COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.6.2022

COM(2022) 323 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ȘI CURTEA DE CONTURI





CONTURILE ANUALE CONSOLIDATE ALE UNIUNII EUROPENE

PENTRU EXERCIȚIUL FINANCIAR 2021

CUPRINS

PREFAȚĂ    

ELEMENTELE FINANCIARE PRINCIPALE ALE EXERCIȚIULUI FINANCIAR    

NOTĂ DE ÎNSOȚIRE A CONTURILOR CONSOLIDATE    

SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE ȘI NOTE EXPLICATIVE    

BILANȚ

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ÎN STRUCTURA ACTIVELOR NETE

NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE

RAPOARTE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ ȘI NOTE EXPLICATIVE    

GLOSAR    

LISTA ABREVIERILOR    

PREFAȚĂ

În 2021, Europa a învins pandemia actuală. Solidaritatea a fost esențială pentru a limita provocarea reprezentată de pandemia de COVID-19 și pentru a atenua impactul economic și social al acesteia. Bugetul european a mobilizat toate mijloacele disponibile pentru a sprijini cetățenii, întreprinderile și statele membre, pregătind totodată Europa pentru viitor: mai verde, mai digitală și mai rezilientă.

Uniunea Europeană a lansat instrumentul de redresare specific NextGenerationEU pentru a sprijini redresarea Europei și pentru a aborda provocările actuale și viitoare. Cu sume extraordinare de finanțare colectate pe piețele financiare începând din iunie 2021, bugetul UE s-a dovedit a fi încă o dată un instrument important de care dispune Uniunea pentru a face față situațiilor de criză și pentru a oferi o valoare adăugată clară vieților cetățenilor.

În plus, programul SURE (Sprijin pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență) a continuat să sprijine statele membre atât pentru a menține persoanele încadrate în muncă, cât și pentru a oferi sprijin pentru locurile de muncă afectate de pandemie.

Pe lângă abordarea crizei prin răspunsuri rapide și adaptări continue la situația politică și financiară, Uniunea Europeană și-a ținut promisiunea și și-a îndeplinit obiectivele de politică. Prin urmare, Uniunea a utilizat în mod optim bugetul pentru 2021 – primul din actualul cadru financiar multianual, cu o execuție bugetară în valoare de 268,3 miliarde EUR în angajamente asumate.

Am plăcerea să vă prezint conturile anuale ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2021. Aceste conturi oferă o imagine de ansamblu completă asupra finanțelor UE și a execuției bugetului UE în exercițiul financiar anterior, inclusiv informații privind datoriile contingente, angajamentele financiare și alte obligații ale Uniunii. Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene fac parte din pachetul de rapoarte integrate privind aspectele financiare și răspunderea pe care le prezintă Comisia și constituie o componentă esențială a sistemului nostru foarte dezvoltat de transparență bugetară și răspundere.

Johannes Hahn

Comisar pentru buget și resurse umane

ELEMENTELE FINANCIARE PRINCIPALE ALE EXERCIȚIULUI FINANCIAR

Obiectivul prezentei secțiuni privind elementele financiare principale, care a fost elaborată pe baza principiilor evidențiate în Orientările privind practicile recomandate ale IPSASB (RPG) 2 „Situațiile financiare — Discuție și analiză”, este de a-i ajuta pe cititori să înțeleagă modul în care activitățile operaționale, financiare și de investiții ale UE se reflectă în diferitele elemente ale situațiilor financiare consolidate ale UE. Informațiile furnizate în prezenta secțiune nu au fost auditate.

Trebuie precizat faptul că, din cauza rotunjirii cifrelor la milioane de euro, anumite date financiare din tabelele de mai jos pot părea că nu corespund sumei totale.

CUPRINS

1.    CIFRE-CHEIE ȘI ELEMENTELE PRINCIPALE ALE EXERCIȚIULUI FINANCIAR    

2.    CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL 2021-2027 și NextGenerationEU    

2.1.    CFM 2021-2027 și NextGenerationEU – Cifre-cheie    

2.2.    NextGenerationEU – prezentare generală    

2.3.    Situația financiară a NGEU la 31 decembrie 2021    

3.    SINTEZĂ PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ    

3.1.    Venituri    

3.2.    Cheltuieli    

4.    INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI GARANȚII BUGETARE    

4.1.    Instrumentele financiare finanțate din bugetul UE    

4.2.    Garanții bugetare: active financiare deținute în fonduri de garantare    

4.3.    Împrumuturi și creditele aferente pentru programele de asistență financiară    

4.4.    Datoriile bugetare contingente aferente programelor de asistență financiară    

5.    ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE    

5.1.    VENITURI    

5.2.    CHELTUIELI    

5.3.    ACTIVE    

5.4.    DATORII    

6.    CADRUL POLITIC ȘI FINANCIAR, GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA UE    

6.1.    CADRUL POLITIC ȘI FINANCIAR    

6.2.    GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA    

1.CIFRE-CHEIE ȘI ELEMENTELE PRINCIPALE ALE EXERCIȚIULUI FINANCIAR

2.CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL 2021-2027 și NextGenerationEU

3.CFM 2021-2027 și NextGenerationEU – Cifre-cheie

Bugetul pe termen lung al UE pentru perioada 2021-2027, împreună cu instrumentul de redresare NextGenerationEU („NGEU”), se ridică la 2 018 mii de miliarde EUR în prețuri curente (1,8 mii de miliarde EUR la prețurile din 2018). Acest răspuns financiar fără precedent la criză va contribui la repararea daunelor economice și sociale cauzate de pandemia de coronavirus și va sprijini tranziția către o Europă mai verde, mai digitală și mai durabilă.

Pachetul constă în bugetul pe termen lung, cadrul financiar multianual 2021-2027 („CFM”), alcătuit din 1 211 mii de miliarde EUR în prețuri curente (1 074 de mii de miliarde EUR la prețurile din 2018), combinat cu instrumentul temporar de redresare NGEU în valoare de până la 806,9 miliarde EUR în prețuri curente (750 de miliarde EUR la prețurile din 2018).

Acesta este un buget cu adevărat modernizat:

·peste 50 % din cuantumul total al următorului buget pe termen lung și al NGEU vor sprijini modernizarea Uniunii Europene prin cercetare și inovare, prin tranziții climatice și digitale echitabile, prin acțiuni de pregătire, precum și prin acțiuni de redresare și reziliență;

·30 % din bugetul UE vor fi cheltuite pentru combaterea schimbărilor climatice, cotă record din cel mai mare buget UE înregistrat vreodată;

·20 % din Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) – care reprezintă 90 % din NGEU – vor fi investite în transformarea digitală;

·în 2026 și 2027, 10 % din cheltuielile anuale din cadrul bugetului pe termen lung vor contribui la stoparea și inversarea declinului biodiversității; și

·pentru prima dată, o serie de priorități noi și consolidate au cea mai mare pondere în cadrul bugetului pe termen lung, și anume 32 %.

Prioritățile politice care stau la baza CFM 2021-27

Prioritățile politice ale Comisiei sunt definite în orientările politice stabilite de președintele Comisiei. Actuala Comisie, care și-a început mandatul la 1 decembrie 2019 sub conducerea președintei von der Leyen, se concentrează asupra următoarelor șase ambiții emblematice:

6 AMBIȚII EMBLEMATICE

4.NextGenerationEU – prezentare generală 

Cu un buget de 806,9 miliarde EUR, NGEU este conceput pentru a contribui la repararea daunelor economice și sociale imediate cauzate de pandemia de coronavirus, construind astfel o Europă post-COVID-19 mai verde, mai digitală, mai rezilientă și mai bine pregătită pentru provocările actuale și viitoare.

O parte din fonduri, până la 338,0 miliarde EUR, sunt furnizate sub formă de sprijin nerambursabil sau sub formă de granturi. Cealaltă parte, de până la 385,8 miliarde EUR, va fi utilizată pentru a oferi împrumuturi de la Uniune statelor membre individuale. Aceste împrumuturi vor fi rambursate de acele state membre începând numai după actuala perioadă a CFM și continuând pentru o perioadă lungă, împrumuturile curente fiind, de exemplu, scadente abia în 2051 (a se vedea secțiunea 2.3.3).

În plus, NGEU consolidează mai multe programe și politici existente ale UE, după cum urmează:

·politica de coeziune, în cadrul asistenței de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU), pentru a contribui la abordarea consecințelor economice ale pandemiei de COVID-19 în primii ani de redresare;

·Fondul pentru o tranziție justă, pentru a garanta că tranziția către neutralitatea climatică funcționează pentru toți;

·Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, pentru a sprijini în continuare fermierii;

·InvestEU, pentru a sprijini eforturile de investiții ale întreprinderilor noastre;

·Orizont Europa, pentru a se asigura că UE are capacitatea de a finanța mai multă excelență în cercetare; și

·RescEU, garanții că mecanismul de protecție civilă al UE are capacitatea de a răspunde la situații de urgență de mare amploare.

5.Situația financiară a NGEU la 31 decembrie 2021

6.Prezentare generală

De la lansarea operațiunilor de finanțare ale NGEU la 15 iunie 2021 și până la sfârșitul exercițiului 2021, Comisia a colectat fonduri pe termen lung în valoare de 71,0 miliarde EUR, în principal prin emiterea de obligațiuni în cadrul tranzacțiilor sindicalizate. În plus, începând din decembrie 2021, Comisia dispune de 20 de miliarde EUR sub formă de titluri de creanță pe termen scurt ale UE restante. Până la încheierea exercițiului 2021, Comisia plătise un sprijin financiar în valoare totală de 71,6 miliarde EUR. Cea mai mare parte a acestei sume, 64,3 miliarde EUR, a fost plătită unui număr de 20 de state membre în cadrul MRR (din care 46,4 miliarde EUR ca sprijin nerambursabil și 18,0 miliarde EUR sub formă de împrumuturi). O sumă suplimentară de 7,2 miliarde EUR a fost plătită sub formă de plăți din CFM în cadrul programelor existente. Lichiditățile rămase, în valoare de 19,4 miliarde EUR, sunt păstrate în contul bancar NGEU deschis la BCE și în contul central de trezorerie al Comisiei, în așteptarea plății către buget pentru programele CFM.

NGEU – Împrumuturi și plăți restante la 31 decembrie 2021

   * Alte fonduri în valoare de 1,4 miliarde EUR au fost păstrate în contul central de trezorerie al Comisiei, în așteptarea plății către buget pentru programele CFM.

7.Împrumuturi

Pentru a răspunde nevoilor de finanțare ale NGEU, Comisia emite titluri de valoare pe piețele internaționale de capital. Pe baza unei strategii de finanțare diversificate, Comisia combină utilizarea diferitelor instrumente de finanțare și tehnici de finanțare cu o comunicare deschisă și transparentă cu participanții pe piață.

În 2021, decizia anuală privind împrumuturile 1 a permis Comisiei să emită finanțare pe termen lung până la o sumă maximă de 125 de miliarde EUR și să aibă o sumă restantă maximă de 60 de miliarde EUR sub formă de finanțare pe termen scurt.

Finanțare pe termen lung – Tranzacții sindicalizate și licitarea obligațiunilor UE

La 31 decembrie 2021, Comisia a împrumutat 66,0 miliarde EUR prin intermediul a cinci emisiuni de obligațiuni prin tranzacții sindicalizate (inclusiv o tranzacție în două tranșe), precum și 5,0 miliarde EUR prin licitarea obligațiunilor UE:

Prima tranzacție sindicalizată din iunie 2021 a atras 20,0 miliarde EUR. Aceasta a fost cea mai mare emisiune de obligațiuni instituționale din Europa, cea mai mare tranzacție instituțională într-o singură tranșă din istorie și cea mai mare sumă pe care UE a mobilizat-o vreodată într-o singură tranzacție.

În octombrie 2021, Comisia a emis prima obligațiune verde NGEU, mobilizând 12,0 miliarde EUR pentru a fi utilizate exclusiv pentru investiții verzi și durabile în întreaga UE. Această emisiune, care a reprezentat cea mai mare emisiune de obligațiuni verzi din lume, a creat vizibilitate politicilor ecologice finanțate prin obligațiuni verzi și a sprijinit Pactul verde european și tranziția verde. Emisiunea de obligațiuni verzi necesită punerea în aplicare a raportării cu privire la utilizarea exactă a veniturilor din obligațiunile verzi și la impactul investițiilor care sunt finanțate prin obligațiuni verzi.

Finanțare pe termen scurt – licitarea de titluri de creanță pe termen scurt ale UE

La 31 decembrie 2021, suma restantă a finanțării pe termen scurt, obținută prin licitarea de titluri de creanță pe termen scurt ale UE cu o scadență de trei sau șase luni, se ridica la 20,0 miliarde EUR:

În timp ce tranzacțiile sindicalizate vor rămâne elementul central al programului de emisiune NGEU, cel puțin în fazele inițiale, capacitatea de a strânge bani rapid și ieftin prin licitare sporește în mod semnificativ capacitatea Comisiei de a satisface nevoile de plată ale NGEU în cele mai avantajoase condiții pentru bugetul Uniunii și/sau pentru statele membre beneficiare.

În plus, au fost mobilizate finanțări pe termen scurt în valoare de 16 miliarde EUR prin intermediul tranzacțiilor de pe piața monetară, toate fiind rambursate la încheierea exercițiului financiar.

8.Plăți

Până la încheierea exercițiului 2021, Comisia primise 26 de planuri naționale de redresare și reziliență ale statelor membre, dintre care 22 au fost evaluate pozitiv și aprobate ulterior de către Consiliu (Belgia, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Portugalia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Austria, Slovacia, Lituania, Malta, Slovenia, România, Estonia și Finlanda). Alte patru state membre (Bulgaria, Ungaria, Polonia și Suedia) au prezentat planuri ale căror evaluări erau încă în curs la încheierea exercițiului. Prezentarea a încă unui plan (Țările de Jos) era în așteptare. Sprijinul financiar total aprobat în cadrul celor 22 de planuri aprobate s-a ridicat la 291,2 miliarde EUR sub formă de sprijin nerambursabil (din care acordurile de finanțare semnate până la încheierea exercițiului au acoperit 195,4 miliarde EUR) și la 153,9 miliarde EUR sub formă de sprijin financiar sub formă de împrumuturi (din care acordurile de împrumut semnate până la încheierea exercițiului au acoperit 153,2 miliarde EUR).

Sprijin nerambursabil

În 2021, Comisia a plătit un sprijin nerambursabil în valoare totală de 46,4 miliarde EUR către 20 dintre cele 22 de state membre care au prezentat planuri naționale de redresare și reziliență care au fost aprobate. Din această sumă, 36,4 miliarde EUR au fost plătite cu titlu de prefinanțare. În urma îndeplinirii jaloanelor de către Spania, o sumă suplimentară de 10 miliarde EUR a fost plătită înainte de încheierea exercițiului, 1,5 miliarde EUR din prefinanțarea inițială fiind aprobată. O sumă suplimentară de 0,3 miliarde EUR sub formă de prefinanțare, aferentă sprijinului nerambursabil acordat Finlandei, nu fusese încă plătită la încheierea exercițiului. În cazul Irlandei, a fost aprobat un sprijin nerambursabil în valoare de 1,0 miliarde EUR, dar la încheierea exercițiului nu era semnat niciun acord de finanțare.

Împrumuturi

În 2021, Comisia a plătit o sumă totală de 18,0 miliarde EUR sub forma unei prefinanțări către patru state membre (Cipru, Grecia, Italia și Portugalia), echivalentul a 13 % din alocările de împrumuturi ale acestora. O sumă suplimentară de 1,9 miliarde EUR sub formă de prefinanțare, aferentă sprijinului financiar sub formă de împrumuturi acordat României, nu fusese încă plătită la încheierea exercițiului. În cazul Sloveniei, a fost aprobat un sprijin financiar sub formă de împrumuturi în valoare de 0,7 miliarde EUR, dar la încheierea exercițiului nu era semnat niciun acord de împrumut:

În conformitate cu acordurile de împrumut, statele membre vor efectua rambursări anuale de 5 % din sumele plătite, după scurgerea unei perioade de zece ani de la data plății. În consecință, Portugalia, Grecia, Italia și Cipru vor începe rambursarea împrumuturilor în 2032, împrumuturile ajungând la scadență în 2051. Calendarul de rambursare pentru sumele nominale restante la încheierea exercițiului este următorul:

Contribuția NGEU la alte programe acoperite de bugetul UE

La încheierea exercițiului financiar 2021, Comisia plătise o sumă totală de 7,2 miliarde EUR sub formă de plăți către alte programe acoperite de CFM, în principal legate de REACT-EU, care finanțează Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social european (FSE):

9.Lichiditate

Împrumuturile acordate în cadrul NGEU nu respectă principiul strict „back-to-back” (acoperire reciprocă) al altor instrumente de asistență financiară. În schimb, pentru NGEU, a fost elaborată o strategie de finanțare diversificată și cu donatori multipli, care a necesitat punerea în aplicare a unei gestionări eficiente a lichidităților. Obiectivul gestionării lichidităților NGEU este de a se asigura că sumele deținute în contul bancar al NGEU sunt suficiente pentru a răspunde tuturor nevoilor de plată viitoare și pentru a menține o rezervă de siguranță definită, evitând totodată orice excedente de solduri. Pentru gestionarea lichidităților, Comisia a dezvoltat un instrument informatic care permite monitorizarea zilnică a contului NGEU. La încheierea exercițiului financiar 2021, totalul fondurilor deținute în contul extrabugetar al NGEU se ridica la 18,0 miliarde EUR. În plus, fonduri în valoare de 1,4 miliarde EUR au fost păstrate în contul central de trezorerie al Comisiei, în așteptarea plății către buget pentru programele acoperite de CFM.

