COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 17.11.2021

COM(2021) 709 final

2021/0367(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind expedierile de deșeuri și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 și (UE) 2020/1056

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2021) 402 final} - {SWD(2021) 330 final} - {SWD(2021) 331 final} - {SWD(2021) 332 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Temeiurile și obiectivele propunerii

În 2018, comerțul mondial cu deșeuri a ajuns la 182 de milioane de tone, cu o valoare de aproximativ 80,5 miliarde EUR 1 . Astfel de schimburi comerciale au crescut considerabil în ultimele decenii, cea mai ridicată valoare, respectiv aproape 250 de milioane de tone, înregistrându-se în 2011. UE este un actor important în comerțul mondial cu deșeuri, iar cantități considerabile de deșeuri sunt expediate dintr-un stat membru către altul. În 2020, UE a exportat către țări din afara UE aproximativ 32,7 milioane de tone de deșeuri, ceea ce reprezintă o creștere de 75 % față de 2004 2 , cu o valoare de 13 miliarde EUR. Deșeurile de metale feroase și neferoase, deșeurile de hârtie, deșeurile de plastic, deșeurile textile și deșeurile de sticlă reprezintă majoritatea deșeurilor exportate din UE. De asemenea, UE a importat aproximativ 16 milioane de tone, evaluate la 13,5 miliarde EUR. În plus, aproximativ 67 de milioane de tone de deșeuri sunt expediate anual dintr-un stat membru către altul 3 (expedieri de deșeuri în interiorul UE).

Deșeurile expediate la nivel transfrontalier pot genera riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu, în special atunci când nu sunt controlate în mod corespunzător. În același timp, aceste deșeuri au adesea o valoare economică pozitivă, în special ca materii prime secundare care pot înlocui și reduce dependența de materialele prime virgine, contribuind astfel la o economie mai circulară.

În UE, au fost instituite măsuri privind supravegherea și controlul expedierilor de deșeuri începând din 1984. În 1989, a fost adoptată Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora (Convenția de la Basel) pentru a aborda problemele grave legate de depozitarea deșeurilor toxice importate din străinătate în diferite părți ale lumii în curs de dezvoltare. În 1992, OCDE a adoptat o decizie obligatorie din punct de vedere juridic 4 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare (Decizia OCDE).

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 5 [Regulamentul privind transferurile de deșeuri (RTD)] pune în aplicare în legislația UE atât dispozițiile Convenției de la Basel, cât și dispozițiile Deciziei OCDE. În anumite privințe, RTD conține măsuri de control mai stricte decât cele prevăzute de Convenția de la Basel. RTD obligă statele membre să se asigure că expedierile de deșeuri și operațiunile de tratare a deșeurilor sunt gestionate într-un mod care protejează mediul și sănătatea umană împotriva oricăror efecte negative care pot fi cauzate de acestea. RTD stabilește mecanisme de control pentru exportul și importul deșeurilor dintre UE și țări terțe și pentru expedierile de deșeuri dintr-un stat membru către altul. Tipurile de controale prevăzute în RTD depind de caracteristicile deșeurilor (de exemplu, periculoase, nepericuloase), de destinația și metoda de tratare a acestora în cadrul operațiunilor de valorificare (de exemplu, reciclare) sau de eliminare (de exemplu, depozitarea deșeurilor). RTD stabilește, de asemenea, interdicții la export pentru anumite categorii de deșeuri și anumite destinații: cel mai important exemplu este interdicția de a exporta deșeuri periculoase din UE în țări care nu sunt membre ale OCDE.

Obiectivul general al revizuirii RTD îl reprezintă sporirea nivelului de protecție a mediului și a sănătății publice împotriva efectelor expedierilor transfrontaliere necorespunzătoare de deșeuri. Acesta abordează problemele identificate în evaluarea RTD, publicată de Comisie în ianuarie 2020 6 (a se vedea mai multe informații cu privire la acest aspect la punctul 3 de mai jos).

