Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon

[COM(2022) 672 final – 2022/0394 (COD)]

(2023/C 184/15)

Raportor: domnul Stoyan TCHOUKANOV

Sesizare	Parlamentul European, 1.2.2023 Consiliul European, 6.2.2023
Temei juridic	Articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	9.3.2023
Data adoptării în sesiunea plenară	22.3.2023
Sesiunea plenară nr.	577
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	159/0/2

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută propunerea Comisiei privind un cadru de certificare al UE pentru eliminarea dioxidului de carbon, recunoscând necesitatea de a intensifica eliminarea dioxidului de carbon și de a promova practici regenerative, punând totodată în continuare accentul în primul rând pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, esențială pentru a limita încălzirea globală. Cu toate acestea, CESE observă că propunerea lasă prea multe puncte esențiale să fie abordate în continuare prin intermediul actelor delegate.

1.2.

CESE recunoaște că, în prezent, în întreaga Uniune există diferite sisteme de validare și de recompensare în materie de eliminare a dioxidului de carbon și că un cadru comun de certificare poate oferi claritate și fiabilitate prin stabilirea unor norme generale la nivelul UE care să reglementeze modul în care beneficiile pentru climă ale eliminării dioxidului de carbon sunt măsurate, validate și verificate. Caracterul voluntar al cadrului are un efect stimulativ care poate oferi noi surse de venit celor interesați să desfășoare activități de eliminare a dioxidului de carbon. CESE solicită mai multă claritate cu privire la calendarul preconizat pentru punerea deplină în aplicare, dat fiind setul de organisme și unități de certificare care vor trebui create.

1.3.

CESE constată că se pot formula întrebări legitime privind utilizarea eliminării dioxidului de carbon în politica climatică a UE, de la posibilitatea ca reducerea emisiilor să scadă sau să fie întârziată, în virtutea promisiunilor de eliminare ulterioară a dioxidului de carbon, până la pericolul unor declarații de mediu frauduloase și al dezinformării ecologice, pe baza achizițiilor de credite de carbon. Pentru a preveni dezinformarea ecologică, CESE solicită ca durata preconizată de stocare a carbonului și riscurile de inversare să se reflecte în mod clar în utilizarea diferitelor certificate de eliminare a carbonului (care acoperă „stocarea permanentă”, „agricultura carbonului” și „stocarea carbonului în produse durabile”).

1.4.

CESE este de acord cu scopul Comisiei de a oferi transparență și claritate publicului, furnizorilor de servicii de eliminare a carbonului și cumpărătorilor, în ceea ce privește valoarea activităților certificate de eliminare a carbonului. Cu toate acestea, solicită garanții suplimentare în ceea ce privește valoarea și utilizarea certificatelor. El invită Comisia să furnizeze orientări care să definească declarațiile adecvate care pot fi formulate, pe baza diferitelor situații de eliminare certificată a dioxidului de carbon și solicită menținerea distincției între certificatele care rezultă din stocarea permanentă a dioxidului de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse.

1.5.

CESE solicită ca viitoarele metodologii elaborate în acest cadru să evidențieze în mod clar aspectele legate de responsabilitate și să susțină transparența. Riscul de inversare trebuie monitorizat și atenuat în permanență. Răspunderea, precum și transferul răspunderii pentru carbonul eliminat și stocat trebuie să fie clar definite în întreaga gamă de activități de eliminare a dioxidului de carbon.

1.6.

CESE solicită Comisiei să se asigure că metodologiile se bazează pe dovezi științifice și sunt ghidate de comunitatea științifică. CESE subliniază că sistemul de certificare este mult prea complex și împovărător pentru a promova adoptarea pe scară largă a acestor practici – aceste proceduri par extrem de îndelungate și tehnice și pot demotiva operatorii în activitățile pe care le desfășoară, având în vedere că este vorba adesea de întreprinderi mici, care dispun de marje reduse, chiar și în cel mai bun caz.

1.7.

