(1)

Acordul de la Paris adoptat în decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) („Acordul de la Paris”) (3) a intrat în vigoare în noiembrie 2016. Părțile la acord au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 oC peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5  oC peste nivelurile preindustriale.

(1)

Acordul de la Paris adoptat în decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) („Acordul de la Paris”) (3) a intrat în vigoare în noiembrie 2016. Părțile la acord au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 oC peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5  oC peste nivelurile preindustriale. Prin adoptarea Pactului climatic de la Glasgow, părțile la Acordul de la Paris au recunoscut că limitarea creșterii temperaturii medii globale la 1,5  oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială ar reduce semnificativ riscurile și impactul schimbărilor climatice și s-au angajat să-și consolideze obiectivele pentru 2030 până la sfârșitul anului 2022 pentru a micșora diferența dintre obiectivele ambițioase și realitate, în acord cu constatările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Acest lucru ar trebui realizat într-un mod echitabil și care respectă principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente, în funcție de diferitele circumstanțe naționale. Revizuirea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene(EU ETS), inclusiv a rezervei sale pentru stabilitatea pieței, reprezintă o șansă unică.

(1a)

Nevoia urgentă de a menține ținta de 1,5  oC a încălzirii globale stabilită de Acordul de la Paris a devenit și mai stringentă în urma constatărilor IPCC din raportul său din 7 august 2021 intitulat „Climate Change 2021: The Physical Science Basis” („Schimbări climatice 2021: bazele fizice”). IPCC a constatat că temperatura globală va atinge sau va depăși pragul de 1,5  oC mai devreme decât se prevăzuse, și anume în următorii 20 de ani. De asemenea, IPCC a constatat că, dacă nu au loc reduceri imediate și ambițioase ale emisiilor de gaze cu efect de seră, nu va mai fi posibilă limitarea încălzirii globale la circa 1,5  oC și nici chiar la 2 oC. În plus, în raportul său din 28 februarie 2022 intitulat „Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability” („Schimbări climatice 2021: impact, adaptare și vulnerabilitate”) IPCC a declarat, cu un grad foarte mare de certitudine, că schimbările climatice sunt o amenințare la adresa calității vieții oamenilor și la adresa sănătății la nivel planetar. Orice întârziere suplimentară privind luarea în comun la nivel mondial a unor măsuri de adaptare și atenuare pentru a anticipa acest fenomen va duce la pierderea unei ocazii de scurtă durată și care trece repede de a asigura tuturor un viitor viabil și sustenabil.

(1b)

Nevoia de măsuri urgente este amplificată și mai mult de creșterea frecvenței și intensității condițiilor meteorologice extreme, consecința directă a schimbărilor climatice. Potrivit Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre, numărul dezastrelor înregistrate în lume și amploarea pierderilor economice globale aproape că s-au dublat în ultimii 20 de ani, iar o mare parte a acestei creșteri reflectă numărul tot mai ridicat de dezastre provocate de schimbările climatice.

(1c)

Prin urmare, Uniunea ar trebui să abordeze această problemă urgent, intensificându-și eforturile și consolidându-și poziția de lider internațional în lupta împotriva schimbărilor climatice, reflectând în același timp principiul echității și principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Acordul de la Paris.

(1d)

In rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu  (1a) , Parlamentul European a îndemnat Comisia să ia măsuri imediate și ambițioase pentru a limita încălzirea globală la 1,5  oC și pentru a evita pierderea masivă a biodiversității, inclusiv prin soluționarea inconsecvențelor dintre politicile actuale ale Uniunii și situația de urgență climatică și de mediu și prin garantarea faptului că toate viitoarele propuneri legislative și bugetare relevante sunt pe deplin aliniate cu obiectivul de a limita încălzirea globală la sub 1,5  oC și nu contribuie la pierderea biodiversității.

(2)

Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află în centrul Comunicării privind „Pactul verde european”, adoptată de Comisie la 11 decembrie 2019 (4).

(2)

Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află , astfel, în centrul Comunicării privind „Pactul verde european”, adoptată de Comisie la 11 decembrie 2019 (4).

(3)

Pactul verde european combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în UE până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor . Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În același timp, această tranziție afectează în mod diferit femeile și bărbații și are un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu handicap și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară . Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii , precum și că nimeni nu este lăsat în urmă.

(3)

Pactul verde european oferă un punct de plecare pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a realiza emisii negative în perioada ulterioară, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul ( UE ) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului  (1a) . Acesta stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă , fără a lăsa pe nimeni în urmă într-o tranziție echitabilă care abordează deopotrivă problema sărăciei energetice . Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. Această tranziție afectează în mod diferit lucrătorii din diverse sectoare și fiecare gen și are un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile , cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu handicap , membrii unei minorități rasiale sau etnice și persoanele și gospodăriile cu venituri medii inferioare și cu venituri reduse. De asemenea, implică provocări mai mari pentru anumite regiuni, în special regiunile dezavantajate din punct de vedere structural și periferice, precum și insulele . Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii.

(3a)

EU ETS reprezintă un element fundamental al politicii Uniunii privind clima și constituie instrumentul său esențial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor. În conformitate cu angajamentele asumate în COP26 la Glasgow de a revizui anual contribuțiile stabilite la nivel național, Comisia ar trebui să își revizuiască CSN pentru a contabiliza toate sectoarele incluse în EU ETS în cursul prezentei revizuiri a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (1a) .

(4)

Necesitatea și valoarea Pactului verde european au devenit și mai evidente în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății, a condițiilor de viață și de muncă și a bunăstării cetățenilor Uniunii, care au demonstrat că societatea și economia noastră trebuie să își îmbunătățească reziliența la șocurile externe și să acționeze din timp pentru a preveni sau a atenua aceste efecte. Cetățenii Uniunii continuă să își exprime opiniile ferme cu privire la aplicabilitatea acestei direcții în special în cazul schimbărilor climatice (5).

(4)

Necesitatea și valoarea unui Pact verde european bine pus în aplicare au devenit și mai importante în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății, a condițiilor de viață și de muncă și a bunăstării cetățenilor Uniunii, care au demonstrat că societatea și economia noastră trebuie să își îmbunătățească reziliența la șocurile externe și să acționeze din timp pentru a preveni sau a atenua aceste efecte , într-un mod echitabil și care nu lasă pe nimeni în urmă, mai ales persoanele supuse riscului de sărăcie energetică . Cetățenii Uniunii continuă să își exprime opiniile ferme cu privire la aplicabilitatea acestei direcții în special în cazul schimbărilor climatice (5).

(4a)

Implementarea Pactului verde european ar trebui să asigure crearea de locuri de muncă de calitate și progresul social pentru toți. Pentru a fi acceptabilă din punct de vedere social, ambiția climatică propusă în prezenta directivă ar trebui corelată cu o ambiție socială echivalentă, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale. Agenda Pactului verde european ar trebui să fie o oportunitate de a menține și de a crea locuri de muncă de calitate, de a promova munca decentă, de a ridica standardele de muncă, de a consolida dialogul social și negocierile colective, de a combate discriminarea la locul de muncă și de a promova egalitatea de gen. Pentru a realiza obiectivele respective, mecanismele pentru o tranziție justă ar trebui să completeze toate acțiunile propuse în cadrul Pactului verde european și al pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”.

(4b)

Având în vedere că tranziția către o economie sustenabilă trebuie să fie combinată cu menținerea competitivității Europei și cu crearea de locuri de muncă, pentru succesul Pactului verde european este esențial ca piața unică să nu fie supraîncărcată cu costuri suplimentare pentru ca întreprinderile să se adapteze la un nou cadru normativ.

(6)

În Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului  (7), Uniunea a consacrat în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până în 2050. Acest regulament stabilește, de asemenea, un angajament obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990.

(6)

În Regulamentul (UE) 2021/1119, Uniunea a consacrat în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până cel târziu în 2050 și obiectivul de a realiza emisii negative în perioada ulterioară . Acest regulament stabilește, de asemenea, un angajament obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990.

(7)

Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea acestor reduceri ale emisiilor. Prin urmare, obiectivul ambițios al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii ( sistemul EU ETS), stabilit în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (8), de a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic ar trebui să fie consolidat în mod proporțional cu acest obiectiv pentru 2030 de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii.

(7)

Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea acestor reduceri ale emisiilor. Prin urmare, obiectivul ambițios al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), stabilit în temeiul Directivei 2003/87/CE, de a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic ar trebui să fie consolidat în mod proporțional cu acest obiectiv pentru 2030 de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii , cu obiectivul Uniunii în materie de neutralitate climatică care ar trebui atins până cel târziu în 2050, și cu obiectivul de a realiza emisii negative în perioada ulterioară, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 .

(8)

Sistemul EU ETS ar trebui să stimuleze producția obținută cu ajutorul instalațiilor care reduc parțial sau integral emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, descrierea anumitor categorii de activități din anexa I la Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a asigura tratamentul egal al instalațiilor din sectoarele în cauză. În plus, alocarea cu titlu gratuit pentru producția unui produs ar trebui să fie independentă de natura procesului de producție. În consecință, este necesar să se modifice definiția produselor și a proceselor și emisiilor vizate în legătură cu anumite valori de referință în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru tehnologiile noi și cele existente. De asemenea, este necesar să se decupleze actualizarea valorilor de referință pentru rafinării și hidrogen pentru a reflecta importanța tot mai mare a producției de hidrogen în afara sectorului rafinăriilor.

(8)

Sistemul EU ETS ar trebui să stimuleze producția obținută cu ajutorul instalațiilor care reduc parțial sau integral emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, descrierea anumitor categorii de activități din anexa I la Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a asigura tratamentul egal al instalațiilor din sectoarele în cauză. În plus, alocarea cu titlu gratuit pentru producția unui produs ar trebui să fie independentă de natura procesului de producție. În consecință, este necesar să se modifice definiția produselor și a proceselor și emisiilor vizate în legătură cu anumite valori de referință în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru tehnologiile noi și cele existente. De asemenea, este necesar să se decupleze actualizarea valorilor de referință pentru rafinării și hidrogen verde pentru a reflecta importanța tot mai mare a producției de hidrogen în afara sectorului rafinăriilor.

(8a)

Atunci când definește principiile de stabilire a criteriilor de referință ex ante în sectoarele și subsectoarele individuale, Comisia ar trebui să consulte părțile interesate relevante, inclusiv din sectoarele și subsectoarele în cauză, reprezentanții societății civile și Comitetul științific consultativ european privind schimbările climatice menționat la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2021/1119.

(13)

Gazele cu efect de seră care nu sunt eliberate direct în atmosferă ar trebui să fie considerate emisii care intră sub incidența sistemului EU ETS și ar trebui restituite certificate pentru emisiile respective, cu excepția cazului în care acestea sunt stocate într-un sit de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) sau sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiții normale de utilizare. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze condițiile în care se consideră că gazele cu efect de seră sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiții normale de utilizare, inclusiv în legătură cu obținerea unui certificat de eliminare a dioxidului de carbon, după caz, având în vedere evoluțiile în materie de reglementare în ceea ce privește certificarea eliminării dioxidului de carbon.

(13)

Gazele cu efect de seră care nu sunt eliberate direct în atmosferă ar trebui să fie considerate emisii care intră sub incidența sistemului EU ETS și ar trebui restituite certificate pentru emisiile respective, cu excepția cazului în care acestea sunt stocate într-un sit de stocare în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) sau sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiții normale de utilizare și eliminare . Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să precizeze condițiile în care se consideră că gazele cu efect de seră sunt legate chimic în mod permanent într-un produs, astfel încât să nu intre în atmosferă în condiții normale de utilizare și eliminare , inclusiv în legătură cu obținerea unui certificat de eliminare a dioxidului de carbon, după caz, având în vedere evoluțiile în materie de reglementare în ceea ce privește certificarea eliminării dioxidului de carbon.

(13a)

Sistemul EU ETS ar trebui să evite, pe cât posibil, scutirile nejustificate și măsurile cu efect de denaturare. Pe termen lung, toate sectoarele ar trebui să contribuie la realizarea neutralității climatice în cadrul Uniunii până în 2050, iar toate emisiile de CO2 ar trebui să fie acoperite de instrumentele de politică adecvate ale Uniunii. Includerea instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale în sistemul EU ETS ar contribui la economia circulară prin încurajarea reciclării, a reutilizării și a reparării produselor, contribuind totodată la decarbonizarea la nivelul întregii economii. Deoarece activitățile de reciclare și regenerare intră deja sub incidența sistemului EU ETS, includerea de instalații de incinerare a deșeurilor de la nivelul administrație locale ar consolida stimulentele pentru gestionarea sustenabilă a deșeurilor în conformitate cu ierarhia deșeurilor. Aceasta ar completa alte elemente ale legislației Uniunii în domeniul deșeurilor. În plus, integrarea incinerării deșeurilor în sistemul EU ETS ar crea condiții de concurență echitabile între regiunile care au inclus incinerarea deșeurilor municipale în domeniul de aplicare, reducând riscul de concurență fiscală între regiuni. Cu toate acestea, pentru a evita devierea deșeurilor de la instalațiile locale de incinerare a deșeurilor către depozitele de deșeuri din Uniune, care generează emisii de metan, și exporturile de deșeuri către țări terțe, cu un posibil impact periculos asupra mediului, includerea instalațiilor de incinerare a deșeurilor de la nivelul administrației locale în domeniul de aplicare al Directivei 2003/87/CE începând cu 1 ianuarie 2026 ar trebui să fie precedată de o evaluare a impactului care urmează să fie efectuată până la 31 decembrie 2024 și care, dacă este cazul, ar trebui să fie însoțită de o propunere legislativă pentru a preveni o astfel de deviere a deșeurilor și astfel de exporturi de deșeuri.

(13b)

Toate emisiile de gaze cu efect de seră captate și transferate în vederea utilizării prin procese de captare și utilizare a dioxidului de carbon („CUC”) care nu sunt legate chimic permanent într-un produs astfel încât să nu pătrundă în atmosferă în condiții normale de utilizare și eliminare ar trebui să fie luate în considerare. În absența acoperirii prin mecanisme de stabilire a prețului carbonului a tuturor etapelor procesului, în special a emisiilor generate de instalațiile de incinerare a deșeurilor, recurgerea la calcule în punctul de eliberare în atmosferă ar duce la contabilizarea insuficientă a emisiilor. Pentru a reglementa captarea carbonului într-un mod care să reducă emisiile nete, să se asigure că toate emisiile sunt luate în considerare și că se evită dubla contabilizare, generând în același timp stimulente economice, Comisia ar trebui să evalueze modul de contabilizare a emisiilor de gaze cu efect de seră care sunt considerate a fi fost captate și utilizate pentru a fi fixate chimic într-un produs pe baza unei evaluări a ciclului de viață al produsului, de exemplu dacă acestea sunt utilizate pentru fabricarea unui produs sau dacă o astfel de reducere proporțională contribuie la politici naționale inovatoare aprobate de autoritatea competentă din statul membru în cauză pentru a asigura și a stimula cooperarea între sectoare, și ar trebui, dacă este nevoie, să prezinte o propunere legislativă care să conțină o metodologie transparentă, comparabilă și fiabilă.

(13c)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui acordată prioritate reducerii emisiilor directe, măsură care va trebui completată cu creșterea absorbțiilor de CO2 pentru a asigura neutralitatea climatică. Pe termen mediu, absorbțiile de CO2 ar putea contribui deja la ridicarea nivelului de ambiție peste obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030, așa cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119. Comisia ar trebui așadar să examineze modul în care emisiile negative rezultate din gazele cu efect de seră care sunt eliminate din atmosferă și stocate permanent și în condiții de siguranță, de exemplu prin captarea directă din aer, pot fi luate în considerare și stimulate în cadrul comercializării certificatelor de emisii, inclusiv prin propunerea unui domeniu de aplicare clar și a unor criterii și garanții stricte pentru a se asigura că astfel de absorbții nu sunt simple compensații ale reducerilor de emisii necesare, ci sunt reale și permanente.

(13d)

Conform comunicării Comisiei din 14 octombrie 2020 privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan, 26 % din emisiile de metan ale continentului provin din deșeuri. La nivel mondial, se preconizează că depozitele de deșeuri și gropile de gunoi vor genera 8-10 % din totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră până în 2025. Uniunea ar trebui să urmărească reducerea semnificativă a depozitării deșeurilor în Uniune și ar trebui, în orice caz, să evite ca includerea viitoare a incinerării deșeurilor în sistemul EU ETS să creeze condiții de concurență inechitabile și să conducă la creșterea depozitării deșeurilor. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, posibilitatea și fezabilitatea includerii în sistemul EU ETS a tuturor proceselor de gestionare a deșeurilor, cum ar fi depozitele de deșeuri, fermentația, compostarea și tratarea mecanic-biologică.

