EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

1.1. Introducere

Uniunea Europeană și-a stabilit un obiectiv ambițios, și anume acela de a fi primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. În acest scop, statele membre și Parlamentul European au convenit, în Legea europeană a climei, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030. Pentru a atinge aceste obiective și, în același timp, pentru a contribui la competitivitate, la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă, sistemul energetic necesită o schimbare sistemică: trebuie să reducem utilizarea combustibililor fosili – inclusiv a gazelor fosile – și să sporim utilizarea surselor regenerabile de energie. Prin urmare, trebuie să concepem astăzi o tranziție ambițioasă a sectorului gazelor către gaze cu emisii scăzute de carbon și gaze din surse regenerabile.

Gazele fosile reprezintă aproximativ 95 % din combustibilii gazoși consumați în prezent în UE. Combustibilii gazoși reprezintă aproximativ 22 % din consumul total de energie al UE în prezent (inclusiv aproximativ 20 % din producția de energie electrică a UE și 39 % din producția de energie termică). Conform scenariilor relevante utilizate în evaluarea impactului aferentă Planului privind obiectivul climatic, ponderea combustibililor gazoși în consumul total de energie al UE în 2050 ar fi de aproximativ 20 %. Combustibilii gazoși vor juca un rol important în mixul energetic până în 2050, necesitând decarbonizarea sectorului gazelor prin intermediul unui concept orientat către viitor pentru piețe competitive ale gazelor decarbonizate. În pofida contribuției lor minore la mixul energetic actual al UE, biogazul, biometanul, hidrogenul din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon, precum și metanul sintetic (toate împreună fiind gaze din surse regenerabile și gaze cu emisii scăzute de carbon) ar reprezenta aproximativ 2/3 din combustibilii gazoși din cadrul mixului energetic din 2050, gazele fosile cu CSC/U (captarea și stocarea carbonului și utilizarea acestuia) reprezentând restul. Prezenta inițiativă face parte, de asemenea, din pachetul „Pregătiți pentru 55”. Ea se referă la organizarea pieței gazelor, inclusiv a hidrogenului, și va elimina barierele de reglementare existente, creând condițiile necesare pentru ca acest lucru să fie realizat într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Aceasta este o parte importantă a trecerii la un sistem energetic integrat care să reducă la minimum costurile tranziției către neutralitatea climatică, în special pentru consumatori, și să deschidă noi oportunități de reducere a facturilor la energie ale acestora, precum și o participare activă la piață.

Se preconizează că hidrogenul va fi utilizat în principal în domeniile în care electrificarea nu este o opțiune, inclusiv în sectoarele industriale energointensive actuale (de exemplu, rafinării, îngrășăminte, siderurgie) și în anumite sectoare de transport cu vehicule grele (transportul maritim, aviația, vehiculele grele de lung parcurs). Dezvoltarea unei infrastructuri dedicate hidrogenului este necesară pentru a valorifica întregul potențial al hidrogenului pentru aceste aplicații de utilizare finală specifice. Obiectivul promovării gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon este de a decarboniza aceste sectoare, de a spori flexibilitatea sistemului de energie electrică datorită tehnologiilor de tip „power-to-X”, de a consolida siguranța aprovizionării prin reducerea dependenței de importurile de gaze naturale și de a permite stocarea (și producerea) energiei electrice. Acest lucru permite conectarea diferitelor sectoare ale economiei, împreună cu alte forme de stocare și de flexibilitate, precum bateriile și răspunsul părții de consum. De asemenea, el va sprijini producția proprie și utilizarea inteligentă a aprovizionării distribuite cu energie, contribuind la un mai mare grad de abilitare a consumatorilor. Consumatorii au nevoie și de informații clare și ușor accesibile pentru a contribui la schimbarea modelelor de consum energetic și la trecerea la soluții regenerabile și cu emisii scăzute de carbon, în mod similar cu ceea ce pot face pe piața energiei electrice.

Deși se urmărește un maximum de hidrogen din surse regenerabile începând din 2030, pe termen scurt și mediu există alte forme de gaze cu emisii scăzute de carbon care pot juca un rol, în special hidrogenul cu emisii scăzute de carbon, în principal pentru a reduce rapid emisiile generate de producția de hidrogen existentă și pentru a sprijini adoptarea în paralel și în viitor a hidrogenului din surse regenerabile. În conformitate cu strategia UE privind hidrogenul, producția de hidrogen din surse regenerabile în UE ar trebui să atingă 1 milion de tone până în 2024 și până la 10 milioane de tone până în 2030. Din acel moment, hidrogenul din surse regenerabile ar trebui să fie utilizat la scară largă și să înlocuiască hidrogenul cu emisii scăzute de carbon.

O dezvoltare eficientă și sustenabilă a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, precum și a pieței hidrogenului necesită adaptarea cadrului de piață. Acest lucru se datorează faptului că gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon se confruntă în prezent cu bariere de reglementare în ceea ce privește accesul la piață și la rețea, ceea ce reprezintă un dezavantaj față de gazele naturale. Mai mult, pentru ca o piață a gazelor decarbonizate să fie creată și să contribuie la tranziția energetică, sunt necesare ponderi semnificativ mai mari ale surselor regenerabile de energie în cadrul unui sistem energetic integrat, cu o participare activă a consumatorilor pe piețe concurențiale. Acest lucru ar trebui să le permită consumatorilor să beneficieze de prețuri accesibile, de standarde bune de servicii și de o alegere eficace a ofertelor care să reflecte evoluțiile tehnologice.

Este probabil ca utilizarea unor tipuri diverse de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon să apară în paralel și se preconizează că acestea se vor dezvolta într-un ritm diferit în întreaga UE:

·o infrastructură pe bază de hidrogen va completa în mod treptat rețeaua de gaze naturale;

·o infrastructură pentru gaze în cadrul căreia gazele fosile vor fi înlocuite treptat de alte surse de metan.

În plus, evenimentele legate de creșterea prețurilor la energie ne-au reamintit că reziliența sistemului energetic european este din ce în ce mai importantă, pe măsură ce sistemul energetic al UE încorporează o energie din surse regenerabile mai descentralizată, iar combustibilii fosili sunt eliminați treptat. Siguranța aprovizionării și măsurile de pregătire pentru riscuri din sectorul gazelor trebuie să fie adecvate pentru tranziția către o energie curată. Comunicarea Comisiei privind un set de măsuri de acțiune și de sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor energiei 1 evidențiază interacțiunea dintre siguranța aprovizionării, utilizarea optimă a capacităților de stocare și volatilitatea prețurilor la energie.

1.2. Obiectivele propunerii

Prezenta inițiativă urmărește să faciliteze pătrunderea în sistemul energetic a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, facilitând tranziția de la gazele naturale, și să permită acestor noi gaze să își joace rolul necesar în vederea atingerii obiectivului de neutralitate climatică a UE în 2050.

În acest context, ea abordează următoarele domenii:

Nivelul scăzut de implicare și de protecție a clienților pe piața cu amănuntul a gazelor ecologice. Pentru ca noile gaze să joace un rol deplin în tranziția energetică, normele privind piața cu amănuntul trebuie să le permită clienților să opteze pentru gaze din surse regenerabile și gaze cu emisii scăzute de carbon. Acest lucru nu se întâmplă în prezent. Mai mult, la nivelul UE nu există un sistem comun de terminologie și de certificare pentru combustibilii și gazele cu emisii scăzute de carbon. În plus, piețele cu amănuntul ale gazelor prezintă o concentrare a pieței și niveluri scăzute de noi intrări și de inovare. Acest lucru îi împiedică pe clienți să beneficieze de concurență alegând opțiuni cu emisii scăzute de carbon.

Pentru a putea face alegeri sustenabile în ceea ce privește energia, clienții au nevoie de informații suficiente cu privire la consumul lor de energie și la proveniența acestei energii, precum și instrumente eficiente pentru a putea participa la piață. Mai mult, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja clienții vulnerabili și pe cei afectați de sărăcia energetică. Piața gazelor decarbonizate nu trebuie dezvoltată fără ca aceștia să poată beneficia pe deplin de ea.

Infrastructura pentru hidrogen și piețele hidrogenului. Cadrul de reglementare actual pentru purtătorii de energie gazoși nu abordează implementarea hidrogenului ca purtător de energie independent prin intermediul unor rețele de hidrogen dedicate. La nivelul UE nu există norme privind investițiile bazate pe tarife în rețele sau privind proprietatea și exploatarea rețelelor de hidrogen dedicate. În plus, nu există norme armonizate privind calitatea hidrogenului (pur). În consecință, există bariere în calea dezvoltării unei infrastructuri transfrontaliere de hidrogen eficiente din punctul de vedere al costurilor și a unei piețe concurențiale a hidrogenului, care reprezintă o condiție prealabilă pentru adoptarea producției și consumului de hidrogen. Prezenta propunere urmărește să remedieze aceste deficiențe. Ea include o propunere de sistem de terminologie și de certificare a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon și a combustibililor cu emisii scăzute de carbon.

Gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon din cadrul infrastructurii și a piețelor actuale ale gazelor, precum și securitatea energetică. În ziua de astăzi, gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon reprezintă o pondere minoră în mixul energetic al UE. Pentru a valorifica potențialul acestora, o condiție prealabilă esențială o reprezintă accesul la piața angro a gazelor, și anume la punctele de tranzacționare virtuale. Eliminarea costurilor pentru comerțul transfrontalier cu aceste gaze și facilitarea racordării instalațiilor de producție vor îmbunătăți, de asemenea, argumentele economice. Diferențele în ceea ce privește parametrii de calitate a gazelor și volumul de hidrogen adăugat în sistemul de gaze naturale pot afecta proiectarea infrastructurii de gaze, aplicațiile la nivelul utilizatorilor finali și interoperabilitatea sistemelor transfrontaliere, riscând astfel să fragmenteze piața internă. Cu toate acestea, normele actuale privind calitatea gazelor nu sunt adecvate pentru a face față evoluțiilor viitoare. În ceea ce privește GNL, abordarea barierelor reziduale legate de accesul la terminalele de GNL ar putea deschide calea pentru importul de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon din străinătate, sprijinind decarbonizarea pieței gazelor din UE. În fine, menținerea și consolidarea rezilienței în cadrul tranziției necesită măsuri adecvate pentru siguranța aprovizionării.

Planificarea rețelelor. Astfel cum s-a subliniat în Strategia pentru integrarea sistemului energetic a Comisiei, planificarea și exploatarea în mod coordonat a întregului sistem energetic al UE, la nivelul mai multor purtători de energie, infrastructuri și sectoare de consum, reprezintă o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor climatice pentru 2050. Schemele și practicile actuale de planificare a rețelelor sunt deficitare, deoarece există discrepanțe între planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani („TYNDP”) la nivelul UE și planurile naționale de dezvoltare a rețelei („NDP”). O mai bună legătură între TYNDP și NDP ar permite un schimb transnațional de informații privind utilizarea sistemelor de transport.

Siguranța aprovizionării și înmagazinarea. Ca reacție la creșterile semnificative ale prețurilor la energie la nivelul UE în toamna anului 2021, Consiliul European a invitat Comisia să ia rapid în considerare măsuri pe termen mediu și lung care să sporească reziliența sistemului energetic al UE, inclusiv măsuri care să sporească siguranța aprovizionării. Pentru a contribui la un răspuns în timp util la această criză și la o posibilă nouă criză la nivelul Uniunii, prezenta propunere include măsuri specifice de îmbunătățire a cooperării și a rezilienței, în principal pentru a asigura o utilizare mai eficace și mai coordonată a capacităților de înmagazinare și a mecanismelor de solidaritate operațională. Măsurile sunt menite să consolideze în timp util reziliența sistemului energetic al UE la șocurile viitoare. Ele includ măsurile prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2017/1938 privind siguranța furnizării de gaze. Pentru a se asigura un răspuns coerent, măsurile privind siguranța aprovizionării fac parte din prezenta propunere legislativă și nu sunt înaintate ca propunere legislativă separată. După cum s-a arătat în Comunicarea privind prețurile energiei din 13 octombrie 2021 intitulată „Un set de măsuri de acțiune și de sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor energiei”, coordonarea siguranței aprovizionării la nivel transfrontalier este esențială pentru reziliența la șocurile viitoare.

Măsurile propuse impun statelor membre să includă în mod explicit capacitățile de înmagazinare în evaluările lor privind riscurile la adresa siguranței aprovizionării atât la nivel național, cât și regional, incluzând riscurile legate de controlul exercitat asupra capacităților de înmagazinare de către entități din țări terțe. Statele membre trebuie să aibă în vedere măsuri de înmagazinare prin cooperare regională în cazul unor riscuri neabordate. Propunerea definește condiții favorizante pentru desfășurarea unor achiziții comune voluntare de stocuri strategice de gaze care să fie utilizate în caz de urgență. De asemenea, se introduc măsuri pentru îmbunătățirea transparenței și a accesului la capacitățile de înmagazinare, pentru abordarea riscurilor de securitate cibernetică în domeniul gazelor și pentru facilitarea acordurilor bilaterale de solidaritate între statele membre în caz de criză. Comisia încurajează statele membre să nu aștepte pentru a lua măsuri de solidaritate, astfel încât, chiar și în situații de criză gravă, gospodăriile să primească gazele de care au nevoie.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Inițiativa propusă este strâns legată și complementară propunerilor legislative prezentate în contextul pachetului „Pregătiți pentru 55” în vederea implementării Pactului verde european, printre care:

Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile („RED II”), care este principalul instrument al UE de reglementare a promovării energiei din surse regenerabile. Ea are ca scop să accelereze pătrunderea în sistemul energetic a energiei din surse regenerabile, inclusiv a gazelor din surse regenerabile. Propunerea sa de modificare sporește la 40 % obiectivul privind sursele regenerabile de energie din mixul energetic al UE și promovează adoptarea combustibililor din surse regenerabile, precum hidrogenul din surse regenerabile, în industrie și în transporturi, cu obiective suplimentare. În legătură cu această inițiativă, RED II definește hidrogenul din surse regenerabile ca fiind „combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile” și „combustibili din biomasă” care ating o reducere de 70 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu combustibilii fosili, stabilind obiective secundare specifice pentru consumul de hidrogen din surse regenerabile (50 % din consumul total de hidrogen în scopuri energetice și de materie primă în industrie până în 2030 și 2,6 % din energia furnizată sectorului transporturilor).

Directiva privind eficiența energetică („DEE”) și Directiva conexă privind performanța energetică a clădirilor („DPEC”), inclusiv propunerile de modificare a acestora, interacționează cu prezenta inițiativă deoarece afectează nivelul și structura cererii de gaze. Măsurile de eficiență energetică pot atenua sărăcia energetică și pot reduce vulnerabilitatea consumatorilor. Întrucât combustibilii gazoși domină în prezent furnizarea de încălzire și de răcire și centralele de cogenerare din Europa, utilizarea lor eficientă rămâne în centrul măsurilor de eficiență energetică. Directiva privind gazele și Regulamentul privind gazele sunt coerente cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”: o piață a UE deschisă și competitivă, cu prețuri care reflectă costurile de producție ale purtătorilor de energie, costurile emisiilor de carbon și costurile și beneficiile externe, ar furniza în mod eficient hidrogen curat și sigur utilizatorilor finali care îl apreciază cel mai mult.

Regulamentul TEN-E, propus de Comisie în decembrie 2020, urmărește să sprijine mai bine modernizarea infrastructurii energetice transfrontaliere europene, pentru Pactul verde european. El introduce infrastructura pentru hidrogen ca o nouă categorie de infrastructură pentru dezvoltarea rețelei europene. Prezenta inițiativă completează propunerea de regulament TEN-E, deoarece se axează pe alinierea planurilor naționale la cerințele planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani la nivelul întregii Europe.

Astfel cum s-a anunțat în strategia UE de reducere a emisiilor de metan, Comisia va propune acte legislative pentru reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic. Inițiativa va urmări să îmbunătățească informațiile cu privire la toate emisiile de metan legate de energie. Prezenta inițiativă este complementară, deoarece urmărește să faciliteze pătrunderea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, permițând tranziția de la gazele naturale.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii („ETS”) crește prețul utilizării combustibililor fosili în raport cu gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon și, prin urmare, stimulează cererea de astfel de gaze și investițiile în tehnologiile de producție conexe. Comisia a propus consolidarea și extinderea acestuia, inclusiv în ceea ce privește sectorul aviației, transportul maritim și rutier și clădirile. În acest sistem sunt incluse toate instalațiile de producție a hidrogenului, precum și electrolizoarele cu o capacitate de producție de peste 25 de tone/zi. Fondul pentru inovare, care a fost instituit prin Directiva privind sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) pentru perioada 2021-2030, este unul dintre instrumentele de finanțare care sprijină tranziția către o Europă neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Fondul pentru inovare, care a fost instituit prin Directiva EU ETS pentru perioada 2021-2030, este unul dintre instrumentele de finanțare care sprijină tranziția către o Europă neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Revizuirea Directivei privind impozitarea energiei urmărește să alinieze impozitarea produselor energetice la politicile UE în domeniul energiei și al climei, să promoveze tehnologiile curate și să elimine scutirile perimate și cotele reduse care încurajează în prezent utilizarea combustibililor fosili. În temeiul directivei revizuite, produsele reglementate de directivă sunt grupate și clasificate în funcție de performanța lor de mediu. În consecință, revizuirea stabilește niveluri minime preferențiale de impozitare de 0,15 EUR/GJ (față de 10,75 EUR/GJ în cazul combustibililor fosili) pentru combustibilii pe bază de hidrogen din surse regenerabile și de hidrogen cu emisii scăzute de carbon utilizați drept carburanți. Pentru combustibilii pe bază de hidrogen din surse regenerabile și de hidrogen cu emisii scăzute de carbon utilizați drept combustibili pentru încălzire, revizuirea stabilește niveluri minime preferențiale de impozitare de 0,15 EUR/GJ (față de 0,6 EUR/GJ în cazul gazelor naturale).

Regulamentul revizuit privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (RICA), care va abroga Directiva 2014/94/UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (DICA), propus de Comisie în iulie 2021, urmărește să abordeze problema creșterii emisiilor în transportul rutier pentru a sprijini tranziția către un parc auto cu emisii aproape zero până în 2050. Regulamentul impune statelor membre să își extindă rețeaua de infrastructură de reîncărcare și de realimentare în conformitate cu vânzările de autoturisme cu emisii zero și să instaleze puncte de încărcare și de alimentare la intervale regulate pe autostrăzile majore. Revizuirea Regulamentului privind infrastructura pentru combustibili alternativi va necesita câte o stație de realimentare (min. 2 t/zi, 700 bari) la fiecare 150 km de-a lungul rețelei centrale TEN-T și în fiecare nod urban până în 2030; acest lucru ar avea ca rezultat aproximativ 700 de puncte de realimentare cu hidrogen de-a lungul nodurilor de transport și 88 de puncte de realimentare cu hidrogen în nodurile urbane.

Modificarea Regulamentului de stabilire a standardelor privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și camionete urmărește să asigure o cale clară, începând din 2025, în direcția transporturilor cu emisii zero. Regulamentul definește în special vehiculele cu emisii zero ca fiind vehicule electrice cu baterie, vehicule cu pile de combustie și alte vehicule alimentate cu hidrogen și stabilește un obiectiv de emisii medii zero ale noilor parcuri de vehicule până în 2030.

Propunerea FuelEU în domeniul maritim vizează creșterea ponderii combustibililor alternativi durabili cu emisii scăzute de carbon și fără emisii de carbon în mixul energetic al transportului maritim internațional, inclusiv: biocombustibili lichizi, e-lichide, gaze decarbonizate (inclusiv bio-GNL și e-gaz), hidrogen decarbonizat și combustibili decarbonizați derivați din hidrogen (inclusiv metan și amoniac). Accentul pus pe combustibili și pe tehnologiile energetice ar trebui să permită reduceri semnificative și rapide ale emisiilor, utilizând pe deplin tehnologiile și infrastructura existente, împreună cu stimulentele oferite de alte măsuri care urmează să fie propuse. De asemenea, va facilita definirea căilor de decarbonizare pentru întregul cluster maritim.

Propunerea ReFuelEU în domeniul aviației, care vizează promovarea potențialului combustibililor de aviație durabili de a reduce amprenta de GES a aviației, este încă în mare măsură neexploatată. Pentru a-și reduce în mod semnificativ emisiile, sectorul aviației va trebui să își reducă dependența actuală de combustibilii de aviație fosili și să se bazeze din ce în ce mai mult pe utilizarea combustibililor de aviație durabili (CAD) în anii care vin. Propunerea stabilește o pondere minimă de 0,7 % a „combustibililor de aviație sintetici” în combustibilii de aviație furnizați operatorilor de aeronave în cazul în care „combustibilii de aviație sintetici” sunt combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile, astfel cum sunt definiți în directiva privind energia din surse regenerabile.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Obiectivele prezentei inițiative nu pot fi atinse la nivel național. Măsurile planificate în cadrul prezentei inițiative urmăresc să avanseze cele patru obiective prevăzute la articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), contribuind în același timp la decarbonizarea economiei UE. Măsurile planificate urmează să fie adoptate în temeiul articolului 194 alineatul (2) din TFUE coroborat cu articolul 114 alineatul (1) din TFUE. În domeniul energiei, UE deține competență partajată în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (i) din TFUE.

Prezenta inițiativă se bazează, de asemenea, pe un set cuprinzător de acte legislative care au fost adoptate și actualizate în ultimele două decenii. În scopul creării unei piețe interne a energiei, UE a adoptat patru pachete legislative consecutive în perioada 1996-2019, cu obiectivul general de a integra piețele și de a liberaliza piețele naționale ale energiei electrice și ale gazelor. Aceste dispoziții acoperă o gamă largă de aspecte, de la accesul la piață la transparență, la drepturile consumatorilor, la sporirea lichidității piețelor gazelor și la independența autorităților de reglementare.

•Subsidiaritatea (în cazul competenței neexclusive)

În prezent, la nivelul UE nu există norme care să reglementeze rețelele sau piețele dedicate hidrogenului și nici hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și combustibilii cu emisii scăzute de carbon. Având în vedere eforturile actuale de la nivelul UE și de la nivel național de a promova utilizarea hidrogenului din surse regenerabile ca înlocuitor pentru combustibilii fosili, statele membre ar fi stimulate să adopte norme privind transportul hidrogenului printr-o infrastructură dedicată la nivel național. Acest lucru creează riscul unui peisaj de reglementare fragmentat în întreaga UE, ceea ce ar putea împiedica integrarea rețelelor și a piețelor naționale ale hidrogenului, împiedicând sau descurajând astfel comerțul transfrontalier cu hidrogen.

Armonizarea normelor privind infrastructura pentru hidrogen într-o etapă ulterioară (și anume, după intrarea în vigoare a legislației naționale) ar duce la sporirea sarcinilor administrative pentru statele membre și la creșterea costurilor de reglementare și a incertitudinii pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește investițiile pe termen lung în producția de hidrogen și în infrastructura de transport.

Crearea unui cadru de reglementare la nivelul UE pentru rețele și piețe dedicate hidrogenului ar promova integrarea și interconectarea rețelelor și piețelor naționale ale hidrogenului. Existența unor norme la nivelul UE privind planificarea, finanțarea și exploatarea unor astfel de rețele dedicate hidrogenului ar crea previzibilitate pe termen lung pentru potențialii investitori în acest tip de infrastructură pe termen lung, în special pentru interconexiunile transfrontaliere (care, în caz contrar, ar putea face obiectul unor legislații naționale diferite și potențial divergente).

În privința biometanului, în lipsa unei inițiative la nivelul UE este probabil ca până în 2030 să existe în continuare un mozaic de reglementare în ceea ce privește accesul la piețele angro, obligațiile de conectare și măsurile de coordonare între operatorii de sisteme de transport (OST) și operatorii de sisteme de distribuție (OSD). În mod similar, în lipsa unui anumit nivel de armonizare la nivelul UE, producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon se vor confrunta cu costuri de conectare și de injectare foarte diferite în întreaga UE, ceea ce va duce la condiții de concurență inegale.

Fără o legislație suplimentară la nivelul UE, statele membre ar continua să aplice standarde diferite de calitate a gazelor și norme diferite privind nivelurile de adăugare de hidrogen în rețelele de gaze naturale, riscând să restricționeze fluxurile transfrontaliere și să segmenteze piața. Standardele de calitate a gazelor ar continua să fie definite în principal de parametrii de calitate ai gazelor naturale, limitând integrarea gazelor din surse regenerabile în rețea.

Toate aceste aspecte ar putea reduce comerțul transfrontalier cu gaze din surse regenerabile și cu gaze cu emisii scăzute de carbon, care ar putea fi compensat prin creșterea importurilor de gaze naturale. Utilizarea terminalelor de GNL și a importurilor ar putea rămâne limitată la gazele naturale, în pofida faptului că nu ar fi necesară adaptarea terminalelor de GNL în cazul în care ar fi disponibil metan sintetic sau biometan competitiv din surse din afara UE.

Planificarea națională a rețelei va trebui să fie realizată numai în statele membre în care activează operatori de transport independenți (OTI) și operatori de sistem independenți (OSI) certificați. În timp ce majoritatea statelor membre au un plan național unic de dezvoltare în domeniul gazelor, pe baza căruia operatorii din sectorul gazelor cooperează, la nivel transsectorial există încă o cooperare limitată.

Pregătirea coordonată la nivelul UE pentru situații de urgență în sectorul actual al gazelor s-a dovedit a fi mai eficientă decât măsurile luate doar la nivel național.

•Proporționalitatea

Inițiativa respectă principiul proporționalității. Ea se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Intervenția politică este proporțională cu amploarea și natura problemelor definite, precum și cu realizarea obiectivelor stabilite.

Propunerea nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului general urmărit de a facilita decarbonizarea combustibililor gazoși într-un mod competitiv, cu cele mai mici costuri economice, asigurând în același timp securitatea energetică și plasând consumatorii în centrul piețelor energetice. Setul preferat de opțiuni este considerat proporțional și se bazează, în măsura posibilului, pe abordări existente. Echilibrul dintre obligații și luarea în considerare a diferitelor capacități de a acționa ale statelor membre și entităților private este considerat adecvat, având în vedere imperativul realizării neutralității climatice până în 2050.

•Alegerea instrumentului

Pe baza evaluării globale a cadrului de reglementare actual pentru piața gazelor, instrumentele alese sunt o directivă de reformare a Directivei 2009/73/CE și un regulament de reformare a Regulamentului nr. 715/2009. Alegerea unei reformări a acestor acte juridice existente va spori claritatea juridică. Este posibil ca utilizarea unui act de modificare să fi fost inadecvată pentru a aborda o gamă largă de noi dispoziții. Prin urmare, alegerea instrumentelor necesită o revizuire a normelor deja adoptate și implementate, ca evoluție naturală a legislației actuale, având în vedere aceste schimbări. Prin Regulamentul privind gazele vor trebui modificate și alte acte, după cum urmează: Regulamentul (UE) 2017/1938 privind siguranța aprovizionării, Regulamentul (UE) 2019/942 privind ACER și Regulamentul (UE) 1227/2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

•Evaluări ex post/verificarea adecvării legislației existente

Intrarea în vigoare a celui de al treilea pachet privind energia a contribuit în mod pozitiv la concurența și performanța piețelor interne ale energiei. Cu toate acestea, cadrul de reglementare actual pentru gaze se axează pe gazele naturale pe bază de combustibili fosili și nu anticipează pe deplin apariția unor alternative la gazul metan (inclusiv gazele naturale și biometanul), precum hidrogenul.

Este necesară o reexaminare a cadrului actual de reglementare a pieței gazelor, care a fost deja anunțat în Comunicarea Comisiei Europene intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic”. Dat fiind potențialul diferit al statelor membre ale UE în ceea ce privește producția de hidrogen din surse regenerabile și de hidrogen cu emisii scăzute de carbon, un cadru de piață adecvat ar putea facilita îndeplinirea de către hidrogen a rolului său de purtător de energie și de catalizator al integrării sistemului energetic.

Pe această bază, au fost identificați patru factori principali în cadrul domeniului problematic I din evaluarea impactului: (i) decarbonizarea va duce la apariția unui lanț valoric european al hidrogenului, bazat pe o piață transfrontalieră a hidrogenului; (ii) lipsa investițiilor în infrastructura pentru hidrogen împiedică dezvoltarea pieței; (iii) infrastructura pentru hidrogen poate constitui un monopol natural, ducând la apariția unor structuri de piață neconcurențiale; (iv) existența unor norme divergente privind calitatea hidrogenului ar putea împiedica fluxurile transfrontaliere și genera costuri suplimentare.

Normele existente în domeniul gazelor, care se axează pe gazele naturale pe bază de combustibili fosili importate în principal din afara UE, nu abordează caracteristicile specifice ale producției descentralizate de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon din cadrul UE. În plus, volumele tot mai mari de biometan, de hidrogen, dar și de GNL afectează calitatea gazelor și, prin urmare, proiectarea infrastructurii de gaze și a aparatelor de la nivelul utilizării finale. În special, evaluarea impactului recunoaște cinci factori principali legați de acest domeniu problematic: (i) accesul limitat la piață și la rețea pentru producătorii locali de biometan racordați la rețelele de distribuție, divergența normelor privind obligația de racordare și costurile racordării la rețea pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon, precum și tarifele de intrare/ieșire din interiorul UE împiedică crearea unei piețe interne a gazelor pe deplin integrate, lichide și interoperabile în UE; (ii) diferențele în ceea ce privește calitatea gazelor și nivelurile de adăugare de hidrogen în rețelele de gaze naturale pot avea un impact negativ asupra fluxurilor transfrontaliere și a utilizatorilor finali, iar normele actuale privind calitatea gazelor nu sunt adecvate pentru a face față evoluțiilor viitoare; (iii) terminale de GNL echipate pentru a recepționa în principal gaze naturale, accesul limitat al noilor gaze la terminalele de GNL; (iv) contractele de furnizare pe termen lung pentru gazele naturale din surse fosile pot bloca gazele naturale în sistem și pot împiedica furnizarea de gaze din surse regenerabile în vederea obiectivului pentru 2050; (v) măsurile actuale în materie de securitate energetică abordează numai riscurile legate de aprovizionarea cu gaze naturale și nu și de aprovizionarea cu gaze din surse regenerabile și cu gaze cu emisii scăzute de carbon.

În ceea ce privește planificarea rețelei, cooperarea dintre OST și autoritățile de reglementare trebuie să evolueze în continuare. Pătrunderea tot mai mare a surselor de energie intermitente necesită o mai bună integrare a întregului sistem energetic și o mai mare interconectare a infrastructurii, pe baza unei abordări mai holistice și mai incluzive. Evaluarea impactului evidențiază trei factori principali în ceea ce privește acest domeniu problematic: (i) planificarea rețelelor variază de la un stat membru la altul și de la un OST la altul și există o planificare separată pentru energia electrică și pentru gaze; (ii) lipsa transparenței în ceea ce privește potențialul de reafectare sau dezafectare a infrastructurii existente; (iii) OSD nu sunt incluși în mod explicit în planificarea OST. Mai mult, o strategie mai armonizată de dezvoltare a sistemului ar spori și mai mult interconexiunile dintre sistemele de energie electrică și de gaze, inclusiv cel de hidrogen.

Evaluarea a arătat că trebuie îmbunătățită concurența pentru a se asigura faptul că toate beneficiile integrării pieței sunt transferate consumatorilor din UE. În plus, consumatorii sunt în continuare privați de instrumentele necesare pentru a se implica activ pe piață. Dispozițiile privind protecția consumatorilor din legislația analizată se dovedesc a fi doar parțial adecvate scopului. În special, protecția clienților vulnerabili este încă inegală între statele membre, iar sărăcia energetică continuă să fie semnificativă în întreaga UE. În consecință, s-au identificat trei factori determinanți ai problemelor din domeniul problematic IV: (i) potențialul de concurență neexploatat de pe piețele cu amănuntul; (ii) abilitarea insuficientă a clienților în ceea ce privește schimbarea furnizorului, instrumentele de comparare a prețurilor, informațiile privind facturarea, comunitățile energetice și accesul la date și (iii) protecția inadecvată a consumatorilor, în special în ceea ce privește persoanele vulnerabile și cele afectate de sărăcia energetică.

•Consultări cu părțile interesate

În conformitate cu Orientările privind o mai bună legiferare, Comisia a realizat o consultare cuprinzătoare și incluzivă a părților interesate, pe baza unei strategii de consultare care a inclus o serie de metode și de instrumente. Această strategie a urmărit să asigure luarea în considerare a tuturor dovezilor relevante, inclusiv a datelor privind costurile, a impactului societal și a beneficiilor inițiativei. Au fost utilizate mai multe instrumente de consultare: o consultare privind evaluarea inițială a impactului (foaia de parcurs), o consultare publică online bazată pe un chestionar, o prezentare din partea Comisiei și feedbackul părților interesate, inclusiv Forumul de reglementare a gazelor, discuții cu statele membre, cu membri ai Parlamentului European și cu autoritățile naționale de reglementare, precum și discuții cu părțile interesate în cadrul unui atelier amplu cu părțile interesate.

Comisia a primit 263 de răspunsuri la consultarea publică deschisă. În general, respondenții au confirmat că, în opinia lor, este necesară revizuirea Directivei privind gazele și a Regulamentului privind gazele pentru a contribui la atingerea obiectivelor de decarbonizare. Mai mult, peste 60 % dintre respondenți se așteaptă ca schimbările tehnologice și de reglementare necesare pentru decarbonizarea pieței gazelor să prezinte potențialul de a crea noi locuri de muncă până în 2030.

În ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii și a piețelor pentru hidrogen, marea majoritate a respondenților sprijină introducerea de reglementări într-un stadiu incipient pentru a promova o piață și o infrastructură a hidrogenului funcțională și competitivă. Respondenții au pledat pentru un cadru legislativ al UE care să definească principiile de reglementare esențiale și să adopte o abordare în etape. O mare majoritate a respondenților sprijină, de exemplu, accesul la rețea al terților, normele privind accesul la conductele, terminalele de import și capacitățile de înmagazinare pentru hidrogen și pledează pentru separarea activităților din rețea. Majoritatea respondenților au considerat că este important să se definească de timpuriu rolul părților private în dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen. O mare majoritate a respondenților consideră, de asemenea, că rețelele private existente și viitoare pot fi exceptate (temporar) de la anumite cerințe de reglementare, dar că trebuie asigurată convergența cu un cadru de reglementare unic. Marea majoritate a respondenților consideră că drepturile și cerințele de autorizare pentru noile infrastructuri de hidrogen ar trebui să fie similare cu cele aplicabile în prezent conductelor de gaz metan.

În ceea ce privește promovarea accesului gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon la infrastructura și piața existentă a gazelor, părțile interesate convin asupra necesității de a revizui actualul cadru de reglementare pentru a contribui la atingerea obiectivelor de decarbonizare. Majoritatea părților interesate consideră că este important să se asigure accesul integral la piață și să se faciliteze injectarea de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon în rețeaua de gaze. Numeroși respondenți pledează pentru obligația operatorilor de rețea de a conecta producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon și de a introduce o reducere a taxei de injectare. Majoritatea respondenților sprijină și îmbunătățirea cadrului de transparență pentru terminalele GNL. De asemenea, există un sprijin puternic pentru aplicarea armonizată a unor standarde de calitate a gazelor la nivelul întregii UE, pentru consolidarea coordonării transfrontaliere și pentru sporirea transparenței. Respondenții au opinii împărțite în ceea ce privește adăugarea de hidrogen în rețelele de gaze naturale, dar majoritatea sunt de acord că aceasta poate oferi un prim pas rapid și eficient din punctul de vedere al costurilor în direcția decarbonizării sistemului energetic, în pofida costurilor tehnice ridicate. Puține părți interesate sprijină eliminarea tarifelor transfrontaliere intra-UE. Majoritatea respondenților consideră că provocările în materie de securitate și măsurile de securitate cibernetică specifice gazelor sunt importante.

În ceea ce privește planificarea integrată a rețelelor, majoritatea părților interesate sprijină alinierea calendarului planului de dezvoltare a rețelei (NDP) la TYNDP, precum și un plan unic privind gazele, indiferent de modelul de separare ales. Majoritatea respondenților au exprimat un sprijin și mai puternic pentru un scenariu comun privind energia electrică și gazele. Un număr semnificativ de părți interesate solicită includerea proiectelor privind hidrogenul în NDP. Majoritatea părților interesate sunt de acord cu rolul OSD de a furniza și de a partaja informații, mai mulți respondenți sprijinind, de asemenea, propunerea ca OSD să își prezinte propriul plan, inclusiv optimizarea sistemelor în diferite sectoare. Respondenții au preferat, de asemenea, un plan comun privind gazele și energia electrică, față de scenarii comune cu planuri separate. Mai multe părți interesate au subliniat că opțiunea preferată ar fi un plan comun privind metanul și hidrogenul, cu un plan separat privind energia electrică.

În ceea ce privește implicarea și protecția clienților pe piețele cu amănuntul ale gazelor ecologice, majoritatea părților interesate au solicitat un nivel de ambiție mai mare în ceea ce privește dispozițiile referitoare la cetățeni/consumatori, prin reflectarea celor aferente pieței energiei electrice. De asemenea, dispozițiile privind sărăcia energetică ar trebui să contribuie la asigurarea faptului că consumatorii nu plătesc costul trecerii la opțiuni bazate pe gaze curate. Reprezentanții sectorului privat sprijină planurile de eliminare treptată a prețurilor reglementate, în timp ce unele organizații ale consumatorilor ar opta pentru menținerea acestora pentru a proteja consumatorii vulnerabili și pe cei afectați de sărăcia energetică. Aproape jumătate din toți respondenții doresc ca dispozițiile privind comparabilitatea ofertelor și accesibilitatea datelor, transparența, sistemele de contorizare inteligentă și schimbarea furnizorului să fie consolidate. Niciun respondent nu a susținut abordarea fără caracter normativ.

•Obținerea și utilizarea expertizei

Inițiativa propusă și evaluarea impactului care stă la baza acesteia se bazează pe dovezile obținute din contribuția părților interesate la consultările ample desfășurate în acest sens, precum și pe analiza literaturii de specialitate și pe modelizare. Analiza literaturii de specialitate a inclus rezultatele unei serii de studii tematice privind elemente esențiale, precum rolul infrastructurii, pieței și producției de hidrogen și de gaze decarbonizate, care au fost efectuate pentru evaluarea impactului sau care au contribuit la aceasta, precum și evaluările efectuate pentru alte inițiative relevante ale Comisiei. În cadrul analizei au fost luate în considerare, de asemenea, concluziile adoptate în cadrul mai multor forumuri ale părților interesate, în special în cadrul forumului privind reglementarea gazelor (Forumul de la Madrid) și în cadrul forumului privind reglementarea energiei electrice (Forumul de la Florența). Discuțiile cu statele membre, cu membri ai Parlamentului European, cu autoritățile naționale de reglementare, cu ACER și cu alte părți interesate au fost, de asemenea, luate în considerare.

•Evaluarea impactului

În conformitate cu orientările privind o mai bună legiferare, Comisia a efectuat o evaluare a impactului pentru mai multe opțiuni de politică. Această activitate a fost sprijinită de o consultare în cadrul Comisiei prin intermediul unui grup de coordonare interservicii.

Evaluarea impactului a fost prezentată Comitetului de control normativ (CCN) și discutată cu acesta. Comitetul de control normativ a emis un „aviz pozitiv cu rezerve”. Rezervele au fost abordate în special prin: (i) integrarea concluziilor evaluării în descrierea problemei, (ii) precizarea rolului inițiativei ca parte a cadrului favorabil al pachetului „Pregătiți pentru 55”, (iii) clarificarea nivelului de referință al impactului opțiunilor de politică, (iv) o distincție mai clară între diferiți actori, în special între producătorii și consumatorii de gaze naturale și de hidrogen, (v) furnizarea unei evaluări a modului în care inițiativa poate avea un impact diferit pentru IMM-uri în comparație cu alte întreprinderi (mai mari), (vi) o mai bună reflectare a opiniilor divergente și minoritare la nivelul întregului raport, inclusiv în ceea ce privește definirea problemei, elaborarea opțiunilor, analiza impactului și alegerea opțiunii preferate, (vii) îmbunătățirea prezentării raportului și (viii) completarea tabelelor de costuri și beneficii în formatul corespunzător.

Pe parcursul activității de evaluare a impactului, au fost luate în considerare o serie de măsuri, în cadrul a patru domenii problematice, pentru a aborda problemele identificate și factorii determinanți ai problemelor în vederea atingerii obiectivelor inițiativei: în urma unei evaluări a eficacității, eficienței, coerenței și proporționalității acestora, s-a constatat că un pachet de opțiuni preferate este cel mai potrivit pentru a contribui la obiectivele stabilite.

Domeniul problematic I: Infrastructura pentru hidrogen și piețele hidrogenului

Domeniul problematic I are în vedere următoarele opțiuni de politică: licitarea drepturilor de exploatare a rețelei de hidrogen (opțiunea 1); introducerea unor principii de reglementare fundamentale inspirate de cele aplicabile în prezent pieței gazelor naturale, dar adaptate la stadiul de dezvoltare a piețelor hidrogenului (opțiunea 2) și instituirea unui regim de reglementare complet dezvoltat pentru hidrogen (similar celui aplicabil în prezent sectorului gazelor naturale), fără a fi necesară tranziția către o piață a hidrogenului mai matură (opțiunea 3). Opțiunea preferată este introducerea unor principii de reglementare esențiale de la bun început, oferind în același timp claritate cu privire la regimul de reglementare final (viitor). (Opțiunea 2b „Principii de reglementare fundamentale cu viziune”). Principalul beneficiu al acestei opțiuni este că stimulează integrarea pieței, oferă claritate investitorilor, evită apariția unor structuri de piață neconcurențiale, precum și costurile ajustărilor ex-post ale normelor odată ce piața este matură, dar lasă flexibilitate pentru a adapta regulamentul la intensificarea treptată a sectorului hidrogenului.

Domeniul problematic II: Gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon din cadrul infrastructurii și a piețelor actuale ale gazelor, precum și securitatea energetică

Domeniul problematic II conține opțiuni care promovează accesul gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon la piața și infrastructura existentă pentru gaze. Toate opțiunile includ, de asemenea, un nivel progresiv de intervenție pentru abordarea motivelor de îngrijorare legate de securitatea energetică, în special extinderea instrumentelor, a standardelor și a procedurilor existente la gazele din surse regenerabile și la gazele cu emisii scăzute de carbon, o solidaritate efectivă și abordarea riscurilor legate de securitatea cibernetică pentru sectorul gazelor. Opțiunea 3 „Permiterea și promovarea accesului integral la piață al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon” este opțiunea preferată pentru domeniul problematic II. Această opțiune conține măsuri de sprijinire a accesului gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon la piața angro, la terminalele de GNL și la rețeaua de transport (indiferent de locul de conectare), inclusiv reduceri tarifare pentru injectarea în rețea și pentru transportul transfrontalier. Calitatea gazelor ar fi guvernată de o abordare armonizată la nivelul UE pentru punctele de interconectare transfrontaliere, lăsând în același timp o marjă de flexibilitate statelor membre. Plafonul permis pentru adăugarea de hidrogen în rețelele de gaze naturale este stabilit la 5 % pentru toate punctele transfrontaliere – un nivel eficient din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește costurile de adaptare și de reducere a emisiilor.

Favorizarea și promovarea unei piețe integrale a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon: Măsurile prevăzute sunt coerente cu eforturile Uniunii de combatere a schimbărilor climatice și necesare pentru atingerea obiectivelor Pactului verde european. Principalul beneficiu este acela că măsurile vor reduce costurile de producție pentru producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon, vor spori concurența, lichiditatea și schimburile comerciale pentru gazele din surse regenerabile, încurajând în același timp o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest lucru constituie un avantaj pentru consumatori si contribuabili, deoarece sprijinul ar putea fi redus. De asemenea, în acest mod se vor limita riscurile pentru securitatea energetică și se vor economisi timp și resurse, se vor reduce incertitudinile, se va îmbunătăți eficiența măsurilor de urgență și se vor consolida cerințele specifice de securitate pentru întreprinderile din sectorul gazelor.

Domeniul problematic III: Planificarea rețelei

Domeniul problematic III are în vedere opțiuni privind planificarea integrată a rețelelor. Opțiunea preferată pentru domeniul problematic III este opțiunea 2 „Planificare la nivel național pe baza unor scenarii europene”. Această opțiune permite planificarea la nivel național, dar impune ca aceasta să se bazeze pe scenarii comune pentru gaze și pentru energie electrică, aliniate la TYNDP și legate de planul național privind energia și clima relevant. Ea include toți actorii relevanți (OSD) și permite identificarea conductelor care pot fi utilizate pentru reconversia de la metan la H2, la un nivel de detaliu care nu ar fi ușor de realizat la nivel european.

Stabilirea planificării naționale pe baza unor scenarii europene: Principalul beneficiu este că acest lucru va elimina riscurile ca OST din sectorul energiei electrice și al gazelor să planifice evoluția sistemelor lor pe baza unor ipoteze incompatibile. Acest lucru permite integrarea sectorului și un plan de sistem conceptual, menținând în același timp beneficiile unor planuri sectoriale mai detaliate de dezvoltare a rețelei. El asigură o viziune comună a diferitelor părți interesate, ceea ce implică faptul că planificarea rețelei ține seama de strategiile de decarbonizare la nivel național și la nivelul UE, reducând riscul de blocaje potențiale în sistem sau de active depreciate.

Domeniul problematic IV: Nivelul scăzut de implicare și de protecție a clienților pe piața cu amănuntul a gazelor ecologice

Domeniul problematic IV conține opțiuni care postulează o abordare fără caracter normativ în ceea ce privește concurența și implicarea consumatorilor sau necesită, în schimb, abordarea factorilor determinanți ai problemelor prin noi acte legislative, reflectând în mare parte ceea ce s-a stabilit deja în sectorul energiei electrice. În lumina analizei efectuate, opțiunea preferată este opțiunea 2 „Legislație flexibilă”, care reflectă protecția consumatorilor de pe piața energiei electrice și dispozițiile privind abilitarea acestora. Este foarte probabil ca această opțiune să fie cea mai eficace, eficientă și coerentă cu alte domenii problematice.

Principalul beneficiu este acela că va oferi un potențial semnificativ de economisire, va ajuta noii furnizori și prestatori de servicii să intre pe piață și să dezvolte produse inovatoare, ceea ce va duce la creșterea concurenței, la implicarea consumatorilor și la beneficii economice. De asemenea, acest lucru ar permite cetățenilor și comunităților să sporească acceptarea socială, să mobilizeze capital privat și să faciliteze utilizarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon. Reducerea riscului de investiții excesive va avea un impact pozitiv asupra mediului.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Propunerile de modificare a legislației existente sunt concepute în conformitate cu opțiunile de politică cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor analizate în evaluarea impactului, Se preconizează ca unele dintre opțiunile preferate să ducă la sporirea costurilor administrative, de implementare și de asigurare a respectării legislației pentru organismele de reglementare și pentru operatorii de piață. De exemplu, măsurile propuse ar putea duce la intensificarea schimburilor administrative dintre ANR-uri și transportatorii de gaze naturale, la sporirea eforturilor de coordonare dintre OSD și OST și la continuarea eforturilor de reglementare și de implementare de către statele membre și autoritățile naționale. Cu toate acestea, cadrul modificat este preconizat să genereze, de asemenea, costuri de reglementare mai scăzute și mai eficiente.

În plus, evaluarea impactului arată că măsurile propuse oferă opțiunile de reglementare cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a atinge obiectivul general al inițiativei, și anume stabilirea de norme pentru transportul, distribuirea, furnizarea și înmagazinarea metanului și a gazelor pe bază de hidrogen care pot sprijini decarbonizarea sistemului energetic, asigurând în același timp o energie sigură și la prețuri accesibile.

Costurile de reglementare pe termen scurt pe care le implică unele dintre măsurile preferate trebuie evaluate în raport cu costurile și eforturile pe care le-ar necesita o integrare și o decarbonizare tardivă a sistemului energetic pe termen lung. Beneficiile preconizate ale opțiunilor în ceea ce privește sprijinul pentru sursele regenerabile, integrarea sistemului energetic, protecția consumatorilor și securitatea energetică vor depăși cu mult costurile administrative și de implementare imediate.

Propunerea contribuie, de asemenea, la simplificarea cadrului de reglementare actual prin armonizarea dispozițiilor privind infrastructura și piața gazelor cu noua arhitectură de reglementare concepută de pachetul privind energia curată pentru sectorul energiei electrice. Se preconizează că o mai mare aliniere între sectoare va aduce beneficii în multe domenii de reglementare, în special în ceea ce privește abilitarea și protecția consumatorilor, guvernanța și supravegherea reglementară. De asemenea, se prevăd contribuții similare în privința introducerii timpurii a unui cadru de reglementare pentru infrastructurile și piețele hidrogenului. Deși aceste norme vor spori probabil costurile administrative imediate și sarcinile de reglementare pentru autoritățile naționale și pentru operatorii de piață, se preconizează că o armonizare timpurie a principiilor de reglementare pentru hidrogen va reduce în mod semnificativ costurile viitoare de asigurare a conformității și va preveni riscul unor divergențe majore în materie de reglementare și al unor costuri de implementare mari.

•Drepturi fundamentale

Protejarea valorilor UE și a drepturilor fundamentale și a securității cetățenilor într-un mediu energetic verde și digital în curs de dezvoltare este de o importanță capitală. Măsurile de politică propuse privind gestionarea datelor au fost elaborate ținând seama de acest lucru, urmărind să asigure un acces și o utilizare pe scară largă a tehnologiilor digitale și a serviciilor bazate pe date și garantând în același timp un nivel ridicat al dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum este consacrat la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE și în Regulamentul general privind protecția datelor.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Impactul asupra bugetului UE asociat propunerii din cadrul prezentului pachet se referă la resursele umane ale Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și ale Direcției Generale (DG) Energie a Comisiei Europene, care sunt descrise în fișa financiară legislativă ce însoțește propunerea Comisiei de reformare a [Regulamentului privind gazele]. În esență, noile sarcini care urmează să fie îndeplinite de ACER, în special în ceea ce privește normele care facilitează dezvoltarea unui sector competitiv al hidrogenului, dar și complexitatea tot mai mare a piețelor gazelor datorată unei ponderi în creștere a altor gaze decât gazele naturale, necesită introducerea treptată a 21 de ENI suplimentare în ACER începând din 2023. În vederea implementării noilor norme propuse pentru un sector nou și în creștere, a integrării unor noi tipuri de gaze în infrastructura și pe piața gazelor, precum și a asigurării respectării dispozițiilor consolidate privind consumatorii, și resursele umane ale DG Energie trebuie sporite cu 5 ENI suplimentare.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de implementare și măsuri de monitorizare, de evaluare și de raportare

Monitorizarea progreselor va consta într-o abordare pe două niveluri a raportării anuale de către ACER și într-o evaluare efectuată de Comisie.

Mandatul ACER de monitorizare și de raportare anuală a performanței pieței în cadrul raportului său anual de monitorizare a pieței [obligație prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 715/2009] va fi menținut, domeniul său de aplicare fiind extins la hidrogen. În termen de un an de la adoptarea propunerilor, Comisia va invita ACER să își revizuiască și să își actualizeze indicatorii de monitorizare actuali (cu implicarea părților interesate afectate) pentru a asigura relevanța continuă a acestora pentru monitorizarea progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor care stau la baza prezentelor propuneri. ACER se va baza în continuare pe sursele de date deja consacrate care sunt utilizate pentru pregătirea raportului de monitorizare a pieței, completate cu date relevante privind hidrogenul.

Raportarea anuală a ACER va înlocui obligațiile de raportare ale Comisiei care există încă în temeiul Directivei privind gazele. Propunerile detaliate vor asigura faptul că monitorizarea de către ACER este complementară altor exerciții de monitorizare (în special monitorizării în temeiul guvernanței uniunii energetice și a acțiunilor climatice), evitându-se orice suprapunere.

Comisia va efectua o evaluare completă a impactului inițiativelor propuse, inclusiv a eficacității, eficienței, relevanței și coerenței continue a propunerilor, într-un anumit termen de la intrarea în vigoare a măsurilor adoptate (cu titlu indicativ, cinci ani). Până la 31 decembrie 2030, Comisia va reexamina prezenta directivă și va prezenta un raport Parlamentului European și Consiliului.

•Documente explicative (în cazul directivelor)

În urma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Comisia/Belgia (cauza C-543/17), statele membre trebuie să anexeze la notificările măsurilor naționale de transpunere informații suficient de clare și de precise care să indice ce dispoziții din legislația națională transpun ce dispoziții ale unei directive. Aceste informații trebuie furnizate pentru fiecare obligație, nu doar la „nivel de articol”. Dacă statele membre respectă această obligație, ele nu ar trebui, în principiu, să trimită Comisiei documente explicative privind transpunerea.

Regulamentul va fi pus în aplicare în mod direct și uniform în statele membre și, prin urmare, nu necesită un document explicativ.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Propunerea de directivă revizuită constă în zece capitole, care cuprind 90 de articole.

Capitolul 1 – Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Acest capitol stabilește obiectul și domeniul de aplicare al normelor privind transportul, distribuirea, furnizarea și înmagazinarea gazelor utilizând sistemul pentru gaze naturale, precum și al normelor privind transportul, furnizarea și înmagazinarea hidrogenului utilizând sistemul de hidrogen. De asemenea, el definește principalii termeni utilizați în propunerea de directivă.

Capitolul 2 – Norme generale de organizare a piețelor

Acest capitol stabilește normele pentru asigurarea unor piețe competitive, orientate către consumatori, flexibile și nediscriminatorii pentru gaze. El conține dispoziții privind accesul la piață, precum libertatea de alegere a furnizorului, prețurile de furnizare bazate pe piață, obligațiile de serviciu public, sustenabilitatea, certificarea gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, promovarea cooperării regionale, precum și norme tehnice.

Capitolul 3 – Abilitarea și protecția consumatorilor și piețele cu amănuntul

Acest capitol prevede, în special, un set de drepturi ale consumatorilor: el detaliază drepturile contractuale de bază, drepturile și comisioanele de schimbare a furnizorului, precum și normele privind instrumentele de comparare, clienții activi și comunitățile energetice ale cetățenilor. De asemenea, el conține dispoziții privind facturarea, contorizarea inteligentă și convențională și gestionarea datelor.

Acest capitol mai cuprinde și dispoziții privind punctele unice de contact, dreptul la soluționarea extrajudiciară a litigiilor, clienții vulnerabili și piețele cu amănuntul.

Capitolul 4 – Accesul terților la infrastructură

Acest capitol este împărțit în 3 secțiuni, pentru a trata următoarele: accesul la infrastructura de gaze naturale, accesul la infrastructura de hidrogen și refuzul accesului și al conectării.

Capitolul 5 – Norme aplicabile operatorilor de transport, de instalații de înmagazinare și de sistem pentru gazele naturale

Acest capitol detaliază sarcinile operatorilor de sisteme de transport, de înmagazinare și de GNL, confidențialitatea și competențele decizionale.

Capitolul 6 – Operarea sistemului de distribuție a gazelor naturale

Acest capitol stabilește desemnarea operatorilor de sisteme de distribuție, sarcinile acestora, competențele decizionale în ceea ce privește racordarea la sistemul de distribuție a noilor instalații de producție a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, separarea operatorilor de sisteme de distribuție, obligațiile de confidențialitate ale operatorilor de sisteme de distribuție, dispozițiile privind sistemele de distribuție închise și operatorul combinat.

Capitolul 7 – Norme aplicabile rețelelor specifice de hidrogen

Acest capitol prevede, în special, sarcinile operatorilor de rețele, de instalații de înmagazinare și de terminale de hidrogen, dispoziții privind rețelele de hidrogen existente, rețelele de hidrogen limitate din punct de vedere geografic, interconexiunile cu țări terțe și confidențialitatea pentru operatori.

Capitolul 8 – Planificarea integrată a rețelelor

Acest capitol detaliază dezvoltarea rețelei și competențele pentru adoptarea de decizii privind investițiile, raportarea cu privire la dezvoltarea rețelelor de hidrogen, precum și finanțarea infrastructurilor de hidrogen transfrontaliere.

Capitolul 9 – Separarea operatorilor de sisteme de transport

Acest capitol este împărțit în șase secțiuni, pentru a trata următoarele: separarea proprietății, operatorii de sistem independenți, operatorii de transport independenți, separarea operatorilor de rețele de hidrogen dedicate și desemnarea acestora, certificarea operatorilor de sisteme de gaze naturale și de hidrogen și separarea și transparența conturilor.

Capitolul 10 – Autoritățile de reglementare

Acest capitol se axează pe desemnarea și pe independența autorităților de reglementare, pe obiectivele generale ale autorităților de reglementare, pe îndatoririle și competențele acestora, pe regimul de reglementare cu privire la aspectele transfrontaliere, pe conformitatea cu codurile de rețea și orientările, precum și pe păstrarea evidențelor.