CESE observă că este necesară o gamă variată de indicatori ai eliminării dioxidului de carbon pentru a efectua monitorizarea, raportarea și verificarea (MRV), inclusiv utilizarea teledetecției și a imaginilor prin satelit. În ceea ce privește măsurătorile necesare, CESE subliniază că este esențial să se mențină costurile eliminării dioxidului de carbon la un nivel cât mai scăzut posibil, pentru a asigura o accesibilitate largă a cadrului de certificare.

1.8.

CESE subliniază că posibilele riscuri și efecte secundare asociate propunerii pentru actorii majori (agricultori, industria forestieră și industria construcțiilor și a lemnului), inclusiv cele de natură ecologică sau socioeconomică, trebuie evaluate și abordate cu atenție înainte de a integra cadrul de certificare în alte politici, cum ar fi politica agricolă comună.

1.9.

În opinia CESE, actuala politică agricolă comună (PAC) nu ar trebui utilizată pentru a finanța agricultura carbonului sau eliminarea dioxidului de carbon (1). Deși PAC poate juca un rol redus în eliminarea dioxidului de carbon, acest instrument este conceput pentru producția de alimente, furaje și biomasă, care reprezintă obiectivul principal al sectorului agricol și forestier. În acest context specific, eliminările dioxidului de carbon sunt un produs secundar, ceea ce înseamnă că ar trebui puse la dispoziție surse de finanțare suplimentare.

1.10.

CESE consideră că nivelul ridicat de ambiguitate al Comisiei în ceea ce privește finanțarea va acționa ca un puternic factor de descurajare a participării potențialilor beneficiari. El subliniază așadar că aspectele financiare necesită un anumit nivel de certitudine. Având în vedere posibilitățile de eliminare a dioxidului de carbon în viitor, CESE recomandă elaborarea unei foi de parcurs în vederea instituirii unui instrument financiar comun pentru aceste măsuri.

2. Observații generale

Nevoia de a intensifica eliminarea dioxidului de carbon, pentru atingerea obiectivului de emisii nete egale cu zero

2.1.

În conformitate cu Acordul de la Paris, Uniunea Europeană s-a angajat să atingă emisii nete de gaze cu efect de seră (GES) egale cu zero până în 2050 și, ulterior, emisii nete negative. Potrivit celui mai recent raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), concentrarea exclusivă asupra reducerii emisiilor nu va fi suficientă pentru atingerea acestui obiectiv: „realizarea unor acțiuni de eliminare a dioxidului de carbon pentru a compensa emisiile reziduale greu de redus este inevitabilă dacă se dorește atingerea unor emisii nete de CO2 sau de GES egale cu zero” (2).

2.2.

Deși eliminarea dioxidului de carbon nu înlocuiește reducerile drastice ale emisiilor de GES de care este nevoie, acest demers va trebui să completeze eforturile de reducere a emisiilor pentru a realiza emisii nete negative și egale cu zero. Prin urmare, eliminarea dioxidului de carbon va trebui intensificată semnificativ la nivel global, pentru a controla concentrațiile atmosferice de GES și a limita încălzirea globală. Pentru a-și atinge obiectivele climatice, UE preconizează că va trebui să-și reducă emisiile cu 85-95 % comparativ cu 1990, fiind nevoie de acțiuni de eliminare a dioxidului de carbon pentru a acoperi această valoare. Prin urmare, din atmosferă vor trebui eliminate, în fiecare an, câteva sute de milioane de tone (Mt) de CO2.

2.3.

În acest scop, UE a introdus până în prezent o serie de inițiative:

—	Legea climei, care stabilește obiectivul UE de a realiza neutralitatea climatică până în 2050;

—

Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF), a cărui ultimă propunere de modificare prevede stabilirea unui obiectiv de eliminare netă a dioxidului de carbon de 310 Mt CO2 până în 2030, prin stocarea carbonului în soluri, păduri și produse din lemn;

—

Comunicarea privind ciclurile durabile ale carbonului, care prezintă foaia de parcurs privind contribuția agriculturii carbonului la obiectivul pentru 2030 pentru LULUCF și soluții industriale care să elimine cel puțin 5 Mt în 2030. De asemenea, comunicarea a anunțat planuri de dezvoltare a propunerii de cadru de reglementare pentru certificarea eliminării dioxidului de carbon.