(14)

Activitatea de transport maritim internațional, care constă în călătorii între porturi aflate sub jurisdicția a două state membre diferite sau între un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și un port aflat în afara jurisdicției oricărui stat membru, este singura modalitate de transport care nu a fost inclusă în angajamentele anterioare ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care își au punctul de plecare într-un stat membru și punctul de sosire într-un alt stat membru sau într-o țară terță au crescut cu aproximativ 36 % din 1990. Aceste emisii reprezintă aproape 90 % din totalul emisiilor generate de navigație la nivelul Uniunii, întrucât emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care își au punctul de plecare și de sosire în același stat membru au scăzut cu 26 % începând din 1990. Într-un scenariu de statu-quo, se estimează că emisiile generate de activitățile de transport maritim internațional vor crește cu aproximativ 14 % între 2015 și 2030 și cu 34 % între 2015 și 2050. În cazul în care impactul activităților de transport maritim asupra schimbărilor climatice crește conform previziunilor, această creștere ar submina în mod semnificativ reducerile realizate de alte sectoare pentru combaterea schimbărilor climatice.

(14)

Activitatea de transport maritim internațional, care constă în călătorii între porturi aflate sub jurisdicția a două state membre diferite sau între un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și un port aflat în afara jurisdicției oricărui stat membru, este singura modalitate de transport care nu a fost inclusă în angajamentele anterioare ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care își au punctul de plecare într-un stat membru și punctul de sosire într-un alt stat membru sau într-o țară terță au crescut cu aproximativ 36 % din 1990. Aceste emisii reprezintă aproape 90 % din totalul emisiilor generate de navigație la nivelul Uniunii, întrucât emisiile generate de combustibilul vândut în Uniune pentru călătoriile care își au punctul de plecare și de sosire în același stat membru au scăzut cu 26 % începând din 1990. Într-un scenariu de statu-quo, se estimează că emisiile generate de activitățile de transport maritim internațional vor crește cu aproximativ 14 % între 2015 și 2030 și cu 34 % între 2015 și 2050. În cazul în care impactul activităților de transport maritim asupra schimbărilor climatice crește conform previziunilor, această creștere ar submina în mod semnificativ reducerile realizate de alte sectoare pentru combaterea schimbărilor climatice și, ca urmare, obiectivul de reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, obiectivul Uniunii de realizare a neutralității climatice până cel târziu în 2050 și scopul de a obține ulterior emisii negative, prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și obiectivul Acordului de la Paris .

(14a)

Transportul maritim internațional este singurul mijloc de transport care nu a fost inclus în angajamentul Uniunii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, în ciuda faptului că Parlamentul European a solicitat în mod repetat ca toate sectoarele economiei să contribuie la efortul comun de finalizare a tranziției către neutralitatea emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai curând posibil și cel târziu până în 2050, în conformitate cu angajamentele Uniunii în temeiul Acordului de la Paris. CO2 rămâne cauza dominantă a impactului transportului maritim asupra climei când este calculat pe baza unei perioade de 100 de ani în ceea ce privește potențialul de încălzire globală, reprezentând 98 % sau, dacă este inclus carbonul negru, 91 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel internațional în CO2 echivalent. Cu toate acestea, conform unui raport intitulat „Al patrulea studiu al OMI privind gazele cu efect de seră” al Organizației Maritime Internaționale (OMI), publicat în 2020, emisiile de metan (CH4) au crescut cu 87 % în perioada 2012-2018. Prin urmare, și în conformitate cu amendamentele adoptate de Parlamentul European la 16 septembrie 2020 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/757, pentru a ține seama în mod corespunzător de sistemul global de colectare a datelor în ceea ce privește datele referitoare la consumul de păcură al navelor, atât emisiile de CO2, cât și de CH4, precum și de oxizi de azot (N2O) ar trebui incluse în extinderea sistemului EU ETS la activitățile de transport maritim. Ca urmare, o autoritate de administrare ar trebui să garanteze că companiile de transport maritim monitorizează și raportează date legate de emisii, inclusiv de emisiile de CO2, CH4 și N2O pentru a asigura coerența cu Regulamentul (UE) …/… [inițiativa FuelEU în domeniul maritim]. În plus, până la 31 decembrie 2024, Comisia ar trebui să evalueze și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la impactul climatic global al emisiilor de gaze cu efect de seră, altele decât CO2, N2O și CH4, și al particulelor cu potențial de încălzire globală și, după caz, să prezinte o propunere legislativă privind includerea acestor emisii și particule din activitățile de transport maritim în domeniul de aplicare al EU ETS.

(15)

În 2013, Comisia a adoptat o strategie pentru integrarea progresivă a emisiilor generate de transportul maritim în politica Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Ca prim pas în cadrul acestei abordări, Uniunea a instituit un sistem de monitorizare, de raportare și de verificare a emisiilor generate de transportul maritim în cadrul Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (14), urmând a se stabili obiectivele de reducere a emisiilor pentru sectorul maritim și a se aplica o măsură bazată pe piață. În conformitate cu angajamentul colegiuitorilor exprimat în Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (15), acțiunea Organizației Maritime Internaționale (OMI) sau a Uniunii ar trebui să înceapă din 2023, inclusiv lucrările pregătitoare pentru adoptarea și punerea în aplicare a unei măsuri care să garanteze că sectorul contribuie în mod corespunzător la eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris și că toate părțile interesate acordă atenția cuvenită.

(15)

În 2013, Comisia a adoptat o strategie pentru integrarea progresivă a emisiilor generate de transportul maritim în politica Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Ca prim pas în cadrul acestei abordări, Uniunea a instituit un sistem de monitorizare, de raportare și de verificare a emisiilor generate de transportul maritim în cadrul Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (14), urmând a se stabili obiectivele de reducere a emisiilor pentru sectorul maritim și a se aplica o măsură bazată pe piață. În conformitate cu angajamentul colegiuitorilor exprimat în Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (15), acțiunea Organizației Maritime Internaționale (OMI) sau a Uniunii ar trebui să înceapă din 2023, inclusiv lucrările pregătitoare pentru adoptarea și punerea în aplicare a unei măsuri care să garanteze că sectorul contribuie în mod corespunzător la eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris și că toate părțile interesate acordă atenția cuvenită. Pentru a crește eficacitatea de mediu a măsurilor Uniunii și pentru a evita concurența neloială și stimulentele pentru eludare, domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/757 ar trebui modificat astfel încât să includă navele cu un tonaj brut mai mare de 400 de tone cu începere de la 1 ianuarie 2024. Pentru a asigura existența unei sarcini administrative proporționale, pentru navele cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, operatorii ar trebui să aibă obligația de a raporta numai informațiile relevante pentru includerea, începând cu 1 ianuarie 2027, a acestor nave în domeniul de aplicare al EU ETS, în special tipul de combustibil, factorul de emisii de dioxid de carbon și densitatea energetică a acestora.

(16)

În conformitate cu Directiva (UE) 2018/410, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul OMI în direcția unui obiectiv ambițios de reducere a emisiilor și a unor măsuri de sprijin pentru asigurarea contribuției corespunzătoare a sectorului transportului maritim la eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris. Se depun eforturi de limitare a emisiilor maritime globale prin intermediul OMI, iar acestea ar trebui încurajate. Cu toate acestea, deși progresele recente înregistrate prin intermediul OMI sunt binevenite , aceste măsuri nu vor fi suficiente pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris .

(16)

În conformitate cu Directiva (UE) 2018/410, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul OMI în direcția unui obiectiv ambițios de reducere a emisiilor și a unor măsuri de sprijin pentru asigurarea contribuției corespunzătoare a sectorului transportului maritim la eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris. Se depun eforturi de limitare a emisiilor maritime globale prin intermediul OMI, iar acestea ar trebui încurajate. Cu toate acestea, evoluțiile recente în cadrul OMI nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris. Dat fiind faptul că transportul maritim are un caracter internațional, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să intensifice eforturile diplomatice pentru a înregistra progrese în elaborarea unei măsuri globale bazate pe piață la nivelul Organizației Maritime Internaționale (OMI).

(16a)

Escalele evazioniste în țări învecinate din afara UE ar putea periclita grav eficacitatea sistemului EU ETS în relație cu transportul maritim, deoarece acesta nu ar reduce emisiile totale generate de transportul maritim. Aceste escale evazioniste ar putea chiar să ducă la o creștere a emisiilor generale, în special când acestea înseamnă călătorii mai lungi spre și dinspre țări terțe cu standarde de mediu mai scăzute. De aceea Comisia ar trebui să monitorizeze și să raporteze o dată la doi ani, începând cu … [anul următor după intrarea în vigoare a prezentei directive de modificare] cu privire la punerea în aplicare a capitolului privind transportul maritim și la posibilele tendințe în ceea ce privește societățile care urmăresc să evite respectarea cerințelor prezentei directive și ar trebui să prezinte, acolo unde este cazul, o propunere legislativă care să remedieze problema escalelor evazioniste constatate.

(17)

În Pactul verde european, Comisia și-a declarat intenția de a lua măsuri suplimentare pentru a aborda emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transportului maritim prin intermediul unui pachet de măsuri care să permită Uniunii să își atingă obiectivele de reducere a emisiilor. În acest context, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a include sectorul transportului maritim în sistemul EU ETS, în vederea asigurării contribuției acestui sector la obiectivele mai ambițioase în materie de climă ale Uniunii, precum și la obiectivele Acordului de la Paris, care impune țărilor dezvoltate să aibă un rol de lider prin asumarea obiectivelor de reducere a emisiilor în întreaga economie, în timp ce țările în curs de dezvoltare sunt încurajate să treacă, în timp, la reducerea emisiilor în întreaga economie sau la obiective de limitare a emisiilor (16). Având în vedere că emisiile generate de aviația internațională din afara Europei ar trebui să fie plafonate începând din ianuarie 2021 prin măsuri globale bazate pe piață, neexistând însă nicio acțiune care să stabilească plafoane sau prețuri pentru emisiile generate de transportul maritim, este oportun ca sistemul EU ETS să acopere o parte din emisiile generate de călătoriile dintre un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și un port aflat sub jurisdicția unei țări terțe, țara terță având posibilitatea de a decide cu privire la măsurile adecvate în ceea ce privește cealaltă parte a emisiilor. Extinderea sistemului EU ETS la sectorul transportului maritim ar trebui, prin urmare, să includă jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru dintr-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru, jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și sosesc într-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru, emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și emisiile produse la dană într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru . Această abordare a fost apreciată ca fiind o modalitate practică de a rezolva problema responsabilităților și a capabilităților comune, dar diferențiate, care a reprezentat o provocare de lungă durată în contextul CCONUSC. Acoperirea unei părți din emisiile generate de călătoriile în ambele sensuri efectuate între UE și țările terțe asigură eficacitatea sistemului EU ETS, în special prin creșterea impactului asupra mediului al măsurii în comparație cu un domeniu de aplicare geografic limitat la călătoriile în interiorul UE, limitând în același timp riscul de escale în port în scopuri evazioniste și riscul de delocalizare a activităților de transbordare în afara Uniunii. Pentru a asigura o  includere fără probleme a  sectorului în sistemul EU ETS, restituirea certificatelor de către companiile de transport maritim ar trebui să crească treptat în ceea ce privește emisiile verificate raportate pentru perioada 2023-2025. Pentru a proteja integritatea de mediu a sistemului, în măsura în care , în cursul anilor respectivi, se restituie mai puține certificate în ceea ce privește emisiile verificate pentru transportul maritim, odată ce diferența dintre emisiile verificate și certificatele restituite a fost stabilită în fiecare an, ar trebui să se anuleze un număr corespunzător de certificate. Începând din 2026, companiile de transport maritim ar trebui să restituie numărul de certificate care corespund tuturor emisiilor lor verificate raportate în anul precedent.

(17)

Emisiile de gaze cu efect de seră generate de sectorul maritim reprezintă aproximativ 2,5  % din emisiile Uniunii. Lipsa unor acțiuni decisive în cadrul OMI a întârziat inovarea și introducerea măsurilor necesare pentru reducerea emisiilor în acest sector. În Pactul verde european, Comisia și-a declarat intenția de a lua măsuri suplimentare pentru a aborda emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul transportului maritim prin intermediul unui pachet de măsuri care să permită Uniunii să își atingă obiectivele de reducere a emisiilor. În acest context, Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată pentru a include sectorul transportului maritim în sistemul EU ETS, în vederea asigurării contribuției corecte a acestui sector la obiectivele mai ambițioase în materie de climă ale Uniunii, precum și la obiectivele Acordului de la Paris, care impune țărilor dezvoltate să aibă un rol de lider prin asumarea obiectivelor de reducere a emisiilor în întreaga economie, în timp ce țările în curs de dezvoltare sunt încurajate să treacă, în timp, la reducerea emisiilor în întreaga economie sau la obiective de limitare a emisiilor (16). Restituirea certificatelor de către companiile de transport ar trebui să fie aplicată deplin începând din 2024, iar companiile de transport maritim ar trebui să restituie numărul de certificate care corespund tuturor emisiilor lor verificate raportate în anul precedent. Având în vedere că emisiile generate de aviația internațională din afara Europei ar trebui să fie plafonate începând din ianuarie 2021 prin măsuri globale bazate pe piață, neexistând însă nicio acțiune care să stabilească plafoane sau prețuri pentru emisiile generate de transportul maritim, este oportun ca sistemul EU ETS să acopere aceste emisii, dispunând însă derogări cu condiții stricte, dacă țări terțe își asumă responsabilitatea pentru astfel de emisii sau dacă se aplică o măsură a OMI bazată pe piață care acopere o parte din emisiile generate de călătoriile dintre un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și un port aflat sub jurisdicția unei țări terțe, țara terță având posibilitatea de a decide cu privire la măsurile adecvate în ceea ce privește cealaltă parte a emisiilor. Începând din 2027, extinderea sistemului EU ETS la sectorul transportului maritim ar trebui, prin urmare, să includă emisiile generate de călătoriile înspre și dinspre țări terțe, prevăzând în același timp derogări în ceea ce privește jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru dintr-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru, jumătate din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și sosesc într-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru în condiții stricte, în special în cazul în care o  țară terță dispune de un mecanism de stabilire a  prețului carbonului sau a  stabilit, prin intermediul unui acord bilateral sau multilateral între Uniune și una sau mai multe țări terțe, un mecanism de stabilire a prețului carbonului legat de EU ETS, în conformitate cu articolul 25 din Directiva 2003/87/CE pentru a plafona și reduce emisiile la un nivel cel puțin echivalent cu EU ETS, ceea ce înseamnă un mecanism obligatoriu juridic de plafonare, reducere și stabilire a prețului emisiilor de gaze cu efect de seră care să aibă ca rezultat o  reducere absolută a  emisiilor cel puțin echivalentă cu cazul în care 100 % din emisiile respective ar fi supuse EU ETS sau în cazul în care o țară terță face parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate sau este un stat insular mic în curs de dezvoltare care are un PIB pe cap de locuitor sub media Uniunii și include astfel de emisii în contribuția sa stabilită la nivel național în virtutea Acordului de la Paris .

(17a)

Efectele negative ale schimbărilor climatice afectează respectarea drepturilor omului, inclusiv a dreptului la hrană, la apă, la salubritate, la sănătate, la locuințe decente și la viață. Acordul de la Paris a stabilit ca al treilea pilon al acțiunilor climatice daunele și pierderile care afectează în mod disproporționat persoanele care trăiesc în condiții de vulnerabilitate, popoarele indigene, femeile, copiii și persoanele cu dizabilități. Țările cu venituri mici, cu venituri medii inferioare și cele mai puțin dezvoltate sunt cele mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice. Deși contribuțiile lor la gazele cu efect de seră din atmosferă sunt foarte mici sau chiar neglijabile, ele tind să fie mai expuse la efectele schimbărilor climatice, în special având în vedere starea infrastructurii lor și condițiile de viață ale populației lor. Aceste țări se află în prezent într-o situație dramatică din cauza combinației dintre incapacitatea la nivel mondial de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce le sporește nevoile și costurile de adaptare, și crizele finanțelor publice cauzate de pandemia de COVID-19 și de „pandemia datoriilor” asociată acesteia.

