Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia”

[COM(2022) 732 final – 2022/0426(COD)]

și privind „Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (Al patrulea raport)”

[COM(2022) 736 final]

(2023/C 228/15)

Raportor:	José Antonio MORENO DÍAZ
Coraportor:	Pietro Vittorio BARBIERI

Sesizare	Comisia Europeană, 8.2.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	3.4.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	27.4.2023
Sesiunea plenară nr.	578
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	125/01/01

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Traficul de ființe umane este o infracțiune revoltătoare și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale persoanelor. Strategia Uniunii Europene în materie de securitate adoptată în 2020 semnalează rolul criminalității organizate în traficul de persoane și suferința umană pe care o implică.

1.2.

În 2011 a fost adoptată Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1) privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia. În 2021, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 și a indicat că punerea în aplicare a directivei ar trebui evaluată, pentru a o îmbunătăți.

1.3.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută cel de-al patrulea raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane, care evidențiază evoluția fenomenului, precum și propunerea de modificare a Directivei privind combaterea traficului de persoane. Directiva urmărește să prevină și să lupte împotriva traficului de persoane și să protejeze victimele. În acest scop, ea este structurată prin trei cadre de acțiune: (i) incriminarea, investigarea și urmărirea penală a traficului de persoane, inclusiv definirea infracțiunilor, a pedepselor și a sancțiunilor; (ii) asistență, sprijin și protecție pentru victimele traficului de persoane; și (iii) prevenirea traficului de ființe umane.

1.4.

CESE salută extinderea definiției diferitelor forme de exploatare. CESE este de acord că aceste infracțiuni ar trebui înțelese ca o listă neexhaustivă, deoarece, din păcate, formele de exploatare capătă noi fațete în fiecare zi; consideră că statele membre ar trebui să înțeleagă problema traficului de persoane din această perspectivă, având o imagine de ansamblu cuprinzătoare a aspectelor legate de exploatare.

1.5.

CESE consideră că perspectiva de gen în conținutul și punerea în aplicare a directivei ar trebui consolidată, având în vedere că marea majoritate a victimelor sunt femei și fete. În mod similar, ar trebui să se acorde atenție situațiilor de vulnerabilitate care pot favoriza recrutarea și exploatarea de către rețelele infracționale și de către alții. În plus, este necesar să se acorde mai multă atenție altor grupuri vulnerabile, inclusiv refugiaților, solicitanților de azil și persoanelor fără acte de identitate sau care au un statut de rezident precar.

1.6.

1.7.

CESE sprijină dezvoltarea de către Comisie a unui sistem de sancționare mai bun. Întrucât evaluarea a arătat că majoritatea statelor membre nu au dezvoltat pe deplin măsurile de sancționare opționale, noul sistem obligatoriu, care face distincția între infracțiunile obișnuite și cele agravate, consolidează lupta împotriva infracțiunilor de trafic de persoane.

1.8.

CESE salută, de asemenea, faptul că persoanele juridice pot fi penalizate prin sancțiuni care le pot exclude de la ajutor sau sprijin public, închiderea temporară sau permanentă a localurilor sau interdicția temporară sau permanentă de a exercita activități comerciale. CESE consideră că utilizarea conștientă a serviciilor provenite din exploatare ar putea fi legată de Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor, astfel încât și întreprinderile care beneficiază de diferite forme de exploatare să poată fi trase la răspundere.

1.9.

1.10.

CESE solicită Comisiei să includă în propunerea sa de directivă necesitatea de a respecta Directiva 2004/81/CE a Consiliului (2) din 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente.

1.11.

CESE reiterează importanța eforturilor de prevenire a traficului de persoane, subliniind necesitatea de a reduce cererea pentru toate formele de exploatare. Așa cum se remarca în raport, cererea de forță de muncă ieftină sau de prostituție continuă să crească, chiar dacă acestea sunt adesea legate de existența unor infracțiuni de trafic de persoane.

1.12.

CESE este de acord cu necesitatea de a îmbunătăți colectarea datelor, dar și de a îmbunătăți instrumentele pentru o mai bună identificare a acestor infracțiuni. Așa cum se evidenția în raport, este evident că există un număr semnificativ de cazuri neraportate, situație care trebuie, de asemenea, corectată și abordată în mod coordonat și prin colaborare între statele membre, precum și cu instituțiile europene.

1.13.