Administrarea proiectelor de eliminare a dioxidului de carbon

2.4.

Prin propunerea sa de instituire a unui cadru voluntar de certificare al Uniunii pentru eliminarea dioxidului de carbon, Comisia Europeană își propune să intensifice acțiunile de calitate și sustenabile de eliminare a dioxidului de carbon, stimulând finanțarea, combătând dezinformarea ecologică și consolidând încrederea, dar și armonizând condițiile de piață.

2.5.

Comisia stabilește trei categorii principale de metode de eliminare a dioxidului de carbon:

—

stocarea permanentă. Aceasta include metode precum bioenergia cu captarea și stocarea dioxidului de carbon (BECCS) și captarea și stocarea directă a dioxidului de carbon din aer (DACCS). Cel puțin 5 Mt de CO2 ar trebui eliminate prin metodele din această categorie până în 2030, ajungându-se la niveluri de până la 200 Mt de CO2 eliminate până în 2050;

—

agricultura carbonului acoperă metode precum împădurirea și reîmpădurirea, gestionarea îmbunătățită a pădurilor, agrosilvicultura, sechestrarea carbonului în sol și refacerea turbăriilor. Împreună cu produsele de stocare a carbonului, agricultura carbonului contribuie la obiectivul propus de eliminare netă aferent LULUCF, de 310 Mt de CO2 echivalent anual, care trebuie atins până în 2030, și la o economie „pozitivă din punct de vedere climatic” în 2050;

—

produsele de stocare a carbonului includ metode precum utilizarea materialelor lemnoase în construcții, dar și captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC) de lungă durată și, împreună cu agricultura carbonului, vor contribui la realizarea obiectivelor LULUCF propuse și a celor referitoare la efectele pozitive asupra climei, menționate anterior.

2.6.

Pentru a se garanta că doar eliminările de înaltă calitate ale dioxidului de carbon sunt certificate conform regulamentului, Comisia a instituit anumite criterii de bază:

—	activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să fie măsurate corect și să ofere beneficii clare pentru climă (cuantificare);

—	activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să depășească practicile de piață și cerințele legale (adiționalitate);

—	certificatele trebuie să precizeze în mod clar durata stocării carbonului și să facă diferența între stocarea permanentă și stocarea temporară (stocarea pe termen lung);

—	nu în ultimul rând, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon ar trebui să fie în beneficiul altor obiective de mediu, precum biodiversitatea, sau, cel puțin, ar trebui să nu dăuneze mediului (sustenabilitate).

2.7.

Pentru a defini mai clar normele aplicabile fiecărei metode de eliminare a dioxidului de carbon și pentru a operaționaliza criteriile de calitate, Comisia va dezvolta metodologii de certificare adaptate, cu sprijinul unui grup de experți, și le va menționa în acte delegate. Mai întâi, UE va dezvolta metodologii și va recunoaște scheme de certificare. Într-o a doua etapă, operatorii pot adera la scheme de certificare recunoscute de UE, iar activitățile eligibile pentru certificare vor fi verificate de terți. Eliminările dioxidului de carbon certificate vor fi înregistrate în registre interoperabile.

2.8.

Există o serie de sinergii între inițiativele actuale și viitoare în domeniul relevant pentru eliminarea dioxidului de carbon. În temeiul propunerii de regulament, eliminările dioxidului de carbon ar putea:

—	să primească sprijin public prin Politica agricolă comună, ajutoare de stat sau Fondul pentru inovare;

—	să fie incluse în raportările întreprinderilor, pentru a fi definite mai strict în Inițiativa privind justificarea declarațiilor de mediu sau în Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD);

—	să valorifice sinergiile cu alte etichete și certificări, precum certificarea agriculturii ecologice și a biomasei durabile;

—	să fie incluse în contractele privind lanțurile de aprovizionare, creând lanțuri valorice industriale și sinergii cu sisteme alimentare durabile;

—	să contribuie la integritatea piețelor voluntare ale carbonului.