(17b)

Comisia, Consiliul și Parlamentul European ar trebui să colaboreze cu țările terțe pentru a facilita acceptarea dispozițiilor Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește activitățile de transport maritim și pentru a întări cooperarea internațională în acest domeniu. În același timp, Comisia, Consiliul și Parlamentul European ar trebui să depună eforturi pentru a consolida măsurile globale prin intermediul OMI.

(17c)

Sunt necesare resurse financiare semnificative pentru a pune în aplicare Acordul de la Paris, iar Uniunea își menține angajamentul de a contribui la obiectivul țărilor dezvoltate de a mobiliza în comun, din diferite surse, 100 de miliarde USD pe an începând din 2020 pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare. Decizia luată în cadrul COP24 cu privire la stabilirea unui obiectiv mai ambițios începând cu 2025, dincolo de angajamentul actual, reprezintă un pas în direcția cea bună, dar angajamentele efective ale țărilor dezvoltate sunt încă departe de obiectivul colectiv, iar decalajul rezultat ar trebui eliminat. Uniunea și statele sale membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru a mobiliza finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice pentru țările în curs de dezvoltare și să creeze o foaie de parcurs internațională care să stabilească cota echitabilă a fiecărei țări dezvoltate în angajamentul financiar în valoare de 100 de miliarde USD, precum și mecanisme prin care să se garanteze că angajamentele se materializează. Economiile emergente ar trebui să contribuie, începând din 2025, la finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice, care va fi mai mare în viitor.

(17d)

Comisia ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare și să intensifice sprijinul pe care îl acordă acestor țări, inclusiv prin intermediul EU ETS, pentru a le consolida capacitatea de adaptare și reziliența în fața schimbărilor climatice. Angajamentul colectiv al Uniunii de a sprijini acțiunile climatice în țările în curs de dezvoltare ar spori influența acesteia în negocierile CCONUSC, în timp ce contribuția prin intermediul Fondului verde pentru climă ar încuraja, de asemenea, alte țări să contribuie la fondul respectiv cu o parte din veniturile provenite din propriile sisteme de stabilire a prețului carbonului. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să examineze nevoile de decarbonizare din țările în curs de dezvoltare prin evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectoarele care corespund sectoarelor acoperite de EU ETS și de mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon.

(17e)

Uniunea și statele sale membre reprezintă principalii furnizori de finanțare publică a combaterii schimbărilor climatice. Finanțarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice este esențială, deoarece multe țări în curs de dezvoltare au contribuții condiționate stabilite la nivel național, a căror realizare depinde de sprijinul financiar. Comisia ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește decarbonizarea industriilor lor, în special în sectoarele care corespund sectoarelor acoperite de EU ETS și CBAM, pentru a facilita îndeplinirea de către acestea a obiectivelor de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii, în conformitate cu Acordul de la Paris. Ar trebui abordate cu o prioritate deosebită necesitățile țărilor cel mai puțin dezvoltate prin utilizarea certificatelor EU ETS pentru a finanța acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, în special cele de adaptare la efectele acestor schimbări.

(17f)

Reînnoirea flotelor de nave din clasa de gheață și dezvoltarea tehnologiei inovatoare care reduce emisiile pe durata navigării în condiții de iarnă vor necesita timp și sprijin financiar. În prezent, din cauza proiectării lor, care permite navigarea în condiții de gheață, navele din clasa de gheață produc mai multe emisii atât în ape deschise, cât și când navighează în condiții de gheață, în comparație cu navele de dimensiuni similare proiectate să navigheze numai în ape deschise. În medie, când navighează în ape deschise, navele din clasa de gheață consumă cu aproximativ 2-5 % mai mult combustibil decât navele de dimensiuni similare proiectate să navigheze numai în ape deschise. Ca urmare, ar trebui introdusă, în temeiul prezentei directive, o metodă care să se aplice indiferent de pavilion pentru a ține seama de condițiile de gheață din regiunile nordice ale Uniunii, care să permită o reducere a certificatelor care urmează să fie restituite de către companiile de transport maritim pe baza clasei de gheață a navelor lor sau a navigației în condiții de gheață, sau pe baza ambelor, până la 31 decembrie 2029. Ca urmare, începând din 2030, companiile de transport maritim au obligația de a restitui certificatele pentru sută la sută (100 %) din emisiile verificate și raportate pentru fiecare an în cauză, indiferent dacă navele lor se încadrează în clasa de gheață sau navighează în condiții de gheață. De asemenea, ar trebui să existe un sprijin special pentru inovare în decarbonizarea navelor din clasa de gheață prin intermediul unui fond pentru oceane.

(18)

Dispozițiile din Directiva 2003/87/CE în ceea ce privește activitățile de transport maritim ar trebui să fie revizuite în mod constant având în vedere evoluțiile internaționale viitoare și eforturile întreprinse în vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris, inclusiv prin intermediul celei de-a doua evaluări la nivel global din 2028 și al evaluărilor ulterioare la nivel global la fiecare cinci ani, cu scopul de a determina contribuțiile succesive stabilite la nivel național. În special, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului în orice moment înainte de cea de-a doua evaluare la nivel global din 2028 – și, prin urmare, nu mai târziu de 30 septembrie 2028 – un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul negocierilor OMI privind o măsură globală bazată pe piață. În raportul său, Comisia ar trebui să analizeze instrumentele Organizației Maritime Internaționale și să evalueze, după caz, modul de punere în aplicare a acestor instrumente în dreptul Uniunii printr-o revizuire a Directivei 2003/87/CE. Dacă este necesar, raportul Comisiei ar trebui să includă și propuneri .

(18)

Dispozițiile din Directiva 2003/87/CE în ceea ce privește activitățile de transport maritim ar trebui să fie revizuite în mod constant având în vedere evoluțiile internaționale viitoare și eforturile întreprinse în vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris, inclusiv prin intermediul celei de-a doua evaluări la nivel global din 2028 și al evaluărilor ulterioare la nivel global la fiecare cinci ani, cu scopul de a determina contribuțiile succesive stabilite la nivel național. În special, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului în orice moment înainte de cea de-a doua evaluare la nivel global din 2028 – și, prin urmare, nu mai târziu de 30 septembrie 2028 – un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul negocierilor OMI privind o măsură globală bazată pe piață. În raportul său, Comisia ar trebui să analizeze instrumentele Organizației Maritime Internaționale și să evalueze, după caz, modul de punere în aplicare a acestor instrumente în dreptul Uniunii printr-o revizuire a Directivei 2003/87/CE. În cazul în care, la nivelul OMI, a fost adoptată o măsură globală bazată pe piață care să conducă la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră care sunt în conformitate cu Acordul de la Paris și cel puțin comparabile cu cele care rezultă din măsurile Uniunii, Comisia ar trebui să aibă în vedere o reducere proporțională a domeniului de aplicare al măsurilor Uniunii pentru a evita crearea unei duble sarcini, menținând în același timp în domeniul de aplicare al EU ETS cel puțin cincizeci la sută (50 %) din emisiile provenite de la navele care efectuează călătorii cu plecare dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și care sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru, precum și cincizeci la sută (50 %) din emisiile provenite de la navele care efectuează călătorii cu plecare dintr-un port aflat în afara jurisdicției unui stat membru și care ajung într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru, recunoscând în același timp suveranitatea Uniunii de a-și reglementa cota de emisii provenind din transportul maritim internațional în concordanță cu obligațiile în virtutea Acordului de la Paris . Cu toate acestea, în cazul în care nu s-au înregistrat progrese suficiente la nivelul OMI sau în cazul în care s-au adoptat măsuri globale la nivelul OMI care nu sunt în conformitate cu Acordul de la Paris și cel puțin comparabile cu cele rezultate în urma măsurilor Uniunii, Comisia ar trebui să mențină măsurile Uniunii pentru a include sută la sută (100 %) din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru și sosesc într-un port din afara jurisdicției unui stat membru și sută la sută (100 %) din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port din afara jurisdicției unui stat membru și sosesc într-un port aflat sub jurisdicția unui stat membru, printr-un amendament la Directiva 2003/87/CE.

(19)

Comisia ar trebui să revizuiască funcționarea Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește activitățile de transport maritim, ținând seama de experiența aplicării sale, inclusiv în ceea ce privește posibilele practici evazioniste, urmând să propună măsuri pentru a asigura eficacitatea acesteia.

(19)

Comisia ar trebui să revizuiască funcționarea Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește activitățile de transport maritim, ținând seama de experiența aplicării sale, inclusiv în ceea ce privește posibilele practici evazioniste, urmând să propună măsuri pentru a asigura eficacitatea acesteia aliniate la obiectivul Uniunii de realizare a neutralității climatice până cel târziu în 2050 și la scopul de a obține ulterior emisii negative, prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și la obiectivele Acordului de la Paris.

(20)

Persoana sau organizația responsabilă pentru respectarea EU ETS ar trebui să fie compania de transport maritim, definită ca proprietarul navei sau orice altă organizație sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care a preluat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia și care, asumându-și această responsabilitate, a consimțit să preia toate sarcinile și responsabilitățile impuse de Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării. Această definiție se bazează pe definiția termenului „societate” de la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/757 și este în conformitate cu sistemul global de colectare a datelor instituit în 2016 de OMI. În conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, compania de transport maritim ar putea, prin intermediul unui acord contractual, să tragă la răspundere entitatea care este direct responsabilă pentru deciziile care afectează emisiile de CO2 ale navei în legătură cu costurile de asigurare a conformității în temeiul prezentei directive. Această entitate ar fi, în mod normal, entitatea care este res ponsabilă pentru alegerea combustibilului, a rutei și a vitezei navei.

(20)

Persoana sau organizația responsabilă pentru respectarea EU ETS ar trebui să fie compania de transport maritim, definită ca proprietarul navei sau orice altă organizație sau persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, care a preluat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia și care, asumându-și această responsabilitate, a consimțit să preia toate sarcinile și responsabilitățile impuse de Codul internațional de management pentru siguranța exploatării navelor și pentru prevenirea poluării. Această definiție se bazează pe definiția termenului „societate” de la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (UE) 2015/757 și este în conformitate cu sistemul global de colectare a datelor instituit în 2016 de OMI. Cu toate acestea, compania de transport maritim nu este întotdeauna responsabilă pentru achiziționarea combustibilului sau luarea deciziilor operaționale care afectează emisiile de gaze cu efect de seră ale navei. Aceste responsabilități pot fi asumate de o altă entitate decât compania de transport maritim, în baza unui acord contractual. În acest caz, pentru a se asigura că principiul „poluatorul plătește” este pe deplin respectat și pentru a încuraja adoptarea unor măsuri de sporire a eficienței și a unor combustibili mai curați, ar trebui inclusă o clauză obligatorie în astfel de acorduri în scopul de a transfera costurile, astfel încât entitatea care este , în ultimă instanță, responsabilă pentru deciziile care afectează emisiile de gaze cu efect de seră ale navei s ă fie trasă la răspundere în legătură cu acoperirea costurilor de asigurare a conformității plătite de compania de transport maritim în temeiul prezentei directive. Entitatea respectivă ar fi, în mod normal, entitatea care este responsabilă pentru alegerea și achiziționarea combustibilului utilizat de navă sau pentru exploatarea navei în ceea ce privește, de exemplu, alegerea mărfurilor transportate de aceasta sau a rutei și a vitezei navei.

(20a)

O tranziție reușită către un transport maritim cu emisii zero necesită o abordare integrată și un mediu adecvat favorabil stimulării inovării, atât în ceea ce privește navele, cât și porturile. Acest mediu favorabil implică investiții publice și private în cercetare și inovare, măsuri tehnologice și operaționale pentru a îmbunătăți eficiența energetică a navelor și a porturilor și utilizarea unor combustibili alternativi sustenabili, cum ar fi hidrogenul și amoniacul, produși din surse de energie regenerabile, inclusiv din contracte pentru diferență în materie de carbon (CCD), precum și a unor tehnologii de propulsie cu emisii zero, inclusiv infrastructura de realimentare și reîncărcare necesară în porturi. Ar trebui înființat un Fond pentru oceane din veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii pentru activitățile de transport maritim în cadrul sistemului EU ETS, cu scopul de a mări eficiența energetică a navelor și de a sprijini investițiile menite să faciliteze decarbonizarea transportului maritim, inclusiv în ceea ce privește transportul maritim pe distanțe scurte și porturile, și investițiile destinate formării și recalificării forței de muncă. În plus, veniturile obținute în urma aplicării sancțiunilor impuse în temeiul Regulamentului (UE)… /… [inițiativa FuelEU în domeniul maritim] ar trebui alocate Fondului pentru oceane ca venituri alocate externe, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului  (1a) și cu articolul 3gab alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Comisia ar trebui să se asigure că se acordă atenția cuvenită sprijinirii proiectelor inovatoare care contribuie la implementarea și punerea în aplicare a Regulamentului (UE)…/… [FuelEU Maritime], precum și proiecte care au un efect pozitiv asupra biodiversității și contribuie la reducerea riscului de poluare fonică, atmosferică și maritimă.

(21)

Pentru a reduce sarcina administrativă a companiilor de transport maritim, un stat membru ar trebui să fie responsabil pentru fiecare companie de transport maritim. Comisia ar trebui să publice o listă inițială a companiilor de transport maritim care au desfășurat o activitate maritimă ce intră în domeniul de aplicare al sistemului EU ETS, care să precizeze autoritatea de administrare pentru fiecare companie de transport maritim. Lista ar trebui actualizată cel puțin o dată la doi ani pentru a reatribui companiile de transport maritim unei alte autorități de administrare, după caz. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-un stat membru, autoritatea de administrare ar trebui să fie statul membru respectiv. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-o țară terță, autoritatea de administrare ar trebui să fie statul membru în care compania respectivă de transport maritim a avut cel mai mare număr estimat de escale în port în cadrul călătoriilor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE în ultimii doi ani de monitorizare. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-o țară terță care nu au efectuat nicio călătorie care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE în ultimii doi ani de monitorizare, autoritatea de administrare ar trebui să fie statul membru din care compania respectivă de transport maritim s-a angajat în prima călătorie care intră sub incidența directivei respective. Comisia ar trebui să publice și să actualizeze o dată la doi ani o listă a companiilor de transport maritim care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, care să precizeze autoritatea de administrare pentru fiecare companie de transport maritim. Pentru a asigura tratamentul egal al companiilor de transport maritim, statele membre ar trebui să respecte norme armonizate de administrare a companiilor de transport maritim pentru care sunt responsabile, în conformitate cu normele detaliate care urmează să fie stabilite de Comisie.

(21)

Pentru a reduce sarcina administrativă a companiilor de transport maritim, un stat membru ar trebui să fie responsabil pentru fiecare companie de transport maritim. Comisia ar trebui să publice o listă inițială a companiilor de transport maritim care au desfășurat o activitate maritimă ce intră în domeniul de aplicare al sistemului EU ETS, care să precizeze autoritatea de administrare pentru fiecare companie de transport maritim. Lista ar trebui actualizată regulat și cel puțin anual pentru a reatribui companiile de transport maritim unei alte autorități de administrare, după caz. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-un stat membru, autoritatea de administrare ar trebui să fie statul membru respectiv. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-o țară terță, autoritatea de administrare ar trebui să fie statul membru în care compania respectivă de transport maritim a avut cel mai mare număr estimat de escale în port în cadrul călătoriilor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE în ultimii doi ani de monitorizare. În cazul companiilor de transport maritim înregistrate într-o țară terță care nu au efectuat nicio călătorie care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE în ultimii doi ani de monitorizare, autoritatea de administrare ar trebui să fie statul membru din care compania respectivă de transport maritim s-a angajat în prima călătorie care intră sub incidența directivei respective. Comisia ar trebui să publice și să actualizeze anual o listă a companiilor de transport maritim care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, care să precizeze autoritatea de administrare pentru fiecare companie de transport maritim. Pentru a asigura tratamentul egal al companiilor de transport maritim, statele membre ar trebui să respecte norme armonizate de administrare a companiilor de transport maritim pentru care sunt responsabile, în conformitate cu normele detaliate care urmează să fie stabilite de Comisie.

(24)

Pe baza experienței acumulate în urma unor sarcini similare legate de protecția mediului, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) sau o altă organizație relevantă ar trebui, după caz și în conformitate cu mandatul său, să asiste Comisia și autoritățile de administrare în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2003/87/CE. Datorită experienței sale în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 și a instrumentelor sale informatice, EMSA ar putea asista autoritățile de administrare, în special în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor generate de activitățile maritime care intră sub incidența prezentei directive, prin facilitarea schimbului de informații sau prin elaborarea de orientări și criterii.