10.SINTEZĂ PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ 

10.1.Venituri

În bugetul inițial adoptat al UE, semnat de Președintele Parlamentului European la 18 decembrie 2020, valoarea totală a creditelor de plată pentru 2021 era de 166 060 de milioane EUR, iar suma totală care urma să fie finanțată din resurse proprii se ridica la 156 867 de milioane EUR. Estimările veniturilor și cheltuielilor din bugetul inițial sunt, în general, ajustate pe parcursul exercițiului bugetar prin bugetele rectificative. Ajustările privind resursele proprii bazate pe VNB asigură echilibrul dintre veniturile și cheltuielile înscrise în buget. Procedând astfel, se respectă principiul echilibrului bugetar, iar veniturile și cheltuielile bugetare (credite de plată) sunt egale.

În 2021 s-au adoptat șase bugete rectificative. Ținând cont de acestea, venitul final adoptat pentru 2021 s-a ridicat la 168 011 milioane EUR, iar suma totală care urma să fie finanțată din resurse proprii a fost de 156 993 de milioane EUR. Contribuțiile statelor membre în 2021 au rămas stabile. Creșterea creditelor de plată (1 950 de milioane EUR) a fost finanțată în principal din excedentul din exercițiul anterior.

Veniturile provin din șase surse (titluri):

Titlul 1: Resurse proprii

Colectarea resurselor proprii tradiționale (158 632 de milioane EUR) a fost cu 1,0 % mai mare decât sumele înscrise în buget (156 993 de milioane EUR). Acest lucru s-a datorat în principal unei sume colectate mai mari decât se preconizase în ultimele două luni ale exercițiului.

Plățile finale pentru TVA, VNB și ambalajele din plastic ale statelor membre corespund îndeaproape estimării bugetare finale. Diferențele dintre sumele estimate și sumele plătite efectiv sunt urmarea diferențelor dintre cursul de schimb valutar al euro utilizat în scopuri bugetare și cursurile valutare în vigoare la data la care statele membre care nu participă la zona euro au efectuat efectiv plățile.

Titlul 2: Excedente, solduri și ajustări

Excedentul din exercițiul financiar anterior s-a ridicat la 1 769 de milioane EUR. Această sumă a fost înscrisă în bugetul 2021 printr-un buget rectificativ, iar contribuția la resursele proprii a statelor membre a fost redusă în consecință.

În ceea ce privește soldurile TVA și VNB, normele sunt prevăzute la articolul 10b din Regulamentul privind punerea la dispoziție [Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului]. În conformitate cu aceste norme, suma totală a soldurilor este calculată astfel încât impactul asupra bugetului UE să fie zero („sistemul de compensare”), iar procedura să nu implice un buget rectificativ. Prin urmare, Comisia solicită în mod direct statelor membre să plătească sumele nete.

Titlul 3: Venituri administrative

Acest titlu cuprinde venituri din impozite și taxe pe remunerarea personalului, în valoare de 2 230 de milioane EUR.

Titlul 4: Venituri financiare, dobânzi penalizatoare și amenzi

La titlul 4, diferența dintre suma înscrisă în buget (515 milioane EUR) și rezultatul execuției bugetare (1 633 de milioane EUR) se referă în principal la amenzi în domeniul concurenței.

Titlul 5: Garanții bugetare, operațiuni de împrumut și de credit

Acest titlu a crescut în mod semnificativ odată cu apariția NGEU. Fondurile NGEU din cadrul acestui titlu sunt venituri alocate. Titlul 5 acoperă veniturile legate de garanții și dobânzi, precum și rambursările împrumuturilor acordate. De asemenea, canalizează fonduri (pentru sprijinul nerambursabil din cadrul NGEU în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență și pentru consolidarea programelor acoperite de CFM) din veniturile alocate pe care statele membre le primesc în cadrul Instrumentului de redresare al Uniunii Europene (NGEU). A se vedea Elementele financiare principale ale exercițiului financiar, secțiunile 2.2 și 2.3 pentru o prezentare cuprinzătoare a NGEU.

Titlul 6: Venituri, contribuții și restituiri aferente politicilor Uniunii

Acest titlu se referă în principal la veniturile provenite din corecțiile financiare aferente fondurilor structurale și agricole (fondurile ESI, FEGA și FEADR). Acesta include, de asemenea, participarea țărilor terțe la programe de cercetare, verificarea conturilor în cadrul fondurilor agricole și alte contribuții și restituiri la programele/activitățile UE. O parte importantă a acestei sume este alcătuită din venituri alocate, care conduc la înscrierea de credite suplimentare în partea de cheltuieli.

Veniturile bugetare totale pe 2021 s-au ridicat la 239 596 de milioane EUR.

10.2.Cheltuieli

11.Execuția bugetară

În 2021, primul an al noului CFM 2021-2027, în bugetul final adoptat, valoarea totală a creditelor de angajament a fost de 166,8 miliarde EUR, iar cea a creditelor de plată de 168,0 miliarde EUR. NGEU a consolidat programele-cheie cu încă 421,1 miliarde EUR în credite de angajament și 55,5 miliarde EUR în credite de plată înscrise în bugetul UE ca venituri alocate externe 2 .

Execuția bugetului pe 2021 a fost afectată în mod semnificativ de întârzierile înregistrate în adoptarea noilor temeiuri juridice și a noilor norme privind fondurile structurale. Majoritatea creditelor de angajament din 2021 pentru fondurile structurale (cu o valoare netă de 49 de miliarde EUR) au fost reprogramate pentru perioada 2022-2025, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind CFM. În cazurile permise de Regulamentul financiar și/sau de noile temeiuri juridice, creditele neexecutate au fost reportate în 2022: 4,1 miliarde EUR în credite de angajament și 4,2 miliarde EUR în credite de plată. În 2021, pentru prima dată, posibilitatea de a reporta în exercițiul următor creditele bugetare adoptate neutilizate a fost utilizată de Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI – Europa globală) 3 , 4 . Dispoziții similare se aplică și au fost utilizate pentru rezerva de ajustare la Brexit și rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență (SEAR).

Execuția totală a creditelor de angajament în 2021 s-a ridicat la 268,3 miliarde EUR:

·113,4 miliarde EUR din bugetul final adoptat;

·0,6 miliarde EUR din credite reportate din 2020;

·154,3 miliarde EUR din creditele provenite din veniturile alocate;

odin care 143,5 miliarde EUR din NGEU.

Plățile totale efectuate în 2021 s-au ridicat la 228,0 miliarde EUR:

·163,6 miliarde EUR din bugetul final adoptat;

·1,8 miliarde EUR din credite reportate din 2020;

·62,6 miliarde EUR din creditele provenite din veniturile alocate;

odin care 53,6 miliarde EUR din NGEU.

Total execuția creditelor de angajament pentru 2021 în funcție de obiectivele de politică ale UE

În 2021, execuția tuturor tipurilor de credite (buget, reportări din exercițiul financiar anterior și venituri alocate) a fost de 44 % pentru angajamente și de 92 % pentru plăți. Ratele de execuție din 2021, excluzând veniturile alocate, au fost de 68 % în credite de angajament și 97 % în credite de plată. O parte importantă a plăților efectuate în 2021 a fost legată de finalizarea CFM 2014-2020.

Ținând seama, în plus, de reportările și de angajamentele din cadrul gestiunii partajate care au fost reprogramate în conformitate cu articolul 7 din RCFM, execuția bugetului votat ar fi ajuns la aproape 100 % atât pentru creditele de angajament, cât și pentru cele de plată.

Execuția creditelor pentru NGEU a ajuns la 34 % pentru totalul creditelor de angajament și la 97 % pentru totalul creditelor de plată înscrise în bugetul UE. Suma angajată în cadrul NGEU a reprezentat 87 % din suma autorizată 5 pentru angajament în 2021, care s-a ridicat la 164,6 miliarde EUR.

12.Angajamente restante

Angajamentele restante (denumite în mod obișnuit RAL – reste à liquider), care sunt sume angajate care nu au fost încă plătite, erau de 341,6 miliarde EUR la sfârșitul exercițiului financiar 2021. Angajamentele restante au crescut în comparație cu 2020 (cu 38,4 miliarde EUR), dar această creștere a fost mai mică decât se prevăzuse inițial, întrucât majoritatea angajamentelor pentru programele care fac obiectul gestiunii partajate (cu o valoare netă de 49 de miliarde EUR) planificate pentru 2021 au fost amânate pentru 2022 și pentru exercițiile următoare, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind CFM. Reprogramarea punerii în aplicare a gestiunii partajate va contribui la o nouă creștere a RAL în anii următori.

Principalul factor determinant al creșterii RAL în 2021 a fost începutul punerii în aplicare a NGEU (partea nerambursabilă) – contribuind cu 89,9 miliarde EUR (26 %) la totalul RAL la sfârșitul exercițiului 2021. Veniturile alocate NGEU vor conduce la creșterea RAL în anii următori, deoarece toate angajamentele vor fi asumate până la 31 decembrie 2023 și vor fi onorate prin plăți până la 31 decembrie 2026, în conformitate cu articolul 3 alineatele (4) și (9) din Regulamentul NGEU 6 .

13.Rezultatul bugetar

Rezultatul bugetar (excedentul) a crescut de la 1,8 miliarde EUR în 2020 la 3,2 miliarde EUR în 2021, datorită veniturilor mai mari decât se preconizase din taxe vamale și din amenzi.

14.INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI GARANȚII BUGETARE

15.Instrumentele financiare finanțate din bugetul UE

Instrumentele financiare finanțate din bugetul UE se prezintă sub forma instrumentelor de garantare, instrumentelor de capital și instrumentelor de împrumut. În cadrul CFM 2021-2027, se preconizează că utilizarea garanțiilor bugetare va crește în comparație cu utilizarea instrumentelor financiare finanțate integral sau provizionate de la bugetul UE. În special, în cadrul Programului InvestEU, Grupului BEI și altor instituții financiare li se vor acorda garanții UE în valoare de 26,2 miliarde EUR pentru a sprijini diferite obiective de politică ale Uniunii prin intermediul operațiunilor de finanțare și de investiții. Spre deosebire de metoda tradițională de execuție bugetară bazată pe acordarea de granturi și subvenții, această abordare se întemeiază pe principiul fundamental conform căruia, pentru fiecare euro cheltuit din buget prin intermediul instrumentelor financiare, beneficiarul final primește mai mult de 1 EUR ca sprijin financiar în urma efectului de levier.

În cadrul acestui tip de execuție bugetară, fondurile fie au fost deja plătite către conturile fiduciare gestionate de entitățile cărora le-a fost încredințată execuția și rămân disponibile (ca numerar și echivalente de numerar, titluri de creanță sau investiții în fonduri de piață monetară sau portofolii comune de active) pentru a acoperi viitoarele cereri de executare a garanției, fie au fost investite în capitalurile proprii. Importanța și volumul instrumentelor financiare finanțate din bugetul UE în cadrul gestiunii directe și indirecte au crescut de la an la an.

16.Garanții bugetare: active financiare deținute în fonduri de garantare

În cadrul acestui tip de execuție bugetară, UE furnizează garanții contrapărților pentru care finanțarea este provizionată doar parțial prin intermediul fondurilor de garantare constituite de Comisie, creând astfel datorii contingente pentru bugetul UE în cazul în care provizionarea nu este suficientă pentru a acoperi cererile. UE a oferit Grupului BEI garanții pentru împrumuturi acordate în afara UE (așa-numitul mandat de acordare a împrumuturilor externe sau ELM al BEI) și pentru operațiuni de împrumut și de capital acoperite de garanția din cadrul FEIS, precum și garanții pentru operațiunile acoperite de garanția FEDD și de garanția pentru acțiunea externă-IVCDCI, acordate grupului BEI și altor instituții financiare.

Începând din 2021, provizionarea prin intermediul fondurilor de garantare este deținută în Fondul comun de provizionare (FCP). FCP este instituit prin Regulamentul financiar 7 pentru a păstra provizioanele constituite (și anume fondurile deținute) pentru a acoperi datoriile financiare care decurg din instrumentele financiare, garanțiile bugetare și împrumuturile pentru asistență financiară începând cu CFM 2021-2027. Acesta include, de asemenea, anumite active ale provizionării care acoperă datoriile financiare din CFM-urile anterioare.

FCP este creat și funcționează ca un portofoliu unic, combinând în prezent provizioane pentru diferite garanții bugetare și programe de asistență financiară ale UE. Resursele FCP sunt alocate compartimentelor în scopul urmăririi sumelor aferente diferitelor instrumente care contribuie la FCP (garanții bugetare și programe de asistență financiară).

În urma intrării în vigoare a CFM 2021-2027, activele nete ale Fondului de garantare al FEIS au fost transferate de la 1 ianuarie 2021 în FCP. Activele nete ale Fondului de garantare FEDD și ale Fondului de garantare pentru acțiuni externe au fost transferate către FCP în cursul exercițiului 2021.

La 31 decembrie 2021, Comisia deținea active financiare în FCP pentru următoarele compartimente:

·Fondul de garantare pentru acțiuni externe - 2,7 miliarde EUR;

·Fondul de garantare al FEIS - 8,5 miliarde EUR;

·Fond de garantare FEDD - 0,8 miliarde EUR; și

·Fondul de garantare InvestEU – 0,3 miliarde EUR.

În plus, 92 de milioane EUR sunt deținute în trezoreria centrală a Comisiei ca rezervă de lichidități pentru a acoperi cererile imediate de executare a garanției.

17.Împrumuturi și creditele aferente pentru programele de asistență financiară

Activitățile UE de luare de împrumuturi și de creditare pentru programele de asistență financiară sunt operațiuni extrabugetare. În general și cu excepția NGEU, fondurile atrase sunt împrumutate țării beneficiare în regim „back-to-back”, și anume în aceleași condiții privind cupoanele, scadențele și sumele. Chiar dacă se aplică regimul „back-to-back”, serviciul datoriei aferente instrumentelor de finanțare este o obligație legală a UE, care va asigura faptul că toate plățile sunt efectuate integral și la timp. Comisia a instituit proceduri menite să asigure rambursarea împrumuturilor chiar și în cazul neîndeplinirii obligației de rambursare a unui credit.

Comisia acordă sprijin financiar statelor membre și țărilor terțe sub forma unor împrumuturi bilaterale finanțate de pe piețele de capital cu garanție din bugetul UE, în temeiul deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului. În 2021, Comisia, acționând în numele UE, a derulat cinci programe principale în cadrul cărora poate acorda împrumuturi:

·asistența pentru balanța de plăți (BDP);

·asistența acordată în cadrul Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF);

·asistență macrofinanciară (AMF);

·asistența acordată în cadrul SURE; și

·NGEU – pentru informații suplimentare privind NGEU, a se vedea secțiunea 2.

La 31 decembrie 2021, valoarea nominală a împrumuturilor acordate pentru asistență financiară, excluzând NGEU (a se vedea secțiunea 2), a fost:

Calendarul de rambursare pentru sumele restante la încheierea exercițiului este următorul:

SURE

SURE a fost înființat în 2020 pentru a oferi asistență financiară statelor membre care se confruntă cu o perturbare economică gravă cauzată de pandemia de COVID-19 pe teritoriul lor sau sunt serios amenințate de o astfel de perturbare. Instrumentul completează măsurile naționale luate de statele membre afectate. Valoarea maximă a asistenței financiare nu depășește 100 de miliarde EUR pentru toate statele membre.

La încheierea exercițiului 2021, statele membre au semnat acorduri privind un plan de împrumut în valoare de 94,3 miliarde EUR, din care au fost plătite 89,6 miliarde EUR până la încheierea exercițiului financiar 2021. Valoarea noilor împrumuturi acordate în 2021 s-a ridicat la 50,1 miliarde EUR. Scadența împrumuturilor variază între 5, 10, 15, 20 și 30 de ani.

MESF

MESF a fost creat pentru a furniza asistență financiară tuturor statelor membre care se află în dificultate sau sunt serios amenințate de perturbări economice și financiare grave cauzate de evenimente excepționale pe care nu le pot controla. MESF a fost utilizat pentru a acorda Irlandei și Portugaliei, în perioada 2011-2014, asistență financiară, condiționată de punerea în aplicare a reformelor. Acest program s-a încheiat și nu se pot solicita împrumuturi suplimentare. MESF rămâne însă în vigoare pentru îndeplinirea unor sarcini specifice, cum ar fi prelungirea scadențelor împrumuturilor acordate Irlandei și Portugaliei și furnizarea de împrumuturi „punte”. În 2021, suma de 9,8 miliarde EUR ajunsă la scadență în cursul exercițiului a fost prelungită până în 2036 (3 miliarde EUR pentru Irlanda și 1,8 miliarde EUR pentru Portugalia) și până în 2031 (5 miliarde EUR pentru Portugalia).