Revizuirea RTD răspunde, de asemenea, apelului lansat prin Pactul verde european 7 și Planul de acțiune privind economia circulară 8 de a revizui RTD cu scopul de:

·a facilita expedierile de deșeuri pentru reutilizare și reciclare în UE;

·a se asigura că UE nu exportă în țări terțe propriile probleme legate de deșeuri și

·    a combate expedierile ilegale de deșeuri.

În plus, în Pactul verde european și în Strategia industrială 9 , inclusiv în actualizarea acesteia 10 , s-a recunoscut faptul că accesul la materii prime are o importanță strategică și constituie o cerință prealabilă pentru succesul Europei în realizarea tranziției verzi și a celei digitale. În Planul de acțiune privind materiile prime critice 11 s-a subliniat că semnificative cantități de resurse părăsesc Europa sub formă de deșeuri, în loc să fie reciclate pentru a fi transformate în materii prime secundare și să contribuie astfel la diversificarea surselor de aprovizionare pentru ecosistemele industriale din UE.

Parlamentul European și Consiliul au invitat, de asemenea, Comisia să prezinte o revizuire ambițioasă a RTD 12 .

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Temeiul juridic existent al Regulamentului privind transferurile de deșeuri este articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede modul în care ar trebui pus în aplicare articolul 191 din tratat. Articolul 191 abordează politica Uniunii în domeniul mediului, care trebuie să contribuie la realizarea următoarelor obiective:

·conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

·ocrotirea sănătății persoanelor;

·utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale; și

·promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.

•Subsidiaritate

RTD asigură faptul că legislația cuprinzătoare a UE privind deșeurile nu este eludată prin expedierea deșeurilor către țări terțe în care standardele și performanțele în materie de gestionare a deșeurilor diferă foarte mult de cele din UE. Este important ca normele comune privind controlul transportului transfrontalier al deșeurilor să fie stabilite la nivelul UE pentru a se evita situația în care operatorii ilegali ar alege să expedieze deșeuri prin state membre cu norme interne mai puțin stricte decât ale altor state membre, cu scopul de a exporta aceste deșeuri din UE (scenariu de tip „port-hopping”). Normele la nivelul UE sunt, de asemenea, justificate pentru expedierile de deșeuri în interiorul UE, având în vedere că industria deșeurilor din UE se caracterizează printr-un nivel foarte ridicat de integrare, și pentru a se asigura egalitatea de tratament și claritatea juridică pentru toți actorii economici din acest sector.

•Proporționalitate

RTD asigură coerența punerii în aplicare de către fiecare stat membru a Convenției de la Basel și a Deciziei OCDE și, prin urmare, evită obstacolele din calea expedierilor de deșeuri în interiorul UE sau obstacolele din calea bunei funcționări a pieței interne a UE. În plus, abordarea UE privind expedierile de deșeuri este mai strictă decât cea prevăzută de Convenția de la Basel în ceea ce privește exportul de deșeuri, deoarece interzice exportul de deșeuri destinate eliminării în afara țărilor AELS, precum și exportul unor deșeuri nepericuloase 19 în afara țărilor membre ale OCDE. Abordarea UE are o valoare adăugată clară pentru mediu în comparație cu cea a fiecărui stat membru care se bazează în mod individual pe Convenția de la Basel. Într-adevăr, UE este una dintre singurele părți la Convenția de la Basel care aplică astfel de norme stricte.

•Alegerea instrumentului

În 1984, a fost adoptată Directiva 84/631/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1984 20 , care a introdus măsuri la nivelul UE privind supravegherea și controlul expedierilor de deșeuri. Directiva a vizat expedierile de deșeuri periculoase. Aceasta a prevăzut obligativitatea unei proceduri de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză pentru țările vizate, permițându-le astfel acestora să se opună unei anumite expedieri de deșeuri.