3. Observații specifice

Un sistem solid de certificare, ca element central extrem de necesar pentru creșterea rapidă a capacităților de eliminare a carbonului în Europa

3.1.

Instituirea unor norme cuprinzătoare la nivelul UE pentru a reglementa modul în care sunt măsurate, validate și verificate beneficiile pentru climă ale eliminării dioxidului de carbon poate asigura un sprijin esențial pentru dezvoltarea unor capacități solide de eliminare a dioxidului de carbon în Europa. Aceasta include o gamă variată de metode inovatoare pentru fermieri, silvicultori, industrii și alte părți interesate, pentru captarea și stocarea CO2 din surse nefosile.

3.2.

Certificarea reprezintă un pas necesar și semnificativ către integrarea eliminării dioxidului de carbon în politicile climatice ale UE. Aceasta include, de exemplu, crearea de stimulente pentru stocarea carbonului în sol pentru administratorii de terenuri (de exemplu, prin PAC), recompensarea achizițiilor de materiale de construcții care stochează carbon din surse nefosile (de exemplu, prin codurile de construcții) sau raportarea cu privire la obiectivele climatice (de exemplu, prin CSRD).

3.3.

Prin urmare, CESE susține pe deplin Cadrul de certificare pentru eliminarea dioxidului de carbon, atât ca principiu, cât și ca un pas în direcția unui sistem solid de certificare.

Necesitatea de a urmări carbonul eliminat, pentru a asigura beneficii conexe pentru climă, economie și societate

3.4.

Deși eliminarea dioxidului de carbon trebuie neapărat introdusă pe scară largă, este la fel de important ca aceste eforturi să fie ținute sub control. CESE constată că pot exista întrebări legitime privind utilizarea eliminării dioxidului de carbon în politica climatică a UE, de la riscul de descurajare a acțiunilor de atenuare până la pericolul unor declarații de mediu frauduloase și al dezinformării ecologice, pe baza achizițiilor de credite de carbon.

3.5.

Prin urmare, CESE consideră că UE are nevoie de un cadru de certificare eficace și robust, pentru a garanta că doar eliminările fiabile și de calitate ale dioxidului de carbon sunt certificate. Aceasta va permite UE să recunoască și să recompenseze eliminarea dioxidului de carbon fără a afecta decarbonizarea.

3.6.

Stabilirea unui nivel minim de calitate pentru toate certificatele de eliminare a dioxidului de carbon este esențială pentru a oferi încredere actorilor-cheie că eliminarea carbonului certificată de UE este realmente benefică pentru climă. Ulterior, va trebui, de asemenea, să transmită un semnal suficient de puternic că eliminările certificate de dioxid de carbon pot fi integrate în condiții de siguranță în politicile mai ample ale UE în domeniul climei.

3.7.

În acest context, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să respecte principiul adiționalității, adică să arate că eliminarea nu ar fi avut loc fără intervenția respectivă. Este vorba de o cerință strictă în cazul în care certificatele ar fi utilizate pentru acțiunile în despăgubire, însă ea ar putea fi relaxată atunci când nu există astfel de acțiuni (de exemplu, în cazul plăților directe acordate de guvern fermierilor pentru a stimula trecerea la practici regenerative). Din acest motiv, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon ar trebui mai curând să genereze beneficii conexe în ceea ce privește durabilitatea, decât să aibă doar un impact „neutru”, astfel cum prevede în prezent Comisia.

3.8.

CESE subliniază, de asemenea, că riscul de inversare (eliberarea de CO2 stocat) trebuie monitorizat și atenuat în permanență. Răspunderea, precum și transferul răspunderii pentru dioxidul de carbon eliminat și stocat trebuie să fie clar definite și specifice fiecărui tip de eliminare a carbonului.