Capitolul 11 – Dispoziții finale

Ultimul capitol se axează pe dispozițiile finale și include articole privind, în special, măsurile de salvgardare, condițiile de concurență echitabile, acordurile tehnice, derogările, procedura de delegare a competențelor, exercitarea delegării, procedura comitetului, raportarea, abrogarea, transpunerea, intrarea în vigoare, destinatarii.

Anexa 1 se referă la cerințele minime privind facturarea și informațiile referitoare la facturare.

Anexa 2 tratează contorizarea inteligentă a gazelor naturale.

Anexa 3 conține un tabel de corespondență.

Propunerea de regulament revizuit constă în opt capitole, care cuprind 69 de articole.

Capitolul 1 – Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Acest capitol stabilește obiectul și domeniul de aplicare al normelor referitoare la obiectivele uniunii energetice, la cadrul privind clima și energia, precum și la consumatori. De asemenea, el definește principalii termeni utilizați în propunerea de regulament.

Capitolul 2 – Norme generale privind organizarea piețelor și accesul la infrastructură

Acest capitol stabilește principiile generale, precum și separarea bazei reglementate a activelor, serviciile de acces al terților, evaluarea pieței pentru gazele din surse regenerabile și gazele cu emisii scăzute de carbon, principiile mecanismelor de alocare a capacității și ale procedurii de gestionare a congestiilor, comercializarea drepturilor la capacitate, normele de echilibrare și taxele de dezechilibru, certificarea și cooperarea operatorilor de sisteme de transport.

Capitolul 3 – Accesul la rețea

Acest capitol detaliază tarifele de acces la rețele și reducerile.

Capitolul 4 – Exploatarea sistemelor de transport și de înmagazinare și a terminalelor de GNL și de hidrogen

Acest capitol stabilește dispoziții privind capacitatea fermă pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon, coordonarea transfrontalieră privind calitatea gazelor, adăugarea de hidrogen în rețelele de gaze naturale, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze, monitorizarea de către ACER, autoritățile de reglementare, consultările, costurile, cooperarea regională, TYNDP, cerințele de transparență și ținerea evidențelor.

Capitolul 5 – Exploatarea sistemelor de distribuție

Acest capitol stabilește normele privind capacitatea fermă pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon, cooperarea dintre OSD și OST, cerința de transparență, Entitatea europeană pentru operatorii de sisteme de distribuție. El include proceduri și sarcini.

Capitolul 6 – Accesul la rețele de hidrogen dedicate

Acest capitol se axează pe coordonarea transfrontalieră privind calitatea hidrogenului, pe Rețeaua europeană a operatorilor de rețele de hidrogen, pe sarcinile acesteia, pe TYNDP pentru hidrogen, pe costuri și pe consultare, pe monitorizarea de către ACER, pe cooperarea regională și pe cerințele de transparență.

Capitolul 7 – Coduri de rețea și orientări

Acest capitol stabilește dispoziții privind adoptarea de coduri de rețea și de orientări, instituirea codurilor de rețea, modificarea codurilor de rețea și a orientărilor, dreptul statelor membre de a prevedea măsuri mai detaliate, furnizarea de informații și confidențialitatea, precum și sancțiuni. Toate cele trei norme sunt adaptate la hidrogen.

Capitolul 8 – Dispoziții finale

Acest capitol se axează pe dispozițiile finale și include articole privind, în special, noua infrastructură de gaze naturale și de hidrogen, procedura comitetului, scutiri, derogări, exercitarea delegării, modificarea regulamentelor, modificarea Regulamentului privind siguranța furnizării de gaze pentru a-l extinde la gazele din surse regenerabile și la gazele cu emisii scăzute de carbon și pentru a include măsuri privind securitatea cibernetică, solidaritatea și înmagazinarea, abrogarea și intrarea în vigoare.

Anexa 1 conține orientări.

Anexa 2 conține un tabel de corespondență.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

2021/0425 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind normele comune pentru piețele interne ale gazelor din surse regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene ⌦ privind funcționarea Uniunii Europene ⌫, în special articolul 47 alineatul (2), articolul 55 și articolul 95 ⌦ articolul 194 alineatul (2) ⌫,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 2 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 3 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

⇩ nou

(1)Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului 4 a fost modificată substanțial în numeroase rânduri 5 . Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivei menționate.

🡻 2009/72/CE considerentul 1 (adaptat)

(2)Piața internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat în întreaga Comunitate ⌦ Uniune ⌫ începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la siguranța aprovizionării alimentării și la dezvoltarea durabilă.

🡻 2009/73/CE considerentul 2 (adaptat)

(3)Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de gaze naturale 6 ⌦ și Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului au ⌫ a adus contribuții semnificative la crearea unei piețe interne a gazelor naturale.

⇩ nou

(4)Ca parte a pachetului „Energie curată pentru toți europenii” propus de Comisie la 30 noiembrie 2016, Regulamentul (UE) 2019/943 7 și Directiva (UE) 2019/944 8 au reprezentat un nou pas în dezvoltarea pieței interne a energiei electrice, având în centrul său cetățenii și contribuind la obiectivele Uniunii de tranziție către un sistem energetic curat și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Piața internă a gazelor naturale ar trebui construită pe aceleași principii și, în special, ar trebui să asigure un nivel egal de protecție a consumatorilor.

(5)Uniunea urmărește să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, a adaptat o serie de inițiative pentru atingerea acestui obiectiv, inclusiv Strategia pentru integrarea sistemului energetic și Strategia pentru hidrogen, publicate de Comisie în iulie 2020, care stabilesc modalitățile de actualizare a piețelor energiei, inclusiv decarbonizarea piețelor gazelor, precum și Regulamentul (UE) 2018/1999 și Regulamentul (UE) 2021/1119. Prezenta directivă ar trebui să contribuie la realizarea acestor obiective, garantând siguranța aprovizionării și buna funcționare a pieței interne a gazelor, inclusiv a hidrogenului.

(6)Prezenta directivă urmărește să faciliteze penetrarea în sistemul energetic a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, permițând tranziția de la gazele fosile, precum și să permită acestor noi gaze să joace un rol important în atingerea obiectivelor climatice ale UE pentru 2030 și a neutralității climatice până în 2050. Directiva își propune de asemenea să instituie un cadru de reglementare care să le permită tuturor participanților la piață și să-i stimuleze să ia în considerare rolul de tranziție al gazelor fosile atunci când își planifică activitățile pentru a evita efectele de blocare și pentru a asigura eliminarea treptată și în timp util a gazelor fosile, în special în toate sectoarele industriale relevante și în scopul încălzirii.

(7)Strategia UE pentru hidrogen recunoaște că, întrucât statele membre ale UE au un potențial diferit pentru producția de hidrogen din surse regenerabile, o piață a UE deschisă și competitivă, cu un comerț transfrontalier neîngrădit, are beneficii importante pentru concurență, accesibilitatea prețurilor și siguranța aprovizionării. În plus, ea subliniază că trecerea la o piață lichidă cu comercializarea hidrogenului ca produs de bază ar facilita intrarea pe piață a unor noi producători și ar fi benefică pentru o integrare mai profundă cu alți purtători de energie. Strategia ar putea crea semnale de preț viabile pentru investiții și decizii operaționale. Normele prevăzute în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să faciliteze emergența piețelor hidrogenului, comercializarea hidrogenului ca produs de bază și platformele de tranzacționare lichidă, iar statele membre ar trebui să elimine orice bariere nejustificate în acest sens. Deși recunosc diferențele inerente, normele existente care au permis desfășurarea unor operațiuni comerciale eficiente, elaborate pentru piețele energiei electrice și gazelor și pentru tranzacționarea acestora, ar trebui să devină aplicabile piețelor hidrogenului din Uniune în măsura în care acest lucru este potrivit și într-un interval de timp adecvat.

(8)În conformitate cu Strategia UE pentru hidrogen, se preconizează că hidrogenul din surse regenerabile va fi utilizat la scară largă începând cu 2030 în scopul decarbonizării anumitor sectoare, de la aviație și transportul maritim la sectoarele industriale greu de decarbonizat. Toți clienții finali racordați la sisteme de hidrogen vor beneficia de drepturile de bază ale consumatorilor aplicabile clienților finali racordați la sistemul de gaze naturale, cum ar fi dreptul de a schimba furnizorul și informații exacte privind facturarea. În cazurile în care clienții (de exemplu, clienții industriali) sunt racordați la rețeaua de hidrogen, vor beneficia de aceleași drepturi de protecție a consumatorilor aplicabile clienților de gaze naturale. Cu toate acestea, dispozițiile privind consumatorii menite să încurajeze participarea gospodăriilor pe piață, cum ar fi instrumentele de comparare a prețurilor, clienții activi și comunitățile de energie ale cetățenilor, nu se aplică sistemului de hidrogen.

(9)În conformitate cu Strategia UE pentru hidrogen, prioritatea UE este de a dezvolta hidrogenul din surse regenerabile produs prin utilizarea predominantă a energiei eoliene și solare. Hidrogenul din surse regenerabile este opțiunea cea mai compatibilă cu obiectivul UE de neutralitate climatică și de poluare zero pe termen lung și cea mai coerentă cu un sistem energetic integrat. Cu toate acestea, combustibilii cu emisii scăzute de carbon (CESC), cum ar fi hidrogenul cu emisii scăzute de carbon (HESC), pot juca un rol în tranziția energetică, în special pe termen scurt și mediu, pentru a reduce rapid emisiile combustibililor existenți și pentru a sprijini utilizarea combustibililor din surse regenerabile, cum ar fi hidrogenul din surse regenerabile. Pentru a sprijini tranziția, este necesar să se stabilească un prag pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și combustibilii gazoși sintetici. Un astfel de prag ar trebui să devină mai strict pentru hidrogenul produs în instalațiile care încep să funcționeze de la 1 ianuarie 2031, pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice și pentru a stimula mai bine progresele dinamice în direcția reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de producția de hidrogen. Strategia de integrare a sistemului energetic a evidențiat necesitatea de a implementa un sistem de certificare la nivelul UE pentru a acoperi, de asemenea, combustibilii cu emisii scăzute de carbon, cu scopul de a permite statelor membre să le compare cu alte opțiuni de decarbonizare și să le considere ca o soluție viabilă în mixul lor energetic. Pentru a se asigura că CESC au același impact asupra decarbonizării ca unele alternative din surse regenerabile, este important ca aceștia să fie certificați prin aplicarea unei abordări metodologice similare, bazată pe o evaluare a ciclului de viață, a emisiilor lor totale de gaze cu efect de seră („GES”). Acest lucru ar permite implementarea unui sistem cuprinzător de certificare la nivelul UE, care să acopere întregul mix energetic al Uniunii. Având în vedere că CESC și HESC nu sunt combustibili din surse regenerabile, terminologia și certificarea acestora nu au putut fi incluse în propunerea de revizuire a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului 9 . Prin urmare, includerea lor în prezenta directivă elimină această lacună.

🡻 2009/73/CE considerentul 3

(10)Libertățile pe care tratatul le garantează cetățenilor Uniunii – printre altele, libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii – pot fi efective numai în cadrul unei piețe deschise în totalitate, care permite tuturor consumatorilor să își aleagă liber furnizorii și tuturor furnizorilor să își livreze liber produsele clienților.

🡻 2009/73/CE considerentul 4

(4)Cu toate acestea, în prezent, există obstacole în calea vânzării de gaze naturale, în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj în cadrul Comunității. Nu există, în special, un acces nediscriminatoriu la rețea și nici un nivel comparabil în ceea ce privește supravegherea normativă din fiecare stat membru.

🡻 2009/73/CE considerentul 5

(5)Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „O politică energetică pentru Europa” a subliniat importanța finalizării pieței interne a gazelor naturale și a creării unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din sectorul gazelor naturale stabilite în Comunitate. Comunicările Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulate: „Perspectivele pentru piața internă a gazelor naturale și a energiei electrice” și „Anchetă efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazelor naturale și energiei electrice (raport final)” au demonstrat că normele și măsurile actuale nu asigură cadrul necesar în vederea îndeplinirii obiectivului de a realiza o piață internă funcțională.

🡻 2009/73/CE considerentul 48 (adaptat)

⇨ nou

(11)Interesele consumatorilor ar trebui să se afle în centrul prezentei directive iar calitatea serviciilor ar trebui să reprezinte una dintre principalele responsabilități ale întreprinderilor din sectorul gazelor naturale. Drepturile actuale ale consumatorilor ⇨ și drepturile de acces la serviciile esențiale, inclusiv la energie, precum și protecția împotriva sărăciei energetice, astfel cum se prevede în comunicarea privind Pilonul european al drepturilor sociale, ⇦ trebuie să fie consolidate și garantate și ar trebui să includă o mai mare transparență. Protecția consumatorilor ar trebui să garanteze că toți consumatorii din spațiul comunitar extins ⌦ al Uniunii ⌫ beneficiază de o piață competitivă ⌦ a gazelor ⌫. Respectarea drepturilor consumatorilor ar trebui asigurată de statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, de autoritățile de reglementare.

⇩ nou

(12)Pilonul european al drepturilor sociale plasează energia printre serviciile esențiale la care toată lumea trebuie să aibă acces și solicită măsuri de sprijin pentru persoanele aflate în dificultate (principiul 20). Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 7 al ONU (ODD 7) solicită, de asemenea, asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri abordabile, din surse sigure, durabile și moderne.

🡻 2009/73/CE considerentul 47 (adaptat)

(13)ObligațiileCerințele de serviciu public și standardele comune minime care rezultă din acestea necesită o mai bună consolidare pentru a se asigura faptul că toți consumatorii, în special cei vulnerabili, pot beneficia de pe urma concurenței și a prețurilor echitabile. Obligațiile de serviciu public ar trebui definite la nivel național, ținând seama de circumstanțele naționale; legislația comunitară ⌦ Uniunii ⌫ ar trebui totuși respectată de către statele membre. Cetățenii Uniunii, precum și întreprinderile mici și mijlocii, atunci când statele membre consideră oportun acest lucru, ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de pe urma obligațiilor specifice serviciului public, în special în ceea ce privește siguranța alimentării și prețuri rezonabile.

⇩ nou

(14)Statele membre ar trebui să dispună de o marjă largă de apreciere pentru a impune obligații de serviciu public întreprinderilor din sectorul gazelor în urmărirea unor obiective de interes economic general. Cu toate acestea, obligațiile de serviciu public sub forma stabilirii prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale constituie o măsură care denaturează în mod fundamental concurența și care conduce adesea la acumularea de deficite tarifare, la limitarea posibilităților de alegere ale consumatorilor, la stimulente mai slabe pentru economisirea de energie și pentru investițiile în eficiența energetică, la standarde mai scăzute ale serviciilor, la niveluri mai scăzute de implicare și satisfacție a consumatorilor și la restrângerea concurenței, precum și la reducerea numărului de produse și servicii inovatoare de pe piață. În consecință, statele membre ar trebui să aplice alte instrumente de politică, în special măsuri specifice de politică socială, pentru a garanta accesibilitatea din punct de vedere financiar a aprovizionării cu gaze naturale a cetățenilor lor. Intervențiile publice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale ar trebui să se desfășoare numai ca obligații de serviciu public și ar trebui să facă obiectul unor condiții specifice. O piață cu amănuntul a gazelor naturale complet liberalizată și funcțională este de natură să stimuleze concurența la nivelul prețurilor și al altor factori între furnizorii existenți și să ofere stimulente noilor intrați pe piață, îmbunătățind astfel opțiunile consumatorilor și satisfacția acestora.

(15)Obligațiile de serviciu public sub forma stabilirii prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale ar trebui utilizate fără a aduce atingere principiului piețelor deschise, în circumstanțe și cu beneficiari clar definiți, și ar trebui să aibă o durată limitată. Pentru a atenua efectele de denaturare exercitate de obligațiile de serviciu public asupra stabilirii prețurilor pentru furnizarea gazelor naturale, statele membre care aplică astfel de intervenții ar trebui să instituie măsuri suplimentare, inclusiv măsuri de prevenire a denaturării stabilirii prețurilor pe piața angro. Statele membre ar trebui să se asigure că toți beneficiarii prețurilor reglementate sunt în măsură să beneficieze pe deplin, atunci când doresc acest lucru, de ofertele de pe piața concurențială. În acest scop, ele ar trebui să fie informate în mod direct și periodic cu privire la ofertele și economiile disponibile pe piața concurențială și ar trebui să beneficieze de asistență pentru a răspunde la ofertele bazate pe piață și pentru a beneficia de acestea.

(16)Intervențiile publice în stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale nu ar trebui să conducă la subvenționarea încrucișată directă între diferitele categorii de clienți. În conformitate cu acest principiu, sistemele de prețuri nu trebuie să determine, în mod explicit, anumite categorii de clienți să suporte costul intervențiilor asupra prețurilor care afectează alte categorii de clienți.

🡻 2009/73/CE considerentul 49 (adaptat)

⇨ nou

(17)Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziție informații clare și inteligibile cu privire la drepturile lor în raport cu sectorul energiei. Comisia ar trebui să stabilească ⌦ a stabilit ⌫, după consultarea părților interesate relevante, inclusiv a statelor membre, a autorităților de reglementare naționale, a organizațiilor de consumatori și a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, o listă de control a consumatorului european de energie, care să fie accesibilă, ușor de utilizat și care să ofere consumatorilor informații practice referitoare la drepturilor lor. Această listă de control ar trebui să fie ⇨ ținută la zi ⇦, pusă la dispoziția tuturor consumatorilor și să fie făcută publică.

⇩ nou

(18)Statele membre ar trebui să țină seama de faptul că reușita tranziției depinde de investiții sporite în educația și competențele lucrătorilor din industria gazelor naturale, inclusiv în legătură cu dezvoltarea infrastructurii. O astfel de mențiune ar fi în conformitate cu propunerea de revizuire a DEE [2021/0203 (COD)].

(19)Normele pieței ar trebui să protejeze clienții și să le ofere posibilitatea de a opta pentru produse cu emisii scăzute de carbon, pentru ca noile gaze din surse regenerabile și noile gaze cu emisii scăzute de carbon să fie pe deplin integrate în tranziția energetică.

(20)Gazele naturale joacă în continuare un rol esențial în aprovizionarea cu energie, deoarece consumul de energie al gospodăriilor, reprezentat de gazele naturale, este în continuare mai mare decât consumul reprezentat de energia electrică. Deși electrificarea este un element-cheie al tranziției verzi, în viitor se va menține un consum casnic de gaze naturale, care va include un volum tot mai mare de gaze din surse regenerabile.

(21)Întrucât sectorul gazelor naturale, inclusiv piața cu amănuntul a gazelor naturale, nu a făcut parte din pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, dispozițiile conexe privind implicarea și protecția consumatorilor nu au fost adaptate la nevoile tranziției energetice, ceea ce corespunde, în schimb, situației din urmă cu peste un deceniu, când a fost adoptat cel de-al treilea pachet privind energia.

(22)Piața gazelor naturale este martora unui nivel scăzut de satisfacție și de implicare a clienților, precum și a unei absorbții lente a noilor gaze din surse regenerabile și a noilor gaze cu emisii scăzute de carbon, toate acestea reflectând concurența limitată din multe state membre. Spre deosebire de prețurile în scădere de pe piețele angro, prețurile gazelor naturale pentru clienții casnici au crescut în ultimul deceniu, aceștia trebuind să plătească de două sau de trei ori mai mult pentru consumul de gaze naturale decât clienții industriali.

(23)La fel ca în sectorul energiei electrice, flexibilitățile pieței și un cadru juridic adecvat al Uniunii privind drepturile consumatorilor în sectorul gazelor naturale sunt esențiale pentru a asigura faptul că aceștia pot participa la tranziția energetică și pot beneficia de prețuri accesibile, de standarde bune de servicii și de opțiuni reale la alegerea ofertelor, care să reflecte evoluțiile tehnologice.

(24)Trecerea de la gazele fosile la alternative din surse regenerabile se va concretiza dacă energia din surse regenerabile devine o alegere atractivă și nediscriminatorie pentru consumatori, bazată pe informații cu adevărat transparente, costurile de tranziție fiind distribuite în mod echitabil între diferite grupuri de consumatori și actori de pe piață.

(25)Pentru a eficientiza piața cu amănuntul a gazelor, este necesară eliminarea obstacolelor concurențiale și tehnice care stau în calea apariției unor noi servicii, a unor servicii mai bune și a unor prețuri mai mici pentru consumatori, asigurând totodată protecția consumatorilor vulnerabili și a celor afectați de sărăcia energetică.

(26)Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție și capacitare a consumatorilor în mod consecvent în toate sectoarele energetice, cadrul legislativ din legislația privind decarbonizarea pieței gazelor ar trebui să reflecte protecția consumatorilor de pe piața energiei electrice și, după caz, dispozițiile de abilitare ale acesteia.

(27)Pentru a fi coerentă și eficace, această abordare în oglindă ar trebui să cuprindă toate dispozițiile privind protecția și abilitarea consumatorilor, ori de câte ori acest lucru este fezabil și adaptabil la piața gazelor. Ar trebui să se treacă de la drepturile contractuale de bază la norme privind informațiile de facturare, schimbarea furnizorului de energie, disponibilitatea unor instrumente fiabile de comparare, protejarea consumatorilor vulnerabili și afectați de sărăcia energetică, asigurarea unei protecții adecvate a datelor în cazul contoarelor inteligente și gestionarea datelor, precum și la norme eficiente de soluționare alternativă a litigiilor.

(28)Urmărind coerența transsectorială a dispozițiilor, sarcinile administrațiilor naționale și ale întreprinderilor ar trebui să fie limitate și proporționale, luându-se în calcul și experiența acumulată în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii”.

(29)Se preconizează că modernizarea sectorului gazelor naturale va genera beneficii economice substanțiale, atât în ceea ce privește îmbunătățirea concurenței de pe piața cu amănuntul, cât și beneficiile sociale și distributive, precum și abilitarea consumatorilor, inclusiv consolidarea drepturilor contractuale și îmbunătățirea informațiilor disponibile privind consumul și sursele de energie, determinând alegeri mai ecologice. Comunitățile de interes energetic ar trebui să contribuie la utilizarea gazelor din surse regenerabile.

(30)Schimbarea furnizorului este un indicator important al implicării consumatorilor, precum și un instrument important de stimulare a concurenței atât pe piața gazelor natural, cât și pe piața hidrogenului. Ratele de schimbare a furnizorului rămân inconsecvente în rândul statelor membre, iar consumatorii sunt descurajați să-și schimbe furnizorul din cauza comisioanelor de renunțare anticipată și de reziliere. Deși eliminarea acestor taxe ar putea limita opțiunile consumatorilor prin excluderea produselor care se bazează pe recompensarea fidelității consumatorilor, limitarea și mai mare a utilizării lor ar trebui să îmbunătățească bunăstarea consumatorilor, implicarea lor și concurența pe piață.

(31)Este probabil ca reducerea duratei de schimbare a furnizorului să încurajeze clienții să caute oferte mai bune pentru energie și să-și schimbe furnizorul. Introducerea sporită a tehnologiei informației va însemna că, până în anul 2026, procesul tehnic de schimbare a furnizorului, constând în înregistrarea unui nou furnizor în cadrul unui punct de contorizare la operatorul de pe piață, ar trebui în mod obișnuit să poată fi finalizat în decurs de 24 de ore în orice zi lucrătoare. Asigurarea posibilității ca, până la data menționată, procesul tehnic de schimbare a furnizorului să aibă loc în termen de 24 de ore ar reduce la minimum durata de schimbare a furnizorului, contribuind la creșterea gradului de implicare a consumatorilor și a concurenței de pe piața cu amănuntul.

(32)Există o serie de factori care împiedică consumatorii să acceseze și să înțeleagă diferitele surse de informații despre piață pe care le au la dispoziție, precum și să acționeze pe baza acestora. Ca atare, comparabilitatea ofertelor ar trebui îmbunătățită, iar obstacolele din calea schimbării furnizorului ar trebui minimizate cât mai mult posibil fără a limita inutil posibilitățile de alegere ale consumatorilor.

(33)Instrumentele independente de comparare, inclusiv site-urile internet, oferă clienților mai mici un mijloc eficient de a evalua avantajele diverselor oferte de energie electrică disponibile pe piață. Aceste instrumente ar trebui să urmărească includerea unei game cât mai largi de oferte disponibile și acoperirea cât mai completă a pieței pentru a oferi clientului o imagine reprezentativă. Este esențial să se asigure clienților mai mici accesul la cel puțin un instrument de comparare și ca informațiile prezentate de astfel de instrumente să fie demne de încredere, imparțiale și transparente. În acest scop, statele membre ar putea să prevadă ca acest lucru să se realizeze prin intermediul unui instrument de comparare gestionat de o autoritate națională sau de o societate privată.

(34)Clienții finali ar trebui, de asemenea, să poată să consume, să stocheze și să vândă gaze autogenerate din surse regenerabile și să participe la toate piețele de gaze naturale prin furnizarea de servicii de sistem, de exemplu prin stocarea energiei. Statele membre ar trebui să poată avea dispoziții diferite în legislația lor națională în ceea ce privește impozitele și taxele pentru clienții activi individuali și care acționează în comun.

(35)Recunoscând rolul pe care îl pot juca în decarbonizarea sistemului energetic, anumite categorii de inițiative cetățenești în domeniul energiei ar trebui să fie recunoscute pe piața gazelor naturale la nivelul Uniunii drept „comunități de energie ale cetățenilor”. Aceste comunități ar trebui să faciliteze utilizarea gazelor din surse regenerabile în sistemul de gaze naturale. Pentru a li se oferi un cadru favorabil, ar trebui să se stabilească un tratament echitabil, condiții de concurență echitabile și un catalog bine definit al drepturilor și obligațiilor, care să reflecte, în general, structura membrilor, cerințele de guvernanță și scopul comunităților de energie ale cetățenilor potrivit Directivei (UE) 2019/944.

(36)Dispozițiile privind comunitățile de energie ale cetățenilor nu exclud existența altor inițiative cetățenești, cum ar fi comunitățile de energie din surse regenerabile din Directiva (UE) 2018/2001 sau cele care decurg din acorduri de drept privat. Calitatea de membru al unei comunități de energie a cetățenilor ar trebui să fie deschisă tuturor categoriilor de entități. Cu toate acestea, competențele decizionale din cadrul unei comunități de energie a cetățenilor ar trebui să fie limitate la membrii sau acționarii care nu sunt implicați într-o activitate comercială pe scară largă și pentru care sectorul energetic nu constituie un domeniu principal de activitate economică. Aceasta înseamnă că aceste comunități de energie ale cetățenilor și membrii sau acționarii individuali trebuie să fie independenți din punct de vedere financiar și economic de entitățile implicate în astfel de activități, fără a aduce atingere posibilității ca aceste comunități de energie ale cetățenilor să delege gestionarea instalațiilor necesare pentru activitățile lor, inclusiv instalarea, exploatarea, prelucrarea și întreținerea datelor.

(37)Facturile și informațiile de facturare reprezintă un mijloc important de informare și de abilitare a clienților finali. Facturile la energie rămân cele mai frecvente preocupări ale consumatorilor și sursa plângerilor formulate de aceștia, un factor care contribuie la menținerea nivelurilor scăzute de satisfacție a consumatorilor și de implicare a acestora în sectorul gazelor naturale. Dispozițiile privind informațiile de facturare în sectorul gazelor naturale au rămas în urma drepturilor acordate consumatorilor din sectorul energiei electrice. Prin urmare, este necesară alinierea acestora și stabilirea unor cerințe minime privind facturile și informațiile de facturare în sectorul gazelor naturale, astfel încât consumatorii să aibă acces la informații transparente și ușor de înțeles. Facturile ar trebui să transmită consumatorilor finali informații privind consumul și costurile aferente, facilitând astfel compararea ofertelor și schimbarea furnizorului, precum și informații privind drepturile consumatorilor (cum ar fi cele privind soluționarea alternativă a litigiilor). În plus, facturile ar trebui să fie un instrument de implicare activă a consumatorilor pe piață, astfel încât ei să își poată gestiona modelele de consum și să poată face alegeri mai ecologice.

(38)Furnizarea periodică de informații de facturare exacte, bazate pe consumul real de gaze, facilitată de contorizarea inteligentă, este importantă pentru a-i ajuta pe consumatori să își controleze consumul de gaze și costurile aferente. Cu toate acestea, clienții, în special clienții casnici, ar trebui să aibă acces la modalități flexibile de efectuare a plăților pentru facturile lor.

🡻 2009/73/CE considerentul 47 (adaptat)

⇨ nou

(39)Un aspect esențial în ceea ce privește aprovizionarea consumatorilor îl reprezintă accesul la date obiective și transparente privind consumul. În consecință, consumatorii ar trebui să aibă acces la aceste date privind consumul, prețurile asociate și costurile serviciului, astfel încât să poată invita concurenții să le prezinte o ofertă pe baza acestor date ⌦ informații ⌫. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informați în mod corespunzător cu privire la consumul lor de energie. Plățile anticipate ⇨ nu ar trebui să reprezinte un dezavantaj disproporționat pentru utilizatorii acestora ⇦ ar trebui să reflecte consumul probabil de gaze naturale, iar diferitele sisteme de plată ar trebui să fie nediscriminatorii. Informațiile privind costurile energiei, furnizate clienților la intervale de timp suficient de frecvente vor stimula ⌦ ar trebui să stimuleze ⌫ economisirea de energie, deoarece oferă clienților date care reflectă direct efectele pe care investițiile lor le-au avut asupra eficienței energetice și efectele schimbărilor comportamentului de consum.

🡻 2009/73/CE considerentul 52 (adaptat)

⇨ nou

(40)⇨ Atunci când se decide la nivel național în privința introducerii sistemelor de contorizare inteligentă a gazelor ⇦, Aar trebui ⌦ ca această decizie să poată fi luată ⌫ să fie posibilă introducerea unor sisteme de contorizare inteligente pe baza unei evaluări economice. ⇨ Această evaluare economică ar trebui să țină seama de beneficiile pe termen lung ale introducerii sistemelor de contorizare inteligentă pentru consumatori și întregul lanț valoric. ⇦ În cazul în care evaluarea demonstrează că introducerea unor astfel de sisteme de contorizare este rezonabilă din punct de vedere economic și eficientă din punct de vedere al costurilor doar în cazul consumatorilor cu un anumit consum de gaze ⇨ naturale ⇦, statele membre ar trebui să ia acest lucru în considerare atunci când implementează sisteme de contorizare inteligente ⌦ trec la implementare ⌫. ⇨ Cu toate acestea, astfel de evaluări ar trebui să fie revizuite periodic, ca răspuns la schimbările semnificative ale ipotezelor subiacente, și cel puțin din patru în patru ani, având în vedere ritmul rapid al evoluțiilor tehnologice. ⇦

⇩ nou

(41)Pentru a sprijini participarea activă pe piață a clienților finali, sistemele de contorizare inteligentă care urmează a fi instalate ar trebui să acorde atenția cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea la nivelul modelului de date și al nivelului de aplicație, utilizării celor mai bune practici, precum și importanței dezvoltării schimbului de date și utilizării serviciilor de energie viitoare și inovatoare. În plus, sistemele de contorizare inteligentă introduse nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea schimbării furnizorului în cazul consumatorilor de gaze naturale și ar trebui să fie dotate cu funcționalități adecvate care să le dea clienților finali acces rapid la datele referitoare la consumul propriu, să le permită să-și moduleze comportamentul energetic, să fie recompensați pentru aceasta și să facă economii la facturi.

(42)Statele membre care nu introduc în mod sistematic sisteme de contorizare inteligentă ar trebui să le ofere consumatorilor posibilitatea de a beneficia de instalarea unui contor inteligent, la cerere și în condiții echitabile și rezonabile, și ar trebui să le ofere toate informațiile relevante.

(43)În prezent, în statele membre s-au elaborat sau sunt în curs de elaborare diferite modele de gestionare a datelor ca urmare a introducerii sistemelor de contorizare inteligentă. Indiferent de modelul de gestionare a datelor, este important ca statele membre să stabilească norme transparente în temeiul cărora datele să poată fi accesate în condiții nediscriminatorii, dar și să asigure cel mai înalt nivel de securitate cibernetică și de protecție a datelor și imparțialitatea entităților care prelucrează aceste date.

🡻 2009/73/CE considerentul 51 (adaptat)

(44)Existența unor căi de soluționare a litigiilor eficace și accesibile tuturor reprezintă garanția unei mai mari protecții a consumatorilor. Statele membre ar trebui să instituie ⌦ faciliteze instituirea de ⌫ proceduri rapide și eficiente de gestionare a plângerilor.

🡻 2009/73/CE considerentul 50 (adaptat)

(50)Sărăcia energetică reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în cadrul Comunității. Statele membre care sunt afectate și care nu au făcut încă acest lucru ar trebui, prin urmare, să elaboreze planuri naționale de acțiune sau alte cadre adecvate pentru a aborda chestiunea sărăciei energetice cu scopul de a diminua numărul persoanelor care se află într-o astfel de situație. În orice caz, statele membre ar trebui să garanteze clienților vulnerabili alimentarea cu energia necesară. În acest sens ar putea fi utilizată o abordare integrată, de exemplu în cadrul politicii sociale, iar măsurile ar putea include politici sociale sau îmbunătățiri ale locuințelor în materie de eficiență energetică. Prezenta directivă ar trebui, cel puțin, să permită politici naționale în favoarea clienților vulnerabili.

⇩ nou

(45)Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate, cum ar fi furnizarea de prestații prin intermediul sistemelor lor de securitate socială, pentru a asigura aprovizionarea necesară a clienților vulnerabili sau acordarea de sprijin pentru îmbunătățirea eficienței energetice, pentru a combate sărăcia energetică în cazurile identificate în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului 10 , inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Aceste măsuri ar putea fi diferite în funcție de situația specifică din statele membre în cauză și ar putea cuprinde măsuri în domeniul politicii sociale sau energetice legate de plata tuturor facturilor la gaze, de investițiile în eficiența energetică a clădirilor rezidențiale sau de protecția consumatorilor, precum măsurile de protecție în caz de debranșare.

(46)În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 și al Directivei (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului 11 , Comisia a furnizat îndrumări orientative 12 cu privire la indicatorii adecvați pentru măsurarea sărăciei energetice și definirea unui „număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcia energetică”.

(47)Simplificarea și raționalizarea proceselor administrative de acordare a autorizațiilor și stabilirea de termene clare pentru luarea deciziilor de către autoritățile competente în ceea ce privește eliberarea unei autorizații ar trebui să asigure faptul că implementarea instalațiilor de producție a hidrogenului și a infrastructurii sistemului de hidrogen poate avea loc într-un ritm adecvat. Statelor membre ar trebui să li se solicite să raporteze cu privire la progresele înregistrate. Păstrarea drepturilor obținute în ceea ce privește autorizațiile (cum ar fi licențele, permisele, concesiunile sau aprobările), acordate în temeiul legislației naționale pentru construirea și exploatarea conductelor de gaze naturale existente și a altor active de rețea este necesară odată ce purtătorul de energie gazoasă transportat într-un gazoduct trece de la gazele naturale la hidrogenul (pur). Acest lucru ar trebui să prevină întârzierea nejustificată a reafectării conductelor de gaze naturale existente și a altor active de rețea pentru transportul hidrogenului. Ar trebui să se evite diferențe substanțiale ale condițiilor de acordare a autorizațiilor pentru infrastructura sistemului de hidrogen, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat în mod suficient. Considerentele tehnice de siguranță ar putea justifica o abordare diferențiată în ceea ce privește păstrarea drepturilor obținute în ceea ce privește autorizațiile existente sau emiterea de noi autorizații. Dispozițiile privind procedurile de autorizare ar trebui să se aplice fără a aduce atingere dreptului internațional și dreptului Uniunii, inclusiv dispozițiilor privind protecția mediului și a sănătății umane. Atunci când se justifică în mod corespunzător prin circumstanțe extraordinare, termenele pentru procedurile de autorizare ar trebui să poată fi prelungite cu până la un an.

(48)Furnizarea de orientări solicitanților pe durata proceselor administrative de solicitare și acordarea autorizațiilor prin intermediul unui punct de contact administrativ au scopul de a reduce complexitatea pentru dezvoltatorii de proiecte și de a spori eficiența și transparența. Disponibilitatea solicitanților de a prezenta documentele relevante în format digital și disponibilitatea unui manual de proceduri pentru solicitanți ar putea contribui la eficiență. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile care implementează procedurile de autorizare sunt implicate activ în eliminarea barierelor rămase, inclusiv a celor nefinanciare, cum ar fi cunoștințele, resursele digitale și umane insuficiente care împiedică prelucrarea unui număr tot mai mare de proceduri de autorizare.

🡻 2009/73/CE considerentul 6

(49)Fără o separare efectivă a rețelelor de activitățile de producere și de furnizare („separare efectivă”), există riscul discriminării, nu doar în ceea ce privește exploatarea rețelei, ci și în privința stimulării întreprinderilor integrate vertical de a investi în mod corespunzător în propriile rețele.

🡻 2009/73/CE considerentul 7 (adaptat)

(50)Normele privind separarea juridică și funcțională, prevăzute în Directiva 2003/55/CE, nu au condus, cu toate acestea, la separarea efectivă a operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫. Astfel, în cadrul reuniunii din 8 și 9 martie 2007, Consiliul European a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative în vederea „separării efective a activităților de furnizare și producere de activitățile legate de exploatarea rețelelor”.

🡻 2009/73/CE considerentul 8 (adaptat)

(51)Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate vertical de a exercita o discriminare asupra concurenților în ceea ce privește accesul la rețea și investițiile. Separarea proprietății, care implică desemnarea proprietarului rețelei ca operator de sistem și independența sa față de orice interese legate de furnizare și producere, reprezintă cu certitudine o modalitate eficace și sigură de soluționare a conflictului inerent de interese și de a garanta siguranța alimentăriiaprovizionării. Din acest motiv, în Rezoluția sa din 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind piețele interne ale gazelor naturale și ale energiei electrice 13 , Parlamentul European a considerat separarea proprietății la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficient de promovare a investițiilor în infrastructuri, într-un mod nediscriminatoriu, precum și a unui acces echitabil la rețea pentru noii operatori și a transparenței pieței. În cadrul separării proprietății, statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că aceeași persoană sau aceleași persoane nu are (au) dreptul de a exercita controlul asupra unei întreprinderi de producție sau de furnizare și, în același timp, de a exercita controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui sistem de transport sau unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ar trebui să excludă posibilitatea exercitării controlului sau a unui drept asupra unei întreprinderi de producție sau de furnizare. Cu respectarea acestor limite, o întreprindere de producție sau de furnizare ar trebui să poată avea un pachet minoritar de acțiuni în cadrul unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau al unui sistem de transport.

🡻 2009/73/CE considerentul 9 (adaptat)

(52)Orice sistem de separare ar trebui să reușească să elimine orice conflict de interese între producători, furnizori și operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫, pentru a crea stimulente pentru investițiile necesare și a garanta accesul noilor operatori pe piață pe baza unui regim de reglementare transparent și eficient și nu ar trebui să creeze un regim de reglementare excesiv de oneros sau de anevoios pentru autoritățile de reglementare naționale.

🡻 2009/73/CE considerentul 10

(53)Definiția termenului „control” este preluată din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice) 14 .

🡻 2009/73/CE considerentul 11

(54)Deoarece separarea proprietății necesită, în anumite situații, restructurarea întreprinderilor, statelor membre care decid să pună în aplicare separarea proprietății ar trebui să li se pună la dispoziție un interval de timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispozițiilor pertinente. Datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice și gazelor naturale, dispozițiile cu privire la separare ar trebuie să se aplice în ceea ce privește ambele sectoare.

⇩ nou

(55)În schimb, în ceea ce privește sectorul hidrogenului, apariția unor întreprinderi integrate vertical ar putea fi evitată în primul rând prin stabilirea unor norme inițiale clare. Acest lucru este preferabil cerințelor costisitoare de separare ex post, care ar necesita timp pentru a fi puse în aplicare.

🡻 2009/73/CE considerentul 12 (adaptat)

(56)În cadrul separării proprietății, în vederea garantării independenței depline a activităților de exploatare a rețelelor de interesele legate de producere și de furnizare și în scopul împiedicării schimburilor de informații confidențiale, aceeași persoană nu ar trebui să fie simultan membru în consiliul de administrație al unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau al unui sistem de transport și în cel al unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare. Din același motiv, aceeași persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administrație ale unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau ale unui sistem de transport și să exercite controlul sau orice drept asupra unei întreprinderi de producție sau de furnizare.

🡻 2009/73/CE considerentul 13

(57)Înființarea de operatori de sistem sau de operatori de transport independenți față de orice interese legate de furnizare și producere ar trebui să permită întreprinderilor integrate vertical să își mențină dreptul de proprietate asupra activelor rețelei, asigurând, în același timp, o separare efectivă a intereselor, cu condiția ca respectivul operator de sistem independent sau respectivul operator de transport independent să desfășoare toate activitățile specifice unui operator de sistem și cu condiția punerii în aplicare a unor reglementări detaliate și a unor mecanisme ample de supraveghere exercitată de autoritățile de reglementare.

🡻 2009/73/CE considerentul 14 (adaptat)

(58)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, proprietarul unui sistem de transport face ⌦ făcea ⌫ parte dintr-o întreprindere integrată vertical, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între separarea proprietății și înființarea de operatori de sistem sau de operatori de transport independenți de interesele legate de furnizare și producere.

🡻 2009/73/CE considerentul 15

(59)În vederea protejării pe deplin a intereselor acționarilor întreprinderilor integrate vertical, statele membre ar trebui să poată opta pentru punerea în aplicare a separării proprietății fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acțiunilor întreprinderii integrate în acțiuni ale întreprinderii care este proprietară a rețelei și acțiuni ale întreprinderii care desfășoară activitățile de furnizare și producere, cu condiția respectării obligațiilor care rezultă în urma separării proprietății.

🡻 2009/73/CE considerentul 16 (adaptat)

(60)Eficacitatea deplină a soluțiilor privind înființarea de operatori de sistem independenți sau de operatori de transport independenți ar trebui să fie asigurată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. Normele privind operatorii de transport independenți propun un cadru de reglementare adecvat pentru a garanta concurența loială, investiții suficiente, accesul pentru noii operatori de pe piață și integrarea piețelor gazelor. Separarea efectivă prin intermediul unor dispoziții privind operatorii de transport independenți se bazează pe un pilon de măsuri organizaționale și măsuri referitoare la guvernanța operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ și pe un pilon de măsuri legate de investiții, care conectează noile capacități de producție la rețea și de integrarea pieței prin cooperare regională. Independența operatorului de transport ar trebui de asemenea asigurată, inter alia, prin anumite perioade de reflecție în care să nu se exercite nicio activitate de conducere sau altă activitate relevantă prin care se acordă acces la aceleași informații care ar fi putut fi obținute dintr-o poziție de conducere în întreprinderea integrată vertical. Modelul de separare efectivă a operatorului de transport independent îndeplinește cerințele formulate de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 8-9 martie 2007.

🡻 2009/73/CE considerentul 17

⇨ nou

(61)Pentru a dezvolta concurența pe piața internă a gazelor naturale, clienții mari noncasnici ⇨ angajați în activități comerciale de amploare ⇦ ar trebui să fie în măsură să-și aleagă furnizorii, precum și să încheie contracte cu mai mulți furnizori pentru a-și asigura satisfacerea nevoilor de gaz natural. Această categorie de clienți ar trebui să fie protejată împotriva clauzelor de exclusivitate din contracte, care au ca efect excluderea ofertelor concurente și/sau complementare.

🡻 2009/73/CE considerentul 18 (adaptat)

(62)Un stat membru ⌦ ar trebui să aibă ⌫ are dreptul să opteze pentru separarea deplină a proprietății pe teritoriul său. În cazul în care un stat membru și-a exercitat un astfel de drept, o întreprindere nu ⌦ ar trebui să aibă ⌫ are dreptul să înființeze un operator de sistem independent sau un operator de transport independent. În plus, întreprinderile care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare nu ⌦ ar trebui să poată ⌫ pot exercita, direct sau indirect, controlul sau vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ dintr-un stat membru care a optat pentru separarea juridică deplină a proprietății.

🡻 2009/73/CE considerentul 19 (adaptat)

(63)În temeiul prezentei directive, pPe piața internă a gazelor naturale vor exista ⌦ există ⌫ mai multe tipuri de organizare a pieței. Măsurile pe care statele membre ar putea să le adopte pentru a asigura condiții de concurență echitabile ar trebui să se bazeze pe cerințe prioritare de interes general. Comisia ar trebui să fie consultată cu privire la compatibilitatea măsurilor cu dispozițiile tratatului ⌦ TFUE ⌫ și cu legislația comunitară ⌦ Uniunii ⌫.

🡻 2009/73/CE considerentul 20 (adaptat)

(64)Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public și cel privat. În acest scop, aceeași persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita controlul sau orice drept, încălcând normele de separare a proprietății sau opțiunea operatorului de sistem independent, în mod exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ sau ale sistemelor de transport, cât și ale organelor întreprinderilor de furnizare sau de producție. În ceea ce privește separarea proprietății și opțiunea operatorului de sistem independent, cu condiția ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea acestei cerințe, ar putea exista două organisme publice de control separate care să poată controla activitățile de producere și furnizare, pe de o parte, și activitățile legate de transport, pe de cealaltă parte.

🡻 2009/73/CE considerentul 21 (adaptat)

(65)Separarea efectivă deplină a activităților legate de rețea de cele de furnizare și producere ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, atât întreprinderilor din Comunitate ⌦ Uniune ⌫, cât și celor din afara Comunității ⌦ Uniunii ⌫. Pentru a garanta că activitățile legate de rețea și cele de furnizare și producere, pe întreg teritoriul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, rămân independente, autoritățile de reglementare ar trebui împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ care nu respectă normele privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente a normelor privind separarea pe întreg teritoriul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, autoritățile de reglementare ar trebui să ia în considerare avizul Comisiei în procesul de luare a deciziilor privind certificarea. De asemenea, în vederea asigurării respectării obligațiilor internaționale ale Comunității ⌦ Uniunii ⌫, precum și a solidarității și siguranței aprovizionării alimentării cu energie în Comunitate ⌦ Uniune ⌫, Comisia ar trebui să aibă dreptul să emită un aviz privind certificarea în ceea ce privește un proprietar al unui sistem de transport sau un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe țări terțe.

⇩ nou

(66)Rețelele de conducte pentru hidrogen ar trebui să constituie un mijloc important de transport eficient și durabil al hidrogenului, atât onshore, cât și offshore. Ca urmare a cheltuielilor de capital ridicate necesare pentru construcție, rețelele de conducte de hidrogen ar putea constitui monopoluri naturale. Experiența în ceea ce privește reglementarea piețelor gazelor naturale a demonstrat importanța asigurării unui acces deschis și nediscriminatoriu la rețelele de conducte în vederea protejării concurenței pe piețele produselor de bază. Prin urmare, principiile consacrate de exploatare a rețelei, cum ar fi accesul terților, ar trebui să se aplice rețelelor de hidrogen onshore și offshore din Uniune.

(67)Exploatarea rețelelor de hidrogen ar trebui separată de activitățile de producere și furnizare de energie, pentru a se evita riscul apariției unor conflicte de interese din partea operatorilor de rețea. Separarea structurală a proprietății asupra rețelelor de hidrogen și participarea la producția și furnizarea de energie garantează absența unor astfel de conflicte de interese. Statele membre ar trebui să se poată baza pe modelul alternativ de separare al „operatorului de rețea integrată de hidrogen” până în 2030 pentru a oferi o perioadă de tranziție pentru actualele rețele de hidrogen integrate vertical. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată permite utilizarea modelului de „operator independent de rețea de hidrogen” pentru a permite proprietarilor de rețele de hidrogen integrate vertical să își păstreze dreptul de proprietate asupra rețelelor lor, asigurând în același timp exploatarea nediscriminatorie a acestor rețele după 2030.

(68)În timp ce exploatarea în comun a rețelelor de hidrogen și a rețelelor de gaze sau de energie electrică poate crea sinergii și, prin urmare, ar trebui permisă, activitățile de exploatare a rețelei de hidrogen ar trebui organizate într-o entitate juridică separată, pentru a asigura transparența în ceea ce privește finanțarea și utilizarea tarifelor de acces.

(69)Exploatarea rețelelor de hidrogen ar trebui separată de activitățile de producere și furnizare de energie, pentru a se evita riscul apariției unor conflicte de interese din partea operatorilor de rețea. Separarea structurală a proprietății asupra rețelelor de hidrogen și participarea la producția și furnizarea de energie ar trebui să garanteze absența unor astfel de conflicte de interese. Statele membre ar trebui să se poată baza pe modelul alternativ de separare al operatorului de rețea integrată de hidrogen până în 2030 pentru a oferi o perioadă de tranziție pentru actualele rețele de hidrogen integrate vertical. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată oferi utilizarea unui operator independent de rețea de hidrogen pentru a permite proprietarilor de rețele de hidrogen integrate vertical să își păstreze dreptul de proprietate asupra rețelelor lor, asigurând în același timp exploatarea nediscriminatorie a acestor rețele după 2030.

(70)Pentru a se asigura transparența în ceea ce privește costurile și finanțarea activităților reglementate, activitățile de exploatare a rețelei de hidrogen ar trebui separate de alte activități de exploatare a rețelei pentru alți purtători de energie, cel puțin în ceea ce privește forma juridică și conturile operatorilor de rețea.

(71)Rețelele de hidrogen ar trebui să facă obiectul accesului terților pentru a asigura concurența și condiții echitabile pe piața aprovizionării cu hidrogen. Accesul reglementat al terților pe baza tarifelor de acces reglementate ar trebui să fie regula implicită pe termen lung. Pentru a asigura flexibilitatea necesară pentru operatori și pentru a reduce costurile administrative în faza de accelerare a pieței hidrogenului, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a permite utilizarea accesului negociat al terților până în 2030.

(72)Disponibilitatea instalațiilor subterane mari de înmagazinare a hidrogenului este limitată și distribuită inegal între statele membre. Având în vedere rolul potențial benefic la funcționarea sistemului de transport de hidrogen și a piețelor, accesul la astfel de depozite subterane mari ar trebui să facă obiectul unui acces reglementat al terților, pentru a asigura condiții de concurență echitabile participanților la piață.

(73)Terminalele pentru conversia hidrogenului lichid sau a amoniacului lichid în hidrogen gazos constituie un mijloc de import de hidrogen, dar concurează cu alte mijloace de transport al hidrogenului. În timp ce accesul terților la astfel de terminale ar trebui să fie asigurat, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a impune un sistem de acces negociat al terților în vederea reducerii costurilor administrative pentru operatori și autoritățile de reglementare.

(74)Rețelele de hidrogen integrate vertical existente ar trebui integrate în cadrul de reglementare după o perioadă de tranziție.

(75)Clusterele de hidrogen localizate ar trebui să reprezinte o componentă importantă a economiei europene a hidrogenului. Astfel de clustere ar putea beneficia de cerințe de reglementare simplificate în faza de accelerare a pieței hidrogenului.

(76)Interconexiunile de conducte cu țări terțe pot servi drept mijloc de transport pentru importurile sau exporturile de hidrogen. Normele de exploatare pentru astfel de interconexiuni de hidrogen cu țări terțe și normele privind certificarea hidrogenului din surse regenerabile și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon ar trebui să fie consacrate într-un acord interguvernamental pentru a se asigura un cadru de reglementare coerent și aplicarea consecventă a acestuia la întreaga infrastructură.

(77)Pentru a asigura funcționarea eficientă a rețelelor europene de hidrogen, operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să fie responsabili de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei de transport al hidrogenului în strânsă cooperare cu alți operatori de rețele de hidrogen, precum și cu alți operatori de sistem la care sunt sau pot fi racordate rețelele lor, inclusiv pentru a facilita integrarea sistemului energetic.

(78)Operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să aibă sarcina de a construi o capacitate transfrontalieră suficientă pentru transportul hidrogenului, răspunzând tuturor cererilor rezonabile din punct de vedere economic și fezabile din punct de vedere tehnic pentru o astfel de capacitate, permițând astfel integrarea pieței.

(79)În unele cazuri, în funcție și de topografia rețelelor de hidrogen și de populația utilizatorilor finali racordați la rețelele de hidrogen, gestionarea calității hidrogenului de către operatorii de rețele de hidrogen ar putea deveni necesară (de exemplu, purificarea). Prin urmare, autoritățile de reglementare pot însărcina operatorii de rețele de hidrogen să asigure gestionarea eficientă a calității hidrogenului în rețelele proprii, atunci când acest lucru este necesar pentru gestionarea sistemului. Atunci când desfășoară astfel de activități, operatorii de rețele de hidrogen ar trebui să respecte standardele aplicabile privind calitatea hidrogenului.

(80)În cazul în care operatorii de rețele de gaze naturale sau de hidrogen refuză cererile de acces sau de racordare din cauza lipsei de capacitate, ar trebui ca refuzurile să fie justificate în mod corespunzător, iar operatorii ar trebui să aibă obligația de a-și îmbunătăți sistemul pentru a permite racordările sau accesul care li se solicită, dacă acest lucru este economic.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 3 (adaptat)

(81)Prezenta directivă urmărește să abordeze Oobstacolele din calea finalizării pieței interne a gazelor naturale, rezultate din faptul că normele pieței Uniunii nu se aplică liniilor de transport al gazelor înspre și dinspre țări terțe ⌦ , ar trebui abordate în egală măsură ⌫. Modificările introduse prin prezenta directivă ⌦ Este necesar să se ⌫ urmăresc să asigure faptul că normele aplicabile liniilor de transport al gazelor care leagă două sau mai multe state membre se aplică totodată, pe teritoriul Uniunii, liniilor de transport al gazelor înspre și dinspre țări terțe. Prin aceasta se va asigura ⌦ ar trebui să se asigure ⌫ coerența cadrului juridic din Uniune, evitându-se în același timp denaturarea concurenței în cadrul pieței interne a energiei din Uniune și impactul negativ asupra siguranței aprovizionăriifurnizării. De asemenea, prin aceasta va spori ⌦ ar trebui să se sporească ⌫ transparența și să se garanteze va garanta securitatea juridică pentru participanții la piață, în special pentru investitorii în infrastructura de gaze și pentru utilizatorii de rețele, în ceea ce privește regimul juridic aplicabil.

⇩ nou

(82)Statele membre și părțile contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei 15 ar trebui să coopereze strâns cu privire la toate aspectele care privesc dezvoltarea și decarbonizarea unei piețe integrate a gazelor și nu ar trebui să ia nicio măsură care să pună în pericol integrarea în continuare a piețelor gazelor sau siguranța aprovizionării cu energie electrică a statelor membre și a părților contractante. Aceasta ar putea include cooperarea în ceea ce privește capacitățile de stocare și invitarea unor experți în grupurile de risc regionale relevante în domeniul gazelor.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 5

(83)Conductele care conectează un proiect de extracție de petrol sau de gaze dintr-o țară terță la o instalație de prelucrare sau la un terminal de descărcare de coastă final situate pe teritoriul unui stat membru ar trebui să fie considerate ca fiind rețea de conducte de alimentare din amonte. Conductele care conectează un proiect de extracție de petrol sau de gaze dintr-un stat membru la o instalație de prelucrare sau la un terminal de descărcare de coastă final situate pe teritoriul unei țări terțe nu ar trebui să fie considerate ca fiind rețea de conducte de alimentare din amonte în sensul prezentei directive, deoarece este puțin probabil ca astfel de conducte să aibă un impact semnificativ asupra pieței interne a energiei.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 6

(84)Operatorii de sisteme de transport ar trebui să aibă libertatea de a încheia acorduri tehnice cu operatorii de sisteme de transport sau cu alte entități din țările terțe cu privire la aspectele referitoare la funcționarea și interconectarea sistemelor de transport, cu condiția ca conținutul unor astfel de acorduri să fie compatibil cu dreptul Uniunii.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 7

(85)Acordurile tehnice privind exploatarea liniilor de transport, existente între operatorii de sisteme de transport sau alte entități ar trebui să rămână în vigoare, cu condiția să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu deciziile relevante autorității naționale de reglementare.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 8

(86)În cazul în care există astfel de acorduri tehnice, prezenta directivă nu impune încheierea unui acord internațional între un stat membru și o țară terță sau a unui acord între Uniune și o țară terță, în ceea ce privește exploatarea respectivei linii de transport de gaze.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 9 (adaptat)

(87)Aplicabilitatea Directivei 2009/73/CE ⌦ prezentei directive ⌫ în cazul liniilor de transport de gaze înspre și dinspre țări terțe rămâne ⌦ ar trebui să fie ⌫ limitată la teritoriul statelor membre. În ceea ce privește liniile de transport de gaze offshore, Directiva 2009/73/CE⌦ prezenta directivă ⌫ ar trebui să fie aplicabilă în apele teritoriale ale statului membru în care este situat primul punct de interconectare cu rețeaua statelor membre.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 10

(88)Ar trebui ca acordurile existente încheiate între un stat membru și o țară terță privind exploatarea liniilor de transport să poată rămâne în vigoare, în conformitate cu prezenta directivă.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 11

(89)În ceea ce privește acordurile sau părțile din acordurile cu țări terțe care ar putea să afecteze normele comune ale Uniunii, ar trebui să fie stabilită o procedură coerentă și transparentă pentru a autoriza un stat membru, la cererea acestuia, să modifice, să prelungească, să adapteze, să reînnoiască sau să încheie un acord cu o țară terță privind exploatarea unei linii de transport sau a unei rețele de conducte de alimentare din amonte între statul membru respectiv și o țară terță. Procedura nu ar trebui să întârzie punerea în aplicare a prezentei directive, nu ar trebui să aducă atingere repartizării competențelor între Uniune și statele membre și ar trebui să se aplice acordurilor existente și celor noi.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 12

(90)În cazul în care se constată că obiectul unui acord intră parțial în sfera de competență a Uniunii și parțial în cea a unui stat membru, este esențial să se asigure o cooperare strânsă între acel stat membru și instituțiile Uniunii.