(24)

Pe baza experienței acumulate în urma unor sarcini similare legate de protecția mediului, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) sau o altă organizație relevantă ar trebui, după caz și în conformitate cu mandatul său, să asiste Comisia și autoritățile de administrare în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2003/87/CE. Datorită experienței sale în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 și a instrumentelor sale informatice, EMSA ar trebui să asiste autoritățile de administrare, în special în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor generate de activitățile maritime care intră sub incidența prezentei directive, prin facilitarea schimbului de informații sau prin elaborarea de orientări și criterii.

(26)

Atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor pentru 2030 va necesita o reducere cu 61 % a emisiilor din sectoarele vizate de sistemul EU ETS comparativ cu 2005 . Cantitatea de certificate din cadrul EU ETS la nivelul Uniunii trebuie redusă pentru a crea semnalul necesar pe termen lung privind prețul carbonului și pentru a stimula acest grad de decarbonizare. În acest scop, factorul linear de reducere ar trebui majorat, ținând seama și de includerea emisiilor generate de transportul maritim. Acestea din urmă ar trebui să fie derivate din emisiile generate de activitățile de transport maritim raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757 pentru 2018 și 2019 în Uniune, ajustate, începând cu anul 2021, cu factorul linear de reducere.

(26)

Atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor pentru 2030, urmărind în același timp obiectivul Acordului de la Paris de a limita încălzirea globală la 1,5  oC, va necesita o reducere semnificativă a emisiilor din sectoarele vizate de sistemul EU ETS. Cantitatea de certificate din cadrul EU ETS la nivelul Uniunii trebuie redusă treptat pentru a crea semnalul necesar pe termen lung privind prețul carbonului și pentru a stimula acest grad de decarbonizare. În acest scop, factorul de reducere anuală ar trebui majorat, ținând seama și de includerea emisiilor generate de transportul maritim. Acestea din urmă ar trebui să fie derivate din emisiile generate de activitățile de transport maritim raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757 pentru 2018 și 2019 în Uniune, ajustate, începând cu anul 2021, cu factorul linear de reducere.

(27)

Ținând seama de faptul că prezenta directivă modifică Directiva 2003/87/CE în ceea ce privește o perioadă de punere în aplicare care a început deja la 1 ianuarie 2021, din motive de previzibilitate, eficacitate de mediu și simplitate, reducerea lineară mai abruptă avută în vedere de sistemul EU ETS ar trebui să urmeze un parcurs în linie dreaptă în perioada 2021-2030, astfel încât să se obțină reduceri ale emisiilor în cadrul EU ETS de 61 % până în 2030, ca etapă intermediară adecvată către îndeplinirea obiectivului de neutralitate climatică la nivelul întregii economii a Uniunii în 2050. Întrucât factorul linear de reducere majorat se poate aplica numai începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentei directive, ar trebui efectuată o reducere unică a cantității totale de certificate, astfel încât să se asigure concordanța cu acest nivel de reducere anuală aplicat începând cu 2021.

(27)

Ținând seama de faptul că prezenta directivă modifică Directiva 2003/87/CE în ceea ce privește o perioadă de punere în aplicare care a început deja la 1 ianuarie 2021, din motive de previzibilitate, eficacitate de mediu și simplitate, reducerea mai abruptă avută în vedere de sistemul EU ETS ar trebui să asigure o direcție clară către îndeplinirea obiectivului Acordului de la Paris și a obiectivului de neutralitate climatică la nivelul întregii economii a Uniunii cel târziu în 2050. Întrucât factorul de reducere majorat se poate aplica numai începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentei directive, ar trebui efectuată o reducere unică a cantității totale de certificate, astfel încât să se asigure concordanța cu acest nivel de reducere anuală aplicat începând cu 2021.

(28)

Atingerea obiectivului mai ambițios în materie de climă va necesita alocarea unor resurse publice substanțiale în UE, precum și a unor bugete naționale pentru tranziția climatică. Pentru a completa și a consolida cheltuielile substanțiale legate de climă din bugetul UE, toate veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii care nu sunt atribuite bugetului Uniunii ar trebui utilizate în scopuri legate de climă. Aceasta include utilizarea sprijinului financiar pentru a aborda aspectele de ordin social la nivelul gospodăriilor cu venituri mici și mijlocii prin reducerea impozitelor cu potențial perturbator. În plus, pentru a aborda efectele legate de distribuție și cele sociale ale tranziției în statele membre cu venituri mici , ar trebui să se utilizeze un cuantum suplimentar de 2,5  % din cantitatea de certificate la nivelul Uniunii din [anul intrării în vigoare a directivei] până în 2030, pentru a finanța tranziția energetică a statelor membre cu un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic de 65 % din media Uniunii în perioada 2016-2018, prin intermediul Fondului pentru modernizare prevăzut la articolul 10d din Directiva 2003/87/CE.

(28)

Atingerea obiectivului mai ambițios în materie de climă va necesita alocarea unor resurse publice și private substanțiale în UE, precum și a unor bugete naționale pentru tranziția climatică. Pentru a completa și a consolida cheltuielile substanțiale legate de climă din bugetul UE, toate veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii care nu sunt atribuite bugetului Uniunii sub formă de resurse proprii ar trebui utilizate în scopuri legate de climă , asigurând în același timp o tranziție justă și integritatea de mediu a măsurilor adoptate . Aceasta include utilizarea sprijinului financiar pentru a aborda aspectele de ordin social la nivelul gospodăriilor cu venituri mici și mijlocii prin reducerea impozitelor cu potențial perturbator. Pentru a asigura conformitatea și controlul public, statele membre ar trebui să adopte planuri ex ante cu privire la modul în care intenționează să utilizeze veniturile din EU ETS în conformitate cu obiectivele lor respective în materie de climă și energie și ar trebui să raporteze anual cu privire la utilizarea veniturilor din licitații în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului  (1a) . În plus, pentru a aborda efectele legate de distribuție și cele sociale ale tranziției în teritoriile cele mai afectate , ar trebui să se utilizeze un cuantum suplimentar de 2,5  % din cantitatea de certificate la nivelul Uniunii din [anul intrării în vigoare a directivei] până în 2030, pentru a finanța tranziția energetică a statelor membre cu un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai mic de 65 % din media Uniunii în perioada 2016-2018, prin intermediul Fondului pentru modernizare prevăzut la articolul 10d din Directiva 2003/87/CE.

(28a)

Începând din 2013, producătorii de energie electrică au fost obligați să achiziționeze toate certificatele de care au nevoie pentru a produce energie electrică. Cu toate acestea, unele state membre și-au păstrat opțiunea de a putea continua să ofere alocări tranzitorii cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic în perioadele 2013-2020 și 2021-2030. Pentru perioada 2021-2030, doar trei state membre ar continua să aibă această opțiune. Cu toate acestea, în Raportul său special 18/2020, intitulat „Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii: alocarea cu titlu gratuit a certificatelor ar fi trebuit să fie mai bine direcționată”, Curtea de Conturi Europeană a constatat că această alocare tranzitorie cu titlu gratuit nu a contribuit la reducerea intensității carbonului în sectorul energetic pentru țările eligibile pentru o astfel de alocare cu titlu gratuit a certificatelor în perioada 2013-2020. Având în vedere necesitatea unei decarbonizări rapide, în special în sectorul energetic, și eficacitatea limitată a respectivei alocări tranzitorii cu titlu gratuit, opțiunea alocării tranzitorii cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic nu mai pare a fi adecvată scopului. Prin urmare, opțiunea respectivă ar trebui să nu mai fie disponibilă, iar toate certificatele rezultate din exercitarea opțiunii respective care nu au fost alocate operatorilor din statele membre în cauză până la 31 decembrie 2023 ar trebui adăugate la cantitatea totală de certificate pe care o primește statul membru în cauză pentru scoatere la licitație sau ar trebui să fie utilizate pentru a sprijini investițiile în cadrul Fondului pentru modernizare.

(28b)

O parte bine definită a veniturilor obținute în urma licitațiilor în cadrul EU ETS reformat și extins ar trebui să fie utilizată ca resursă proprie pentru a finanța bugetul Uniunii ca venit general, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii  (1a) , obligatoriu din punct de vedere juridic, care conține o foaie de parcurs în vederea introducerii unui pachet de noi resurse proprii, inclusiv, printre altele, resurse proprii bazate pe EU ETS și pe Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon și primul pilon al acordului OCDE/G20. În temeiul Acordului interinstituțional, se preconizează ca aceste noi resurse proprii să fie introduse până la 1 ianuarie 2023. Noile resurse proprii ar putea corela bugetul Uniunii cu prioritățile de politică ale Uniunii, cum ar fi Pactul verde european și contribuția Uniunii la impozitarea echitabilă, adăugând deci valoare și contribuind la obiectivele de integrare a aspectelor legate de climă, rambursarea datoriilor Instrumentului Next Generation EU și reziliența bugetului Uniunii ca instrument pentru investiții și garanții, care respectă principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” și valorile fundamentale consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(28c)

În conformitate cu Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Parlamentului European și al Consiliului  (1a) , Uniunea are obligația juridică de a rambursa toate datoriile rezultate în urma împuternicirii excepționale și temporare de a împrumuta fonduri în cadrul instrumentului Next Generation EU până la 31 decembrie 2058, cel târziu. Prin urmare, pentru a respecta Acordul interinstituțional cu caracter juridic obligatoriu și foaia de parcurs pentru introducerea unui pachet de noi resurse proprii destinate rambursării datoriei Uniunii, o parte a veniturilor EU ETS ar trebui să revină la bugetul Uniunii pentru a contribui la acoperirea costurilor îndatorării astfel cum se prevede în [Decizia (UE, Euratom) a Consiliului …/… de modificare a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene] și pentru a preveni scăderi substanțiale care ar pune în pericol programele Uniunii în viitoarele cadre financiare multianuale.

(28d)

Sumele substanțiale ale veniturilor generate de EU ETS consolidată, pe care statele membre le păstrează, cu excepția părții atribuite bugetului Uniunii, ar trebui să fie utilizate în scopuri legate de tranziția climatică. Cu toate acestea, domeniul de aplicare mai larg și sfera de intervenții mai diversificată nu ar trebui să fie în detrimentul unității, eficacității, integrității și controlului democratic asupra bugetului Uniunii.

(29)

De asemenea, ar trebui să se ofere stimulente suplimentare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea unor tehnici eficiente din punctul de vedere al costurilor. În acest scop, alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii pentru instalațiile staționare începând cu 2026 ar trebui să fie condiționată de investiții în tehnici de creștere a eficienței energetice și de reducere a emisiilor. Asigurarea faptului că acest lucru se concentrează asupra marilor consumatori de energie ar duce la o reducere substanțială a sarcinii pentru unitățile cu consum redus de energie, care pot fi deținute de întreprinderi mici și mijlocii sau de microîntreprinderi. [A se confirma trimiterea cu Directiva privind eficiența energetică (EED) revizuită]. Actele delegate relevante ar trebui adaptate în consecință.

(29)

De asemenea, ar trebui să se ofere stimulente suplimentare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea unor tehnici eficiente din punctul de vedere al costurilor. În acest scop, ar trebui introdus un sistem bonus-malus pentru determinarea cotei de alocare cu titlu gratuit. Pentru instalațiile ale căror emisii de gaze cu efect de seră sunt peste valorile de referință relevante, cantitatea alocărilor cu titlu gratuit de certificate de emisii începând cu 2026 ar trebui să varieze în funcție de punerea în aplicare a  unui plan de decarbonizare elaborat în mod corespunzător. În schimb , instalațiile ale căror emisii de gaze cu efect de seră sunt sub valorile de referință relevante ar trebui să primească un stimulent sub forma unei alocări suplimentare cu titlu gratuit.

(30)

Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM), instituit în temeiul Regulamentului (UE) […/.] al Parlamentului European și al Consiliului (51), reprezintă o alternativă la alocarea cu titlu gratuit în vederea abordării riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În măsura în care sectoarele și subsectoarele fac obiectul măsurii respective, acestea nu ar trebui să beneficieze de alocări cu titlu gratuit. Cu toate acestea, este necesară o eliminare treptată a certificatelor cu titlu gratuit pentru a permite producătorilor, importatorilor și comercianților să se adapteze la noul regim. Reducerea alocării cu titlu gratuit ar trebui pusă în aplicare prin utilizarea unui factor în legătură cu alocarea cu titlu gratuit în sectoarele CBAM, în timp ce CBAM este introdus treptat. Acest procent (factorul CBAM) ar trebui să fie egal cu 100 % în cursul perioadei de tranziție cuprinsă între intrarea în vigoare a [Regulamentului CBAM] și 2025, 90 % în 2026 și ar trebui să fie redus cu 10  puncte procentuale în fiecare an pentru a ajunge la 0 % , alocarea cu titlu gratuit fiind eliminată astfel până în al zecelea an . Actele delegate relevante privind alocarea cu titlu gratuit ar trebui adaptate în consecință pentru sectoarele și subsectoarele vizate de CBAM. Alocarea cu titlu gratuit care nu mai este furnizată sectoarelor CBAM pe baza acestui calcul (cererea CBAM) trebuie scoasă la licitație, veniturile obținute urmând să revină Fondului pentru inovare , astfel încât să sprijine inovarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, al captării și utilizării dioxidului de carbon („CUC”), al captării și stocării geologice a dioxidului de carbon („CSC”), al energiei din surse regenerabile și al stocării energiei, într-un mod care să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită proiectelor din sectoarele CBAM. Pentru a respecta proporția din alocarea cu titlu gratuit disponibilă pentru sectoarele care nu sunt vizate de CBAM, suma finală care urmează să fie dedusă din alocarea cu titlu gratuit și care urmează să fie licitată ar trebui calculată pe baza proporției pe care o reprezintă cererea CBAM în raport cu nevoile de alocare cu titlu gratuit ale tuturor sectoarelor care beneficiază de alocări cu titlu gratuit.

(30)

Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM), instituit în temeiul Regulamentului (UE) […/.] al Parlamentului European și al Consiliului (51), intenționează să ofere treptat o alternativă la alocarea cu titlu gratuit în vederea abordării riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon , fără a submina competitivitatea Uniunii . În măsura în care sectoarele și subsectoarele fac obiectul măsurii respective, acestea nu ar trebui să beneficieze de alocări cu titlu gratuit. Cu toate acestea, este necesară o eliminare treptată a certificatelor cu titlu gratuit pentru a permite producătorilor, importatorilor și comercianților să se adapteze la noul regim. Reducerea alocării cu titlu gratuit ar trebui pusă în aplicare prin utilizarea unui factor în legătură cu alocarea cu titlu gratuit în sectoarele CBAM, în timp ce CBAM este introdus treptat. Acest procent (factorul CBAM) ar trebui să fie egal cu 100 % în cursul perioadei de tranziție cuprinsă între intrarea în vigoare a [Regulamentului CBAM] și sfârșitul anului 2026 și, sub rezerva aplicării articolului 36 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) …/… [Regulamentul CBAM], ar trebui să fie redus cu 7 puncte procentuale în 2027, 9 puncte procentuale în 2028, 15 puncte procentuale în 2029, 19 puncte procentuale în 2030, 25 puncte procentuale în 2031 și 25 puncte procentuale în 2032, eliminând astfel alocarea cu titlu gratuit până în 2032. Pentru a proteja competitivitatea exporturilor Uniunii, producția în Uniune a produselor enumerate în anexa I la Regulamentul [CBAM] ar trebui să continue să primească alocări cu titlu gratuit, cu condiția ca aceste produse să fie produse pentru exportul către țări terțe fără mecanisme de stabilire a prețului carbonului similare cu EU ETS. Până la [un an înainte de sfârșitul perioadei de tranziție prevăzute în Regulamentul [CBAM]], Comisia ar trebui să prezinte un raport cu o evaluare a efectelor EU ETS și CBAM asupra producției în Uniune a produselor enumerate în anexa I la Regulamentul [CBAM] care sunt produse pentru export către țări terțe și asupra evoluției emisiilor globale, precum și o evaluare a compatibilității cu OMC a derogării pentru exporturi, evaluând în special potențialele mecanisme de ajustare a exporturilor pentru instalațiile care aparțin celor mai eficiente 10 % din punctul de vedere al compatibilității cu OMC sau orice alte propuneri pe care Comisia le consideră adecvate și ar trebui, după caz, să prezinte o propunere pentru orice legislație și măsuri adecvate și conforme cu OMC care să egalizeze costurile diferitelor țări terțe de stabilire a prețului de CO2. Actele delegate relevante privind alocarea cu titlu gratuit ar trebui adaptate în consecință pentru sectoarele și subsectoarele vizate de CBAM. Alocarea cu titlu gratuit care nu mai este furnizată sectoarelor CBAM pe baza acestui calcul (cererea CBAM) trebuie scoasă la licitație, veniturile obținute urmând să revină Fondului de investiții în domeniul climei , astfel încât să sprijine inovarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon, al captării și utilizării dioxidului de carbon („CUC”), al captării și stocării geologice a dioxidului de carbon („CSC”), al energiei din surse regenerabile și al stocării energiei, într-un mod care să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită proiectelor din sectoarele CBAM. Pentru a respecta proporția din alocarea cu titlu gratuit disponibilă pentru sectoarele care nu sunt vizate de CBAM, suma finală care urmează să fie dedusă din alocarea cu titlu gratuit și care urmează să fie licitată ar trebui calculată pe baza proporției pe care o reprezintă cererea CBAM în raport cu nevoile de alocare cu titlu gratuit ale tuturor sectoarelor care beneficiază de alocări cu titlu gratuit.