Menținerea distincției dintre stocarea permanentă a carbonului, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse

3.9.

Metodele de eliminare a dioxidului de carbon diferă semnificativ în ceea ce privește modalitatea de extragere a CO2 din atmosferă, locurile de stocare a carbonului și perioada de stocare.

3.10.

În general, carbonul stocat în rezervoare terestre și în biomasă (metode de eliminare cu ciclu scurt) este mai vulnerabil și prezintă durate mai scurte de stocare decât carbonul stocat în rezervoare geologice (metode de eliminare cu ciclu lung).

3.11.

Drept urmare, diferitele metode de eliminare și stocare a carbonului ar trebui contabilizate, administrate și certificate în diferite moduri, în funcție de tipul de stocare a dioxidului de carbon. UE separă deja pilonul LULUCF de emisiile sectorului industrial. Comunicarea privind ciclurile durabile ale carbonului introduce distincții între tipurile de carbon „fosil”, „biogen” și „atmosferic” și propune ca acestea să fie etichetate, urmărite și contabilizate separat pe teritoriul UE, cel târziu până în 2028.

3.12.

În plus, ar trebui subliniat că cele trei familii de metode de eliminare a dioxidului de carbon (stocarea permanentă a carbonului, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse) joacă diferite roluri în parcursul nostru către emisii nete egale cu zero și prezintă diferite rezultate climatice, costuri, provocări legate de introducerea lor, niveluri de maturitate și percepții la nivelul publicului. Prin urmare, acestea ar trebui, de asemenea, să fie stimulate și gestionate în moduri diferite, permițând politici adaptate și un sprijin financiar care să răspundă nevoilor fiecărei metode de eliminare a dioxidului de carbon.

3.13.

În lumina acestor aspecte, CESE este de acord cu scopul Comisiei de a oferi transparență și claritate publicului, furnizorilor de servicii de eliminare a carbonului și cumpărătorilor, în ceea ce privește valoarea activităților certificate de eliminare a carbonului.

3.14.

Cu toate acestea, CESE îndeamnă Comisia să meargă mai departe și să introducă și să furnizeze orientări care să definească declarațiile adecvate care pot fi formulate, pe baza diferitelor situații de eliminare certificată a dioxidului de carbon (de exemplu, stocarea permanentă, agricultura carbonului, stocarea carbonului în produse). Acest aspect va fi esențial pentru a stimula întregul spectru de cazuri posibile de certificare a eliminării dioxidului de carbon, asigurând totodată integritatea beneficiilor pentru climă invocate și prevenind dezinformarea ecologică.

Asigurarea transparenței și a contribuției științifice la elaborarea metodologiilor

3.15.

Întrucât Comisia urmează să se angajeze într-un proces separat, susținut de un grup de experți, de elaborare a metodologiilor pentru activitățile de eliminare a dioxidului de carbon, precum și de stabilire a unor detalii suplimentare cu privire la certificate în cadrul unor acte delegate, CESE solicită implicarea și consultarea societății civile.

3.16.

CESE solicită Comisiei să se asigure că metodologiile care vor fi elaborate se bazează pe dovezi științifice și sunt ghidate de comunitatea științifică.

3.17.

3.18.

UE ar trebui să ia în considerare furnizarea de finanțare specifică pentru cercetare, dezvoltarea metodologiei și implementarea-pilot. Pentru micii actori, sprijinul pentru consolidarea capacităților și pentru acoperirea costurilor administrative va fi esențial pentru democratizarea accesului la cadrul de certificare.

3.19.

În cele din urmă, CESE subliniază că posibilele riscuri și efecte secundare asociate propunerii pentru actorii majori (agricultori, industria forestieră și industria construcțiilor și a lemnului), inclusiv cele de natură ecologică sau socioeconomică, trebuie evaluate și abordate cu atenție înainte de a integra cadrul de certificare în alte politici, cum ar fi politica agricolă comună.

Bruxelles, 22 martie 2023.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) JO C 323, 26.8.2022, p. 95.

(2) IPCC WGIII SPM, 2022.