CESE consideră că ar trebui să se valorifice ocazia oferită de prezentarea acestei propuneri de directivă pentru a sensibiliza și a comunica mai bine cu privire la necesitatea de a consolida lupta împotriva traficului de persoane. Încălcarea drepturilor care decurg din diferite tipuri de exploatare necesită un răspuns cuprinzător și multidimensional, în care rolul cetățenilor în lupta împotriva impunității și a normalizării acestor forme de abuz este esențial.

1.14.

CESE reamintește că printre factorii care influențează traficul de persoane se numără: „feminizarea sărăciei”, accesul diferit la studii și resurse pentru bărbați și femei, inegalitățile medicale și în materie de sănătate, răspândirea violenței bazate pe gen la nivel mondial și, mai general, disparitatea socială dintre bărbați și femei.

1.15.

Este important și necesar ca statele membre să dezvolte noi mecanisme naționale de sesizare, care să implice organizațiile societății civile în identificarea victimelor și în furnizarea de servicii de sprijin. Ar putea fi instituit un instrument suplimentar pentru fiecare stat membru: un organism independent de monitorizare și asigurare, care să includă un raportor național însărcinat cu monitorizarea eficacității măsurilor puse în aplicare de statele membre în lupta împotriva traficului de persoane, desfășurarea de activități de cercetare și colaborarea cu părțile interesate din sectorul public și privat care se ocupă de acest fenomen la diferite niveluri.

2. Observații generale

2.1.

Traficul de persoane a fost definit la nivel internațional de ONU în 2000, și anume:

—

prin „trafic de persoane” se înțelege recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, […] efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării (articolul 3 din Protocolul Națiunilor Unite privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane – 2000);

—	prin „exploatare” se înțelege „exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciul forțat, […] sclavia sau practicile similare sclaviei, aservirea […] sau prelevarea de organe”.

2.2.

2.3.

În 2011 a fost adoptată Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (Directiva privind combaterea traficului de persoane). Adoptarea acestei directive a reprezentat un pas important în armonizarea normelor între statele membre. În 2021, Comisia a adoptat Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 și a indicat că punerea în aplicare a directivei ar trebui evaluată, pentru a îmbunătăți punerea sa în aplicare.

2.4.

Evaluarea efectuată de Comisie acoperă perioada de transpunere a directivei (aprilie 2013-martie 2022) și a utilizat date colectate la nivel european și informații calitative rezultate în urma discuțiilor cu experți și entități specializate.

2.5.

Evaluarea internă a Comisiei a evidențiat dificultățile de identificare corectă a numărului real de victime, întrucât cifra de 55 314 persoane identificate în perioada 2013-2022 este considerată o subestimare. Exploatarea sexuală continuă să fie cea mai răspândită formă de exploatare a traficului de persoane – reprezentând 55,7 % din cazurile raportate în 2021 –, căpătând o importanță tot mai mare exploatarea prin muncă, în special în sectoare precum agricultura, construcțiile și serviciile de îngrijire. Copiii victime reprezintă 21 % din total, în timp ce femeile și fetele reprezintă 75 % din victimele traficului de persoane.

2.6.

Evaluarea și raportul observă că nivelul urmăririlor penale și al condamnărilor este foarte scăzut, ceea ce poate contribui la o cultură a impunității în rândul traficanților. Platformele de comunicare socială au deschis noi oportunități pentru rețelele infracționale care operează în UE, majoritatea fiind implicate în traficul de persoane. Războiul din Ucraina poate duce, de asemenea, la o creștere a introducerii ilegale de persoane și a traficului de persoane. Traficul de ființe umane rămâne o infracțiune cu risc scăzut și cu profituri mari.

2.7.

Deși directiva a servit la stabilirea unui cadru comun al legislației privind combaterea traficului de persoane, aceasta a evidențiat, de asemenea, cât este de dificil să se avanseze în lupta împotriva anumitor forme de exploatare care nu sunt acoperite de definiția traficului de persoane și de infracțiunile transfrontaliere. Directiva identifică, de asemenea, domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri în ceea ce privește investigarea și urmărirea penală a traficanților, precum și necesitatea de a îmbunătăți capacitățile polițienești și judiciare pentru a efectua anchete financiare legate de trafic.

2.8.

Deși directiva se axează și pe protecția împotriva traficului de persoane, evaluarea a arătat că se pot aduce îmbunătățiri, printre altele, în ceea ce privește aspecte precum aplicarea principiilor neurmăririi penale și neincriminării victimelor; protecția victimelor în cadrul anchetelor sau al procedurilor judiciare și furnizarea de asistență adaptată la caracteristicile și nevoile victimelor, în special ale copiilor și grupurilor vulnerabile. Colectarea și prelucrarea deficitară a datelor sunt, de asemenea, identificate ca fiind o problemă.