(30a)

Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon (CBAM) este un mecanism care abordează riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon prin aplicarea unui preț uniform pentru emisiile încorporate în produsele introduse pe teritoriul vamal al UE. Este important să se monitorizeze, să se prevină și să se abordeze riscul ca mărfurile produse în Uniune destinate exportului în țările terțe să fie înlocuită pe piața globală cu mărfuri pentru a căror producție se emite mai mult dioxid de carbon. Așadar, Comisia ar trebui să monitorizeze permanent și să evalueze eficacitatea CBAM ținând seama de riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pe piețele de export, inclusiv de evoluția exporturilor Uniunii în sectoarele CBAM și de evoluția fluxurilor comerciale și de emisiile încorporate ale produselor respective de pe piața globală. Dacă se detectează un risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia ar trebui, unde este cazul, să prezinte o propunere legislativă compatibilă cu normele OMC pentru a aborda riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pe piețele de export. În plus, Uniunea ar trebui să urmărească activ crearea unui „club al carbonului” internațional și să se angajeze în mod continuu în cooperarea internațională în ceea ce privește introducerea mecanismelor de stabilire a prețului carbonului. Succesul pieței europene a carbonului este critic din perspectivă globală și va încuraja mai multe țări să introducă o stabilire a prețului carbonului determinată de piață. De asemenea, Comisia ar trebui să analizeze în ce mod ar putea fi stabilite legături cu alte piețe ale carbonului, asigurând totodată atingerea obiectivului climatic al Uniunii la nivelul întregii economii.

(31)

Pentru a reflecta mai bine progresul tehnologic și a ajusta valorile de referință corespunzătoare la perioada relevantă de alocare, asigurând în același timp stimulente pentru reducerea emisiilor și recompensarea corespunzătoare a inovării, ajustarea maximă a valorilor de referință ar trebui să fie majorată de la 1,6  % la 2,5  % pe an. Astfel, pentru perioada 2026-2030, ajustarea valorilor de referință ar trebui să se încadreze într-un interval cuprins între 4  % și 50 % față de valoarea aplicabilă în perioada 2013-2020.

(31)

Pentru a reflecta mai bine progresul tehnologic și a ajusta valorile de referință corespunzătoare la perioada relevantă de alocare, asigurând în același timp stimulente pentru reducerea emisiilor și recompensarea corespunzătoare a inovării, ajustarea maximă a valorilor de referință ar trebui să fie majorată de la 1,6  % la 2,5  % pe an. Astfel, pentru perioada 2026-2030, ajustarea valorilor de referință ar trebui să se încadreze într-un interval cuprins între 8  % și 50 % față de valoarea aplicabilă în perioada 2013-2020. Valorile de referință ajustate ar trebui publicate de îndată ce informațiile necesare devin disponibile și nu mai târziu de [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare] pentru ca aceste valori de referință să se aplice începând cu 2026.

(31a)

Costurile indirecte semnificative generate de costurile emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice cauzează un risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în anumite sectoare. Pentru a atenua acest risc, statele membre ar trebui să adopte măsuri financiare pentru compensarea costurilor indirecte. Măsurile ar trebui să fie în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat și să nu cauzeze denaturări nejustificate ale concurenței pe piața internă.

(32)

O abordare cuprinzătoare a inovării este esențială pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european. La nivelul UE, eforturile necesare în materie de cercetare și inovare sunt sprijinite, printre altele, prin programul Orizont Europa, care include fonduri semnificative și noi instrumente pentru sectoarele care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii. Statele membre ar trebui să se asigure că dispozițiile naționale de transpunere nu împiedică inovațiile și sunt neutre din punct de vedere tehnologic.

(32)

O abordare cuprinzătoare a inovării este esențială pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european. La nivelul UE, eforturile necesare în materie de cercetare și inovare sunt sprijinite, printre altele, prin programul Orizont Europa, care include fonduri semnificative și noi instrumente pentru sectoarele care intră sub incidența sistemului de comercializare a certificatelor de emisii. Prin urmare, Fondul de investiții în domeniul climei ar trebui să urmărească realizarea de sinergii cu Orizont Europa și, după caz, cu alte programe de finanțare ale Uniunii. Statele membre ar trebui să se asigure că dispozițiile naționale de transpunere nu împiedică inovațiile , facilitează aplicarea rezultatelor științifice inovatoare și sunt neutre din punct de vedere tehnologic , iar Comisia ar trebui să asigure disponibilitatea și eficiența asistenței tehnice și consultative necesare .

(32a)

Pentru a realiza neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119, Uniunea trebuie să elimine un decalaj semnificativ în materie de investiții, astfel cum se prevede în comunicarea Comisiei din 6 iulie 2021 intitulată „Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă”. Pentru realizarea obiectivului nostru de decarbonizare, sunt necesare inovații revoluționare, extinderea tehnologiilor pertinente existente deja și eliminări naturale certificate ale dioxidului de carbon. Pentru a sprijini decarbonizarea aprofundată și la nivelul întregii economii în Uniune, fiecare din acești trei piloni ar trebui abordați prin Fondul pentru inovare, care ar trebui redenumit Fondul de investiții în domeniul climei.

(33)

Domeniul de aplicare al Fondului pentru inovare prevăzut la articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extins pentru a sprijini inovarea în domeniul tehnologiilor și al proceselor cu emisii reduse de dioxid de carbon care vizează consumul de combustibili în sectorul construcțiilor și al transportului rutier. În plus, Fondul pentru inovare ar trebui să servească la sprijinirea investițiilor în decarbonizarea sectorului transportului maritim , inclusiv a investițiilor în combustibili alternativi durabili , cum ar fi hidrogenul și amoniacul produse din surse regenerabile, precum și a tehnologiilor de propulsie cu emisii zero, cum ar fi tehnologiile eoliene. Având în vedere că veniturile generate de sancțiunile prevăzute în Regulamentul xxxx/xxxx [FuelEU în domeniul maritim]  (19) sunt alocate Fondului pentru inovare ca venituri alocate externe în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar , Comisia ar trebui să se asigure că se acordă atenția cuvenită sprijinirii proiectelor inovatoare care vizează accelerarea dezvoltării și utilizării combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sectorul maritim, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul xxxx/xxxx [FuelEU în domeniul maritim] . Pentru a asigura disponibilitatea unei finanțări suficiente pentru inovare în cadrul acestui domeniu de aplicare extins, Fondul pentru inovare ar trebui suplimentat cu 50 de milioane de certificate, care provin parțial din certificatele care, în caz contrar, ar putea fi scoase la licitație, și parțial din certificatele care, în caz contrar, ar putea fi alocate cu titlu gratuit, în conformitate cu proporția actuală a finanțării asigurate din fiecare sursă Fondului pentru inovare .

(33)

Domeniul de aplicare al Fondului de investiții în domeniul climei prevăzut la articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extins pentru a sprijini introducerea de tehnologii nerevoluționare în procesele industriale care au un potențial mare de reducere a gazelor cu efect de seră , dar nu sunt adaptate pieței , precum și inovarea în domeniul tehnologiilor și al proceselor cu emisii reduse de dioxid de carbon care vizează consumul de combustibili în sectorul construcțiilor și al transportului rutier, inclusiv forme colective de transport. De asemenea , ar trebui să fie posibil să se utilizeze Fondul de investiții în domeniul climei pentru a sprijini tehnologii inovatoare revoluționare în sectorul deșeurilor . Pentru a asigura disponibilitatea unei finanțări suficiente pentru inovare în cadrul acestui domeniu de aplicare extins, Fondul de investiții în domeniul climei ar trebui suplimentat cu 50 de milioane de certificate, care provin parțial din certificatele care, în caz contrar, ar putea fi scoase la licitație, și parțial din certificatele care, în caz contrar, ar putea fi alocate cu titlu gratuit, în conformitate cu proporția actuală a finanțării asigurate din fiecare sursă Fondului de investiții în domeniul climei. Pentru a sprijini inovarea în tehnologiile revoluționare cât mai curând posibil, Comisia ar trebui să se asigure că o parte din finanțarea pusă la dispoziție prin Fondul de investiții în domeniul climei este „concentrată” în primii ani de punere în aplicare a prezentei directive .

(33a)

Accelerarea introducerii surselor regenerabile de energie interne durabile joacă un rol major în planul Uniunii de a deveni independentă de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030. În plus, disponibilitatea unor cantități mari de energie durabilă din surse regenerabile este necesară pentru a asigura reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în procesele industriale și în economie în ansamblu. Este necesară o creștere substanțială a obiectivului Uniunii privind energia din surse regenerabile pentru 2030 și a contribuțiilor naționale relative. Prin urmare, cel puțin 12 % din certificatele puse la dispoziția Fondului de investiții în domeniul climei ar trebui să fie utilizate pentru dezvoltarea și utilizarea în continuare a surselor regenerabile de energie durabile în Uniune, în conformitate cu principiul „eficiența energetică pe primul loc”. Ar trebui să se acorde prioritate dezvoltării autoproducției, a stocării și a partajării la nivel local, în special prin intermediul comunităților de energie din surse regenerabile.

(33b)

Sprijinind proiectele prin finanțare publică, Fondul de investiții în domeniul climei le oferă întreprinderilor avantaje substanțiale pentru a-și dezvolta produsele sau serviciile. Prin urmare, proiectele finanțate prin Fondul de investiții în domeniul climei ar trebui să pună la dispoziție cunoștințele acumulate pentru alte proiecte relevante, precum și pentru cercetătorii cu sediul în Uniune care au un interes legitim.

(35)

Contractele pentru diferență în materie de carbon (CCfD) reprezintă un element important pentru a declanșa reduceri ale emisiilor în industrie, oferind posibilitatea de a garanta investitorilor în tehnologii inovatoare favorabile climei un preț care să recompenseze reducerile emisiilor de CO2 peste cele induse de nivelurile actuale ale prețurilor din cadrul EU ETS. Gama de măsuri pe care Fondul pentru inovare le poate sprijini ar trebui extinsă pentru a oferi sprijin proiectelor prin licitații competitive din punctul de vedere al prețurilor, cum ar fi CCfD. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate privind normele exacte pentru acest tip de sprijin.

(35)

CCfD reprezintă un element important pentru a declanșa reduceri ale emisiilor în industrie prin extinderea aplicării de noi tehnologii , oferind posibilitatea de a garanta investitorilor în tehnologii inovatoare favorabile climei un preț care să recompenseze reducerile emisiilor de CO2 peste cele induse de nivelurile actuale ale prețurilor din cadrul EU ETS. Gama de măsuri pe care Fondul de investiții în domeniul climei le poate sprijini ar trebui extinsă pentru a oferi sprijin proiectelor prin licitații neutre tehnologic, competitive din punctul de vedere al prețurilor, cum ar fi CCfD , și ar trebui să respecte principiul echilibrului geografic . CCfD ar constitui un mecanism important de sprijinire a dezvoltării tehnologiilor de decarbonizare, cum ar fi CSC și CUC, și de optimizare a utilizării resurselor disponibile. CCfD ar oferi și certitudine investitorilor în tehnologii, cum ar fi tehnologiile de captare a dioxidului de carbon. Comisia ar trebui să realizeze o evaluare a impactului, concentrându-se mai ales asupra opțiunilor pentru acordarea de sprijin prin licitație concurențială, inclusiv cu privire la nivelurile de finanțare furnizate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate privind normele exacte pentru acest tip de sprijin.

(38)

Domeniul de aplicare al Fondului pentru modernizare ar trebui să fie aliniat la cele mai recente obiective climatice ale Uniunii, impunând ca investițiile să fie coerente cu obiectivele Pactului verde european și cu Regulamentul (UE) 2021/1119 și eliminând sprijinul pentru orice investiții legate de combustibilii fosili. În plus, procentul din Fondul pentru modernizare care trebuie alocat investițiilor prioritare ar trebui să fie majorat la 80  %, eficiența energetică ar trebui să fie vizată ca domeniu prioritar din perspectiva cererii, iar sprijinul acordat gospodăriilor pentru combaterea sărăciei energetice, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate, ar trebui inclus în domeniul de aplicare al investițiilor prioritare.

(38)

Domeniul de aplicare al Fondului pentru modernizare ar trebui să fie aliniat la cele mai recente obiective climatice ale Uniunii, impunând ca investițiile să fie coerente cu obiectivele Pactului verde european și cu Regulamentul (UE) 2021/1119 și eliminând sprijinul pentru orice investiții legate de combustibilii fosili. Sprijinul din Fondul pentru modernizare ar trebui acordat numai statelor membre care au adoptat obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru realizarea neutralității climatice până cel târziu în 2050, precum și măsuri pentru eliminarea treptată a tuturor combustibililor fosili într-un interval de timp compatibil cu obiectivele stabilite în Regulamentul (UE) 2021/1119. De asemenea, pentru a garanta utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii, accesul la Fondul pentru modernizare ar trebui să fie condiționat de respectarea statului de drept. În plus, procentul din Fondul pentru modernizare care trebuie alocat investițiilor prioritare ar trebui să fie majorat la 100  %, eficiența energetică ar trebui să fie vizată ca domeniu prioritar din perspectiva cererii, iar sprijinul acordat gospodăriilor pentru combaterea sărăciei energetice, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate, ar trebui inclus în domeniul de aplicare al investițiilor prioritare.

(38a)

Odată cu creșterea prețurilor din sistemul EU ETS, au crescut substanțial și veniturile obținute de statele membre și UE din sistemul EU ETS. Pentru a se ține seama de contribuția veniturilor provenite din sistemul EU ETS la tranziția industriei europene și pentru a se acorda sprijin persoanelor vulnerabile din UE, astfel încât acestea să poată trece la alternative ecologice, ar trebui introdusă o etichetă EU ETS. Statele membre și Comisia ar trebui să asigure identificarea clară a sursei finanțării, și anume din veniturile sistemului EU ETS, prin afișarea unei etichete corespunzătoare în toate proiectele și activitățile sprijinite la nivel național sau din fondurile Uniunii.

(39)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (21) stabilește norme privind monitorizarea emisiilor rezultate din biomasă în concordanță cu normele privind utilizarea biomasei prevăzute în legislația Uniunii privind energia din surse regenerabile. Pe măsură ce legislația devine mai detaliată cu privire la criteriile de durabilitate pentru biomasă având în vedere cele mai recente norme stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (22), conferirea competențelor de executare de la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extinsă în mod explicit la adoptarea ajustărilor necesare pentru aplicarea în cadrul EU ETS a criteriilor de durabilitate pentru biomasă, inclusiv biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să precizeze modalitatea de contabilizare a stocării emisiilor provenite din combinații de biomasă cu factor de emisie zero și biomasă care nu provine din surse cu factor de emisie zero.

(39)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (21) stabilește norme privind monitorizarea emisiilor rezultate din biomasă în concordanță cu normele privind utilizarea biomasei prevăzute în legislația Uniunii privind energia din surse regenerabile. Pe măsură ce legislația devine mai detaliată cu privire la criteriile de durabilitate pentru biomasă având în vedere cele mai recente norme stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (22), conferirea competențelor de executare de la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE ar trebui extinsă în mod explicit la adoptarea ajustărilor necesare pentru aplicarea în cadrul EU ETS a criteriilor de durabilitate pentru biomasă, inclusiv biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să precizeze modalitatea de contabilizare a stocării emisiilor provenite din combinații de biomasă cu factor de emisie zero și biomasă care nu provine din surse cu factor de emisie zero.