Suma acordată Portugaliei a fost redusă de la 26 de miliarde EUR la 24,3 miliarde EUR, deoarece suma de 1,7 miliarde EUR a expirat și nu au fost posibile plăți suplimentare. În decembrie 2021, Portugalia a solicitat prelungirea scadenței pentru suma de 2,2 miliarde EUR din totalul împrumutului de 2,7 miliarde EUR scadent în aprilie 2022. În februarie 2022, Comisia a împrumutat 2,2 miliarde EUR pentru a reînnoi împrumutul, care a fost prelungit cu 4,5 ani.

AMF

Programul AMF este o formă de asistență financiară acordată de UE țărilor partenere din afara UE care se confruntă cu o criză a balanței de plăți (inclusiv un ajutor în curs de derulare în valoare de 4,4 miliarde EUR pentru Ucraina). Acesta ia forma unor împrumuturi sau granturi pe termen mediu/lung sau a unei combinații a acestora și este disponibil doar pentru țările care beneficiază de un program de plăți al Fondului Monetar Internațional (FMI).

În 2020, Comisia a adoptat o propunere privind un pachet de asistență macrofinanciară în valoare de 3 miliarde EUR pentru zece parteneri vizați de politica de extindere și de vecinătate, pentru a-i ajuta să limiteze consecințele economice ale pandemiei de coronavirus. Decizia a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu la 25 mai 2020. În temeiul acestei decizii, în 2021, Comisia a acordat 10 noi împrumuturi în valoare nominală totală de 1,7 miliarde EUR unui număr de nouă beneficiari ai AMF. Scadența noilor împrumuturi variază între 10 și 15 ani.

BDP

BDP este un program de asistență conceput pentru țările din afara zonei euro care se confruntă cu dificultăți privind balanța lor de plăți sau sunt amenințate de o astfel de situație. Asistența BDP ia forma unor împrumuturi pe termen mediu care sunt condiționate de punerea în aplicare a unor politici menite să remedieze problemele economice subiacente. De obicei, asistența BDP din partea UE este acordată în cooperare cu FMI și cu alte instituții internaționale sau țări.

Suma acordată Letoniei în cadrul BDP a fost redusă de la 3,1 miliarde EUR la 2,9 miliarde EUR, întrucât suma disponibilă de 0,2 miliarde EUR a expirat și nu a mai putut fi plătită. În 2021, nu au avut loc operațiuni noi și nici rambursări de împrumuturi.

18.Datoriile bugetare contingente aferente programelor de asistență financiară

Împrumuturile UE sunt obligații directe și necondiționate ale UE, fiind garantate de statele membre ale UE (datorii bugetare contingente). Împrumuturile contractate pentru finanțarea împrumuturilor acordate unor țări din afara UE sunt acoperite de Fondul de garantare pentru acțiuni externe. În cazul în care un stat membru beneficiar nu își respectă obligațiile de plată, serviciul datoriei va fi dedus din soldul de trezorerie disponibil al Comisiei Europene, dacă este posibil. În cazul în care acest lucru nu este posibil la acel moment, Comisia ar urma să obțină fondurile necesare de la statele membre. Statele membre ale UE sunt obligate din punct de vedere juridic, în conformitate cu legislația privind resursele proprii ale UE [articolul 14 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului], să pună la dispoziție fonduri suficiente pentru a acoperi obligațiile UE. Prin urmare, investitorii sunt expuși doar riscului de credit al UE, nu celui al beneficiarului împrumuturilor finanțate. Regimul „back-to-back” care se aplică împrumuturilor asigură faptul că bugetul UE nu își asumă niciun risc de rată a dobânzii sau de schimb valutar.

Împrumuturile acordate statelor membre în cadrul instrumentului SURE sunt susținute de un sistem de garanții voluntare din partea statelor membre în valoare de 25 % din valoarea maximă a asistenței financiare. Contribuția fiecărui stat membru la valoarea totală a garanției corespunde cotei-părți relative care îi revine din venitul național brut (VNB) total al Uniunii Europene, pe baza bugetului UE pentru 2020.

Pentru fiecare program destinat unei țări, deciziile Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei stabilesc suma totală acordată, numărul tranșelor de plată și scadența (medie) maximă a pachetului de împrumuturi. Ulterior, Comisia și statul membru în cauză convin asupra parametrilor împrumutului/finanțării, în special asupra scadenței tranșelor. În plus, în afară de prima tranșă din împrumut, toate celelalte tranșe depind de respectarea condițiilor de politică, în contextul unei asistențe financiare comune UE/Fondul Monetar Internațional (FMI), care este un alt factor ce influențează calendarul operațiunilor de finanțare. Astfel, calendarul și scadențele emisiunilor depind de activitățile de creditare conexe ale UE. Finanțarea este denominată exclusiv în euro, iar scadențele variază de la 3 la 30 de ani.

19.ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE

20.VENITURI

Veniturile consolidate ale UE cuprind sumele aferente tranzacțiilor de schimb și altor tipuri de tranzacții decât cele de schimb, acestea din urmă fiind cele mai importante. Tendința pe cinci ani a principalelor categorii de venituri care nu provin din schimburi (inclusiv resursele VNB, resursele proprii tradiționale, resursele TVA, noile resurse proprii aferente ambalajelor din plastic, amenzile și recuperarea cheltuielilor) este următoarea:

Tendința pe cinci ani a veniturilor din principalele alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb*

*cifrele pe 2020 și 2021: exceptând veniturile legate de retragerea Regatului Unit din UE

Întrucât veniturile bugetare trebuie să fie egale cu (sau mai mari decât) cheltuielile bugetare, principalul factor al tendinței veniturilor prezentate mai sus îl reprezintă plățile efectuate în fiecare an.

Venituri consolidate – principalele evoluții în 2021

În 2021, veniturile consolidate, care cuprind toate categoriile de venituri, s-au ridicat la 178,9 miliarde EUR, față de 224,0 miliarde EUR în exercițiul anterior. Principalul motiv pentru scăderea cu 45,1 miliarde EUR sau 20,1 % a fost impactul în scădere al retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană, care crescuse veniturile din 2020 cu 47,5 miliarde EUR, dar a contribuit cu doar 1,1 miliarde EUR la veniturile din 2021. Excluzând aceste venituri specifice, veniturile consolidate din 2021 se ridică la 177,8 miliarde EUR, sumă comparabilă cu veniturile consolidate ajustate din exercițiul anterior (176,5 miliarde EUR).

În ceea ce privește celelalte categorii de venituri, principalele evoluții au fost introducerea noilor resurse proprii aferente ambalajelor din plastic, o creștere a veniturilor din amenzi și o scădere a veniturilor din VNB:

·veniturile provenite din noua resursă proprie aferentă ambalajelor din plastic, care a fost introdusă în 2021 odată cu intrarea în vigoare a noii Decizii (UE, Euratom) 2020/2053 privind resursele proprii 8 , s-au ridicat la 5,8 miliarde EUR. O cotă de apel uniformă de 0,80 EUR pe kilogram se aplică greutății deșeurilor de ambalaje din plastic generate în fiecare stat membru și care nu sunt reciclate. Deșeurile de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate într-un anumit an se calculează ca diferența dintre deșeurile de ambalaje din plastic generate și deșeurile de ambalaje din plastic reciclate în anul respectiv într-un stat membru. Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia și Slovacia au dreptul la o reducere anuală forfetară a contribuțiilor lor respective la resursele proprii aferente ambalajelor din plastic;

·veniturile din amenzi au crescut de la 0,5 miliarde EUR în 2020 la 2,0 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 1,5 miliarde EUR se datorează atât numărului mai mare, cât și cuantumurilor mai mari ale amenzilor aplicate în 2021. În 2021, principalele amenzi aplicate au fost: 875 de milioane EUR impuse BMW și grupului Volkswagen (Volkswagen, Audi și Porsche) pentru coluziune privind dezvoltarea tehnică în domeniul curățării oxidului de azot și 371 de milioane EUR impuse Nomura, UBS și UniCredit pentru participarea unui grup de traderi la un cartel pe piața primară și secundară a titlurilor de stat europene;

·veniturile din VNB (venitul național brut), principalul element al veniturilor din exploatare ale UE au scăzut de la 125,4 miliarde EUR în 2020 la 116,0 miliarde EUR în 2021. Scăderea de 9,4 miliarde EUR sau de 7,5 % este legată de creșterea celorlalte categorii de venituri (și a veniturilor din noile resurse proprii aferente ambalajelor din plastic), întrucât veniturile din VNB finanțează partea din buget care nu este acoperită din alte surse de venit.

21.CHELTUIELI

Principala componentă a cheltuielilor recunoscute în situațiile financiare consolidate reprezintă cheltuieli în cadrul gestiunii partajate, care includ următoarele fonduri: Fondul european de garantare agricolă (FEGA), (ii) Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și alte instrumente de dezvoltare rurală, (iii) Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC), precum și (iv) Fondul social european (FSE). Aceste fonduri au reprezentat 119,9 miliarde EUR sau 54,3 % din cheltuielile totale de 221,0 miliarde EUR efectuate în 2021 (2020: 109,7 miliarde EUR, 65,9 % din cheltuielile totale). Defalcarea cheltuielilor în cadrul gestiunii partajate și ponderile lor relative sunt prezentate mai jos:

Principalele cheltuieli în cadrul gestiunii partajate pentru exercițiul financiar 2021

Creșterea cheltuielilor în cadrul gestiunii partajate este generată în principal de creșterea cheltuielilor aferente FEDR și Fondului de coeziune (5,8 miliarde EUR) și FSE (3,0 miliarde EUR). Acest lucru reflectă creșterea execuției către sfârșitul perioadei de programare a CFM 2014-2020, precum și creșterea temporară a ratei de cofinanțare în urma punerii în aplicare a măsurilor CRII+. Cheltuielile legate de FEADR și de alte instrumente de dezvoltare rurală, precum și de FEGA au crescut cu 1,0 miliarde EUR și, respectiv, cu 0,3 miliarde EUR.

În urma lansării cu succes a NGEU (a se vedea secțiunea 2), cheltuielile în cadrul gestiunii directe, care reprezintă execuția bugetară de către Comisie, agențiile executive și fondurile fiduciare, au crescut de la 22,1 miliarde EUR în 2020 la 63,0 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 40,9 miliarde EUR se datorează în principal sprijinului nerambursabil acordat în cadrul MRR al NGEU, care s-a ridicat la 42,9 miliarde EUR. Cheltuielile de gestiune directă legate de programele de vaccinare împotriva COVID-19 au scăzut de la 1,6 miliarde EUR în 2020 la 0,7 miliarde EUR în 2021.

Cheltuielile din cadrul gestiunii indirecte reprezintă execuția bugetară de către agențiile UE, organismele UE, țări terțe, organizații internaționale și alte entități. În 2021, cheltuielile din cadrul gestiunii indirecte s-au ridicat la 10,9 miliarde EUR, similar cifrei din exercițiul financiar anterior de 11,0 miliarde EUR.

22.ACTIVE

La 31 decembrie 2021, activele totale se ridicau la 414,1 miliarde EUR (în 2020: 280,0 miliarde EUR) – creșterea semnificativă se datorează acordării de împrumuturi suplimentare din partea instrumentului SURE și creditării și avansurilor plătite în cadrul noului instrument NGEU. Cele mai importante elemente au fost activele financiare, altele decât numerarul și echivalentele de numerar (188,6 miliarde EUR), prefinanțările (93,4 miliarde EUR), creanțele și sumele recuperabile (72,4 miliarde EUR) și numerarul și echivalentele de numerar (44,9 miliarde EUR). Alte active, în valoare de 14,7 miliarde EUR, au inclus în principal imobilizări corporale și necorporale.

Structura activelor la 31 decembrie 2021

Creșterea semnificativă a activelor totale, în valoare de 134,0 miliarde EUR sau 47,9 % față de exercițiul anterior, s-a datorat în principal următoarelor efecte:

·împrumuturile în curs de derulare au crescut de la 93,3 miliarde EUR în 2020 la 163,6 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 70,3 miliarde EUR sau de 75,3 % reflectă în principal emiterea de noi împrumuturi pentru asistență financiară în cadrul instrumentului SURE (50,1 miliarde EUR) și emiterea de împrumuturi în cadrul noului MRR (18,0 miliarde EUR);

·prefinanțarea totală a crescut de la 62,7 miliarde EUR în 2020 la 93,4 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 30,7 miliarde EUR sau de 49,0 % reflectă sprijinul financiar nerambursabil acordat în cadrul MRR (30,8 miliarde EUR);

·numerarul și echivalentele de numerar au crescut de la 16,7 miliarde EUR în 2020 la 44,9 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 28,2 miliarde EUR se datorează în principal lichidităților legate de NGEU (18,0 miliarde EUR deținute în contul NGEU, precum și 1,4 miliarde EUR reprezentând fonduri deținute în contul central de trezorerie al Comisiei, în așteptarea plății către bugetul programelor CFM). Creșterea rămasă a fost cauzată de cuantumul mai mare al creditelor de plată neexecutate în 2021, amenzile devenind definitive la încheierea exercițiului și resursele proprii tradiționale suplimentare încasate, dar încă neînscrise în buget la încheierea exercițiului.

Retragerea Regatului Unit din UE

La 31 ianuarie 2020, Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană. Condițiile plecării sale sunt definite într-un acord privind retragerea Regatului Unit din UE și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, cunoscut și sub denumirea de „Acordul de retragere” sau „AR”. Ca parte a acestui acord, Regatul Unit a fost de acord să își onoreze toate obligațiile financiare asumate în perioada în care era membru al UE. Acordul a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2020. Regatul Unit va continua să contribuie la bugetul UE și să beneficieze de programele și cheltuielile UE de dinainte de 2021, ca și cum ar fi un stat membru. Regatul Unit va primi, de asemenea, înapoi anumite sume pe care le-a plătit la bugetul UE sau sumele primite de bugetul UE legate de perioada în care Regatul Unit a fost membru al UE. UE raportează de două ori pe an Regatului Unit cu privire la sumele datorate, iar Regatul Unit le plătește lunar. Raportarea este actualizată în fiecare an pe baza cifrelor reale.

Obligațiile prevăzute în Acordul de retragere creează datorii și creanțe pentru UE, care trebuie calculate și reflectate în conturile anuale ale UE și acoperă în special următoarele domenii:

·Resurse proprii (articolul 136)

·Angajamente restante (articolul 140)

·Amenzi în materie de concurență (articolul 141)

·Datoriile Uniunii (articolul 142)

·Datorii financiare contingente și instrumente financiare (articolele 143 și 144)

·Active nete ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (articolul 145)

·Investițiile UE în Fondul european de investiții – FEI (articolul 146)

·Datorii contingente legate de cauze juridice în justiție (articolul 147).

Prefinanțare

În 2021, prefinanțarea, excluzând alte avansuri acordate statelor membre și contribuțiile la fondurile fiduciare Bêkou și Africa, s-a ridicat la 86,2 miliarde EUR (în 2020: 55,5 miliarde EUR); aproape întreaga sumă s-a referit la activitățile Comisiei. Creșterea de 30,7 miliarde EUR sau de 55,3 % este aproape în întregime legată de sprijinul nerambursabil acordat în cadrul MRR, ceea ce a dus la o creștere a prefinanțării legate de gestiunea directă de la 14,3 miliarde EUR în 2020 la 43,7 miliarde EUR în 2021:

Prefinanțarea acordată de Comisie defalcată pe moduri de gestiune

Nivelul prefinanțării acordate în cadrul programelor CFM este influențat în mod semnificativ de ciclul CFM respectiv. De exemplu, se preconizează că la începutul perioadei acoperite de CFM se vor plăti avansuri importante statelor membre în cadrul politicii de coeziune și că aceste sume vor rămâne la dispoziția statelor membre până închiderea programelor. Se plătește, de asemenea, o prefinanțare anuală care trebuie să fie utilizată în cursul exercițiului financiar sau să fie recuperată în următorul exercițiu financiar în cadrul ciclului anual de închidere a conturilor. Comisia depune toate eforturile pentru a asigura că prefinanțarea este menținută la un nivel corespunzător. Trebuie să se ajungă la un echilibru între asigurarea unei finanțări suficiente a proiectelor și recunoașterea la timp a cheltuielilor.

23.DATORII

La 31 decembrie 2021, totalul datoriilor era de 496,4 miliarde EUR (în 2020: 313,5 miliarde EUR) – creșterea enormă este determinată de împrumuturile contractate în 2021 în cadrul instrumentelor SURE și NGEU. Cele mai importante elemente au fost împrumuturile pentru NGEU și asistența financiară (236,7 miliarde EUR), obligațiile de pensii și alte datorii privind beneficiile post-angajare (122,5 miliarde EUR), cheltuielile înregistrate în avans și veniturile reportate (78,1 miliarde EUR) și obligațiile de plată către terți (46,4 miliarde EUR):

Structura datoriilor la 31 decembrie 2021

Creșterea semnificativă de 82,9 miliarde EUR sau de 58,3 % față de exercițiul anterior s-a datorat în principal următoarelor efecte:

·împrumuturile au crescut de la 93,2 miliarde EUR în 2020 la 236,7 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 143,5 miliarde EUR se referă în principal la MRR (91,0 miliarde EUR) și la împrumuturile suplimentare din cadrul SURE (50,1 miliarde EUR);

·cheltuielile înregistrate în avans și veniturile reportate au crescut de la 64,6 miliarde EUR în 2020 la 78,1 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 13,5 miliarde EUR sau de 20,9 % se referă în principal la noul MRR (8,2 miliarde EUR) și la punerea în aplicare a CFM 2014-2020 în cadrul FEDR și al Fondului de coeziune (1,9 miliarde EUR);

·obligațiile de plată au crescut de la 32,4 miliarde EUR în 2020 la 46,4 miliarde EUR în 2021. Creșterea de 14,0 miliarde EUR sau de 43,2 % se datorează în principal MRR (19,1 miliarde EUR) și unei scăderi a sumelor de plată în domeniul coeziunii, unde valoarea cererilor de decont primite înainte de încheierea exercițiului a fost mai mică decât în exercițiul anterior (5,3 miliarde EUR).