🡻 (UE) 2019/692 considerentul 14 (adaptat)

(91)În vederea ⌦ asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea ⌫ adoptării unor decizii care fie să autorizeze un stat membru să prelungească, să adapteze, să reînnoiască sau să încheie un acord cu o țară terță, fie să refuze autorizarea în acest sens, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 16 .

🡻 2009/73/CE considerentul 22 (adaptat)

⇨ nou

(92)Siguranța alimentării aprovizionării cu energie electrică reprezintă un element esențial pentru siguranța publică și este, prin urmare, indisolubil legată de funcționarea eficientă a pieței interne a gazelor naturale și de integrarea piețelor izolate ale gazelor naturale din statele membre. Gazele naturale nu pot ajunge la cetățenii Uniunii decât prin intermediul rețelelor. Buna funcționare a piețelor deschise ale gazelor naturale și, în special, a rețelelor și a altor active asociate alimentării aprovizionării cu gaze naturale sunt esențiale pentru siguranța publică, pentru competitivitatea economiei și pentru bunăstarea cetățenilor Uniunii. Prin urmare, nu ar trebui să se permită persoanelor din țări terțe să controleze un sistem de transport sau un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ decât dacă respectă cerințele în materie de separare efectivă care se aplică în cadrul Comunității ⌦ Uniunii ⌫. Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale Comunității ⌦ Uniunii ⌫, Comunitatea ⌦ Uniunea ⌫ consideră că sectorul sistemelor de transport al gazelor naturale este un sector de maximă importanță pentru Comunitate ⌦ Uniune ⌫ și prin urmare, sunt necesare măsuri de garantare suplimentare în ceea ce privește menținerea siguranței alimentării aprovizionării cu energie a Comunității ⌦ Uniunii ⌫ în scopul evitării oricăror amenințări la adresa ordinii și siguranței publice în Comunitate ⌦ Uniune ⌫ și a bunăstării cetățenilor Uniunii. Siguranța alimentării aprovizionării cu energie a Comunității ⌦ Uniunii ⌫ necesită, în special, o evaluare a independenței exploatării rețelei, a nivelului de dependență a Comunității ⌦ Uniunii ⌫ și a fiecărui stat membru în parte de alimentarea aprovizionarea cu energie provenind din țări terțe și a regimului comerțului interior și exterior și al investițiilor în domeniul energiei într-o anume țară terță. Prin urmare, siguranța alimentării aprovizionării ar trebui evaluată din perspectiva circumstanțelor de fapt caracteristice fiecărui caz, precum și din perspectiva drepturilor și obligațiilor care reies din dreptul internațional, în special din acordurile internaționale dintre Comunitate ⌦ Uniune ⌫ și țara terță în cauză. După caz, Comisia ⇨ ar trebui ⇦ este încurajată să prezinte recomandări pentru negocierea acordurilor relevante cu țările terțe care abordează siguranța alimentării aprovizionării cu energie a Comunității ⌦ Uniunii ⌫ sau să includă chestiunile necesare în cadrul altor negocieri cu țările terțe respective.

🡻 2009/73/CE considerentul 23

(93)Este necesară luarea unor măsuri suplimentare în vederea asigurării unor tarife transparente și nediscriminatorii pentru accesul la transport. Aceste tarife ar trebui să fie aplicabile tuturor utilizatorilor, fără nicio discriminare. Atunci când instalația de înmagazinare, înmagazinarea în conductă sau serviciile de sistem operează pe o piață suficient de concurențială, ar putea fi autorizat accesul pe baza unor mecanisme de piață transparente și nediscriminatorii.

🡻 2009/73/CE considerentul 24 (adaptat)

(94)Este necesar să se asigure independența operatorilor de înmagazinare pentru a se îmbunătăți accesul terților la instalațiile de înmagazinare, atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem în vederea alimentării clienților. În consecință, este oportun ca instalațiile de înmagazinare să fie exploatate prin entități separate din punct de vedere juridic care dispun de drepturi efective de luare a deciziilor în ceea ce privește activele necesare pentru întreținerea, exploatarea și dezvoltarea acestora. Este de asemenea necesară creșterea transparenței privind capacitatea de înmagazinare acordată terților, impunând statelor membre obligația de a defini și de a publica un cadru clar și nediscriminatoriu care să stabilească regimul de reglementare corespunzător aplicabil instalațiilor de înmagazinare. Această obligație nu ar trebui să presupună o nouă decizie privind regimurile de acces ci ar trebui să îmbunătățească transparența referitoare la regimul de acces la înmagazinare. Cerințele de confidențialitate pentru informațiile sensibile din punct de vedere comercial sunt deosebit de importante în ceea ce privește datele de natură strategică și în cazul în care există un singur utilizator pentru o instalație de înmagazinare.

🡻 2009/73/CE considerentul 25 (adaptat)

(95)Accesul nediscriminatoriu la rețelele de distribuție determină accesul la clienți la nivelul pieței cu amănuntul. Aspectele care pot implica discriminare în ceea ce privește accesul terților și investițiile sunt, cu toate acestea, mai puțin semnificative la nivelul distribuției decât la nivelul transportului, întrucât congestia la nivelul transportului și influența intereselor legate de producere sunt, în general, mai semnificative decât la nivelul distribuției. În plus, separarea juridică și funcțională a operatorilor de distribuție a devenit, în temeiul Directivei 2003/55/CE, obligatorie doar cu începere de la 1 iulie 2007, iar efectele sale asupra pieței interne a gazelor naturale trebuie încă evaluate. Normele privind separarea juridică și funcțională în vigoare în prezent pot duce la o separare efectivă, cu condiția ca acestea să fie definite mai clar, să fie puse în aplicare în mod corespunzător și să fie monitorizate îndeaproape. Pentru asigurarea ⌦ stabilirea ⌫ unor condiții de concurență echitabile la nivelul pieței cu amănuntul, activitățile operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție ar trebui, prin urmare, monitorizate în scopul de a împiedica acești operatori să profite de integrarea lor vertical în ceea ce privește poziția lor concurențială pe piață, în special în raport cu clienții casnici și cu clienți mici noncasnici.

🡻 2009/73/CE considerentul 26

(96)Statele membre ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a sprijini utilizarea pe scară mai largă a biogazului și a gazului obținut din biomasă, iar producătorilor acestor tipuri de gaze ar trebui să li se acorde accesul nediscriminatoriu la sistemul de gaze, cu condiția ca acest acces să fie în permanență compatibil cu normele tehnice și de siguranță relevante.

⇩ nou

(97)Producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon sunt adesea racordați la rețeaua de distribuție. Pentru a le facilita adoptarea și integrarea pe piață, este esențial ca ei să obțină un acces neîngrădit la piața angro și la punctele de tranzacționare virtuale relevante. Participarea la piața angro este determinată de modul în care sunt definite sistemele de intrare-ieșire. În mai multe state membre, producătorii racordați la rețeaua de distribuție nu fac parte din sistemul de intrare-ieșire. Prin urmare, accesul gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon pe piața angro ar trebui facilitat prin furnizarea unei definiții a unui sistem de intrare-ieșire și, în cele din urmă, prin asigurarea faptului că instalațiile de producție racordate la sistemul de distribuție fac parte din acesta. În plus, Regulamentul [Regulamentul reformat privind gazele naturale propus în COM (2021) xxx] prevede că operatorii de sisteme de distribuție și operatorii de sisteme de transport trebuie să colaboreze pentru a permite fluxuri inversate de la rețeaua de distribuție la rețeaua de transport sau mijloace alternative de facilitare a integrării pe piață a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon.

🡻 2009/73/CE considerentul 27 (adaptat)

(98)Pentru a evita impunerea unei sarcini financiare și administrative disproporționate asupra micilor operatori ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, după caz, de a excepta întreprinderile în cauză de la cerințele juridice privind separarea distribuției.

🡻 2009/73/CE considerentul 28 (adaptat)

(99)În cazul în care este utilizat un sistem de distribuție închis pentru a asigura eficiența optimă a furnizării integrate de energie care necesită standarde specifice de exploatare sau în cazul în care un sistem de distribuție închis este menținut în principal pentru a fi utilizat de către proprietarul sistemului, ar fi posibil ca operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție să fie scutit de obligațiile care ar reprezenta o povară administrativă inutilă din cauza naturii speciale a relației dintre operatorul ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție și utilizatorii sistemului. Platformele industriale, comerciale sau de servicii comune, precum clădirile aparținând gărilor, aeroporturile, spitalele, campingurile mari cu facilități integrate sau platformele industriale chimice pot ⌦ ar putea ⌫ cuprinde sisteme de distribuție închise datorită caracterului specializat al operațiunilor acestora.

⇩ nou

(100)Odată cu integrarea volumelor tot mai mari de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon în sistemul de gaze naturale, calitatea gazelor transportate și consumate în Europa se va schimba. Pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului de gaze naturale, operatorii de sisteme de transport ar trebui să fie responsabili de gestionarea calității gazelor în instalațiile lor. În cazul în care injectarea de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon are loc la nivelul distribuției și, dacă este necesar, pentru a gestiona impactul acestora asupra calității gazului, autoritățile de reglementare pot însărcina operatorii de sisteme de distribuție să asigure gestionarea eficientă a calității gazelor în instalațiile lor. Atunci când îndeplinesc sarcini de gestionare a calității gazelor, operatorii de sisteme de transport și operatorii de sisteme de distribuție ar trebui să respecte standardele aplicabile de calitate a gazelor.

🡻 2009/73/CE considerentul 29 (nou)

(29)Directiva 2003/55/CE a introdus obligativitatea, pentru statele membre, de a institui autorități de reglementare cu competențe specifice. Cu toate acestea, experiența arată că eficacitatea reglementării este adesea afectată de lipsa de independență a autorităților de reglementare față de autoritățile publice centrale, precum și de insuficiența competențelor de care dispun și de puterea limitată de decizie. Din acest motiv, Consiliul European, reunit la 8 și 9 martie 2007, a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative care să prevadă o mai bună armonizare a competențelor autorităților de reglementare naționale și consolidarea independenței acestora. Ar trebui să fie posibil ca aceste autorități de reglementare naționale să poată să acopere atât sectorul energiei electrice, cât și pe cel al gazelor naturale.

🡻 2009/73/CE considerentul 30 (nou)

(101)Este necesar ca autoritățile de reglementare în domeniul energiei să poată lua decizii privind ansamblul aspectelor relevante legate de reglementare pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale și să fie pe deplin independente față de orice alte interese publice sau private. Aceasta nu exclude controlul judiciar și exercitarea controlului parlamentar în conformitate cu dreptul constituțional al statelor membre. De asemenea, aprobarea bugetului autorităților de reglementare de către legiuitorul național nu constituie un obstacol în calea autonomiei bugetare. Dispozițiile referitoare la autonomia execuției bugetului alocat autorității de reglementare ar trebui să fie puse în aplicare în cadrul definit de legislația și de normele bugetare naționale. Contribuind la independența autorității naționale de reglementare față de orice interes politic sau economic printr-un sistem de rotație corespunzător, statelor membre ar trebui să poată lua în considerare în mod corespunzător disponibilitatea resurselor umane sau mărimea consiliului.

🡻 2009/73/CE considerentul 31 (adaptat)

(102)Pentru a asigura accesul efectiv la piață al tuturor actorilor de pe piață, inclusiv al noilor intrați, este necesară crearea unor mecanisme de echilibrare nediscriminatorii și care să reflecte costurile. Acest lucru ar trebui să fie realizat prin crearea unor mecanisme de piață transparente pentru furnizarea și cumpărarea de gaze naturale, necesare în vederea echilibrării. Autoritățile de reglementare naționale ar trebui să joace un rol activ pentru a garanta faptul că ⌦ prețurile ⌫ tarifele de echilibrare sunt nediscriminatorii și reflectă costurile. În același timp, ar trebuie oferite stimulente adecvate pentru a echilibra intrările și ieșirile de gaze naturale și pentru a nu periclita sistemul.

🡻 2009/73/CE considerentul 32 (adaptat)

(103)Autoritățile de reglementare naționale ar trebuie să aibă posibilitatea de a stabili sau de a aproba tarifele sau metodele de calcul al tarifelor, pe baza propunerii operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau a operatorului (operatorilor) ⌦ de sistem(e) ⌫ de distribuție sau a operatorului de sistem de gaze naturale lichefiate (GNL) sau pe baza unei propuneri agreate de acest (acești) operator(i) și de utilizatorii rețelei. În realizarea acestor sarcini, autoritățile de reglementare naționale ar trebui să asigure faptul că tarifele de transport și de distribuție sunt nediscriminatorii și reflectă costurile și ar trebui să țină cont de costurile de rețea marginale evitate pe termen lung, ca urmare a măsurilor de gestionare a cererii.

⇩ nou

(104)Autoritățile de reglementare ar trebui să promoveze, în strânsă cooperare cu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 942/2019 al Parlamentului European și al Consiliului 17 , o piață internă a hidrogenului deschisă, competitivă, sigură și durabilă din punctul de vedere al mediului, cu fluxuri transfrontaliere neîngrădite. Autoritățile de reglementare trebuie să poată lua decizii cu privire la toate aspectele relevante de reglementare, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne a hidrogenului.

🡻 2009/73/CE considerentul 33

⇨ nou

(105)Autoritățile de reglementare în domeniul energiei ar trebui să poată să emită decizii obligatorii în ceea ce privește întreprinderile din sectorul gazelor naturale ⇨ sau al hidrogenului ⇦, precum și să impună sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din sectorul gazelor naturale ⇨ sau al hidrogenului ⇦ care nu își respectă obligațiile sau să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni întreprinderilor respective. Autorităților de reglementare din domeniul energiei ar trebui să li se confere, de asemenea, puterea de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurență, cu privire la măsurile corespunzătoare care să garanteze beneficii clienților prin intermediul promovării unei concurențe efective, necesare unei funcționări corespunzătoare a pieței interne a gazelor naturale ⇨ și a pieței interne a hidrogenului ⇦. Introducerea unor programe de cesiune de contracte de furnizare a gazelor naturale reprezintă una dintre posibilele măsuri care poate fi utilizată pentru a promova concurența reală și pentru a asigura buna funcționare a pieței.

🡻 2009/73/CE considerentul 33 (adaptat)

(106)Autoritățile de reglementare în domeniul energiei ar trebui, de asemenea, să aibă competența să contribuie la asigurarea de standarde ridicate ale serviciului public, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieței, la protecția consumatorilor vulnerabili și la asigurarea unei eficiențe depline a măsurilor de protecție a consumatorilor. Dispozițiile respective nu ar trebui să aducă atingere competențelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurență, inclusiv cu privire la examinarea fuziunilor care prezintă o dimensiune comunitară ⌦ la nivelul Uniunii ⌫, și nici normelor cu privire la piața internă, cum ar fi cele referitoare la libera circulație a capitalurilor. Organismul independent la care o parte afectată de o decizie a autorității de reglementare naționale are dreptul să introducă o cale de atac ar putea fi o instanță competentă să efectueze controlul judiciar.

🡻 2009/73/CE considerentul 34

(107)Orice armonizare a competențelor autorităților de reglementare naționale ar trebui să includă posibilitatea acestora de a prevedea stimulente pentru întreprinderile din domeniul gazelor naturale, de a impune sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare întreprinderilor din domeniul gazelor naturale sau de a propune unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni. În plus, aceste autorități de reglementare ar trebui să aibă dreptul de a obține informații relevante din partea întreprinderilor din domeniul gazelor naturale, de a întreprinde investigații adecvate și suficiente, precum și de a soluționa litigii.

⇩ nou

(108)Autoritățile de reglementare și ACER ar trebui să furnizeze informații privind piața hidrogenului pentru a asigura transparența, inclusiv aspecte precum cererea și oferta, infrastructura de transport, calitatea serviciilor, comerțul transfrontalier, investițiile, prețurile de consum și lichiditatea pieței.

(109)Operatorii sistemelor de transport joacă un rol important în asigurarea unor investiții eficiente din punctul de vedere al costurilor în rețelele de gaze. Pentru o planificare optimizată în rândul purtătorilor de energie și pentru a reduce decalajul dintre diferitele abordări la nivel național și la nivelul UE în materie de planificare a rețelelor, se introduc cerințe suplimentare pentru o planificare coerentă. Planificarea rețelei ar trebui, de asemenea, să țină seama de interconexiunile sporite dintre gazele naturale și energia electrică, precum și cu hidrogenul.

(110)Atunci când elaborează planul de dezvoltare a rețelei, este important ca operatorii de infrastructură să țină seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate” 18 , în special de consumul preconizat utilizat la elaborarea scenariului comun.

(111)Strategia de integrare a sistemului energetic subliniază importanța planificării și a funcționării coordonate a sistemului energetic pentru realizarea obiectivelor de decarbonizare. Este deci necesar să se elaboreze un plan de dezvoltare a rețelei pe baza unui scenariu comun elaborat la nivel transsectorial. Menținând în continuare planuri sectoriale separate, operatorii de infrastructură ar trebui să depună totodată eforturi pentru a atinge un nivel mai ridicat de integrare, ținând seama de nevoile sistemului dincolo de purtătorii de energie specifici.

(112)Planurile de dezvoltare a rețelei reprezintă un element important pentru identificarea lacunelor în materie de infrastructură și pentru furnizarea de informații cu privire la infrastructura care trebuie construită sau care poate fi dezafectată și care ar putea fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi transportul hidrogenului. Acest lucru este valabil indiferent de modelul de separare ales pentru operatorii de rețele.

(113)Furnizarea de informații, în cadrul planului de dezvoltare a rețelei, privind infrastructura care poate fi dezafectată poate însemna fie ca infrastructura să rămână neutilizată, fie să fie dezmembrată, fie să fie utilizată în alte scopuri, cum ar fi transportul hidrogenului. Obiectivul acestei transparențe sporite cu privire la infrastructură ține seama de faptul că infrastructura reconfigurată este relativ mai ieftină decât infrastructura nou construită și, prin urmare, ar trebui să permită o tranziție eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(114)În statele membre în care va fi dezvoltată o rețea de hidrogen, raportarea cu privire la dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen ar trebui să asigure faptul că realizarea unui sistem pentru hidrogen se bazează pe previziuni realiste și prospective ale cererii, care includ necesarul potențial din perspectiva sistemului de energie electrică. În cazul în care statele membre decid să permită taxe specifice ca mijloc de cofinanțare a unei noi infrastructuri pentru hidrogen, raportul ar trebui să sprijine autoritatea de reglementare în evaluarea acestor taxe. Raportul ar trebui prezentat autorității de reglementare în mod regulat, pentru a primi aprobarea acesteia. Având în vedere caracterul accelerat al pieței hidrogenului, ar trebui totuși evitată o secvențiere disproporționată și continuă a obligației de raportare.

(115)Informațiile cuprinse în planul de dezvoltare a rețelei ar trebui să permită o previziune a impactului asupra tarifelor pe baza planificării și dezafectării care afectează baza de active reglementate, astfel cum se menționează la articolul 51 din prezenta directivă.

(116)În loc să furnizeze un plan național de dezvoltare a rețelei la nivelul fiecărui stat membru, statelor membre ar trebui să li se permită să elaboreze un plan de dezvoltare a rețelei la nivel regional care să includă mai multe state membre și în conformitate cu integrarea voluntară a pieței regionale a gazelor naturale.

(117)Spre deosebire de energia electrică, se preconizează că rolul gazelor naturale va scădea, ceea ce afectează, de asemenea, cererea de investiții în infrastructură. Prin urmare, planul de dezvoltare a rețelei trebuie să echilibreze preocupările legate de concurență și să evite deprecierea activelor. În consecință, operatorii de sisteme de transport în proprietate separată nu ar trebui să intre sub incidența articolului 51 alineatul (7).

🡻 2009/73/CE considerentul 35 (adaptat)

⇨ nou

(118)Investițiile în noi infrastructuri majore ar trebui puternic promovate, asigurându-se, în același timp, funcționarea corectă a pieței interne a gazelor naturale. În scopul sporirii efectului pozitiv al proiectelor de infrastructură care beneficiază de derogare asupra concurenței și a siguranței alimentării aprovizionării, ar trebui testat interesul prezentat de acestea pe piață în timpul etapei de planificare a proiectului și puse în aplicare regulile privind gestionarea congestiilor. În cazul unei infrastructuri amplasate pe teritoriul mai multor state membre, ACER ar trebui să trateze în ultimă instanță cererea de derogare pentru a putea ține seama în mai mare măsură de implicațiile transfrontaliere, precum și în scopul simplificării procedurilor administrative. În plus, având în vedere profilul excepțional de risc al elaborării acestor proiecte majore de infrastructură care beneficiază de derogare, ar trebui să fie posibilă acordarea temporară de derogări parțiale ⇨ sau totale ⇦ întreprinderilor cu interese în materie de furnizare și de producere de la aplicarea normelor privind separarea pentru proiectele în cauză. Acordarea temporară de derogări ar trebui să se aplice, în special, din motive legate de siguranța alimentării aprovizionării, noilor conducte aflate pe teritoriul Comunității ⌦ Uniunii ⌫ care transportă gaze naturale din țări terțe către Comunitate ⌦ Uniune ⌫. ⇨ Exceptările și ⇦ Dderogările acordate în temeiul Directivelori 2003/55/CE ⇨ și 2009/73/CE, astfel cum au fost modificate ⇦, ⌦ ar trebui ⌫ să continuecontinuă să se aplice până la data planificată a expirării, astfel cum s-a decis în decizia de acordare ⇨ a unei exceptări sau a unei ⇦ derogări.

⇩ nou

(119)Este necesar să se avanseze în direcția unor piețe interconectate ale hidrogenului în Uniune și, prin urmare, să se faciliteze investițiile în infrastructura transfrontalieră pentru hidrogen. După data de 31 decembrie 2030, când regimul reglementat al accesului terților se va aplica integral în toate statele membre, și în absența tarifelor de transport transfrontalier, un sistem de compensații financiare ar trebui să ofere stimulente financiare participanților la piață pentru a dezvolta interconexiuni transfrontaliere.

🡻 2009/73/CE considerentul 36 (adaptat)

(120)Piața internă a gazelor naturale suferă din pricina lipsei de lichiditate și de transparență, ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor, operațiunile de acoperire în vederea limitării riscurilor și pătrunderea de noi concurenți pe piață. Încrederea în piață, lichiditatea acesteia, precum și numărul de participanți pe piață trebuie să crească, fiind necesară în acest scop creșterea supravegherii exercitate de autoritățile de reglementare asupra întreprinderilor active în sectorul aprovizionării alimentării cu gaze naturale. Aceste cerințe nu aduc atingere legislației comunitare ⌦ Uniunii ⌫ în domeniul piețelor financiare și sunt compatibile cu aceasta. Autoritățile de reglementare din domeniul energiei și autoritățile de reglementare din domeniul piețelor financiare trebuie să coopereze pentru a permite o vedere de ansamblu a fiecăreia dintre aceste autorități asupra piețelor în cauză.

🡻 2009/73/CE considerentul 37 (adaptat)

(121)Gazele naturale sunt importate în Comunitate ⌦ Uniune ⌫ în special, și în cantități tot mai mari, din țări terțe. Legislația Comunității ⌦ Uniunii ⌫ ar trebui să țină seama de caracteristicile gazelor naturale, ca de exemplu de anumite rigidități structurale provocate de concentrarea furnizorilor, contractele pe termen lung sau lipsa de lichidități în aval. Prin urmare, este necesară o mai mare transparență, inclusiv în ceea ce privește formarea prețurilor.

🡻 2009/73/CE considerentul 38 (adaptat)

(122)Înainte de adoptarea de către Comisie a liniilor directoare ⌦ orientărilor ⌫ care definesc cerințele în materie de evidență a datelor, agenția ⌦ ACER ⌫ și Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare („CESR”), înființat prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei 19 , ar trebui să analizeze împreună conținutul respectivelor linii directoare ⌦ orientări ⌫ și să facă recomandări Comisiei cu privire la conținutul acestora. Agenția ⌦ ACER ⌫ și CESR ar trebui să coopereze, de asemenea, în scopul analizării și recomandării cu privire la necesitatea de a supune tranzacțiile cu contracte de furnizare de gaze naturale și cu instrumente derivate din domeniul gazelor naturale unor cerințe de transparență înainte și/sau după tranzacționare și, în caz afirmativ, cu privire la conținutul respectivelor obligații.

🡻 2009/73/CE considerentul 39

(123)Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare ar trebui să încurajeze dezvoltarea de contracte de furnizare întreruptibilă.

🡻 2009/73/CE considerentul 40

(40)În interesul siguranței alimentării, este necesar să se monitorizeze echilibrul dintre cerere și ofertă în fiecare stat membru și să se întocmească un raport privind situația la nivel comunitar, luându-se în considerare capacitatea de interconexiune între zone. Această monitorizare ar trebui să fie realizată în timp util pentru a permite luarea unor măsuri corespunzătoare, în cazul în care siguranța alimentării este compromisă. Construirea și întreținerea infrastructurii de rețea necesare, inclusiv a capacității de interconexiune, ar trebui să contribuie la asigurarea unei aprovizionări stabile cu gaze naturale.

🡻 2009/73/CE considerentul 41

⇨ nou

(124)Statele membre ar trebui să asigure, ținând cont de cerințele de calitate necesare, accesul nediscriminatoriu al biogazului sau gazului provenind din biomasă ⇨ , în special al biometanului, ⇦ sau al altor tipuri de gaz la sistemul de gaze naturale, cu condiția ca acest acces să fie în permanență compatibil cu normele tehnice și normele de siguranță aplicabile. Aceste norme ar trebui să garanteze că este posibil din punct de vedere tehnic ca aceste gaze să fie injectate și transportate în deplină siguranță prin sistemul de gaze naturale și ar trebui, de asemenea, să ia în considerare caracteristicile chimice ale acestora.

🡻 2009/73/CE considerentul 42 (adaptat)

⇨ nou

(125)Contractele pe termen lung rămân ⌦ sunt ⌫ un element important al aprovizionării alimentării cu gaze naturale a statelor membre ⇨ . Cu toate acestea, ele nu ar trebui să reprezinte o barieră în calea intrării gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon, motiv pentru care durata contractelor pentru furnizarea gazelor fosile nu va putea depăși anul 2049. Aceste contracte vor rămâne conforme ⇦ și este necesar ca acestea să rămână o posibilitate oferită întreprinderilor de furnizare a gazelor naturale, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere obiectivului prezentei directive și să fie compatibile cu tratatul ⌦ TFUE ⌫, inclusiv cu normele de concurență. În consecință, eEste necesar să se țină cont de contractele pe termen lung în planificarea capacității de aprovizionare alimentare și transport a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale.

🡻 2009/73/CE considerentul 43 (adaptat)

(126)Pentru a menține serviciul public la un nivel ridicat în cadrul ⌦ Uniunii ⌫ Comunității, este necesar ca statele membre să comunice periodic Comisiei toate măsurile luate în vederea realizării obiectivului prezentei directive. Comisia ar trebui să publice periodic un raport de analiză a măsurilor luate la nivel național pentru atingerea obiectivelor privind serviciul public și pentru compararea eficacității acestora, pentru a formula recomandări privind măsurile care trebuie luate la nivel național în vederea asigurării unor standarde ridicate ale serviciului public.

🡻 2009/73/CE considerentul 44 (adaptat)

(127)Respectarea cerințelor de serviciu public reprezintă un element esențial al prezentei directive și este important ca standarde comune minime, respectate de către toate statele membre, să fie stabilite de prezenta directivă, având în vedere obiectivele legate de protecția consumatorilor, siguranța alimentării aprovizionării, protecția mediului și niveluri echivalente de concurență în toate statele membre. Este important ca cerințele de serviciu public să poată fi interpretate la nivel național, având în vedere condițiile naționale, și cu respectarea legislației comunitare ⌦ Uniunii ⌫.

🡻 2009/73/CE considerentul 45 (adaptat)

(128)Măsurile puse în aplicare de către statele membre pentru realizarea obiectivelor de coeziune economică și socială pot cuprinde, în special, punerea la dispoziție de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, toate instrumentele naționale și comunitare ⌦ ale Uniunii ⌫ existente. Aceste instrumente pot include mecanisme de răspundere pentru garantarea investiției necesare.

🡻 2009/73/CE considerentul 46 (adaptat)

(129)În măsura în care măsurile adoptate de statele membre pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public constituie ajutoare de stat în temeiul articolului 87 ⌦ 107 ⌫ alineatul (1) din tratat, există obligația, în temeiul articolului 88 ⌦ 108 ⌫ alineatul (3) din tratat, de informare a Comisiei cu privire la aceste ajutoare.

🡻 2009/73/CE considerentul 53

(130)Prețurile de pe piață ar trebui să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea rețelei.

🡻 2009/73/CE considerentul 54

(131)Promovarea concurenței loiale și a accesului facil al diferiților furnizori ar trebui să aibă o importanță crucială pentru statele membre în scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunitățile unei piețe interne liberalizate în sectorul gazelor naturale.

🡻 2009/73/CE considerentul 55

(132)În scopul de a contribui la siguranța aprovizionării alimentării, menținând totodată spiritul de solidaritate între statele membre, în special în eventualitatea unei crize în furnizarea de energie, este importantă crearea unui cadru pentru cooperarea regională în spirit de solidaritate. O astfel de cooperare se poate baza, în cazul în care statele membre decid astfel, în primul rând pe mecanismele de piață. Cooperarea pentru promovarea solidarității regionale și bilaterale nu ar trebui să impună o sarcină disproporționată sau să opereze o discriminare între participanții de pe piață.

🡻 2009/73/CE considerentul 56 (adaptat)

(133)În vederea instituirii unei piețe interne a gazelor naturale, statele membre ar trebui să promoveze integrarea piețelor lor naționale și cooperarea între operatorii de sistem la nivelul Comunității ⌦ Uniunii ⌫ și la nivel regional, încorporând totodată sistemele izolate care formează insule de gaze existente încă în prezent în Comunitate ⌦ Uniune ⌫.

⇩ nou

(134)Integrarea voluntară a piețelor regionale, în special prin fuziunile de piață, poate oferi diverse beneficii, în funcție de particularitățile piețelor. Integrarea pieței poate fi o oportunitate de a utiliza optim infrastructura, cu condiția ca aceasta să nu aibă un impact negativ asupra piețelor învecinate, de exemplu prin creșterea tarifelor transfrontaliere. Ea reprezintă în egală măsură o șansă de a spori concurența, lichiditatea și schimburile comerciale în beneficiul consumatorilor finali din regiune, atrăgând furnizori care altfel nu ar veni din cauza dimensiunii reduse a pieței. Integrarea pieței permite, de asemenea, crearea unor zone mai mari care să acceseze mai multe surse de aprovizionare. O astfel de diversificare ar putea afecta prețurile de pe piața angro, datorită unei concurențe mai bune între surse, dar ar putea și să îmbunătățească siguranța aprovizionării în cazul în care dispare congestia internă în noua zonă rezultată în urma fuzionării. Integrarea pieței ar putea constitui o bază pentru sprijinirea în continuare a transformării pieței gazelor naturale, inclusiv a introducerii gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon. Statele membre, autoritățile de reglementare și operatorii de sisteme de transport ar trebui să coopereze pentru a facilita integrarea regională.

🡻 2009/73/CE considerentul 57 (adaptat)

(135)Dezvoltarea unei veritabile piețe a gazelor naturale, prin intermediul unei rețele conectate la nivel comunitar ⌦ nivelul Uniunii ⌫, ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele principale ale prezentei directive, iar aspectele legate de reglementare cu privire la interconexiunile transfrontaliere și piețele regionale ar trebui, prin urmare, să constituie una din competențele cele mai importante ale autorităților de reglementare, în strânsă cooperare cu ⌦ ACER ⌫ agenția, atunci când este cazul.

🡻 2009/73/CE considerentul 58

⇨ nou

(136)Garantarea unor norme comune pentru o veritabilă piață internă și a aprovizionării alimentării la scară largă cu gaze ar trebui, de asemenea, să se regăsească printre obiectivele principale ale prezentei directive. În acest sens, prețurile de piață nedenaturate ar constitui stimulente pentru ⇨ comerțul transfrontalier ⇦ interconexiunile transfrontaliere conducând, pe termen lung, la convergența prețurilor.

🡻 2009/73/CE considerentul 59

(137)Autoritățile de reglementare ar trebui de asemenea să furnizeze informații privind piața, pentru a permite Comisiei să își exercite rolul de a urmări și monitoriza piața internă a gazelor naturale și evoluția acesteia pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv aspecte precum cererea și oferta, infrastructurile de transport și distribuție, calitatea serviciilor, comerțul transfrontalier, gestionarea congestiilor, investițiile, prețurile de pe piața angro și de pe piața cu amănuntul, lichiditatea pieței, precum și îmbunătățirile în materie de eficiență și de protecție a mediului. Autoritățile de reglementare naționale ar trebui să informeze autoritățile din domeniul concurenței și Comisia cu privire la acele state membre în care tarifele afectează concurența și buna funcționare a pieței.

🡻 2009/73/CE considerentul 60 (adaptat)

⇨ nou

(138)Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume crearea unei piețe interne a gazelor naturale ⇨ și a hidrogenului ⇦ pe deplin operațională, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, ⌦ dar, datorită amplorii sau efectelor unei asemenea acțiuni, ⌫ poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Ttratatul ⌦ privind Uniunea Europeană ⌫. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

🡻 2009/73/CE considerentul 61 (adaptat)

⇨ nou

(139)În temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 20 din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru transportul de gaze naturale 21 , Comisia poate adopta linii directoare ⌦ orientări ⌫ ⌦ sau coduri de rețea ⌫ în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste linii directoare ⌦ orientări ⌫ ⌦ sau coduri de rețea ⌫, care constituie măsuri norme obligatorii de punere în aplicare ⇨ adoptate sub formă de regulamente ale Comisiei ⇦, reprezintă și în privința anumitor dispoziții ale prezentei directive un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

🡻 2009/73/CE considerentul 62

22 Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999, de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei.

🡻 2009/73/CE considerentul 63 (adaptat)

(140)Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită, să adopte liniile directoare ⌦ orientările ⌫ necesare pentru a se asigura un grad minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentei directive. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

🡻 2009/73/CE considerentul 64 (adaptat)

23 În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare, statele membre sunt încurajate să stabilească, în interesul lor și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, și să le facă publice.

(141)⌦ În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente, în special având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Comisia/Belgia (cauza C-543/17). ⌫

🡻 2009/73/CE considerentul 65 (adaptat)

(65)Având în vedere întinderea modificărilor aduse Directivei 2003/55/CE, este de dorit, din motive de claritate și de coerență, ca dispozițiile în cauză să fie reformate prin introducerea lor într-un singur text în cadrul unei noi directive.

🡻 2009/73/CE considerentul 66

⇨ nou

(142)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,. ⇨ În mod corespunzător, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată și aplicată în conformitate cu respectivele drepturi și principii, în special cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă. Este esențial ca orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 24 . ⇦

⇩ nou

(143)În vederea garantării nivelului minim de armonizare necesar pentru realizarea obiectivului prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește elemente neesențiale ale anumitor domenii fundamentale pentru realizarea obiectivelor prezentei directive. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 25 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(144)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili cerințe de interoperabilitate și proceduri nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(145)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directiva anterioară. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivei anterioare.

(146)Pentru a asigura o punere în aplicare omogenă și eficace a dispozițiilor prevăzute în prezenta directivă, Comisia sprijină statele membre prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic 26 care furnizează expertiză tehnică personalizată pentru conceperea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv a celor care promovează o piață internă competitivă a gazelor naturale și a hidrogenului, permițând integrarea gazelor din surse regenerabile de energie și a gazelor cu emisii scăzute de carbon și intensificând cooperarea și coordonarea între operatorii de sisteme de transport și operatorii de sisteme de distribuție. Sprijinul tehnic, de exemplu, presupune consolidarea capacității administrative, armonizarea cadrelor legislative și schimbul de bune practici relevante.

(147)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și data de aplicare a directivelor menționate în anexa III partea B,

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă stabilește norme comune privind transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor ⇨ în înțelesul articolului 2 punctul (2), utilizând sistemul pentru gaze naturale definit la punctul (3) al aceluiași articol ⇦ naturale. Aceasta definește modalitățile de organizare și funcționare a sectorului ⌦ respectiv ⌫ gazelor naturale, de acces pe piață, precum și criteriile și procedurile aplicabile pentru acordarea de autorizații de transport, distribuție, furnizare și înmagazinare a gazelor naturale ⇨ gazelor cu ajutorul sistemului pentru gazele naturale ⇦ și exploatarea sistemelor.

(2)Normele stabilite de prezenta directivă pentru gaze naturale, inclusiv gaze naturale lichefiate (GNL), se aplică într-un mod nediscriminatoriu și biogazului și gazului obținut din biomasă sau altor tipuri de gaze, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic ca acestea să fie injectate și transportate în deplină siguranță prin rețeaua de gaze naturale.

⇩ nou

(2)Prezenta directivă stabilește norme pentru transportul, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale și pentru tranziția sistemului pentru gaze naturale către un sistem bazat pe gaze din surse regenerabile și pe gaze cu emisii scăzute de carbon.

(3)Prezenta directivă stabilește norme comune pentru transportul, furnizarea și înmagazinarea hidrogenului prin intermediul sistemului pentru hidrogen. Ea definește modalitățile de organizare și funcționare a acestui sector, de acces pe piață, precum și criteriile și procedurile aplicabile acordării de autorizații pentru rețelele de hidrogen, furnizarea și înmagazinarea hidrogenului și exploatarea sistemelor.

(4)Prezenta directivă stabilește norme pentru instituirea treptată a unui sistem pentru hidrogen interconectat la nivelul Uniunii, care să contribuie la reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră din sectoarele dificil de decarbonizat, sprijinind astfel decarbonizarea sistemului energetic al UE.

🡻 2009/73/CE

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

⇩ nou

1.„gaze naturale” înseamnă toate gazele care au drept componentă predominantă metanul, inclusiv biogazul și gazul obținut din biomasă, în special biometanul, sau alte tipuri de gaz care, din punct de vedere tehnic și al respectării siguranței, pot fi injectate în sistemul pentru gaze naturale și transportate prin acesta;

2.„gaze din surse regenerabile” înseamnă biogazul, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 28 din Directiva (UE) 2018/2001, inclusiv biometanul, și combustibilii gazoși din surse regenerabile care fac parte din combustibili de origine nebiologică (RFNBO), astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 36 din respectiva directivă;

3.„gaze” înseamnă gazele naturale și hidrogenul;

4.„sistem pentru gaze naturale” înseamnă un sistem de infrastructuri, inclusiv conducte, terminale și instalații de înmagazinare GNL, care transportă gazele care au drept componentă predominantă metanul și includ biogazul și gazul obținut din biomasă, în special biometanul, sau alte tipuri de gaz care, din punct de vedere tehnic și al respectării siguranței, pot fi injectate în sistemul de conducte pentru gaze naturale și transportate prin acesta;

5.„sistem pentru hidrogen” înseamnă un sistem de infrastructuri, care include rețelele de hidrogen, înmagazinarea hidrogenului și terminalele de hidrogen și care conține hidrogen cu un grad mare de puritate;

6.„instalație de înmagazinare a hidrogenului” înseamnă o instalație utilizată pentru stocarea hidrogenului cu un grad mare de puritate:

(a)inclusiv partea unui terminal de hidrogen utilizată pentru înmagazinare, dar excluzând partea utilizată pentru activitățile de producție, precum și instalațiile rezervate exclusiv pentru operatorii de transport de hidrogen în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor;

(b)inclusiv instalații mari, în special subterane, de înmagazinare a hidrogenului, dar excluzând instalațiile de înmagazinare a hidrogenului mai ușor de reprodus;

7.„stocarea hidrogenului în conductă” înseamnă stocarea prin comprimare, în rețelele de hidrogen, a hidrogenului cu un grad mare de puritate, excluzând instalațiile rezervate pentru operatorii de rețele de hidrogen care își îndeplinesc atribuțiile;

8.„terminal de hidrogen” înseamnă o instalație utilizată pentru transformarea hidrogenului lichid sau a amoniacului lichid în hidrogen gazos pentru injectare în rețeaua de hidrogen sau lichefierea hidrogenului gazos, inclusiv serviciile de sistem și înmagazinarea temporară necesare pentru procesul de transformare și injectarea ulterioară în rețeaua de hidrogen, dar nu oricare parte a terminalului de hidrogen utilizat pentru înmagazinare;

9.„calitatea hidrogenului” înseamnă puritatea hidrogenului și contaminanții în conformitate cu standardele de calitate aplicabile hidrogenului din sistemul pentru hidrogen;

10.„hidrogen cu emisii scăzute de carbon” însemnă hidrogenul al cărui conținut energetic este derivat din surse neregenerabile și care respectă un prag de 70% în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

11.„gaze cu emisii scăzute de carbon” însemnă componenta de combustibili gazoși din combustibilii pe bază de carbon reciclat, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2018/2001, hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și combustibilii gazoși sintetici al căror conținut energetic este derivat din hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și care respectă un prag de 70 % în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

12.„combustibili cu emisii scăzute de carbon” însemnă combustibili pe bază de carbon reciclat, astfel cum sunt definiți la articolul 2 din Directiva (UE) 2018/2001, hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și combustibilii gazoși și lichizi sintetici al căror conținut energetic este derivat din hidrogenul cu emisii scăzute de carbon și care respectă un prag de 70 % în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

13.„întreprindere din sectorul hidrogenului” înseamnă o persoană fizică sau juridică care desfășoară cel puțin una dintre următoarele activități: producția de hidrogen, transportul hidrogenului, furnizarea, achiziționarea sau înmagazinarea hidrogenului sau exploatarea unui terminal de hidrogen și care este responsabilă de sarcinile comerciale, tehnice sau de întreținere legate de aceste funcții, fără a include însă clienții finali;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

141.„întreprindere din sectorul gazelor naturale” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care desfășoară cel puțin una dintre următoarele activități de: producție, transport, distribuție, furnizare, achiziționarecumpărare sau înmagazinare de gaze naturale, inclusiv GNL, și care are atribuții comerciale, tehnice și/sau de întreținere legate de respectivele activități, fără a include însă clienții finali;

152.„conductă de alimentare din amonte” înseamnă orice conductă sau rețea de conducte exploatată și/sau construită ca parte a unui proiect de producere de gaze naturale sau petrol sau utilizate pentru transportul gazelor naturale de la unul sau mai multe locuri de producție de acest tip către o instalație sau terminal de prelucrare sau către un terminal de descărcare de coastă;

163.„transport” înseamnă transportul gazelor naturale printr-o rețea care constă în principal din conducte de înaltă presiune, alta decât o rețea de conducte de alimentare din amonte și decât acea parte din conductele de înaltă presiune care este folosită în principal pentru distribuția de gaze naturale la nivel local, în scopul de a le livra clienților, dar fără a include furnizarea;

174.„operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care realizează activitatea de transport și răspunde de exploatarea, întreținerea și, dacă este necesar, dezvoltarea sistemului de transport într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor sale cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii pentru transportul gazelor naturale;

185.„distribuție” înseamnă transportul gazelor naturale prin rețelele locale sau regionale de conducte de alimentare, pentru a fi furnizate clienților, dar neincluzând furnizarea;

196.„operator ⌦ de sistem ⌫ de distribuție” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care realizează activitatea de distribuție și răspunde de exploatarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, dezvoltarea sistemului de distribuție într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor sale cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii pentru distribuția gazelor naturale;

⇩ nou

20.„rețea de hidrogen” înseamnă o rețea de conducte utilizate pentru transportul hidrogenului cu un grad mare de puritate, în vederea livrării acestuia către clienți, fără a include însă furnizarea;

21.„transport de hidrogen” înseamnă transportul hidrogenului printr-o rețea de hidrogen în vederea livrării acestuia către clienți, fără a include însă furnizarea, indiferent de presiune, de acoperirea geografică sau de grupul de clienți racordați al rețelei;

22.„operator de rețea de hidrogen” înseamnă o persoană fizică sau juridică care realizează activitatea de transport al hidrogenului și răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de hidrogen într-o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor sale cu alte rețele de hidrogen, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de transport al hidrogenului;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

237.„furnizare” înseamnă vânzarea, inclusiv revânzarea de gaze naturale, inclusiv GNL, ⇨ sau de hidrogen, inclusiv hidrogen lichid, ⇦ către clienți;

248.„întreprindere de furnizare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care realizează activitatea de furnizare;

259.„instalație de înmagazinare” înseamnă o instalație utilizată pentru înmagazinarea gazelor naturale și care este deținută și/sau exploatată de o întreprindere din sectorul gazelor naturale, incluzând partea instalațiilor GNL utilizate pentru înmagazinare, dar excluzând partea utilizată pentru activitățile de producție, precum și instalațiile rezervate exclusiv pentru operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor;

2610.„operator de înmagazinare” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care realizează activitatea de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale ⇦ și răspunde de exploatarea unei instalații de înmagazinare;

2711.„instalație GNL” înseamnă un terminal utilizat pentru lichefierea gazelor naturale sau pentru importul, descărcarea și regazeificarea GNL, ⌦ inclusiv ⌫ și care include serviciile de sistem și instalațiile de înmagazinare temporară necesare pentru procesul de regazeificare a GNL și livrarea ulterioară către sistemul de transport, dar care nu include nicio parte a ⌦ excluzând oricare parte a ⌫ terminalelor GNL utilizate pentru înmagazinare;

2812.„operator de sistem GNL” înseamnă o persoană fizică sau juridică care realizează activitatea de lichefiere a gazelor naturale sau importul, descărcarea și regazeificarea GNL și răspunde de exploatarea unei instalații GNL;

2913.„sistem” înseamnă orice rețea de transport, rețea de distribuție, instalație GNL și/sau de înmagazinare deținută ⌦ sau exploatată ⌫ de o întreprindere din sectorul gazelor naturale, inclusiv înmagazinarea în conductă și instalațiile acesteia pentru furnizarea de servicii de sistem, precum și cele ale întreprinderilor conexe, necesare pentru asigurarea accesului la transport, distribuție și GNL;

3014.„serviciu de sistem” înseamnă orice serviciu necesar pentru accesul și exploatarea rețelelor de transport, rețelelor de distribuție, instalațiilor GNL și/sau de înmagazinare, inclusiv dispozitive de echilibrare a sarcinilor, de amestecare și de injectare a gazelor inerte, dar excluzând instalațiile rezervate exclusiv pentru operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestora;

3115.„stocare ⇨ a gazelor naturale ⇦ în conductă” înseamnă stocarea gazelor ⇨ naturale ⇦ prin compresie în sisteme de transport și distribuție a gazelor, dar excluzând instalațiile rezervate pentru operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestora;

3216.„sistem interconectat” înseamnă un număr de sisteme legate între ele;

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 1

3317.„conductă de interconectareinterconexiune” înseamnă o linie de transport care traversează sau trece peste o frontieră dintre state membre cu scopul de a conecta sistemul de transport național al respectivelor state membre sau o linie de transport dintre un stat membru și o țară terță până pe teritoriul statelor membre sau până la marea teritorială a respectivului stat membru;

⇩ nou

34.„conductă de interconectare pentru hidrogen” înseamnă o rețea de hidrogen care traversează sau trece peste o frontieră dintre state membre sau dintre un stat membru și o țară terță până pe teritoriul statelor membre sau până la marea teritorială a respectivului stat membru;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

3518.„magistrală directă” înseamnă o conductă pentru transportul gazelor naturale, complementară sistemului interconectat;

3619.„întreprindere integrată din sectorul gazelor naturale” înseamnă o întreprindere integrată vertical sau orizontal;

3720.„întreprindere integrată vertical” înseamnă o întreprindere din sectorul gazelor naturale sau un grup de întreprinderi din sectorul gazelor naturale ⇨ ori o întreprindere din sectorul hidrogenului sau un grup de întreprinderi din sectorul hidrogenului ⇦ în care aceeași persoană sau aceleași persoane este (sunt) îndreptățită (îndreptățite), direct sau indirect, să exercite controlul și care desfășoară cel puțin una din activitățile de transport, distribuție, ⇨ transport de hidrogen, operarea de terminale de hidrogen, ⇦ GNL sau înmagazinare de GNL sau ⇨ de gaze naturale sau de hidrogen ⇦ și cel puțin una dintre activitățile de producție sau de furnizare de gaze naturale ⇨ sau de hidrogen ⇦;

3821.„întreprindere integrată orizontal” înseamnă o întreprindere care desfășoară cel puțin una dintre activitățile de producție, transport, distribuție, furnizare sau înmagazinare de gaze naturale, precum și o activitate din afara sectorului gazelor naturale;

3922.„întreprindere asociatăconexă” înseamnă o întreprindere afiliată, în sensul articolului 41 din a șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983, în temeiul articolului 44 alineatul (2) litera (g) 27 din tratat, privind conturile consolidate 28 , și/sau o întreprindere asociată, în sensul articolului 33 alineatul (1) din directiva menționată, ⌦ astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 29 , ⌫ și/sau o întreprindere care aparține acelorași acționari;

4023.„utilizator de sistem” înseamnă o persoană fizică sau juridică care alimentează sistemul sau este deservită de sistem;

4124.„client” înseamnă clientul angro oriși final de gaze naturale, sau o întreprindere din sectorul gazelor naturale ⇨ sau al hidrogenului ⇦ care cumpără gaze naturale;

4225.„client casnic” înseamnă clientul care cumpără gaze naturale pentru propriul consum casnic;

4326.„client noncasnic” înseamnă clientul care cumpără gaze naturale care nu sunt destinate propriului consum casnic;

4427.„client final” înseamnă clientul care cumpără gaze naturale pentru uz propriu;

28.„client eligibil” înseamnă clientul care este liber să cumpere gaze naturale de la furnizorul ales, în sensul articolului 37;

4529.„client angro” înseamnă persoana fizică sau juridică, alta decât un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și un operator ⌦ de sistem ⌫ de distribuție, care cumpără gaze naturale în scopul revânzării în interiorul sau în afara sistemului în care este stabilită;

⇩ nou

46.„microîntreprindere” înseamnă o întreprindere care are mai puțin de 10 angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei bilanț anual total nu depășește 2 milioane EUR;

47.„întreprindere mică” înseamnă o întreprindere care are mai puțin de 50 angajați și a cărei cifră de afaceri anuală și/sau al cărei bilanț anual total nu depășește 10 milioane EUR;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

30.„planificare pe termen lung” înseamnă planificarea pe termen lung a capacității de alimentare și transport a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, în scopul satisfacerii cererii de gaze naturale a sistemului, al diversificării surselor și al asigurării alimentării clienților;

31.„piață în ascensiune” înseamnă un stat membru în care prima livrare comercială din cadrul primului său contract de furnizare de gaze naturale pe termen lung s-a efectuat cu mai puțin de zece ani în urmă;

4832.„siguranță” înseamnă atât siguranța aprovizionării alimentării cu gaze naturale, cât și siguranța tehnică;

33.„infrastructură nouă” înseamnă o infrastructură care nu a fost finalizată până la 4 august 2003;

4934.„contract de furnizare de gaze naturale” înseamnă un contract de furnizare de gaze, dar care nu cuprinde un instrument derivat pe gaze din domeniul gazelor naturale;

5035.„instrument derivat pe gaze din domeniul gazelor naturale” înseamnă un instrument financiar menționat la punctele 5, 6 sau 7 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare ⌦ secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare 30 ⌫, care are legătură cu sectorul gazelor naturale;

5136.„control” înseamnă orice drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă, separat sau în combinație, ținând cont de circumstanțele de drept sau de fapt implicate, posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:

(a)dreptul de proprietate sau dreptul de folosință integrală sau parțială asupra activelor unei întreprinderi;

(b)drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi;.

⇩ nou

52.„contract pe termen lung” înseamnă un contract de furnizare care depășește un an;

53.„sistem de intrare-ieșire” înseamnă agregarea tuturor sistemelor de transport și de distribuție cărora li se aplică un regim specific de echilibrare;

54.„zonă de echilibrare” înseamnă un sistem de intrare-ieșire căruia i se aplică un regim specific de echilibrare;

55.„punct de tranzacționare virtual” înseamnă un punct comercial non-fizic din cadrul unui sistem de intrare-ieșire în care gazele sunt schimbate între un vânzător și un cumpărător fără a fi necesară rezervarea capacității de transport sau de distribuție;

56.„punct de intrare” înseamnă un punct care face obiectul procedurilor de rezervare de către utilizatorii rețelei sau de către producători, care oferă acces la un sistem de intrare-ieșire;

57.„punct de ieșire” înseamnă un punct care face obiectul unor proceduri de rezervare de către utilizatorii rețelei sau de către clienții finali, care permite ieșirea gazelor din sistemul de intrare-ieșire;

58)„punct de interconectare” înseamnă un punct fizic sau virtual care conectează sisteme de intrare-ieșire adiacente sau care conectează un sistem de intrare-ieșire la o conductă de interconectare, în măsura în care aceste puncte fac obiectul unor proceduri de rezervare de către utilizatorii rețelei;

59.„punct de interconectare virtual” înseamnă două sau mai multe puncte de interconectare care conectează aceleași două sisteme de intrare-ieșire adiacente, integrate pentru a furniza un serviciu de capacitate unic;

60.„participant la piață” înseamnă o persoană fizică sau juridică, care cumpără, vinde sau produce gaze sau care este un operator de servicii de înmagazinare, inclusiv prin plasarea de ordine de tranzacționare pe una sau mai multe piețe de gaze, inclusiv pe piețele de echilibrare;

61.„comision pentru încetarea contractului” înseamnă un comision sau o penalitate impus(ă) clienților de către furnizori sau de către participanții la piață la încetarea unui contract de furnizare de gaze sau a unui contract de servicii;

62.„comision pentru schimbare” înseamnă un comision sau o penalitate impus(ă), direct sau indirect, clienților de către furnizori, participanții la piață sau operatorii de sistem pentru schimbarea furnizorilor sau a participanților la piață, inclusiv comisioanele pentru încetarea contractului;

63.„informații de facturare” înseamnă informațiile furnizate în factura unui client final, cu excepția unei solicitări de plată;

64.„contor convențional” înseamnă un contor analog sau electronic care nu are capacitatea atât de a transmite, cât și de a primi date;

65.„sistem de contorizare inteligentă” înseamnă un sistem electronic care poate măsura cantitatea de gaz introdusă în rețea sau consumul de gaz din rețea și care oferă mai multe informații decât un contor convențional și poate transmite și primi date în scopuri de informare, monitorizare și control, utilizând o formă de comunicații electronice;

66.„interoperabilitate” înseamnă, în contextul contorizării inteligente, capacitatea a două sau mai multe rețele, sisteme, dispozitive, aplicații sau componente energetice sau de comunicații de a lucra în corelație, de a schimba și de a utiliza informații în vederea îndeplinirii funcțiilor prevăzute;

67.„cele mai recente date disponibile” înseamnă, în contextul contorizării inteligente, datele furnizate într-o perioadă care corespunde celei mai scurte perioade de decontare de pe piața națională;

68.„cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă, în contextul protecției și securității datelor într-un mediu de contorizare inteligentă, tehnicile cele mai eficiente, avansate și adecvate din punct de vedere practic pentru a asigura, în principiu, temeiul pentru respectarea normelor Uniunii în materie de protecție și de securitate a datelor;

69.„sărăcie energetică” înseamnă sărăcia energetică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 49 din Directiva (UE) 2021/0203 COD a Parlamentului European și a Consiliului;

70.„comunitate de energie a cetățenilor” înseamnă o entitate juridică care:

(a)este bazată pe o participare voluntară și deschisă și este controlată efectiv de către membri sau acționari care sunt persoane fizice, autorități locale, inclusiv municipalități, sau întreprinderi mici;

(b)are ca principal obiectiv oferirea unor avantaje de mediu, economice sau sociale membrilor sau acționarilor săi ori zonelor locale în care funcționează, mai degrabă decât acela de a genera profituri financiare; și

(c)se implică în producerea, distribuția, furnizarea, consumul sau înmagazinarea gazelor din surse regenerabile în sistemul de gaze naturale ori furnizează servicii de eficiență energetică sau de întreținere membrilor sau acționarilor săi;

71.„client activ” înseamnă un client final de gaze naturale, sau un grup de clienți finali de gaze naturale care acționează împreună, care consumă sau stochează gaze din surse regenerabile produse în spațiile pe care le deține situate în zone limitate sau, atunci când statele membre permit acest lucru, în alte spații, sau care vinde gaze din surse regenerabile autoproduse sau participă la programe de flexibilitate sau de eficiență energetică, cu condiția ca activitățile respective să nu constituie principala sa activitate comercială sau profesională;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Capitolul II

Norme generale de organizare a sectorului ⌦ pieței ⌫

Articolul 337

Deschiderea piețelor și reciprocitatea ⌦ Piețe de gaze competitive, axate pe consumatori, flexibile și nediscriminatorii ⌫

(1)Statele membre se asigură că în categoria clienților eligibili sunt incluși: ⇨ toți clienții au dreptul să își aleagă furnizorul de gaze și că toți clienții au dreptul să încheie simultan mai multe contracte de furnizare a gazelor naturale sau a hidrogenului, cu condiția să se stabilească punctele necesare de racordare și de contorizare. ⇦

⇩ nou

(2)Statele membre se asigură că legislația lor națională nu împiedică în mod nejustificat comerțul transfrontalier cu gaze, funcționarea și apariția tranzacțiilor lichide cu gaze, participarea consumatorilor, investițiile, în special în gazele din surse regenerabile și în gazele cu emisii scăzute de carbon sau stocarea energiei între statele membre, și se asigură că prețurile gazelor reflectă cererea și oferta reale.