2.9.

Evaluarea recunoaște importanța directivei ca punct de cotitură în lupta împotriva traficului de persoane în UE. În același timp, subliniază necesitatea înregistrării de progrese în dezvoltarea de instrumente pentru a îmbunătăți monitorizarea, prevenirea, urmărirea penală și aducerea în fața justiției a traficului de persoane și a traficanților, precum și pentru a îmbunătăți asistența acordată victimelor.

2.10.

În acest context, propunerea prezentată de Comisie este o propunere de modificare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia. Propunerea urmărește să ofere o serie de măsuri pentru a îmbunătăți prevenirea și combaterea traficului de persoane în UE, precum și pentru a îmbunătăți protecția victimelor.

3. Directiva privind combaterea traficului de persoane

3.1.

Directiva privind combaterea traficului de persoane urmărește să prevină și să combată traficul de persoane și să protejeze victimele. În acest scop, ea este structurată prin trei cadre de acțiune: (i) incriminarea, investigarea și urmărirea penală a traficului de persoane, inclusiv definirea infracțiunilor, a pedepselor și a sancțiunilor; (ii) asistență, sprijin și protecție pentru victimele traficului de persoane; și (iii) prevenirea traficului de ființe umane.

3.2.

CESE salută propunerea de modificare a acestei directive, deoarece este de acord cu necesitatea unor progrese și îmbunătățiri suplimentare în lupta împotriva traficului de persoane și în protecția victimelor. CESE este de acord că infracțiunea de trafic de persoane a devenit o amenințare din ce în ce mai mare, într-un context mai dificil decât cel din 2011.

3.3.

CESE salută extinderea definiției diferitelor forme de exploatare și faptul că raportul face referire la aceste diverse forme. Chiar dacă exploatarea sexuală continuă să fie cea mai răspândită formă de trafic de persoane, urmată de exploatarea prin muncă, există alte forme de exploatare care sunt incluse în directivă (exploatare în scopul cerșitului, al desfășurării de activități infracționale sau al traficului de organe), dintre care unele au crescut la rândul lor în ultimii ani. În mod similar, au apărut și alte formule care nu erau incluse în directivă, dar care ar putea, de asemenea, să fie considerate forme de trafic, cum ar fi căsătoriile forțate, maternitatea de substituție sau adopțiile ilegale. În opinia CESE, ar fi binevenită includerea unei trimiteri la „condiții de muncă extrem de abuzive”, astfel cum se reflectă în Directiva UE privind sancțiunile la adresa angajatorilor. CESE consideră că sunt necesare mai multe orientări din partea Comisiei cu privire la definițiile tuturor formelor posibile, pentru a asigura o aplicare mai uniformă de către statele membre.

3.4.

CESE este de acord că aceste infracțiuni ar trebui înțelese ca o listă neexhaustivă, deoarece, din păcate, formele de exploatare capătă noi fațete în fiecare zi; consideră că statele membre ar trebui să înțeleagă problema traficului de persoane din această perspectivă, având o imagine de ansamblu cuprinzătoare a aspectelor legate de exploatare.

3.5.

CESE consideră că perspectiva de gen în conținutul și punerea în aplicare a directivei ar trebui consolidată, având în vedere că marea majoritate a victimelor sunt femei și fete. În mod similar, ar trebui să se acorde atenție grupurilor vulnerabile specifice, inclusiv refugiaților, solicitanților de azil și persoanelor fără acte de identitate sau care au un statut de rezident precar, precum și situațiilor de vulnerabilitate care pot facilita recrutarea și exploatarea de către rețelele infracționale. Subliniază că printre factorii care influențează traficul de persoane se numără: „feminizarea sărăciei”, accesul diferit la studii și resurse pentru bărbați și femei, inegalitățile medicale și în materie de sănătate, răspândirea violenței bazate pe gen la nivel mondial și, mai general, disparitatea socială dintre bărbați și femei.

3.6.

CESE salută trimiterea explicită la dimensiunea online a infracțiunilor de trafic de persoane. Utilizarea noilor tehnologii a încurajat infracțiunile de trafic de persoane, facilitând și permițând un acces mai larg la victime și exploatarea acestora și îngreunând monitorizarea câștigurilor de pe urma acestor infracțiuni. Platformele de comunicare socială au facilitat recrutarea și exploatarea victimelor, și au integrat noi abuzuri în situațiile de exploatare, cum ar fi distribuirea de imagini, materiale video etc.