Total cereri de decont și facturi primite și recunoscute la rubrica „Obligații de plată” din bilanț

Active nete

Excedentul de datorii față de active la 31 decembrie 2021 se ridica la 82,3 miliarde EUR (în 2020: 33,4 miliarde EUR). Creșterea considerabilă de 48,9 miliarde EUR se datorează în principal împrumuturilor legate de sprijinul nerambursabil contractat în cadrul NGEU în 2021 (ceea ce a dus la o creștere a cheltuielilor de gestiune directă cu 42,9 miliarde EUR). Se observă că valoarea mai mare a datoriilor comparativ cu activele nu înseamnă că instituțiile și organismele UE întâmpină dificultăți financiare, ci că anumite datorii vor fi finanțate din bugetele anuale viitoare. Multe dintre cheltuieli sunt recunoscute conform normelor contabilității pe bază de angajamente în exercițiul financiar curent, deși acestea pot fi plătite efectiv în exercițiile financiare următoare și pot fi finanțate din bugete viitoare; veniturile aferente vor fi contabilizate numai în perioadele viitoare. În afară de împrumuturile pentru NGEU, care urmează să fie rambursate între 2028 și 2051, și de datoria privind beneficiile angajaților, care urmează să fie plătită pe parcursul mai multor decenii, cele mai importante sume care trebuie evidențiate sunt activitățile legate de FEGA, cea mai mare parte a acestora fiind plătită de obicei în primul trimestru al anului următor.

24.CADRUL POLITIC ȘI FINANCIAR, GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA UE

Uniunea Europeană (UE) este o uniune căreia statele membre îi atribuie competențe pentru realizarea obiectivelor lor comune. Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată de pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

25.CADRUL POLITIC ȘI FINANCIAR

UE urmărește realizarea obiectivelor stabilite în tratat prin intermediul unei serii de instrumente, unul dintre acestea fiind bugetul UE. Alte instrumente sunt, de exemplu, un cadru legislativ comun sau strategiile comune de politică.

Principalele surse de finanțare ale UE sunt veniturile din resurse proprii, care sunt completate de alte venituri. Există patru tipuri de resurse proprii: resursele proprii tradiționale (în principal taxele vamale), resursa proprie bazată pe taxa pe valoarea adăugată (TVA), resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate (introdusă în 2021) și resursa proprie bazată pe venitul național brut (VNB). Alte venituri provenite din activitățile UE (de exemplu, amenzi în materie de concurență) reprezintă, în mod normal, mai puțin de 10 % din veniturile totale.

·Gestiunea partajată: o mare parte din buget (aproximativ 3/4 din acesta) este gestionată în cadrul unui sistem de gestiune partajată de către Comisie în cooperare cu statele membre, în special în domeniile fondurilor structurale și agriculturii;

·Gestiunea directă: de asemenea, Comisia gestionează ea însăși programele și poate delega agențiilor executive punerea în aplicare a anumitor programe;

·Gestiunea indirectă: deciziile privind cheltuielile pot fi, de asemenea, gestionate indirect prin intermediul altor organisme din interiorul sau din afara UE. Regulamentul financiar și/sau acordurile de contribuție definesc mecanismele necesare de control și de raportare de către aceste entități și supravegherea de către Comisie în cazul în care sarcinile de execuție bugetară sunt încredințate agențiilor naționale, Grupului Băncii Europene de Investiții, țărilor terțe, organizațiilor internaționale (de exemplu, Băncii Mondiale sau Organizației Națiunilor Unite) și altor entități (de exemplu, agențiilor descentralizate ale UE, întreprinderilor comune).

26.GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA

27.Structura instituțională

UE dispune de un cadru instituțional prin care vizează promovarea valorilor sale, urmărirea obiectivelor sale, susținerea intereselor sale, ale cetățenilor săi și ale statelor membre, precum și asigurarea coerenței, a eficacității și a continuității politicilor și a acțiunilor sale. Structura organizatorică este formată din instituții, agenții și alte organisme ale UE. Regulamentul financiar, împreună cu normele contabile aplicabile, definește care dintre aceste entități sunt incluse în conturile consolidate ale UE (a se vedea nota 9 din conturile anuale consolidate ale UE pentru lista entităților incluse în perimetrul de consolidare).

Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcțiile legislativă și bugetară. Comisia răspunde din punct de vedere politic în fața Parlamentului European. Consiliul exercită, de asemenea, funcții de elaborare a politicilor și de coordonare în cadrul direcției politice generale și al priorităților Uniunii stabilite de Consiliul European.

Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene. Promovează interesul general al Uniunii și ia inițiativele corespunzătoare în acest scop, asigurând aplicarea tratatelor și supraveghind aplicarea dreptului Uniunii de către statele membre sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Exercită funcții de coordonare, de execuție și de gestionare, execută bugetul și gestionează programele.

Comisia execută bugetul, în mare parte în cooperare cu statele membre 11 . Împreună, acestea se asigură că creditele sunt utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare. Reglementările prevăd obligațiile de control și de audit ale statelor membre atunci când participă la execuția bugetului, precum și responsabilitățile care decurg din aceasta. Reglementările stabilesc, de asemenea, responsabilitățile și normele detaliate pentru fiecare instituție a UE în ceea ce privește propriile sale cheltuieli.

28.Structura de guvernanță a Comisiei

Mecanismele de guvernanță ale Comisiei și modul în care acestea asigură funcționarea Comisiei ca instituție modernă, responsabilă și orientată spre performanță sunt descrise în Comunicarea 12 privind guvernanța în cadrul Comisiei Europene.

Comisia își îndeplinește funcțiile sub conducerea colegiului comisarilor, care stabilește prioritățile și își asumă responsabilitatea politică globală pentru activitatea Comisiei. În calitate de colegiu, Comisia lucrează sub îndrumarea politică a președintelui său, care prezintă Parlamentului European, ca parte a nominalizării sale, obiectivele pe care intenționează să le urmărească sub forma orientărilor politice. Președintele decide cu privire la organizarea internă a Comisiei, asigurându-se că aceasta acționează în mod consecvent, eficient și în calitate de organism colegial.

Colegiul deleagă execuția operațională a bugetului și gestiunea financiară directorilor generali și șefilor de servicii, care conduc structura administrativă a Comisiei. Această abordare descentralizată creează o cultură administrativă care îi încurajează pe funcționarii publici să își asume responsabilitatea pentru activitățile asupra cărora au control și le impune acestora obligația de a oferi asigurări în ceea ce privește activitățile de care sunt responsabili.

Sub autoritatea președintelui și în strânsă cooperare cu membrul Comisiei responsabil cu bugetul, resursele umane și administrația și cu implicarea serviciilor prezidențiale și centrale, Consiliul de gestionare corporativă asigură coordonarea, supravegherea, consilierea și orientările strategice.

Acordurile interne definesc un set coerent de controale solide și de instrumente de gestionare care permit colegiului comisarilor să își asume responsabilitatea politică pentru activitatea Comisiei 13 .

29.Gestiunea financiară a Comisiei

În cadrul Comisiei, rolurile și responsabilitățile în materie de gestiune financiară sunt clar definite (de exemplu, în Regulamentul financiar și în normele interne 14 ) și aplicate în consecință. În calitate de ordonatori de credite delegați, directorii generali și șefii de servicii ai Comisiei sunt responsabili cu buna gestiune financiară a resurselor UE, cu respectarea dispozițiilor Regulamentului financiar, cu gestionarea riscurilor și cu instituirea unui cadru de control intern adecvat.

Responsabilitățile ordonatorilor de credite acoperă întregul proces de gestionare, de la definirea etapelor de lucru necesare pentru atingerea obiectivelor de politică stabilite de instituție până la gestionarea activităților, atât din punct de vedere operațional, cât și din punctul de vedere al bunei gestiuni financiare. La rândul lor, ordonatorii de credite pot subdelega sarcini directorilor, șefilor de unitate și altor persoane, care devin, astfel, ordonatori de credite subdelegați. Fiecare ordonator de credite delegat poate fi ajutat de unul sau doi directori care răspund de gestionarea riscurilor și de controlul intern pentru a supraveghea și a monitoriza punerea în aplicare a sistemelor de control intern.

Serviciile centrale ale Comisiei oferă îndrumare și consiliere și promovează bunele practici, inclusiv prin activitatea Consiliului de gestionare corporativă.

Regulamentul financiar prevede obligația fiecărui ordonator de credite de a întocmi un raport anual de activitate („RAA”) care prezintă în detaliu rezultatele obținute, controlul intern și gestiunea financiară în cursul exercițiului financiar. RAA include o declarație din care reiese că resursele au fost utilizate pe baza principiilor bunei gestiuni financiare și că sunt în vigoare proceduri de control care oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente. Raportul anual privind gestiunea și performanța bugetului UE 15 este principalul instrument prin intermediul căruia colegiul comisarilor își asumă responsabilitatea politică pentru gestionarea financiară a bugetului UE.

Contabilul Comisiei este responsabil la nivel central cu gestionarea trezoreriei, cu procedurile de recuperare, cu stabilirea unor norme contabile bazate pe Standardele și metodele internaționale de contabilitate pentru sectorul public, cu validarea sistemelor contabile și cu întocmirea conturilor anuale ale Comisiei, precum și a conturilor anuale consolidate ale UE. În plus, contabilul trebuie să semneze conturile anuale, declarând astfel că acestea prezintă în mod corect, sub toate aspectele semnificative, poziția financiară, rezultatele operațiunilor și fluxurile de numerar ale Uniunii. Conturile anuale sunt adoptate de colegiul comisarilor. Funcția de contabil este independentă, contabilul având o responsabilitate majoră în ceea ce privește raportarea financiară în cadrul Comisiei.

Auditorul intern al Comisiei este, de asemenea, o funcție centralizată și independentă și furnizează consultanță, avize și recomandări independente privind calitatea și funcționarea sistemelor de control intern din cadrul Comisiei, al agențiilor UE și al altor organisme autonome.

Comitetul de monitorizare a auditurilor asigură independența auditorului intern și monitorizează calitatea activității de audit intern și măsurile luate de Comisie în urma recomandărilor de audit intern și extern, precum și a constatărilor și a recomandărilor Curții de Conturi Europene privind descărcarea de gestiune referitoare la fiabilitatea conturilor anuale consolidate ale UE. Rolul consultativ al comitetului contribuie la îmbunătățirea în continuare, la nivel global, a eficacității și a eficienței Comisiei în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sale și facilitează supravegherea de către colegiu a guvernanței, a gestionării riscurilor și a practicilor de control intern ale Comisiei.

30.Auditul extern și procedura de descărcare de gestiune

În conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, fondurile trebuie să fie gestionate într-un mod eficace, eficient și economic. Există un cadru de responsabilitate bazat pe o raportare cuprinzătoare, audit extern și control politic, menit să ofere asigurarea rezonabilă conform căreia fondurile UE sunt cheltuite în mod adecvat.

Parlamentul European, după formularea unei recomandări de către Consiliu, decide dacă își dă sau nu aprobarea finală, cunoscută sub numele de „acordare a descărcării de gestiune”, pentru modul în care Comisia a executat bugetul UE într-un anumit exercițiu financiar. Procedura anuală de descărcare de gestiune asigură faptul că Comisia răspunde din punct de vedere politic pentru execuția bugetului UE.

În fiecare an, Curtea de Conturi Europeană analizează fiabilitatea conturilor, dacă s-au primit toate veniturile și dacă toate cheltuielile s-au efectuat în mod legal și cu respectarea procedurilor și dacă gestiunea financiară și aspectele calitative ale întocmirii bugetului, inclusiv performanța, au fost corespunzătoare. Publicarea raportului anual al Curții de Conturi Europene reprezintă punctul de plecare al procedurii de descărcare de gestiune. Auditorii pregătesc, de asemenea, rapoarte speciale privind domenii specifice de cheltuieli sau de politică sau privind anumite aspecte bugetare sau în materie de gestiune.

Decizia privind descărcarea de gestiune se bazează, de asemenea, pe pachetul de rapoarte integrate privind aspectele financiare și răspunderea elaborate de Comisie, pe audierile comisarilor în Parlamentul European și pe răspunsurile la întrebările scrise adresate Comisiei.

NOTĂ DE ÎNSOȚIRE A CONTURILOR CONSOLIDATE

Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2021 au fost pregătite pe baza informațiilor prezentate de instituții și organisme în temeiul articolului 246 alineatul (2) din Regulamentul financiar, care se aplică bugetului general al Uniunii Europene. Declar, prin prezenta, că acestea au fost pregătite în conformitate cu titlul XIII din Regulamentul financiar și cu principiile, normele și metodele contabile stabilite în notele la situațiile financiare.

Am obținut de la contabilii acestor instituții și organisme, care au atestat corectitudinea lor, toate informațiile necesare pentru întocmirea conturilor care prezintă activele și datoriile Uniunii Europene și execuția bugetară.

Prin prezenta certific că, pe baza acestor informații și pe baza verificărilor pe care le-am considerat necesare pentru a valida conturile Comisiei Europene, am asigurarea rezonabilă că aceste conturi prezintă în mod corect, sub toate aspectele semnificative, poziția financiară, rezultatele operațiunilor și fluxurile de numerar ale Uniunii Europene.

Rosa ALDEA BUSQUETS

Contabilul Comisiei

17 iunie 2022

UNIUNEA EUROPEANĂ

EXERCIȚIUL FINANCIAR 2021

SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE ȘI NOTE EXPLICATIVE

Trebuie precizat faptul că, din cauza rotunjirii cifrelor la milioane de euro, anumite date financiare din tabelele de mai jos pot părea că nu corespund sumei totale.

CUPRINS

BILANȚ    

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE    

SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR    

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ÎN STRUCTURA ACTIVELOR NETE    

NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE    

1.    POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE    

2.    NOTE LA BILANȚUL CONTABIL    

3.    NOTE LA CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE    

4.    DATORII CONTINGENTE ȘI ACTIVE CONTINGENTE    

5.    ANGAJAMENTE BUGETARE ȘI JURIDICE    

6.    GESTIONAREA RISCULUI FINANCIAR    

7.    INFORMAȚII PRIVIND PĂRȚILE AFILIATE    

8.    EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANȚULUI    

9.    PERIMETRUL DE CONSOLIDARE    

BILANȚ

*    La 24 noiembrie 2021, Parlamentul European a adoptat un buget care prevede plata datoriilor pe termen scurt ale Uniunii din resursele proprii care urmează să fie colectate de statele membre sau să fie solicitate acestora în 2021. În plus, în temeiul articolului 83 din Statutul funcționarilor [Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968, astfel cum a fost modificat], statele membre garantează în mod colectiv angajamentele cu titlu de pensii.

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR

* Cifra din 2020 se referă la (creșterea)/scăderea activelor financiare disponibile pentru vânzare.

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ÎN STRUCTURA ACTIVELOR NETE

NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE

Trebuie remarcat faptul că, în tabelele următoare, sumele referitoare la Regatul Unit în legătură cu CFM până la sfârșitul exercițiului 2020 sunt prezentate în continuare la rubrica „state membre”, deoarece, deși Regatul Unit s-a retras din Uniune la 1 februarie 2020, în conformitate cu Acordul de retragere, acesta continuă să aibă o relație financiară cu Uniunea echivalentă cu cea a unui stat membru pentru aceste perioade.

1.POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE

2.TEMEIUL JURIDIC ȘI NORMELE CONTABILE

Conturile UE sunt ținute în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30 iulie 2018, p. 1), denumit în continuare „Regulamentul financiar” (RF).

În conformitate cu articolul 80 din Regulamentul financiar, UE își pregătește situațiile financiare conform normelor contabilității pe bază de angajamente, care se întemeiază pe Standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS). Aceste norme contabile, adoptate de contabilul Comisiei, trebuie să fie aplicate de toate instituțiile și organismele UE care intră în perimetrul de consolidare pentru a se asigura coerența internă a conturilor consolidate ale UE.

Aplicarea normelor contabile noi și a normelor contabile modificate ale Uniunii Europene (European Accounting Rules, EAR)

EAR nouă și adoptată, dar care nu era încă în vigoare la 31 decembrie 2021

Nu există norme contabile noi ale UE care au fost adoptate, dar care nu erau încă în vigoare 31 decembrie 2021.

EAR revizuite în vigoare pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2021 sau ulterior acestei date

La 17 decembrie 2020, contabilul Comisiei a adoptat EAR 11 revizuită „Instrumente financiare”, care stabilește principiile de raportare financiară pentru activele financiare și datoriile financiare și se bazează pe noul IPSAS 41 „Instrumente financiare”, IPSAS 28 modificat „Instrumente financiare: prezentare” și IPSAS 30 modificat „Instrumente financiare: prezentare de informații” (publicat în august 2018).