(3)Statele membre se asigură că nu există bariere nejustificate pe piața internă a gazelor în ceea ce privește intrarea pe piață, ieșirea de pe piață, comercializarea și operarea.

(4)Statele membre se asigură că întreprinderile din domeniul energiei fac obiectul unor norme, taxe și tratamente transparente, proporționale și nediscriminatorii, în special în ceea ce privește accesul la piețele angro, accesul la date, procesele de schimbare a furnizorului și regimurile de facturare și, după caz, acordarea de licențe.

(5)Statele membre se asigură că participanții la piață din țări terțe, atunci când își desfășoară activitatea în cadrul pieței interne a gazelor, respectă legislația Uniunii și legislația națională aplicabilă.

🡻 2009/73/CE articolul 37

(a)până la 1 iulie 2004, clienții eligibili astfel cum se prevede la articolul 18 din Directiva 98/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind regulile comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale 31 . Statele membre publică în fiecare an, până la data de 31 ianuarie, criteriile de definire a acelor clienți eligibili;

(b)începând cu 1 iulie 2004, toți clienții, alții decât cei casnici;

(c)de la 1 iulie 2007, toți clienții.

(2) Pentru a se evita un dezechilibru în ceea ce privește deschiderea piețelor gazelor naturale:

(a)contractele de furnizare încheiate cu un client eligibil din sistemul unui alt stat membru nu sunt interzise în cazul în care clientul este eligibil în ambele sisteme implicate; și

(b)în cazul în care tranzacțiile prevăzute la litera (a) sunt refuzate, deoarece clientul este eligibil numai într-unul dintre cele două sisteme, Comisia poate, luând în considerare situația de pe piață și interesul comun, să oblige partea care și-a exprimat refuzul să execute furnizarea solicitată, la cererea unuia dintre statele membre în care se găsesc cele două sisteme.

⇩ nou

Articolul 4

Prețuri de furnizare bazate pe piață

(1)Furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează gazele clienților. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori.

(2)Statele membre asigură protecția clienților casnici afectați de sărăcie energetică și a celor vulnerabili, în temeiul articolului 25, prin intermediul politicii sociale sau prin alte mijloace decât intervențiile publice la stabilirea prețurilor de furnizare a gazelor.

(3)Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot utiliza intervenții publice la stabilirea prețurilor de furnizare a gazelor naturale către clienții casnici vulnerabili sau afectați de sărăcia energetică. Astfel de intervenții publice se supun condițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5).

(4)Intervențiile publice la stabilirea prețurilor de furnizare a gazelor naturale:

(a)urmăresc un interes economic general și nu depășesc ceea ce este necesar în vederea atingerii respectivului interes economic general;

(b)sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile;

(c)garantează accesul egal la clienți al întreprinderilor din domeniul gazelor naturale din Uniune;

(d)au o durată limitată și sunt proporționale în ceea ce privește beneficiarii;

(e)nu au drept rezultat costuri suplimentare pentru participanții la piață într-un mod discriminatoriu.

(5)Orice stat membru care aplică intervenții publice la stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol respectă, de asemenea, articolul 3 alineatul (3) litera (d) și articolul 24 din Regulamentul (UE) 2018/1999, indiferent dacă în statul membru în cauză există sau nu un număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcia energetică.

(6)În scopul unei perioade de tranziție pentru stabilirea unei concurențe efective pentru contractele de furnizare a gazelor naturale între furnizori și pentru stabilirea total eficace a prețurilor cu amănuntul ale gazelor naturale, bazată pe piață, în conformitate cu alineatul (1), statele membre pot recurge la intervenții publice la stabilirea prețurilor pentru furnizarea de gaze naturale către clienții casnici și către microîntreprinderile care nu beneficiază de intervenții publice în temeiul alineatului (3).

(7)Intervențiile publice utilizate în temeiul alineatului (6) respectă criteriile stabilite la alineatul (4) și:

(a)sunt însoțite de un set de măsuri pentru a asigura o concurență efectivă și de o metodologie de evaluare a progreselor înregistrate în privința măsurilor respective;

(b)sunt stabilite în baza unei metodologii care asigură un tratament nediscriminatoriu al furnizorilor;

(c)sunt stabilite la un preț care depășește costul, la un nivel la care poate exista o concurență efectivă în ceea ce privește prețurile;

(d)sunt concepute astfel încât să reducă la minimum orice impact negativ asupra pieței angro de gaze naturale;

(e)se asigură că toți beneficiarii unor astfel de intervenții publice au posibilitatea de a alege oferte competitive de pe piață și sunt direct informați, cel puțin în fiecare trimestru, cu privire la disponibilitatea ofertelor și a economiilor pe piața competitivă, și se asigură că acestora li se acordă asistență pentru a trece la o ofertă bazată pe piață;

(f)se asigură că, în temeiul articolelor 18 și 19, toți beneficiarii unei astfel de intervenții publice au dreptul de a avea contoare inteligente și li se oferă astfel de contoare, care sunt instalate fără costuri inițiale suplimentare pentru client, sunt direct informați de posibilitatea instalării de contoare inteligente și li se acordă asistența necesară;

(g)nu conduc la o subvenționare încrucișată directă între clienții aprovizionați la prețurile de pe piața liberă și cei aprovizionați la prețurile de furnizare reglementate.

(8)Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în conformitate cu alineatele (3) și (6), în termen de o lună de la adoptarea acestora și le pot aplica imediat. Notificarea este însoțită de o explicație a motivelor pentru care obiectivul urmărit nu putea fi atins într-o măsură satisfăcătoare cu ajutorul altor instrumente, a modului în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatele (4) și (7) și a efectelor măsurilor notificate asupra concurenței. Notificarea descrie categoriile de beneficiari, durata măsurilor și numărul clienților casnici afectați de măsuri și explică modul în care au fost stabilite prețurile reglementate.

(9)Începând cu 15 martie 2025 și ulterior o dată la doi ani, ca parte a rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima, statele membre prezintă Comisiei rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului articol, necesitatea și proporționalitatea intervențiilor publice în temeiul prezentului articol, precum și o evaluare a progreselor înregistrate în direcția asigurării unei concurențe efective între furnizori și a tranziției către prețuri bazate pe piață. Statele membre care aplică prețuri reglementate în conformitate cu alineatul (6) raportează cu privire la respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (7), inclusiv cu privire la respectarea lor de către furnizorii care au obligația de a aplica astfel de intervenții, precum și cu privire la impactul prețurilor reglementate asupra finanțelor furnizorilor respectivi.

(10)Comisia analizează și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului articol în scopul de a se ajunge la stabilirea bazată pe piață a prețurilor cu amănuntul la gazele naturale, raport care este însoțit sau urmat de o propunere legislativă, dacă este cazul. Acest raport poate fi combinat cu raportul privind punerea în aplicare a articolului 5 din Directiva (UE) 2019/944. Propunerea legislativă poate include o dată de încetare a aplicării prețurilor reglementate.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 53

Obligațiile de serviciu public și protecția consumatorului

(1)În baza organizării lor instituționale și cu respectarea principiului subsidiarității, statele membre se asigură că, fără a aduce atingere alineatului (2), întreprinderile din domeniul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦ funcționează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei piețe de gaze naturale concurențiale, sigure și durabile din punctul de vedere al protecției mediului, și se abțin de la orice discriminare în ceea ce privește drepturile sau obligațiile acestor întreprinderi.

(2)Luând pe deplin în considerare dispozițiile pertinente ale ⌦ TFUE⌫ tratatului, în special articolul 86 ⌦ articolul 106 ⌫, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦, în interesul economic general, obligații de serviciu public care pot fi legate de siguranță, inclusiv de siguranța aprovizionării alimentării, de regularitatea, ⌦ și ⌫ calitatea și prețul furnizărilor, precum și de protecția mediului, inclusiv de eficiența energetică, energia din surse regenerabile și protecția climei. Aceste obligații sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat și garantează întreprinderilor comunitare din ⌦ Uniune ⌫ din sectorul gazelor naturale ⇨ și din sectorul hidrogenului ⇦ accesul egal la consumatorii naționali. În ceea ce privește siguranța alimentării și gestionarea orientată către eficiență energetică și satisfacerea cererii, precum și în vederea realizării obiectivelor de protecție a mediului și privind energia din surse regenerabile menționate la prezentul alineat, statele membre pot pune în aplicare o planificare pe termen lung, luând în considerare posibilitatea accesului la sistem al terților.

⇩ nou

(3)Obligațiile de serviciu public legate de siguranța aprovizionării cu gaze nu depășesc ceea ce este necesar pentru a asigura respectarea standardelor de furnizare de gaze în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) 2017/1938 și sunt coerente cu rezultatele evaluărilor naționale ale riscurilor efectuate în temeiul articolului 7 alineatul (3), după cum se detaliază în planurile de acțiune preventivă elaborate în temeiul articolului 9 alineatul (1) literele (c), (d) și (k) din același regulament.

(4)Acordarea de compensații financiare sau a unor alte forme de compensare de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute în prezentul articol se realizează într-un mod nediscriminatoriu și transparent.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(3)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecția clienților finali garantând, în special, protecția adecvată a clienților vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru definește conceptul de clienți vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică și, printre altele, la interzicerea deconectării acestor clienți, în situații critice, de la rețeaua de gaze naturale. Statele membre garantează că se aplică drepturile și obligațiile în ceea ce privește clienții vulnerabili. În special, acestea iau măsuri adecvate pentru protecția clienților finali din zonele îndepărtate care sunt racordați la sistemul de gaze naturale. Statele membre pot desemna un furnizor de forță majoră pentru clienții racordați la sistemul de gaze naturale. Ele garantează un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în special în ceea ce privește transparența condițiilor contractuale, a informațiilor generale și a mecanismelor de soluționare a litigiilor. Statele membre se asigură că un client eligibil își poate schimba efectiv și cu ușurință furnizorul. Cel puțin în ceea ce privește clienții casnici, aceste măsuri le includ pe cele prevăzute în anexa I.

(4)Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum elaborarea de planuri naționale de acțiune privind energia, prevederea de beneficii în sistemele de asigurări sociale, pentru a garanta clienților vulnerabili alimentarea cu gazele necesare sau pentru a sprijini ameliorarea eficienței energetice și pentru a combate sărăcia energetică acolo unde este cazul, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea eficientă a pieței, prevăzută la articolul 37 și funcționarea pieței și sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu alineatul (11) din prezentul articol. Notificarea nu include măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.

(5)Statele membre garantează tuturor clienților racordați la rețeaua de gaze naturale dreptul de a-și procura gazele de la orice furnizor, cu condiția ca acesta din urmă să fie de acord, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, atât timp cât furnizorul respectă normele aplicabile de comercializare și de echilibrare și în funcție de cerințele de siguranță a alimentării. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu constituie o barieră pentru alimentarea întreprinderilor înregistrate deja în alt stat membru.

(6)Statele membre garantează că:

(a)în situația în care un client dorește să schimbe furnizorul, cu respectarea condițiilor contractuale, modificarea este realizată de către operatorul/operatorii în cauză în termen de două săptămâni; și

(b)clienții au dreptul de a primi toate datele relevante privind consumul.

Statele membre garantează că drepturile menționate la literele (a) și (b) sunt acordate tuturor clienților într-un mod nediscriminatoriu în privința costurilor, efortului sau a timpului.

(7)Statele membre pun în aplicare măsurile adecvate de realizare a obiectivelor de coeziune economică și socială, precum și de protecție a mediului, care pot include mijloace de combatere a schimbărilor climatice și de siguranță a alimentării. Aceste măsuri pot include, în special, stimulente economice adecvate, utilizând, după caz, toate instrumentele naționale și comunitare existente, pentru întreținerea și construirea infrastructurilor de rețea necesare, în special capacitatea de interconexiune.

(8)În vederea promovării eficienței energetice, statele membre sau, atunci când statul membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare, recomandă întreprinderilor din sectorul gazelor naturale să optimizeze utilizarea gazelor, de exemplu prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a prețului sau prin introducerea de sisteme de contorizare și de rețele inteligente, atunci când este cazul.

(9)Statele membre asigură crearea unor puncte unice de informare pentru a pune la dispoziția consumatorilor toate informațiile necesare cu privire la drepturile lor, la legislația în vigoare și la căile de soluționare a litigiilor de care dispun în cazul unui dezacord. Astfel de puncte de informare pot face parte din punctele de informare generală a consumatorilor.

Statele membre garantează că este înființat un mecanism independent, de exemplu, un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori pentru tratarea eficientă a plângerilor și soluționarea extrajudiciară a litigiilor.

(10)Statele membre pot decide să nu aplice dispozițiile articolului 4 în ceea ce privește distribuția, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucționa, de fapt sau de drept, îndeplinirea obligațiilor de interes economic general impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și dezvoltarea comerțului nu ar fi afectată în așa măsură încât să fie contrară intereselor comunitare. Interesele comunitare cuprind, între altele, concurența referitoare la clienții eligibili, în conformitate cu prezenta directivă și cu articolul 86 din tratat.

(511)La intrarea în vigoare a prezentei directive, statele membre informează Comisia în legătură cu toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, inclusiv protecția consumatorului și a mediului și în legătură cu posibilul lor efect asupra concurenței interne și internaționale, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la dispozițiile prezentei directive. Statele membre notifică ulterior Comisiei, la fiecare doi ani, orice modificare a acestor măsuri, indiferent dacă respectivele măsuri necesită sau nu o derogare de la dispozițiile prezentei directive.

(12)Comisia stabilește, după consultarea părților interesate relevante, inclusiv a statelor membre, a autorităților de reglementare naționale, a organizațiilor de consumatori și a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, o listă de control a consumatorului european de energie clară și concisă și care oferă consumatorilor de energie informații practice referitoare la drepturilor lor. Statele membre garantează că furnizorii de gaze naturale sau operatorii de distribuție, în cooperare cu autoritatea de reglementare, iau măsurile necesare pentru a prezenta tuturor clienților lor un exemplar al listei de control a consumatorului de energie și pentru a garanta că aceasta este pusă la dispoziția publicului.

Articolul 67

Promovarea cooperării regionale ⌦ și a integrării ⌫

(1)Statele membre, precum și autoritățile de reglementare cooperează în vederea integrării piețelor lor naționale cel puțin la unul sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas către ⇨ crearea de piețe regionale, dacă s-a decis în acest sens de către statele membre și autoritățile regionale, și mai departe către ⇦ crearea unei piețe interne complet liberalizate. În special, autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre promovează cooperarea între operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ de gaze naturale ⇦ ⇨ și operatorii de rețele de hidrogen ⇦ la nivel regional, inclusiv în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, cu scopul de a crea o piață internă competitivă în sectorul gazelor naturale, încurajează coerența cadrului juridic, de reglementare și tehnic al acestora și facilitează integrarea sistemelor izolate ce formează insule de gaze existente încă în prezent în Comunitate ⌦ Uniune ⌫. Zonele geografice acoperite de această cooperare regională includ cooperarea în zonele geografice definite în conformitate cu articolul 2812 alineatul (3) din ⌦ Regulamentul reformat privind gazele naturale, astfel cum este propus în documentul COM(2021) 804 final ⌫ Regulamentul (CE) nr 715/2009. O astfel de cooperare poate să acopere alte zone geografice. ⇨ În cazul în care consideră că normele la nivelul Uniunii sunt relevante pentru integrarea regională a piețelor gazelor, Comisia furnizează orientări adecvate, ținând seama de particularitățile acestor piețe și de impactul asupra piețelor învecinate. ⇦

(2)Agenția ⌦ pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („ACER”) ⌫ cooperează cu autoritățile de reglementare naționale și cu operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ pentru a asigura convergența cadrelor de reglementare între regiuni ⇨ și în cadrul acestora ⇦, în vederea creării unei piețe interne competitive în sectorul gazelor naturale. În cazul în care ⌦ ACER ⌫ agenția apreciază că sunt necesare norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face recomandările corespunzătoare.

(3)În cursul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre se asigură că operatorii de transport și de sistem posedă unul sau mai multe sisteme integrate la nivel regional, care acoperă două sau mai multe state membre, pentru alocarea capacităților și verificarea siguranței rețelei.

(34)În cazul în care operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ integrați vertical participă la o întreprindere comună instituită pentru punerea în aplicare a unei astfel de cooperări, întreprinderea comună stabilește și pune în aplicare un program de conformitate care prezintă măsurile care trebuie luate pentru a se asigura excluderea practicilor discriminatorii și anticoncurențiale. Programul de conformitate enumeră obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea obiectivului de excludere a practicilor discriminatorii și anticoncurențiale. Programul este supus aprobării ⌦ ACER ⌫ agenției. Respectarea programului este monitorizată independent de agenții de conformitate ai operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ integrați vertical.

Articolul 74

Procedura de autorizare

(1)În cazurile în care este necesară o autorizație (de exemplu, o licență, un permis, o concesiune, un acord sau o aprobare) pentru construirea sau exploatarea instalațiilor de gaze naturale ⇨ , a instalațiilor de producere a hidrogenului și a infrastructurii sistemului pentru hidrogen ⇦, statele membre sau orice altă autoritate competentă desemnată de acestea acordă autorizații pentru construirea și/sau exploatarea pe teritoriul lor a unor astfel de instalații, ⇨ infrastructuri, ⇦ conducte și echipamente conexe, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (2)-(11)(4). De asemenea, statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea pot, în temeiul acelorași dispoziții, să acorde autorizații pentru furnizarea de gaze naturale și pentru clienții angro.

(2)Atunci când statele membre dețin un sistem de autorizare, acestea stabilesc criterii obiective și nediscriminatorii care trebuie îndeplinite de o întreprindere ce solicită autorizație ⇨ pentru furnizarea de gaze sau ⇦ pentru construirea și/sau exploatarea instalațiilor de gaze naturale ⇨ , a instalațiilor de producere a hidrogenului sau a infrastructurii sistemului pentru hidrogen ⇦ sau care solicită o autorizație pentru furnizarea de gaze naturale. Criteriile și procedurile nediscriminatorii privind acordarea de autorizații trebuie făcute publice. Statele membre garantează că procedurile de obținere a autorizației pentru ⌦ astfel de ⌫ instalații, ⇨ infrastructuri, ⇦ conducte și echipamente asociate iau în considerare importanța proiectului pentru piața internă a gazelor naturale, atunci când este cazul.

⇩ nou

(3)Procedurile de autorizare pentru activitățile menționate la alineatul (1) nu depășesc doi ani, inclusiv toate procedurile relevante ale autorităților competente. În cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător de circumstanțe extraordinare, termenul respectiv de doi ani poate fi prelungit cu până la un an.

(4)Statele membre evaluează măsurile legislative și nelegislative necesare pentru simplificarea procedurilor de autorizare, inclusiv orice etape procedurale legate de procedurile de evaluare a impactului asupra mediului. Statele membre raportează Comisiei Europene rezultatele unei astfel de evaluări ca parte a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima, astfel cum sunt menționate în procedura de la articolul 3 și de la articolele 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în conformitate cu aceasta, precum și ca parte a rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(5)Termenele stabilite la alineatul (3) se aplică fără a aduce atingere obligațiilor în temeiul legislației aplicabile a Uniunii în domeniul mediului, căilor de atac judiciare, căilor de atac și altor proceduri în fața unei instanțe judecătorești și mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor, inclusiv procedurilor de depunere a plângerilor, căilor de atac și măsurilor reparatorii extrajudiciare, și pot fi prelungite pe durata acestor proceduri.

(6)Statele membre instituie sau desemnează unul sau mai multe puncte de contact. Aceste puncte de contact, la cererea solicitantului și în mod gratuit, ghidează și facilitează întreaga procedură de autorizare pentru activitățile menționate la alineatul (1) până la emiterea autorizației de către autoritățile responsabile la încheierea procedurii. Solicitantul nu este nevoit să contacteze decât un singur punct de contact pentru întregul proces.

(7)Statele membre se asigură că autorizațiile acordate în temeiul dreptului intern pentru construirea și exploatarea conductelor de gaze naturale și a altor active ale rețelei utilizate pentru transportul gazelor naturale se aplică și conductelor și activelor rețelei pentru transportul hidrogenului.

(8)Statele membre se asigură că drepturile contractuale existente de utilizare a terenurilor pentru construirea și exploatarea conductelor de gaze naturale și a altor active de rețea sunt înțelese ca incluzând și conductele și alte active ale rețelei pentru transportul hidrogenului.

🡻 2009/73/CE

⇨ nou

(93)Statele membre se asigură că motivele pentru care se refuză acordarea unei autorizații sunt obiective și nediscriminatorii și sunt aduse la cunoștința solicitantului. Motivele unui astfel de refuz sunt notificate Comisiei spre informare. Statele membre stabilesc o procedură prin care solicitantul poate introduce o acțiune împotriva unui astfel de refuz.

(104)În vederea dezvoltării unor noi zone alimentate și a unei exploatări eficiente în general și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3038, statele membre pot refuza acordarea unei noi autorizații pentru construirea și exploatarea de sisteme de distribuție prin conducte ⇨ de gaze naturale ⇦ în orice zonă determinată, odată ce au fost construite astfel de sisteme sau dacă s-a preconizat ⇨ autorizat ⇦ construirea lor în respectiva zonă și dacă nu este saturată capacitatea existentă sau preconizată.

⇩ nou

Articolul 8

Certificarea combustibililor din surse regenerabile și a combustibililor cu emisii scăzute de carbon

(1)Gazele din surse regenerabile se certifică în conformitate cu articolele 29 și 30 din Directiva (UE) 2018/2001.

(2)Pentru a se asigura că reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării combustibililor cu emisii scăzute de carbon și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon sunt de cel puțin 70% în conformitate cu definițiile de la articolul 2 punctele 10 și 12, statele membre solicită operatorilor economici să demonstreze că acest prag și cerințele stabilite în metodologia menționată la alineatul (5) din prezentul articol au fost respectate. În acest scop, statele membre solicită operatorilor economici să utilizeze un sistem de echilibrare a masei în conformitate cu articolul 30 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2018/2001.

(3)Statele membre se asigură că operatorii economici prezintă informații fiabile cu privire la respectarea pragului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de 70% stabilit la alineatul (2) și cu metodologia de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră menționată la alineatul (5) și că operatorii economici pun la dispoziția statului membru relevant, la cerere, datele care au fost utilizate pentru elaborarea informațiilor. Statele membre solicită operatorilor economici să instituie un standard adecvat de audit independent al informațiilor transmise și să furnizeze dovezi că acest lucru a fost realizat. Auditul verifică dacă sistemele utilizate de operatorii economici sunt precise, fiabile și protejate împotriva fraudelor.

(4)Obligațiile prevăzute la alineatul (2) se aplică indiferent dacă combustibilii cu emisii scăzute de carbon sunt produși în Uniune sau importați. Informațiile privind originea geografică și tipul de materii prime ale combustibililor cu emisii scăzute de carbon sau ale hidrogenului cu emisii scăzute de carbon per furnizor se pun la dispoziția consumatorilor pe site-urile web ale operatorilor, ale furnizorilor sau ale autorităților competente relevante și se actualizează anual.

(5)Până la 31 decembrie 2024, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 83 pentru a completa prezenta directivă prin specificarea metodologiei de evaluare a reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră generate de combustibilii cu emisii scăzute de carbon. Metodologia garantează că nu se acordă credite pentru emisiile evitate pentru dioxidul de carbon a cărui captare a primit deja un credit de carbon în temeiul altor dispoziții legale.

(6)Comisia poate decide ca sistemele naționale sau internaționale voluntare de stabilire a standardelor pentru producția de combustibili cu emisii scăzute de carbon sau pentru producția de hidrogen cu emisii scăzute de carbon să furnizeze date exacte privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sensul prezentului articol și să demonstreze conformitatea cu metodologia menționată la alineatul (5) din prezentul articol.

(7)În cazul în care un operator economic furnizează dovezi sau date obținute în conformitate cu un sistem care a făcut obiectul unei recunoașteri în temeiul alineatului (6), un stat membru nu impune operatorului economic să furnizeze alte dovezi de respectare a criteriilor pentru care sistemul a fost recunoscut de Comisie.

(8)Autoritățile competente ale statelor membre supraveghează funcționarea organismelor de certificare care realizează audituri independente în cadrul unui sistem voluntar. Organismele de certificare furnizează, la cererea autorităților competente, toate informațiile relevante necesare pentru a supraveghea activitatea de audit, inclusiv data exactă, ora și locul de desfășurare a auditurilor. În cazul în care statele membre constată probleme de neconformitate, ele informează sistemul voluntar fără întârziere.

(9)La cererea unui stat membru, care se poate baza pe cererea unui operator economic, Comisia examinează, pe baza tuturor dovezilor disponibile, dacă au fost respectate criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute în prezentul articol, metodologia elaborată în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol și pragurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la articolul 2 punctele (9) și (10). În termen de șase luni de la primirea unei astfel de cereri, Comisia decide dacă statul membru în cauză poate:

(a)să accepte dovezile furnizate deja pentru a demonstra conformitatea cu criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru combustibilii cu emisii scăzute de carbon; sau

(b)prin derogare de la alineatul (7), să solicite furnizorilor sursei de combustibili cu emisii scăzute de carbon să furnizeze dovezi suplimentare privind respectarea de către aceștia a criteriilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a pragului de reducere cu 70% a emisiilor de gaze cu efect de seră.

(10)Statele membre solicită, de asemenea, operatorilor economici relevanți să introducă în baza de date a Uniunii informații privind tranzacțiile efectuate și caracteristicile de durabilitate ale combustibililor cu emisii scăzute de carbon, în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 28 din Directiva (UE) 2018/2001.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 98

Norme tehnice

Autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre asigură definirea criteriilor tehnice de siguranță, precum și elaborarea și publicarea normelor tehnice care stabilesc cerințele tehnice minime de proiectare și exploatare pentru racordarea conectarea la sistem a instalațiilor GNL, a instalațiilor de înmagazinare, a altor sisteme de transport sau de distribuție, precum și a magistralelor directe, ⇨ precum și a sistemului pentru hidrogen ⇦. Aceste norme tehnice trebuie să asigure interoperabilitatea rețelelor și să fie obiective și nediscriminatorii. ⌦ ACER ⌫ Agenția poate face recomandările corespunzătoare în vederea obținerii compatibilității acestor norme, dacă este cazul. Normele respective sunt notificate Comisiei în conformitate cu articolul 58 din Directiva (UE) 2015/153598/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului 32 din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale 33 .

⇩ nou

După caz, statele membre solicită operatorilor de sisteme de transport, operatorilor de sisteme de distribuție și operatorilor de rețele de hidrogen de pe teritoriul lor să publice norme tehnice în conformitate cu articolul 9, în special în ceea ce privește normele privind racordarea la rețea, care includ cerințe privind calitatea gazului, odorizarea și presiunea gazului. Statele membre impun, de asemenea, ca operatorii de sisteme de transport și operatorii de sisteme de distribuție să facă publice tarifele de racordare a instalațiilor de gaz din surse regenerabile, pe baza unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii.

CAPITOLUL III

ABILITAREA ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR ȘI PIEȚELE CU AMĂNUNTUL

Articolul 10

Drepturi contractuale de bază

(1)Statele membre garantează tuturor clienților finali dreptul de a-și procura gazele de la orice furnizor, cu condiția ca acesta din urmă să fie de acord, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, atât timp cât furnizorul respectă normele aplicabile privind tranzacționarea și echilibrarea. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu constituie o discriminare față de furnizorii înregistrați deja în alt stat membru.

(2)Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului și Directiva 93/13/CEE a Consiliului, statele membre garantează clienților finali drepturile prevăzute la alineatele (3)-(12) din prezentul articol.

(3)Clienții finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

(a)identitatea și adresa furnizorului;

(b)serviciile furnizate, nivelul de calitate al serviciilor oferite, precum și termenul prevăzut pentru racordarea inițială;

(c)tipurile serviciilor de întreținere oferite;

(d)mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele aplicabile, taxele de întreținere și pachetele de produse sau servicii;

(e)durata contractului, condițiile de reînnoire și de încetare a contractelor și a serviciilor, inclusiv a produselor sau serviciilor oferite în același pachet cu serviciile respective, precum și dacă este posibilă încetarea fără comision a contractului;

(f)eventualele compensații și formule de rambursare care se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile de calitate a serviciilor prevăzute în contract, inclusiv în cazul facturării inexacte sau realizate cu întârziere;

(g)modalitățile pentru a iniția o procedură de soluționare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 24;

(h)informații privind drepturile consumatorilor, inclusiv informații privind gestionarea plângerilor și toate informațiile menționate în prezentul alineat, comunicate în mod clar în facturi sau pe site-urile web ale întreprinderilor din sectorul hidrogenului sau din cel al gazelor naturale.

Condițiile trebuie să fie echitabile și se comunică în prealabil. În orice caz, aceste informații trebuie furnizate înainte de încheierea sau de confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informațiile menționate la literele (a)-(f) trebuie furnizate, de asemenea, înainte de încheierea contractului;

Clienții finali trebuie să primească un rezumat al principalelor condiții contractuale într-un mod vizibil și într-un limbaj concis și simplu.

(4)Clienților finali trebuie să li se notifice în mod corespunzător orice intenție de modificare a condițiilor contractuale și să li se aducă la cunoștință, în momentul notificării, dreptul de a rezilia contractul. Furnizorii notifică clienților lor, într-un mod transparent și ușor de înțeles, orice ajustare a prețului de furnizare, precum și motivele și condițiile prealabile ale ajustării și sfera de aplicare a acesteia, cu cel puțin două săptămâni și, în ceea ce îi privește pe clienții casnici, cu cel puțin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Statele membre garantează clienților finali dreptul de a rezilia contractele în cazul în care nu acceptă noile condiții contractuale sau ajustările prețului de furnizare notificate de către furnizor.

(5)Furnizorii notifică clienților finali informații transparente privind prețurile și tarifele practicate, precum și privind condițiile generale de acces la serviciile de furnizare a gazelor și de utilizare a acestora;

(6)Furnizorii pun la dispoziția clienților finali o gamă largă de modalități de plată. Aceste modalități de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienți. Orice diferență în ceea ce privește comisioanele aferente modalităților de plată sau sistemelor de plată anticipată trebuie să fie obiectivă, nediscriminatorie și proporțională și nu trebuie să depășească costurile directe suportate de beneficiarul plății pentru utilizarea unei anumite modalități de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului 34 .

(7)Clienților casnici care au acces la sisteme de plată anticipată nu li se creează un dezavantaj prin sistemele de plată anticipată.

(8)Furnizorii oferă clienților finali condiții generale echitabile și transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități și care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienților, ca de exemplu documentația contractuală excesivă. Clienții sunt protejați împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înșelătoare.

(9)Clienții finali au dreptul la un standard ridicat de furnizare a serviciilor și de gestionare a plângerilor de către furnizori. Furnizorii gestionează plângerile într-un mod simplu, echitabil și prompt.

(10)Furnizorii comunică clienților casnici de gaze naturale informații adecvate cu privire la măsurile alternative la debranșare, cu suficient timp înainte de data prevăzută a debranșării. Aceste măsuri alternative pot include surse de sprijin pentru evitarea debranșării, sisteme de plată anticipată, audituri energetice, servicii de consultanță în domeniul energiei, planuri alternative de plată, consiliere pentru administrarea datoriei sau moratorii privind debranșarea și nu presupun un cost suplimentar pentru clienții care se confruntă cu riscul debranșării.

(11)Furnizorii transmit clienților finali un decont final de lichidare după schimbarea furnizorului, în termen de cel mult șase săptămâni de la schimbarea furnizorului.

Articolul 11

Dreptul de a schimba furnizorul și norme referitoare la comisioanele pentru schimbare

(1)Clienții au dreptul să schimbe furnizorii de gaze sau participanții la piață. Statele membre se asigură că un client care dorește să schimbe furnizorii sau participanții la piață, respectând condițiile contractuale, are dreptul la o astfel de schimbare în termen de cel mult trei săptămâni de la data solicitării. Până în 2026 cel târziu, procesul tehnic de schimbare a furnizorului nu trebuie să dureze mai mult de 24 ore și trebuie să fie posibil în orice zi lucrătoare.

(2)Statele membre se asigură că dreptul de a schimba furnizorul sau participantul la piață este acordat clienților în mod nediscriminatoriu în ceea ce privește costurile, efortul și timpul.

(3)Statele membre se asigură că măcar clienților casnici și întreprinderilor mici nu li se percepe nicio taxă de schimbare pentru gaze. Cu toate acestea, statele membre pot permite furnizorilor sau participanților la piață să perceapă clienților comisioane de reziliere a contractului în cazul în care respectivii clienți reziliază în mod voluntar contracte de furnizare cu preț fix, pe durată determinată, înainte de scadență, cu condiția ca aceste comisioane:

(a)să facă parte dintr-un contract pe care clientul l-a încheiat în mod voluntar și

(b)să fie comunicate în mod clar clientului înainte de încheierea contractului.

Aceste comisioane trebuie să fie proporționale și să nu depășească pierderile economice directe cauzate de client furnizorului sau participantului la piață prin rezilierea contractului de către client, inclusiv costurile oricăror pachete de investiții sau de servicii deja furnizate clientului în cadrul respectivului contract. Sarcina probei cu privire la pierderile economice directe revine furnizorului sau participantului la piață Admisibilitatea comisioanelor de reziliere a contractului este monitorizată de autoritatea de reglementare sau de o altă autoritate națională competentă.

(4)Clienții casnici de gaze au dreptul să participe la sisteme de schimbare colectivă a furnizorilor. Statele membre elimină toate obstacolele administrative sau în materie de reglementare din calea schimbării colective a furnizorilor, oferind un cadru care să garanteze protecția consumatorilor, pentru a evita orice practici abuzive.

Articolul 12

Instrumente de comparare

(1)Statele membre se asigură că măcar clienții casnici de gaze naturale și microîntreprinderile au acces gratuit la cel puțin un instrument care compară ofertele furnizorilor, inclusiv ofertele grupate. Clienții sunt informați cu privire la existența unor astfel de instrumente în facturi sau în documente alăturate acestora sau prin alte mijloace. Aceste instrumente îndeplinesc cel puțin următoarele cerințe:

(a)sunt independente de participanții la piață și asigură că întreprinderile din sectorul gazelor naturale beneficiază de un tratament egal în rezultatele căutării;

(b)menționează clar cine sunt proprietarii lor, precum și persoana fizică sau juridică ce operează și controlează instrumentele, și informații cu privire la modul de finanțare a instrumentelor;

(c)stabilesc și expun criteriile clare și obiective pe care se bazează compararea, inclusiv serviciile;

(d)utilizează un limbaj clar și lipsit de ambiguitate;

(e)furnizează informații clare și actualizate și precizează momentul ultimei actualizări;

(f)sunt accesibile persoanelor cu handicap, fiind ușor de identificat, funcționale, ușor de înțeles și stabile;

(g)pun la dispoziție o procedură eficace pentru raportarea informațiilor incorecte cu privire la ofertele publicate;

(h)realizează comparații, limitând datele personale solicitate la datele strict necesare pentru comparație.

Statele membre se asigură că măcar unul dintre instrumente acoperă întreaga piață a gazelor naturale. În cazul în care piața este acoperită de mai multe instrumente, acestea includ o gamă cât mai cuprinzătoare posibil din punct de vedere practic de oferte care să acopere o parte semnificativă a pieței și, în cazul în care respectivele instrumente nu acoperă complet piața, o declarație clară în acest sens, înaintea afișării rezultatelor.

(2)Instrumentele pot fi gestionate de orice entitate, inclusiv de societăți private și de autorități sau organisme publice.

(3)Statele membre pot impune ca instrumentele de comparare menționate la alineatul (1) să includă criterii comparative referitoare la natura serviciilor oferite de furnizori.

(4)Statele membre desemnează o autoritate competentă care să fie responsabilă cu emiterea mărcilor de încredere pentru instrumentele de comparare care îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (1) și cu asigurarea faptului că instrumentele de comparare care poartă o marcă de încredere continuă să respecte aceste cerințe. Autoritatea respectivă este independentă de toți participanții la piață și de toți operatorii instrumentelor de comparare.

(5)Orice instrument care compară ofertele participanților la piață este eligibil să solicite o marcă de încredere în conformitate cu prezentul articol în mod voluntar și nediscriminatoriu.

(6)Prin derogare de la alineatele (4) și (5), statele membre pot opta să nu dispună eliberarea mărcilor de încredere pentru instrumentele de comparare în cazul în care o autoritate publică sau un organism public furnizează un instrument de comparare care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1).

Articolul 13

Clienții activi

(1)Statele membre garantează clienților finali dreptul de a acționa în calitate de clienți activi, fără să li se aplice cerințe tehnice sau administrative, proceduri și taxe disproporționate sau discriminatorii, și nici tarife de rețea care nu reflectă costurile.

(2)Statele membre se asigură că clienții activi:

(a)au dreptul de a opera direct;

(b)au dreptul să vândă gaze din surse regenerabile autoproduse, utilizând sistemul pentru gaze naturale ;

(c)au dreptul de a participa la scheme de eficiență energetică ;

(d)au dreptul de a delega unui terț gestionarea instalațiilor necesare desfășurării activităților lor, inclusiv instalarea, operarea, prelucrarea datelor și întreținerea, fără ca terțul să fie considerat drept un client activ;

(e)sunt supuși unor taxe de rețea transparente, nediscriminatorii și care reflectă costurile, asigurându-se că acestea contribuie într-un mod adecvat și echilibrat la partajarea costurilor globale ale sistemului;

(f)sunt responsabili din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de gaze naturale sau își deleagă responsabilitatea de echilibrare în conformitate cu articolul 3 litera (e) din [Regulamentul reformat privind gazele naturale, astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx].

(3)Statele membre pot să prevadă, în dreptul lor intern, dispoziții de reglementare diferite pentru clienții activi la nivel individual și pentru cei care acționează în comun, cu condiția ca toate drepturile și obligațiile în temeiul prezentului articol să se aplice tuturor clienților activi. Orice diferență de tratament aplicat clienților activi care acționează în comun trebuie să fie proporțională și justificată în mod corespunzător.

(4)Statele membre se asigură că clienții activi care dețin instalații de înmagazinare a gazelor din surse regenerabile:

(a)au dreptul la racordarea la rețea într-un termen rezonabil de la solicitarea în acest sens, dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare, cum ar fi responsabilitatea în materie de echilibrare;

(b)nu sunt supuși niciunei taxe duble, inclusiv taxe de rețea, pentru gazele din surse regenerabile înmagazinate rămase în incinta lor;

(c)că nu fac obiectul unor obligații sau taxe disproporționate aferente acordării licențelor;

(d)au dreptul să furnizeze mai multe servicii simultan, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic.

Articolul 14

Comunitățile de energie ale cetățenilor

(1)Statele membre stabilesc un cadru de reglementare favorabil pentru comunitățile de energie ale cetățenilor, prin care se asigură că:

(a)participarea la o comunitate de energie a cetățenilor este deschisă și voluntară;

(b)membrii sau acționarii unei comunități de energie a cetățenilor au dreptul să părăsească comunitatea, caz în care se aplică articolul 11;

(c)membrii sau acționarii unei comunități de energie a cetățenilor nu își pierd drepturile și obligațiile de clienți casnici sau de clienți activi;

(d)sub rezerva unei compensații echitabile, astfel cum a fost evaluată de autoritatea de reglementare, operatorii de sisteme de distribuție relevanți cooperează cu comunitățile de energie ale cetățenilor pentru a facilita transferurile de gaze naturale din surse regenerabile în cadrul comunităților de energie ale cetățenilor;

(e)comunitățile de energie ale cetățenilor fac obiectul unor proceduri și taxe nediscriminatorii, echitabile, proporționale și transparente, inclusiv în ceea ce privește racordarea la rețea, înregistrarea și acordarea de licențe, precum și al unor taxe de rețea transparente, nediscriminatorii și care reflectă costurile, asigurându-se că acestea contribuie în mod adecvat și echilibrat la partajarea costurilor globale ale sistemului de gaze naturale.

(2)Statele membre pot prevedea în cadrul de reglementare favorabil că aceste comunități de energie ale cetățenilor:

(a)sunt deschise participării transfrontaliere;

(b)au dreptul de a deține, de a înființa, de a achiziționa sau de a închiria rețele de distribuție, precum și de a le gestiona în mod autonom sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol;

(c)beneficiază de exceptările prevăzute la articolul 28 alineatul (2).

(3)Statele membre se asigură că aceste comunități de energie ale cetățenilor:

(a)au acces la toate piețele gazelor naturale în mod nediscriminatoriu;

(b)beneficiază de un tratament nediscriminatoriu și proporțional în ceea ce privește activitățile, drepturile și obligațiile lor în calitate de clienți finali, producători, furnizori, operatori de sisteme de distribuție sau participanți la piață;

(c)sunt responsabili din punct de vedere financiar pentru dezechilibrele pe care le cauzează în sistemul de gaze naturale sau își deleagă responsabilitatea de echilibrare în conformitate cu articolul 3 litera (e) din [Regulamentul reformat privind gazele naturale, astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx];

(d)sunt tratați drept clienți activi în conformitate cu alineatul (2) litera (e) și cu articolul 13 alineatul (4) literele (a), (c) și (d);

(e)au dreptul să organizeze, în cadrul comunității energetice a cetățenilor, partajarea gazelor din surse regenerabile care sunt produse de unitățile de producție deținute de comunitate, sub rezerva altor cerințe prevăzute la prezentul articol și cu condiția ca membrii comunității să își păstreze drepturile și obligațiile care le revin în calitate de clienți finali.

În sensul literei (e) de la primul paragraf, situația în care gazele naturale din surse regenerabile sunt partajate nu afectează tarifele și taxele de rețea aplicabile, în conformitate cu o analiză cost-beneficii transparentă a resurselor de energie distribuite realizată de autoritatea națională competentă.

(4)Statele membre pot decide să acorde comunităților de energie ale cetățenilor dreptul de a gestiona rețelele de distribuție în zona lor de operare și pot stabili procedurile relevante, fără a aduce atingere capitolului VI sau altor norme și reglementări care se aplică operatorilor de sisteme de distribuție.

În cazul în care se acordă un astfel de drept, statele membre se asigură că aceste comunități de energie ale cetățenilor:

(a)sunt autorizate să transporte gaze din surse neregenerabile în cazul în care aceste gaze sunt destinate unui client de gaze naturale care nu este membru al comunității de energie a cetățenilor sau sunt necesare pentru operarea în condiții de siguranță a sistemului;

(b)au dreptul de a încheia un contract cu privire la exploatarea rețelei în cauză cu un operator de sistem de distribuție relevant sau cu un operator de sistem de transport la care este racordată rețeaua lor;

(c)fac obiectul unor taxe de rețea adecvate la punctele de racordare dintre rețeaua lor și rețeaua de distribuție din afara comunității de energie a cetățenilor;

(d)nu discriminează și nu prejudiciază clienții care rămân racordați la sistemul de distribuție.

Articolul 15

Facturi și informații de facturare

(1)Statele membre se asigură că facturile și informațiile de facturare sunt exacte, ușor de înțeles, clare, concise, ușor de utilizat și prezentate într-un mod care înlesnește compararea de către clienții finali și că ele îndeplinesc cerințele minime stabilite în anexa I. La cerere, clienții finali primesc o explicație clară și ușor de înțeles a modului de calculare a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real.

(2)Statele membre garantează clienților finali primirea în mod gratuit a tuturor facturilor și informațiilor de facturare.

(3)Statele membre garantează clienților finali că li se oferă opțiunea de a primi pe cale electronică facturi și informații de facturare, precum și modalități flexibile de efectuare a plăților propriu-zise ale facturilor.

(4)În cazul în care contractul prevede o modificare viitoare a produsului sau a prețului ori o reducere, acest lucru se indică pe factură, împreună cu data la care are loc modificarea.

(5)Statele membre consultă organizațiile de consumatori atunci când intenționează să modifice cerințele privind conținutul facturilor.

Articolul 16

Sistemele de contorizare inteligentă din sistemul pentru gaze naturale

(1)În vederea promovării eficienței energetice și a abilitării clienților finali, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare recomandă ferm întreprinderilor din sectorul gazelor naturale să optimizeze utilizarea gazelor naturale, printre altele, prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin introducerea unor sisteme inteligente de contorizare, care să fie interoperabile în special cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei și cu rețelele inteligente, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecție a datelor.

(2)Statele membre asigură introducerea, pe teritoriile lor, a unor sisteme de contoare inteligente. Introducerea acestora poate face obiectul unei evaluări cost-beneficiu efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II.

(3)Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă adoptă și publică cerințele funcționale și tehnice minime aplicabile sistemelor care urmează să fie introduse pe teritoriile lor în conformitate cu articolul 18 și cu anexa II. Statele membre asigură interoperabilitatea acestor sisteme de contorizare inteligentă, precum și capacitatea acestora de a livra informații sistemelor de gestionare a energiei ale consumatorilor. În acest sens, statele membre acordă atenția cuvenită utilizării standardelor relevante disponibile, inclusiv a celor care permit interoperabilitatea, celor mai bune practici, precum și importanței dezvoltării rețelelor inteligente și a dezvoltării pieței interne a gazelor naturale.

(4)Statele membre care procedează la introducerea sistemelor de contorizare inteligentă se asigură că clienții finali contribuie, în mod transparent și nediscriminatoriu, la costurile asociate introducerii lor, având totodată în vedere beneficiile pe termen lung pentru întregul lanț valoric. Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate monitorizează cu regularitate această introducere pe teritoriul lor pentru a urmări beneficiile aduse clienților.

(5)În cazul în care implementarea sistemelor de contorizare inteligentă a fost evaluată negativ ca urmare a evaluării cost-beneficiu menționate la alineatul (2), statele membre se asigură că evaluarea este revizuită cel puțin o dată la patru ani, ca răspuns la modificările semnificative ale ipotezelor subiacente și ca răspuns la evoluțiile tehnologice și ale pieței. Statele membre notifică Comisiei rezultatul evaluării cost-beneficiu actualizate, imediat ce este disponibil.

(6)Dispozițiile privind sistemele de contorizare inteligentă din prezenta directivă se aplică instalațiilor viitoare și instalațiilor care înlocuiesc contoarele inteligente mai vechi. Sistemele de contorizare inteligentă care au fost deja instalate sau pentru care „demararea lucrărilor” a început înainte de [data intrării în vigoare] pot rămâne în funcțiune pe durata lor de viață. Cu toate acestea, sistemele de contorizare inteligentă care nu îndeplinesc cerințele articolului 20 și ale anexei II trebuie scoase din funcțiune după [12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

(7)În sensul alineatului (6), „demararea lucrărilor” înseamnă fie demararea lucrărilor de construcții în cadrul investiției, fie primul angajament ferm de comandă pentru echipamente sau alt angajament prin care investiția devine ireversibilă, oricare dintre acestea survine mai întâi. Cumpărarea de terenuri și lucrările pregătitoare, precum obținerea permiselor și realizarea studiilor preliminare de fezabilitate, nu sunt considerate drept demarare a lucrărilor. În cazul preluărilor, „demararea lucrărilor” înseamnă data de achiziționare a activelor direct legate de unitatea preluată.

Articolul 17

Sistemele de contorizare inteligentă din sistemul pentru hidrogen

(1)Statele membre asigură implementarea unor sisteme de contorizare inteligentă care pot măsura cu precizie consumul, pot furniza informații privind timpul efectiv de utilizare și sunt capabile să transmită și să primească date în scopuri de informare, monitorizare și control, utilizând o formă de comunicare electronică.

(2)Statele membre garantează securitatea sistemelor de contorizare și a comunicării datelor respective, precum și protecția vieții private a clienților finali, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor și a vieții private, precum și interoperabilitatea acestora și ținând seama de utilizarea unor standarde adecvate.

(3)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințe de interoperabilitate pentru contorizarea inteligentă și proceduri care să asigure, pentru cei eligibili, accesul la datele provenite din respectivele sisteme de contorizare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 18

Sistemele de contorizare inteligentă din sistemul pentru gaze naturale

În cazul în care implementarea sistemelor de contorizare inteligentă este evaluată pozitiv ca urmare a evaluării cost-beneficiu menționate la articolul 16 alineatul (2) sau în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă sunt implementate sistematic după [data intrării în vigoare], statele membre implementează aceste sisteme în conformitate cu standardele europene, cu următoarele cerințe și cu anexa II:

(a)sistemele de contorizare inteligentă măsoară cu precizie consumul real de gaze naturale și sunt capabile să furnizeze clienților finali informații privind timpul efectiv de utilizare, inclusiv date validate privind consumul anterior, care sunt puse la dispoziția clienților finali cu ușurință și în siguranță și pot fi vizualizate la cerere și fără costuri suplimentare, iar cele mai recente date disponibile nevalidate privind consumul sunt, de asemenea, ușor și sigur de accesat de către clienții finali, fără costuri suplimentare, prin intermediul unei interfețe standardizate sau prin accesul de la distanță, pentru a sprijini programele automatizate de eficiență energetică și alte servicii;

(b)securitatea sistemelor de contorizare inteligentă și a comunicațiilor de date este conformă cu normele aplicabile ale Uniunii în domeniul securității, acordându-se atenția cuvenită celor mai bune tehnici disponibile pentru asigurarea celui mai înalt nivel de protecție în materie de securitate cibernetică și ținându-se seama totodată de costuri și de principiul proporționalității;

(c)protecția vieții private și a datelor clienților finali este conformă cu normele aplicabile ale Uniunii în domeniul protecției datelor și a vieții private;

(d)la cererea clienților finali, datele referitoare la consumul lor de gaze naturale li se pun la dispoziție, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 23, prin intermediul unei interfețe standardizate de comunicare sau prin accesul de la distanță ori se pun la dispoziția unui terț care acționează în numele lor, într-un format ușor de înțeles care le permite să compare diferite oferte în condiții identice;

(e)clienților finali li se oferă consiliere și informații corespunzătoare înainte de instalarea contoarelor inteligente sau în momentul instalării acestora, în special în privința întregului lor potențial de gestionare a citirilor și de monitorizare a consumului de energie, precum și în privința colectării și a prelucrării datelor cu caracter personal în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii în materie de protecție a datelor;

(f)sistemele de contorizare inteligentă permit contorizarea și decontarea clienților finali cu aceeași rezoluție de timp ca intervalul de decontare a dezechilibrelor pe piața națională.

În sensul literei (d) de la primul paragraf, clienții finali trebuie să poată obține propriile date înregistrate de contoare sau să le poată transmite unei alte părți, fără costuri suplimentare și în conformitate cu dreptul lor la portabilitatea datelor în temeiul normelor Uniunii în materie de protecție a datelor.

Articolul 19

Dreptul la un contor inteligent pentru gazele naturale

(1)În cazul în care implementarea sistemelor de contorizare inteligentă a fost evaluată negativ în urma evaluării cost-beneficiu menționate la articolul 16 alineatul (2) și în cazul în care sistemele de contorizare inteligentă nu au fost implementate sistematic, statele membre se asigură că fiecare client final are dreptul, la cerere și dacă suportă costurile aferente, de a beneficia de instalarea sau, după caz, de modernizarea, în condiții echitabile, rezonabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, a unui contor inteligent care:

(a)atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, este prevăzut cu funcționalitățile menționate la articolul 18 sau cu un set minim de funcționalități care trebuie definite și publicate de statele membre la nivel național în conformitate cu anexa II;

(b)este interoperabil și capabil să asigure conectivitatea dorită a infrastructurii de contorizare cu sistemele consumatorilor de gestionare a energiei.

(2)În cazul în care un client solicită un contor inteligent în temeiul alineatului (1), statele membre sau, în cazul în care un stat membru a prevăzut acest lucru, autoritățile competente desemnate:

(a)se asigură că oferta făcută clientului final care solicită instalarea unui contor inteligent prezintă în mod explicit și descrie clar:

(i)funcțiile și interoperabilitatea pe care le poate oferi contorul inteligent și serviciile care pot fi furnizate, precum și beneficiile care pot fi obținute în mod realist cu ajutorul respectivului contor inteligent la acel moment;

(ii)orice cost conex care urmează să fie suportat de clientul final;

(b)asigură instalarea contorului inteligent într-un termen rezonabil, care nu depășește patru luni de la cererea clientului;

(c)la intervale regulate, cel puțin din doi în doi ani, reexaminează și pun la dispoziția publicului costurile conexe și urmăresc evoluția costurilor respective ca urmare a noutăților tehnologice și a eventualelor modernizări ale sistemelor de contorizare.

Articolul 20

Contoare convenționale pentru gazele naturale

(1)În cazul în care clienții finali de gaze naturale nu dispun de contoare inteligente, statele membre se asigură că clienții finali sunt dotați cu contoare convenționale individuale care le măsoară exact consumul real.

(2)Statele membre se asigură că clienții finali de gaze naturale își pot citi cu ușurință contoarele convenționale, fie direct, fie indirect, printr-o interfață online sau printr-o altă interfață adecvată.

Articolul 21

Gestionarea datelor

(1)La elaborarea normelor referitoare la gestionarea și schimbul de date, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate precizează normele privind accesul la datele clientului final de către părțile eligibile în conformitate cu prezentul articol și cu cadrul juridic aplicabil al Uniunii. În sensul prezentei directive, datele includ datele furnizate de contoare și datele privind consumul, precum și datele necesare pentru schimbarea furnizorului de către client și alte servicii.

(2)Statele membre organizează gestionarea datelor astfel încât să asigure un acces la date și un schimb de date care să fie eficiente și securizate, precum și protecția datelor și securitatea acestora.

Independent de modelul de gestionare a datelor aplicat în fiecare stat membru, părțile responsabile cu gestionarea datelor oferă oricărei părți eligibile acces la datele respectivului client final, în conformitate cu alineatul (1). Părților eligibile li se pun dispoziție datele solicitate în mod nediscriminatoriu și simultan. Datele trebuie să fie ușor de accesat, iar procedurile relevante pentru accesarea datelor se pun la dispoziția publicului.

(3)Normele privind accesul la date și stocarea datelor în temeiul prezentei directive sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(4)Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate autorizează și certifică sau, după caz, supraveghează părțile care răspund de gestionarea datelor, pentru a se asigura că ele respectă cerințele prezentei directive.

Fără a aduce atingere sarcinilor responsabililor cu protecția datelor în temeiul Regulamentul (UE) 2016/679, statele membre pot decide să solicite ca părțile responsabile cu gestionarea datelor să numească coordonatori ai funcției de conformitate care să fie responsabili de monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor luate de părțile respective pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la date și respectarea cerințelor prezentei directive.

Statele membre pot desemna coordonatori ai funcției de conformitate sau organe de conformitate, astfel cum sunt menționate la articolul 44 alineatul (2) litera (d) din prezenta directivă, pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la prezentul alineat.

(5)Clienților finali nu li se impun costuri suplimentare pentru accesul la datele proprii și nici pentru solicitările de punere la dispoziție a datelor lor.

Statele membre au răspunderea de a stabili tarifele relevante pentru accesul la date al părților eligibile.

Statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritățile competente desemnate se asigură că toate tarifele percepute de entitățile reglementate care furnizează servicii de date sunt rezonabile și justificate corespunzător.

Articolul 22

Cerințe de interoperabilitate și proceduri de accesare a datelor

(1)Pentru a promova concurența pe piața cu amănuntul a gazelor naturale și pentru a evita costurile administrative excesive pentru părțile eligibile, statele membre facilitează interoperabilitatea deplină a serviciilor energetice în cadrul Uniunii.

(2)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cerințe de interoperabilitate și proceduri nediscriminatorii și transparente de accesare a datelor, menționate la articolul 21 alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)Statele membre se asigură că întreprinderile din sectorul gazelor naturale aplică cerințele și procedurile de interoperabilitate pentru accesul la datele menționate la alineatul (2). Cerințele și procedurile respective se bazează pe practicile naționale existente.