(40)

Combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat pot fi importanți pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care sunt greu de decarbonizat. În cazul în care combustibilii pe bază de carbon reciclat și combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile sunt produși din dioxid de carbon captat în cadrul unei activități reglementate de prezenta directivă, emisiile ar trebui să fie contabilizate în cadrul activității respective. Pentru a asigura contribuția combustibililor de origine nebiologică produși din surse regenerabile și a combustibililor pe bază de carbon reciclat la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru a evita dubla contabilizare a combustibililor care au o astfel de contribuție, este oportun să se extindă în mod explicit împuternicirea de la articolul 14 alineatul (1) în ceea ce privește adoptarea de către Comisie a actelor de punere în aplicare care stabilesc ajustările necesare privind modalitatea de contabilizare a eventualelor emisii de dioxid de carbon și de evitare a dublei contabilizări în vederea asigurării unor stimulente adecvate, ținând seama, de asemenea, de tratamentul acestor combustibili în temeiul Directivei  (UE) 2018/2001.

(40)

Combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat pot fi importanți pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care sunt greu de decarbonizat. Pentru a asigura contribuția combustibililor de origine nebiologică produși din surse regenerabile și a combustibililor pe bază de carbon reciclat la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru a evita dubla contabilizare a combustibililor care au o astfel de contribuție, este oportun să se extindă în mod explicit împuternicirea de la articolul 14 alineatul (1) în ceea ce privește adoptarea de către Comisie a actelor delegate care stabilesc ajustările necesare privind modalitatea de contabilizare a eventualelor emisii de dioxid de carbon , astfel încât să se asigure contabilizarea tuturor emisiilor, inclusiv în cazurile în care combustibilii respectivi sunt fabricați în afara Uniunii din dioxid de carbon captat și sunt folosiți în activități vizate de prezenta directivă, evitându-se totodată dubla contabilizare și asigurându-se existența unor stimulente adecvate pentru captarea emisiilor , ținând seama, de asemenea, de modul în care acești combustibili sunt tratați în Directiva  (UE) 2018/2001.

(42)

Excluderea instalațiilor care utilizează exclusiv biomasă din sistemul EU ETS a condus la situații în care instalațiile care ard o proporție ridicată de biomasă au obținut profituri excepționale prin alocări cu titlu gratuit care depășesc cu mult emisiile reale. Prin urmare, ar trebui introdusă o valoare-limită pentru arderea biomasei cu factor de emisie zero, peste care instalațiile sunt excluse din EU ETS. Valoarea-limită de 95 % este în conformitate cu parametrul de incertitudine prevăzut la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei  (23) .

(42a)

Creșterea prețurilor energiei reprezintă un motiv important de îngrijorare pentru cetățeni, în special pentru familiile cu venituri mici, precum și pentru întreprinderi, îndeosebi pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Cauza principală a creșterii prețurilor energiei este dependența noastră de combustibilii fosili. Pachetul „Pregătiți pentru 55” ar trebui să trateze această dependență și ar trebui să urmărească reducerea acesteia, inclusiv prin îmbunătățirea sistemului EU ETS. Îmbunătățirea integrității și transparenței pieței poate juca, de asemenea, un rol în limitarea volatilității prețurilor de pe piața EU ETS.

(42b)

La 28 martie 2022, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și-a publicat raportul final privind certificatele de emisii și instrumentele financiare derivate conexe. Atunci când este cazul, dar cât mai curând posibil, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă pentru a da curs recomandărilor din raportul respectiv, pentru a îmbunătăți transparența, monitorizarea și raportarea pe piețele europene ale certificatelor de emisii, precum și pe piețele instrumentelor financiare derivate conexe. Totuși, pentru monitorizarea continuă a integrității și a transparenței piețelor, pentru evitarea dezinformării și pentru ghidarea unor eventuale măsuri prompte, ESMA ar trebui să publice periodic un raport cu privire la integrarea și transparența piețelor respective și, după caz, să emită recomandări suplimentare pentru îmbunătățiri specifice. ESMA ar trebui să examineze în special funcționarea piețelor din perspectiva unei eventuale volatilități a acestora și evoluții a prețurilor, funcționarea licitațiilor și a operațiunilor de tranzacționare pe piață, lichiditatea și cantitățile tranzacționate, precum și categoriile de participanți pe piață și comportamentul lor în ceea ce privește tranzacțiile. Îmbunătățirile specifice ar putea include, de exemplu, măsuri de îmbunătățire a informațiilor puse la dispoziția participanților pe piață și a publicului larg cu privire la funcționarea piețelor certificatelor de emisii și a piețelor conexe ale instrumentelor financiare derivate, de îmbunătățire a raportării normative și a monitorizării piețelor certificatelor de emisii și a piețelor conexe ale instrumentelor financiare derivate, inclusiv prin punerea la dispoziția publicului a anumitor tranzacții, prin impunerea obligației ca fiecare participant la piață să își facă publice participațiile și pozițiile, defalcate în funcție de motiv și orizont, de promovare a prevenirii și detectării abuzurilor pe piață și de menținere a unor piețe ordonate pentru certificatele de emisii și pentru piețele conexe ale instrumentelor financiare derivate, de exemplu printr-o penalizare fluctuantă bazată pe prețul mediu de licitație din anul precedent, prin reținerea certificatelor, prin ajustarea cantității licitațiilor ulterioare sau printr-o combinație a acestora. Comisia ar trebui să evalueze recomandările ESMA în termen de șase luni de la publicarea raportului ESMA și ar trebui, dacă este cazul, să prezinte o propunere legislativă pentru a da curs recomandărilor respective.

(42c)

Volatilitatea neașteptată sau bruscă a pieței sau șocurile excesiv de puternice provocate de modificarea prețurilor pe piața carbonului din UE, de exemplu ca urmare a modificărilor bruște ale comportamentului pe piață sau a speculațiilor excesive, afectează negativ previzibilitatea pieței și climatul stabil de investiții, care este esențial pentru planificarea investițiilor în decarbonizare și inovare. Prin urmare, măsurile aplicabile în cazul unor fluctuații excesive ale prețurilor ar trebui întărite cu atenție, pentru a îmbunătăți analiza evoluțiilor nejustificate ale prețurilor și reacția la aceste evoluții. Aceste îmbunătățiri specifice ar trebui să asigure funcționarea continuă și adecvată a piețelor carbonului, inclusiv în ceea ce privește rolul intermediarilor și al actorilor financiari în asigurarea lichidităților pe piață și accesul pe piață pentru actorii de conformitate, în special pentru IMM-uri, evitând în același timp volatilitatea neașteptată sau bruscă ori șocurile prețurilor care nu au legătură cu mecanismele pieței.

(43a)

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile și a elimina orice disparitate rămasă între sistemul EU ETS existent și noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii, noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să includă și alți combustibili eliberați pentru consum, cum ar fi cei utilizați pentru încălzirea industrială în activitățile care nu sunt vizate de anexa I la Directiva 2003/87/CE, evitând sau eliminând o eventuală dublă contabilizare. Mai mult, această abordare ar simplifica punerea în aplicare, monitorizarea, raportarea și verificarea noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii pentru entitățile reglementate.

(44)

Pentru a stabili cadrul de punere în aplicare necesar și pentru a oferi un interval de timp rezonabil pentru atingerea obiectivului pentru 2030, comercializarea certificatelor de emisii în cele două noi sectoare ar trebui să înceapă în 2025. În primul an, entităților reglementate ar trebui să li se solicite să dețină un permis de emisie de gaze cu efect de seră și să raporteze emisiile pentru anii 2024 și 2025 . Emiterea certificatelor și obligațiile de conformitate pentru aceste entități ar trebui să se aplice începând cu 2026 . Această etapizare va permite începerea comercializării certificatelor de emisii în sectoarele respective în mod ordonat și eficient. Aceasta ar permite, de asemenea, ca finanțarea din partea Uniunii și măsurile statelor membre să fie puse în aplicare pentru a asigura o introducere echitabilă din punct de vedere social a sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii în cele două sectoare, astfel încât să se atenueze impactul prețului carbonului asupra gospodăriilor vulnerabile și a utilizatorilor vulnerabili ai transportului.

(44)

Pentru a stabili cadrul de punere în aplicare necesar și pentru a oferi un interval de timp rezonabil pentru atingerea obiectivului pentru 2030, comercializarea certificatelor de emisii în noile sectoare ar trebui să înceapă în 2025. În primul an, entităților reglementate ar trebui să li se solicite să dețină un permis de emisie de gaze cu efect de seră și să raporteze emisiile pentru anii 2023 și 2024 . Emiterea de certificate și obligațiile de conformitate pentru aceste entități ar trebui să se aplice începând cu 2025 în ceea ce privește combustibilii eliberați pentru consum în aplicații comerciale și alți combustibili, cum ar fi cei pentru încălzirea industrială care nu sunt vizați de EU ETS existent. Sub rezerva unei evaluări până la 1 ianuarie 2026 și în cazul în care se întrunesc condițiile corespunzătoare, Comisia ar trebui să urmărească extinderea acestei game la combustibilii eliberați pentru consum în transportul rutier privat și încălzirea și răcirea privată a clădirilor rezidențiale, începând cu 1 ianuarie 2029, și ar trebui, după caz, să prezinte o analiză specifică în acest sens. Această etapizare va permite începerea comercializării certificatelor de emisii în sectoarele respective în mod ordonat și eficient. Aceasta ar permite, de asemenea, ca finanțarea din partea Uniunii și măsurile statelor membre să fie puse în aplicare pentru a asigura o introducere echitabilă din punct de vedere social a sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii în cele două sectoare, astfel încât să se atenueze impactul prețului carbonului asupra gospodăriilor vulnerabile și a utilizatorilor vulnerabili ai transportului.

(46)

Entitățile reglementate din cele două noi sectoare și punctul de reglementare ar trebui definite în conformitate cu sistemul accizelor instituit prin Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului (25), cu adaptările necesare, întrucât directiva respectivă stabilește deja un sistem solid de control pentru toate cantitățile de combustibili eliberați pentru consum în scopul plății accizelor. Utilizatorii finali de combustibili din aceste sectoare nu ar trebui să facă obiectul obligațiilor prevăzute în Directiva 2003/87/CE.

(46)

Entitățile reglementate din noile sectoare și punctul de reglementare ar trebui definite în conformitate cu sistemul accizelor instituit prin Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului (25), cu adaptările necesare, întrucât directiva respectivă stabilește deja un sistem solid de control pentru toate cantitățile de combustibili eliberați pentru consum în scopul plății accizelor. Utilizatorii finali de combustibili din aceste sectoare nu ar trebui să facă obiectul obligațiilor prevăzute în Directiva 2003/87/CE.

(47)

Entitățile reglementate care intră în domeniul de aplicare al comercializării certificatelor de emisii în sectorul construcțiilor și al transportului rutier ar trebui să facă obiectul unor cerințe similare privind permisul de emisie de gaze cu efect de seră precum operatorii instalațiilor staționare. Este necesar să se stabilească norme privind cererile și condițiile de eliberare a permiselor, conținutul și revizuirea acestora, precum și orice modificări legate de entitatea reglementată. Pentru ca noul sistem să înceapă să funcționeze în mod ordonat, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile reglementate care intră în domeniul de aplicare al noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii dețin un permis valabil de la momentul inițierii sistemului în 2025 .

(47)

Entitățile reglementate care intră în domeniul de aplicare al comercializării certificatelor de emisii în noile sectoare ar trebui să facă obiectul unor cerințe similare privind permisul de emisie de gaze cu efect de seră precum operatorii instalațiilor staționare. Este necesar să se stabilească norme privind cererile și condițiile de eliberare a permiselor, conținutul și revizuirea acestora, precum și orice modificări legate de entitatea reglementată. Pentru ca noul sistem să înceapă să funcționeze în mod ordonat, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile reglementate care intră în domeniul de aplicare al noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii dețin un permis valabil de la momentul inițierii sistemului în 2024 .

(48)

Cantitatea totală de certificate pentru noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să urmeze o traiectorie liniară în vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor pentru 2030, ținând seama de contribuția eficientă din punctul de vedere al costurilor a sectorului construcțiilor și al transportului rutier de reducere a emisiilor cu 43 % până în 2030 comparativ cu 2005. Cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pentru prima dată în 2026 , pentru a urma o traiectorie care începe în 2024 pornind de la valoarea limitelor de emisii pentru 2024 (1 109 304 000  t CO2), calculată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (26) pe baza emisiilor de referință pentru aceste sectoare pentru perioada 2016-2018. În consecință, factorul linear de reducere ar trebui stabilit la 5,15  %. Începând din 2028, cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pe baza mediei emisiilor raportate pentru anii 2024, 2025 și 2026 și ar trebui să scadă cu aceeași reducere anuală absolută stabilită începând din 2024, ceea ce corespunde unui factor linear de reducere de 5,43  % în comparație cu valoarea comparabilă din 2025 a traiectoriei definite mai sus. În cazul în care aceste emisii sunt semnificativ mai mari decât această valoare a traiectoriei, iar această divergență nu se datorează diferențelor la scară mică în ceea ce privește metodologiile de măsurare a emisiilor, factorul linear de reducere ar trebui ajustat pentru a se ajunge la reducerea necesară a emisiilor în 2030.

(48)

Cantitatea totală de certificate pentru noul sistem de comercializare a certificatelor de emisii ar trebui să urmeze o traiectorie liniară în vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor pentru 2030, ținând seama de contribuția eficientă din punctul de vedere al costurilor a sectorului construcțiilor și al transportului rutier de reducere a emisiilor cu 43 % până în 2030 comparativ cu 2005. Cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pentru prima dată în 2025 , pentru a urma o traiectorie care începe în 2024 pornind de la valoarea limitelor de emisii pentru 2024 (1 109 304 000  t CO2), calculată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (26) pe baza emisiilor de referință pentru aceste sectoare pentru perioada 2016-2018. În consecință, factorul linear de reducere ar trebui stabilit la 5,15  %. Începând din 2028, cantitatea totală de certificate ar trebui stabilită pe baza mediei emisiilor raportate pentru anii 2024, 2025 și 2026 și ar trebui să scadă cu aceeași reducere anuală absolută stabilită începând din 2024, ceea ce corespunde unui factor linear de reducere de 5,43  % în comparație cu valoarea comparabilă din 2025 a traiectoriei definite mai sus. În cazul în care aceste emisii sunt semnificativ mai mari decât această valoare a traiectoriei, iar această divergență nu se datorează diferențelor la scară mică în ceea ce privește metodologiile de măsurare a emisiilor, factorul linear de reducere ar trebui ajustat pentru a se ajunge la reducerea necesară a emisiilor în 2030.

(50)

Pentru a asigura o demarare fără probleme a comercializării certificatelor de emisii în sectorul construcțiilor și în cel al transportului rutier și ținând seama de necesitatea entităților reglementate de a se acoperi împotriva riscurilor sau de a cumpăra anticipat certificate pentru a-și reduce riscul de preț și de lichiditate, ar trebui să se scoată la licitație din timp un volum mai mare de certificate. În 2026 , volumul de certificate scoase la licitație ar trebui să fie cu 30 % mai mare decât cantitatea de certificate pentru 2026 . Această sumă ar fi suficientă pentru a asigura lichidități, atât în cazul în care emisiile scad în conformitate cu nevoile de reducere, cât și în cazul în care reducerile de emisii se materializează doar progresiv. Normele detaliate pentru această concentrare anticipată a volumului licitat urmează să fie stabilite într-un act delegat referitor la licitații, adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE.

(50)

Pentru a asigura o demarare fără probleme a comercializării certificatelor de emisii în noile sectoare și ținând seama de necesitatea entităților reglementate de a se acoperi împotriva riscurilor sau de a cumpăra anticipat certificate pentru a-și reduce riscul de preț și de lichiditate, ar trebui să se scoată la licitație din timp un volum mai mare de certificate. În 2025 , volumul de certificate scoase la licitație ar trebui să fie deci cu 30 % mai mare decât cantitatea de certificate pentru 2025 . Această sumă ar fi suficientă pentru a asigura lichidități, atât în cazul în care emisiile scad în conformitate cu nevoile de reducere, cât și în cazul în care reducerile de emisii se materializează doar progresiv. Normele detaliate pentru această concentrare anticipată a volumului licitat urmează să fie stabilite într-un act delegat referitor la licitații, adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE.