EAR 11 revizuită intră în vigoare în mod obligatoriu de la 1 ianuarie 2021, cu toate modificările față de cererea inițială contabilizate la data respectivă și, prin urmare, nu necesită retratarea sumelor aferente perioadei anterioare. Prin urmare, activele financiare, datoriile financiare, creanțele din tranzacții de schimb și veniturile/cheltuielile cu dobânzile la 31 decembrie 2020 prezentate în aceste conturi au fost contabilizate în conformitate cu politicile contabile, astfel cum se menționează în situațiile financiare ale UE pentru 2020, la notele 1.5.5, 1.5.8 (numai pentru tranzacțiile de schimb), 1.5.12 și 1.6.1 (numai pentru tranzacțiile de schimb).

Principalele modificări și impactul acestora asupra conturilor UE 2021 sunt următoarele:

Noi principii de clasificare și evaluare pentru activele financiare

EAR 11 revizuită introduce o abordare bazată pe principii în ceea ce privește clasificarea activelor financiare și impune utilizarea a două criterii: modelul entității de gestionare a activelor sale financiare și caracteristicile fluxurilor de trezorerie contractuale ale activelor respective. În funcție de aceste criterii, activele financiare sunt clasificate în următoarele categorii: „active financiare la costul amortizat” (CA), „active financiare la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii” (VJAN) sau „active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit” (VJED).

La 1 ianuarie 2021, aplicarea noilor criterii a condus la reclasificarea tuturor investițiilor de capital și a titlurilor de creanță din „disponibile pentru vânzare” în active financiare la VJED. Rezerva de valoare justă aferentă a fost reclasificată – în cadrul activelor nete – la excedentul sau deficitul acumulat.

Noul model de depreciere

În timp ce modelul anterior de depreciere s-a bazat pe pierderile suportate, EAR 11 revizuită a introdus un model de depreciere anticipativ bazat pe pierderile din credite preconizate (ECL) pe durata de viață a activului financiar. ECL ia în considerare posibilele evenimente de nerambursare și evoluția calității creditului activelor financiare. Noul model de depreciere se aplică tuturor activelor financiare evaluate la CA sau la VJAN, precum și angajamentelor de creditare și contractelor de garanție financiară.

În special, la 1 ianuarie 2021, aplicarea noului model de depreciere în cazul activelor financiare clasificate drept CA a condus la recunoașterea deprecierii împrumuturilor pentru asistența financiară acordată țărilor partenere în cadrul programelor AMF și Euratom.

Contabilitatea privind garanțiile financiare

În cadrul anterioarei EAR 11, majoritatea garanțiilor financiare — în special cele furnizate fără contraprestație sau în schimbul unei contraprestații simbolice — erau contabilizate în conformitate cu principiile din EAR 10 „Provizioane, datorii contingente și active contingente”, prin urmare fie sunt recunoscute ca provizioane, fie sunt prezentate ca datorii contingente în funcție de probabilitatea pierderii.

EAR 11 revizuită impune aplicarea cerințelor contabile privind garanțiile financiare tuturor contractelor de garanție financiară. Evaluarea datoriei privind garanția financiară se bazează pe valoarea justă a garanției la recunoașterea inițială și pe evoluția pierderilor din credite preconizate din portofoliul de creanțe garantate. A se vedea nota 1.5.12.

În consecință, la 1 ianuarie 2021, contractele de garanție financiară existente au fost reclasificate din provizioane financiare în categoria de datorii privind garanția financiară și au fost reevaluate în conformitate cu cerințele EAR 11 revizuită. Această modificare a condus la o creștere a datoriilor financiare, în special în ceea ce privește garanțiile oferite Grupului BEI în cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe. În urma modificării tratamentului contabil și a recunoașterii datoriei aferente contractului de garanție financiară pentru ELM, rezerva pentru Fondul de garantare pentru acțiuni externe – în active nete până la 31 decembrie 2020 – a fost eliberată la excedentul sau deficitul acumulat.

Tabelul următor prezintă categoriile de evaluare inițială în temeiul EAR 11, astfel cum au fost aplicate situațiilor financiare ale UE pe 2020, precum și noile categorii de evaluare în temeiul EAR 11 revizuite pentru activele financiare și datoriile financiare ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2021:

Tabelul următor analizează impactul tranziției la EAR 11 revizuită asupra activelor financiare, creanțelor, provizioanelor financiare și datoriilor financiare ale Uniunii Europene. Acesta reconciliază valorile contabile din categoria lor de evaluare anterioară în temeiul EAR 11, astfel cum a fost aplicată situațiilor financiare ale UE pe 2020, cu noile categorii de evaluare ale acestora în momentul trecerii la EAR 11 revizuită la 1 ianuarie 2021:

Tabelul următor analizează impactul trecerii la EAR 11 revizuită asupra activelor nete ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2021:

Tabelul următor reconciliază ajustarea pentru depreciere de închidere a perioadei anterioare, evaluată în conformitate cu EAR 11, astfel cum a fost aplicată situațiilor financiare și provizioanelor financiare ale UE pe 2020, evaluate în conformitate cu EAR 10, cu noua ajustare pentru depreciere evaluată în conformitate cu EAR 11 revizuită la 1 ianuarie 2021:

*    Până în 2020, împrumuturile subrogate (credite nerambursate pentru care Grupul BEI a emis o cerere de executare a garanției UE) au fost recunoscute inițial la suma plătită pentru decontarea cererii de executare a garanției și imediat depreciate integral pentru valoarea pierderilor din credit deja suferite în momentul subrogării, ceea ce a condus la o valoare contabilă netă nulă în bilanț. Orice dobândă acumulată după recunoașterea inițială a fost, de asemenea, complet depreciată. În conformitate cu EAR 11 revizuită, împrumuturile subrogate sunt clasificate în prezent drept credite achiziționate sau emise depreciate ca urmare a riscului de credit („POCI”), astfel încât ajustarea pentru depreciere se referă numai la modificările pierderilor de credit preconizate suportate după recunoașterea inițială. În plus, în cadrul EAR 11 revizuite pentru creditele POCI, dobânda se acumulează numai la valoarea contabilă netă. Prin urmare, ajustarea pentru depreciere recunoscută la sfârșitul exercițiului 2020 pentru împrumuturile subrogate a fost amortizată în raport cu valoarea contabilă brută a împrumuturilor subrogate la 1 ianuarie 2021, fără niciun impact asupra valorii contabile a acestor împrumuturi în bilanț.

3.PRINCIPII CONTABILE

Situațiile financiare au ca obiectiv furnizarea de informații cu privire la poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei entități, care sunt utile unei game largi de utilizatori. Pentru UE, ca entitate din sectorul public, obiectivele urmărite sunt, mai exact, furnizarea de informații utile pentru procesul decizional și demonstrarea răspunderii entității pentru resursele care îi sunt încredințate. Prezentul document a fost elaborat ținându-se cont de aceste obiective.

Considerațiile generale (sau principiile contabile) care trebuie urmate la întocmirea situațiilor financiare sunt stabilite în norma contabilă nr. 1 a UE, intitulată „Situații financiare”, și sunt aceleași cu cele descrise în IPSAS 1: prezentarea fidelă, contabilitatea pe bază de angajamente, continuitatea activității, coerența prezentării, importanța semnificativă, agregarea, compensarea și informațiile comparative.

Caracteristicile calitative ale raportării financiare sunt relevanța, reprezentarea fidelă (fiabilitatea), caracterul inteligibil, actualitatea, comparabilitatea și verificabilitatea.

4.CONSOLIDARE

Perimetrul de consolidare

Situațiile financiare consolidate ale UE cuprind toate entitățile controlate semnificative, angajamentele comune și entitățile asociate. Lista completă a entităților care intră în perimetrul de consolidare, care cuprinde în prezent 55 de entități controlate și o entitate asociată (în 2020: 52 de entități controlate și o entitate asociată) poate fi găsită în nota 9. Printre entitățile controlate se numără instituțiile UE (inclusiv Comisia, dar nu și Banca Centrală Europeană) și agențiile UE (cu excepția celor din cadrul politicii externe și de securitate comune). Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în lichidare (CECO în lichidare) este considerată, de asemenea, ca fiind o entitate controlată. Singura entitate asociată a UE este Fondul European de Investiții (FEI).

Entitățile care intră în perimetrul de consolidare, dar care nu sunt semnificative pentru situațiile financiare consolidate ale UE în ansamblu, nu trebuie consolidate sau contabilizate utilizând metoda punerii în echivalență în cazul în care acest lucru ar implica o pierdere excesivă de timp sau de bani din partea UE. Aceste entități sunt denumite „entități minore” și sunt enumerate separat în nota 9. În 2021, opt entități au fost clasificate ca entități minore (în 2020: opt entități).

Entități controlate

Pentru a stabili perimetrul de consolidare, se aplică conceptul de control. Entitățile controlate sunt entitățile în cazul cărora UE este expusă sau are dreptul la beneficii variabile pe baza participării sale și poate să modifice natura și cuantumul acestor beneficii prin puterea pe care o are asupra entității controlate. Această putere trebuie să poată fi exercitată în prezent și să aibă legătură cu activitățile relevante ale entității. Entitățile controlate sunt consolidate integral. Consolidarea începe la data primului control și se încheie atunci când nu mai au loc astfel de controale.

Indicatorii de control cei mai obișnuiți în cadrul UE sunt: instituirea entității prin tratatele fondatoare sau prin legislația secundară, finanțarea entității de la bugetul UE, existența unor drepturi de vot în organismele de conducere, efectuarea unui audit de către Curtea de Conturi Europeană și acordarea descărcării de gestiune de către Parlamentul European. Se efectuează o evaluare individuală în cazul fiecărei entități pentru a se decide dacă unul sau toate criteriile prezentate mai sus sunt suficiente pentru declanșarea unui control.

Toate tranzacțiile și soldurile semnificative între entitățile controlate ale UE sunt eliminate, în timp ce câștigurile și pierderile nerealizate în cazul acestor tranzacții nu sunt semnificative și, prin urmare, nu au fost eliminate.

Angajamente comune

Un angajament comun este un angajament asupra căruia UE și una sau mai multe părți dețin controlul comun. Controlul comun reprezintă controlul partajat al unui angajament, convenit într-o formă contractuală obligatorie, care există doar atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită acordul unanim al părților care dețin controlul comun. Angajamentele comune pot fi întreprinderi comune sau operațiuni comune. O întreprindere comună este un angajament comun care este structurat printr-un vehicul distinct și în cadrul căruia părțile care dețin controlul comun asupra angajamentului au drepturi asupra activelor nete ale acestuia. Participațiile în întreprinderile comune sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență (a se vedea nota 1.5.4). O operațiune comună este un angajament comun în cadrul căruia părțile care dețin controlul comun asupra angajamentului au drepturi asupra activelor și au obligații în ceea ce privește datoriile aferente angajamentului. Participațiile la operațiunile comune sunt contabilizate prin recunoașterea în situațiile financiare ale UE a activelor și datoriilor sale, a veniturilor și a cheltuielilor sale, precum și a cotei sale din activele, datoriile, precum și veniturile deținute sau cheltuielile suportate în comun.

Entități asociate

Entitățile asociate sunt entități asupra cărora UE exercită, în mod direct sau indirect, o influență semnificativă, însă nu deține controlul exclusiv sau comun. Se consideră că există o influență semnificativă în cazul în care UE deține, în mod direct sau indirect, cel puțin 20 % din drepturile de vot. Participațiile în entitățile asociate sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență (a se vedea nota 1.5.4).

Entități neconsolidate ale căror fonduri sunt gestionate de către Comisie

Fondurile aferente Sistemului comun de asigurări de sănătate pentru personalul UE, Fondul european de dezvoltare și Fondul de garantare al participanților sunt gestionate de către Comisie în numele acestor entități. Entitățile menționate nu sunt însă consolidate în situațiile financiare ale UE, deoarece nu sunt controlate de aceasta.

5.BAZA DE ÎNTOCMIRE

Situațiile financiare sunt prezentate anual în conformitate cu articolul 243 din Regulamentul financiar. Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.

6.Moneda și baza de conversie

Moneda funcțională și de raportare

Situațiile financiare sunt prezentate în milioane de euro, cu excepția cazului în care se prevede altfel, euro fiind moneda funcțională a UE.

Tranzacții și solduri

Tranzacțiile valutare sunt transformate în euro, folosindu-se cursurile de schimb în vigoare la data efectuării tranzacțiilor. Câștigurile și pierderile din diferențele de schimb valutar ca urmare a decontării tranzacțiilor în valută și a reconversiei la cursurile de schimb de la încheierea exercițiului financiar a activelor și a datoriilor monetare în valută sunt recunoscute în contul de profit și pierdere.

În cazul imobilizărilor corporale și necorporale se aplică metode de conversie diferite, astfel încât acestea își păstrează valoarea în euro la cursul în vigoare la data când au fost cumpărate.

Soldurile de la încheierea exercițiului financiar ale elementelor monetare de active și datorii denominate în valută sunt convertite în euro pe baza cursurilor de schimb ale Băncii Centrale Europene (BCE) în vigoare la 31 decembrie:

Cursurile de schimb ale euro

7.Utilizarea estimărilor

În conformitate cu IPSAS și cu principiile contabile general acceptate, situațiile financiare includ în mod necesar sume bazate pe estimări și ipoteze ale conducerii, elaborate pe baza celor mai fiabile informații disponibile. Estimările semnificative includ următoarele elemente, fără a se limita la acestea: sumele datorate pentru beneficiile angajaților, riscul financiar privind conturile de creanțe și sumele prezentate în notele referitoare la instrumentele financiare, ajustarea pentru depreciere pentru activele financiare la costul amortizat și pentru datoriile privind contractul de garanție financiară, veniturile și cheltuielile înregistrate în avans, provizioanele, gradul de depreciere a imobilizărilor necorporale și corporale, valoarea realizabilă netă a stocurilor, precum și activele și datoriile contingente. Rezultatele efective pot fi diferite față de aceste estimări. Modificările estimărilor se reflectă în perioada în care acestea devin cunoscute, dacă modificarea afectează doar perioada respectivă, sau în perioada respectivă și în perioadele viitoare, dacă modificarea le afectează pe ambele.

8.BILANȚ

9.Imobilizări necorporale

O imobilizare necorporală este o imobilizare identificabilă nemonetară fără substanță fizică. Un activ este identificabil dacă este separabil [adică poate fi separat sau divizat de entitate, de exemplu, prin vânzare, transfer, acordarea unei licențe, închiriere sau schimb, fie individual, fie împreună cu un contract conex, un activ identificabil conex sau o datorie conexă, indiferent dacă entitatea intenționează să facă acest lucru) sau rezultă din forme contractuale obligatorii (inclusiv drepturi din contracte sau alte drepturi legale), indiferent dacă aceste drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi și obligații].

Imobilizările necorporale achiziționate sunt înregistrate la costul istoric din care se scad amortizarea cumulată și pierderile din depreciere. Imobilizările necorporale dezvoltate intern sunt capitalizate atunci când sunt îndeplinite criteriile relevante ale normelor contabile ale UE și cheltuielile se referă exclusiv la etapa dezvoltării activului. Costurile capitalizabile includ toate costurile direct atribuibile necesare creării, producerii și pregătirii activelor pentru a fi capabile să funcționeze conform celor prevăzute de conducere. Costurile aferente activităților de cercetare, costurile de dezvoltare necapitalizabile și costurile de întreținere sunt recunoscute la cheltuieli pe măsură ce sunt suportate.

Imobilizările necorporale sunt amortizate conform metodei liniare pe durata lor de viață utilă estimată (3­11 ani). Durata de viață utilă estimată a imobilizărilor necorporale depinde de durata de viață economică specifică sau de durata legală de viață a acestora stabilită printr-un acord.

10.Imobilizări corporale

Toate imobilizările corporale sunt înregistrate la costul istoric din care se scad deprecierea cumulată și pierderile din depreciere. Costul include cheltuielile direct atribuibile achiziționării, construirii sau transferării activului.

Costurile ulterioare sunt incluse în valoarea contabilă a activului sau recunoscute ca activ separat, după caz, doar atunci când este probabil că viitoarele beneficii economice sau serviciile potențiale aferente elementului respectiv să revină UE și costul elementului poate fi evaluat în mod fiabil. Costurile de reparație și întreținere sunt înregistrate la cheltuieli în contul de profit și pierdere în perioada financiară în care sunt suportate.

Terenurile nu sunt amortizate deoarece se presupune că au o viață utilă nedeterminată. Activele în construcție nu sunt amortizate deoarece nu sunt încă date în folosință. Deprecierea altor active se calculează utilizând metoda liniară pentru alocarea costurilor aferente acestora, din care s-au scăzut valorile lor reziduale, pe durata lor de viață utilă estimată, după cum urmează:

Câștigurile sau pierderile din cedări se stabilesc prin compararea încasărilor, din care se scad cheltuielile de vânzare, cu valoarea contabilă a activului cedat și se includ în contul de profit și pierdere.

Contracte de leasing

Un leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau al unei serii de plăți, dreptul de a utiliza un activ pentru o perioadă convenită. Leasingurile sunt clasificate fie ca leasinguri financiare, fie ca leasinguri operaționale.

