria |
25,9 |
10,8 |
59 % |
|
Malta |
0,0 |
||
|
Țările de Jos |
0,09 g |
0,09 g |
0 % |
|
Austria |
47,2 |
35,7 |
24 % |
|
Polonia |
760,6 |
627,3 |
18 % |
|
Portugalia |
2 305,7 |
85,9 |
96 % |
|
România |
134,7 |
20,2 |
85 % |
|
Slovenia |
416,9 |
38,9 |
91 % |
|
Slovacia |
66,2 |
18,4 |
72 % |
|
Finlanda |
33,4 |
35,7 |
-7 % |
|
Suedia |
9,0 |
9,1 |
-2 % |
|
Regatul Unit |
6 744,5 |
608,5 |
91 % |
În ceea ce privește HAP, sunt disponibile date limitate pentru alți vectori decât aerul. Cu toate acestea, pe baza informațiilor de la cele patru state membre care au furnizat date (CZ, ES, NL, UK), apa și reziduurile sunt, de asemenea, vectori-cheie de emisie pentru HAP. Comparația cu EPRTR a arătat că principala sursă de emisii de HAP în apă a fost reprezentată de procesele de rafinare a petrolului, în timp ce deșeurile din arderi, deșeurile metalurgice și deșeurile provenite de la reparații auto au fost, la rândul lor, surse importante de reziduuri.
Clorbenzeni (hexaclorbenzen și pentaclorbenzen)
Hexaclorbenzenul (HCB) a fost identificat ca substanță din anexa III în 2004, iar în 2010 pentaclorbenzenul (PeCB) a fost adăugat în anexele I și III la regulament în urma adăugării sale la Convenția de la Stockholm. Atât HCB, cât și PeCB au avut anterior o utilizare comercială ca pesticide, dar se produc și ca produs secundar al altor procese industriale, în special la fabricarea de solvenți clororganici. PeCB a fost, de asemenea, utilizat pentru a reduce vâscozitatea PCB-urilor din echipamentele dielectrice. Atât HCB, cât și PeCB pot apărea și ca produs din arderea combustibililor fosili solizi, a uleiurilor uzate și a deșeurilor.
Estimările pentru PeCB sunt foarte limitate, doar cinci state membre furnizând estimări (CZ, ES, NL, AT, UK). Estimările raportate variază de la mai puțin de 0,01 kg la 50 kg, indicând din nou diferențe mari între statele membre.
Datele privind HCB prezentate pentru aer în figura 1 ilustrează faptul că 33 % din totalul emisiilor în aer provin din metalurgie ca sursă principală. Cu toate acestea, pe lângă fabricarea de metale, arderea combustibililor fosili (în special a cărbunelui) domină în mare măsură, în condițiile în care arderea industrială a combustibililor fosili (25 %), arderea internă (18 %) din centralele electrice (12 %) și arderea combustibililor în agricultură (1 %) împreună reprezintă mai mult de jumătate din totalul emisiilor în aer (56 % din totalul emisiilor).
Figura 2: Hărți ale monitorizării EMEP pentru Europa Diagrama „a” prezintă concentrațiile în aer în 1990, iar diagrama „b” prezintă concentrațiile în aer în 2014
Dioxine și furani Bifenili policlorurați
Figura 3: Hărți ale monitorizării EMEP pentru Europa Diagrama „a” prezintă concentrațiile în aer în 1990, iar diagrama „b” prezintă concentrațiile în aer în 2014
Hidrocarburi aromatice policiclice Hexaclorbenzen
Monitorizarea EMEP a indicat reduceri semnificative ale concentrațiilor de HCB în aer, care au scăzut cu 85 % din 1990 până în 2015. Cu toate acestea, monitorizarea AMAP a aerului arctic a prezentat o imagine diferită, cu o scădere foarte mică a concentrațiilor de HCB în aer în zona arctică.
Sunt disponibile date foarte limitate pentru estimările emisiilor către vectorii non-atmosferici, numai opt state membre (BE, CZ, IE, ES, FR, NL, SE, UK) furnizând astfel de informații în raportarea lor în temeiul articolului 12 pentru HCB. În plus, Cehia, Spania, Austria și Regatul Unit au furnizat estimări ale emisiilor de PeCB către alți vectori. Pe baza acestor date, apa și reziduurile constituie al doilea cel mai important vector de emisie după aer pentru HCB, apa și solul fiind foarte importante pentru PeCB.