(52)

Introducerea prețului carbonului în transportul rutier și în sectorul construcțiilor ar trebui să fie însoțită de compensații sociale eficace, în special având în vedere nivelurile deja existente ale sărăciei energetice. Aproximativ 34 de milioane de cetățeni europeni au raportat incapacitatea de a-și încălzi locuințele în mod adecvat în 2018, iar 6,9  % din populația Uniunii a declarat că nu își pot permite să își încălzească suficient locuința în cadrul unui sondaj realizat în 2019 la nivelul UE (27). Pentru a obține o compensare socială și distributivă eficientă, statele membre ar trebui să aibă obligația de a cheltui veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii pentru obiectivele în materie de climă și energie deja specificate pentru sistemul existent de comercializare a certificatelor de emisii, dar și pentru măsurile adăugate în mod specific pentru a răspunde preocupărilor legate de noile sectoare, respectiv cel al transportului rutier și cel al construcțiilor, inclusiv măsurile conexe de politică în temeiul Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (28). Veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii ar trebui utilizate pentru abordarea aspectelor de ordin social ale comercializării certificatelor de emisii pentru noile sectoare, acordându-se o atenție specială gospodăriilor și microîntreprinderilor vulnerabile, precum și utilizatorilor vulnerabili ai serviciilor de transport. În acest sens, un nou Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice va oferi finanțare specifică statelor membre pentru a-i sprijini pe cetățenii europeni cei mai afectați sau expuși riscului de sărăcie energetică sau în materie de mobilitate. Acest fond va promova echitatea și solidaritatea între statele membre și în interiorul acestora, reducând în același timp riscul de sărăcie energetică și în materie de mobilitate în timpul tranziției. Fondul va avea la bază și va completa mecanismele de solidaritate existente. Resursele noului fond vor reprezenta, în principiu, 25 % din veniturile care se preconizează că se vor obține în cadrul noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii pentru perioada 2026-2032 și vor fi executate pe baza planurilor pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice pe care statele membre ar trebui să le prezinte în temeiul Regulamentului (UE) 20…/nn al Parlamentului European și al Consiliului (29). În plus, fiecare stat membru ar trebui să își utilizeze veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii, printre altele, pentru a finanța o parte din costurile planului său de atenuare a impactului social al acțiunilor climatice.

(52)

Introducerea prețului carbonului în transportul rutier și în sectorul construcțiilor ar trebui să fie însoțită de compensații sociale eficace, în special având în vedere nivelurile deja existente ale sărăciei energetice. Aproximativ 34 de milioane de cetățeni europeni au raportat incapacitatea de a-și încălzi locuințele în mod adecvat în 2018, iar 6,9  % din populația Uniunii a declarat că nu își pot permite să își încălzească suficient locuința în cadrul unui sondaj realizat în 2019 la nivelul UE (27). Pentru a obține o compensare socială și distributivă eficientă, statele membre ar trebui să aibă obligația de a cheltui veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii pentru obiectivele în materie de climă și energie deja specificate pentru sistemul existent de comercializare a certificatelor de emisii, dar și pentru măsurile adăugate tocmai pentru a răspunde preocupărilor legate de noile sectoare, respectiv cel al transportului rutier și cel al construcțiilor, inclusiv măsurile conexe de politică în temeiul Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (28). Veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii ar trebui utilizate pentru abordarea aspectelor de ordin social ale comercializării certificatelor de emisii pentru noile sectoare, acordându-se o atenție specială gospodăriilor și microîntreprinderilor vulnerabile, precum și utilizatorilor vulnerabili ai serviciilor de transport. În acest sens, un nou Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice va oferi finanțare specifică statelor membre pentru a-i sprijini pe cetățenii europeni cei mai afectați sau expuși riscului de sărăcie energetică sau în materie de mobilitate. Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice ar trebui să facă parte integrantă din bugetul Uniunii, pentru a se menține unitatea bugetară și coerența cu politicile Uniunii, dar și pentru a se asigura controlul efectiv de către autoritatea bugetară, alcătuită din Parlament și Consiliu. Acest fond va promova echitatea și solidaritatea între statele membre și în interiorul acestora, reducând în același timp riscul de sărăcie energetică și în materie de mobilitate în timpul tranziției. Fondul va avea la bază și va completa mecanismele de solidaritate existente. Resursele noului fond vor reprezenta, în principiu, 25 % din veniturile care se preconizează că se vor obține în cadrul noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii pentru perioada 2026-2032 și vor fi executate pe baza planurilor pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice pe care statele membre ar trebui să le prezinte în temeiul Regulamentului (UE) 20…/nn al Parlamentului European și al Consiliului (29). Alocarea de referință programată în bugetul Uniunii ar trebui mărită anual printr-o majorare suplimentară în cazul creșterii prețului carbonului la un nivel mai ridicat decât cel presupus inițial, deoarece ar crește povara asupra gospodăriilor vulnerabile și a participanților la traficul rutier vulnerabili. Pentru a se asigura atenuarea adecvată și echitabilă a impactului creșterii prețului carbonului asupra celor mai vulnerabile categorii, aceste majorări anuale ar trebui să fie incluse în Cadrul financiar multianual prin intermediul unei „ajustări în funcție de fluctuația prețului carbonului”, cu caracter automat, a plafonului rubricii 3 și a plafonului de plăți, mecanismul aferent urmând să fie prevăzut în Regulamentul privind cadrul financiar multianual, în conformitate cu articolul 312 din TFUE. În plus, fiecare stat membru ar trebui să își utilizeze veniturile obținute în urma licitării certificatelor de emisii, printre altele, pentru a finanța o parte din costurile planului său de atenuare a impactului social al acțiunilor climatice.

(52a)

Întrucât sectorul transporturilor este în prezent singurul sector care nu a reușit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, este necesar un volum semnificativ de investiții în opțiunile de transport sustenabil pentru a se atinge obiectivele climatice ale Uniunii și pentru a se sprijini un transfer modal către forme de transport ecologice. Prin urmare, cel puțin 10 % din veniturile preconizate în urma intensificării comercializării certificatelor de emisii ca urmare a extinderii domeniului de aplicare al sistemului EU ETS și a introducerii unui nou EU ETS pentru încălzire, transport și alți combustibili în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv 10 % din veniturile naționale care vor fi alocate de către statele membre, precum și 10 % din veniturile asociate Fondului de investiții în domeniul climei ar trebui alocate dezvoltării în continuare a transportului public, în special a sistemelor feroviare și de transport cu autobuzul ecologice.

(52b)

Pentru o mai mare coerență și eficiență în gestionarea și folosirea fondurilor și resurselor Uniunii, Comisia ar trebui să facă o evaluare și, după caz, să prezinte o propunere legislativă privind integrarea Fondului de investiții în domeniul climei și a Fondului pentru modernizare în bugetul Uniunii, care ar putea fi prezentată împreună cu propunerile pentru următorul cadru financiar multianual.

(54)

Inovarea și dezvoltarea de noi tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon în sectorul construcțiilor și al transportului rutier sunt esențiale pentru a asigura contribuția eficientă din punctul de vedere al costurilor a acestor sectoare la reducerea preconizată a emisiilor. Prin urmare , ar trebui să se pună la dispoziția Fondului pentru inovare 150 de milioane de certificate provenite din comercializarea certificatelor de emisii în sectorul construcțiilor și al transportului rutier în vederea stimulării reducerilor de emisii eficiente din punctul de vedere al costurilor .

(54)

Ar trebui să se pună la dispoziția Fondului pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, cu scopul de a  sprijini măsurile de atenuare a  impactului social al acțiunilor climatice , 150 de milioane de certificate provenite din comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor și al transportului rutier.

(55)

Entitățile reglementate care fac obiectul comercializării de certificate de emisii în sectorul construcțiilor și al transportului rutier ar trebui să restituie certificate pentru emisiile lor verificate care corespund cantităților de combustibili pe care le-au eliberat pentru consum. Acestea ar trebui să restituie certificate pentru prima dată pentru emisiile lor verificate în 2026 . Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, o serie de norme aplicabile sistemului existent de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalațiile staționare și aviație ar trebui să devină aplicabile comercializării certificatelor de emisii pentru sectorul construcțiilor și al transportului rutier , cu adaptările necesare. Printre acestea se numără, în special, normele privind transferul, restituirea și anularea certificatelor, precum și normele privind valabilitatea certificatelor, sancțiunile, autoritățile competente și obligațiile de raportare ale statelor membre.

(55)

Entitățile reglementate care fac obiectul comercializării de noi certificate de emisii ar trebui să restituie certificate pentru emisiile lor verificate care corespund cantităților de combustibili pe care le-au eliberat pentru consum. Acestea ar trebui să restituie certificate pentru prima dată pentru emisiile lor verificate în 2025 . Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, o serie de norme aplicabile sistemului existent de comercializare a certificatelor de emisii pentru instalațiile staționare și aviație ar trebui să devină aplicabile comercializării de noi certificate de emisii , cu adaptările necesare. Printre acestea se numără, în special, normele privind transferul, restituirea și anularea certificatelor, precum și normele privind valabilitatea certificatelor, sancțiunile, autoritățile competente și obligațiile de raportare ale statelor membre.

(59a)

Pentru a realiza obiectivele prevăzute în prezenta directivă și în alte acte legislative ale Uniunii, în special pe cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119, Uniunea și statele sale membre ar trebui să folosească cele mai recente date științifice atunci când pun în aplicare politicile. Prin urmare, la punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui luate în considerare recomandările Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice. În plus, Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice ar trebui să fie abilitat să prezinte, din proprie inițiativă, recomandări științifice cu privire la prezenta directivă, pentru a se asigura alinierea politicilor la obiectivele Regulamentului (UE) 2021/1119 și la Acordul de la Paris.

(59b)

Pentru a stabili o viziune pe termen lung, Comisia, sprijinită de Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice, ar trebui să elaboreze foi de parcurs orientative pentru activitățile vizate de anexa I la prezenta directivă, care urmăresc atingerea de către Uniune a neutralității climatice cel târziu până în 2050 și realizarea emisiilor negative după această dată, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119. Foile de parcurs ar trebui să fie elaborate într-o manieră transparentă, cu implicarea profundă a părților interesate precum cetățenii, societatea civilă, partenerii sociali, mediul academic, industria și responsabilii de elaborarea politicilor. Foile de parcurs reprezintă un instrument esențial de punere la dispoziție a unor informații și de asigurare a stabilității pe termen lung pentru părțile interesate și de găsire a unor interese comune și a eventualelor inconsecvențe și conflicte în elaborarea politicilor. Foile de parcurs ar trebui să fie actualizate o dată la cinci ani, pentru a fi luate în considerare cele mai recente evoluții științifice, în strânsă colaborare cu părțile interesate.

(61)

Un sistem EU ETS funcțional, reformat, care include un instrument de stabilizare a pieței, reprezintă un mijloc-cheie pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivul stabilit pentru 2030 și angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris. Rezerva pentru stabilitatea pieței urmărește să remedieze dezechilibrul dintre cererea și oferta de certificate de pe piață. Articolul 3 din Decizia (UE) 2015/1814 prevede că rezerva urmează să fie revizuită în termen de trei ani de la data la care devine operațională, acordându-se o atenție deosebită procentajului utilizat pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței, pragului numărului total de certificate aflate în circulație (TNAC) care determină plasarea de certificate în rezervă, precum și numărului de certificate care urmează să fie scoase din rezervă.

(61)

Un sistem EU ETS funcțional, reformat, care include un instrument de stabilizare a pieței, reprezintă un mijloc-cheie pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivul stabilit pentru 2030 , obiectivul său de neutralitate climatică până cel târziu în 2050 și scopul de a realiza emisii negative ulterior, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 și în angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris. Rezerva pentru stabilitatea pieței urmărește să remedieze dezechilibrul dintre cererea și oferta de certificate de pe piață. Articolul 3 din Decizia (UE) 2015/1814 prevede că rezerva urmează să fie revizuită în termen de trei ani de la data la care devine operațională, acordându-se o atenție deosebită procentajului utilizat pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței, pragului numărului total de certificate aflate în circulație (TNAC) care determină plasarea de certificate în rezervă, precum și numărului de certificate care urmează să fie scoase din rezervă.

(62)

Ținând cont de necesitatea de a se transmite un semnal de investiție mai ferm pentru reducerea emisiilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și în vederea consolidării sistemului EU ETS, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui modificată în scopul măririi ratei procentuale pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței în fiecare an. În plus, pentru nivelurile inferioare ale TNAC, cantitatea plasată în rezervă ar trebui să fie egală cu diferența dintre TNAC și pragul care determină plasarea de certificate în rezervă. Acest lucru ar preveni incertitudinea considerabilă în ceea ce privește volumele de certificate scoase la licitație care rezultă atunci când TNAC se apropie de prag și, în același timp, ar asigura faptul că excedentul ajunge la intervalul de volum în care se consideră că piața carbonului funcționează în mod echilibrat.

(62)

Ținând cont de necesitatea de a se transmite un semnal de investiție mai ferm pentru reducerea emisiilor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și în vederea consolidării sistemului EU ETS, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui modificată în scopul măririi ratei procentuale pentru stabilirea numărului de certificate care urmează să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței în fiecare an. În plus, pentru nivelurile inferioare ale TNAC, cantitatea plasată în rezervă ar trebui să fie egală cu diferența dintre TNAC și pragul care determină plasarea de certificate în rezervă. Acest lucru ar preveni incertitudinea considerabilă în ceea ce privește volumele de certificate scoase la licitație care rezultă atunci când TNAC se apropie de prag și, în același timp, ar asigura faptul că excedentul ajunge la intervalul de volum în care se consideră că piața carbonului funcționează în mod echilibrat. Această ajustare nu ar trebui să aibă ca rezultat reducerea ambițiilor comparativ cu actuala rezervă pentru stabilitatea pieței.

(66a)

Pentru a garanta operatorilor o situație previzibilă și pentru a evita descurajarea celor care obțin cele mai bune rezultate și a inovării din cauza unor costuri suplimentare și neprevăzute, este esențial să se evite aplicarea factorului de corecție intersectorial în cazul agenților din prima linie.

(67)

Este necesar să se modifice Regulamentul (UE) 2015/757 pentru a se ține seama de includerea sectorului transportului maritim în sistemul EU ETS. Regulamentul (UE) 2015/757 ar trebui modificat pentru a obliga societățile să raporteze datele agregate privind emisiile la nivel de societate și să transmită spre aprobare autorității de administrare responsabile planurile lor de monitorizare verificate și datele agregate privind emisiile la nivel de societate. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru modificarea metodelor de monitorizare a emisiilor de CO2, a normelor de monitorizare și a oricăror alte informații relevante prevăzute de Regulamentul (UE) 2015/757, pentru asigurarea funcționării eficace a sistemului EU ETS și pentru completarea Regulamentului (UE) 2015/757 cu normele de aprobare a planurilor de monitorizare și a modificărilor acestora efectuate de autoritățile de administrare, cu normele de monitorizare, raportare și transmitere a datelor agregate privind emisiile la nivel de societate, precum și cu normele de verificare a datelor agregate privind emisiile la nivel de societate și de elaborare a unui raport de verificare a datelor agregate privind emisiile la nivel de societate. Datele monitorizate, raportate și verificate în temeiul Regulamentului (UE) 2015/757 ar putea fi utilizate, de asemenea, în scopul respectării altor acte legislative ale Uniunii care impun monitorizarea, raportarea și verificarea acelorași informații referitoare la nave.

(67)

Este necesar să se modifice Regulamentul (UE) 2015/757 pentru a se ține seama de includerea sectorului transportului maritim în sistemul EU ETS. Regulamentul (UE) 2015/757 ar trebui modificat pentru a obliga societățile să raporteze datele agregate privind emisiile la nivel de societate și să transmită spre aprobare autorității de administrare responsabile planurile lor de monitorizare verificate și datele agregate privind emisiile la nivel de societate. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru modificarea metodelor de monitorizare a emisiilor de CO2, CH4 și N2O a normelor de monitorizare și a oricăror alte informații relevante prevăzute de Regulamentul (UE) 2015/757, pentru asigurarea funcționării eficace a sistemului EU ETS și pentru completarea Regulamentului (UE) 2015/757 cu normele de aprobare a planurilor de monitorizare și a modificărilor acestora efectuate de autoritățile de administrare, cu normele de monitorizare, raportare și transmitere a datelor agregate privind emisiile la nivel de societate, precum și cu normele de verificare a datelor agregate privind emisiile la nivel de societate și de elaborare a unui raport de verificare a datelor agregate privind emisiile la nivel de societate. Datele monitorizate, raportate și verificate în temeiul Regulamentului (UE) 2015/757 ar putea fi utilizate, de asemenea, în scopul respectării altor acte legislative ale Uniunii care impun monitorizarea, raportarea și verificarea acelorași informații referitoare la nave.