Leasingurile financiare sunt leasingurile în care locatarului îi sunt transferate practic toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate. Atunci când se încheie un leasing financiar în calitate de locatar, activele dobândite în temeiul leasingului financiar sunt recunoscute ca active și obligațiile aferente leasingului sunt recunoscute ca datorii de la începutul perioadei de leasing. Activele și datoriile sunt recunoscute la valori egale cu valoarea justă a proprietății care face obiectul leasingului sau cu valoarea actualizată a plăților minime de leasing, dacă aceasta din urmă este mai mică, fiecare valoare fiind stabilită la începutul leasingului. Pe durata perioadei de leasing, activele deținute în temeiul leasingurilor financiare sunt amortizate pe cea mai scurtă dintre următoarele perioade: durata de viață utilă a activelor și durata leasingului. Plățile minime de leasing sunt repartizate între cheltuielile de finanțare (elementul de dobândă) și reducerea datoriei neachitate (elementul de capital). Cheltuielile de finanțare se alocă pentru fiecare perioadă pe durata leasingului, astfel încât să se obțină o rată periodică constantă a dobânzii aferente soldului restant al datoriei, care este prezentată ca fiind curentă/pe termen lung, după caz. Chiriile contingente se înregistrează ca cheltuieli în perioada în care sunt suportate.

Un leasing operațional este un alt tip de leasing decât cel financiar, și anume un leasing în care locatorului îi sunt transferate practic toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ. Atunci când se încheie un leasing operațional în calitate de locatar, plățile de leasing operațional sunt recunoscute la cheltuieli în contul de profit și pierdere pe baza metodei liniare pe durata leasingului, în situația poziției financiare nefiind prezentat niciun activ și niciun pasiv aferent leasingului.

11.Deprecierea activelor nefinanciare

O depreciere reprezintă o pierdere a beneficiilor economice viitoare sau a potențialului de serviciu al unui activ, în plus față de recunoașterea sistematică a pierderii beneficiilor economice viitoare ale activului sau a potențialului de serviciu al activului prin amortizare sau depreciere (după caz). Activele care au o durată de viață utilă nedeterminată nu fac obiectul amortizării/deprecierii și sunt supuse anual unui test de depreciere. Activele care fac obiectul amortizării/deprecierii sunt supuse unui test de depreciere ori de câte ori la data de raportare există indicii conform cărora un activ poate fi depreciat. O pierdere din depreciere se recunoaște la valoarea cu care valoarea contabilă a activului depășește valoarea recuperabilă (a serviciului). Valoarea recuperabilă (a serviciului) este cea mai mare dintre următoarele valori: valoarea justă a unui activ din care se scad costurile cu vânzarea și valoarea sa de utilizare.

Valorile reziduale și duratele de viață utilă ale imobilizărilor necorporale și ale celor corporale sunt analizate și ajustate, dacă este cazul, cel puțin o dată pe an. Dacă motivele deprecierii recunoscute în exercițiile financiare anterioare nu mai sunt valabile, pierderile din deprecieri se reiau în consecință.

12.Investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență

Participațiile în entități asociate și întreprinderi comune

Investițiile contabilizate prin metoda punerii în echivalență sunt recunoscute inițial la valoarea de cost, valoarea contabilă inițială fiind majorată sau redusă ulterior pentru a recunoaște contribuțiile ulterioare, cota UE din excedentul sau deficitul entității în care s-a investit, deprecierile și dividendele. Adunând costul inițial și toate modificările, se obține valoarea contabilă a investiției din situațiile financiare la data bilanțului. Cota UE din excedentul sau deficitul entității în care s-a investit este recunoscută în situația performanței financiare și cota sa din variațiile capitalurilor proprii ale entității în care s-a investit este recunoscută în rezervele din cadrul activelor nete. Distribuțiile primite din investiție reduc valoarea contabilă a activului.

În cazul în care cota UE din deficitul unei investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență este egală sau mai mare decât participația sa în investiție, UE întrerupe recunoașterea cotei sale din pierderile viitoare („pierderi nerecunoscute”). După ce participația UE este redusă la zero, pierderile suplimentare se contabilizează și se recunoaște o datorie doar în măsura în care UE și-a asumat o obligație legală sau implicită sau a făcut plăți în numele entității.

Dacă există indicii de depreciere, este necesar să se reducă valoarea contabilă la cea mai mică sumă care poate fi recuperată. Valoarea recuperabilă este determinată conform descrierii din nota 1.5.3. Dacă motivul deprecierii încetează la o dată ulterioară, pierderea din depreciere se reia la valoarea contabilă care ar fi fost stabilită dacă nu ar fi fost recunoscute pierderi din depreciere.

În cazurile în care UE deține cel puțin 20 % dintr-un fond de capital de investiții, aceasta nu urmărește să exercite o influență semnificativă. Prin urmare, astfel de fonduri sunt tratate ca instrumente financiare și sunt incluse în categoria activelor financiare la VJED.

Entitățile asociate și întreprinderile comune clasificate ca entități minore (a se vedea nota 1.3) nu sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență. Contribuțiile UE la aceste entități sunt contabilizate la cheltuielile aferente perioadei respective.

13.Active financiare

Clasificarea la recunoașterea inițială

Clasificarea depinde de două criterii:

·Modelul de gestionare a activelor financiare. Acest lucru necesită o evaluare a modului în care UE gestionează activele financiare pentru a genera fluxuri de numerar și pentru a-și atinge obiectivele, precum și a modului în care evaluează performanța activelor financiare.

·Caracteristicile fluxurilor de trezorerie contractuale ale activelor. Acest lucru necesită o evaluare a faptului dacă fluxurile de trezorerie contractuale reprezintă exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente principalului rămas de rambursat. Dobânda reprezintă luarea în considerare a valorii-timp a banilor, a riscului de credit și a altor riscuri și costuri de creditare de bază.

În urma evaluării bazate pe aceste criterii, activele financiare pot fi clasificate în trei categorii: Active financiare la costul amortizat („CA”), active financiare la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii („VJAN”) sau active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit („VJED”).

Active financiare cu fluxuri de trezorerie contractuale care reprezintă exclusiv principalul și dobânzile sunt clasificate în funcție de modelul de gestionare al entității. În cazul în care modelul de gestionare este de a deține activele financiare pentru a colecta fluxuri de trezorerie contractuale, activele financiare sunt clasificate la CA. În cazul în care modelul de gestionare este de a deține activele financiare atât pentru a colecta fluxuri de trezorerie contractuale, cât și pentru a vinde activele financiare, activele financiare sunt clasificate VJAN. Dacă modelul de gestionare este diferit de aceste două modele (de exemplu, activele financiare sunt deținute în vederea tranzacționării sau sunt deținute într-un portofoliu gestionat și evaluat pe baza valorii juste), activele financiare sunt clasificate drept VJED.

Activele financiare cu fluxuri de trezorerie contractuale care nu reprezintă doar principalul și dobânzile, ci introduc expunerea la riscuri și volatilitate, altele decât cele prezente într-un acord de creditare de bază (de exemplu, modificări ale prețurilor capitalului propriu), sunt clasificate drept VJED, indiferent de modelul de gestionare.

La recunoașterea inițială, UE clasifică activele financiare după cum urmează:

(I)Active financiare la costul amortizat

UE clasifică în această categorie:

·numerar și echivalente de numerar;

·împrumuturi (inclusiv depozite la termen cu scadența inițială mai mare de trei luni);

·creanțe din tranzacții de schimb, cu excepția segmentului corespunzător sumelor de încasat aferent contractului de garanție financiară clasificat drept activ financiar la valoarea justă prin excedent sau deficit.

Aceste active financiare nederivate îndeplinesc două condiții: modelul de gestionare al UE este acela de a le deține pentru a colecta fluxurile de trezorerie contractuale. În plus, în anumite zile, există fluxuri de trezorerie contractuale care reprezintă doar principalul și dobânda aferente principalului rămas de rambursat.

Activele financiare la costul amortizat sunt incluse în activele curente, cu excepția celor cu scadența de peste 12 luni de la data raportării.

(II)Active financiare la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii

Aceste active financiare nederivate au fluxuri de trezorerie contractuale care reprezintă doar principalul și dobânda aferente principalului rămas de rambursat. În plus, modelul de gestionare este de a deține activele financiare atât pentru a colecta fluxuri de trezorerie contractuale, cât și pentru a vinde activele financiare.

Activele din această categorie sunt clasificate ca active curente dacă se preconizează lichidarea acestora în termen de 12 luni de la data raportării.

UE nu deține astfel de active la 31 decembrie 2021.

(III)Active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit

UE clasifică următoarele active financiare drept VJED, deoarece fluxurile de trezorerie contractuale nu reprezintă doar principalul și dobânzile aferente principalului:

·instrumente financiare derivate;

·investiții de capital și investiții în fonduri de piață monetară sau în portofolii comune;

·alte investiții de capital (de exemplu, operațiuni cu capital de risc).

În plus, UE clasifică titlurile de creanță pe care le deține ca VJED, deoarece portofoliile de titluri de creanță sunt gestionate și evaluate pe baza valorii juste a portofoliului (de exemplu, Fondul comun de provizionare în temeiul articolului 212 din Regulamentul financiar).

Activele din această categorie sunt clasificate ca active curente dacă se preconizează lichidarea acestora în termen de 12 luni de la data raportării.

Recunoașterea inițială și evaluarea inițială

Achizițiile de active financiare clasificate la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii și la valoarea justă prin excedent sau deficit sunt recunoscute la data tranzacției, care este data la care UE se angajează să achiziționeze activul. Echivalentele de numerar și împrumuturile sunt recunoscute atunci când numerarul este depus la o instituție financiară sau atunci când se fac plăți în numerar către debitori.

Activele financiare sunt evaluate inițial la valoarea justă. Pentru toate activele financiare neînregistrate la valoarea justă prin excedent sau deficit, costurile tranzacțiilor se adaugă la valoarea justă la recunoașterea inițială. Pentru activele financiare recunoscute la valoarea justă prin excedent sau deficit, costurile tranzacției sunt incluse la cheltuieli în contul de profit și pierdere.

Valoarea justă a unui activ financiar la recunoașterea inițială este în mod normal prețul tranzacției, cu excepția cazului în care tranzacția nu se desfășoară în condiții de concurență deplină, și anume nu este efectuată în schimbul unei contraprestații sau este efectuată în schimbul unei contraprestații nominale în scopuri de politică publică. În acest caz, diferența dintre valoarea justă a instrumentului financiar și prețul tranzacției este o componentă care nu face obiectul schimbului și care este recunoscută drept cheltuială în contul de profit și pierdere. În acest caz, valoarea justă a unui activ financiar este derivată din tranzacțiile curente de pe piață pentru un instrument direct echivalent. În cazul în care nu există o piață activă pentru instrument, valoarea justă este derivată dintr-o tehnică de evaluare care utilizează datele disponibile de pe piețele observabile.

Atunci când se acordă un împrumut pe termen lung fără dobândă sau cu o dobândă sub condițiile pieței, valoarea sa justă poate fi estimată ca fiind valoarea actualizată a tuturor încasărilor viitoare de numerar, actualizată folosind rata dobânzii prevalente pe piață pentru un instrument similar cu un rating de credit asemănător.

Împrumuturile acordate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență și împrumuturile pentru asistență financiară sunt evaluate inițial la valoarea lor nominală, prețul tranzacției fiind considerat valoarea justă a împrumutului. Acest lucru se datorează faptului că:

·„mediul de piață” pentru activitățile de creditare ale UE este foarte specific și diferit de piața de capital utilizată pentru a emite datorii comerciale sau guvernamentale. Întrucât pe aceste piețe creditorii au posibilitatea de a alege investiții alternative, respectiva posibilitate se reflectă în prețurile de pe piață. Totuși, această posibilitate de a alege investiții alternative nu există pentru UE, care nu poate investi bani pe piețele de capital, ci doar împrumută fonduri în vederea creditării. Aceasta înseamnă că UE nu dispune de opțiuni alternative de creditare sau de investiții pentru sumele împrumutate. Astfel, nu există niciun cost de oportunitate și, prin urmare, nicio bază de comparație cu ratele de pe piață. De fapt, operațiunea de creditare a UE reprezintă ea însăși piața. În esență, deoarece „opțiunea” cost de oportunitate nu se aplică, prețul de piață nu reflectă în mod corect substanța tranzacțiilor de creditare ale UE. Prin urmare, nu este adecvat să se determine valoarea justă a operațiunilor de creditare ale UE în funcție de obligațiunile comerciale sau guvernamentale;

·mai mult, întrucât nu există o piață activă sau tranzacții similare care să permită efectuarea unei comparații, rata dobânzii pe care UE trebuie să o utilizeze pentru a determina valoarea justă a operațiunilor sale de creditare trebuie să fie rata dobânzii percepute.

Evaluarea ulterioară

Activele financiare la costul amortizat sunt evaluate ulterior la costul amortizat utilizând metoda dobânzii efective.

Activele financiare la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii sunt evaluate ulterior la valoarea justă. Câștigurile și pierderile rezultate din modificarea valorii juste sunt recunoscute în rezerva de valoare justă, cu excepția diferențelor de conversie valutară ale activelor monetare, care sunt recunoscute în contul de profit și pierdere.

Activele financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit sunt evaluate ulterior la valoarea justă. Câștigurile și pierderile rezultate din modificările valorii juste (inclusiv cele care rezultă din conversia valutară și orice dobândă câștigată) sunt incluse în contul de profit și pierdere din perioada în care se produc.

Valoarea justă la evaluarea ulterioară

Valorile juste ale investițiilor cotate pe piețele active se bazează pe prețurile oferite în prezent. Dacă piața unui activ financiar nu este activă [și în cazul titlurilor de valoare necotate la bursă și al instrumentelor financiare derivate extrabursiere (OTC)], atunci UE stabilește o valoare justă folosind tehnici de evaluare. Printre acestea se numără folosirea tranzacțiilor recente desfășurate în condiții de concurență deplină, referirea la alte instrumente care sunt similare într-o mare măsură, analiza fluxurilor de numerar actualizate, modelele de stabilire a prețului pe valoarea opțiunii și alte tehnici de evaluare utilizate în mod obișnuit de participanții de pe piață.

Investițiile în fonduri cu capital de risc care nu au un preț de piață cotat pe o piață activă sunt evaluate la valoarea netă imputabilă activelor, care este considerată echivalentul valorii lor juste.

Deprecierea activelor financiare

UE recunoaște și evaluează o pierdere din depreciere pentru pierderile din credite preconizate aferente activelor financiare care sunt evaluate la costul amortizat și la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii.

Pierderea de credit preconizată (ECL) este valoarea actualizată a diferenței dintre fluxurile de trezorerie contractuale și fluxurile de trezorerie pe care UE preconizează să le primească. ECL încorporează informații rezonabile și justificabile care sunt disponibile fără costuri sau eforturi nejustificate la data raportării.

ECL este măsurată cu ajutorul unui model în trei etape care ia în considerare evenimentele de nerambursare ponderate în funcție de probabilitate pe durata de viață a activului financiar și evoluția riscului de credit de la inițierea activului financiar. Pentru împrumuturi, inițierea este data angajamentului de creditare irevocabil.

În cazul în care nu există o creștere semnificativă a riscului de credit de la inițiere („etapa 1”), pierderea din depreciere este ECL rezultată din posibile evenimente de nerambursare în următoarele 12 luni de la data raportării („ECL la 12 luni”). În cazul în care există o creștere semnificativă a riscului de credit de la inițiere („etapa 2”) sau există dovezi obiective ale unei deprecieri a creditului („etapa 3”), pierderea din depreciere este egală cu ECL rezultată din posibile evenimente de nerambursare pe întreaga durată de viață a activului financiar („ECL pe durata de viață”) (a se vedea nota 6.5).

Pentru activele la costul amortizat, valoarea contabilă a activului este redusă cu valoarea pierderii din depreciere care este recunoscută în contul de profit și pierdere. Pentru activele la valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii, ajustarea pentru pierdere este recunoscută în activele nete/capitaluri proprii și nu reduce valoarea contabilă a activului financiar în contul de profit și pierdere. Dacă, într-o perioadă ulterioară, suma corespunzătoare pierderii din depreciere scade, pierderea din depreciere recunoscută anterior se reia prin contul de profit și pierdere.

(a)Împrumuturi către entități suverane

UE își bazează evaluarea deprecierii împrumuturilor în contextul naturii finanțării UE și al statutului său instituțional unic.

Pentru deprecierea împrumuturilor acordate unor state terțe, UE calculează pierderile din credite preconizate utilizând date externe privind calitatea creditului, luând totuși în considerare statutul său de creditor preferențial, ceea ce reduce riscul de credit. Pentru calcularea valorii actualizate, rata de actualizare este rata inițială a dobânzii efective a împrumutului. Dacă un împrumut are o rată variabilă a dobânzii, rata de actualizare este rata actuală a dobânzii efective stabilită în contract.

În ceea ce privește împrumuturile acordate statelor membre, UE nu a înregistrat niciodată pierderi din depreciere și nici nu s-a confruntat cu neîndeplinirea obligațiilor de plată. Pentru aceste împrumuturi, pe lângă statutul de creditor preferat, UE ia în considerare relațiile cu statele sale membre. Aceste două elemente garantează, în principiu, recuperarea integrală a împrumuturilor acordate statelor membre, la scadență. Prin urmare, UE consideră că pierderile din credite preconizate din împrumuturile acordate statelor membre sunt neglijabile, iar o abordare statistică pentru calcularea pierderilor de credit preconizate este inadecvată pentru aceste împrumuturi. Prin urmare, nicio pierdere din credit preconizată nu este recunoscută în contul de profit și pierdere pentru împrumuturile acordate statelor membre.