Articolul 23

Punctele unice de contact

Statele membre se asigură că sunt instituite puncte unice de contact pentru a oferi clienților toate informațiile necesare cu privire la drepturile lor, la legislația aplicabilă și la mecanismele de soluționare a litigiilor de care dispun în caz de litigiu. Aceste puncte unice de contact pot face parte din punctele generale de informare a consumatorilor și pot fi aceleași entități ca și punctele unice de contact pentru energie electrică menționate la articolul 26 din Directiva (UE) 2019/944 [privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice.

Articolul 24

Dreptul la soluționarea alternativă a litigiilor

(1)Statele membre garantează clienților finali accesul la mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor care sunt simple, echitabile, transparente, independente, eficace și eficiente, în vederea soluționării litigiilor privind drepturile și obligațiile stabilite prin prezenta directivă, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie ori un organism de protecție a consumatorilor, sau prin intermediul unei autorități de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator în sensul Directivei 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului(23), aceste mecanisme extrajudiciare de soluționare a litigiilor respectă cerințele de calitate din directiva respectivă și prevăd, dacă este cazul, sisteme de rambursare și compensare.

(2)Atunci când este necesar, statele membre se asigură că entitățile de soluționare alternativă a litigiilor cooperează în vederea garantării unui mecanism simplu, echitabil, transparent, independent, eficace și eficient de soluționare alternativă a litigiilor care privesc produse sau servicii asociate sau grupate cu orice produs sau serviciu care intră sub incidența prezentei directive.

(3)Participarea întreprinderilor din domeniul gazelor la mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor pentru clienții casnici este obligatorie, cu excepția cazului în care statul membru demonstrează Comisiei că alte mecanisme sunt la fel de eficace.

Articolul 25

Protecția clienților vulnerabili și furnizorii de ultimă instanță

Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecția clienților finali garantând, în special, protecția adecvată a clienților vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru definește conceptul de clienți vulnerabili, care se poate referi la sărăcia energetică. Măsurile de protecție a clienților vulnerabili pot include interzicerea debranșării acestor clienți în perioade critice.

În special, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a proteja clienții finali din zonele îndepărtate, care sunt racordați la sistemele de gaze naturale sau la cele de hidrogen. Statele membre pot desemna un furnizor de ultimă instanță pentru clienții casnici și, în cazul în care statele membre consideră oportun, pentru întreprinderile mici racordate la sistemele de gaze naturale sau la cele de hidrogen. Aceștia garantează un nivel ridicat de protecție a clienților, în special în ceea ce privește transparența condițiilor contractuale, a informațiilor generale și a mecanismelor de soluționare a litigiilor.

🡻 2009/73/CE

Articolul 45

Piețele cu amănuntul

Pentru a facilita apariția unor piețe cu amănuntul funcționale și transparente în Comunitate, statele membre se asigură că rolurile și responsabilitățile operatorilor de sistem și de transport, ale operatorilor de distribuție, ale întreprinderilor de furnizare și ale clienților și, dacă este cazul, ale altor părți de pe piață sunt definite în ceea ce privește contractele, angajamentele față de clienți, schimbul de date și regulile privind decontarea, precum și proprietatea asupra datelor și responsabilitatea privind măsurarea.

Respectivele reguli sunt făcute publice, sunt concepute cu scopul de a facilita accesul clienților și furnizorilor la rețele și fac obiectul reexaminării de către autoritățile de reglementare sau alte autorități naționale competente.

⇩ nou

Capitolul IV

Accesul terților la infrastructură

Secțiunea I

Accesul la infrastructura de gaze naturale

Articolul 26

Accesul pe piață al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii reduse de carbon

Statele membre permit accesul pe piață și la infrastructură al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii scăzute de carbon, indiferent dacă instalațiile de producere a gazelor din surse regenerabile și a gazelor cu emisii scăzute de carbon sunt racordate la rețele de distribuție sau de transport.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2732

Accesul terților ⌦ la distribuția de gaze naturale, la transportul de gaze naturale și la terminalele GNL ⌫

(1)Statele membre asigură punerea în aplicare a unui sistem de acces al terților la sistemul de transport și de distribuție și la instalațiile de GNL, pentru toți clienții eligibili, inclusiv întreprinderile de furnizare. Acest sistem, bazat pe tarife publicate, trebuie aplicat în mod obiectiv și fără discriminare între utilizatorii rețelei. Statele membre trebuie să se asigure că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate, înainte de intrarea lor în vigoare în conformitate cu articolul 7241, de o autoritate de reglementare menționată la articolul 7039 alineatul (1) și că aceste tarife și metodele de calcul, în cazul în care se aprobă numai metodele de calcul, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare. ⇨ Reducerile tarifare pot fi acordate numai dacă legislația Uniunii prevede astfel. ⇦

(2)Operatorii de transport și de sistem trebuie, după caz și în cadrul realizării activităților lor, inclusiv în ceea ce privește transportul transfrontalier, să aibă acces la rețeaua altor operatori de transport și de sistem.

(23)Dispozițiile prezentei directive nu trebuie să împiedice încheierea contractelor pe termen lung ⇨ pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon ⇦, în măsura în care acestea respectă normele comunitare ⌦ Uniunii ⌫ în materie de concurență ⇨ și contribuie la decarbonizare. Nu se încheie contracte pe termen lung pentru furnizarea de gaze fosile cu emisii nereduse de carbon cu o durată care să depășească sfârșitul anului 2049 ⇦.

⇩ nou

(3)Prezentul articol se aplică și comunităților de energie ale cetățenilor care gestionează rețele de distribuție

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2834

Accesul la rețelele de conducte ⌦ de gaze naturale ⌫ în amonte

(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că întreprinderile din sectorul gazelor naturale și clienții eligibili, indiferent de locul unde se află aceștia, pot obține, în conformitate cu prezentul articol, accesul la conductele de alimentare din amonte, inclusiv la instalațiile care furnizează servicii tehnice legate de accesul în cauză, cu excepția acelor părți ale acestor rețele și instalații care sunt utilizate pentru operațiuni locale de producție pe amplasamentul unui zăcământ unde sunt produse gazele naturale. Măsurile sunt notificate Comisiei în conformitate cu dispozițiile articolului 8854.

(2)Accesul prevăzut la alineatul (1) se acordă în modul stabilit de către respectivul stat membru în conformitate cu instrumentele juridice relevante. Statele membre aplică obiectivele pe care le constituie un acces corect și deschis, crearea unei piețe concurențiale de gaze naturale și prevenirea abuzurilor de poziție dominantă, luând în considerare siguranța și regularitatea aprovizionării alimentării, capacitatea care este sau poate fi disponibilă, precum și protecția mediului. Se poate ține seama de următoarele aspecte ⌦ necesități ⌫:

(a)necesitatea de a refuza accesul atunci când există, în ceea ce privește specificațiile tehnice, o incompatibilitate care nu poate fi rezolvată într-un mod acceptabil;

(b)necesitatea de a evita dificultăți care nu pot fi depășite într-un mod acceptabil și care ar putea prejudicia producția eficientă, curentă și viitoare, de hidrocarburi, inclusiv din zăcăminte a căror viabilitate economică este scăzută;

(c)necesitatea de a respecta nevoile rezonabile și justificate în mod corespunzător ale proprietarului sau ale operatorului rețelei de conducte de alimentare din amonte, cu privire la transportul și prelucrarea gazelor naturale, precum și interesele tuturor celorlalți utilizatori ai rețelei de conducte de alimentare din amonte sau ai principalelor instalații de prelucrare și manipulare care pot fi afectate; și

(d)necesitatea de a aplica, în conformitate cu dreptul comunitar ⌦ Uniunii ⌫, propria legislație și propriile proceduri administrative cu privire la acordarea autorizațiilor de producție sau de dezvoltare a conductelor de alimentare din amonte.

(3)Statele membre asigură crearea unui sistem de soluționare a litigiilor, inclusiv o autoritate independentă de părțile implicate, care să aibă acces la toate informațiile relevante, pentru a permite soluționarea rapidă a litigiilor privind accesul la rețelele de conducte de alimentare din amonte, luând în considerare criteriile definite la alineatul (2) și numărul părților ce pot fi implicate în negocierea accesului la astfel de rețele.

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 4

(4)În cazul unor litigii transfrontaliere, se aplică dispozițiile de soluționare a litigiilor din statul membru sub jurisdicția căruia se află rețeaua de conducte de alimentare din amonte și care refuză accesul. Atunci când, în litigiile transfrontaliere, rețeaua în cauză se află sub jurisdicția mai multor state membre, acestea se consultă pentru a se asigura că dispozițiile prezentei directive sunt aplicate în mod coerent. În cazul în care rețeaua de conducte de alimentare din amonte își are originea într-o țară terță și este conectată la cel puțin un stat membru, statele membre în cauză se consultă între ele, iar statul membru pe teritoriul căruia este situat primul punct de intrare a rețelei statelor membre se consultă cu țara terță vizată în care își are originea rețeaua de conducte de alimentare din amonte cu scopul de a asigura, în ceea ce privește rețeaua în cauză, faptul că prezenta directivă se aplică în mod consecvent pe teritoriul statelor membre.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

Articolul 2933

Accesul la instalațiile de înmagazinare ⌦ a gazului natural ⌫

(1)Pentru organizarea accesului la instalațiile de înmagazinare și la stocarea în conductă atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem pentru aprovizionarea clienților, precum și pentru organizarea accesului la serviciile de sistem, statele membre pot opta pentru una din procedurile menționate la alineatele (3) și (4). Aceste proceduri sunt puse în aplicare în conformitate cu criterii obiective, transparente și nediscriminatorii.

⇩ nou

Atunci când aleg procedura de acces la înmagazinare în temeiul prezentului articol, statele membre iau în considerare rezultatele evaluărilor comune și naționale ale riscurilor efectuate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2017/1938.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

Autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre definesc și publică criteriile în conformitate cu care se poate stabili ce fel de regim de acces este aplicabil instalațiilor de înmagazinare și de stocare în conductă. Acestea fac publică sau impun operatorilor de înmagazinare și operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ să facă publică lista instalațiilor de înmagazinare sau a părților din aceste instalații, precum și a conductelor oferite în temeiul diferitelor proceduri prevăzute la alineatele (3) și (4).

Obligațiile menționate la al doilea paragraf a doua teză nu aduc atingere dreptului de alegere acordat statelor membre în conformitate cu primul paragraf.

(2)Dispozițiile Aalineatului (1) nu se aplică serviciilor de sistem și înmagazinării depozitării temporare care sunt legate de instalațiile GNL și care sunt necesare pentru procesul de regazeificare GNL și pentru livrarea ulterioară către rețeaua de transport.

(3)În cazul accesului negociat, statele membre sau, atunci când statele membre au stabilit astfel, autoritățile de reglementare adoptă măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și clienților eligibili, fie din interiorul, fie din exteriorul teritoriului acoperit de sistemul interconectat, să negocieze accesul la instalațiile de înmagazinare sau la stocarea în conductă atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem, precum și pentru organizarea accesului la alte servicii de sistem. Părțile contractante sunt obligate să negocieze de bună credință accesul la instalațiile de înmagazinare, de stocare în conductă și la alte servicii de sistem.

Contractele de acces la instalațiile de înmagazinare, stocare în conductă și alte servicii de sistem negociază cu operatorul respectiv de înmagazinare sau cu întreprinderile respective din sectorul gazelor naturale. Autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre solicită operatorilor de înmagazinare și întreprinderilor din sectorul gazelor naturale să-și publice anual principalele condiții comerciale pentru utilizarea înmagazinării, stocării în conductă și a altor servicii de sistem până la 1 ianuarie 2005 și, ulterior, anual.

Pentru elaborarea condițiilor ⌦ respective ⌫ menționate la al doilea paragraf, operatorii de înmagazinare și întreprinderile din sectorul gazelor naturale consultă utilizatorii de sistem.

(4)Atunci când accesul este reglementat, autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre adoptă măsurile necesare pentru a acorda întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și clienților eligibili stabiliți atât pe teritoriul acoperit de sistemul interconectat, cât și în afara acestui teritoriu, dreptul de acces la instalațiile de înmagazinare, la stocare în conductă precum și la alte servicii de sistem, pe baza tarifelor publicate și/sau a altor clauze și obligații privind utilizarea înmagazinării și a stocării în conductă, atunci când este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem, precum și pentru organizarea accesului la alte servicii de sistem. Autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre consultă utilizatorii de sistem atunci când elaborează tarifele sau metodologiile acestora. Acest drept de acces poate fi acordat clienților eligibili astfel încât să le permită acestora încheierea de contracte de furnizare cu întreprinderile concurente din sectorul gazelor naturale, altele decât proprietarul și/sau operatorul de sistem sau o întreprindere conexă.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3038

Magistrale directe ⌦ pentru gazele naturale ⌫

(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite:

(a)întreprinderilor din sectorul gazelor naturale înființate pe teritoriul lor să furnizeze gaze naturale clienților eligibili printr-o magistrală directă; și

(b)furnizarea de gaze naturale de către o întreprindere din sectorul gazelor naturale oricărui astfel de client eligibil de pe teritoriul său, printr-o magistrală directă.

(2)În cazurile în care este necesară o autorizație (de exemplu, licență, permis, concesiune, consimțământ sau aprobare) pentru construirea sau exploatarea unor magistrale directe, statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea stabilesc criteriile de acordare a autorizațiilor de construire sau de exploatare a respectivelor magistrale pe teritoriul lor. Aceste criterii trebuie să fie obiective, transparente și nediscriminatorii.

(3)Statele membre pot condiționa autorizarea construirii unei magistrale directe fie de refuzul accesului la sistem, pe baza dispozițiilor articolului 3435, fie de inițierea unei proceduri de soluționare a litigiilor, în temeiul articolului 7341.

⇩ nou

SECȚIUNEA II

Accesul la infrastructura de hidrogen

Articolul 31

Accesul terților la rețelele de hidrogen

(1)Statele membre asigură punerea în aplicare a unui sistem de acces reglementat al terților la rețelele de hidrogen, bazat pe tarife publicate și aplicat obiectiv și nediscriminatoriu între utilizatorii rețelei de hidrogen.

(2)Statele membre trebuie să se asigure că aceste tarife sau metodologiile care stau la baza calculării lor sunt aprobate, înainte de intrarea lor în vigoare în conformitate cu articolul 72, de o autoritate de reglementare menționată la articolul 70 și că aceste tarife și metodele de calcul, în cazul în care se aprobă numai metodele de calcul, sunt publicate înainte de intrarea lor în vigoare.

(3)Operatorii de rețele de hidrogen trebuie, după caz și în scopul realizării activităților lor, inclusiv în ceea ce privește transportul transfrontalier de hidrogen, să aibă acces la rețeaua altor operatori de rețele de hidrogen.

(4)Până la 31 decembrie 2030, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1). În acest caz, statul membru asigură punerea în aplicare a unui sistem de acces negociat al terților la rețelele de hidrogen, în conformitate cu criterii obiective, transparente și nediscriminatorii. Autoritățile de reglementare iau măsurile necesare pentru ca utilizatorii rețelei de hidrogen să poată negocia accesul la rețelele de hidrogen. Părțile contractante sunt obligate să negocieze de bună credință accesul la rețelele de hidrogen.

(5)În cazul în care se utilizează accesul negociat, autoritățile de reglementare oferă orientări utilizatorilor rețelei de hidrogen cu privire la modul în care tarifele negociate vor fi afectate atunci când se introduce accesul reglementat al terților.

Articolul 32

Accesul terților la terminalele de hidrogen

(1)Statele membre asigură punerea în aplicare, într-un mod obiectiv, transparent și nediscriminatoriu, a unui sistem de acces al terților la terminalele de hidrogen, bazat pe accesul negociat, prin care autoritățile de reglementare iau măsurile necesare pentru ca utilizatorii terminalelor de hidrogen să poată negocia accesul la aceste terminale. Părțile contractante sunt obligate să negocieze de bună credință accesul.

(2)Autoritățile de reglementare monitorizează condițiile de acces al terților la terminalele de hidrogen și impactul acestora asupra piețelor hidrogenului și, dacă este necesar pentru a proteja concurența, iau măsuri de îmbunătățire a accesului în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1).

Articolul 33

Accesul la înmagazinarea hidrogenului

Statele membre asigură punerea în aplicare a unui sistem de acces reglementat al terților la înmagazinarea hidrogenului și la stocarea de hidrogen în conductă, atunci când acest lucru este necesar din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem pentru aprovizionarea clienților, precum și pentru organizarea accesului la serviciile de sistem, pe baza tarifelor publicate și aplicate obiectiv și nediscriminatoriu între utilizatorii sistemului de hidrogen. Statele membre se asigură că aceste tarife sau metodele de calcul aferente sunt aprobate înainte de intrarea lor în vigoare în conformitate cu articolul 72 de către autoritatea de reglementare.

SECȚIUNEA III

REFUZUL ACCESULUI ȘI AL RACORDĂRII

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3435

Refuzul accesului ⌦ și al racordării ⌫

(1)Întreprinderile din sectorul gazelor naturale ⇨ și din sectorul hidrogenului ⇦ pot refuza accesul ⇨ sau racordarea ⇦ la sistem ⇨ sistemul de gaze naturale sau la sistemul de hidrogen ⇦ în temeiul lipsei de capacitate sau atunci când accesul la rețea le-ar împiedica să-și îndeplinească obligațiile de serviciu public prevăzute la articolul 3 alineatul (2), care le sunt impuse, sau din cauza unor grave dificultăți economice și financiare legate de contractele de tip „take-or-pay”, având în vedere criteriile și procedurile menționate la articolul 48, precum și soluția aleasă de statul membru în conformitate cu alineatul (1) de la articolul menționat anterior. Refuzul este motivat în mod corespunzător.

(2)⇨ Ținând cont de obiectivele de decarbonizare naționale și de la nivelul Uniunii, ⇦ statele membre ⇨ iau ⇦ pot lua măsurile ⇨ adecvate ⇦ necesare pentru a se asigura că întreprinderile din sectorul gazelor naturale ⇨ sau din sectorul hidrogenului ⇦ care refuză accesul ⇨ sau racordarea ⇦ la sistemul ⇨ de gaze naturale sau la sistemul de hidrogen ⇦ motivând lipsa de capacitate sau lipsa de conectare, efectuează toate îmbunătățirile necesare, în măsura în care sunt justificate din punct de vedere economic sau dacă potențialul client este dispus să suporte costul acestor îmbunătățiri. Aceste măsuri se adoptă în cazul în care statele membre aplică dispozițiile articolului 4 alineatul (4).

⇩ nou

(3)Accesul la sistemul de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon poate fi refuzat numai sub rezerva dispozițiilor de la articolul 18 și 33 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx].

🡻 2009/73/CE

Articolul 36

Infrastructuri noi

(1) Noile infrastructuri de gaze naturale de mari dimensiuni, și anume interconexiunile, instalațiile GNL sau instalațiile de înmagazinare, pot beneficia, la cerere și pentru o perioadă determinată, de o derogare de la dispozițiile articolelor 9, 32, 33 și 34 și de la dispozițiile articolului 41 alineatele (6), (8) și (10) în următoarele condiții:

(a)investiția trebuie să întărească concurența în furnizarea de gaze naturale și să îmbunătățească siguranța alimentării;

(b)nivelul de risc legat de investiție este de așa natură încât investiția să se realizeze numai în cazul în care se acordă o derogare;

(c)infrastructura trebuie să fie deținută în proprietate de o persoană fizică sau juridică care este separată cel puțin în privința formei sale juridice de operatorii de sistem în ale căror sisteme se va construi infrastructura;

(d)se percep tarife pentru utilizatorii infrastructurii respective; și

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 5 litera (a)

(e)derogarea nu aduce atingere concurenței pe piețele relevante care sunt susceptibile de a fi afectate de investiție, bunei funcționări a pieței interne a gazelor naturale, funcționării eficiente a sistemelor reglementate în cauză, sau securității aprovizionării cu gaze naturale în Uniune.

🡻 2009/73/CE

(2) Alineatul (1) se aplică și creșterilor semnificative de capacitate a infrastructurilor existente, precum și modificărilor acestor infrastructuri care permit dezvoltarea unor noi surse de alimentare cu gaze naturale.

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 5 litera (b)

(3) Autoritatea de reglementare prevăzută la capitolul VIII poate, de la caz la caz, să decidă asupra derogărilor menționate la alineatele (1) și (2).

Înainte de a adopta decizia de derogare, autoritatea națională de reglementare sau, după caz, altă autoritate competentă din statul membru în cauză se consultă cu:

(a)autoritățile naționale de reglementare ale statelor membre ale căror piețe sunt susceptibile de a fi afectate de noua infrastructură; și

(b)autoritățile competente ale țărilor terțe, în cazul în care infrastructura în cauză este conectată la rețeaua Uniunii aflată sub jurisdicția unui stat membru și își are originea sau se termină într-o țară terță sau în mai multe țări terțe.

În cazul în care autoritățile consultate din țările terțe nu răspund consultării într-un termen rezonabil sau într-un termen determinat care nu poate depăși trei luni, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta decizia necesară.

🡻 2009/73/CE

(4) În cazul în care infrastructura în cauză se află pe teritoriul mai multor state membre, agenția poate prezenta un aviz autorităților de reglementare ale statelor membre în cauză, care poate servi drept bază pentru decizia lor, în termen de două luni de la data la care a fost primită cererea de derogare de către ultima dintre autoritățile de reglementare respective.

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 5 litera (c)

În cazul în care toate autoritățile de reglementare implicate ajung la un acord cu privire la cererea de derogare în termen de șase luni de la data la care a fost primită cererea de derogare de către ultima dintre autoritățile de reglementare, acestea informează agenția cu privire la decizia lor. În cazul în care infrastructura în cauză este o linie de transport între un stat membru și o țară terță, înainte de a adopta decizia de derogare, autoritatea națională de reglementare sau, după caz, altă autoritate competentă a statului membru în care este situat primul punct de interconectare cu rețeaua statelor membre se pot consulta cu autoritatea relevantă din respectiva țară terță, cu scopul de a asigura, în ceea ce privește infrastructura în cauză, faptul că prezenta directivă se aplică în mod consecvent pe teritoriul și, după caz, în marea teritorială ale statului membru în cauză. În cazul în care autoritatea consultată din țara terță nu răspunde consultării într-un termen rezonabil sau într-un termen determinat care nu poate depăși trei luni, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta decizia necesară.

🡻 2009/73/CE

Agenția exercită atribuțiile conferite autorităților de reglementare ale statelor membre în cauză în temeiul prezentului articol:

(a)în situația în care toate autoritățile de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a fost primită cererea de derogare de către ultima dintre autoritățile de reglementare; sau

(b)la cererea comună a autorităților de reglementare competente.

Toate autoritățile de reglementare în cauză pot solicita împreună ca termenul menționat la al treilea paragraf litera (a) să fie prelungit cu cel mult trei luni.

(5) Înainte de a lua o decizie, agenția consultă autoritățile de reglementare relevante și solicitanții.

(6) O derogare poate acoperi total sau parțial capacitatea noii infrastructuri sau pe cea a infrastructurii existente cu o capacitate semnificativ crescută.

La luarea deciziei de acordare a unei derogări, se ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea de a impune condiții referitoare la durata derogării și la accesul nediscriminatoriu la infrastructură. La luarea deciziei privind respectivele condiții, se vor lua în calcul, în special, capacitatea suplimentară ce va fi construită sau modificarea capacității existente, orizontul de timp al proiectului și condițiile existente la nivel național.

Înainte de acordarea unei derogări, autoritatea de reglementare decide asupra normelor și mecanismelor pentru gestionarea și alocarea capacității. Normele impun ca toți utilizatorii potențiali ai infrastructurii să fie invitați să își manifeste interesul cu privire la contractarea unei capacități anterior alocării capacităților noii infrastructuri, inclusiv pentru uz propriu. Autoritatea de reglementare impune ca normele referitoare la gestionarea congestiilor să includă obligația de a oferi pe piață capacitatea neutilizată și impune ca utilizatorii infrastructurii să aibă dreptul de a-și comercializa capacitățile contractate pe piața secundară. La evaluarea criteriilor menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (e), autoritatea de reglementare ia în considerare rezultatele procedurii de alocare a capacităților.

Decizia de derogare, inclusiv condițiile menționate la cel de-al doilea paragraf din prezentul alineat, trebuie motivate corespunzător și publicate.

(7) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (3), statele membre pot dispune ca autoritățile lor de reglementare, sau după caz, agenția să înainteze organismului competent din statul membru avizul lor privind cererea de derogare în vederea obținerii unei decizii oficiale. Acest aviz se publică împreună cu decizia.

(8) Autoritatea de reglementare transmite Comisiei, fără întârziere, o copie a tuturor cererilor de derogare, imediat după primirea acestora. Autoritatea competentă notifică fără întârziere Comisiei decizia, transmițând și toate informațiile relevante referitoare la aceasta. Aceste informații pot fi comunicate Comisiei în formă consolidată, permițându-se astfel Comisiei să ajungă la o decizie bine fundamentată. Informațiile trebuie să cuprindă în special:

(a)motivele detaliate pe baza cărora autoritatea de reglementare sau statul membru a acordat sau a refuzat derogarea, împreună cu referirea la alineatul (1) și la litera (s)au literele relevante din respectivul alineat pe care se bazează decizia, inclusiv datele financiare care demonstrează necesitatea derogării;

(b)analiza efectuată în privința efectelor acordării derogării asupra concurenței și asupra bunei funcționări a pieței interne a gazelor naturale;

(c)motivele care justifică durata și partea din capacitatea totală a infrastructurii gazelor naturale respective pentru care s-a acordat derogarea;

(d)în cazul în care derogarea se referă la o conductă de interconexiune, rezultatul consultării cu autoritatea de reglementare în cauză; și

(e)contribuția infrastructurii la diversificarea alimentării cu gaze naturale.

(9) În termen de două luni care începe în ziua imediat următoare primirii notificării, Comisia poate solicita, printr-o decizie, ca autoritatea de reglementare să modifice sau să retragă decizia de acordare a unei derogări. Termenul de două luni poate fi prelungit cu un termen suplimentar de două luni în cazul în care Comisia are nevoie de informații suplimentare. Acest termen suplimentar începe în ziua imediat următoare primirii informațiilor complete. Termenul inițial de două luni poate fi, de asemenea, prelungit cu acordul Comisiei și al autorității de reglementare.

În cazul în care informațiile solicitate nu sunt furnizate în cadrul termenului stabilit în cerere, notificarea se consideră retrasă cu excepția cazurilor în care, înainte de expirarea termenului, fie termenul a fost prelungit cu acordul Comisiei și al autorității de reglementare, fie autoritatea de reglementare a informat Comisia, furnizând justificările corespunzătoare, asupra faptului că notificarea este considerată completă.

Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de derogare în termen de o lună și informează Comisia în consecință.

Comisia asigură păstrarea confidențialității informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Aprobarea Comisiei cu privire la o decizie de derogare își încetează efectele la doi ani de la adoptare în cazul în care, la acea dată, construcția infrastructurii nu a început încă și la cinci ani de la adoptare în cazul în care, la acea dată, infrastructura nu este încă operațională, cu excepția cazului în care Comisia decide că orice întârziere se datorează unor impedimente majore, independente de voința persoanei căreia i s-a acordat derogarea.

(10) Comisia poate adopta linii directoare cu privire la aplicarea condițiilor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol și poate stabili procedura care trebuie urmată pentru aplicarea alineatelor (3), (6), (8) și (9) din prezentul articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3).

⇩ nou

CAPITOLUL V

Norme aplicabile operatorilor de transport, de instalații de înmagazinare și de sisteme GNL pentru gazele naturale

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3513

Atribuțiile operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, înmagazinare și/sau de GNL

(1)Fiecare operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, de înmagazinare și/sau de GNL:

(a)exploatează, întreține și dezvoltă, în condiții acceptabile din punct de vedere economic, instalații de transport, de înmagazinare și/sau de GNL sigure, fiabile și eficiente, în vederea asigurării unei piețe deschise, acordând atenția cuvenită protecției mediului, ⇨ , obligațiilor stabilite în [Regulamentul (UE) 2022/ … (Regulamentul privind metanul)] ⇦ garantează mijloace adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor privind serviciul public;

(b)se abține să facă discriminări ⌦ nu discriminează ⌫ între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului, în special ⌦ în mod specific ⌫ în favoarea întreprinderilor lor conexe;

(c)furnizează celorlalți operatori de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, de înmagazinare, de GNL și/sau ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție suficiente informații pentru a se asigura că transportul și înmagazinarea de gaze naturale pot fi realizate în condiții compatibile cu funcționarea eficientă și sigură a sistemului interconectat; și

(d)furnizează utilizatorilor sistemului informațiile de care au nevoie pentru un acces eficient la sistem.

(2)Fiecare operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ construiește o capacitate transfrontalieră suficientă pentru integrarea infrastructurii de transport europene, răspunzând tuturor solicitărilor justificate din punct de vedere tehnic și economic referitoare la capacitate și luând în considerare siguranța aprovizionării alimentării cu gaze naturale.

⇩ nou

(3)Operatorii de sisteme de transport cooperează cu operatorii de sisteme de distribuție pentru participarea efectivă la piețele cu amănuntul, la piețele angro și la piețele de echilibrare.

(4)Operatorii de sisteme de transport asigură un management eficient al calității gazului în instalațiile lor, în conformitate cu standardele aplicabile de calitate a gazelor.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

(53)Regulile adoptate de operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ pentru echilibrarea sistemului de transport al gazelor naturale trebuie să fie obiective, transparente și nediscriminatorii, inclusiv regulile de încadrare tarifară a utilizatorilor rețelei în cazul inducerii de dezechilibre în rețea. Condițiile, inclusiv regulile și tarifele, aplicabile prestării acestor servicii de către operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ se stabilesc în mod nediscriminatoriu și ținând seama de costuri, în conformitate cu o metodologie compatibilă cu articolul 7241 alineatul (7), și sunt publicate.

(64)Autoritățile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre pot cere operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ să respecte cerințele minime pentru întreținerea și dezvoltarea sistemului de transport, inclusiv capacitatea de interconexiune.

⇩ nou

(7)Statele membre pot prevedea atribuirea uneia sau mai multor responsabilități dintre cele enumerate la alineatul (1) altui operator de sistem de transport decât celui care deține sistemul de transport și căruia i s-ar aplica în mod normal responsabilitățile în cauză. Operatorul de sistem de transport căruia îi sunt atribuite responsabilitățile este certificat conform modelului de separare a proprietății, modelului de operator de sistem independent sau modelului de operator de sistem de transport independent și îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 54, dar nu are obligația de a deține sistemul de transport de care este responsabil.

(8)Operatorul de sistem de transport îndeplinește cerințele prevăzute în capitolul IX și este certificat în conformitate cu articolul 57. Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca operatorii de sisteme de transport care sunt certificați conform modelului separării proprietății, modelului operatorului de sistem independent sau modelului operatorului de sistem de transport independent să delege, din proprie inițiativă și sub supravegherea lor, anumite responsabilități altor operatori de sisteme de transport care sunt certificați în conformitate cu modelul de separare a proprietății, cu modelul operatorului de sistem independent sau cu modelul operatorului de sistem de transport independent, în cazul în care delegarea de sarcini nu pune în pericol drepturile efective și independente de luare a deciziilor ale operatorului de sistem de transport care face delegarea.

(9)Operatorii de sistem de înmagazinare și de sistem GNL cooperează, în cadrul unui stat membru și la nivel regional, pentru a asigura utilizarea cât mai eficientă a capacităților instalațiilor și sinergiile dintre aceste instalații, ținând seama de integritatea și de exploatarea sistemului.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

(105)Operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ procură energia pe care o utilizează pentru realizarea activităților lor în conformitate cu proceduri transparente, nediscriminatorii și bazate pe reguli de piață.

Articolul 3616

Obligația de confidențialitate a operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ și a proprietarilor de sistem de transport

(1)Fără a aduce atingere articolului 6830 sau oricărei alte obligații legale în materie de dezvăluire a informațiilor, fiecare operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și/sau de sistem GNL și fiecare proprietar de sistem de transport păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obținut în cursul desfășurării activităților lor și împiedică dezvăluirea discriminatorie de informații referitoare la propriile activități și care ar putea induce avantaje economice. În special, nu divulgă nicio informație sensibilă din punct de vedere comercial către celelalte părți ale întreprinderii decât în cazul în care acest lucru se impune în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. În scopul garantării respectării depline a normelor privind separarea informațiilor, statele membre se asigură de asemenea că proprietarul sistemului de transport, inclusiv, în cazul unui operator de sistem combinat, operatorul de distribuție, și partea rămasă din întreprindere nu utilizează servicii comune, de exemplu, nu utilizează un serviciu juridic comun, cu excepția serviciilor pur administrative sau a celor informatice.

(2)În contextul vânzării sau al cumpărării de gaze naturale prin întreprinderi conexe, operatorii de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, de înmagazinare și/sau de sistem GNL nu abuzează de informațiile considerate sensibile din punct de vedere comercial, obținute de la terți în contextul asigurării sau al negocierii accesului la sistem.

(3)Informațiile necesare asigurării unei concurențe efective și funcționării eficiente a pieței sunt puse la dispoziția publicului. Această obligație nu aduce atingere protecției informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

⇩ nou

Articolul 37

Competențele decizionale privind racordarea la sistemul de transport a instalațiilor noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon

(1)Operatorii de sisteme de transport stabilesc și publică proceduri și tarife transparente și eficiente pentru racordarea nediscriminatorie a instalațiilor noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorității de reglementare.

(2)Operatorii de sisteme de transport nu au dreptul să refuze cererile de racordare rezonabile din punct de vedere economic și fezabile din punct de vedere tehnic care au ca obiect instalații noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3823

Competențele decizionale privind racordarea instalațiilor de înmagazinare, a instalațiilor de regazeificare a GNL și a clienților industriali la sistemul de transport ⌦ și la rețeaua de hidrogen ⌫

(1)Operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ și operatorii rețelelor de hidrogen ⇦ stabilesc și publică proceduri și tarife transparente și eficiente pentru o racordare conectare nediscriminatorie a instalațiilor de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale și a hidrogenului ⇦, a instalațiilor de regazeificare a GNL ⇨ , a terminalelor de hidrogen ⇦ și a clienților industriali la sistemul de transport ⇨ și la rețeaua de hidrogen ⇦. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorității de reglementare.

(2)Operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ și operatorilor de rețele de hidrogen ⇦ nu li se permite să refuze racordarea conectarea unei noi instalații de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale sau a hidrogenului ⇦, a unei instalații de regazeificare a GNL ⇨, a unui terminal de hidrogen ⇦ sau a unui client industrial prin invocarea unor viitoare limitări posibile ale capacităților de rețea disponibile sau a costurilor suplimentare ocazionate de creșterea necesară a capacității. Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ și operatorul rețelei de hidrogen ⇦ sunt obligațieste obligat să asigure o capacitate de intrare și de ieșire suficiente pentru noul racord noua conectare.

Articolul 6

Solidaritatea regională

(1)În vederea garantării siguranței alimentării pe piața internă a gazelor naturale, statele membre cooperează în sensul promovării solidarității regionale și bilaterale.

(2)Cooperarea se referă la situații care au ca rezultat sau care ar putea avea ca rezultat o disfuncționalitate, pe termen scurt, în ceea ce privește alimentarea cu gaze naturale a unui stat membru. Cooperarea include:

(a)coordonarea măsurilor naționale de urgență menționate la articolul 8 din Directiva 2004/67/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securității alimentării cu gaz natural 35 ;

(b)identificarea și, dacă este cazul, dezvoltarea sau modernizarea interconexiunilor între energia electrică și gazele naturale; și

(c)condițiile și modalitățile practice de acordare a asistenței reciproce.

(3)Comisia și celelalte state membre primesc permanent informații cu privire la această cooperare.

(4)Comisia poate adopta linii directoare cu privire la cooperarea în spiritul solidarității regionale. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3).

CAPITOLUL VI

⌦ Exploatarea sistemelor de ⌫ dDistribuție și alimentare ⌦ în sectorul gazelor naturale ⌫

Articolul 3924

Desemnarea operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție

Statele membre desemnează sau solicită întreprinderilor care dețin în proprietate sau răspund de sisteme de distribuție să desemneze, pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită de statele membre, luând în considerare eficiența și echilibrul economic, unul sau mai mulți operatori ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție și iau măsuri pentru ca operatorii respectivi să acționeze în conformitate cu dispozițiile articolelor 4025, 4226 și 4327..

Articolul 4025

Atribuțiile operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție

(1)Fiecare operator ⌦ de sistem ⌫ de distribuție este responsabil de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface cereri rezonabile de distribuire a gazelor, precum și de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea în condiții eficiente din punct de vedere economic, a unui un sistem sigur, fiabil și eficient în zona pe care o acoperă, acordând atenția cuvenită protecției mediului ⇨ , obligațiilor stabilite în [Regulamentul (UE) 2022/ … (Regulamentul privind metanul)] ⇦ și eficienței energetice.

⇩ nou

(2)Atunci când autoritățile de reglementare decid astfel, operatorii de sisteme de distribuție pot fi responsabili de asigurarea unui management eficient al calității gazului în instalațiile lor, în conformitate cu standardele de calitate a gazelor aplicabile, în cazul în care acest lucru este necesar pentru gestionarea sistemului ca urmare a injectării de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

(32)Indiferent de situație, operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție nu trebuie să facă discriminări între utilizatorii sau categoriile de utilizatori de sistem, în special în favoarea întreprinderilor lor conexe.

(43)Fiecare operator ⌦ de sistem ⌫ de distribuție furnizează celorlalți operatori ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție, de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫, de GNL și/sau de înmagazinare suficiente informații pentru a asigura că transportul și înmagazinarea de gaze naturale pot fi realizate în condiții compatibile cu funcționarea eficientă și sigură a sistemului interconectat.

(54)Operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție furnizează informațiile necesare utilizatorilor sistemului pentru accesul eficient la sistem, inclusiv utilizarea acestuia.

(65)Atunci când un operator ⌦ de sistem ⌫ de distribuție răspunde de echilibrarea sistemului de distribuție a gazelor naturale, regulile adoptate de el în acest scop sunt obiective, transparente și nediscriminatorii, inclusiv regulile de încadrare tarifară a utilizatorilor sistemului în cazul unui dezechilibru în rețea. Condițiile, inclusiv regulile și tarifele, aplicabile prestării acestor servicii de către operatorii ⌦ de sistem ⌫ de distribuție se stabilesc în mod nediscriminatoriu și ținând seama de costuri, în conformitate cu o metodologie compatibilă cu articolul 7241 alineatul (7), și sunt publicate.

⇩ nou

(7)Operatorii de sisteme de distribuție cooperează cu operatorii de sisteme de transport pentru participarea efectivă a participanților la piață racordați la rețeaua lor la piețele cu amănuntul, la piețele angro și la piețele de echilibrare în sistemul de intrare-ieșire căruia îi aparține sistemul de distribuție.

(8)Operatorii de sisteme de distribuție stabilesc și publică proceduri și tarife transparente și eficiente pentru racordarea nediscriminatorie a instalațiilor noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorității de reglementare.

(9)Operatorii de sisteme de distribuție nu au dreptul să refuze cererile de racordare rezonabile din punct de vedere economic și fezabile din punct de vedere tehnic care au ca obiect instalații noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon.

Articolul 41

Competențele decizionale privind racordarea la sistemul de distribuție a instalațiilor noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon

Autoritățile de reglementare impun operatorilor de sisteme de distribuție să publice proceduri și tarife transparente și eficiente pentru racordarea nediscriminatorie a instalațiilor noi de producție pentru gazele din surse regenerabile și pentru gazele cu emisii scăzute de carbon. Procedurile respective sunt supuse aprobării autorității de reglementare.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 4226

Separarea operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție

(1)În cazul în care face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție este independent, cel puțin în ceea ce privește forma sa juridică, organizarea și procesul decizional, față de alte activități care nu au legătură cu distribuția. Aceste reguli nu trebuie să creeze obligația separării proprietății activelor sistemului de distribuție, pe de o parte, de întreprinderea integrată vertical, pe de altă parte.

(2)Pe lângă cerințele prevăzute la alineatul (1), în cazul în care operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, acesta este independent, în ceea ce privește organizarea și procesul decizional, de celelalte activități care nu au legătură cu distribuția. Pentru a asigura această independență, se aplică următoarele criterii minime:

(a)persoanele cu funcții de conducere din cadrul operatorului ⌦ de sistem ⌫ de distribuție nu trebuie să facă parte din structurile întreprinderii integrate din sectorul gazelor naturale care răspunde, direct sau indirect, de gestionarea cotidiană a activităților de producție, transport ⇨ , vechiculare ⇦ și furnizare a gazelor naturale;

(b)trebuie luate măsuri adecvate pentru a se asigura că interesele profesionale ale persoanelor cu funcții de conducere din cadrul operatorului ⌦ de sistem ⌫ de distribuție sunt luate în considerare într-un mod care să le permită să acționeze total independent;

(c)operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție trebuie să dispună de competențe efective de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată din sectorul gazelor naturale, cu privire la elementele de active necesare pentru exploatarea, întreținerea și dezvoltarea rețelei;. pPentru a îndeplini aceste atribuții, operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție are la dispoziție resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, financiare și fizice;. aAceasta nu ar trebui ⌦ trebuie ⌫ să împiedice existența unor mecanisme de coordonare adecvate care să asigure că sunt protejate drepturile societății-mamă de supraveghere economică și cele de supraveghere a gestionării, în ceea ce privește rentabilitatea activelor unei filiale, reglementate indirect în conformitate cu articolul 7241 alineatul (7);. îÎn special, această prevedere permite societății-mamă să aprobe planul financiar anual sau orice instrument echivalent al operatorului ⌦ de sistem ⌫ de distribuție și să stabilească limitele generale ale nivelului de îndatorare a filialei sale;. îÎn schimb, această dispoziție nu permite societății-mamă să dea instrucțiuni cu privire la operațiunile curente, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea conductelor de distribuție, care nu depășesc condițiile stabilite în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent; și

(d)operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție stabilește un program de conformitate, care conține măsurile luate pentru a garanta excluderea practicilor discriminatorii, și asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program;. pProgramul de conformitate prevede obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea acestui obiectiv;. pPersoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate, agentul de conformitate al operatorului ⌦ de sistem ⌫ de distribuție, prezintă autorității de reglementare menționate la articolul 7039 alineatul (1) un raport anual cu privire la măsurile adoptate, care se publică;. aAgentul de conformitate al operatorului ⌦ de sistem ⌫ de distribuție este complet independent și are acces la toate informațiile operatorului ⌦ de sistem ⌫ de distribuție sau ale oricărei întreprinderi afiliate, care sunt necesare în vederea îndeplinirii sarcinii sale.

(3)În cazul în care operatorul ⌦ de sistem ⌫ de distribuție face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, statele membre se asigură că activitățile respectivului operator sunt monitorizate de către autoritățile de reglementare sau de alte organisme competente, astfel încât acesta să nu poată profita de pe urma integrării sale verticale pentru a denatura concurența. În special, operatorii ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție integrați vertical nu trebuie, în activitățile lor de comunicare și de publicitate, să creeze confuzie cu privire la identitatea separată a sucursalei furnizoare din cadrul întreprinderii integrate vertical.

(4)Statele membre pot decide să nu aplice alineatele (1), (2) și (3) întreprinderilor integrate din sectorul gazelor naturale care alimentează mai puțin de 100000100 000 de clienți racordați.

Articolul 4327

Obligația de confidențialitate a operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție

(1)Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6830 sau oricărei altei obligații privind divulgarea de informații, fiecare operator ⌦ de sistem ⌫ de distribuție păstrează confidențialitatea asupra informațiilor sensibile din punct de vedere comercial obținute pe durata derulării activităților sale și împiedică divulgarea în mod discriminatoriu a informațiilor referitoare la propriile sale activități care pot fi avantajoase din punct de vedere comercial.

(2)În contextul vânzării sau al cumpărării de gaze naturale prin întreprinderi conexe, operatorii ⌦ de sistem ⌫ de distribuție nu abuzează de informațiile considerate sensibile din punct de vedere comercial, obținute de la terți în contextul asigurării sau negocierii accesului la sistem.

Articolul 4428

Sisteme de distribuție închise ⌦ pentru gazele naturale ⌫

(1)Statele membre pot decide ca autoritățile de reglementare naționale sau alte autorități competente să clasifice drept sistem de distribuție închis un sistem care distribuie gaze naturale într-o zonă industrială, comercială sau de servicii comune, limitată din punct de vedere geografic și care, fără a aduce atingere alineatului (4), nu alimentează clienții casnici, dacă:

(a)din motive tehnice sau de securitate specifice, operațiile sau procesul de producție al utilizatorilor sistemului respectiv sunt integrate; sau

(b)sistemul respectiv distribuie gaze naturale în principal proprietarului sau operatorului sistemului sau întreprinderilor lor conexe.

(2)Statele membre pot dispune ca autoritățile de reglementare naționale să acorde o derogare operatorului unui sistem de distribuție închis ⇨ pentru gazele naturale ⇦ privind obligația menționată la articolul 2732 alineatul (1) ca tarifele sau metodologiile care stau la baza calculării acestora să fie aprobate înainte de intrarea în vigoare în conformitate cu articolul 7241.

(3)În cazul în care se acordă o derogare în conformitate cu alineatul (2), tarifele aplicabile sau metodologiile care stau la baza calculării acestora sunt revizuite și aprobate în conformitate cu articolul 7241, la cererea unui utilizator al sistemului de distribuție închis ⇨ pentru gaze naturale ⇦.

(4)Utilizarea accesorie de către un număr mic de cămine în care există o relație de muncă sau o relație similară cu proprietarul sistemului de distribuție și care sunt situate în zona deservită de un sistem de distribuție închis nu împiedică acordarea unei derogări în conformitate cu alineatul (2).

⇩ nou

(5)În sensul prezentei directive, sistemele de distribuție închise sunt considerate sisteme de distribuție.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 4529

Operatorul de sistem combinat

Articolul 2644 alineatul (1) nu aduce atingere funcționării unui operator de sistem combinat de transport, de GNL, de înmagazinare și ⌦ de sistem ⌫ de distribuție cu condiția ca acest operator să respecte dispozițiile articolului 549 alineatul (1) sau ale articolului 5514 și dispozițiile articolului 5615 sau ale capitolului IXIV sau să intre sub incidența articolului 4982 alineatul (6).

⇩ nou

Capitolul VII

Norme aplicabile rețelelor specifice de hidrogen

Articolul 46

Sarcinile operatorilor de rețele de hidrogen, operatorilor de înmagazinare și operatorilor de terminale

(1)Operatorii de rețele de hidrogen, operatorii de înmagazinare și operatorii de terminale sunt responsabili de:

(a)operarea, întreținerea și dezvoltarea, în condiții economice, a unei infrastructuri sigure și fiabile pentru transportul sau înmagazinarea hidrogenului, acordând atenția cuvenită mediului, în strânsă cooperare cu operatorii de rețele de hidrogen racordați și învecinați;

(b)asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de hidrogen de a satisface cererile rezonabile de transport și înmagazinare a hidrogenului;

(c)asigurarea unor mijloace adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor lor;

(d)furnizarea, către operatorii altor rețele sau sisteme cu care este interconectat sistemul lor, a unor informații suficiente pentru a asigura operarea sigură și eficientă, dezvoltarea coordonată și interoperabilitatea sistemului interconectat;

(e)nediscriminarea între utilizatorii sistemului sau categoriile de utilizatori ai infrastructurii, în special în favoarea întreprinderilor lor asociate; și

(f)furnizarea, către utilizatorii sistemului, a informațiilor de care au nevoie pentru un acces eficient la sistem.

(g)luarea tuturor măsurilor rezonabile disponibile pentru a preveni și a reduce la minimum emisiile de hidrogen în cadrul operațiunilor lor și efectuarea, la intervale regulate, a unui studiu de detectare și reparare a scurgerilor de hidrogen a tuturor componentelor relevante aflate în responsabilitatea operatorului;

(h)transmiterea către autoritățile competente a unui raport de detectare a scurgerilor de hidrogen și, dacă este necesar, a unui program de reparare sau înlocuire;

(2)Fiecare operator de rețea de hidrogen construiește o capacitate transfrontalieră suficientă pentru integrarea infrastructurii de hidrogen europene, răspunzând tuturor solicitărilor justificate din punct de vedere tehnic și economic referitoare la capacitate și luând în considerare siguranța aprovizionării cu hidrogen.

(3)Operatorii de rețele de hidrogen pot fi responsabili de asigurarea managementului eficient al calității hidrogenului în rețelele lor, în conformitate cu standardele de calitate a hidrogenului aplicabile, în cazul în care acest lucru este necesar pentru gestionarea sistemului și sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare.

Articolul 47

Rețelele de hidrogen existente

(1)Statele membre pot decide să acorde o derogare de la cerințele prevăzute la articolele 31, 62, 63 și 64 din prezenta directivă și la articolele 6 și 47 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] rețelelor de hidrogen care aparțineau unei întreprinderi integrate vertical la [data intrării în vigoare]. Domeniul de aplicare al derogării se limitează la capacitatea rețelei aflate în funcțiune la [data intrării în vigoare].

(2)Derogarea este limitată în timp și expiră:

(a)atunci când întreprinderea integrată vertical înaintează autorității de reglementare o cerere de încetare a derogării, iar această cerere este aprobată de autoritatea de reglementare;

(b)atunci când rețeaua de hidrogen care beneficiază de derogare este racordată la o altă rețea de hidrogen;

(c)atunci când rețeaua de hidrogen care beneficiază de derogare face obiectul unei extinderi;

(d)cel târziu la 31 decembrie 2030.

Articolul 48

Rețele de hidrogen limitate din punct de vedere geografic

(1)Statele membre pot prevedea ca autoritățile de reglementare să acorde o derogare de la articolul 62 rețelelor de hidrogen care transportă hidrogen de la un punct de intrare la un număr limitat de puncte de ieșire dintr-o zonă limitată din punct de vedere geografic, industrială sau comercială.

(2)Derogările prevăzute la alineatul (1) se aplică cel puțin până la 31 decembrie 2030. Începând cu 1 ianuarie 2031, derogarea expiră atunci când este îndeplinită una dintre condițiile de mai jos:

(a)atunci când un producător concurent de hidrogen din surse regenerabile dorește să obțină acces la rețea;

(b)atunci când rețeaua de hidrogen exceptată se racordează la o altă rețea de hidrogen.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererile de acces menționate la litera (a) din prezentul alineat sunt notificate autorității de reglementare.

Articolul 49

Conducte de interconectare cu țări terțe pentru hidrogen

(1)Conductele de interconectare de hidrogen dintre statele membre și țările terțe fac obiectul normelor aplicabile rețelelor de hidrogen, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă și în [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx]. Statele membre se asigură că asigurarea respectării acestor norme ține seama de aplicarea lor efectivă pe teritoriul Uniunii și de caracterul integrat al conductei de interconectare.

(2)În scopul punerii în aplicare a cerințelor prevăzute la alineatul (1), Uniunea încheie, pentru fiecare conductă de interconectare pentru hidrogen, înainte de exploatarea sa, un acord interguvernamental cu țara terță sau cu țările terțe racordate, care stabilește normele de operare pentru conducta de interconectare pentru hidrogen în cauză, atunci când Comisia a stabili că un atare acord este necesar pentru a asigura respectarea normelor menționate la alineatul (1).

(3)Un astfel de acord interguvernamental poate conține, după caz, norme care să specifice punerea în aplicare a cerințelor privind accesul terților, reglementarea tarifelor și separarea operatorului conductei de interconectare pentru hidrogen, precum și norme privind certificarea hidrogenului din surse regenerabile și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon, inclusiv norme care să asigure colectarea datelor necesare și aplicarea criteriilor de contabilizare a hidrogenului produs din energie electrică ca hidrogen din surse regenerabile.

Articolul 50

Obligația de confidențialitate a operatorilor rețelelor de hidrogen, a operatorilor instalațiilor de înmagazinare a hidrogenului și a operatorilor terminalelor de hidrogen

(1)Fără a aduce atingere obligațiilor legale în materie de dezvăluire a informațiilor, fiecare operator de rețea de hidrogen, fiecare operator de înmagazinare a hidrogenului sau de terminal de hidrogen și fiecare proprietar de rețea de hidrogen păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obținut în cursul desfășurării activităților lor și împiedică dezvăluirea discriminatorie de informații referitoare la propriile activități și care ar putea induce avantaje comerciale. În special, în cazul în care operatorul unei rețele de hidrogen, al unei instalații de înmagazinare a hidrogenului sau al unui terminal de hidrogen ori proprietarul unei rețele de hidrogen face parte dintr-o întreprindere integrată vertical, acesta nu divulgă nicio informație sensibilă din punct de vedere comercial celorlalte părți ale întreprinderii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru efectuarea unei tranzacții comerciale.

(2)Operatorul unei rețele de hidrogen, al unei instalații de înmagazinare a hidrogenului sau al unui terminal pentru hidrogen nu utilizează în mod abuziv, în contextul vânzărilor sau al achizițiilor de hidrogen de către întreprinderi asociate, informațiile sensibile din punct de vedere comercial obținute de la terți în contextul furnizării sau al negocierii accesului la sistem.

(3)Informațiile necesare asigurării unei concurențe efective și funcționării eficiente a pieței se pun la dispoziția publicului. Această obligație nu aduce atingere protecției informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Capitolul VIII

Planificarea integrată a rețelelor

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 5122

Dezvoltarea rețelei și a competențelor pentru a adopta decizii privind investițiile

(1)⇨ Cel puțin ⇦ În fiecare an ⇨ o dată la doi ani ⇦, ⌦ toți ⌫ operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ prezintă autorității de reglementare ⌦ relevante ⌫ un plan de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani bazat pe oferta și cererea actuală și pe previziunile de ofertă și de cerere, după consultarea prealabilă a tuturor factorilor interesați. ⇨ Trebuie să existe cel puțin un plan unic de dezvoltare a rețelei pentru fiecare stat membru. Operatorii de infrastructură, inclusiv operatorii terminalelor GNL, operatorii de înmagazinare, operatorii de sisteme de distribuție, precum și operatorii de hidrogen, operatorii de infrastructură de încălzire centralizată și operatorii de energie electrică au obligația de a furniza operatorilor de sisteme de transport informațiile relevante necesare pentru elaborarea planului unic și de a face schimbul acestor informații. ⇦ Planul respectiv de dezvoltare a rețelei conține măsuri eficiente pentru a garanta caracterul adecvat al sistemului ⇨ de gaze naturale ⇦ și siguranța aprovizionării alimentării, ⇨ în special respectarea standardelor în materie de infrastructură prevăzute de Regulamentul (UE) 2017/1938. Planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani se publică și se pune la dispoziție pe un site web. ⇦.

(2)În special, planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani trebuie:

(a)să indice operatorilor pieței ⇨ să conțină ⇦ principalele infrastructuri de transport care trebuie să fie construite sau modernizate în următorii zece ani;

(b)să conțină toate investițiile deja decise și să identifice noi investiții care trebuie să fie efectuate în următorii zece ani; și

⇩ nou

(c)să includă informații privind infrastructura care poate fi sau care va fi dezafectată; și

🡻 2009/73/CE

⇨ nou

(dc)să prevadă un interval de timp pentru toate proiectele de investiții ⇨ și de dezafectare ⇦;.

⇩ nou

(e)să se bazeze pe un cadru de scenarii comune elaborat între operatorii de infrastructură relevanți, inclusiv operatorii de sisteme de distribuție relevanți, cel puțin pentru gaze și energie electrică;

(f)să fie în concordanță cu rezultatele evaluărilor comune și naționale ale riscurilor în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2017/1938;

(g)să respecte planul național integrat privind energia și clima și actualizările acestuia, precum și rapoartele naționale integrate privind clima prezentate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 și să sprijine obiectivul neutralității climatice prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(3)Atunci când elaborează planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani, ⇨ operatorul de sistem de transport ia pe deplin în considerare potențialul de alternative la extinderea sistemului, de exemplu utilizarea consumului comandabil, precum și consumul preconizat în urma aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate”, comerțul cu alte țări și planul la nivelul Uniunii de dezvoltare a rețelei. Operatorul de sistem de transport evaluează modul de abordare, acolo unde este posibil, a unei necesități la nivelul sistemelor de energie electrică și gaze, inclusiv informații privind amplasarea și dimensiunea optimă a înmagazinării energiei și activele de transformare a energiei electrice în gaze ⇦ operatorul de transport și de sistem trebuie să formuleze ipoteze rezonabile privind evoluția producției, a furnizării, a consumului și a schimburilor cu alte țări, luând în considerare planurile de investiții privind rețelele regionale și la nivel comunitar, precum și planurile de investiții privind instalațiile de înmagazinare și de regazeificare a GNL.

(4)Autoritatea de reglementare consultă toți utilizatorii de sistem, actuali sau potențiali, privind planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani, în mod deschis și transparent. Persoanelor fizice sau întreprinderilor care revendică statutul de utilizatori potențiali de sistem li se poate solicita să dovedească aceste revendicări. Autoritatea de reglementare publică rezultatul procesului de consultare, în special în privința a unor posibile necesități de investiții.