3.7.

3.8.

3.9.

CESE consideră ca fiind un progres modificarea propusă, care incriminează utilizarea serviciilor sau a activităților care își au originea în exploatare, știind că persoana care furnizează serviciul sau activitatea este victima unei infracțiuni de trafic de persoane, și anume utilizarea în cunoștință de cauză (knowing use) a serviciilor de exploatare; în plus, aceasta poate fi însoțită de măsuri mai stricte din partea statelor membre. CESE consideră că este important să se ofere mai mult sprijin statelor membre pentru a putea pune în aplicare acest aspect, să se evalueze impactul acestui punct atât asupra prevenirii, cât și asupra urmăririi penale a traficului de persoane în raportul privind transpunerea care urmează să fie prezentat de Comisie Parlamentului și Consiliului, pentru a se asigura că acesta nu a avut efecte negative asupra victimelor sau grupurilor vulnerabile și că reprezintă un progres în ceea ce privește „cultura impunității” față de aceste infracțiuni.

3.10.

CESE consideră că este oportun ca Comisia să adapteze cadrul de reglementare și de sancționare la mediul online. În acest sens, este deosebit de pozitiv faptul că directiva include înghețarea și confiscarea activelor, în conformitate cu cadrele de reglementare stabilite de Uniunea Europeană în această privință. Activele recuperate de la autorii infracțiunilor ar trebui să devină disponibile pentru despăgubirea victimelor, iar victimele ar trebui să aibă prioritate pe ordinea de prioritate a creditorilor.

3.11.

CESE salută faptul că Comisia subliniază necesitatea de a îmbunătăți cooperarea în materie de trafic de persoane între diferite state membre. Cooperarea transfrontalieră este esențială și poate fi îmbunătățită prin schimbul de informații sau prin acțiuni comune, precum și prin formarea personalului profesionist care se ocupă de victimele transfrontaliere, în special a autorităților de aplicare a legii.

3.12.

Este important și necesar ca statele membre să dezvolte noi mecanisme naționale de sesizare, care să implice organizațiile societății civile în identificarea victimelor și în furnizarea de servicii de sprijin. CESE consideră că Comisia ar trebui să sprijine statele membre în crearea sau consolidarea acestor instrumente, care pot fi coordonate la nivel european pentru a îmbunătăți îngrijirea și protecția victimelor traficului de persoane. Ar fi necesare progrese în crearea unui instrument european de sesizare, pentru a îmbunătăți armonizarea în ceea ce privește îngrijirea și asistența acordată victimelor și dezvoltarea sistemelor de sprijin pentru victime. Ar putea fi instituit un instrument suplimentar pentru fiecare stat membru: un organism independent de monitorizare și asigurare, care să includă un raportor național însărcinat cu monitorizarea eficacității măsurilor puse în aplicare de statele membre în lupta împotriva traficului de persoane, desfășurarea de activități de cercetare și colaborarea cu părțile interesate din sectorul public și privat care se ocupă de acest fenomen la diferite niveluri.

3.13.

CESE consideră că directiva ar trebui să acorde o mai mare atenție victimelor traficului de persoane, și ar dori să reamintească obligația statelor membre de a le acorda asistență, de a le proteja și de a asigura, pe cât posibil, incluziunea lor socială. În afară de a reaminti necesitatea de a nu pedepsi victimele traficului de persoane, directiva ar trebui să consolideze mecanismele și instrumentele de asistență și sprijinire a victimelor, în special în cazul grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii, minoritățile, refugiații sau migranții fără acte de identitate. De asemenea, ar trebui să exploreze și să consolideze în continuare instrumentele de despăgubire și de prevenire a victimelor, inclusiv mecanisme sigure de depunere a plângerilor și denunțurilor, precum și fonduri de despăgubire.

3.14.

Integrarea în țara de destinație se realizează prin punerea la dispoziția victimelor traficului de persoane a unor proiecte personalizate de asistență, informare, formare și responsabilizare, prin: primirea în structuri protejate specifice; eliberarea obligatorie a unui permis de ședere, ca o condiție sine qua non pentru ieșirea din trafic; asistență medicală, informare și prevenție în materie de sănătate; sprijin psihologic și mediere culturală; informații și consiliere socială și juridică; cursuri de limbă și de alfabetizare; evaluarea aptitudinilor și competențelor; orientare și formare profesională; integrarea pe piața forței de muncă.

3.15.