(b)Creanțe

UE evaluează pierderea din depreciere la valoarea ECL pe durata de viață, utilizând soluții practice (de exemplu, matricea de provizioane).

(c)Numerar și echivalente de numerar

UE deține numerar și echivalente de numerar în conturi bancare curente și depozite la termen de până la trei luni. Numerarul este deținut la bănci cu ratinguri de credit foarte ridicate (a se vedea nota 6.5), având astfel probabilități de nerambursare foarte scăzute. Având în vedere durata scurtă și probabilitățile scăzute de nerambursare, pierderile din credite preconizate din numerar și echivalente de numerar sunt neglijabile. Prin urmare, nu este recunoscută nicio ajustare pentru depreciere pentru echivalentele de numerar.

Derecunoaștere

Instrumentele financiare sunt derecunoscute atunci când drepturile de a primi fluxuri de numerar din investiții au expirat sau atunci când UE a transferat practic altei părți toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate. Vânzările de active financiare clasificate valoarea justă prin active nete/capitaluri proprii și prin excedent sau deficit sunt recunoscute la data tranzacției.

14.Stocuri

Stocurile sunt înregistrate la valoarea corespunzătoare costului sau la valoarea realizabilă netă, oricare dintre aceste valori este mai mică. Costul se determină folosind metoda „primul intrat, primul ieșit” (first-in, first-out, FIFO). Costurile produselor finite și ale lucrărilor în curs includ costurile cu materiile prime, cu mâna de lucru directă, alte costuri direct atribuibile și cheltuielile generale de producție aferente (bazate pe capacitatea normală de funcționare). Valoarea realizabilă netă este prețul estimat de vânzare în cursul activității obișnuite minus costurile de finalizare și cheltuielile de vânzare. Atunci când stocurile sunt deținute pentru a fi distribuite cu titlu gratuit sau contra unei sume nominale, acestea sunt evaluate la valoarea de cost sau la costul curent de înlocuire, oricare dintre aceste valori este mai mică. Costul curent de înlocuire reprezintă costul pe care UE l-ar suporta pentru achiziționarea activului la data de raportare.

15.Prefinanțări

Prefinanțarea reprezintă plata unei sume destinate să ofere beneficiarului un avans în numerar, adică un fond de trezorerie. Poate fi împărțită în mai multe plăți în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, pe o perioadă definită în respectivul contract, în respectiva decizie, în respectivul acord sau în respectivul act de bază. Fondul de trezorerie sau avansul este folosit în scopul pentru care a fost acordat pe perioada definită în acord sau este restituit. Dacă beneficiarul nu are cheltuieli eligibile, acesta are obligația de a îi restitui UE prefinanțarea. Dat fiind faptul că UE păstrează controlul asupra prefinanțării și are dreptul la o rambursare pentru partea neeligibilă, suma este prezentată ca activ.

Prefinanțarea este recunoscută inițial în bilanț atunci când numerarul este transferat beneficiarului. Aceasta este evaluată la valoarea contraprestației acordate. În perioadele ulterioare, prefinanțarea se stabilește ca fiind diferența dintre suma recunoscută inițial în bilanț și cheltuielile eligibile (inclusiv sumele estimate, dacă este necesar) suportate în perioada respectivă.

Dobânda aferentă prefinanțării este recunoscută pe măsură ce se acumulează, în conformitate cu dispozițiile acordului relevant. La încheierea exercițiului financiar, pe baza celor mai fiabile informații, se realizează o estimare a veniturilor acumulate din dobânzi, care este inclusă în bilanț.

Alte avansuri acordate statelor membre care provin din rambursarea de către UE a sumelor plătite ca avans de către statele membre beneficiarilor acestora (inclusiv „Instrumentele financiare din cadrul gestiunii partajate”) sunt recunoscute ca active și prezentate la rubrica „Prefinanțare”. Alte avansuri acordate statelor membre se stabilesc apoi ca diferența dintre valoarea recunoscută inițial în bilanț și cea mai bună estimare a cheltuielilor eligibile suportate de către beneficiarii finali, calculată pe baza unor ipoteze rezonabile și justificabile.

Contribuțiile la fondurile fiduciare neconsolidate ale UE (astfel cum sunt instituite în temeiul articolului 234 din Regulamentul financiar) în Comisia Europeană sau la alte entități neconsolidate sunt, de asemenea, clasificate ca prefinanțare, dat fiind că scopul acestora este de a oferi un fond de trezorerie fondului fiduciar, astfel încât acesta să poată finanța acțiuni specifice definite în cadrul obiectivelor sale. Contribuțiile UE la fondurile fiduciare sunt evaluate la valoarea inițială a contribuției UE, minus cheltuielile eligibile, inclusiv sumele estimate, dacă este necesar, suportate de fondul fiduciar în cursul perioadei de raportare și alocate contribuției UE în conformitate cu acordul subiacent.

16.Creanțe din tranzacții de schimb și sume de recuperat din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb

Normele contabile ale UE prevăd prezentarea separată a tranzacțiilor de schimb și a altor tipuri de tranzacții decât cele de schimb. Pentru a face distincția între cele două categorii, pentru tranzacțiile de schimb se folosește termenul „creanțe”, în timp ce pentru „alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb”, adică atunci când UE primește o valoare de la altă entitate fără a-i da în schimb în mod direct o valoare aproximativ egală, se folosește termenul „sume recuperabile” (de exemplu, sume recuperabile de la statele membre legate de resursele proprii).

Creanțele din tranzacțiile de schimb sunt active financiare evaluate la costul amortizat, cu excepția anumitor valori din segmentul corespunzător sumelor de încasat aferent contractului de garanție financiară care sunt clasificate drept activ financiar la valoarea justă prin excedent sau deficit (a se vedea nota 1.5.5).

Sumele recuperabile din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb se contabilizează la valoarea justă de la data achiziției din care se scade reducerea valorii contabile ca urmare a deprecierii. Reducerea valorii contabile ca urmare a deprecierii sumelor recuperabile din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb se stabilește atunci când există dovezi obiective conform cărora UE nu va putea colecta toate sumele datorate la termenele prevăzute inițial pentru sumele recuperabile din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb. Cuantumul reducerii valorii contabile este diferența dintre valoarea contabilă a activului și valoarea recuperabilă. Cuantumul corespunzător reducerii valorii contabile este recunoscut în contul de profit și pierdere. Se înregistrează și o reducere generală a valorii contabile, pe baza experienței anterioare, pentru ordinele de recuperare restante care nu au făcut încă obiectul unei reduceri specifice a valorii contabile. A se vedea nota 1.5.14 cu privire la tratamentul veniturilor înregistrate în avans la încheierea exercițiului financiar. Cuantumurile menționate și prezentate ca sume recuperabile din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb nu sunt instrumente financiare deoarece nu derivă dintr­un contract care ar genera o datorie financiară sau un instrument de capital. Cu toate acestea, în notele la situațiile financiare, sumele recuperabile din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb sunt prezentate alături de creanțele din tranzacții de schimb, atunci când este cazul.

17.Numerar și echivalente de numerar

Numerarul și echivalentele de numerar sunt active financiare la costul amortizat și includ lichiditățile, depozitele la vedere și pe termen scurt la bănci și alte investiții foarte lichide pe termen scurt cu scadențe inițiale de cel mult trei luni.

18.Beneficiile angajaților

UE oferă angajaților o serie de beneficii (retribuții și asigurări sociale). În scopuri contabile, acestea trebuie să fie clasificate în beneficii pe termen scurt și în beneficii post-angajare.

Beneficiile pe termen scurt ale angajaților

Beneficiile pe termen scurt ale angajaților sunt prestațiile care trebuie plătite în termen de douăsprezece luni de la încheierea perioadei de raportare în care angajații au prestat serviciul, cum ar fi salariile, concediile anuale și concediile medicale plătite și alte indemnizații pe termen scurt. Beneficiile pe termen scurt ale angajaților sunt recunoscute la cheltuieli la momentul prestării serviciului. Se recunoaște o datorie la valoarea sumei care se preconizează că va fi plătită dacă UE are o obligație de plată actuală, juridică sau implicită, ca urmare a serviciului trecut pe care l-a prestat angajatul, iar cuantumul obligației poate fi estimat în mod fiabil.

Beneficiile post-angajare

UE le acordă angajaților un set de beneficii post-angajare, printre care se numără pensiile pentru limită de vârstă, pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș, prevăzute în cadrul Sistemului de pensii al funcționarilor europeni (Pension Scheme of the European Officials – PSEO), precum și asigurările de sănătate prevăzute în cadrul Sistemului comun de asigurări de sănătate (Joint Sickness Insurance Scheme – JSIS) (a se vedea nota 2.9). Aceste beneficii sunt acordate în cadrul unui plan unic – care este însă împărțit în două sisteme – și trebuie tratate în același mod, pentru a oferi o prezentare fidelă a situației și pentru a reflecta realitatea economică:

I.Sistemul de pensii al funcționarilor europeni (PSEO): În cadrul acestui sistem cu finanțare noțională 16 se acordă beneficii pentru vechime, invaliditate și calitatea de urmaș, alocații familiale, beneficii în cazul decesului anterior pensionării al angajaților care lucrează sau au lucrat în cadrul instituțiilor, al agențiilor și al altor organisme ale UE sau sunt supraviețuitori ai funcționarilor sau pensionarilor decedați. Membrii personalului contribuie din salariile lor cu o treime din costul estimat al acestor beneficii.

II.Sistemul comun de asigurări de sănătate (JSIS): În cadrul acestui sistem, membrii personalului Comisiei Europene, instituțiilor, agențiilor și altor organisme ale UE beneficiază de asigurări de sănătate oferite de UE, prin rambursarea cheltuielilor medicale. Prestațiile acordate „persoanelor inactive” din cadrul acestui sistem (adică pensionarilor, orfanilor etc.) sunt încadrate ca beneficii postangajare.

UE oferă beneficii post-angajare membrilor și foștilor membri ai personalului instituțiilor UE și prin intermediul unor sisteme de pensie separate. Acestea sunt prezentate la rubrica „Alte sisteme de prestații de pensie”. În cadrul acestor sisteme, UE acordă prestații de pensie membrilor Comisiei, ai Curții de Justiție ai Uniunii Europene, ai Curții de Conturi, ai Consiliului, ai Parlamentului European, ai Ombudsmanului European și ai Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Membrii personalului instituțiilor UE beneficiază de asigurări de sănătate oferite de UE prin intermediul JSIS.

Beneficiile postangajare menționate mai sus reprezintă obligații privind beneficiul determinat ale UE și sunt calculate la fiecare dată de raportare prin estimarea cuantumului beneficiilor viitoare pe care angajații le-au câștigat în perioada curentă și în perioadele anterioare, prin actualizarea cuantumului respectiv și prin deducerea valorii juste a oricăror active ale planului. Obligația privind beneficiul determinat se calculează anual, folosind metoda unităților de credit proiectate. Valoarea actualizată a obligației privind beneficiul determinat se stabilește prin actualizarea viitoarelor ieșiri de fluxuri de numerar estimate, folosind rate ale dobânzii obligațiunilor guvernamentale denominate în moneda în care vor fi plătite beneficiile și cu termene până la scadență asemănătoare cu termenele angajamentelor cu titlu de pensii aferente.

Beneficiile postangajare oferite personalului UE sunt incluse într-un plan unic care cuprinde atât un sistem de pensii (PSEO), cât și un sistem de asigurări de sănătate (JSIS), dreptul de a beneficia de asigurare în cadrul sistemului JSIS fiind condiționat de dobândirea dreptului de a beneficia de asigurare în cadrul sistemului PSEO. În conformitate cu termenii acestui plan unic, astfel cum se prevede în Statutul funcționarilor, anumite drepturi, cum ar fi dreptul la o pensie cu plata amânată la vârsta normală de pensionare și redusă în cadrul sistemului PSEO, sunt dobândite după 10 ani de serviciu. Cu toate acestea, drepturile dobândite în cadrul planului unic pentru anii ulteriori de serviciu sunt net superioare drepturilor inițiale, astfel cum rezultă din drepturile de pensie acumulate ulterior în fiecare an.

Prin urmare, pentru a prezenta substanța economică a tranzacției subiacente impusă de caracteristica calitativă a reprezentării exacte a raportării financiare, astfel cum se subliniază atât în EAR 1, cât și în Cadrul conceptual al IPSAS, costul serviciului suportat se calculează conform metodei liniare pentru perioada de serviciu activ estimată a personalului, și anume perioada cuprinsă între data la care serviciul prestat de angajat generează pentru prima dată beneficii în cadrul planului (indiferent dacă beneficiile sunt condiționate sau nu de servicii ulterioare) și până la data la care prestarea ulterioară de servicii de către angajat nu va conduce la valori semnificative ale beneficiilor ulterioare în cadrul planului, altele decât cele rezultate din creșteri ulterioare ale salariului. Această abordare se aplică în mod consecvent beneficiilor prevăzute în cadrul planului unic.

Reevaluările datoriilor nete privind beneficiul determinat cuprind câștigurile și pierderile actuariale și rentabilitatea activelor planului și sunt recunoscute imediat la activele nete.

UE recunoaște cheltuielile nete cu dobânzile (veniturile) și alte cheltuieli legate de planurile de beneficii determinate în contul de profit și pierdere în cadrul capitolului „Costuri cu personalul și cu pensiile”.

Atunci când beneficiile furnizate se modifică sau se reduc, variația rezultată a beneficiilor care se referă la un serviciu trecut sau la câștigul ori pierderea care rezultă din reducere este recunoscută imediat în contul de profit și pierdere. Câștigurile și pierderile la decontare sunt recunoscute la momentul decontării. Costul serviciului trecut este recunoscut imediat în contul de profit și pierdere, cu excepția cazului în care modificările sunt condiționate de rămânerea angajaților în funcție pentru o perioadă determinată.

19.Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute atunci când UE are o obligație actuală, juridică sau implicită, față de terți ca urmare a unor evenimente anterioare, fiind în mai mare măsură probabil decât improbabil că va fi necesară o ieșire de resurse pentru stingerea obligației, și atunci când cuantumul poate fi estimat în mod fiabil. Nu sunt recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. Cuantumul provizionului corespunde celei mai bune estimări a cheltuielilor preconizate a fi necesare pentru stingerea obligației actuale la data de raportare. În cazul în care provizionul implică un număr mare de elemente, obligația este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile în funcție de probabilitățile aferente acestora (metoda „valorii preconizate”).

Provizioanele pentru contracte oneroase sunt evaluate la valoarea actualizată a celui mai mic cost preconizat al rezilierii contractului și a costului net preconizat al continuării contractului.

20.Datorii financiare

Datoriile financiare sunt clasificate ca datorii financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit, ca datorii financiare contabilizate la cost amortizat sau ca datorii privind contractele de garanții financiare.

Împrumuturile constau în împrumuturi de la instituții de credit și datorii atestate prin certificate (obligațiuni UE, depozite UE și titluri UE). Împrumuturile sunt recunoscute inițial la valoarea justă, și anume încasările din emiterea acestora (valoarea justă a contraprestației primite) minus costurile de tranzacție suportate, iar apoi contabilizate la costul amortizat folosind metoda dobânzii efective; orice diferență între încasări, minus costurile de tranzacție, și valoarea de rambursare este recunoscută în contul de profit și pierdere pe durata împrumuturilor folosind metoda dobânzii efective. Costurile tranzacțiilor suportate de UE și apoi imputate beneficiarului împrumutului sunt nesemnificative și sunt recunoscute direct în contul de profit și pierdere.

Datoriile financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit includ instrumentele financiare derivate în cazul în care valoarea justă este negativă. Acestea fac obiectul aceluiași tratament contabil ca și activele financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit – a se vedea nota 1.5.5.

UE recunoaște o datorie aferentă unui contract de garanție financiară atunci când încheie un contract care impune UE să efectueze plăți specificate pentru a rambursa deținătorului garanției o pierdere pe care acesta o suportă deoarece un anumit debitor nu efectuează plata la scadență în conformitate cu termenii inițiali sau modificați ai unui instrument de datorie. În cazul în care contractul de garanție impune UE să efectueze plăți ca răspuns la modificările de preț ale instrumentelor financiare sau la modificările aduse altor instrumente financiare suport, contractul de garanție este un instrument derivat, și anume o datorie financiară la valoarea justă prin excedent sau deficit. Toate celelalte contracte de garanție sunt contabilizate ca provizioane financiare.

Datoriile privind contractele de garanție financiară sunt recunoscute inițial la valoarea justă. Aceasta este egală cu valoarea actualizată netă a primei de încasat, dacă aceasta este în condițiile pieței. În cazul în care nu se percepe o primă de garanție sau în cazul în care contravaloarea nu este valoarea justă, valoarea justă se determină pe baza prețurilor cotate pe o piață activă pentru contractele de garanție financiară direct echivalente cu cele încheiate în datoria privind garanția financiară, dacă este disponibilă, sau utilizând o tehnică de evaluare. În cazul în care o evaluare fiabilă a valorii juste nu poate fi determinată nici prin observarea directă a unei piețe active, nici printr-o altă tehnică de evaluare, datoria privind contractul de garanție financiară este evaluată inițial la valoarea pierderilor din credit preconizate pe durata de viață.