4.4. Activități de promovare a schimbului de cunoștințe
Optsprezece state membre (BE, BG, CY, CZ, DK, DE, EE, IE, LV, LU, NL, AT, PL, PT, RO, SI, SE, UK) au prezentat rapoarte trienale complete ca parte a raportării în temeiul articolului 12. Patru state membre (EL, IT, HU, MT) nu au furnizat niciun raport anual sau trienal. Acest lucru a îngreunat formularea de observații cu privire la activitățile anumitor state membre în ceea ce privește schimbul de cunoștințe, implicarea și sensibilizarea publicului.
Rapoartele disponibile au indicat faptul că au fost instituite sisteme care să permită schimbul de cunoștințe și diseminarea informațiilor. Nouă state membre (BG, CZ, DE, FR, NL, PL, SI, RO, UK) au afirmat că au utilizat rețelele lor de schimb de cunoștințe pentru a colabora pe deplin cu părțile interesate în elaborarea planurilor naționale de punere în aplicare pentru a se asigura că industria, mediul academic, organizațiile neguvernamentale și publicul larg sunt implicate și au avut posibilitatea de a-și exprima opinia în activitatea finalizată.
Cincisprezece state membre (BE, CZ, DK, DE, IE, ES, FR, LV, LU, NL, PL, SI, SK, FI, SE) au furnizat, de asemenea, sprijin financiar sau tehnic în perioada 2013-2015. Acest sprijin s˗a realizat în mare parte prin programe organizate, cum ar fi Fondul Global de Mediu (GEF) sau abordarea strategică a gestionării internaționale a substanțelor chimice (SAICM).
Pe lângă sprijinul acordat sistemelor globale, multe state membre au făcut și observații cu privire la inițiativele naționale care au fost puse în aplicare și care au inclus:
§găzduirea de ateliere și conferințe pentru experți internaționali;
§finanțarea de programe de cercetare pentru activitățile legate de deșeurile de POP din Africa;
§finanțarea de programe de cercetare pentru monitorizarea regiunii arctice;
§comunicare bilaterală și activități de consolidare a cunoștințelor cu țări din afara UE; precum și
§programe de cercetare privind prezența POP în fostele state ale Uniunii Sovietice.
De asemenea, statele membre au formulat observații cu privire la activitatea de sensibilizare în rândul publicului larg și la colaborarea cu publicul larg. Au fost desfășurate activități de promovare a conștientizării cu privire la problemele legate de POP, printr-o serie de inițiative precum:
§producerea de informații care să fie difuzate publicului larg;
§ateliere și seminare pentru organizațiile părților interesate;
§campanii de sensibilizare a publicului și chestionare prin care se solicită feedback de la publicul larg.
5.5. Concluzii
Al patrulea raport de sinteză acoperă toate aspectele prevăzute de Regulamentul POP și cele legate de punerea în aplicare a acestuia în Uniune și la nivelul statelor membre. Această scurtă secțiune trage câteva concluzii cu privire la activitatea desfășurată și la progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea POP în Uniune.
Producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor chimice
Producția de POP a fost limitată doar la PFOS, iar volumul producției de PFOS în perioada 2013-2015 a scăzut drastic (de la 9 tone pe an la 2,4 tone). În plus, un număr mic de state membre încă importau HBCDD și PCCS. Unele state membre au utilizat derogarea pentru importul/exportul de POP în scopuri de cercetare sau analiză.
Activitățile de aplicare a legii au identificat potențiale probleme cu HCB din artificii în trei state membre, asociate cu importul de artificii. Această constatare se referea în principal la artificiile fabricate în Asia, în special în China. Alte cazuri de aplicare a legii au identificat posibile probleme cu PCCS în jucării și în alte articole (în special în instalațiile de iluminat pentru Crăciun). PFOS a fost identificat și în stocurile de spumă de stingere a incendiilor rămase „în uz”.