(67a)

Pe lângă stabilirea unor prețuri eficace pentru carbon pe baza unui sistem funcțional de comercializare a certificatelor de emisii, este esențial să se asigure și transparența pieței, pentru a permite reducerea rapidă și rentabilă a emisiilor în toate sectoarele economiei. Pentru a le permite consumatorilor și tuturor actorilor de la nivelul lanțului de aprovizionare să facă alegeri în cunoștință de cauză în ceea ce privește emisiile integrate în produse, ar trebui dezvoltat un sistem european pentru etichetarea efectivă a produselor în ceea ce privește amprenta de carbon.

(-1)

(va)

„călătorie” înseamnă o călătorie conform definiției de la articolul 3 litera (c) din Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului  (*2) ;

(wa)

„port de transbordare din afara UE” înseamnă un port de transbordare dintr-o țară vecină care nu este membră a UE, situat la o distanță mai mică de 300 mile marine de un port aflat sub jurisdicția unui stat membru, în care deplasarea unui tip de marfă prin operațiuni de transbordare depășește 60 % din traficul total al portului respectiv;

(wb)

„operațiune de transbordare” înseamnă o operațiune în care sunt descărcate marfă, containere sau bunuri de pe o navă în port cu unicul scop de a fi încărcate pe altă navă;

(wc)

„port de escală” înseamnă portul în care o navă se oprește pentru a încărca sau a descărca marfă sau pentru a îmbarca sau debarca pasageri; prin urmare, fac excepție de la această definiție opririle cu unicul scop de a realimenta nava cu combustibil, de a încărca provizii, de a înlocui echipajul, de a intra în doc uscat sau de a repara nava și/sau echipamentele acesteia, opririle în port din cauză că nava necesită asistență sau se află în pericol, transferurile de la o navă la alta efectuate în afara porturilor, opririle într-un port de transbordare din afara UE și opririle cu unicul scop de a se adăposti în condiții meteorologice nefavorabile sau opririle necesare din cauza activităților de căutare și salvare;

(y)

„combustibil” înseamnă, în sensul capitolului IVa, orice combustibil enumerat în tabelele A și C din anexa I la Directiva 2003/96/CE, precum și orice alt produs pus în vânzare drept carburant sau combustibil pentru încălzire, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă;

(y)

„combustibil” înseamnă, în sensul capitolului IVa, orice combustibil enumerat în tabelele A și C din anexa I la Directiva 2003/96/CE, precum și orice alt produs destinat utilizării, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau combustibil pentru încălzire, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă;

(2a)

(a)

20 % din emisiile verificate raportate pentru 2023;

(b)

45 % din emisiile verificate raportate pentru 2024;

(c)

70 % din emisiile verificate raportate pentru 2025;

(d)

100 % din emisiile verificate raportate pentru 2026 și pentru fiecare an ulterior.

(a)

țara terță dispune de un mecanism de stabilire a prețului carbonului cu scopul de a plafona și a reduce emisiile, care este cel puțin echivalent cu cel al EU ETS;

(b)

a fost instituit, printr-un acord bilateral sau multilateral între Uniune și una sau mai multe țări terțe, un mecanism de stabilire a prețului carbonului pentru plafonarea și reducerea emisiilor, care este cel puțin echivalent cu cel al EU ETS, și s-a decis ca acesta să fie corelat cu EU ETS în temeiul articolului 25; sau

(c)

țara terță face parte din țările cel mai puțin dezvoltate sau este un stat insular mic în curs de dezvoltare care are un PIB pe cap de locuitor mai mic decât media Uniunii și include emisiile în cadrul contribuțiilor sale stabilite la nivel național în temeiul Acordului de la Paris.

(a)

îmbunătățirea eficienței energetice a navelor și a porturilor;

(b)

tehnologii și infrastructuri inovatoare pentru decarbonizarea sectorului transportului maritim, inclusiv în ceea ce privește transportul maritim pe distanțe scurte și porturile și conexiunile la rețelele electrice din porturi;

(c)

introducerea de combustibili alternativi sustenabili, precum hidrogenul, e-combustibilii și amoniacul, care sunt produși pe baza energiei din surse regenerabile, inclusiv prin intermediul contractelor pentru diferență în materie de carbon (CCD);

(d)

tehnologii de propulsie cu emisii zero, inclusiv tehnologii eoliene;

(e)

cercetarea și dezvoltarea și prima aplicare industrială a tehnologiilor și soluțiilor tehnice pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv a tehnologiilor inovatoare și a combustibililor pentru navele din clasa de gheață și navigația pe timp de iarnă în zonele înghețate;

(f)

se acordă prioritate proiectelor care promovează inovarea în acest sector, cum ar fi tehnologiile care nu numai duc la decarbonizare, ci, printre altele, reduc și riscul de poluare fonică, atmosferică și maritimă;

(g)

contribuția la o tranziție justă în sectorul maritim prin instruirea, perfecționarea și reconversia profesională a forței de muncă existente și prin pregătirea următoarei generații de forță de muncă în domeniul maritim.

(a)

principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului  (*) ;

(b)

garanțiile minime prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2020/852.

(ba)

la alineatul (3) primul paragraf, literele (b)-(f) se înlocuiesc cu următorul text:

(b)

dezvoltarea energiilor regenerabile în vederea îndeplinirii angajamentului Uniunii de a trece la energie din surse regenerabile, precum și pentru dezvoltarea altor tehnologii care contribuie la tranziția către o economie fiabilă și durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon, și pentru a contribui la îndeplinirea angajamentului Uniunii de a crește eficiența energetică, la nivelurile convenite în actele legislative relevante;

„(b)

dezvoltarea surselor regenerabile de energie și a rețelelor pentru transportul energiei electrice în vederea îndeplinirii angajamentului Uniunii de a trece la energie din surse regenerabile și a țintelor Uniunii privind interconexiunile, precum și dezvoltarea altor tehnologii care contribuie la tranziția către o economie fiabilă și durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon, și pentru a contribui la îndeplinirea angajamentului Uniunii de a crește eficiența energetică, la nivelurile convenite în actele legislative relevante, inclusiv generarea energiei electrice din surse regenerabile pentru consum propriu și în cadrul comunităților energetice ;

(ba)

sprijinirea renovării aprofundate și a renovării aprofundate în etape a clădirilor în conformitate cu articolul 2 punctele (19) și (20) din Directiva (UE) …/… [Directiva reformată privind performanța energetică a clădirilor], începând cu renovarea clădirilor cu cele mai slabe performanțe energetice;

(c)

măsuri de evitare a defrișărilor și de creștere a împăduririlor și reîmpăduririlor în țările în curs de dezvoltare care au ratificat acordul internațional privind schimbările climatice; pentru transferul de tehnologie și facilitarea adaptării la efectele adverse ale schimbărilor climatice în aceste țări;

(c)

măsuri de evitare a defrișărilor și de sprijinire a protecției și restabilirii turbăriilor, pădurilor și a altor ecosisteme terestre și marine, precum și de intensificare a împăduririlor și reîmpăduririlor favorabile biodiversității în țările în curs de dezvoltare care au ratificat acordul internațional privind schimbările climatice; transferul de tehnologii și facilitarea adaptării la efectele adverse ale schimbărilor climatice în aceste țări;

(d)

sechestrarea forestieră în Uniune;

(d)

sechestrarea forestieră și în soluri în Uniune;

(da)

adaptarea la schimbările climatice în Uniune;

(e)

captarea și stocarea geologică a CO2 în condiții de siguranță pentru mediu, în special a celui provenit de la centralele electrice care produc energie din combustibili fosili solizi și de la o serie de sectoare și subsectoare industriale, inclusiv în țările terțe;

(e)

captarea și stocarea geologică a CO2 în condiții de siguranță pentru mediu, în special a celui provenit de la centralele electrice care produc energie din combustibili fosili solizi și de la o serie de sectoare și subsectoare industriale, inclusiv în țările terțe, precum și metode cu tehnologii inovatoare de eliminare a dioxidului de carbon, cum ar fi captarea directă din aer și stocarea volumului captat;

(f)

încurajarea trecerii la emisii reduse și la forme de transport public ;

(f)

investiții în forme de transport care contribuie în mod semnificativ la decarbonizarea sectorului și accelerarea tranziției către aceste forme de transport, inclusiv dezvoltarea de servicii și tehnologii favorabile climei pentru transportul feroviar de călători și de mărfuri și pentru autobuze, precum și finanțarea unor măsuri de sprijinire a decarbonizării aeroporturilor în conformitate cu Regulamentul (UE)…/… [instalarea unei infrastructuri pentru combustibili alternativi] și cu Regulamentul (UE) …/… [asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru transportul aerian sustenabil];”

(h)

măsuri destinate îmbunătățirii eficienței energetice, extinderii sistemelor centralizate de termoficare și îmbunătățirii izolării termice a locuințelor sau acordării de sprijin financiar pentru soluționarea aspectelor sociale în ceea ce privește gospodăriile cu venituri mici și mijlocii, inclusiv prin reducerea impozitelor cu potențial perturbator ;

(h)

măsuri destinate îmbunătățirii eficienței energetice, a sistemelor centralizate de termoficare și a izolării termice, sisteme de încălzire și răcire eficiente sau acordarea de sprijin financiar pentru soluționarea aspectelor sociale în ceea ce privește gospodăriile cu venituri mici și mijlocii, inclusiv prin reducerea , în special, a impozitelor și a taxelor pentru energia electrică din surse regenerabile;

(ca)

la alineatul (3) primul paragraf, se introduce următoarea literă:

(cb)

la alineatul (3) primul paragraf, litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

(k)

promovarea formării de competențe și a redistribuirii forței de muncă pentru a contribui la o tranziție justă către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în special în regiunile cele mai afectate de tranziția locurilor de muncă, în strânsă coordonare cu partenerii sociali.

(cc)

la alineatul (3), după primul paragraf se introduc următoarele paragrafe:

(cd)

la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(ce)

se introduc următoarele alineate:

(a)

principiul de «a nu aduce prejudicii semnificative», astfel cum este prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2020/852;

(b)

garanțiile minime prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2020/852; precum și

(c)

planul național integrat privind energia și clima al statului membru respectiv, prezentat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999, și, dacă este cazul, planul teritorial pentru o tranziție justă, elaborat în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului  (*5) .

(da)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

(db)

se adaugă următorul alineat:

(dc)

se adaugă următorul alineat:

(-i)

(a)

măsurile și planurile financiare și de investiții aferente pentru fiecare instalație pentru a atinge reducerile de emisii necesare în concordanță cu obiectivul de neutralitate climatică stabilit la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 și cu orice foaie de parcurs sectorială relevantă elaborată în conformitate cu articolul 10 din regulamentul respectiv la nivel de instalație, cu excepția utilizării creditelor de compensare a emisiilor de carbon;

(b)

obiective și repere intermediare pentru a măsura, până la 31 decembrie 2025 și până la data de 31 decembrie a fiecărui an ulterior până în 2050, progresele înregistrate în direcția atingerii neutralității climatice, astfel cum se prevede la litera (a);

(c)

o estimare a impactului fiecăreia dintre măsurile și planurile financiare și de investiții aferente menționate la litera (a) în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și obiectivele și etapele menționate la litera (b);

(d)

măsuri de abordare a implicațiilor pentru recalificarea și perfecționarea forței de muncă, inclusiv prin dialog social, în conformitate cu legislația și practicile naționale, pentru a asigura o tranziție justă.

(a)

50 % pentru instalațiile ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră se situează peste media celor mai puțin eficiente 10 % din instalațiile dintr-un sector sau subsector din Uniune, pentru produsele de referință relevante;

(b)

30 % pentru instalațiile ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră se situează sub media celor mai puțin eficiente 10 % dintre instalațiile dintr-un sector sau subsector din Uniune pentru produsele de referință relevante și peste media celor mai eficiente 50 % dintre instalațiile din acel sector sau subsector;

(c)

25 % pentru instalațiile ale căror niveluri de emisii de gaze cu efect de seră sunt peste media celor mai eficiente 10 % dintre instalațiile dintr-un sector sau subsector din Uniune pentru criteriile de referință relevante pentru produse și sub media celor mai eficiente 50 % dintre instalațiile din acel sector sau subsector.

(ba)

se introduce următorul alineat:

(c)

Pentru perioada 2026-2030, valorile de referință se stabilesc în același mod ca la literele (a) și (d) pe baza informațiilor transmise în temeiul articolului 11 pentru anii 2021 și 2022 și pe baza aplicării ratei anuale de reducere pentru fiecare an între 2008 și 2028.

(c)

Pentru perioada 2026-2030, valorile de referință se stabilesc în același mod ca la literele (a) și (d) pe baza informațiilor transmise în temeiul articolului 11 pentru anii 2021 și 2022 , excluzând de la calcularea valorilor de referință datele referitoare la cele trei instalații cu cel mai scăzut nivel de emisii care fie au început să funcționeze după 2017, fie au beneficiat de alocări cu titlu gratuit pe baza unui alt criteriu de referință, și pe baza aplicării ratei anuale de reducere pentru fiecare an între 2008 și 2028;

(d)

Atunci când rata anuală de reducere depășește 2,5  % sau este sub 0,2  %, valorile de referință pentru perioada 2026-2030 sunt valorile de referință aplicabile pentru perioada 2013-2020 reduse cu oricare dintre cele două rate procentuale menționate care este relevantă cu privire la fiecare an între 2008 și 2028.

(d)

Atunci când rata anuală de reducere depășește 2,5  % sau este sub 0,4  %, valorile de referință pentru perioada 2026-2030 sunt valorile de referință aplicabile pentru perioada 2013-2020 reduse cu oricare dintre cele două rate procentuale menționate care este relevantă cu privire la fiecare an între 2008 și 2028.

(da)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

(a)

principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”, astfel cum este prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2020/852;

(b)

garanțiile minime prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2020/852.

(13)

La articolul 10c , alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

(13)

Articolul 10c se elimină;

(13a)

(aa)

generarea de energie cu ajutorul generatoarelor de hidrogen;

(c)

îmbunătățirea eficienței energetice din perspectiva cererii, inclusiv în domeniul transporturilor, al construcțiilor, al agriculturii și al deșeurilor;

(c)

reducerea consumului global de energie prin gestionarea cererii și eficiența energetică , inclusiv în domeniul transporturilor, al construcțiilor, al agriculturii și al deșeurilor , ținând seama, în același timp, de nevoia de electrificare legată de tranziția climatică și de cererea crescută aferentă de energie electrică din surse regenerabile ;

(e)

sprijinirea gospodăriilor cu venituri mici, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate, pentru combaterea sărăciei energetice și pentru modernizarea sistemelor de încălzire ale acestora ; și

(e)

sprijinirea gospodăriilor cu venituri mici, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate, pentru combaterea sărăciei energetice și pentru modernizarea sistemelor de încălzire și de răcire ale acestora , precum și pentru a depune eforturi în materie de eficiență energetică în clădiri, atât pentru uz rezidențial, cât și comercial;

(f)

o tranziție justă în regiunile dependente de emisiile de dioxid de carbon din statele membre beneficiare, astfel încât să se sprijine realocarea, recalificarea și îmbunătățirea competențelor lucrătorilor, educația, inițiativele legate de căutarea unui loc de muncă și start-upurile, în dialog cu partenerii sociali.;

(f)

o tranziție justă în regiunile dependente de emisiile de dioxid de carbon din statele membre beneficiare, astfel încât să se sprijine realocarea, recalificarea și perfecționarea competențelor lucrătorilor, educația, inițiativele legate de căutarea unui loc de muncă și start-upurile, în dialog cu societatea civilă și partenerii sociali , în concordanță cu acțiunile relevante incluse de statele membre în planurile lor teritoriale de tranziție echitabilă și contribuind la acestea, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/1056, după caz ; și

(fa)

investiții în instalarea de infrastructuri pentru combustibilii alternativi.

(ba)

se inserează următorul alineat:

(bb)

la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

(bc)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

(bd)

alineatul (11) se înlocuiește cu următorul text:

(-a)

(a)

persoane din cadrul Uniunii;