(5)Autoritatea de reglementare evaluează dacă planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani abordează toate necesitățile de investiții identificate pe parcursul procesului de consultare, și dacă este conform cu ⇨ cea mai recentă simulare la nivelul Uniunii a scenariilor de întrerupere a aprovizionării, efectuată de ENTSOG în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2017/1938, cu evaluările regionale și naționale ale riscului și cu ⇦ planul neobligatoriu la nivelul comunitar ⌦ Uniunii ⌫ de dezvoltare a rețelei pe zece ani (denumit în continuare „planul la nivelul comunitar ⌦ Uniunii ⌫ de dezvoltare a rețelei”) menționat la articolul 30 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/943 articolul 8 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009. În cazul în care există îndoieli cu privire la conformitatea cu planul la nivelul comunitar ⌦ Uniunii ⌫ de dezvoltare a rețelei, autoritatea de reglementare consultă ⌦ ACER ⌫ agenția. Autoritatea de reglementare poate solicita operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ să își modifice planul său de dezvoltare a rețelei pe zece ani.

⇩ nou

Autoritățile naționale competente examinează coerența planului de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani cu planul național privind energia și clima și cu actualizările acestuia, precum și cu rapoartele naționale integrate privind energia și clima prezentate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(6)Autoritatea de reglementare monitorizează și evaluează punerea în aplicare a planului de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani.

(7)În situațiile în care operatorul de transport și de sistem ⇨ operatorul independent de sistem sau operatorul independent de transport ⇦, din rațiuni diferite de rațiunile imperioase, asupra cărora nu deține niciun control, nu execută o investiție, care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani, trebuia executată în următorii trei ani, statele membre se asigură că autoritatea de reglementare are obligația să adopte cel puțin una dintre următoarele măsuri pentru a garanta executarea investiției în cauză dacă investiția este încă relevantă pe baza celui mai recent plan de dezvoltare a rețelei pe zece ani:

(a)să solicite operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ să execute investiția în cauză;

(b)să organizeze o procedură de ofertare privind investiția în cauză, deschisă tuturor investitorilor; sau

(c)să oblige operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ să accepte o majorare de capital pentru a finanța investițiile necesare și a permite unor investitori independenți să participe la capital.

În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competențele sale prevăzute la litera (b) din primul paragraf, aceasta poate obliga operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ să accepte una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(a)finanțarea de către o parte terță;

(b)construirea de către o parte terță;

(c)formarea noilor active în cauză de către operator însuși;

(d)exploatarea noului activnoilor active de către operator însuși.

Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ furnizează investitorilor toate informațiile necesare pentru realizarea investiției, conectează noile active la rețeaua de transport și, în general, depune toate eforturile pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului de investiții.

Măsurile relevante cu privire la finanțare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare.

(8)În cazul în care autoritatea de reglementare a recurs la competențele sale prevăzute la alineatul (7) primul paragraf, costurile respectivelor investiții intră sub incidența reglementărilor relevante privind tarifele.

⇩ nou

Articolul 52

Raportarea privind dezvoltarea rețelei de hidrogen

(1)Operatorii de rețele de hidrogen transmit autorității de reglementare, la intervale regulate stabilite de autoritatea respectivă, o prezentare generală a infrastructurii rețelei de hidrogen pe care intenționează să o dezvolte. Această prezentare generală trebuie, în special:

(a)să includă informații privind nevoile de capacitate, atât în ceea ce privește volumul, cât și durata, astfel cum au fost negociate între utilizatorii rețelei și operatorii de rețele de hidrogen;

(b)să includă informații privind măsura în care conductele de gaze naturale reafectate vor fi utilizate pentru transportul hidrogenului;

(c)să respecte planul național integrat privind energia și clima și actualizările acestuia, precum și rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima prezentate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 și să sprijine obiectivul neutralității climatice prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119.

(2)Operatorii de înmagazinare a hidrogenului și operatorii de terminale furnizează și fac schimb de toate informațiile relevante necesare pentru elaborarea analizei generale cu operatorii de rețele de hidrogen. Operatorii de rețele de hidrogen fac schimb de toate informațiile relevante necesare pentru elaborarea analizei generale cu alți operatori de rețele de hidrogen.

(3)Autoritatea de reglementare examinează prezentarea generală. În cadrul acestei examinări se ține seama de necesitatea economică globală a rețelei de hidrogen din punct de vedere energetic, precum și de cadrul comun de scenarii elaborat în temeiul articolului 51 alineatul (2) litera (e).

(4)Autoritatea de reglementare ia în considerare examinarea prezentării generale atunci când aprobă taxele specifice în sensul articolului 4 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx].

(5)Operatorii de rețele de hidrogen publică periodic un raport comun privind dezvoltarea sistemului de hidrogen, pe baza prezentării generale transmise autorității de reglementare. Aceștia țin cont de examinarea efectuată de autoritatea de reglementare în conformitate cu alineatul (3).

(6)Statele membre pot decide să aplice cerințele prevăzute la articolul 51 în cazul operatorilor de rețele de hidrogen.

Articolul 53

Finanțarea infrastructurii transfrontaliere pentru hidrogen

(1)În cazul în care statele membre aplică un sistem de acces reglementat al terților la rețelele de hidrogen în temeiul articolului 31 alineatul (1) și în cazul în care un proiect de interconectare a hidrogenului este inclus în planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani la nivelul UE, astfel cum se menționează la articolul 29 sau la articolul 43 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] și nu este un proiect de interes comun, astfel cum se menționează la [capitolul II și punctul 3 din anexa I la Regulamentul xxx privind orientările pentru infrastructurile energetice transeuropene], operatorii de rețele de hidrogen adiacenți și afectați elaborează un plan de proiect, inclusiv o cerere de alocare transfrontalieră a costurilor, pe care îl transmit în comun autorităților de reglementare în cauză, spre aprobare comună.

(2)Planul de proiect și cererea de alocare transfrontalieră a costurilor sunt însoțite de o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, care ia în considerare beneficiile dincolo de frontierele statelor membre în cauză, precum și de un plan de afaceri care evaluează viabilitatea financiară a proiectului, care include o soluție de finanțare și precizează dacă operatorii de rețele de hidrogen implicați convin asupra unei propuneri justificate de alocare transfrontalieră a costurilor.

(3)Autoritățile de reglementare în cauză, după consultarea operatorilor de rețea de hidrogen, iau decizii coordonate privind alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de rețea pentru respectivul proiect.

(4)În cazul în care autoritățile de reglementare în cauză nu pot ajunge la un acord cu privire la cerere în termen de șase luni, ACER ia o decizie în urma procesului prevăzut la articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942.

(5)După 31 decembrie 2030, toți operatorii de rețele de hidrogen afectați negociază un sistem de compensații financiare pentru a asigura finanțarea infrastructurii transfrontaliere pentru hidrogen. La elaborarea acestui sistem, operatorii de rețele de hidrogen desfășoară un amplu proces de consultare care implică toți participanții relevanți de pe piață.

(6)Operatorii de rețele de hidrogen în cauză convin asupra sistemului de compensare financiară în termen de 3 ani și până la 31 decembrie 2033. În cazul în care nu se ajunge la un acord în acest termen, autoritățile de reglementare implicate decid de comun acord în termen de 2 ani. În cazul în care autoritățile de reglementare relevante nu pot ajunge la un acord comun în termen de 2 ani, ACER ia o decizie în urma procesului prevăzut la articolul 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942.

(7)Sistemul de compensații financiare este pus în aplicare în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (b).

(8)Pentru trecerea la un sistem de compensare financiară, contractele de capacitate existente nu sunt afectate de mecanismul de compensare financiară stabilit.

(9)Detaliile suplimentare necesare pentru punerea în aplicare a procesului prevăzut în prezentul articol, inclusiv procesele și intervalele de timp necesare, procesul de revizuire și, dacă este necesar, de modificare a mecanismului de compensare care să permită luarea în considerare a evoluției tarifelor și a dezvoltării rețelelor de hidrogen, se introduc într-un cod de rețea stabilit în temeiul articolului 54 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale altfel cum a fost propus în COM (2021) xxx].

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Capitolul IX

⌦ Separarea operatorilor de sisteme de transport ⌫

Secțiunea 1

⌦ separarea proprietății ⌫

Articolul 549

Separarea sistemelor de transport și a operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫

(1)Statele membre se asigură că de la 3 martie 2012:

(a)toate întreprinderile care dețin în proprietate sisteme de transport acționează ca operatori de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫;

(b)aceeași persoană sau aceleași persoane nu au dreptul:

(i)să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau asupra unui sistem de transport; sau

(ii)să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau asupra unui sistem de transport și să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare;

(c)aceeași persoană sau aceleași persoane nu sunt abilitate să numească membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administrație sau în alte organisme care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau în cazul unui sistem de transport și, de asemenea, să exercite, direct sau indirect, controlul sau să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare; și

(d)aceeași persoană nu este abilitată să fie membru în consiliul de supraveghere, în consiliul de administrație sau în alte organisme care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, atât în cazul unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare, cât și în cazul unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau al unui sistem de transport.

(2)Drepturile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) cuprind, în special:

(a)competența de a exercita drepturi de vot;

(b)competența de a numi membri în consiliul de supraveghere, în consiliul de administrație sau în alte organisme care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic; sau

(c)deținerea unei cote majoritare.

(3)În sensul alineatului(1) litera (b), noțiunea de ⌦ termenul ⌫ „întreprindere care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare” include ⌦ se înțelege ca incluzând termenul ⌫ noțiunea de „întreprindere care desfășoară activități de producție sau de furnizare” în sensul Directivei 2009/72/CE (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului 36 37 din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice 38 , iar termenii „operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫” și „sistem de transport” ⌦ se înțeleg ca incluzând ⌫ includ termenii „operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫” și „sistem de transport” în sensul Directivei respective.

(4)Statele membre pot permite derogări de la alineatul (1) literele (b) și (c) până la 3 martie 2013 cu condiția ca operatorii de transport și de sistem să nu facă parte dintr-o întreprindere integrată vertical.

(45)Obligația prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care două sau mai multe întreprinderi care dețin sisteme de transport au creat o asociație în participațiune care exercită rolul de operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ în două sau mai multe state membre pentru sistemele de transport în cauză. Nicio altă întreprindere nu poate lua parte la asociația în participațiune decât dacă a fost aprobată în temeiul articolului 5514 ca operator de sistem independent sau ca operator de transport independent în sensul secțiunii 3capitolului IV.

(56)În vederea punerii în aplicare a prezentului articol, în cazul în care persoana menționată la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) este statul membru sau un alt organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul, pe de o parte, asupra unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sau asupra unui sistem de transport și, pe de altă parte, asupra unei întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare, nu sunt aceeași persoană sau aceleași persoane.

(67)Statele membre se asigură că informațiile sensibile din punct de vedere comercial menționate la articolul 3616 alineatul (1) deținute de un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată vertical, precum și de personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare.

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 2 litera (a)

(78)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparținea unei întreprinderi integrate vertical, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1). În ceea ce privește porțiunea din sistemul de transport care conectează un stat membru la o țară terță între frontiera statului membru respectiv și primul punct de conectare cu rețeaua statului membru respectiv, în cazul în care sistemul de transport aparține, la 23 mai 2019, unei întreprinderi integrate vertical, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1).

🡻 2009/73/CE

În acest caz, statele membre vizate:

(a)fie desemnează un operator independent în conformitate cu articolul 5514,

(b)fie respectă dispozițiile secțiunii 3capitolului IV.

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 2 litera (b) (adaptat)

(89)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparținea unei întreprinderi integrate vertical și sunt în vigoare măsuri care garantează o independență mai efectivă a operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ decât dispozițiile secțiunii 3capitolului IV, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1) dinde la prezentul articol.

În ceea ce privește porțiunea din sistemul de transport care conectează un stat membru la o țară terță între frontiera statului membru respectiv și primul punct de conectare cu rețeaua statului membru respectiv, în cazul în care sistemul de transport aparține, la 23 mai 2019, unei întreprinderi integrate vertical și sunt în vigoare măsuri care garantează o independență mai efectivă a operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ decât dispozițiile secțiunii 3capitolului IV, statul membru respectiv poate decide să nu aplice alineatul (1) dinde la prezentul articol.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

(910)Înainte de a fi aprobată și desemnată în calitate de operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ în temeiul alineatului (9) din prezentul articol, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 6510 alineatele (4)-(6) din prezenta directivă și la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, în temeiul cărora ⌦ Ulterior, ⌫ Comisia verifică dacă măsurile în vigoare garantează în mod evident o mai mare independență efectivă a operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ decât dispozițiile secțiunii 3capitolului IV.

(1011)Întreprinderile integrate vertical care dețin în proprietate un sistem de transport nu pot fi în niciun caz împiedicate să adopte măsurile necesare în vederea respectării alineatului (1).

(1112)Întreprinderile care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare nu pot exercita, direct sau indirect, controlul sau vreun drept asupra operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ separați din statele membre care aplică alineatul (1).

Secțiunea 2

⌦ operatorii de sistem independenți ⌫

Articolul 5514

Operatorii de sistem independenți

🡻 2019/692 articolul 1 punctul 3 (adaptat)

⇨ nou

(1)În cazul în care, la 3 septembrie 2009, sistemul de transport aparținea unei întreprinderi integrate vertical, un stat membru poate decide să nu aplice articolul 569 alineatul (1) și poate să desemneze un operator de sistem independent la propunerea proprietarului sistemului de transport.

În ceea ce privește porțiunea din sistemul de transport care conectează un stat membru la o țară terță, între frontiera statului membru respectiv și primul punct de conectare cu rețeaua statului membru respectiv, în cazul în care sistemul de transport aparține ⌦ aparținea ⌫, la 23 mai 2019, unei întreprinderi integrate vertical, statul membru respectiv poate decide să nu aplice articolul 599 alineatul (1) și poate să desemneze un operator de sistem independent la propunerea proprietarului sistemului de transport.

Desemnarea unui operator de sistem independent este supusă aprobării de către Comisie.

(2)Statul membru poate aproba și desemna un operator de sistem independent numai în cazul în care:

(a)operatorul candidat a demonstrat că îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 549 alineatul (1) literele (b), (c) și (d);

(b)operatorul candidat a demonstrat că dispune de resursele financiare, tehnice, fizice și umane necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în conformitate cu articolul 3513;

(c)operatorul candidat și-a asumat angajamentul de a respecta un plan de dezvoltare a rețelei pe zece ani monitorizat de autoritatea de reglementare;

(d)proprietarul sistemului de transport și-a demonstrat capacitatea de a respecta obligațiile care îi revin în temeiul alineatului (5),. și, îÎn acest scop, acesta prezintă toate proiectele de contracte cu întreprinderea candidată și cu orice altă entitate relevantă; și

(e)operatorul candidat și-a demonstrat capacitatea de a respecta obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentului reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫, inclusiv cooperarea dintre operatorii de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ la nivel european și regional.

(3)Întreprinderile care au fost certificate de autoritatea de reglementare ca îndeplinind cerințele de la articolul 6611 și pe cele de la alineatul (2) din prezentul articol sunt aprobate și desemnate de către statele membre ca operatori de sistem independenți. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 6510 din prezenta directivă și la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, fie la articolul 6611 din prezenta directivă.

(4)Fiecare operator de sistem independent răspunde de acordarea și gestionarea accesului terților, inclusiv de colectarea taxelor de acces la rețea și a veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor pentru exploatarea, întreținerea și dezvoltarea sistemului de transport, precum și pentru garantarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface cererile rezonabile prin planificarea investițiilor. În ceea ce privește dezvoltarea sistemului de transport, operatorul de sistem independent este responsabil de proiectarea (inclusiv de procedura de autorizare), construcția și darea în exploatare a noii infrastructuri. În acest scop, operatorul de sistem independent acționează ca un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ în conformitate cu prezentul capitol. Proprietarii de sisteme de transport nu sunt responsabili de acordarea și gestionarea accesului terților și nici de planificarea investițiilor.

(5)În cazul desemnării unui operator de sistem independent, proprietarul sistemului de transport:

(a)asigură pe deplin cooperarea și sprijinul necesare operatorului de sistem independent în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestuia, furnizându-i în special toate informațiile relevante;

(b)finanțează investițiile decise de către operatorul de sistem independent și aprobate de către autoritatea de reglementare sau își dă acordul ca acestea să fie finanțate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent;. mMăsurile relevante cu privire la finanțare fac obiectul aprobării de către autoritatea de reglementare;. îÎnainte de o astfel de aprobare, autoritatea de reglementare se consultă atât cu proprietarul activelor, cât și cu alte părți interesate;

(c)deține răspunderea privind activele rețelei, cu excepția răspunderii referitoare la atribuțiile operatorului de sistem independent; și

(d)oferă garanții pentru facilitarea finanțării eventualelor extinderi ale rețelei, cu excepția investițiilor pentru care și-a dat acordul să fie finanțate de către orice parte interesată, inclusiv de către operatorul de sistem independent, în temeiul literei (b).

(6)În strânsă cooperare cu autoritatea de reglementare, autoritatea națională competentă în materie de concurență este învestită cu toate competențele necesare pentru a monitoriza în mod eficient respectarea de către proprietarul sistemului de transport a obligațiilor sale în temeiul alineatului (5).

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 5615

Separarea proprietarilor de sistem de transport de operatorii de înmagazinare ⌦ și de operatorii de înmagazinare a hidrogenului ⌫

(1) ⌦ Proprietarii de sistem de transport ⌫ ⇨ și de rețele de hidrogen, ⇦ îÎn cazulsituația desemnării unui operator de sistem independent ⇨ sau a unui operator de rețea de hidrogen independent ⇦, proprietarii de sistem de transport, și operatorii de înmagazinare ⇨ sau operatorii de instalații de înmagazinare a hidrogenului ⇦ care fac parte din întreprinderi integrate vertical sunt independenți, cel puțin în ceea ce privește forma lor juridică, organizarea și procesul de luare a deciziilor, față de alte activități care nu au legătură cu transportul, distribuția ⇨ , vehicularea ⇦ sau înmagazinarea ⇨ gazelor ⇦.

Prezentul articol se aplică numai cu privire la instalațiile de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale ⇦ care sunt necesare din punct de vedere tehnic și/sau economic pentru furnizarea unui acces eficient la sistem în scopul aprovizionării alimentării clienților, în conformitate cu articolul 2933.

(2) Pentru a asigura independența proprietarului de sistem de transport ⇨ sau a proprietarului rețelei de hidrogen ⇦ și a operatorului de înmagazinare ⇨ sau a operatorului de înmagazinare a hidrogenului ⇦ menționați la primul paragrafalineatul (1), se aplică următoarele criterii minime:

(a)persoanele cu funcții de conducere din cadrul întreprinderii proprietare a sistemului de transport ⇨ sau ale proprietarului rețelei de hidrogen ⇦ și al operatorului de înmagazinare ⇨ sau operatorul de înmagazinare a hidrogenului ⇦ nu fac parte din structurile întreprinderii integrate de gaze naturale, care răspunde, direct sau indirect, de gestionarea curentă a activităților de producție și furnizare a gazelor naturale;

(b)trebuie luate măsuri adecvate pentru a garanta că interesele profesionale ale persoanelor cu funcții de conducere din cadrul întreprinderii proprietare a sistemului de transport ⇨ sau ale proprietarului rețelei de hidrogen ⇦ și ale operatorului de înmagazinare ⇨ sau ale operatorului de înmagazinare a hidrogenului ⇦ sunt luate în considerare, astfel încât să se asigure faptul că acestea au posibilitatea de a acționa independent;

(c)operatorul de înmagazinare ⇨ sau operatorul de înmagazinare a hidrogenului ⇦ dispune de suficiente competențe de luare a deciziilor, independent de întreprinderea integrată din sectorul gazelor naturale, cu privire la elementele de active necesare pentru exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea instalațiilor de înmagazinare. ; aAceasta nu împiedică existența unor mecanisme de coordonare adecvate care să garanteze protejarea drepturilor de supraveghere economică și cele de supraveghere a gestiunii ale societății-mamă asupra randamentului activelor unei filiale, reglementat indirect în temeiul articolului 7241 alineatul (7). În special, prezenta directivă ⌦ ; aceasta ⌫ permite ⌦ mai ales ⌫ societății-mamă să aprobe planul financiar anual al operatorului de înmagazinare ⇨ ori al operatorului de înmagazinare a hidrogenului ⇦ sau orice document echivalent și să stabilească limite globale ale nivelului de îndatorare a filialei sale;. îÎn schimb, aceasta nu permite societății-mamă să dea instrucțiuni cu privire la operațiunile curente, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea instalațiilor de înmagazinare, care nu depășesc condițiile stabilite în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent; și

(d)proprietarul sistemului de transport ⇨ sau al rețelei de hidrogen ⇦ și operatorul de înmagazinare ⇨ sau operatorul de înmagazinare a hidrogenului ⇦ stabilesc un program de conformitate, care conține măsurile luate pentru a se garanta că practicile discriminatorii sunt excluse, iar respectarea acestuia este monitorizată în mod adecvat. Programul de conformitate ⌦ ; acesta ⌫ stabilește ⌦ și ⌫ obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea obiectivelor respective;. pPersoana sau organismul care răspunde de monitorizarea programului de conformitate prezintă autorității de reglementare un raport anual cu privire la măsurile luate. Acest raport anual trebuie publicat.

(3) Comisia poate adopta ⇨ este abilitată să adopte ⇦ ⇨ acte delegate în conformitate cu articolul 83 în completarea prezentei directive pentru a stabili ⇦ linii directoare ⌦ orientări ⌫ pentru a garanta respectarea deplină și efectivă de către proprietarul sistemului de transport ⇨ sau de către proprietarul rețelei de hidrogen ⇦ și de către operatorul de înmagazinare ⇨ sau de către operatorul de înmagazinare a hidrogenului ⇦ a dispozițiilor alineatului (2) din prezentul articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3).

CAPITOLUL IV

Secțiunea 3

operatorul ⌦ operatorii ⌫ de transport independentți

Articolul 5717

Active, echipamente, personal și identitate

(1)Operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ sunt echipați cu toate resursele financiare, tehnice, fizice și umane necesare îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive și desfășurării activității de transport al gazelor naturale, în special:

(a)activele necesare pentru activitatea de transport al gazelor naturale, inclusiv sistemului de transport, se află în proprietatea operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(b)personalul necesar pentru activitatea de transport al gazelor naturale, inclusiv pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor din cadrul întreprinderii, este angajat de operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(c)este interzisă închirierea de personal și prestarea de servicii de către și către orice parte a întreprinderii integrate vertical. Cu toate acestea, un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ poate furniza servicii întreprinderii integrate vertical, atâta timp cât:

(i)prin furnizarea serviciilor nu sunt discriminați utilizatorii de sistem, serviciile sunt disponibile tuturor utilizatorilor de sistem în aceleași condiții și nu restricționează, denaturează sau împiedică concurența în domeniul producției sau furnizării de energie; și

(ii)condițiile de furnizare a serviciilor respective sunt aprobate de autoritatea de reglementare;.

(d)fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere prevăzut la articolul 6020, întreprinderea integrată vertical pune la dispoziția operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, în timp util, resurse financiare adecvate pentru viitoare proiecte de investiții și/sau pentru înlocuirea activelor existente, în urma unei cereri adecvate din partea operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(2)Activitatea de transport al gazelor naturale include cel puțin următoarele sarcini, pe lângă cele enumerate la articolul 3513:

(a)reprezentarea operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și contactele cu terți și cu autoritățile de reglementare;

(b)reprezentarea operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ în cadrul Rețelei europene a operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ de gaze naturale („ENTSO de gaze”);

(c)acordarea și gestionarea accesului terților în mod nediscriminatoriu între utilizatorii sau categoriile de utilizatori ai sistemului;

(d)colectarea tuturor tarifelor aferente sistemului de transport, inclusiv a tarifelor de acces la rețea, a tarifelor pentru serviciile de sistem necesare echilibrării sistemului, precum prelucrarea gazelor naturale, cumpărarea de servicii (costurile cu echilibrarea, cumpărarea de energie pentru acoperirea pierderilor în rețea);

(e)exploatarea, întreținerea și dezvoltarea unui sistem de transport sigur, eficace și eficient din punct de vedere economic;

(f)planificarea investițiilor care să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a face față cererilor rezonabile și de a garanta siguranța aprovizionării alimentării;

(g)instituirea de asociații în participațiune adecvate, inclusiv cu unul sau mai mulți operatori de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫, de schimburi de energie și cu ceilalți actori relevanți, în cadrul obiectivelor de dezvoltare a creării de piețe regionale sau de facilitare a procesului de liberalizare; și

(h)toate serviciile aferente întreprinderii, inclusiv cele juridice, de contabilitate și informatice.

(3)Operatorii de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sunt organizați sub o formă juridică, în conformitate cu anexa II laarticolul 1 din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva 68/151/CEE a Consiliului 39 .

(4)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu creează, prin identitatea sa corporativă, comunicarea, imaginea de marcă și spațiul său, confuzii cu privire la identitatea separată a întreprinderii integrate vertical sau a oricărei părți a acesteia.

(5)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu împarte sistemele sau echipamentele informatice, spațiile fizice și sistemele de acces securizat cu nicio parte a întreprinderii integrate vertical și nici nu folosește aceiași consultanți sau contractanți externi pentru sistemele sau echipamentele informatice și pentru sistemele de acces securizate.

(6)Conturile operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ sunt auditate de către un auditor diferit de cel care auditează întreprinderea integrată vertical sau oricare parte a acesteia.

Articolul 5818

Independența operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫

(1)Fără a aduce atingere deciziilor organismului de supraveghere instituit în temeiul articolului 6020, operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ are:

(a)dreptul efectiv de a lua decizii, în mod independent față de întreprinderea integrată vertical, cu privire la activele necesare pentru exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea sistemului de transport; și

(b)dreptul de a obține finanțare pe piețele de capital, în special prin împrumuturi și aport de capital.

(2)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ acționează în permanență astfel încât să se asigure că dispune de resursele necesare în vederea desfășurării activității de transport în mod corespunzător și eficient și a dezvoltării și menținerii unui sistem de transport eficient, sigur și economic.

(3)Filialele întreprinderii integrate vertical care desfășoară activități de producție sau furnizare nu dețin participații directe sau indirecte la operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫. Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu deține nicio participație directă sau indirectă la nicio filială a întreprinderii integrate vertical care desfășoară activități de producție sau furnizare și nici nu primește dividende sau alte beneficii financiare de la filiala în cauză.

(4)Structura generală de conducere și statutul operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ asigură independența efectivă a operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, în conformitate cu prezentul capitol. Întreprinderea integrată vertical nu determină, în mod direct sau indirect, comportamentul concurențial al operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ în ceea ce privește activitățile curente ale acestuia și de gestionare a rețelei sau cu privire la activitățile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani, întocmit în temeiul articolului 5122.

(5)În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la articolul 3513 și la articolul 5717 alineatul (2) din prezenta directivă și în conformitate cu articolul 1513 alineatul (1), articolul 514 alineatul (1) litera (a), articolul 916 alineatele (2), (3) și (5), articolul 3018 alineatul (6) și articolul 1221 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentului reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫, operatorii de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu fac discriminări între diferite persoane și entități și nu restricționează, denaturează sau împiedică concurența în domeniul producției sau furnizării de energie.

(6)Orice relații comerciale și financiare între întreprinderea integrată vertical și operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, inclusiv împrumuturile acordate de operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ întreprinderii integrate vertical, respectă condițiile pieței. Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ păstrează date detaliate privind astfel de relații comerciale sau financiare și le pune la dispoziția autorității de reglementare, la cererea acesteia.

(7)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ prezintă autorității de reglementare, în vederea aprobării, toate acordurile comerciale și financiare încheiate cu întreprinderea integrată vertical.

(8)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ informează autoritatea de reglementare cu privire la resursele financiare menționate la articolul 5717 alineatul (1) litera (d), disponibile pentru proiecte de investiții viitoare și/sau pentru înlocuirea activelor existente.

(9)Întreprinderile integrate vertical se abțin de la orice acțiune care ar împiedica sau prejudicia respectarea, de către operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, a obligațiilor prevăzute în prezentul capitol și nu solicită operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ să ceară permisiunea de la întreprinderea integrată vertical în vederea îndeplinirii acestor obligații.

(10)O întreprindere certificată de autoritatea de reglementare ca respectând cerințele prezentului capitol este autorizată și desemnată operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ de către statul membru respectiv. Se aplică procedura de certificare prevăzută fie la articolul 6510 din prezenta directivă și la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, fie la articolul 6611 din prezenta directivă.

⇩ nou

(11)Operatorul de sistem de transport face publice informații detaliate privind calitatea gazelor transportate în rețelele sale, în temeiul articolelor 16 și 17 din Regulamentul (UE) 2015/703.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

Articolul 5919

Independența personalului și a conducerii operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫

(1)Decizia privind numirea, prelungirea mandatului, condițiile de lucru inclusiv remunerația și încetarea mandatului persoanelor cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ este adoptată de către organismul de supraveghere al operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ numit în conformitate cu articolul 6020.

(2)Autorității de reglementare i se notifică identitatea și condițiile privind termenul, durata și încheierea mandatului persoanelor desemnate de organismul de supraveghere în vederea numirii sau prelungirii mandatului, în calitate de persoane cu funcții executive și/sau de membri ai organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, precum și motivele oricărei decizii propuse de încetare a mandatului în cauză. Respectivele condiții și decizii menționate la alineatul (1) dobândesc caracter obligatoriu numai dacă în termen de trei săptămâni de la notificare, autoritatea de reglementare nu a ridicat obiecții.

Autoritatea de reglementare poate ridica obiecții privind deciziile menționate la alineatul (1), în cazul:

(a)unor îndoieli serioase survenite cu privire la independența profesională a unei persoane cu funcție de conducere numite și/sau a unui membru al organelor administrative numit, sau

(b)încheierii premature a unui mandat, dacă există îndoieli cu privire la justificarea încheierii premature.

(3)Nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu întreprinderea integrată vertical, cu vreo parte a acesteia sau cu acționarii care dețin controlul asupra acesteia, cu excepția operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu trebuie să fie deținută pe o perioadă de trei ani înainte de numirea persoanelor cu funcții de conducere și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ cărora li se aplică prezentul alineat.

(4)Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu dețin nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu vreo altă parte a întreprinderii integrate vertical sau cu acționarii majoritari ai acesteia.

(5)Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative, precum și angajații operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ nu dețin niciun interes și nu primesc niciun beneficiu financiar, de ordin direct sau indirect, de la vreo parte a întreprinderii integrate vertical cu excepția operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫. Remunerația acestora nu depinde de activitățile sau rezultatele întreprinderii integrate vertical, cu excepția operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(6)Pentru orice plângeri din partea persoanelor cu funcții de conducere și/sau a membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ împotriva încetării premature a mandatelor lor le este garantat dreptul efectiv de a introduce o cale de atac la autoritatea de reglementare.

(7)După încetarea mandatului deținut în cadrul operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative ale acestuia nu au dreptul să dețină, timp de patru ani, nicio poziție sau responsabilitate profesională, interes sau relație de afaceri, de ordin direct sau indirect, cu orice parte a întreprinderii integrate vertical, cu excepția operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, sau cu acționarii majoritari ai întreprinderii integrate vertical.

(8)Alineatul (3) se aplică majorității persoanelor cu funcții de conducere și/sau membrilor organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

Persoanele cu funcții de conducere și/sau membrii organelor administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ care nu fac obiectul dispozițiilor alineatului (3) nu trebuie să fi desfășurat vreo activitate de conducere sau vreo altă activitate relevantă în întreprinderea integrată vertical pentru o perioadă de cel puțin șase luni înaintea numirii acestora.

Primul paragraf din prezentul alineat și alineatele (4)-(7) se aplică tuturor persoanelor cu funcții executive de conducere și celor care sunt direct subordonate acestora cu privire la chestiuni legate de exploatarea, întreținerea sau dezvoltarea rețelei.

Articolul 6020

Organismul de supraveghere

(1)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ deține un organism de supraveghere responsabil cu luarea deciziilor susceptibile de a avea un impact major asupra valorii activelor acționarilor din cadrul operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, în special a deciziilor privind aprobarea planurilor financiare anuale și pe termen lung, a nivelului de îndatorare a operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și a dividendelor distribuite acționarilor. Deciziile care fac parte din competența organismului de supraveghere le exclud pe cele care nu sunt legate de activitățile curente ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și de gestionarea rețelei, și de activitățile necesare pentru elaborarea planului de dezvoltare a rețelei pe zece ani, întocmit în temeiul articolului 5122.

(2)Organismul de supraveghere este compus din membri reprezentând întreprinderea integrată vertical, din membri reprezentând acționarii terți și, în cazurile prevăzute de legislația pertinentă a unui stat membru, din membri reprezentând alți factori interesați, precum angajații operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(3)Articolul 5919 alineatul (2) primul paragraf și articolul 5919 alineatele (3)-(7) se aplică cel puțin unei jumătăți a membrilor organismului de supraveghere minus unul.

Articolul 5919 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) se aplică tuturor membrilor organismului de supraveghere.

Articolul 6121

Programul de conformitate și agentul de conformitate

(1)Statele membre asigură faptul că operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ stabilesc și pun în aplicare un program de conformitate care definește măsurile adoptate în vederea excluderii posibilităților de comportament discriminatoriu, și asigură monitorizarea adecvată a respectării acestui program. Programul de conformitate stabilește obligațiile specifice impuse angajaților pentru realizarea obiectivelor respective. Programul este supus aprobării autorității de reglementare. Fără a aduce atingere competențelor autorității de reglementare naționale, respectarea programului este monitorizată independent de către agentul de conformitate.

(2)Agentul de conformitate este numit de către organismul de supraveghere și face obiectul aprobării autorității de reglementare. Autoritatea de reglementare poate refuza aprobarea agentului de conformitate numai din motive de lipsă de independență sau de capacitate profesională. Agentul de conformitate poate fi o persoană fizică sau juridică. Articolul 5919 alineatele (2)-(8) se aplică agentului de conformitate.

(3)Agentul de conformitate are următoarele atribuții:

(a)monitorizarea punerii în aplicare a programului de conformitate;

(b)elaborarea unui raport anual care stabilește măsurile luate în vederea punerii în aplicare a programului de conformitate și prezentarea acestuia către autoritatea de reglementare;

(c)raportarea către organismul de supraveghere și emiterea de recomandări privind respectarea programului de conformitate și a punerii în aplicare a acestuia;

(d)notificarea autorității de reglementare cu privire la orice încălcare gravă a punerii în aplicare a programului de conformitate; și

(e)raportarea către autoritatea de reglementare cu privire la orice relații comerciale și financiare dintre întreprinderea integrată vertical și operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(4)Agentul de conformitate prezintă autorității de reglementare deciziile propuse cu privire la planul de investiții sau la investițiile individuale din cadrul rețelei. Acest lucru are loc cel târziu în momentul prezentării deciziilor în cauză organismului de supraveghere de către conducere și/sau organul administrativ competent.

(5)În cazul în care întreprinderea integrată vertical, în cadrul adunării generale sau prin votul membrilor organismului de supraveghere pe care i-a numit, a împiedicat adoptarea unei decizii în scopul de a împiedica sau a întârzia investițiile, decizie care, în conformitate cu planul de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani, trebuia executată în următorii trei ani, agentul de conformitate raportează acest lucru autorității de reglementare, care acționează în conformitate cu articolul 5122.

(6)Condițiile care reglementează mandatul sau condițiile de muncă ale agentului de conformitate, inclusiv durata mandatului acestuia, sunt supuse aprobării autorității de reglementare. Condițiile respective asigură independența agentului de conformitate, inclusiv prin punerea la dispoziție a resurselor necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale. Pe durata mandatului său, agentul de conformitate nu poate deține o altă funcție, nu poate avea o altă responsabilitate profesională sau un interes, direct sau indirect, cu nicio parte a întreprinderii integrate vertical sau cu acționarii majoritari ai acesteia.

(7)Agentul de conformitate raportează cu regularitate, fie verbal, fie în scris, autorității de reglementare și are dreptul de a raporta cu regularitate, fie verbal, fie în scris, consiliului de supraveghere al operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(8)Agentul de conformitate poate participa la toate reuniunile organelor de conducere sau administrative ale operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, și la cele ale organismului de supraveghere și ale adunării generale. Agentul de conformitate participă la toate reuniunile care privesc următoarele chestiuni:

(a)condițiile de acces la rețea, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫, în special în privința tarifelor, a serviciilor de acces ale terțelor părți, a alocării capacității și a gestionării congestiilor, a transparenței, a echilibrării și a piețelor secundare;

(b)proiectele efectuate în scopul de a exploata, întreține și dezvolta sistemul de transport, inclusiv investițiile pentru noile conexiuni de transport, pentru extinderea capacității și pentru optimizarea capacității actuale;

(c)cumpărarea sau vânzarea de energie necesare pentru exploatarea sistemului de transport.

(9)Agentul de conformitate monitorizează respectarea articolului 3616 de către operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫.

(10)Agentul de conformitate dispune de acces la toate datele pertinente, la sediile operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

(11)În urma aprobării prealabile a autorității de reglementare, organismul de supraveghere poate să îl revoce pe agentul de conformitate. Organismul de supraveghere eliberează din funcție agentul de conformitate, din motive de lipsă de independență sau de capacitate profesională, la cererea autorității de reglementare.

(12)Agentul de conformitate are acces la sediile operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ fără a fi necesară anunțarea prealabilă.

⇩ nou

Secțiunea 4

Separarea operatorilor de rețele specifice de hidrogen

Articolul 62

Separarea operatorilor de rețele de hidrogen

(1)Statele membre se asigură că, de la [sfârșitul perioadei de transpunere + 1 an], operatorii de rețele de hidrogen sunt separați în conformitate cu normele pentru operatorii de sisteme de transport în sectorul gazelor naturale, prevăzute la articolul 54 alineatele (1)-(3).

(2)În sensul prezentului articol, al articolelor 42 și 54 și al articolelor 35 și 43 din Directiva (UE) 2019/944, „producția sau furnizarea” include producția și furnizarea de hidrogen, iar „transportul” include vehicularea hidrogenului.

(3)În cazul în care, la [data intrării în vigoare], rețeaua de hidrogen aparținea unei întreprinderi integrate vertical, un stat membru poate decide să nu aplice alineatul (1). În acest caz, statul membru în cauză desemnează un operator de rețea de hidrogen independent, separat în conformitate cu normele privind operatorii de sistem independenți în sectorul gazelor naturale, prevăzute la articolul 55. Operatorii de rețele de hidrogen și operatorii transport și de sistem separați în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) pot acționa în calitate de operator de rețea de hidrogen independent, sub rezerva cerințelor prevăzute la articolul 63.

(4)Până la 31 decembrie 2030, statele membre pot desemna un operator de rețea integrată de hidrogen separat în conformitate cu normele privind operatorii de transport independenți din sectorul gazelor naturale, prevăzute în capitolul IX secțiunea 3. Această desemnare expiră cel târziu la 31 decembrie 2030.

(5)Normele aplicabile operatorilor de sisteme de transport prevăzute la articolul 66 se aplică operatorilor de rețea de hidrogen.

Articolul 63

Separarea orizontală a operatorilor de rețea de hidrogen

În cazul în care un operator de rețea de hidrogen face parte dintr-o întreprindere activă în transportul sau distribuția de gaze naturale sau de energie electrică, acesta este independent, cel puțin în ceea ce privește forma sa juridică.

Articolul 64

Separarea contabilă a operatorilor de sistem de hidrogen

Statele membre se asigură că conturile operatorilor de sistem de hidrogen sunt ținute în conformitate cu articolul 69.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Secțiunea 5

⌦ DESEMNAREA ȘI CERTIFICAREA OPERATORILOR DE REȚEA DE GAZE NATURALE ȘI OPERATORILOR DE REȚEA DE HIDROGEN ⌫

Articolul 6510

Desemnarea și certificarea operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⌦ și operatorilor de rețea de hidrogen ⌫

(1)Înainte de a fi aprobată și desemnată în calitate de operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau de operator de rețea de hidrogen ⇦, o întreprindere este certificată în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (4), (5) și (6) din prezentul articol și la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫.

(2)Întreprinderile care dețin un sistem de transport și care au fost certificate de autoritatea de reglementare națională, în temeiul procedurii de certificare de mai jos, ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 549 ⇨ sau 62 ⇦ sunt aprobate și desemnate de către statele membre ca operatori de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ sau ca operatori de rețele de hidrogen ⇦. Desemnarea operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ sau a operatorilor de rețele de hidrogen ⇦ este notificată Comisiei Europene și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)Operatorii de transport și de sistem ⇨ Întreprinderile certificate ⇦ notifică autorității de reglementare orice tranzacție planificată care poate necesita o reevaluare a conformității acesteia cu cerințele articolului 549 ⇨ sau ale articolului 62 ⇦.

(4)Autoritățile de reglementare monitorizează respectarea permanentă de către operatorii de transport și de sistem ⇨ întreprinderile certificate ⇦ a cerințelor articolului 549 ⇨ sau ale articolului 62 ⇦. Aceste autorități deschid o procedură de certificare în scopul asigurării respectării cerințelor respective:

(a)în urma notificării de către operatorul de transport și de sistem ⇨ întreprinderea certificată ⇦ în temeiul alineatului (3);

(b)din proprie inițiativă, atunci când au luat cunoștință de faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenței asupra proprietarilor de sisteme de transport sau asupra operatorilor de transport și de sistem ⇨ întreprinderilor certificate sau a proprietarilor sistemelor de transport ⇦ poate duce la încălcarea dispozițiilor articolului 549 ⇨ sau ale articolului 62 ⇦, sau atunci când au motive să considere că s-ar fi produs o asemenea încălcare; sau

(c)la cererea motivată a Comisiei.

(5)Autoritățile de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ în sectorul gazelor naturale ⇦ ⇨ sau a unui operator de rețea de hidrogen ⇦ în termen de patru luni ⇨ 100 de zile lucrătoare ⇦ de la data notificării de către ⇨ operatorul de sistem de transport în sectorul gazelor naturale ⇦ acesta ⇨ ori de către operatorul de rețea de hidrogen ⇦ sau de la data solicitării din partea Comisiei. După expirarea acestui termen, certificarea se consideră acordată. Decizia explicită sau tacită a autorităților de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatul (6).

(6)Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem este notificată fără întârziere Comisiei de către autoritatea de reglementare, împreună cu toate informațiile pertinente aferente. Comisia acționează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫.

(7)Autoritățile de reglementare și Comisia pot solicita operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨, operatorilor de rețele de hidrogen ⇦ și întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare orice informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora, în temeiul prezentului articol.

(8)Autoritățile de reglementare și Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Articolul 6611

Certificarea în raport cu țările terțe

(1)Atunci când un proprietar al unui sistem de transport, sau un operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫, ⇨ un operator de rețea de hidrogen sau un proprietar de rețea de hidrogen ⇦ care este controlat de o persoană sau de persoane dintr-una sau mai multe țări terțe, solicită o certificare, autoritatea de reglementare informează Comisia.

Autoritatea de reglementare informează, de asemenea, fără întârziere Comisia cu privire la orice circumstanțe în urma cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe țări terțe ar dobândi controlul asupra unui sistem de transport, sau asupra unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ , asupra unei rețele de hidrogen sau asupra unui operator de rețea de hidrogen ⇦.

(2)Operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau operatorul de rețea de hidrogen ⇦ notifică autorității de reglementare orice circumstanțe în baza cărora o persoană sau persoane dintr-una sau mai multe țări terțe ar dobândi controlul asupra sistemului de transport sau asupra operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ ori asupra rețelei de hidrogen sau asupra operatorului de rețea de hidrogen ⇦ .

(3)Autoritatea de reglementare adoptă un proiect de decizie cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau a unui operator de rețea de hidrogen ⇦ în termen de patru luni ⇨ 100 de zile lucrătoare ⇦ de la data notificării de către operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau de către operatorul de rețea de hidrogen ⇦ . Aceasta refuză certificarea în cazul în care nu s-a demonstrat:

(a)că entitatea în cauză îndeplinește cerințele articolului 549 ⇨ sau ale articolului 62 ⇦; și

(b)în fața autorității de reglementare sau altei autorități competente desemnate de statul membru, faptul că acordarea certificării nu va pune în pericol siguranța aprovizionării alimentării cu energie a statului membru și a Comunității ⌦ Uniunii ⌫. În examinarea acestui aspect, autoritatea de reglementare sau altă autoritate competentă desemnată în acest sens ține seama de:

(i)drepturile și obligațiile Comunității ⌦ Uniunii ⌫ față de țara terță în cauză în temeiul dreptului internațional, inclusiv al unui acord încheiat cu una sau mai multe țări terțe la care Comunității ⌦ Uniunii ⌫ este parte și în care sunt abordate aspecte legate de siguranța alimentăriiaprovizionării cu energie;

(ii)drepturile și obligațiile statului membru față de țara terță respectivă, în temeiul acordurilor încheiate cu țara terță respectivă, în măsura în care acestea respectă dreptul comunitar ⌦ Uniunii ⌫; și

(iii)alte elemente și circumstanțe specifice ale cazului și de țara terță în cauză.

(4)Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informațiile relevante referitoare la aceasta.

(5)Statele membre se asigură că autoritatea de reglementare și/sau autoritatea competentă desemnată menționată la alineatul (3) litera (b), înainte ca autoritatea de reglementare să adopte o decizie cu privire la certificare, solicită un aviz din partea Comisiei cu privire la faptul că:

(a)entitatea respectivă respectă cerințele articolului 549 ⇨ sau ale articolului 62 ⇦; și

(b)acordarea certificării nu va pune în pericol siguranța aprovizionării alimentării cu energie a Comunității ⌦ Uniunii ⌫.

(6)Comisia examinează cererea menționată la alineatul (5) de îndată ce o primește. În termen de ⇨ 50 de zile lucrătoare ⇦ două luni de la primirea cererii, Comisia transmite avizul său autorității de reglementare naționale sau, în cazul în care cererea a fost înaintată de autoritatea competentă desemnată, către aceasta.

În pregătirea avizului, Comisia poate solicita opiniile ⌦ ACER ⌫ agenției, ale statului membru în cauză și ale părților interesate. În cazul în care există o astfel de solicitare din partea Comisiei, termenul de ⇨ 50 de zile lucrătoare ⇦ două luni se prelungește cu ⇨ încă 50 de zile lucrătoare ⇦ două luni.

În cazul în care Comisia nu emite un aviz în termenul menționat în primul și al doilea paragraf, se consideră că Comisia nu a ridicat obiecții cu privire la decizia autorității de reglementare.

(7)Atunci când evaluează dacă controlul deținut de o persoană sau de către persoane dintr-una sau mai multe țări terțe pune în pericol siguranța aprovizionării alimentării cu energie a Comunității ⌦ Uniunii ⌫, Comisia ține seama de:

(a)elementele specifice ale cazului și de țara sau țările terțe implicate; și

(b)drepturile și obligațiile dobândite de Comunitate ⌦ Uniune ⌫ față de țara sau țările terțe în cauză în temeiul dreptului internațional, inclusiv în temeiul unui acord încheiat cu una sau mai multe țări terțe la care Comunitatea ⌦ Uniunea ⌫ este parte și în care sunt abordate aspecte legate de siguranța alimentării aprovizionării.

(8)În termen de ⇨ 50 de zile lucrătoare ⇦ două luni după expirarea termenului menționat la alineatul (6), autoritatea de reglementare națională adoptă decizia finală cu privire la certificare. În adoptarea deciziei finale, autoritatea de reglementare națională ține seama în cel mai înalt grad de avizul Comisiei. În orice caz, statele membre au dreptul de a refuza certificarea atunci când acordarea acesteia pune în pericol siguranța aprovizionării alimentării cu energie a statului membru respectiv sau siguranța aprovizionării alimentării cu energie a unui alt stat membru. În cazul în care statul membru a desemnat o altă autoritate competentă pentru a analiza alineatul (3) litera (b), acesta poate solicita autorității de reglementare naționale să adopte decizia finală în conformitate cu evaluarea autorității competente respective. Decizia finală a autorității de reglementare și avizul Comisiei se publică împreună. În cazul în care decizia finală diferă de avizul Comisiei, statul membru în cauză furnizează și publică, împreună cu decizia respectivă, motivele respectivei decizii.

(9)Nicio dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exercita, în conformitate cu dreptul comunitar ⌦ Uniunii ⌫, controale naționale legale, pentru a-și proteja interesele legitime de siguranță publică.

(10)Comisia poate adopta ⇨ este împuternicită să adopte ⇦ ⇨ acte delegate în conformitate cu articolul 83 pentru a furniza ⇦ liniilor directoare ⌦ orientări ⌫ care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a prezentului articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3).

(11)Prezentul articol, cu excepția alineatului (3) litera (a), se aplică de asemenea, statelor membre care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 49.

Articolul 6712

Desemnarea operatorilor de înmagazinare ⌦ a gazelor naturale, a operatorilor de înmagazinare a hidrogenului, a ⌫ și ⌦ operatorilor de instalații ⌫ de GNL ⌦ și de terminale de hidrogen ⌫

Statele membre desemnează sau solicită întreprinderilor din sectorul gazelor naturale care dețin instalații de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale ⇦ ⇨ , a hidrogenului, ⇦ sau instalații de GNL ⇨ și terminale de hidrogen ⇦ să desemneze, pentru o perioadă care urmează să fie stabilită de statele membre, luând în considerare eficiența și echilibrul economic, unul sau mai mulți operatori de înmagazinare și de GNL ⇨ pentru aceste infrastructuri ⇦.

CAPITOLUL VI

Secțiunea 6

Separarea contabilă și transparența evidențelor contabile

Articolul 6830

Dreptul de acces la evidențele contabile

(1)Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autoritățile de reglementare menționate la articolul 7039 alineatul (1) și autoritățile de soluționare a litigiilor menționate la articolul 2434 alineatul (3), au drept de acces la conturile întreprinderilor din sectorul gazelor naturale ⇨ și din cel al hidrogenului ⇦ în conformitate cu articolul 7131, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea misiunii lor.

(2)Statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea, inclusiv autoritățile de reglementare menționate la articolul 7039 alineatul (1) și autoritățile de soluționare a litigiilor, păstrează confidențialitatea asupra informațiilor sensibile din punct de vedere comercial. Statele membre pot prevedea dezvăluirea acestor informații în cazul în care acest lucru este necesar pentru a permite autorităților competente să își exercite funcțiile.

Articolul 6931

Separarea contabilă

(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele conturi ale întreprinderilor din sectorul gazelor naturale ⇨ și din sectorul hidrogenului ⇦ sunt ținute în conformitate cu dispozițiile alineatelor (2)-(5) din prezentul articol. În cazul în care întreprinderile din sectorul gazelor naturale beneficiază de o derogare de la prezenta dispoziție pe baza articolului 49 alineatele (2) și (4), acestea trebuie să își țină cel puțin conturile interne în conformitate cu prezentul articol.

(2)Întreprinderile din sectorul gazelor naturale ⇨ și din sectorul hidrogenului ⇦, indiferent de forma de proprietate sau de regimul juridic, întocmesc, prezintă spre auditare și publică rapoartele contabile anuale, în conformitate cu normele naționale referitoare la conturile anuale ale societăților cu răspundere limitată, adoptate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 40 cea de-a patra Directivă a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 44 alineatul(2) litera (g) 41 din tratat, privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăți 42 .

Întreprinderile care, din punct de vedere juridic, nu sunt obligate să își publice conturile anuale păstrează la sediul lor social o copie a acestora, pusă la dispoziția publicului.

(3)În sistemul lor de contabilitate internă, întreprinderile din sectorul gazelor naturale țin conturi separate pentru fiecare din activitățile de transport, distribuție, GNL, ⇨ terminal de hidrogen, înmagazinare a gazelor naturale și a hidrogenului ⇦ și înmagazinare ⇨ și nici de activitățile de vehiculare a hidrogenului ⇦, cum li s-ar cere să facă dacă respectivele activități ar fi realizate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminării, a subvenționării încrucișate și a denaturării concurenței. De asemenea, acestea țin conturi, care pot fi consolidate, pentru alte activități din sectorul gazelor naturale, care nu sunt legate de activitățile de transport, distribuție, GNL ⇨ , terminal de hidrogen, înmagazinare a gazelor naturale și a hidrogenului ⇦ și înmagazinare ⇨ și nici de activitățile de vehiculare a hidrogenului ⇦. Până la 1 iulie 2007, întreprinderile țin conturi separate pentru activitățile de furnizare către clienții eligibili și pentru activitățile de furnizare către clienții neeligibili. Veniturile rezultate din deținerea în proprietate a rețelei de transport, sau de distribuție ⇨ sau de hidrogen ⇦ trebuie specificate în conturi. După caz, acestea țin conturi consolidate pentru alte activități din afara sectorului de gaze naturale. Evidențele contabile interne cuprind un bilanț și un cont de profit și de pierderi pentru fiecare activitate în parte.

(4)Auditul menționat la alineatul (2) trebuie să verifice, în special, ca obligația de evitare a discriminării și a subvențiilor încrucișate, în temeiul alineatului (3), să fie respectată.

(5)În contabilitatea lor internă, întreprinderile precizează regulile de alocare a activului și pasivului, a cheltuielilor și veniturilor, precum și a pierderilor, fără a aduce atingere normelor contabile aplicabile la nivel național, pe care le aplică la întocmirea conturilor separate prevăzute la alineatul (3). Regulile interne respective pot fi modificate numai în cazuri excepționale. Astfel de modificări trebuie să fie menționate și justificate în mod corespunzător.

(6)Conturile anuale indică, în anexă, orice tranzacție de o anumită importanță, realizată cu întreprinderile conexe.

CAPITOLUL VIIIX

Autoritățile naționale de reglementare

Articolul 7039

Desemnarea autorităților de reglementare și independența acestora

(1)Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate națională de reglementare la nivel național.

(2)Alineatul (1) din prezentul articol nu aduce atingere desemnării altor autorități de reglementare la nivel regional în statele membre, cu condiția să existe, în scopuri de reprezentare și de contact la nivel comunitar ⌦ al Uniunii ⌫, un reprezentant de rang înalt în cadrul Consiliului autorităților de reglementare al agenției ⌦ ACER ⌫, în conformitate cu articolul 714 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 ⌦ Regulamentul (UE) 2019/942 ⌫.

(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, un stat membru poate numi autorități de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puțin de 3% din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare și de contact la nivel comunitar ⌦ al Uniunii ⌫ în cadrul Consiliului autorităților de reglementare al agenției ⌦ ACER ⌫ în conformitate cu articolul 714 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 ⌦ Regulamentul (UE) 2019/942 ⌫;

(4)Statele membre garantează independența autorității de reglementare și se asigură că aceasta își exercită competențele în mod imparțial și transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, atunci când își îndeplinește atribuțiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive și al legislației în domeniu, autoritatea de reglementare:

(a)este distinctă din punct de vedere juridic și independentă din punct de vedere funcțional de orice altă entitate publică sau privată;

(b)se asigură că personalul său și persoanele cu funcții de conducere:

(i)acționează în mod independent de orice interes de piață; și

(ii)nu solicită și nu acceptă instrucțiuni directe din partea niciunui guvern sau a niciunei entități publice sau private în îndeplinirea atribuțiilor de reglementare care le revin. Această cerință nu aduce atingere unei cooperări strânse, după caz, cu alte autorități naționale competente sau orientărilor de politică generală elaborate de guvern, care nu au legătură cu atribuțiile de reglementare menționate la articolul 7241.

(5)În scopul de a proteja independența autorităților de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

(a)autoritatea de reglementare poate lua decizii autonome, independent de orice alt organism politic, are alocări bugetare anuale separate cu autonomie în execuția bugetului alocat și dispune de resursele umane și financiare necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale; și

⇩ nou

(b)autoritatea de reglementare deține toate resursele umane și financiare de care are nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile și a-și exercita competențele în mod eficace și eficient;

(c)autoritatea de reglementare are o alocare bugetară anuală separată cu autonomie în execuția bugetului alocat;

(d)membrii consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere ale autorității de reglementare sunt numite pentru un mandat fix de cinci până la șapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată.

🡻 2009/73/CE

⇨ nou

(eb)membrii consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui astfel de consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere în cadrul autorității de reglementare sunt numite ⇨ pe baza unor criterii obiective, transparente și publicate, urmându-se o procedură independentă și imparțială, care garantează faptul că respectivii candidați au competențele și experiența necesare pentru poziția relevantă din cadrul autorității de reglementare; ⇦ pentru un mandat fix de cinci până la șapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată;

⇩ nou

(f)există dispoziții referitoare la conflictul de interese, iar obligațiile de confidențialitate se mențin și după încheierea mandatului membrilor consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui astfel de consiliu, după încetarea mandatului persoanelor cu cele mai înalte funcții de conducere;

(g)membrii consiliului de administrație al autorității de reglementare sau, în absența unui consiliu, persoanele cu cele mai înalte funcții de conducere ale autorității de reglementare pot fi eliberate din funcție numai pe baza unor criterii transparente instituite.