Gestionarea deșeurilor și siturile contaminate
Majoritatea statelor membre au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește eliminarea finală și eliminarea PCB-urilor din echipamentele dielectrice. Unsprezece din cele treisprezece state membre au estimat că stocurile rămase vor fi mai mici de 10 % față de nivelul de referință din 1990. Alte două state membre au afirmat că pot exista stocuri mai semnificative (30 % și, respectiv, 49 % față de nivelurile din 1990).
Majoritatea statelor membre au avut mecanisme de identificare, colectare și distrugere a pesticidelor perimate care pot conține POP. Nu au fost raportate stocuri de pesticide perimate. Cu toate acestea, patru state membre au identificat stocuri de PFOS (legate în mare parte de spume pentru stingerea incendiilor), care au fost gestionate în mod corespunzător în vederea distrugerii finale.
Unele state membre au subliniat și provocările legate de terenurile contaminate și poluanții organici persistenți, care necesită o gestionare activă timp de mulți ani după ce a avut loc contaminarea inițială.
Emisii în mediu și concentrații în mediu
Datele privind emisiile de substanțe din anexa III indică o scădere puternică începând din 1990, datele de monitorizare a concentrațiilor în aerul înconjurător (a se vedea figura 3) demonstrând o îmbunătățire clară.
Principalele surse de emisii de POP variază în funcție de substanță, dar, ca temă comună, arderea combustibililor solizi și a deșeurilor (atât în mediul industrial, cât și în mediul casnic) este importantă, la fel ca și producerea metalelor. Pentru anumiți POP este important să se facă o selecție mai precisă a setului de surse, de exemplu scurgerile din echipamentele dielectrice sunt esențiale pentru PCB-uri.
Datele privind emisiile sunt cu ușurință disponibile pentru emisiile în aer, în timp ce datele pentru alți vectori sunt mult mai limitate. În mod special, datele de estimare a emisiilor pentru apă și terenuri au fost raportate doar de șapte și, respectiv, patru state membre, fără tendințe clare care să permită o analiză comparativă. În plus, datele care stau la baza unor astfel de rapoarte ar trebui să fie produse într-un format armonizat, astfel încât să poată fi ușor încorporate în IPCheM.
Schimb de cunoștințe și asistență financiară și tehnică
Numai 18 dintre cele 28 de state membre au furnizat raportarea completă necesară pentru a evalua pe deplin acest subiect specific. Cu toate acestea, pentru statele care au raportat, toate au creat rețele de comunicare pentru POP, pentru a facilita discuțiile dintre factorii de decizie politică, industrie, mediul academic și publicul larg. Majoritatea au creat sisteme de implicare a publicului ca parte a dezvoltării continue a planurilor naționale de punere în aplicare.
Uniunea și statele membre au sprijinit în mod substanțial activitatea desfășurată în temeiul convenției prin plata contribuției lor obligatorii în calitate de parte și prin contribuții la Fondul fiduciar voluntar special. Cincisprezece state membre au declarat că au sprijinit activitatea internațională privind POP, fie din punct de vedere financiar, fie din punct de vedere tehnic, finanțând Fondul Global de Mediu ca modalitate principală de a-și oferi sprijinul.
Partea A din anexa I la Regulamentul privind POP stabilește praguri critice pentru PFOS (care nu trebuie depășite) de 10 mg/kg atunci când sunt prezente în substanțe sau în amestecuri. În plus, pentru articole sau părți ale acestora, concentrația de PFOS trebuie să fie mai mică de 0,1 % din greutate.
http://www.ceip.at/.
De remarcat faptul că estimările privind emisiile de pentaclorbenzen în aer nu erau disponibile în baza de date a EMEP WebDab la momentul redactării.
În conformitate cu Convenția de la Stockholm, se consideră că „reziduul” constituie un deșeu contaminat cu POP care este eliminat în mod controlat; acesta se deosebește de „gunoi”, care este o eliberare directă necontrolată de materiale în sol.
Trebuie remarcat faptul că Directiva privind incinerarea deșeurilor a fost înlocuită ulterior de Directiva privind emisiile industriale. Cu toate acestea, apariția Directivei privind incinerarea deșeurilor a contribuit în mod direct la îmbunătățirea semnificativă a controlului proceselor și la reducerea emisiilor pentru instalațiile de incinerare.