Evaluarea ulterioară depinde de evoluția expunerii la riscul de credit din garanția financiară. Dacă nu există o creștere semnificativă a riscului de credit („etapa 1”), datoriile privind garanția financiară sunt evaluate la valoarea cea mai mare dintre pierderile din credite preconizate pe 12 luni și valoarea recunoscută inițial din care se scade, după caz, amortizarea cumulată. Dacă există o creștere semnificativă a riscului de credit („etapa 2”), datoriile privind garanția financiară sunt evaluate la valoarea cea mai mare dintre pierderile din credite preconizate pe durata de viață și valoarea recunoscută inițial din care se scade, după caz, amortizarea cumulată (a se vedea nota 6.5).

Datoriile financiare sunt clasificate ca datorii pe termen lung, cu excepția celor scadente în mai puțin de 12 luni de la data bilanțului. Contractele de garanție financiară sunt clasificate drept datorii curente, cu excepția cazului în care UE are dreptul necondiționat de a amâna decontarea datoriei pentru cel puțin douăsprezece luni de la data raportării.

Fondurile fiduciare ale UE care sunt considerate parte a activităților operaționale ale Comisiei (de exemplu fondurile fiduciare Madad și Columbia) sunt contabilizate în conturile Comisiei și consolidate apoi în conturile anuale ale UE. Prin urmare, contribuțiile altor donatori la fondurile fiduciare ale UE îndeplinesc criteriile de venituri din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb în anumite condiții și sunt prezentate ca datorii financiare până în momentul în care sunt îndeplinite condițiile aferente contribuțiilor transferate, și anume costurile eligibile sunt suportate de fondul fiduciar. Fondul fiduciar trebuie să finanțeze proiecte specifice și să restituie fondurile rămase la momentul lichidării. La data bilanțului, soldul datoriei reprezentând contribuțiile primite este evaluat la valoarea contribuțiilor primite minus cheltuielile suportate de fondul fiduciar, inclusiv sumele estimate, dacă este necesar. În scopuri de raportare, cheltuielile nete sunt alocate contribuțiilor altor donatori proporțional cu contribuțiile nete plătite la 31 decembrie. Această alocare a contribuțiilor este prezentată doar cu titlu orientativ. Atunci când fondul fiduciar va fi lichidat, distribuția efectivă a resurselor restante va fi decisă de consiliul de administrație al fondului fiduciar.

21.Obligații de plată

O parte semnificativă a obligațiilor de plată ale UE o constituie cererile de decont neplătite prezentate de beneficiarii de granturi sau de alte finanțări acordate de UE (alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb). Acestea sunt înregistrate ca obligații de plată pentru suma cerută atunci când este primită cererea de decont. La verificarea și acceptarea costurilor eligibile, obligații de plată sunt evaluate la suma eligibilă.

Obligațiile de plată rezultate din achiziționarea de bunuri și servicii sunt recunoscute la primirea facturii la valoarea inițială, iar cheltuielile eligibile aferente sunt introduse în contabilitate atunci când bunurile sau serviciile sunt livrate și acceptate de către UE.

22.Venituri și cheltuieli înregistrate în avans, venituri și cheltuieli reportate

Tranzacțiile și evenimentele sunt recunoscute în situațiile financiare pentru perioada la care acestea se referă. La încheierea exercițiului financiar, dacă nu s-a emis încă o factură, dar serviciul a fost prestat sau produsele au fost livrate de UE ori dacă există un acord contractual (de exemplu, prin referire la un tratat), suma respectivă se va recunoaște în situațiile financiare ca venit înregistrat în avans. În plus, la încheierea exercițiului financiar, dacă s-a emis o factură, dar serviciul nu a fost încă prestat sau bunurile nu au fost încă livrate, venitul va fi reportat și recunoscut în perioada contabilă ulterioară.

Cheltuielile sunt, de asemenea, contabilizate în perioada la care se referă. La sfârșitul perioadei contabile, cheltuielile înregistrate în avans sunt recunoscute pe baza unei estimări a obligației de transfer aferente respectivei perioade. Calculul cheltuielilor înregistrate în avans se face în conformitate cu orientările operaționale și practice detaliate redactate de Comisie care sunt menite să asigure faptul că situațiile financiare redau în mod exact fenomenele economice și de altă natură pe care doresc să le reprezinte. Prin analogie, dacă s-a efectuat o plată în avans pentru servicii sau bunuri care nu au fost încă furnizate, cheltuiala va fi reportată și recunoscută în perioada contabilă ulterioară.

23.CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

24.Venituri

VENITURI DIN ALTE TIPURI DE TRANZACȚII DECÂT CELE DE SCHIMB

Marea majoritate a veniturilor UE provin din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb, după cum urmează:

Resurse bazate pe VNB, resurse proprii bazate pe TVA și resurse proprii aferente ambalajelor din plastic

Veniturile sunt recunoscute pentru perioada care face obiectul cererii de fonduri trimisă de Comisie statelor membre, solicitând contribuția acestora. Veniturile sunt evaluate la „suma solicitată”. Având în vedere faptul că resursele bazate pe TVA și pe VNB și cele aferente ambalajelor din plastic se întemeiază pe estimări ale datelor din respectivul exercițiu bugetar, acestea pot fi revizuite pe măsură ce au loc modificări, până când statele membre publică datele finale. Efectul unei modificări a estimării este inclus la stabilirea excedentului sau a deficitului net corespunzător perioadei în care a avut loc modificarea.

Resurse proprii tradiționale

Sumele recuperabile din alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb și veniturile aferente sunt recunoscute atunci când situațiile contabile „A” lunare relevante (inclusiv taxele colectate și sumele datorate care sunt garantate și necontestate) sunt primite de la statele membre. La data de raportare, veniturile colectate de statele membre pentru perioada respectivă, dar încă neplătite Comisiei, sunt estimate și recunoscute ca venituri înregistrate în avans. Situațiile contabile „B” trimestriale (inclusiv taxele care nu au fost nici colectate, nici garantate, precum și sumele garantate care au fost contestate de debitor) primite de la statele membre sunt recunoscute ca venituri minus costurile de colectare la care acestea au dreptul. În plus, se recunoaște o reducere a valorii pentru cuantumul aferent diferenței de recuperare estimate.

Amenzi

Veniturile din amenzi sunt înregistrate atunci când UE ia decizia de aplicare a unei amenzi și aceasta este notificată în mod oficial destinatarului. După luarea deciziei de a aplica o amendă, în termen de două luni de la data notificării, entitățile amendate:

a)fie acceptă decizia, caz în care trebuie să plătească amenda în termenul prevăzut și suma este colectată definitiv de UE, fie

b)nu acceptă decizia, caz în care o contestă în temeiul dreptului UE.

Chiar dacă se introduce o cale de atac, amenda trebuie plătită în termenul de trei luni prevăzut, deoarece calea de atac nu are efect suspensiv (articolul 278 din TFUE). Numerarul primit este folosit pentru a compensa suma recuperabilă. Cu toate acestea, cu aprobarea contabilului Comisiei, întreprinderea poate prezenta o garanție bancară pentru suma respectivă, în locul achitării acesteia. În acest caz, amenda rămâne înregistrată în contabilitate ca sumă recuperabilă. În cazul în care nu se primește nici numerar, și nici nu se furnizează o garanție și există îndoieli cu privire la solvabilitatea întreprinderii, se recunoaște o reducere a creanței.

Dacă întreprinderea introduce o cale de atac împotriva deciziei și a plătit deja amenda cu titlu provizoriu, suma este prezentată ca datorie contingentă sau, dacă pare probabil ca Tribunalul să nu se pronunțe în favoarea UE, se recunoaște un provizion pentru acoperirea acestui risc. Dacă, în schimb, se furnizează o garanție, atunci valoarea contabilă a sumei recuperabile restante se reduce.

Dobânda acumulată primită de Comisie în conturile bancare în care se depozitează plățile primite este recunoscută ca venit și orice datorie contingentă este majorată în consecință.

Începând cu 2010, toate amenzile încasate cu titlu provizoriu sunt gestionate de Comisie în cadrul unui fond special creat în acest scop (BUFI) și investite în instrumente financiare.

VENITURI DIN TRANZACȚII DE SCHIMB

Veniturile din vânzarea de bunuri și servicii sunt recunoscute atunci când riscurile și avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor sunt transferate cumpărătorului. Veniturile aferente unei tranzacții care implică furnizarea de servicii sunt recunoscute în funcție de stadiul de execuție a tranzacției la data de raportare.

Venituri din dobânzi și cheltuieli cu dobânzile

Veniturile din dobânzi și cheltuielile cu dobânzile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere folosind metoda dobânzii efective. Aceasta este o metodă de calcul al costului amortizat al unui activ financiar sau al unei datorii financiare și de alocare a veniturilor din dobânzi sau a cheltuielilor cu dobânzile pe perioada relevantă. Atunci când calculează rata dobânzii efective, UE estimează fluxurile de numerar luând în considerare toți termenii contractuali ai instrumentului financiar (de exemplu, opțiunile de plată în avans), dar nu include viitoarele pierderi din credite. Calculul include toate taxele și punctele ratelor dobânzii plătite sau primite de părțile la contract care fac parte integrantă din rata dobânzii efective, costurile de tranzacție și alte prime sau reduceri.

Odată ce un activ financiar sau un grup de active financiare similare este considerat pierdere din depreciere („etapa 3”), venitul din dobânzi este recunoscut folosind rata dobânzii pentru actualizarea fluxurilor de numerar viitoare în scopul evaluării pierderii din depreciere.

Venituri din dividende

Veniturile din dividende și distribuțiile similare sunt recunoscute atunci când se stabilește dreptul de a primi plata.

Venituri și cheltuieli din active financiare prin excedent sau deficit

Se referă la câștigurile (veniturile) la valoarea justă și pierderile (cheltuielile) la valoarea justă aferente acestor active financiare, inclusiv cele care rezultă din conversia valutară. Pentru activele financiare purtătoare de dobândă, sunt incluse și dobânzile. A se vedea și nota 3.9.

Venituri din contracte de garanție financiară

Veniturile din contracte de garanție financiară (prima de garanție) sunt recunoscute în perioada în care UE este pregătită să despăgubească deținătorul contractului de garanție financiară pentru pierderea din credite pe care ar putea să o suporte. Calendarul de amortizare aplicat ia în considerare timpul și volumul expunerii garantate. Veniturile din contractele de garanție financiară includ, de asemenea, amortizarea datoriei privind contractele de garanție financiară în cazurile în care garanția a fost furnizată fără contraprestație sau în schimbul unei contraprestații nominale.

25.Cheltuieli

Cheltuielile cu alte tipuri de tranzacții decât cele de schimb reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor UE. Acestea sunt aferente transferurilor către beneficiari și pot fi de trei tipuri: (i) drepturi la plată; (ii) transferuri efectuate în temeiul unui acord și al granturilor discreționare, precum și (iii) contribuții și donații.

Transferurile sunt recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au avut loc evenimentele care au generat transferul, în măsura în care reglementările (Regulamentul financiar, Statutul funcționarilor sau alt regulament) permit efectuarea respectivului tip de transfer sau în măsura în care s-a semnat un acord care autorizează transferul, beneficiarul a îndeplinit condițiile de eligibilitate și se poate face o estimare rezonabilă a sumei respective.

Atunci când se primește o cerere de plată sau de decont care întrunește criteriile de recunoaștere, aceasta este recunoscută la cheltuieli, cuantumul său fiind egal cu suma eligibilă. La încheierea exercițiului financiar, cheltuielile eligibile constatate datorate beneficiarilor, dar nereportate încă, sunt estimate și înscrise la cheltuieli înregistrate în avans.

Cheltuielile cu tranzacțiile de schimb rezultate din achiziționarea de bunuri și servicii sunt recunoscute atunci când bunurile sunt livrate și serviciile sunt furnizate și acestea sunt acceptate de către UE. Aceste cheltuieli sunt evaluate la costul de facturare inițial. În plus, la data bilanțului, cheltuielile aferente serviciului furnizat în perioada pentru care nu s-a primit încă sau nu s-a acceptat încă o factură sunt estimate și recunoscute în contul de profit și pierdere.

26.ACTIVE ȘI DATORII CONTINGENTE

27.Active contingente

Un activ contingent este un activ potențial care este rezultatul unor evenimente anterioare și a cărui existență va fi confirmată doar de faptul că se vor produce sau nu se vor produce unul sau mai multe evenimente viitoare incerte asupra cărora UE nu deține în întregime controlul. Un activ contingent este menționat în cazul în care este probabilă o intrare de beneficii economice sau de servicii potențiale.

28.Datorii contingente

O datorie contingentă este o obligație potențială care este rezultatul unor evenimente anterioare și a cărei existență va fi confirmată doar de faptul că se vor produce sau nu se vor produce unul sau mai multe evenimente viitoare incerte asupra cărora UE nu deține în întregime controlul sau o obligație actuală care este rezultatul unor evenimente anterioare, dar care nu este recunoscută deoarece nu este probabil ca pentru stingerea obligației să fie necesară o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice sau servicii potențiale ori în rarele circumstanțe în care nu se poate face o estimare suficient de fiabilă a valorii obligației. O datorie contingentă este constatată, cu excepția cazului în care posibilitatea unei ieșiri de resurse încorporând beneficii economice sau servicii potențiale este redusă.

29.SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR

Informațiile privind fluxurile de numerar sunt folosite ca bază pentru evaluarea capacității UE de a genera numerar și echivalente de numerar și a nevoilor sale de a utiliza aceste fluxuri de numerar.

Situația fluxurilor de numerar este întocmită prin metoda indirectă. Aceasta înseamnă că rezultatul economic al exercițiului financiar este ajustat în funcție de efectele tranzacțiilor fără caracter monetar, de orice amânare sau cumulare a încasărilor sau plăților de numerar din exploatare, trecute sau viitoare, și de elementele de venituri sau cheltuieli aferente investirii fluxurilor de numerar.

Fluxurile de numerar rezultate din tranzacții în valută sunt înregistrate în moneda de prezentare a situațiilor financiare ale UE (euro), aplicând sumei în valută cursul de schimb dintre euro și valuta respectivă la data fluxurilor de numerar.

Situația fluxurilor de numerar prezintă fluxurile de numerar ale exercițiului financiar clasificate în activități de exploatare, activități de investiții și de finanțare.

Activitățile de exploatare sunt acele activități ale UE care nu constituie activități de investiții sau de finanțare. Acestea reprezintă majoritatea activităților realizate.

Activitățile de investiții acoperă achiziționarea și cedarea imobilizărilor necorporale și corporale, precum și alte investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activitățile de investiții nu includ împrumuturile acordate beneficiarilor, întrucât fac parte din obiectivele generale și, prin urmare, din operațiunile curente ale UE. Obiectivul este de a evidenția investițiile reale făcute de UE.

Activitățile de finanțare sunt activități care au ca rezultat modificări ale dimensiunii și componenței împrumuturilor, altele decât cele acordate beneficiarilor pe bază „back-to-back” sau pentru achiziționarea de imobilizări corporale (care sunt incluse la activități de exploatare).

30.NOTE LA BILANȚUL CONTABIL

ACTIVE

31.IMOBILIZĂRI NECORPORALE

Sumele de mai sus se referă în principal la programele informatice.

32.IMOBILIZĂRI CORPORALE

Categoria activelor spațiale vizează activele fixe operaționale aferente celor două programe spațiale ale UE: sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), și anume Galileo și Sistemul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS) și Programul european de observare a Pământului, Copernicus. Activele sistemelor spațiale care nu sunt încă operaționale sunt incluse la rubrica „Active în construcție”. Activele aferente programelor spațiale ale UE sunt construite cu sprijinul Agenției Spațiale Europene (ESA).

În cadrul programului Galileo, în decembrie 2021 au fost lansați doi sateliți. Se preconizează că aceștia vor fi declarați operaționali în primul semestru al anului 2022. În același timp, a fost implementată cu succes o nouă generație 1.7 de infrastructuri la sol. Constelația include în prezent 26 de sateliți. Atunci când va fi finalizată, constelația Galileo va fi formată din 30 de sateliți operaționali (inclusiv șase sateliți de rezervă). Valoarea activelor fixe operaționale aferente programului Galileo, care acoperă atât sateliții, cât și instalațiile de la sol, după deducerea deprecierii cumulate, era de 3 413 milioane EUR la 31 decembrie 2021 (în 2020: 2 145 de milioane EUR). Celelalte active în construcție aveau o valoare totală de 1 344 de milioane EUR (în 2020: 1 872 de milioane EUR).

În ceea ce privește Copernicus, satelitul 6A a fost declarat operațional în iunie 2021. Valoarea totală a activelor fixe operaționale aferente programului Copernicus este de 937 de milioane EUR (în 2020: 877 de milioane EUR), după deducerea deprecierii cumulate. Alte 2 115 milioane EUR destinate sateliților Copernicus sunt recunoscute ca active în construcție (în 2020: 1 894 de milioane EUR).

Activele fixe aferente infrastructurii terestre a EGNOS, în valoare de 130 de milioane EUR (în 2020: 24 de milioane EUR) sunt, de asemenea, incluse la rubrica „Active spațiale”. În plus, valoarea activelor EGNOS în construcție se ridică la 189 de milioane EUR (în 2020: 273 de milioane EUR).

Imobilizări corporale