(h)Statele membre pot să dispună verificarea ex post de către un auditor independent a conturilor anuale ale autorității de reglementare.

🡻 2009/73/CE

În ceea ce privește litera (b) de la primul paragraf litera (d),, statele membre garantează un sistem de rotație corespunzător pentru consiliu sau pentru persoanele din structurile superioare de conducere. Membrii consiliului sau, în absența unui consiliu, persoanele din structurile superioare de conducere pot fi eliberate din funcție în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere, potrivit dreptului intern.

⇩ nou

(6)Până la 5 iulie 2022 și, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la respectarea de către autoritățile naționale a principiului independenței prevăzut la prezentul articol.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 7140

Obiectivele generale ale autorităților de reglementare

În îndeplinirea atribuțiilor de reglementare prevăzute de prezenta directivă, autoritățile de reglementare iau toate măsurile rezonabile în vederea realizării următoarelor obiective în cadrul atribuțiilor și competențelor prevăzute la articolul 7241, în cooperare strânsă, după caz, cu alte autorități naționale competente, inclusiv cu autoritățile din domeniul concurenței, ⇨ și cu autorități din țările învecinate, inclusiv din țări terțe, ⇦ și fără a aduce atingere competențelor acestora:

(a)promovarea, în strânsă cooperare cu agenția, cu autoritățile de reglementare ale celorlalte state membre, și cu Comisia ⌦ și cu ACER ⌫ , în cadrul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, a unei piețe interne în sectorul gazelor naturale ⇨ , al gazelor din surse regenerabile și al gazelor și hidrogenului cu emisii scăzute de carbon ⇦ competitive, ⇨ flexibile, ⇦ sigure și durabile din punctul de vedere al mediului, precum și a unei deschideri efective a pieței în beneficiul tuturor clienților și furnizorilor din Comunitate, precum și garantarea condițiilor adecvate pentru funcționarea eficientă și fiabilă a rețelelor de gaze ⇨ naturale ⇦ ⇨ și de hidrogen ⇦, având în vedere obiectivele pe termen lung ⇨ și contribuind astfel la aplicarea coerentă, eficientă și eficace a dreptului Uniunii în vederea realizării obiectivelor climatice și energetice ale Uniunii ⇦;

(b)dezvoltarea, în cadrul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, a unor piețe ⇨ transfrontaliere ⇦ regionale competitive și funcționale, în vederea realizării obiectivului prevăzut la litera (a);

(c)eliminarea restricțiilor privind comerțul cu gaze naturale ⇨ și hidrogen ⇦ între statele membre, ⇨ inclusiv eliminarea restricțiilor datorate diferențelor de calitate a gazelor sau diferențelor de volum de hidrogen amestecat în sistemul de gaze naturale sau diferențelor de calitate a hidrogenului din sistemul de hidrogen, ⇦ dezvoltarea unor capacități transfrontaliere de transport ⇨ și/sau vehiculare ⇦ corespunzătoare pentru a satisface cererea și a îmbunătăți integrarea piețelor naționale, ⇨ asigurând interoperabilitatea sistemului interconectat de gaze naturale al UE sau a sistemului de hidrogen al Uniunii, ⇦ ceea ce ar putea facilita fluxurile de gaze naturale pe întreg teritoriul Comunității ⌦ Uniunii ⌫;

(d)sprijinirea dezvoltării, în cel mai rentabil mod, a unor sisteme sigure, fiabile, eficiente și nediscriminatorii care sunt orientate către consumator, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul energiei ⇨ și climei ⇦, al eficienței energetice și al integrării producției de gaz la scară redusă și la scară largă din surse de energie regenerabile, precum și a producției distribuite, atât în rețelele de transport, cât și în cele de distribuție ⇨ și facilitarea funcționării lor în relație cu alte rețele de energie electrică și de energie termică ⇦ ;

(e)facilitarea accesului la rețea al noilor capacități de producere, în special prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul noilor operatori pe piață și al gazului ⇨ și hidrogenului ⇦ obținut din surse regenerabile de energie;

(f)garantarea acordării de stimulente corespunzătoare operatorilor de sistem și utilizatorilor de sistem, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a spori eficiența ⇨ , mai ales eficiența energetică, ⇦ în ceea ce privește performanța sistemelor, precum și integrarea pe piață;

(g)garantarea unor avantaje pentru clienți de pe urma funcționării eficiente a piețelor interne, promovarea concurenței efective și sprijinirea asigurării protecției consumatorilor ⇨ în strânsă cooperare cu autoritățile relevante de protecție a consumatorilor ⇦;

(h)sprijinirea atingerii unor standarde ridicate ale serviciului public în domeniul gazelor naturale, contribuind la protejarea clienților vulnerabili și la compatibilitatea proceselor necesare de schimb de date pentru migrarea clienților.

Articolul 7241

Atribuțiile și competențele autorității de reglementare

(1)Autoritatea de reglementare are următoarele atribuții:

(a)să stabilească sau să aprobe, conform unor criterii transparente, tarife de transport sau de distribuție sau metodologiile pentru acestea ⇨ , ori ambele ⇦ ;

⇩ nou

(b)de la 1 ianuarie 2031 sau de la data aplicării articolul 31 alineatul (1) din prezenta directivă, să stabilească sau să aprobe, în conformitate cu criterii transparente, tarifele pentru accesul la rețeaua de hidrogen sau metodologiile acestora, ori ambele;

(c)să stabilească sau să aprobe, în conformitate cu criterii transparente (i) valoarea și durata taxei specifice menționate la articolul 4 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] sau metodologiile de calculare a acestora, ori ambele (ii) valoarea activelor transferate și destinația oricăror profituri și pierderi care ar putea apărea în consecință și (iii) alocarea contribuțiilor la taxa specifică;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(db) să asigure respectarea de către operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ și operatorii ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție, cât și, acolo unde este cazul, de către proprietarii de sistem, ⇨ de către operatorii rețelelor de hidrogen ⇦ și de către orice întreprindere din sectorul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦, ⇨ precum și de către alți participanți la piață, inclusiv comunitățile de energie ale cetățenilor, ⇦ a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive ⇨ , al [Regulamentului reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM(2021) xxx], al codurilor de rețea și al orientărilor adoptate în temeiul articolelor 52 și 53 din Regulamentul privind gazele, în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1938 ⇦ și în temeiul legislației comunitare relevante ⌦ a Uniunii ⌫, inclusiv în ceea ce privește aspectele transfrontaliere ⇨ , precum și a deciziilor ACER ⇦;

⇩ nou

(e)în strânsă coordonare cu celelalte autorități de reglementare, să asigure respectarea de către ENTSOG, entitatea OSD UE și ENNOH a obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx], al codurilor de rețea și al orientărilor adoptate în temeiul articolelor 56-52 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a propus în COM (2021) xxx] și al altor acte legislative relevante ale Uniunii, inclusiv în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, precum și în ceea ce privește deciziile ACER și să identifice împreună nerespectarea de către ENTSOG gaze, entitatea OSD UE și ENNOH a obligațiilor care le revin; în cazul în care autoritățile de reglementare nu au reușit să ajungă la un acord în termen de patru luni de la începerea consultărilor în scopul identificării în comun a neconformității, chestiunea este înaintată ACER în vederea adoptării unei decizii, în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/942;

(f)monitorizarea dezvoltării calităților gazelor și a gestionării calității gazelor de către operatorii de sisteme de transport și, după caz, de către operatorii de sisteme de distribuție, inclusiv monitorizarea evoluției costurilor legate de managementul calității gazului de către operatorii de sistem și a evoluțiilor legate de amestecarea hidrogenului în sistemul de gaze naturale.

(g)monitorizarea evoluției calității hidrogenului și a gestionării calității hidrogenului de către operatorii de rețele de hidrogen, după caz, astfel cum se menționează la articolul 46, inclusiv monitorizarea evoluției costurilor legate de managementul calității hidrogenului.

(h)examinarea și furnizarea unei evaluări a prezentării generale transmise de operatorii de rețele de hidrogen cu privire la dezvoltarea infrastructurii de transport al hidrogenului în conformitate cu articolul 52, ținând seama de necesitatea economică globală a rețelei de hidrogen în cadrul acestei examinări, precum și de cadrul scenariilor comune prevăzut la articolul 51 alineatul (2) litera (e) privind planificarea dezvoltării rețelei;

(i)examinarea și evaluarea prezentării generale a dezvoltării infrastructurii de transport al hidrogenului, astfel cum se solicită la litera (h), la aprobarea de către aceasta a taxelor specifice în sensul articolului 4 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx].

🡻 2019/692 articolul 1 punctul 6 (adaptat)

⇨ nou

(jc)să coopereze, în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, cu autoritatea sau autoritățile de reglementare din statele membre implicate și cu agenția ⌦ ACER ⌫ ⇨ , în special prin participarea la Consiliul autorităților de reglementare al ACER în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2019/942. ⇦ În ceea ce privește infrastructura înspre și dinspre o țară terță, autoritatea de reglementare a statului membru în care este situat primul punct de interconectare cu rețeaua statelor membre poate coopera cu autoritățile relevante din țara terță, după consultarea cu autoritățile de reglementare ale celorlalte state membre în cauză, inclusiv cu cele ale părților contractante ale Comunității Energiei, consultarea vizând, în ceea ce privește această ⌦ respectiva ⌫ infrastructură, aplicarea consecventă a prezentei directive pe teritoriul statelor membre;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(kd)să respecte și să pună în aplicare toate deciziile relevante, cu forță juridică obligatorie, ale ⌦ ACER ⌫ agenției și ale Comisiei;

(le)să raporteze anual cu privire la activitățile sale și la modul de îndeplinire a îndatoririlor sale autorităților competente ale statelor membre, ⌦ ACER ⌫ agenției și Comisiei. Aceste rapoarte prezintă măsurile luate și rezultatele obținute în ceea ce privește fiecare dintre atribuțiile menționate la prezentul articol;

(mf)să garanteze că nu există subvenții încrucișate între activitățile de transport, distribuție, ⇨ transport al hidrogenului, înmagazinare a gazelor naturale și a hidrogenului ⇦ înmagazinare, terminalele GNL ⇨ și de hidrogen ⇦ GNL și activitățile de furnizare ⇨ a gazelor naturale și a hidrogenului ⇦;

(ng)să monitorizeze planurile de investiții ale operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ și să furnizeze în raportul său anual o evaluare a acestor planuri de investiții din punctul de vedere al concordanței lor cu planul la nivelul comunitar ⌦ Uniunii ⌫ de dezvoltare a rețelei menționat la ⌦ litera (x) din articolul 29 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫ articolul 8 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009; o astfel de evaluare poate include recomandări de modificare a acestor planuri de investiții;

(oh)să monitorizeze respectarea normelor de siguranță și de fiabilitate a rețelei și să revizuiască performanțele lor anterioare, precum și stabilească sau să aprobe standardele și cerințele de calitate a serviciilor și a aprovizionării alimentării sau să contribuie la realizarea acestui obiectiv împreună cu alte autorități competente;

(pi)să monitorizeze nivelul de transparență, inclusiv prețurile angro, și să garanteze respectarea de către întreprinderile din sectorul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦ a obligațiilor privind transparența care le revin;

(qj)să monitorizeze gradul și eficiența deschiderii piețelor și a concurenței la nivelul comerțului angro și cu amănuntul, inclusiv în ceea ce privește bursele de gaze naturale ⇨ și de hidrogen ⇦, prețurile pentru clienții casnici, inclusiv sistemele de plată anticipată, tarifele percepute la migrarea către un alt furnizor, tarifele de debranșaredeconectare, executarea serviciilor de întreținere și tarifele percepute pentru acestea și plângerile înaintate de clienții casnici, precum și orice denaturare sau restricționare a concurenței, și să furnizeze toate informațiile relevante și să prezinte toate situațiile relevante autorităților competente din domeniul concurenței;

(rk)să monitorizeze apariția unor practici contractuale restrictive, inclusiv a unor clauze privind exclusivitatea, care ar putea împiedica clienții noncasnici de mari dimensiuni să încheie contracte simultan cu mai mulți furnizori sau pot restrânge posibilitatea acestora de a face această alegere, informând, dacă este cazul, autoritățile naționale din domeniul concurenței cu privire la astfel de practici;

(sl)să respecte libertatea contractuală în materie de contracte de furnizare întreruptibilă, precum și în materie de contracte pe termen lung cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar ⌦ Uniunii ⌫ și să respecte politicile comunitare ⌦ Uniunii ⌫ ⇨ și sub rezerva contribuției lor la obiectivele de decarbonizare. Nu se încheie contracte pe termen lung pentru furnizarea de gaze fosile cu emisii nereduse cu o durată care să depășească sfârșitul anului 2049 ⇦;

(tm)să monitorizeze perioadele de timp necesare operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ și ale operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție ⇨ din sectorul gazelor naturale ⇦ ⇨ sau operatorilor de rețele de hidrogen ⇦ pentru racordări și reparații;

(un)să monitorizeze și să revizuiască condițiile de acces la instalațiile de înmagazinare, la stocarea în conductă și la alte servicii de sistem, astfel cum se prevede la articolul 2933 ⇨ sau la articolul 33 ⇦. În cazul în care sistemul de acces la instalațiile de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale ⇦ este definit în conformitate cu articolul 2933 alineatul (3), această sarcină exclude revizuirea tarifelor.

(yo)să contribuie, împreună cu alte autorități relevante, la asigurarea eficacității și aplicării măsurilor de protecție a consumatorului, inclusiv a celor stabilite în anexa I;

(wp)să publice cel puțin o dată pe an recomandări cu privire la conformitatea prețurilor de furnizare cu dispozițiile articolului 63 și să le transmită autorităților din domeniul concurenței, dacă este cazul;

(xq)să garanteze accesul ⇨ nediscriminatoriu ⇦ la datele privind consumul clienților, furnizarea în vederea utilizării cu titlu opțional a unui format ușor de înțeles armonizat la nivel național pentru datele privind consumul, precum și accesul prompt al tuturor cliențilorconsumatorilor la astfel de date, în temeiul ⇨ articolelor 22 și 23 ⇦ literei (h) din anexa I;

(yr)să monitorizeze punerea în aplicare a normelor privind rolurile și responsabilitățile operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫, ale operatorilor ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție, ⇨ ale operatorilor de rețea de hidrogen, ⇦ ale furnizorilor și clienților, precum și ale altor actori de pe piață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫;

(zs)să monitorizeze aplicarea corectă a criteriilor în conformitate cu care o instalație de înmagazinare ⇨ a gazelor naturale ⇦ intră în sfera de aplicare a articolului 2933 alineatul (3) sau a articolului 2933 alineatul (4); și

(aat)să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor de salvgardare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 7746;

(bbu)să contribuie la compatibilitatea proceselor de schimb de date pentru cele mai importante procese de piață la nivel regional;.

⇩ nou

(cc)să pună în aplicare codurile de rețea și orientările adoptate în temeiul articolului 52 prin măsuri la nivel național sau, atunci când se impune, prin măsuri coordonate la nivel regional sau la nivelul Uniunii;

(dd)să asigure un proces transparent și eficient de elaborare a planului național de dezvoltare a rețelei, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 51 și 52;

(ee)să aprobe și să modifice planul de dezvoltare a rețelei;

(ff)să monitorizeze controlul și managementul calității gazelor de către operatorii de sisteme de transport, operatorii de sisteme de distribuție, operatorii de sisteme de înmagazinare și operatorii instalațiilor GNL;

(gg)să monitorizeze implementarea măsurilor luate în starea de urgență, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2017/1938 și în planul național de urgență, inclusiv a măsurilor de solidaritate prevăzute la articolul 13 din acesta;

(hh)să monitorizeze disponibilitatea site-urilor de comparare, inclusiv a instrumentelor de comparare care îndeplinesc criteriile de la articolul 12;

(ii)să monitorizeze eliminarea obstacolelor nejustificate și a restricțiilor privind dezvoltarea consumului de gaze naturale din surse regenerabile autogenerate și a comunităților de energie ale cetățenilor.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(2)Atribuțiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorități decât autoritățile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informațiile obținute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziția autorităților de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alineatul (1), autoritatea de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ din domeniul gazelor naturale și cu operatorii rețelei de hidrogen ⇦ și colaborează îndeaproape cu alte autorități naționale competente, după caz, fără a aduce atingere caracterului independent și competențelor specifice ale acestora și respectând principiile unei mai bune reglementări.

Orice aprobare acordată de o autoritate de reglementare sau de către agenție ⌦ ACER ⌫ în temeiul prezentei directive nu aduce atingere oricărei viitoare exercitări justificate a competențelor sale de către autoritatea de reglementare, în temeiul prezentului articol, sau oricărei sancțiuni impuse de alte autorități competente sau de Comisie.

(3)Pe lângă atribuțiile care le revin în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, în cazul desemnării, în temeiul articolului 5514 ⇨ sau al articolului 62⇦, a unui operator de sistem independent ⇨ sau a unui operator de rețea de hidrogen independent ⇦, autoritatea de reglementare:

(a)monitorizează respectarea de către proprietarul sistemului de transport și de către operatorul de sistem independent ⇨ , de către proprietarul rețelei de hidrogen și de către operatorul de rețea de hidrogen independent ⇦ a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului articol și dispune aplicarea de sancțiuni în caz de nerespectare, în conformitate cu alineatul (4) litera (d);

(b)monitorizează relațiile și schimburile de informații dintre proprietarul sistemului de transport și operatorul de sistem independent ⇨ sau dintre proprietarul rețelei de hidrogen și operatorul de rețea de hidrogen independent ⇦, în vederea garantării respectării de către acesta din urmă operatorul de sistem independent ⇨ sau de către operatorul de rețea de hidrogen independent ⇦ a obligațiilor sale și, în special, aprobă contracte și acționează ca autoritate de soluționare a litigiilor între operatorul de sistem independent și proprietarul sistemului de transport ⇨ sau între proprietarul rețelei de hidrogen și operatorul de rețea de hidrogen independent ⇦ cu privire la plângerile înaintate de oricare dintre aceștia, în conformitate cu alineatul (11);

(c)fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 5514 alineatul (2) litera (c), aprobă, în cazul primului plan de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru zece ani, planul de investiții și planul multianual de dezvoltare a rețelei, prezentate în fiecare an de către operatorul de sistem independent ⇨ sau de către operatorul de rețea de hidrogen independent ⇦;

(d)se asigură că tarifele de acces la rețea percepute de operatorul de sistem independent ⇨ sau de către operatorul de rețea de hidrogen independent ⇦ cuprind o redevență pentru proprietarul sau proprietarii rețelei, care asigură o compensație corespunzătoare pentru activele rețelei și pentru orice investiții noi în cadrul acesteia, cu condiția ca acestea să fie aplicate în mod economic și eficient; și

(e)are dreptul de a desfășura inspecții, inclusiv inspecții neanunțate, la sediul proprietarului de sistem de transport și la sediul operatorului de sistem independent ⇨ sau la sediul proprietarului rețelei de hidrogen și la sediul operatorului de rețea de hidrogen independent ⇦.

(4)Statele membre se asigură că autorităților de reglementare le sunt conferite competențele care să le permită să își îndeplinească în mod eficient și rapid atribuțiile prevăzute la alineatele (1), (3) și (6). În acest scop, autoritatea de reglementare are cel puțin următoarele competențe:

(a)să emită decizii obligatorii pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦;

(b)să desfășoare investigații cu privire la funcționarea piețelor gazelor naturale, precum și să decidă și să impună orice măsuri proporționale necesare pentru promovarea unei concurențe efective și pentru asigurarea unei funcționări corespunzătoare a pieței ⇨ gazelor ⇦ ⌦ și ⌫,. dDupă caz, autoritățile de reglementare au, de asemenea, competența de a coopera cu autoritatea națională din domeniul concurenței și cu autoritățile de reglementare de pe piața financiară sau cu Comisia în desfășurarea unei investigații în domeniul dreptului concurenței;

(c)să solicite întreprinderilor din sectorul gazelor naturale ⇨ și din sectorul hidrogenului ⇦ toate informațiile relevante în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, inclusiv justificări pentru orice refuz de a acorda acces terților, precum și orice informații privind măsurile necesare pentru consolidarea rețelei;

(d)să impună sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare asupra întreprinderilor din sectorul gazelor naturale ⇨ și din sectorul hidrogenului ⇦ care nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al oricărei decizii relevante și cu forță juridică obligatorie a autorității de reglementare sau a ⌦ ACER ⌫ agenției, sau să propună unei instanțe competente să impună astfel de sancțiuni. Aceasta ar trebui să includă ⌦ , inclusiv ⌫ competența de a impune sau de a propune impunerea de sancțiuni de până la 10% din cifra de afaceri anuală a operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau al operatorului de rețea de hidrogen ⇦ sau de până 10% din cifra de afaceri anuală a întreprinderii integrate vertical asupra operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ , asupra operatorului de rețea de hidrogen ⇦ sau asupra întreprinderii integrate vertical, după caz, pentru nerespectarea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive; și

(e)să dețină drepturi corespunzătoare pentru desfășurarea de investigații și competențele aferente în legătură cu soluționarea litigiilor, în conformitate cu alineatele (11) și (12).

⇩ nou

(5)Autoritatea de reglementare situată în statul membru în care își are sediul ENTSOG, Rețeaua europeană a operatorilor de rețea pentru hidrogen sau entitatea OSD UE are competența de a impune sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare entităților respective în cazul în care acestea nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive, al [Regulamentului reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] sau al oricăror decizii relevante obligatorii din punct de vedere juridic ale autorității de reglementare sau ale ACER sau de a propune ca o instanță competentă să impună astfel de sancțiuni.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(65)Pe lângă atribuțiile și competențele care îi revin în temeiul alineatelor (1) și (4) din prezentul articol, în cazul desemnării, în temeiul capitolului IXIV secțiunea 3 a unui operator de transport sistem independent ⇨ sau a unui operator de rețea de hidrogen integrat ⇦, autorității de reglementare îi vor fi conferite cel puțin următoarele atribuții și competențe:

(a)să dispună aplicarea de sancțiuni, în conformitate cu alineatul (4) litera (d), în caz de practici discriminatorii în favoarea întreprinderii integrate vertical;

(b)să monitorizeze schimburile de informații între operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau un operator de rețea de hidrogen integrat ⇦ și întreprinderea integrată vertical pentru a garanta respectarea de către operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau de către operatorul de rețea de hidrogen integrat ⇦ a obligațiilor sale;

(c)să acționeze ca o autoritate de soluționare a litigiilor între întreprinderea integrată vertical și operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau operatorul de rețea de hidrogen integrat ⇦ cu privire la plângerile înaintate de oricare dintre aceștia, în conformitate cu alineatul (11);

(d)să monitorizeze relațiile comerciale și financiare, inclusiv împrumuturile, dintre întreprinderea integrată vertical și operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau operatorul de rețea de hidrogen integrat ⇦;

(e)să aprobe toate acordurile comerciale și financiare între întreprinderea integrată vertical și operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau operatorul de rețea de hidrogen integrat ⇦ cu condiția ca acestea să respecte condițiile pieței;

(f)să solicite o justificare din partea întreprinderii integrate vertical atunci când este notificat de agentul de conformitate conform articolului 6421 alineatul (4),. O astfel de justificare include ⌦ incluzând ⌫ în special dovezi privind faptul că nu a fost înregistrată nicio practică discriminatorie în avantajul întreprinderii integrate vertical;

(g)să efectueze inspecții, inclusiv inspecții neanunțate, la sediul întreprinderii integrate vertical și al operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau al operatorului de rețea de hidrogen integrat ⇦ ; și

(h)să atribuie toate sarcinile sau sarcini specifice operatorului de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau operatorului de rețea de hidrogen integrat ⇦ unui operator de sistem ⇨ sau unui operator de rețea de hidrogen integrat ⇦ numit în conformitate cu articolul 6414 în cazul unei încălcări repetate de către operatorul de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ sau de către operatorul de rețea de hidrogen integrat ⇦ a obligațiilor care îi revin în temeiul directivei, în special în cazul unor practici discriminatorii repetate în beneficiul întreprinderii integrate vertical.

(76)Autoritățile de reglementare răspund de stabilirea sau aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puțin a metodologiilor folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor și condițiilor privind:

(a)racordarea și accesul la rețelele naționale ⇨ de gaze naturale ⇦, inclusiv tarifele de transport și distribuție și clauzele, condițiile și tarifele de acces la instalațiile GNL ⌦ , ale căror ⌫ . Aceste tarife sau metodologii permit efectuarea investițiilor necesare în rețele și în instalații GNL într-un mod care să garanteze viabilitatea acestora;

⇩ nou

(b)racordarea și accesul la rețelele naționale de hidrogen, inclusiv, începând cu 1 ianuarie 2031, tarifele de rețea de hidrogen, acolo unde este cazul, și clauzele, condițiile și tarifele de acces la înmagazinarea hidrogenului și la terminalele de hidrogen;

🡻 2009/73/CE (adaptat)

(cb)furnizarea de servicii de echilibrare, care sunt realizate în modul cel mai economic posibil și oferă stimulente corespunzătoare utilizatorilor de rețele pentru ca aceștia să-și echilibreze intrările și ieșirile. Serviciile de echilibrare sunt furnizate într-un mod corect și nediscriminatoriu și sunt întemeiate pe criterii obiective; și

⇩ nou

(d)aprobarea și monitorizarea taxelor dedicate în conformitate cu articolul 4 din [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx].

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

(e)accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv procedurile de atribuire de capacitate și de gestionare a congestiei.

(87)Metodologiile sau clauzele și condițiile menționate la alineatul (7) sunt publicate.

(98)La stabilirea sau aprobarea tarifelor sau a metodologiilor și a serviciilor de echilibrare, autoritățile de reglementare se asigură că operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ și ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție ⇨ și, de la 1 ianuarie 2031, operatorilor de rețea de hidrogen ⇦ li se acordă stimulente corespunzătoare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, în scopul de a spori eficiența, de a îmbunătăți integrarea pe piață și siguranța aprovizionării alimentării și de a sprijini activitățile de cercetare aferente.

(109)Autoritățile de reglementare monitorizează gestionarea congestiei în cadrul rețelelor naționale de pentru transportul gazelor naturale ⇨ și al rețelelor de hidrogen ⇦, inclusiv interconexiunile, și punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiei. În acest sens, operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ , operatorii de rețele de hidrogen ⇦ sau operatorii de piață prezintă autorităților de reglementare naționale normele lor de gestionare a congestiei, inclusiv de atribuire a capacităților. Autoritățile de reglementare naționale pot cere modificări ale acestor norme.

Articolul 73

⌦ Decizii și plângeri ⌫

(110)Autoritățile de reglementare au competența de a solicita operatorilor de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ din sectorul gazelor naturale ⇦, operatorilor de înmagazinare, de GNL și ⌦ de sisteme ⌫ de distribuție, ⇨ operatorilor de înmagazinare a hidrogenului și operatorilor de terminal și, începând cu 1 ianuarie 2031, operatorilor de rețea de hidrogen ca ⇦, în cazul în care este necesar, să modifice clauzele și condițiile, inclusiv tarifele și metodologiile menționate la prezentul articol, în scopul de a asigura proporționalitatea acestora, precum și aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu. În cazul în care regimul de acces la înmagazinare este definit în conformitate cu articolul 2933 alineatul (3), această sarcină exclude modificarea tarifelor. În cazul unor întârzieri în ceea ce privește stabilirea tarifelor de transport și distribuție ⇨ în sectorul gazelor naturale și, după caz, a tarifelor de rețea de hidrogen ⇦, autoritățile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport și distribuție provizorii ⇨ și tarife de rețea de hidrogen și metodologiile aferente, tot provizorii, ⇦ și să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.

(211)Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport și de sistem ⌦ de sistem de transport ⌫ ⇨ din sectorul gazelor naturale ⇦, unui operator de înmagazinare, de GNL sau ⌦ de sistem ⌫ de distribuție ⇨ sau unui operator de rețea de hidrogen, operator de înmagazinare a hidrogenului sau operator de terminal de hidrogen ⇦, referitoare la obligațiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive, poate înainta această plângere autorității de reglementare care, acționând ca autoritate de soluționare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritățile de reglementare doresc să obțină informații suplimentare. Acest termen prelungit poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorității de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunțată în urma unei căi de atac.

(312)Orice parte care se consideră lezată și care are dreptul de a contesta o decizie luată fie cu privire la metodologiile urmate în temeiul prezentului articol, fie, în cazul în care autoritatea de reglementare are obligația de a se consulta, cu privire la metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestație în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de maximum două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestația nu are efect suspensiv.

(413)Statele membre creează mecanisme eficiente și adecvate de reglementare, de control și de asigurare a transparenței, în scopul evitării abuzurilor de poziție dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, cât și a oricăror practici agresive. Aceste mecanisme iau în considerare dispozițiile tratatului ⌦ TFUE ⌫, în special cele ale articolului 82 ⌦ 102 ⌫.

(514)Statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare, inclusiv măsuri administrative sau penale în conformitate cu dreptul lor național, împotriva persoanelor fizice sau juridice care se fac vinovate de nerespectarea normelor privind confidențialitatea impuse de prezenta directivă.

(615)Plângerile menționate la alineatele (211) și (312) nu aduc atingere exercitării dreptului de a introduce o cale de atac în temeiul legislației comunitare ⌦ Uniunii ⌫ și/sau naționale.

(716)Deciziile luate de autoritățile de reglementare sunt pe deplin întemeiate și motivate pentru a permite controlul judiciar. Deciziile sunt disponibile publicului, păstrându-se confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(817)Statele membre asigură existența la nivel național a mecanismelor adecvate care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorității de reglementare are dreptul de a introduce o cale de atac în fața unui organism independent de orice parte afectată și de orice guvern.

Articolul 7442

Regimul de reglementare ⌦ Cooperarea regională între autoritățile de reglementare ⌫ cu privire la aspectele transfrontaliere

(1)Autoritățile de reglementare cooperează îndeaproape și se consultă între ele ⇨ și în special în cadrul ACER, ⇦, furnizându-și reciproc și furnizând agenției ⌦ ACER ⌫ toate informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce privește schimbul de informații, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiași nivel de confidențialitate ca cel impus autorității emitente.

(2)Autoritățile de reglementare cooperează cel puțin la nivel regional în scopul:

(a)de a încuraja crearea de mecanisme operaționale necesare pentru a permite o gestionare optimă a rețelei, de a promova bursele comune de gaze naturale ⇨ și de hidrogen ⇦ și alocarea capacității de interconexiune transfrontalieră, precum și de a permite un nivel adecvat al capacității de interconexiune, inclusiv prin intermediul unor noi interconexiuni, în interiorul regiunii și între regiuni, permițând astfel dezvoltarea unei concurențe efective și îmbunătățirea siguranței aprovizionării alimentării, fără a face discriminări între întreprinderile furnizoare din diferite state membre;

(b)de a coordona dezvoltarea tuturor codurilor de rețea pentru operatorii de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ relevanți ⇨ , pentru operatorii de rețele de hidrogen ⇦ și pentru alți participanți pe piață; și și

(c)de a coordona dezvoltarea normelor privind gestionarea congestiei;.

⇩ nou

(d)de a asigura conformitatea cu reglementările a entităților juridice care îndeplinesc sarcinile operatorilor de transport și de rețea la nivel transfrontalier sau regional.

🡻 2009/73/CE

⇨ nou

(3)Autoritățile de reglementare naționale au dreptul de a încheia acorduri de cooperare între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării.

(4)Acțiunile menționate la alineatul (2) se desfășoară, după caz, în colaborare strânsă cu alte autorități naționale competente și fără a aduce atingere competențelor specifice ale acestora.

(5)Comisia poate adopta liniilor directoare cu privire la limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu agenția. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3).

⇩ nou

(5)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări cu privire la limitele atribuțiilor autorităților de reglementare de a coopera între ele, precum și cu ACER.

🡻 2019/692 Articolul 1 punctul 7

⇨ nou

(6)Autoritățile de reglementare sau, după caz, alte autorități competente, se pot consulta și pot coopera cu autoritățile relevante ale țărilor terțe ⇨, inclusiv cu părțile contractante la Comunitatea Energiei, ⇦ în ceea ce privește exploatarea infrastructurii de gaze ⇨ și de hidrogen ⇦ înspre și dinspre țări terțe cu scopul de a asigura, în ceea ce privește infrastructura în cauză, faptul că prezenta directivă se aplică în mod consecvent pe teritoriul unui stat membru și în marea teritorială a acestuia.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 7543

Conformitatea cu ⌦ codurile de rețea și cu ⌫ liniile directoare ⌦ orientările ⌫

(1)Orice autoritate de reglementare, precum și Comisia, pot solicita avizul agenției ⌦ ACER ⌫ cu privire la conformitatea unei decizii luate de o autoritate de reglementare ⇨ cu codurile de rețea și cu ⇦ liniile directoare ⌦ orientările ⌫ menționate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫.

(2)Agenția ⌦ ACER ⌫își prezintă avizul atât autorității de reglementare care l-a solicitat sau, respectiv, Comisiei, cât și autorității de reglementare care a luat decizia în cauză, în termen de trei luni de la data primirii solicitării de aviz.

(3)În cazul în care autoritatea de reglementare care a luat decizia nu se conformează avizului ⌦ ACER ⌫ agenției în termen de patru luni de la data primirii avizului respectiv, ⌦ ACER ⌫ agenția informează Comisia în consecință.

(4)În cazul în care consideră că o decizie relevantă pentru comerțul transfrontalier, luată de o altă autoritate de reglementare, nu este conformă cu ⇨ codurile de rețea și cu ⇦ liniile directoare ⌦ orientările ⌫ menționate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫, orice autoritate de reglementare poate informa Comisia cu privire la acest lucru, în termen de două luni de la data deciziei respective.

(5)În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către ⌦ ACER ⌫ agenție, în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare, în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie inițiativă, în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră ca respectiva decizie a autorității de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce privește compatibilitatea cu ⇨ codurile de rețea și cu ⇦ liniile directoare ⌦ orientările ⌫ menționate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 715/2009 ⌦ [Regulamentul reformat privind gazele naturale astfel cum a fost propus în COM (2021) xxx] ⌫, Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situație, Comisia invită autoritatea de reglementare și părțile în procedura desfășurată în fața respectivei autorități naționale să își prezinte observațiile.

(6)În cazul în care Comisia decide examinarea mai detaliată a cazului, în termen de cel mult patru luni de la data deciziei respective, Comisia emite o decizie finală:

(a)de a nu ridica obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare; sau

(b)de a solicita autorității de reglementare în cauză să-și retragă decizia, în cazul în care consideră că ⇨ codurile de rețea și ⇦ liniile directoare ⌦ orientările ⌫ nu au fost respectate.

(7)În cazul în care Comisia nu a luat o decizie de examinare mai detaliată a cazului sau nu a luat o decizie finală în termenele prevăzute la alineatele (5) și, respectiv, (6), se consideră că nu a ridicat obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare.

(8)Autoritatea de reglementare se conformează, în termen de două luni, deciziei Comisiei de retragere a deciziei și informează Comisia în consecință.

(9)Comisia poate adopta liniile directoare care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată de autoritățile de reglementare, de agenție și de Comisie pentru a asigura conformitatea deciziilor luate de autoritățile de reglementare cu liniile directoare menționate în prezentul articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3). ⇨ este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea unor orientări care să conțină detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea aplicării prezentului articol. ⇦

Articolul 7644

Evidența datelor

(1)Statele membre solicită întreprinderilor de furnizare să păstreze la dispoziția autorităților naționale inclusiv a autorităților de reglementare, a autorităților naționale din domeniul concurenței și a Comisiei, timp de cel puțin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacțiile din cadrul contractelor de furnizare de gaze naturale ⇨ și hidrogen ⇦ și al instrumentelor derivate din domeniul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦ încheiate cu clienți angro și cu operatori de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫, precum și cu operatori de înmagazinare și de GNL ⇨ , precum și cu operatori de rețele de hidrogen, cu operatori de înmagazinare a hidrogenului și cu operatori de terminal de hidrogen ⇦.

(2)Datele cuprind informații privind caracteristicile tranzacțiilor relevante, cum ar fi durata, regulile privind livrarea și decontarea, precum și cantitatea, datele și termenele de executare, prețurile tranzacției, mijloacele de identificare ale clientului angro în cauză, cât și informații specifice privind toate contractele de furnizare de gaze naturale ⇨ și de hidrogen ⇦ și toate instrumentele derivate pe gaze din domeniul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦ neexecutate.

(3)Autoritatea de reglementare poate decide să pună la dispoziția participanților pe piață elemente ale acestor informații, cu condiția ca informațiile sensibile din punct de vedere comercial referitoare la anumiți actori de pe piață sau la anumite tranzacții să nu fie divulgate. Prezentul alineat nu se aplică cu privire la informațiile despre instrumente financiare care intră în sfera de aplicare a Directivei ⌦ 2014/65/UE ⌫ 2004/39/CE.

(4)Pentru a asigura punerea uniformă în aplicare a prezentului articol, Comisia poate adopta ⌦ este împuternicită să adopte acte delegate care completează prezenta directivă, în conformitate cu articolul 83, prin stabilirea unor ⌫ linii directoare ⌦ orientări ⌫ care să definească metodele și modalitățile de păstrare a datelor, precum și formatul și conținutul acestor date. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 51 alineatul (3).

(5)În ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente derivate din domeniul gazelor naturale ⇨ și al hidrogenului ⇦ efectuate de întreprinderile de furnizare cu clienți angro și cu operatori de transport și de sistem ⌦ de sisteme de transport ⌫ ⇨ din sectorul gazelor naturale ⇦, precum și cu operatori de înmagazinare și de GNL ⇨ și cu operatori de rețele de hidrogen, operatori de înmagazinare a hidrogenului și operatori de terminal de hidrogen ⇦, prezentul articol se aplică numai după adoptarea, de către Comisie, a liniilor directoare ⌦ orientărilor ⌫ menționate la alineatul (4).

(6)Dispozițiile prezentului articol nu creează obligații suplimentare față de autoritățile menționate la alineatul (1) pentru entitățile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2014/65/UE 2004/39/CE.

(7)În cazul în care autoritățile menționate la alineatul (1) au nevoie de acces la datele păstrate de entitățile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2014/65/UE 2004/39/CE, autoritățile responsabile în temeiul respectivei directive furnizează autorităților respective datele solicitate.

CAPITOLUL XXI

Dispoziții finale

Articolul 7746

Măsuri de salvgardare

(1)În cazul unei crize neprevăzute apărute pe piața de energie sau dacă este amenințată siguranța fizică sau securitatea persoanelor, a echipamentelor sau a instalațiilor sau integritatea rețelei, un stat membru poate adopta temporar măsurile de salvgardare necesare ⇨ declara o stare de urgență în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE 2017/1938 și poate lua măsurile prevăzute în planul național de urgență ⇦.

(2)Aceste măsuri trebuie să afecteze cât mai puțin posibil funcționarea pieței interne și să nu aibă un domeniu de aplicare mai larg decât este strict necesar pentru remedierea dificultăților neprevăzute care au apărut.

(3)Statul membru în cauză informează de îndată celelalte state membre cu privire la aceste măsuri, precum și Comisia, care poate decide ca respectivul stat membru să modifice sau să anuleze măsurile în cauză, în măsura în care acestea denaturează concurența și au efecte negative asupra comerțului într-o manieră care este de natură să contravină interesului comun.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

Articolul 7847

Condiții de concurență echitabile

(1)Măsurile pe care le pot adopta statele membre în temeiul prezentei directive pentru a asigura condiții de concurență echitabile trebuie să fie compatibile cu ⌦ TFUE ⌫ tratatul, în special cu articolul 30 ⌦ 36 ⌫, și cu legislația comunitară ⌦ Uniunii ⌫.

(2)Măsurile menționate la alineatul (1) sunt proporționale, nediscriminatorii și transparente. Aceste măsuri pot fi puse în aplicare numai după notificarea Comisiei și după primirea aprobării acesteia.

(3)Comisia acționează în urma notificării menționate la alineatul (2) în termen de maxim două luni de la primirea notificării. Termenul respectiv începe în ziua următoare datei primirii informațiilor complete. În cazul în care Comisia nu a acționat în acest termen de două luni, se consideră că aceasta nu are obiecții în ceea ce privește măsurile care i-au fost notificate.

Articolul 48

Derogări privind angajamentele de plată asumate prin contractele de tip „take-or-pay”

(1)În cazul în care o întreprindere din sectorul gazelor naturale se confruntă sau consideră că se confruntă cu serioase dificultăți economice și financiare din cauza angajamentelor de plată asumate prin contractele de tip „take-or-pay” acceptate prin unul sau mai multe din contractele sale de cumpărare a gazelor naturale, aceasta poate adresa statului membru în cauză sau autorității competente desemnate de acesta o cerere de derogare temporară de la aplicarea dispozițiilor articolului 32. În funcție de opțiunea statelor membre, cererile se prezintă pentru fiecare caz în parte, înainte sau după refuzarea accesului la sistem. De asemenea, statele membre pot oferi întreprinderilor din sectorul gazelor naturale posibilitatea de a prezenta solicitarea fie înainte, fie după refuzarea accesului la sistem. Atunci când o întreprindere din sectorul gazelor naturale a refuzat accesul la sistem, cererea se prezintă de îndată. Cererile trebuie să fie însoțite de toate informațiile relevante privind natura și importanța problemei, precum și privind eforturile depuse de întreprinderea respectivă pentru rezolvarea problemei.

În cazul în care nu există soluții rezonabile alternative și, având în vedere alineatul (3), statul membru sau autoritatea competentă desemnată poate decide acordarea unei derogări.

(2)Statul membru sau autoritatea competentă desemnată notifică de îndată Comisia cu privire la decizia de acordare a derogării, oferind toate informațiile relevante privind respectiva derogare. Aceste informații pot fi transmise Comisiei într-o formă consolidată, pentru a permite Comisiei să ia o decizie în cunoștință de cauză. În termen de opt săptămâni de la primirea acestei notificări, Comisia poate solicita statului membru respectiv sau autorității desemnate să modifice sau să retragă decizia de acordare a derogării.

În cazul în care respectivul stat membru sau autoritatea competentă desemnată nu dă curs acestei cereri în termen de patru săptămâni, se adoptă fără întârziere o decizie finală în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 51 alineatul (2).

Comisia asigură păstrarea confidențialității informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(3)Pentru a hotărî cu privire la derogările menționate la alineatul (1), statul membru sau autoritatea competentă desemnată, precum și Comisia, iau în considerare, în special, următoarele criterii:

(a)obiectivul realizării unei piețe competitive a gazelor naturale;

(b)necesitatea de a îndeplini obligațiile de serviciu public și de a garanta siguranța alimentării;

(c)poziția pe piață a întreprinderii din sectorul gazelor naturale și situația reală a concurenței pe această piață;

(d)gravitatea dificultăților economice și financiare cu care se confruntă întreprinderile din sectorul gazelor naturale și întreprinderile de transport sau clienții eligibili;

(e)datele semnării și clauzele contractului sau contractelor în cauză, inclusiv măsura în care acestea țin seama de schimbările de pe piață;

(f)eforturile făcute pentru a rezolva problema respectivă;

(g)măsura în care, în cazul acceptării angajamentelor de plată în cauză asumate prin contracte de tip „take-or-pay”, întreprinderea ar fi putut să prevadă, într-o manieră rezonabilă, luând în considerare dispozițiile prezentei directive, posibilitatea apariției unor dificultăți serioase;

(h)gradul de conectare al sistemului cu alte sisteme și gradul de interoperabilitate al acestor sisteme; și

(i)efectele pe care acordarea unei derogări le-ar avea asupra aplicării corecte a dispozițiilor prezentei directive cu privire la buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale.

Decizia privind cererea de derogare referitoare la contractele de tip „take-or-pay” încheiate înainte de 4 august 2003 nu trebuie să conducă la situații care să facă imposibilă găsirea unor piețe de desfacere alternative, viabile din punct de vedere economic. Se consideră în orice caz că nu există dificultăți serioase dacă vânzările de gaze naturale nu scad sub nivelul garanțiilor de cerere minimă incluse în contractele de cumpărare de gaze naturale de tip „take-or-pay” sau în măsura în care aceste contracte pot fi adaptate, adică întreprinderea din sectorul gazelor naturale este capabilă să găsească piețe de desfacere alternative.

(4)Întreprinderile din sectorul gazelor naturale cărora nu li s-a acordat o derogare, în sensul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, nu refuză sau nu continuă să refuze accesul la sistem din cauza angajamentelor de plată asumate în cadrul contractelor de cumpărare de gaze naturale de tip „take-or-pay”. Statele membre se asigură că dispozițiile relevante ale articolelor 32-44 sunt respectate.

(5)Orice derogare acordată în temeiul dispozițiilor de mai sus trebuie motivată în mod corespunzător. Comisia publică decizia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(6)In termen de 4 august 2008, Comisia prezintă un raport de evaluare privind experiența dobândită din aplicarea prezentului articol, pentru a permite Parlamentului European și Consiliului să examineze, în timp util, necesitatea adaptării acestuia.

🡻 2019/692 articolul 1 punctul 8 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 7948a

Acordurile tehnice privind exploatarea ⌦ conductelor de gaze naturale și de hidrogen cu țările terțe ⌫ liniilor de transport

Prezenta directivă nu afectează libertatea operatorilor de sisteme de transport ⇨ , a operatorilor de rețele de hidrogen ⇦ sau a altor operatori economici de a menține în vigoare sau de a încheia acorduri tehnice cu privire la aspecte referitoare la exploatarea liniilor de transport ⇨ conductelor ⇦ dintre un stat membru și o țară terță, în măsura în care aceste acorduri sunt compatibile cu dreptul Uniunii și cu deciziile relevante ale autorităților naționale de reglementare din statele membre în cauză. Acordurile respective sunt notificate autorităților naționale de reglementare ale statelor membre în cauză.

🡻 2009/73/CE

Articolul 49

Piețe emergente și piețe izolate

(1)Statele membre care nu sunt conectate direct la sistemul interconectat al nici unui alt stat membru și care au un singur furnizor extern principal pot deroga de la dispozițiile articolelor 4, 9, 37 și/sau ale articolului 38 din prezenta directivă. O întreprindere de furnizare care deține un segment de piață mai mare de 75% este considerat drept furnizor principal. Orice astfel de derogare expiră automat atunci când încetează aplicarea a cel puțin uneia din condițiile menționate în prezentul paragraf. Orice astfel de derogare este notificată Comisiei.

Ciprul poate deroga de la articolele 4, 9, 37 și/sau 38. Această derogare expiră din momentul în care Ciprul nu mai îndeplinește criteriile pentru a fi considerat o piață izolată.

Articolele 4, 9, 37 și/sau 38 nu se aplică Estoniei, Letoniei și/sau Finlandei până în momentul în care oricare dintre aceste state membre va fi direct conectat la sistemul interconectat al oricărui stat membru altul decât Estonia, Letonia, Lituania și Finlanda. Prezentul paragraf nu aduce atingere derogărilor de la primul paragraf al prezentului alineat.

(2)Un stat membru care îndeplinește criteriile pentru a fi considerat a avea o piață emergentă și care, ca urmare a punerii în aplicare a prezentei directive, s-ar confrunta cu probleme serioase poate deroga de la dispozițiile articolului 4, ale articolului 9, ale articolului 13 alineatele (1) și (3), ale articolului 14, ale articolului 24, ale articolului 25 alineatul (5), ale articolului 26, ale articolului 31, ale articolului 32, ale articolului 37 alineatul (1) și/sau ale articolului 38 din prezenta directivă. Această derogare expiră automat din momentul în care respectivul stat membru nu mai îndeplinește criteriile pentru a fi considerat a avea o piață emergentă. Orice astfel de derogare este notificată Comisiei.

Ciprul poate deroga de la articolele 4 și 9, de la articolul 13 alineatele (1) și (3), de la articolele 14, 24, de la articolul 25 alineatul (5), de la articolele 26, 31, 32, de la articolul 37 alineatul (1) și/sau de la articolul 38. Această derogare expiră din momentul în care Ciprul nu mai îndeplinește criteriile pentru a fi considerat a avea o piață emergentă.

(3)La data la care derogarea menționată la alineatul (2) primul paragraf expiră, definirea clienților eligibili va avea drept rezultat o deschidere a pieței egală cu cel puțin 33% din consumul anual de gaze naturale de pe piața națională de gaze naturale. După doi ani de la acea dată, se aplică articolul 37 alineatul (1) litera (b), iar după trei ani, articolul 37 alineatul (1) litera (c). Până la aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (b), statele membre menționate la alineatul (2) din prezentul articol pot decide să nu aplice articolul 32 în privința serviciilor de sistem și a înmagazinării temporare pentru procesul de regazeificare, precum și în privința livrării ulterioare către sistemul de transport.

(4)În cazurile în care aplicarea prezentei directive ar crea probleme serioase într-o zonă limitată din punct de vedere geografic a unui stat membru, în special în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii de transport și de distribuție principală și în vederea încurajării investițiilor, statul membru poate solicita Comisiei o derogare temporară de la dispozițiile articolului 4, ale articolului 9, ale articolului 13 alineatele (1) și (3), ale articolului 14, ale articolului 24, ale articolului 25 alineatul (5), ale articolului 26, ale articolului 31, ale articolului 32, ale articolului 37 alineatul (1) și/sau ale articolului 38, pentru îmbunătățirea situației în respectiva zonă.

(5)Comisia poate acorda derogarea menționată la alineatul (4) prin luarea în considerare, în special, a următoarelor criterii:

–a) necesitatea investițiilor în infrastructuri, a căror exploatare ar fi nerentabilă în condițiile unei piețe concurențiale;

–b) nivelul și perspectivele de rambursare a investițiilor necesare;

–c) dimensiunea și maturitatea sistemului de gaze naturale din zona respectivă;

–d) perspectivele pieței de gaze naturale în cauză;

–e) dimensiunile și caracteristicile geografice ale zonei sau regiunii respective și factorii socio-economici și demografici.

Se poate acorda o derogare pentru alte infrastructuri de gaze naturale decât infrastructura de distribuție numai dacă în zona respectivă nu există niciun fel de infrastructură în domeniul gazelor naturale sau dacă o asemenea infrastructură există de mai puțin de zece ani. Derogarea temporară nu depășește zece ani de la data primei furnizări de gaze naturale în zona respectivă.

Pentru infrastructura de distribuție poate fi acordată o derogare pentru o perioadă de timp care nu poate depăși douăzeci de ani de la data primei furnizări de gaze naturale prin infrastructura menționată în regiune.

(6)Articolul 9 nu se aplică Ciprului, Luxemburgului și/sau Maltei.

(7)Înainte de a adopta o decizie în conformitate cu dispozițiile alineatului (5), Comisia informează statele membre cu privire la cererile prezentate în temeiul alineatului (4), cu respectarea confidențialității. Această decizie, împreună cu derogările menționate la alineatele (1) și (2), se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(8)Grecia poate beneficia de o derogare de la dispozițiile articolelor 4, 24, 25, 26, 32, 37 și/sau 38 din prezenta directivă pentru zonele geografice și perioadele menționate în licențele eliberate de aceasta, înainte de 15 martie 2002 și în conformitate cu Directiva 98/30/CE, pentru dezvoltarea și exploatarea exclusivă a rețelelor de distribuție din anumite zone geografice.

⇩ nou

Articolul 80

Derogări pentru sistemul de gaze naturale

(1)Statele membre care nu sunt racordate direct la sistemul interconectat al oricărui alt stat membru pot solicita Comisiei derogări de la articolele 3, 7, 54 și/sau 27. Orice astfel de derogare expiră din momentul în care este finalizată prima conductă de interconectare cu statul membru.

(2)Statele membre pot solicita Comisiei derogări de la aplicarea articolelor 3, 7, 54 și/sau 27 în regiunile ultraperiferice în sensul articolului 349 din TFUE sau în alte zone izolate geografic. Orice astfel de derogare expiră din momentul în care este finalizată o racordare din regiune sau din zonă la un stat membru cu un sistem interconectat.

(3)Comisia informează statele membre cu privire la cererile de derogare menționate la alineatele (1) și (2) înainte de a lua o decizie, ținând seama de cererile justificate de confidențialitate a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(4)Derogările acordate de Comisie sunt limitate în timp și fac obiectul unor condiții care vizează creșterea concurenței pe piața internă, integrarea acesteia și asigurarea faptului că derogările nu împiedică tranziția către energia din surse regenerabile sau aplicarea principiului „eficiența energetică pe primul loc” în sensul articolului 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(5)Derogările acordate în temeiul Directivei 2009/73/CE fără o dată de expirare expiră la 31 decembrie 2025. Statele membre care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, beneficiază încă de aceste derogări pot solicita Comisiei o nouă derogare în conformitate cu condițiile stabilite în prezentul articol.

(6)Deciziile prin care se acordă derogări se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

🡻 2019/692 articolul 1 punctul 9 (adaptat)

⇨ nou

Articolul 8149 a

Derogări privind liniile de transport ⌦ de gaze naturale ⌫ către și dinspre țări terțe

(1)În ceea ce privește liniile de transport al gazelor între un stat membru și o țară terță finalizate înainte de 23 mai 2019, statul membru în care este situat primul punct de conectare al liniei de transport menționate la rețeaua de transport a unui stat membru poate decide să deroge de la articolele 549, 6510, 6611 și 2732 și de la articolul 7241 alineatele (7), (9) și (10) în ceea ce privește tronsoanele unei astfel de linii de transport al gazelor care sunt situate pe teritoriul său și în marea sa teritorială, din motive obiective, cum ar fi pentru a permite recuperarea investițiilor efectuate sau din motive de siguranță a aprovizionării furnizării, cu condiția ca derogarea să nu afecteze concurența sau funcționarea efectivă a pieței interne a gazelor naturale sau siguranța aprovizionării în Uniune.

Derogarea este limitată la maximum 20 de ani pe baza unei justificări obiective, care poate fi reînnoită dacă este cazul și poate fi supusă unor condiții care contribuie la respectarea condițiilor de mai sus ⌦ de la primul paragraf ⌫.

O astfel de derogare nu se aplică liniilor de transport între un stat membru și o țară terță care are obligația de a transpune prezenta directivă în ordinea sa juridică și o aplică în mod efectiv, în temeiul unui acord încheiat cu Uniunea.

(2)În cazul în care linia de transport în cauză este situată pe teritoriul mai multor state membre, statul membru pe teritoriul căruia este situat primul punct de conectare la rețeaua statelor membre decide dacă să acorde o derogare pentru respectiva linie de transport, după consultarea tuturor statelor membre în cauză.

La cererea statelor membre în cauză, Comisia poate decide să acționeze ca observator în consultarea dintre statul membru pe teritoriul căruia este situat primul punct de conectare și țara terță vizată în ceea ce privește aplicarea consecventă a prezentei directive în statul membru pe teritoriul căruia este situat primul punct de interconectare, precum și în marea teritorială a acestuia, inclusiv prin acordarea de derogări pentru aceste linii de transport.

(3)Deciziile în temeiul alineatelor (1) și (2) se adoptă până la 24 mai 2020. Statele membre notifică deciziile respective Comisiei și le publică.

Articolul 8249b

Procedura de abilitare

(1)Fără a aduce atingere altor obligații asumate în temeiul dreptului Uniunii și repartizării competențelor între Uniune și statele membre, acordurile existente între un stat membru și o țară terță privind exploatarea unei linii de transport sau a unei rețele de conducte de alimentare din amonte pot fi menținute în vigoare până la data intrării în vigoare a unui acord ulterior între Uniune și aceeași țară terță sau până când se aplică procedura descrisă la alineatele (2)-(15) de la prezentul articol.

(2)Fără a aduce atingere repartizării competențelor între Uniune și statele membre, în cazul în care un stat membru intenționează să înceapă negocieri cu o țară terță în vederea modificării, prelungirii, adaptării, reînnoirii sau încheierii unui acord cu privire la exploatarea unei linii de transport cu o țară terță privind aspecte care fac parte, total sau parțial, din domeniul de aplicare al prezentei directive, acesta notifică în scris intențiile sale Comisiei.

Notificarea respectivă cuprinde documentele relevante și indică dispozițiile care urmează a fi abordate în cadrul negocierilor sau care urmează a fi renegociate, obiectivele negocierilor și orice alte informații relevante, și este transmisă Comisiei cu cel puțin cinci luni înainte de data preconizată pentru începerea negocierilor.

(3)În urma unei notificări primite în temeiul alineatului (2), Comisia autorizează respectivul stat membru să înceapă negocieri oficiale cu o țară terță pentru prevederile care ar putea afecta normele comune ale Uniunii, cu excepția cazului în care consideră că începerea negocierilor:

(a)ar implica incompatibilități cu dreptul Uniunii, altele decât cele care decurg din repartizarea competențelor între Uniune și statele membre;

(b)ar putea avea un impact negativ asupra funcționării pieței interne a gazelor naturale, a concurenței sau a siguranței furnizării într-un stat membru sau în Uniune;

(c)ar submina obiectivele negocierilor în curs ale acordurilor interguvernamentale desfășurate de către Uniune cu o țară terță;

(d)ar avea un caracter discriminatoriu.