Directiva nu abordează modificarea legislației în ceea ce privește protecția drepturilor victimelor și nici asistența și sprijinul pentru persoanele care au făcut obiectul traficului, domenii în care există încă multe posibilități de îmbunătățire. CESE reamintește că Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității abordează, printre altele, nevoile specifice ale anumitor categorii de victime ale traficului de persoane, abuzul sexual, exploatarea sexuală și pornografia infantilă.

3.16.

CESE solicită Comisiei să includă în propunerea sa de modificare a directivei necesitatea de a respecta Directiva 2004/81/CE.

3.17.

Cooperarea victimei ar trebui înțeleasă ca dorința de a se alătura unui proiect individual de integrare socială și de ieșire din exploatare. Un permis de ședere nu poate fi acordat numai celor care decid să coopereze cu justiția, întrucât alternativa la traficul de persoane, și anume accesul la servicii teritoriale care generează capacitare și responsabilizare, trece, în mod inevitabil, prin emiterea unui permis de ședere.

3.18.

Victimele sunt reticente la a depune mărturie împotriva traficanților lor. Ele trăiesc adesea într-o stare de șantaj permanent, iar mărturiile lor le obligă să își riște viața și pe cea a familiilor lor. În această privință, trebuie amintit că consimțământul unei victime a traficului de persoane la exploatare este lipsit de relevanță [articolul 3 litera (b) din Protocolul Națiunilor Unite privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane – 2000].

3.19.

De asemenea, CESE solicită Comisiei să depună eforturi pentru punerea în aplicare a recomandărilor cuprinse în publicația sa intitulată Drepturile de care beneficiază victimele traficului de persoane în UE (4), astfel încât statele membre să acorde întotdeauna permise de ședere victimelor traficului de persoane în următoarele cazuri:

—	dacă prezența victimei este necesară pentru anchetă sau pentru procedurile judiciare;

—	dacă victima și-a manifestat voința clară de a coopera;

—	în cazul în care victima a încetat orice relație cu autorul (autorii) infracțiunii de trafic de persoane;

—	în cazul în care victima nu prezintă un risc pentru ordinea sau siguranța publică.

Totodată, CESE invită statele membre să utilizeze mai mult posibilitatea de a oferi permise de ședere victimelor din motive umanitare sau personale, chiar și atunci când condițiile de mai sus nu sunt îndeplinite.

3.20.

CESE reiterează importanța eforturilor de prevenire a traficului de persoane, subliniind necesitatea de a reduce cererea pentru toate formele de exploatare. Cererea de forță de muncă ieftină sau de prostituție continuă să crească, chiar dacă acestea sunt adesea legate de existența unor infracțiuni de trafic de persoane.

3.21.

CESE consideră că ar trebui consolidate numeroasele activități menite să îmbunătățească informarea și sensibilizarea cu privire la aceste aspecte, inclusiv prin explorarea unor noi instrumente de comunicare, formare, programe educaționale și campanii de sensibilizare pentru a consolida lupta împotriva traficului în toate statele membre.

3.22.

CESE este de acord cu necesitatea de a îmbunătăți colectarea datelor, dar și calitatea instrumentelor pentru o mai bună identificare a acestor infracțiuni. Este evident că există un număr semnificativ de cazuri neraportate, situație care trebuie, de asemenea, corectată și abordată în mod coordonat și prin colaborare între statele membre, precum și cu instituțiile europene. Propunerea de raport statistic anual privind traficul poate contribui la obținerea unor date mai bune, la îmbunătățirea acțiunilor și, de asemenea, la o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la aceste infracțiuni.

3.23.

În mod similar, CESE salută recunoașterea de către Comisie a necesității de a prezenta Parlamentului și Consiliului European un raport anual privind activitatea statelor membre în ceea ce privește acțiunile de combatere a traficului de persoane, în care să se evidențieze punerea în aplicare a acțiunilor și impactul acestora.

3.24.

CESE consideră că ar trebui să se valorifice ocazia oferită de prezentarea acestei propuneri de modificare a directivei pentru a sensibiliza și a comunica mai bine cu privire la necesitatea de a consolida lupta împotriva traficului de persoane. Încălcarea drepturilor care decurg din diferite tipuri de exploatare necesită un răspuns cuprinzător și multidimensional, în care rolul cetățenilor în lupta împotriva impunității și a normalizării acestor abuzuri este esențial.

Bruxelles, 27 aprilie 2023.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1).

(2) Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente (JO L 261, 6.8.2004, p. 19).

(3) Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, 14.11.2012, p. 57).

(4) Drepturile de care beneficiază victimele traficului de persoane în UE.