(4)La efectuarea evaluării menționate la alineatul (3), Comisia ține seama dacă acordul preconizat se referă la o linie de transport sau la o conductă de alimentare din amonte care contribuie la diversificarea aprovizionării cu gaze naturale și a furnizorilor prin intermediul unor noi surse de gaze naturale.

(5)În termen de 90 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul (2), Comisia adoptă o decizie prin care autorizează sau prin care refuză să autorizeze un stat membru să înceapă negocieri în vederea modificării, prelungirii, adaptării, reînnoirii sau încheierii unui acord cu o țară terță. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea adoptării unei decizii, termenul de 90 de zile începe să curgă de la data primirii informațiilor suplimentare.

(6)În cazul în care Comisia adoptă o decizie prin care refuză să autorizeze un stat membru să înceapă negocieri în vederea modificării, prelungirii, adaptării, reînnoirii sau încheierii unui acord cu o țară terță, aceasta informează statul membru vizat cu privire la decizia sa și își motivează decizia.

(7)Deciziile prin care se autorizează sau prin care se refuză autorizarea unui stat membru de a începe negocieri în vederea modificării, prelungirii, adaptării, reînnoirii sau încheierii unui acord cu o țară terță se adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8351 alineatul (2).

(8)Comisia poate furniza orientări și poate solicita includerea anumitor clauze în acordul preconizat pentru a asigura compatibilitatea cu dreptul Uniunii, în conformitate cu Decizia (UE) 2017/684 a Parlamentului European și a Consiliului 43 .

(9)Comisia este informată periodic în legătură cu evoluția și rezultatele negocierilor vizând modificarea, prelungirea, adaptarea, reînnoirea sau încheierea unui acord pe parcursul diferitelor etape ale negocierilor și poate solicita să participe la astfel de negocieri dintre statul membru și țara terță, în conformitate cu Decizia (UE) 2017/684.

(10)Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la deciziile adoptate în temeiul alineatului (5).

(11)Înainte de semnarea unui acord cu o țară terță, statul membru vizat notifică Comisiei rezultatul negocierilor și îi transmite textul acordului negociat.

(12)În urma notificării în temeiul alineatului (11), Comisia evaluează acordul negociat în temeiul alineatului (3). Atunci când Comisia consideră că negocierile s-au finalizat cu un acord care respectă alineatul (3), aceasta autorizează statul membru să semneze și să încheie acordul.

(13)În termen de 90 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul (11), Comisia adoptă o decizie prin care autorizează sau decizia prin care refuză să autorizeze un stat membru să semneze și să încheie acordul cu o țară terță. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea adoptării unei decizii, termenul de 90 de zile începe să curgă de la data primirii informațiilor suplimentare.

(14)În cazul în care Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatului (13) prin care autorizează statul membru să semneze și să încheie acordul cu o țară terță, statul membru în cauză notifică Comisiei încheierea și intrarea în vigoare a acordului și orice modificări ulterioare ale statutului respectivului acord.

(15)În cazul în care adoptă o decizie în temeiul alineatului (13) prin care refuză să autorizeze un stat membru să semneze și să încheie acordul cu o țară terță, Comisia informează statul membru vizat cu privire la decizia sa și își motivează decizia.

🡻 2009/73/CE

Articolul 50

Procedura de revizuire

În cazul în care, în raportul menționat la articolul 52 alineatul (6), Comisia concluzionează că, având în vedere modul eficient în care s-a realizat accesul la rețea într-un stat membru, ceea ce a permis un acces efectiv, liber și nediscriminatoriu la rețea, anumite obligații impuse întreprinderilor de prezenta directivă (inclusiv cele referitoare la separarea juridică pentru operatorii sistemelor de distribuție) nu sunt proporționale cu obiectivul urmărit, statul membru respectiv poate transmite Comisiei o cerere de derogare de la obligația respectivă.

Statul membru transmite fără întârziere Comisiei această cerere, împreună cu toate informațiile relevante necesare pentru a dovedi faptul că va asigura în continuare accesul efectiv la rețea, astfel cum a rezultat din concluziile raportului.

În termen de trei luni de la primirea notificării, Comisia adoptă o poziție cu privire la cererea statului membru respectiv și, după caz, transmite propuneri Parlamentului European și Consiliului de modificare a dispozițiilor corespunzătoare ale prezentei directive. Comisia poate propune, în cadrul propunerilor de modificare a prezentei directive, scutirea statului membru respectiv de la îndeplinirea anumitor obligații, cu condiția ca respectivul stat membru să pună în aplicare, după caz, măsuri la fel de eficace.

Articolul 51

Comitetul

(1)Comisia este asistată de un comitet.

(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

🡻 2018/1999 articolul 51 punctul 2

Articolul 52

Raportare

Comisia monitorizează și examinează aplicarea prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar general, ca anexă la raportul privind starea uniunii energetice menționat la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului 44 .

⇩ nou

Articolul 83

Exercitarea delegării de competențe

(1)Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 8, 56, 66, 74, 75 și 76 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la [data intrării în vigoare].

(3)Delegarea de competențe menționată la articolele 8, 56, 66, 74, 75 și 76 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8, 56, 66, 74, 75 și 76 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 84

Procedura comitetului

(1)Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 85

Evaluare și raportare

Până la 31 decembrie 2030, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport. Evaluarea examinează în special aplicarea articolului 8 și a definițiilor aferente de la articolul 2, pentru a evalua dacă instalațiile care încep să funcționeze de la 1 ianuarie 2031 ar trebui să demonstreze reduceri mai mari ale emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării combustibililor cu emisii scăzute de carbon și a hidrogenului cu emisii scăzute de carbon pentru a fi certificate în temeiul articolului respectiv.

Articolul 86

Modificarea Directivei 2012/27/UE

Directiva 2012/27/UE se modifică după cum urmează:

1. Articolele 9, 10 și 11 se elimină.

2. Anexa VII se elimină.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 8754

Transpunere

(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive ⇨ articolelor 2-5, articolelor 7-25, articolelor 26, 27 și 29, articolelor 31-34, articolului 35 alineatul (1) litera (a) și alineatele (3), (4), (7), (8) și (9), articolelor 37 și 38, articolului 40 alineatele (1), (2), (7), (8) și (9), articolului 41, articolului 42 alineatul (2), articolelor 46-53, articolului 56 și articolului 58 alineatul (11), articolelor 62-69, articolului 70 alineatele (5) și (6), articolelor 71-73, articolului 75 alineatele (1), (5), (6) și (9), articolelor 76 și 77, precum și anexelor I și II ⇦ până la ⇨ 31 decembrie 2023 ⇦ 3 martie 2011. Statele membre informează ⌦ comunică ⌫ de îndată ⌦ Comisiei textul dispozițiilor respective ⌫ în această privință.

Statele membre aplică măsurile respective de la 3 martie 2011, cu excepția articolului 11, pe care îl aplică de la 3 martie 2013.

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri, ⌦ precum și formularea acesteia ⌫.

(2)Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

🡻 2009/73/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 8853

Abrogare

Directiva 2003/55/CE ⌦ 2009/73/CE, astfel cum a fost modificată de actele enumerate în anexa III partea A, ⌫ se abrogă la 3 martie 2011 ⇨ 1 ianuarie 2023, ⇦, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere ⌦ în dreptul intern ⌫ și aplicare a directivei menționate ⌦ directivelor enumerate în anexa III partea B ⌫.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IVII.

🡻 2009/73/CE

Articolul 8955

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9056

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președinta Președintele

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

1.3.Obiectul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

1.4.4.Indicatori de performanță

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul dintre costurile controalelor și valoarea fondurilor aferente gestionate) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.5.Contribuțiile terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘA FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ „AGENȚII”

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piețele interne ale gazelor din surse regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului (reformare).

Propunere de regulament al Parlamentului European și a Consiliului privind piețele interne ale gazelor din surse regenerabile, gazelor naturale și hidrogenului (reformare).

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e)

Domeniul de politică: Energie

Activitate: Pactul verde european

1.3.Propunerea/inițiativa se referă la

X o acțiune nouă

◻ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 45

◻ prelungirea unei acțiuni existente

◻ o fuziune a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

Pactul verde european și Legea climei au stabilit obiectivul ca UE să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, într-un mod care să contribuie la competitivitatea europeană, la creșterea economică și la situația locurilor de muncă. Obiectivul de reducere cu 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră face obiectul unei evaluări în urma căreia să se obțină o cotă a surselor regenerabile situată între 38 % și 40 %. Combustibilii gazoși vor reprezenta în continuare o cotă importantă a mixului energetic până în 2050, impunând o decarbonizare a sectorului gazelor bazată pe o structură anticipativă care să asigure competitivitatea piețelor de gaze decarbonizate. Prezenta inițiativă face parte din pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”. Ea vizează structura piețelor de gaze, inclusiv a piețelor de hidrogen. Deși nu va rezolva singură problema decarbonizării, va elimina actualele obstacole în materie de reglementare, creând astfel condițiile în care decarbonizarea să poată fi realizată într-un mod avantajos din perspectiva costurilor.

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

Următoarele obiective specifice se axează pe obiectivele vizate de dispozițiile care necesită resurse suplimentare pentru ACER și DG Energie.

Obiectivul specific nr. 1:

Crearea unui cadru de reglementare pentru o dezvoltare bazată pe piață a sectorului hidrogenului și a rețelelor de hidrogen.

Obiectivul specific nr. 2:

Îmbunătățirea condițiilor în care se face comerțul transfrontalier de gaze naturale, ținând seama de rolul tot mai important al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii reduse de carbon, precum și acordarea mai multor drepturi consumatorilor

Obiectivul specific nr. 3:

Asigurarea respectării legislației UE de către entitățile paneuropene ale operatorilor de rețea.

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

Resursele suplimentare vor permite ACER și DG Energie să efectueze sarcinile necesare în vederea îndeplinirii mandatului care le revine în temeiul legislației UE, conform cerințelor din prezenta propunere.

1.4.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

Obiectivul specific nr. 1:

Dezvoltarea infrastructurii de hidrogen și utilizarea în comun a acesteia de către diverși participanți la piață.

Obiectivul specific nr. 2:

Nivelul de tranzacționare și accesul pe piețe al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii reduse de carbon (de exemplu, volumul de tranzacționare și numărul traderilor, ratele de utilizare a terminalelor GNL și volumele gazelor primite).

Obiectivul specific nr. 3:

Instituirea oportună a Rețelei europene a operatorilor de rețea în domeniul hidrogenului și includerea oportună a OSD în domeniul gazelor naturale în entitatea OSD UE.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

Următoarea evaluare, în măsura în care se referă la ACER, ia în considerare estimările nevoilor de resurse pentru sarcinile actuale din studiul recent realizat de un consultant independent pentru a stabili necesarul de resurse pentru sarcini similare, dar suplimentare, cu ajustări pentru a evita supraestimarea. Numerele ENI citate pentru sarcinile existente sunt estimări rotunjite ale personalului necesar în 2023, dar cu o reducere generală de 20 % pentru a ține seama de faptul că metodologia aplicată de consultant a fost predispusă la supraestimare, astfel cum se explică în Avizul Comisiei C(2021)7024 din 5.10.2021 privind proiectul de document de programare al Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei pentru perioada 2022-2024 și privind suficiența resurselor financiare și umane de care dispune ACER. Prin urmare, această LFS aplică o estimare mai prudentă a personalului necesar decât consultantul.

Deși volumele de gaze naturale furnizate clienților din UE vor scădea treptat, acest lucru nu va duce la o reducere a volumului de muncă pentru sarcinile existente ale ACER în viitorul apropiat: De exemplu, punerea în aplicare a codurilor de rețea pentru gaze naturale continuă indiferent de volumele transportate de rețea. Complexitatea va crește și mai mult, având în vedere rolul tot mai important al adăugării de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon. În plus, odată cu crearea unei rețele și a unei piețe pentru hidrogen, reglementarea unui nou sector va fi adăugată pe lista de sarcini a ACER.

Obiectivul specific nr. 1: Crearea unui cadru de reglementare pentru o dezvoltare bazată pe piață a sectorului hidrogenului și a rețelelor de hidrogen.

- În ceea ce privește energia electrică și gazele naturale, dezvoltarea unui sector al hidrogenului bazat pe piață necesită norme mai detaliate sub formă de coduri de rețea sau orientări. Propunerea include 9 împuterniciri de a adopta noi coduri de rețea sau orientări referitoare la hidrogen sub forma unor regulamente ale Comisiei.

În prezent, există 6 coduri de rețea sau orientări adoptate ca regulamente ale Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009 privind gazele naturale sau incluse ca anexe la acest regulament. Consultantul a estimat că ACER are nevoie de 7 ENI pentru punerea lor în aplicare. Experiența dobândită la elaborarea și punerea în aplicare a codurilor de rețea și a orientărilor privind gazele naturale poate fi utilizată atunci când se elaborează coduri de rețea și orientări similare în domeniul hidrogenului (de exemplu, alocarea capacităților, interoperabilitatea).

Prin urmare, se estimează că sunt necesare 5 ENI pentru elaborarea și, ulterior, pentru punerea în aplicare a noilor coduri de rețea și orientări referitoare la hidrogen. Având în vedere dezvoltarea treptată a sectorului hidrogenului, ENI suplimentare ar trebui să fie introduse treptat: 1 ENI pe an, începând cu 2023.

- ACER va lua, de asemenea, decizii privind repartizarea costurilor pentru noile infrastructuri transfrontaliere de hidrogen și pentru soluțiile de eliminare a restricțiilor datorate calității diferite a hidrogenului sau a altor gaze. Consultantul a estimat că, pentru o decizie ACER privind alocarea transfrontalieră a costurilor în temeiul Regulamentului TEN-E 347/2013 în cazul în care autoritățile de reglementare ale statelor membre nu pot ajunge la un acord, sunt necesare aproximativ 3 ENI timp de șase luni și, în cazul în care o decizie este contestată, sunt necesare resurse umane suplimentare. Presupunând că se ia o decizie o dată la doi ani, acest lucru ar necesita 1 ENI suplimentar într-un moment în care, având în vedere importanța tot mai mare a hidrogenului și a altor gaze decât gazele naturale, este probabil ca această competență decizională să fie activată (adică 2026).

- Un al 4-lea volum (alături de vânzarea angro de energie electrică, vânzarea angro de gaze naturale și vânzarea cu amănuntul/consumatorii) privind hidrogenul urmează să fie adăugat la raportul de monitorizare a pieței întocmit de ACER, extinzând domeniul de aplicare al activităților ACER de monitorizare a pieței. În prezent, 7-8 ENI lucrează la cele trei volume existente. Întrucât hidrogenul va fi un domeniu nou pentru ACER, pentru care trebuie instituită expertiză internă, se estimează că sunt necesare 1 ENI suplimentar de la intrarea în vigoare a propunerilor și încă 1 ENI după ce se preconizează că sectorul hidrogenului va începe să se dezvolte și să devină o piață paneuropeană (adică aproximativ în 2027).

- Având în vedere importanța tot mai mare a hidrogenului și a altor gaze decât gazele fosile, trebuie extins domeniul de aplicare al REMIT. Acest lucru va necesita în total 5 ENI suplimentare, 2 începând cu 2024 și 3 ENI suplimentare de îndată ce începe să se dezvolte o piață a hidrogenului, și anume din 2027. Cele 5 ENI vor fi eligibile pentru finanțare prin taxe.

Obiectivul specific nr. 2: Îmbunătățirea condițiilor în care se face comerțul transfrontalier de gaze naturale, ținând seama de rolul tot mai important al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii reduse de carbon, precum și acordarea mai multor drepturi consumatorilor

- Este planificat un nou regulament al Comisiei privind securitatea cibernetică, echivalent cu acela care vizează sectorul energiei electrice. În conformitate cu experiența de care are nevoie ACER, în medie, de 1 ENI pentru fiecare cod de rețea sau orientare, de la intrarea în vigoare a propunerii este necesar 1 ENI suplimentar pentru securitatea cibernetică.

- Urmează să fie introdusă o nouă dispoziție care să impună operatorilor de rețea să aibă baze de active reglementate separate pentru rețelele de gaze naturale, hidrogen și/sau energie electrică, pentru a se evita subvenționarea încrucișată. ACER va avea sarcina de a emite recomandări adresate operatorilor de rețea și autorităților de reglementare ale statelor membre cu privire la determinarea valorii activelor și la calculul taxelor pentru utilizatorii rețelei, pe care le va actualiza o dată la doi ani. ACER va avea, de asemenea, sarcina de a publica o dată la patru ani un studiu care să compare eficiența costurilor operatorilor de sisteme de transport din UE. Pentru raportul existent asupra bunelor practici privind metodologiile tarifelor de transport și de distribuție în temeiul articolului 18 alineatul (9) din Regulamentul 2019/943 privind energia electrică, consultantul a estimat 0,4 ENI pe an, cu puțin mai mult decât în cazul raportului existent privind congestionarea la punctele de interconectare a gazelor. Potrivit propunerii, frecvența anuală a acestui raport se reduce, în principiu, la o frecvență bienală. În consecință, pentru a acoperi ambele noi sarcini de raportare, ar trebui să fie suficient 0,5 ENI suplimentar începând cu 2024.

- Reflectând dispozițiile Directivei (UE) 2019/944 reformate privind energia electrică, prezenta propunere va consolida dispozițiile care privesc și consumatorii de gaze. Aceste dispoziții ar trebui să fie însoțite de capacitatea ACER de a monitoriza drepturile consumatorilor și piețele cu amănuntul și, prin urmare, echipa ACER care lucrează la raportul anual de monitorizare a pieței ar trebui consolidată cu 0,5 ENI din momentul în care dispozițiile vor trebui transpuse de statele membre (respectiv din 2024).

Obiectivul specific nr. 3: Asigurarea respectării legislației UE de către entitățile paneuropene ale operatorilor de rețea.

- Propunerea îmbunătățește supravegherea ENTSO-G (reflectând dispozițiile referitoare la ENTSO-E), extinde domeniul de aplicare al entității OSD UE la operatorii de sisteme de distribuție a gazelor naturale și creează o nouă rețea europeană a operatorilor de rețea pentru hidrogen.

Înființarea Rețelei europene a operatorilor de rețea pentru hidrogen și extinderea domeniului de aplicare al entității OSD UE creează un vârf al volumului de muncă pentru ACER în primul an de la intrarea în vigoare a propunerii, urmat de sarcinile periodice de monitorizare și, posibil, dar rar, de acțiuni de asigurare a respectării legislației. Ar trebui să fie suficient 1 ENI care, după primul an, va lucra și la principala sarcină de monitorizare a noii Rețele europene a operatorilor de rețea pentru hidrogen: evaluarea noului plan de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii.

Aceste ENI suplimentare, astfel cum sunt descrise mai sus, nu includ cheltuielile de regie. Aplicarea unui raport al cheltuielilor de regie de aproximativ 25 % (mai puțin decât în prezent) înseamnă că sunt necesare 5 ENI suplimentare. Avizele anterioare ale Comisiei privind documentele de programare ale ACER au remarcat faptul că schema de personal a ACER nu include dispoziții privind personalul care îndeplinește sarcini administrative sau de secretariat și că ACER se bazează într-adevăr pe personal interimar pentru astfel de sarcini. Pentru a remedia situația fără însă a impune sarcini suplimentare asupra bugetului UE, aceste ENI care generează cheltuieli de regie ar trebui să fie AST/SC deoarece ar urma să înlocuiască personalul interimar.

Din totalul de 21 ENI, maximum 7 ar urma să fie eligibile pentru finanțare prin taxe (2 AT, 3 AC GF IV și 2 AT AST/SC ca sprijin de secretariat pentru șefii celor două departamente REMIT).

Deși cea mai mare parte a volumului de muncă suplimentar pentru organismele UE va fi în cadrul ACER, un sector al hidrogenului care se va transforma treptat într-o piață paneuropeană și complexitatea sporită a rețelei și a pieței gazelor naturale ca urmare a aprovizionării tot mai mari cu alte gaze decât gazele fosile vor genera creșterea volumului de muncă și în cadrul DG Energie. O estimare prudentă indică faptul că este necesar 1 ENI suplimentar pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a dispozițiilor consolidate privind protecția consumatorilor. În ceea ce privește comerțul angro, în prezent, 8 ENI lucrează în domeniul piețelor gazelor (inclusiv la planificarea rețelelor și calitatea gazului). Adăugarea de norme privind hidrogenul și complexitatea tot mai mare a sectorului gazelor naturale necesită multiplicarea forței de muncă cu factorul 1.5, prin urmare, 4 ENI suplimentare, eșalonate în următorii ani în funcție de dezvoltarea sectorului hidrogenului și de creșterea cotei de piață a altor gaze decât gazele fosile.

În prezent, nu există norme la nivelul UE care să reglementeze rețelele sau piețele dedicate hidrogenului. Având în vedere eforturile actuale de la nivelul UE și de la nivel național de a promova utilizarea hidrogenului din surse regenerabile ca înlocuitor pentru combustibilii fosili, statele membre ar urma să fie stimulate să adopte norme privind infrastructura dedicată transportului de hidrogen la nivel național. Astfel se creează riscul unui peisaj de reglementare fragmentat în UE, care ar putea împiedica integrarea rețelelor și a piețelor naționale de hidrogen, împiedicând sau descurajând astfel comerțul transfrontalier cu hidrogen.

Armonizarea ulterioară a normelor privind infrastructura de hidrogen (și anume, după intrarea în vigoare a legislației naționale) ar duce la creșterea sarcinilor administrative pentru statele membre și la creșterea costurilor de reglementare și a incertitudinii pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește investițiile pe termen lung în producția de hidrogen și în infrastructura de transport.

Crearea unui cadru de reglementare la nivelul UE pentru rețelele și piețele dedicate hidrogenului ar urma să promoveze integrarea și interconectarea piețelor și rețelelor naționale de hidrogen. Normele la nivelul UE privind planificarea, finanțarea și exploatarea unor astfel de rețele dedicate hidrogenului ar putea crea previzibilitate pe termen lung pentru potențialii investitori în acest tip de infrastructură pe termen lung, în special pentru interconexiunile transfrontaliere (care, în caz contrar, ar putea face obiectul unor legislații naționale diferite și potențial divergente).

În ceea ce privește biometanul, fără o inițiativă la nivelul UE, este probabil ca până în 2030 să persiste un mozaic de reglementări în ceea ce privește accesul la piețele angro, obligațiile de racordare și măsurile de coordonare OST-OSD. De asemenea, fără o anumită armonizare la nivelul UE, producătorii de gaze din surse regenerabile și de gaze cu emisii scăzute de carbon se vor confrunta cu costuri de racordare și de injectare foarte diferite în (întreaga) UE, care pot duce la condiții de concurență inegale.

Fără legislație suplimentară la nivelul UE, statele membre vor continua să aplice standarde de calitate a gazelor și norme diferite privind nivelurile de adăugare de hidrogen, riscând restricționarea fluxului transfrontalier și segmentarea pieței. Standardele de calitate a gazului ar continua să fie definite în principal de parametrii de calitate ai gazelor naturale, limitând integrarea gazelor din surse regenerabile în rețea.

Toate aceste aspecte pot scădea nivelul comerțul transfrontalier cu gaze din surse regenerabile, scădere care ar putea fi compensată prin creșterea importurilor de gaze fosile. Utilizarea terminalelor GNL și a importurilor ar putea rămâne limitată la gazele fosile, în ciuda faptului că nu ar fi necesară nicio adaptare a terminalelor GNL în cazul disponibilității unor surse competitive de biometan sau metan sintetic din afara UE.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

Experiența dobândită cu propunerile legislative anterioare a arătat o tendință clară de subestimare a nevoilor de personal ale ACER. Acest lucru este valabil în special în cazul în care legislația include dispoziții privind împuternicirea pentru adoptarea unor norme tehnice mai detaliate, cum ar fi codurile de rețea și orientările în temeiul Regulamentul (UE) 2019/943 privind energia electrică. Pentru a evita repetarea experienței cu cel de-al treilea pachet privind piața internă din 2009, când subestimarea nevoilor de personal a dus la un deficit structural de personal (soluționat cuprinzător abia începând cu bugetul UE pentru 2022), în cazul prezentei propuneri, necesarul de personal este estimat pentru mai mulți ani în viitor și ține seama de evoluțiile viitoare probabile, cum ar fi utilizarea împuternicirilor.

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

Prezenta inițiativă este inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2021 [COM (2020) 690 final] ca parte a Pactului verde european și a pachetului „Pregătiți pentru 55” și va contribui la obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu 1990, astfel cum se prevede în Regulamentul privind Legea europeană a climei, precum și la obiectivul UE de realizare a neutralității climatice până în 2050.

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

Aceste ENI sunt necesare pentru noi sarcini, iar sarcinile existente nu vor scădea în viitorul apropiat: un sector al hidrogenului se va dezvolta în paralel cu prelungirea utilizării sistemului de gaze naturale, acesta din urmă devenind și mai complex din cauza utilizării tot mai frecvente a altor surse de metan decât gazele fosile. Prin urmare, redistribuirea nu ar rezolva nevoile suplimentare de personal.

În măsura în care este posibil din punct de vedere juridic, ENI suplimentare vor fi finanțate prin sistemul de taxe existent pentru sarcinile ACER în cadrul REMIT.

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

◻ durată limitată

–◻ Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻ Impact financiar din AAAA până în AAAA

X durată nelimitată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 46

X Gestiune directă asigurată de către Comisie prin intermediul

–◻ agențiilor executive

◻ Gestiune partajată cu statele membre

X Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

◻BEI și Fondului european de investiții;

X organismelor menționate la articolele 70 și 71;

◻ organismelor de drept public;

◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente monitorizării și raportării.

Potrivit regulamentului său financiar, ACER trebuie să elaboreze, în contextul documentului său de programare, un program anual de lucru care să cuprindă detalii privind resursele, atât financiare, cât și umane, pentru fiecare dintre activitățile efectuate.

ACER informează lunar DG ENER cu privire la execuția bugetară, inclusiv cu privire la angajamente, și la plățile per titlu, precum și la posturile libere per tip de personal.

În plus, DG ENER este reprezentată direct în organismele de guvernanță ale ACER. Prin intermediul reprezentaților săi din consiliul de administrație, DG ENER va fi informată cu privire la utilizarea bugetului și la schema de personal la fiecare reuniune din cursul anului.

În cele din urmă și în conformitate cu normele financiare, ACER face obiectul unor cerințe anuale de raportare a activităților și a utilizării resurselor prin intermediul consiliului de administrație și al raportului său anual de activitate.

Sarcinile implementate direct de DG ENER vor urma ciclul anual de planificare și monitorizare, astfel cum este implementat în cadrul Comisiei și al agențiilor executive, inclusiv în ceea ce privește raportarea rezultatelor în raportul anual de activitate al DG ENER.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modului (modurilor) de gestiune, a mecanismului (mecanismelor) de punere în aplicare a finanțării, a modalităților de plată și a strategiei de control propuse

Deși ACER va trebui să își formeze o expertiză nouă, este mai rentabil să se aloce noile sarcini în temeiul prezentei propuneri unei agenții existente care desfășoară deja activități similare.

DG ENER a instituit deja o strategie de control pentru gestionarea relațiilor cu ACER, ca parte a cadrului de control intern al Comisiei din 2017. ACER și-a revizuit și și-a adoptat propriul cadru de control intern în decembrie 2018.

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul (sistemele) de control intern instituit(e) pentru atenuarea lor

Principalele riscuri sunt estimările eronate în ceea ce privește volumul de muncă creat de prezenta propunere, dat fiind faptul că ea urmărește să furnizeze un cadru de reglementare favorabil ex-ante și nu ex-post, după instituirea abordărilor naționale și apariția unor noi actori și a unor noi combustibili (hidrogenul și alte „gaze alternative”) în sectorul energetic. Acest risc trebuie acceptat, deoarece, după cum a demonstrat-o experiența, dacă necesarul de resurse suplimentare nu este inclus în propunerea inițială, este foarte greu să se remedieze această situație mai târziu.

Propunerea include mai multe sarcini noi care atenuează acest risc, deoarece, deși volumul de muncă al unor sarcini viitoare ar putea fi subestimat, volumul altora ar putea fi supraestimat, creându-se astfel ocazia unei echilibrări ulterioare.

Nu se preconizează ca alocarea sarcinilor suplimentare pentru mandatul existent al ACER să genereze controale suplimentare specifice la nivelul ACER și, prin urmare, raportul dintre costurile de control și valoarea fondurilor gestionate va rămâne neschimbat.

De asemenea, sarcinile alocate DG ENER nu vor genera controale suplimentare și nici modificarea raportului privind costurile de control.

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

ACER aplică principiile antifraudă ale agențiilor descentralizate ale UE, în conformitate cu abordare Comisiei.

În martie 2019, ACER a adoptat o nouă strategie antifraudă, care abrogă Decizia 13/2014 a consiliului de administrație al ACER. Noua strategie, care vizează o perioadă de trei ani, se bazează pe următoarele elemente: o evaluare anuală a riscurilor, prevenirea și gestionarea conflictelor de interese, normele interne privind avertizarea în interes public, politica și procedura de gestionare a funcțiilor sensibile, precum și măsuri legate de etică și integritate.

DG ENER a adoptat și o strategie antifraudă revizuită (SAF) în 2020. SAF a DG ENER se bazează pe strategia antifraudă a Comisiei și pe o evaluare specifică a riscurilor efectuată la nivel intern pentru a identifica domeniile cele mai vulnerabile la fraudă, controalele deja instituite și acțiunile necesare pentru a îmbunătăți capacitatea DG ENER de a preveni, detecta și corecta frauda.

Atât Regulamentul ACER, cât și dispozițiile contractuale aplicabile achizițiilor publice asigură faptul că auditurile și controalele la fața locului pot fi efectuate de serviciile Comisiei, inclusiv de OLAF, utilizând dispozițiile standard recomandate de OLAF.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual

Linia bugetară

Tipul de
cheltuieli

Contribuție

Numărul

Dif./Nedif. 47

din partea țărilor AELS 48

din partea țărilor candidate 49

din partea țărilor terțe

în sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

02 10 06 și 02 03 02

Dif./

DA/NU

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual

Linia bugetară

Tipul de
cheltuieli

Contribuție

Numărul

Dif./Nedif.

din partea țărilor AELS

din partea țărilor candidate

din partea țărilor terțe

în sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

[XX.YY.YY.YY]

DA/NU

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

Rubrica din cadrul financiar
multianual

Investiții strategice europene - Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

ACER

Anul
2023

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL

Titlul 1:

Angajamente

(1)

0,690

0,994

1,380

1,614

1,918

6,596

Plăți

(2)

0,690

0,994

1,380

1,614

1,918

6,596

Titlul 2:

Angajamente

(1a)

Plăți

(2a)

Titlul 3:

Angajamente

(3a)

Plăți

(3b)

TOTAL credite
pentru ACER

Angajamente

=1+1a +3a

0,690

0,994

1,380

1,614

1,918

6,596

Plăți

=2+2a

+3b

0,690

0,994

1,380

1,614

1,918

6,596

Rubrica din cadrul financiar
multianual

„Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu trei zecimale)

		Anul 2023	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
DG: ENER
• Resurse umane		0,152	0,304	0,304	0,456	0,760	1,976
• Alte cheltuieli administrative
TOTAL DG ECHO	Credite

TOTAL credite
la RUBRICA 7
din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

0,152

0,304

0,304

0,456

0,760

1,976

milioane EUR (cu trei zecimale)

		Anul 2023	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
TOTAL credite la RUBRICILE 1 - 7 din cadrul financiar multianual	Angajamente	0,842	1,298	1,684	2,070	2,678	8,572
	Plăți	0,842	1,298	1,684	2,070	2,678	8,572

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor ACER

–X Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–◻ Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

A se indica obiectivele și realizările

⇩

Anul
N

Anul
N+1

Anul
N+2

Anul
N+3

A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (a se vedea punctul 1.6)

TOTAL

REALIZĂRI

Tip 50

Costuri medii

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Nr.

Costuri

Total nr.

Total costuri

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1 51 …

- Realizare

Subtotal pentru obiectivul specific nr. 1

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 2…

- Realizare

Subtotal pentru obiectivul specific nr. 2

TOTAL COSTURI

3.2.3.Impactul estimat asupra resurselor umane ale ACER

3.2.3.1.Rezumat

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–X Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Anul
2023

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL

Agenți temporari (grade AD)

0,456

0,760

0,912

1,064

1,216

4,408

Agenți temporari (grade AST)

Agenți temporari (grade AST/SC)

0,152

0,152

0,304

0,304

0,456

1,368

Agenți contractuali

0,082

0,082

0,164

0,246

0,246

0,820

Experți naționali detașați

TOTAL

0,690

0,994

1,380

1,614

1,918

6,596

Cerințe privind personalul (ENI):

Anul
2023

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL

Agenți temporari (grade AD)

3

6

7

8

10

10

Agenți temporari (grade AST)

Agenți temporari (grade AST/SC)

1

2

3

4

5

5

Agenți contractuali (GF IV)

1

2

3

3

6

6

Experți naționali detașați

TOTAL

5

10

13

15

21

21

dintre care sunt finanțate prin contribuția UE 52 :

Anul
2023

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL

Agenți temporari (grade AD)

3

5

6

7

8

8

Agenți temporari (grade AST)

Agenți temporari (grade AST/SC)

1

1

2

2

3

3

Agenți contractuali (GF IV)

1

1

2

3

3

3

Experți naționali detașați

TOTAL

5

7

10

12

14

14

Data planificată de recrutare pentru ENI este data de 1 ianuarie din anul respectiv.

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat pentru DG-ul sub tutela căruia se află agenția

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–X Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimarea se exprimă în numere întregi (sau cel mult cu o zecimală)

		Anul 2023	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027
·Posturi din schema de personal (funcționari și agenți temporari)
20 01 02 01 și 20 01 02 02 (la sediu și în reprezentanțele Comisiei)		1	2	2	3	5
20 01 02 03 (în delegații)
01 01 01 01 (cercetare indirectă)
10 01 05 01 (cercetare directă)

• Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI 53
20 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”)
20 02 03 (AC, AL, END, INT și JPD în delegații)
Linie (linii) bugetară (bugetare) (precizați) 54	- la sediu 55
	- în delegații
01 01 01 02 (AC, END, INT – cercetare indirectă)
10 01 05 02 (AC, INT, END – cercetare directă)
Alte linii bugetare (a se preciza)
TOTAL		1	2	2	3	5

Acestea sunt sarcini noi, pentru care în prezent nu există personal alocat în cadrul DG ENER. Resursele umane necesare ar putea fi ocupate de angajați realocați în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

–◻ Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–X Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare vizate și sumele aferente.

–Inițiativele „Pregătiți pentru 55” nu au fost luate în considerare atunci când s-au calculat rubricile din MFF. Prezenta inițiativă specifică fiind nouă, va necesita reprogramare atât pentru linia contribuției la ACER, cât și pentru linia care va sprijini volumul de muncă suplimentar din cadrul DG ENER. În măsura în care impactul bugetar al resurselor umane suplimentare pentru ACER nu poate fi asigurat din taxe sau din actuala contribuție a UE, va fi acoperit prin realocări din alte linii bugetare gestionate de DG ENER în ceea ce privește ENI suplimentare nefinanțate din taxe, în special din linia bugetară 02 03 02 a programului „MIE – Energie”, fără însă a crea un precedent pentru utilizare fondurilor MIE.

–◻ Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau revizuirea cadrului financiar multianual 56 .

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare vizate, precum și sumele aferente.

3.2.5.Contribuțiile terților

–Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

milioane EUR (cu trei zecimale)

	Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (a se vedea punctul 1.6)	Total
A se preciza organismul care asigură cofinanțarea
TOTAL credite cofinanțate

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–X Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻ Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻ asupra resurselor proprii

–◻ asupra altor venituri

–◻ vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli

milioane EUR (cu trei zecimale)

Linia bugetară pentru venituri:	Credite disponibile pentru exercițiul financiar în curs	Impactul propunerii/inițiativei 57
		Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (a se vedea punctul 1.6)
Articolul ………….

Pentru veniturile diverse alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

ANEXĂ
la FIȘA FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

Denumirea propunerii/inițiativei:

Directiva privind gazele naturale.

1. NUMĂRUL ȘI COSTURILE AFERENTE RESURSELOR UMANE CONSIDERATE NECESARE

2. COSTURI AFERENTE ALTOR CHELTUIELI ADMINISTRATIVE

3. TOTAL CHELTUIELI ADMINISTRATIVE

4. METODE de CALCUL UTILIZATE pentru ESTIMAREA COSTURILOR

4.1. Resurse umane

4.2 Alte cheltuieli administrative

Prezenta anexă trebuie să însoțească fișa financiară legislativă atunci când se lansează consultarea interservicii.

Tabelele de date sunt utilizate ca sursă pentru tabelele conținute în fișa financiară legislativă. Acestea sunt destinate exclusiv uzului intern în cadrul Comisiei.

1. Costurile aferente resurselor umane considerate necesare

Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

X Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual		2023		2024		2025		2026		2027		2028		2029		2030
		ENI	Credite	ENI	Credite	ENI	Credite	ENI	Credite	ENI	Credite	ENI	Credite	ENI	Credite	ENI	Credite
•Posturi din schema de personal (funcționari și agenți temporari)
20 01 02 01 - Sediul central și birouri de reprezentare	AD	1	0,152	2	0,304	2	0,304	3	0,456	5	0,760
	AST
20 01 02 03 - delegațiile Uniunii	AD
	AST
•Personal extern 58
20 02 01 și 20 02 02 – Personal extern – Sediul central și birouri de reprezentare	AC
	END
	INT
20 02 03 – Personal extern - Delegațiile Uniunii	AC
	AL
	END
	INT
	JPD
Alte linii bugetare legate de resursele umane (a se preciza)
Subtotal HR – RUBRICA 7		1	0,152	2	0,304	2	0,304	3	0,456	5	0,760

În afara RUBRICII 7

din cadrul financiar multianual

2023

2024

2025

2026

2027

2028

2029

2030

ENI

Credite

ENI

Credite

ENI

Credite

ENI

Credite

ENI

Credite

ENI

Credite

ENI

Credite

ENI

Credite

•Posturi din schema de personal (funcționari și agenți temporari)

01 01 01 01 (cercetare indirectă) 59

01 01 01 11 (cercetare directă)

Altele (a se preciza)

AST

• Personal extern 60

Personal extern acoperit din credite operaționale (fostele linii „BA”).

- la sediu

END

INT

- în delegațiile Uniunii

END

INT

JPD

01 01 01 02 (cercetare indirectă)

01 01 01 12 (cercetare directă)

Altele (a se preciza) 61

END

INT

Alte linii bugetare legate de resursele umane (a se preciza)

Subtotal resurse umane – În afara RUBRICII 7

Total resurse umane (toate rubricile CFM)

0,152

0,304

0,456

0,760

2. Costuri aferente altor cheltuieli administrative

XPropunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite administrative

◻ Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual	Anul N 62	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	Anul N+4	Anul N+5	Anul N+7	Total
La sediu sau pe teritoriul UE:
20 02 06 01 - Cheltuieli pentru delegații și reprezentare
20 02 06 02 - Costuri aferente conferințelor și reuniunilor
20 02 06 03 - Comitete 63
20 02 06 04 - Studii și consultări
20 04 - cheltuieli IT (corporative) 64
Alte linii bugetare care nu sunt legate de resursele umane (a se preciza dacă este necesar)
În delegațiile Uniunii
20 02 07 01 – Cheltuieli pentru delegații, conferințe și reprezentare
20 02 07 02 – Perfecționare profesională
20 03 05 – Infrastructură și logistică
Alte linii bugetare care nu sunt legate de resursele umane (a se preciza dacă este necesar)
Subtotal altele – RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual

milioane EUR (cu trei zecimale)

În afara RUBRICII 7 din cadrul financiar multianual	Anul N 65	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	Anul N+4	Anul N+5	Anul N+7	Total
Cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă (cu excepția personalului extern) din creditele operaționale (fostele linii „BA”):
- la sediu
- în delegațiile Uniunii
Alte cheltuieli de gestiune pentru cercetare
Politica de cheltuieli IT privind programele operaționale 66
Cheltuieli IT corporative pentru programele operaționale 67
Alte linii bugetare care nu sunt legate de resursele umane (a se preciza dacă este necesar)
Subtotal altele – în afara RUBRICII 7 din cadrul financiar multianual
Total alte cheltuieli administrative (toate rubricile CFM)

3. Total costuri administrative (toate rubricile CFM)

milioane EUR (cu trei zecimale)

Rezumat	2023	2024	2025		2026		2027	2028	2029	2030
Rubrica 7 – Resurse umane	0,152	0,304	0,304		0,456		0,760
Rubrica 7 – Alte cheltuieli administrative
Subtotal Rubrica 7	0,152	0,304	0,304		0,456		0,760
În afara Rubricii 7 – Resurse umane
În afara Rubricii 7 – Alte cheltuieli administrative
Subtotal alte rubrici
TOTAL RUBRICA 7 și în afara RUBRICII 7	0,152	0,304		0,304		0,456	0,760

Acestea sunt sarcini complet noi. Creditele administrative necesare ar putea fi realizate printr-un buget realocat în cadrul DG-ului, completat, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

4. Metodele de calcul utilizate pentru estimarea costurilor

4.1 Resurse umane

Această parte stabilește metoda de calcul utilizată pentru estimarea resurselor umane considerate necesare [ipoteze referitoare la volumul de muncă, inclusiv locuri de muncă concrete (profiluri profesionale specifice sistemului Sysper2), categoriile de personal și costurile medii aferente]

RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual

NB: Costurile medii pentru fiecare categorie de personal de la sediul central sunt disponibile pe BudgWeb:

https://myintracomm.ec.europa.eu/budgweb/EN/pre/legalbasis/Pages/pre-040-020_preparation.aspx

•Funcționari și personal temporar

Între 1 și 5 posturi AD pentru monitorizarea punerii în aplicare a regulamentului:

- supravegherea și coordonarea cu ACER

- dezvoltarea unui cadru de reglementare pentru o dezvoltare bazată pe piață a sectorului hidrogenului și a rețelelor de hidrogen.

- dezvoltarea cadrului juridic necesar pentru îmbunătățirea condițiilor pentru comerțul transfrontalier de gaze naturale, ținând seama de rolul tot mai important al gazelor din surse regenerabile și al gazelor cu emisii reduse de carbon, precum și acordarea mai multor drepturi consumatorilor

- asigurarea respectării legislației UE de către entitățile paneuropene ale operatorilor de rețea.

Costurile medii provin din nota Ares(2020)7207955.

•Personal extern

În afara RUBRICII 7 din cadrul financiar multianual

•Numai posturile finanțate din bugetul de cercetare

•Personal extern

4.2 Alte cheltuieli administrative

A se detalia metoda de calcul utilizată pentru fiecare linie bugetară

și în special ipotezele pe care se bazează (de exemplu, numărul de reuniuni pe an, costurile medii etc.)

RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual

În afara RUBRICII 7 din cadrul financiar multianual

(1) COM(2021) 660 final.

(2) JO […], […], p. […].

(3) JO […], […], p. […].

(4) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).

(5) A se vedea anexa III partea A.

(6) JO L 176, 15.7.2003, p. 57.

(7) Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO L 158, 14.6.2019, p. 54).

(8) Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125).

(9) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(10) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(11) Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125).

(12) Recomandarea Comisiei din 14.10.2020 privind sărăcia energetică, C(2020) 9600 final.

(13) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 206.

(14) JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(15) JO L 198, 20.7.2006, p. 18.

(16) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(17) A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(18) Recomandarea Comisiei din 28.9.2021 privind „eficiența energetică înainte de toate”: de la principii la practică. Orientări și exemple pentru implementarea acesteia în procesul decizional care cuprinde și sectorul energetic, C (2021) 7014 final.

(19) JO L 25, 29.1.2009, p. 18.

(20) Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO L 211, 14.8.2009, p. 36).

(21) A se vedea pagina 36 din prezentul Jurnal Oficial.

(22) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(23) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(24) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(25) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(26) Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 februarie 2021 de instituire a unui Instrument de sprijin tehnic (JO L 57, 18.2.2021, p.1).

(27) Titlul Directivei 83/349/CEE a fost modificat pentru a se ține seama de renumerotarea articolelor din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; inițial se făcea trimitere la articolul 54 alineatul (3) litera (g).

(28) JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(29) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(30) JO L 145, 30.4.2004, p. 1 ⌦ 173, 12.6.2014, p. 349–496 ⌫.

(31) JO L 204, 21.7.1998, p. 1.

(32) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(33) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

(34) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015).

(35) JO L 127, 29.4.2004, p. 92.

(36) Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125).

(37) Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei (JO L 211, 14.8.2009, p. 55)

(38) A se vedea pagina 55 din prezentul Jurnal Oficial.

(39) Prima directivă a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 65, 14.3.1968, p. 8).

(40) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(41) Titlul Directivei 78/660/CEE a fost modificat pentru a se ține seama de renumerotarea articolelor din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în conformitate cu articolul 12 din Tratatul de la Amsterdam; inițial se făcea trimitere la articolul 54 alineatul (3) litera (g).

(42) JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(43) Decizia (UE) 2017/684 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2017 privind instituirea unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale și la instrumentele fără caracter juridic obligatoriu dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei și de abrogare a Deciziei nr. 994/2012/UE (JO L 99, 12.4.2017, p. 1).

(44) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(45) Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(46) Explicații detaliate privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: https://myintracomm.ec.europa.eu/budgweb/EN/man/budgmanag/Pages/budgmanag.aspx .

(47) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(48) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(49) Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(50) Realizările se referă la produsele și serviciile care trebuie furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(51) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”.

(52) În fiecare an, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Decizia (UE) 2020/2152 a Comisiei, ACER va identifica acele costuri, inclusiv costurile cu personalul, care sunt eligibile pentru finanțarea prin taxe și va prezenta rezultatele în proiectul său de document de programare. În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2019/942, Comisia furnizează un aviz cu privire la proiectul de document de programare al ACER, inclusiv cu privire la propunerile agenției în ceea ce privește costurile care sunt considerate eligibile pentru finanțarea prin taxe și posibilitățile de reducere a sarcinii asupra bugetului UE.

(53) AC = agent contractual; AL= agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(54) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(55) În principal pentru fondurile Politicii de coeziune a UE, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA).

(56) A se vedea articolele 12 și 13 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2093/2020 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027.

(57) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.

(58) AC = agent contractual; AL= agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(59) Vă rugăm să alegeți linia bugetară relevantă sau să specificați o altă linie, dacă este necesar; în cazul în care sunt vizate mai multe linii bugetare, personalul ar trebui să fie diferențiat în funcție de fiecare linie bugetară în cauză.

(60) AC = agent contractual; AL= agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(61) Vă rugăm să alegeți linia bugetară relevantă sau să specificați o altă linie, dacă este necesar; în cazul în care sunt vizate mai multe linii bugetare, personalul ar trebui să fie diferențiat în funcție de fiecare linie bugetară în cauză.

(62) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori

(63) Se indică tipul de comitet și grupul de care aparține.

(64) Este necesar avizul DG DIGIT – Echipa de investiții IT [a se vedea Orientările privind finanțarea IT, C(2020) 6126 final din 10.9.2020, pagina 7].

(65) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori

(66) Este necesar avizul DG DIGIT – Echipa de investiții IT [a se vedea Orientările privind finanțarea IT, C(2020) 6126 final din 10.9.2020, pagina 7].

(67) Acest element include sistemele administrative locale și contribuțiile la cofinanțarea sistemelor informatice corporative [a se vedea Orientările privind finanțarea IT, C(2020) 6126 final din 10.9.2020].

Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 211, 14.8.2009, p. 94)
Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1)	Numai articolul 51
Directiva (UE) 2019/692 a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 117, 3.5.2019, p. 1)

Directiva	Termen de transpunere	Data de aplicare

Directiva 2009/73/CE	3 martie 2011	3 martie 2011, cu excepția articolului 11 3 martie 2013 în ceea ce privește articolul 11
Directiva (UE) 2019/692	24 februarie 2020

Directiva 2009/73/CE	Prezenta directivă
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)	-
-	Articolul 1 alineatele (2), (3) și (4)
Articolul 2 formula introductivă	Articolul 2 formula introductivă
-	Articolul 2 punctele 1 - 13
Articolul 2 punctul 1	Articolul 2 punctul 14
Articolul 2 punctul 2	Articolul 2 punctul 15
Articolul 2 punctul 3	Articolul 2 punctul 16
Articolul 2 punctul 4	Articolul 2 punctul 17
Articolul 2 punctul 5	Articolul 2 punctul 18
Articolul 2 punctul 6	Articolul 2 punctul 19
-	Articolul 2 punctele 20 - 22
Articolul 2 punctul 7	Articolul 2 punctul 23
Articolul 2 punctul 8	Articolul 2 punctul 24
Articolul 2 punctul 9	Articolul 2 punctul 252
Articolul 2 punctul 10	Articolul 2 punctul 26
Articolul 2 punctul 11	Articolul 2 punctul 27
Articolul 2 punctul 12	Articolul 2 punctul 28
Articolul 2 punctul 13	Articolul 2 punctul 29
Articolul 2 punctul 14	Articolul 2 punctul 30
Articolul 2 punctul 15	Articolul 2 punctul 31
Articolul 2 punctul 16	Articolul 2 punctul 32
Articolul 2 punctul 17	Articolul 2 punctul 33
-	Articolul 2 punctul 34
Articolul 2 punctul 18	Articolul 2 punctul 35
Articolul 2 punctul 19	Articolul 2 punctul 36
Articolul 2 punctul 20	Articolul 2 punctul 37
Articolul 2 punctul 21	Articolul 2 punctul 38
Articolul 2 punctul 22	Articolul 2 punctul 39
Articolul 2 punctul 23	Articolul 2 punctul 40
Articolul 2 punctul 24	Articolul 2 punctul 41
Articolul 2 punctul 25	Articolul 2 punctul 42
Articolul 2 punctul 26	Articolul 2 punctul 43
Articolul 2 punctul 27	Articolul 2 punctul 44
Articolul 2 punctul 28	Articolul 2 punctul 45
-	Articolul 2 punctele 46 - 47
Articolul 2 punctul 32	Articolul 2 punctul 48
Articolul 2 punctul 34	Articolul 2 punctul 49
Articolul 2 punctul 35	Articolul 2 punctul 50
Articolul 2 punctul 36	Articolul 2 punctul 51
-	Articolul 2 punctele 52 - 71
Articolul 37	Articolul 3
-	Articolul 4
Articolul 3	Articolul 5 alineatele (1) și (2)
-	Articolul 5 alineatele (3) și (4)
Articolul 5 alineatul (11)	Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 7	Articolul 6
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
-	Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (3)
-	Articolul 7 alineatul (4)
-	Articolul 7 alineatele (5)-(9)
Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (10)
Articolul 4 alineatul (4)	Articolul 7 alineatul (11)
-	Articolul 8
Articolul 8	Articolul 9
-	Articolul 10
-	Articolul 11
-	Articolul 12
-	Articolul 13
-	Articolul 14
-	Articolul 15
-	Articolul 16
-	Articolul 17
-	Articolul 18
-	Articolul 19
-	Articolul 20
-	Articolul 21
-	Articolul 22
-	Articolul 23
-	Articolul 24
-	Articolul 25
-	Articolul 26
Articolul 32	Articolul 27
-	Articolul 27 alineatul (3)
Articolul 34	Articolul 28
Articolul 33	Articolul 29
Articolul 38	Articolul 30
-	Articolul 31
-	Articolul 32
-	Articolul 33
Articolul 35	Articolul 34
-	Articolul 34 alineatul (3)
Articolul 13 alineatele (1)-(2)	Articolul 35 alineatele (1)-(2)
-	Articolul 35 alineatele (3)-(4)
Articolul 13 alineatul (3)	Articolul 35 alineatul (5)
-	Articolul 35 alineatele (7)-(9)
Articolul 13 alineatul (5)	Articolul 35 alineatul (10)
Articolul 16	Articolul 36
-	Articolul 37
Articolul 23	Articolul 38
Articolul 24	Articolul 39
Articolul 25 alineatul (1)	Articolul 40 alineatul (1)
-	Articolul 40 alineatul (2)
Articolul 25 alineatul (2)	Articolul 40 alineatul (3)
Articolul 25 alineatul (3)	Articolul 40 alineatul (4)
Articolul 25 alineatul (4)	Articolul 40 alineatul (5)
Articolul 25 alineatul (5)	Articolul 40 alineatul (6)
-	Articolul 40 alineatele (7)-(9)
-	Articolul 41
Articolul 26	Articolul 42
Articolul 27	Articolul 43
Articolul 28 alineatele (1)-(4)	Articolul 44 alineatele (1)-(4)
-	Articolul 44 alineatul (5)
Articolul 29	Articolul 45
-	Articolul 46
-	Articolul 47
-	Articolul 48
-	Articolul 49
-	Articolul 50
Articolul 22	Articolul 51
-	Articolul 52
-	Articolul 53
Articolul 9	Articolul 54
Articolul 14	Articolul 55
Articolul 15	Articolul 56
Articolul 17	Articolul 57
Articolul 18 alineatele (1)-(10)	Articolul 58 alineatele (1)-(10)
-	Articolul 58 alineatul (11)
Articolul 19	Articolul 59
Articolul 20	Articolul 60
Articolul 21	Articolul 61
-	Articolul 62
-	Articolul 63
-	Articolul 64
Articolul 10	Articolul 65
Articolul 11	Articolul 66
Articolul 12	Articolul 67
Articolul 30	Articolul 68
Articolul 31	Articolul 69
Articolul 39	Articolul 70 alineatele (1)-(5)
-	Articolul 70 alineatul (6)
Articolul 40	Articolul 71
Articolul 41	Articolul 72
-	Articolul 72 alineatul (5)
Articolul 41 alineatele (5)-(9)	Articolul 72 alineatele (6)-(10)
Articolul 41 alineatele (10)-(17)	Articolul 73 alineatele (1)-(8)
Articolul 42 alineatele (1)-(4)	Articolul 74 alineatele (1)-(4)
-	Articolul 74 alineatul (5)
Articolul 42 alineatul (6)	Articolul 74 alineatul (6)
Articolul 43	Articolul 75
Articolul 44	Articolul 76
Articolul 46	Articolul 77
Articolul 47	Articolul 78
Articolul 48a	Articolul 79
-	Articolul 80
Articolul 49a	Articolul 81
Articolul 49b	Articolul 82
-	Articolul 83
-	Articolul 84
-	Articolul 85
-	Articolul 86
Articolul 54	Articolul 87
Articolul 53	Articolul 88
Articolul 55	Articolul 89
Articolul 56	Articolul 90
Anexa I	Anexa I
-	Anexa II
-	Anexa III
Anexa II	Anexa IV

ACER			Anul 2023	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
Titlul 1:	Angajamente	(1)	0,690	0,994	1,380	1,614	1,918	6,596
	Plăți	(2)	0,690	0,994	1,380	1,614	1,918	6,596
Titlul 2:	Angajamente	(1a)
	Plăți	(2a)
Titlul 3:	Angajamente	(3a)
	Plăți	(3b)
TOTAL credite pentru ACER	Angajamente	=1+1a +3a	0,690	0,994	1,380	1,614	1,918	6,596
	Plăți	=2+2a +3b	0,690	0,994	1,380	1,614	1,918	6,596

Agenți temporari (grade AD)	0,456	0,760	0,912	1,064	1,216	4,408
Agenți temporari (grade AST)
Agenți temporari (grade AST/SC)	0,152	0,152	0,304	0,304	0,456	1,368
Agenți contractuali	0,082	0,082	0,164	0,246	0,246	0,820
Experți naționali detașați

Directiva 2003/55/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
—	Articolul 6
—	Articolul 7
Articolul 6	Articolul 8
Articolul 9	Articolul 9
Articolul 7	Articolul 10
—	Articolul 11
Articolul 7	Articolul 12
Articolul 8	Articolul 13
—	Articolul 14
—	Articolul 15
Articolul 10	Articolul 16
—	Articolul 17
—	Articolul 18
—	Articolul 19
—	Articolul 20
—	Articolul 21
—	Articolul 22
—	Articolul 23
Articolul 11	Articolul 24
Articolul 12	Articolul 25
Articolul 13	Articolul 26
Articolul 14	Articolul 27
Articolul 15	Articolul 29
Articolul 16	Articolul 30
Articolul 17	Articolul 31
Articolul 18	Articolul 32
Articolul 19	Articolul 33
Articolul 20	Articolul 34
Articolul 21	Articolul 35
Articolul 22	Articolul 36
Articolul 23	Articolul 37
Articolul 24	Articolul 38
Articolul 25 alineatul (1) (prima și a doua frază)	Articolul 39
—	Articolul 40
Articolul 25 (restul articolului)	Articolul 41
—	Articolul 42
—	Articolul 43
—	Articolul 44
—	Articolul 45
Articolul 26	Articolul 46
—	Articolul 47
Articolul 27	Articolul 48
Articolul 28	Articolul 49
Articolul 29	Articolul 50
Articolul 30	Articolul 51
Articolul 31	Articolul 52
Articolul 32	Articolul 53
Articolul 33	Articolul 54
Articolul 34	Articolul 55
Articolul 35	Articolul 56
Anexa A	Anexa I