Directiva 84/631/CEE a fost modificată prin Directiva 86/279/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986, care a introdus dispoziții suplimentare pentru a îmbunătăți monitorizarea exporturilor de deșeuri din Comunitate. În urma evoluțiilor internaționale în contextul Convenției de la Basel și al OCDE, în 1993, a fost adoptat primul regulament privind expedierile de deșeuri [Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, prin care a fost abrogată Directiva 84/631/CEE].

Este important de remarcat faptul că un regulament – mai degrabă decât o directivă – a fost considerat necesar la momentul respectiv pentru a asigura aplicarea simultană și armonizată în toate statele membre. Alegerea unui regulament rămâne justificată, deoarece un regulament stabilește cerințe directe pentru toți operatorii, asigurând astfel securitatea juridică necesară și posibilitatea aplicării unei piețe pe deplin integrate la nivelul UE. De asemenea, un regulament asigură punerea în aplicare a obligațiilor simultan și în mod similar în toate cele 27 de state membre.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente

·RTD a instituit un cadru juridic solid, care a fost pus în aplicare de statele membre. RTD a fost, în general, eficace în îndeplinirea celor două obiective principale: protecția mediului și a sănătății umane împotriva efectelor negative ale expedierilor de deșeuri și punerea în aplicare a angajamentelor internaționale ale UE în acest domeniu. Acesta a condus la un control mai bun al expedierilor de deșeuri și a contribuit la buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor expediate la nivel național și la nivelul UE;

·în același timp, diferitele niveluri și modalități de aplicare și de asigurare a respectării RTD, combinate adesea cu interpretări diferite ale dispozițiilor acestuia și cu diferite regimuri de control, au împiedicat punerea în aplicare optimă a acestuia la nivelul UE. Acești factori limitează sau descurajează expedierile legale de deșeuri de bună calitate către instalațiile de reciclare, care sunt importante pentru tranziția către o economie circulară în UE;

·în ceea ce privește exportul de deșeuri, în special de deșeuri nepericuloase, din UE, o deficiență majoră este supravegherea insuficientă a condițiilor în care aceste deșeuri sunt gestionate în țările de destinație, în special în țările în curs de dezvoltare. Prin urmare, exportul unor deșeuri din UE a creat provocări în materie de mediu și de sănătate publică în țările de destinație. Aceasta reprezintă, de asemenea, o pierdere de resurse pentru industriile de reciclare din UE;

·expedierile ilegale de deșeuri în interiorul UE, precum și din și către UE rămân, de asemenea, o problemă considerabilă din cauza naturii generale a dispozițiilor RTD. Aceasta se referă în special la elementele care trebuie verificate de autoritățile competente, de exemplu cu privire la buna gestionare a deșeurilor din punctul de vedere al mediului și la asigurarea respectării normelor. Acest lucru se datorează însă și deficiențelor în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării RTD.

•Consultări cu părțile interesate

•Obținerea și utilizarea expertizei

Evaluarea impactului pentru revizuirea Regulamentului privind transferurile de deșeuri a fost susținută de un studiu realizat de experți externi. Acești experți au colaborat îndeaproape cu Comisia pe parcursul diferitelor etape ale studiului. Comisia a utilizat, de asemenea, numeroase alte surse de informații pentru a pregăti prezenta propunere.

•Evaluarea impactului

Această evaluare a impactului a luat în considerare patru opțiuni de politică.

Opțiunea de politică 1 este scenariul de referință. Aceasta presupune că Decizia OCDE și Convenția de la Basel vor rămâne în mare parte neschimbate cel puțin până în 2030. În plus, actualul RTD, inclusiv regulamentul delegat aferent, vor continua să fie aplicabile. Actuala sa punere în aplicare va continua, alături de armonizarea la nivelul statelor membre prin intermediul eforturilor existente, în special prin elaborarea de orientări și schimburi ad-hoc între statele membre, în principal prin intermediul corespondenților privind expedierile de deșeuri 21 . De asemenea, UE va continua să promoveze măsuri globale de îmbunătățire a controlului transportului transfrontalier al deșeurilor și al gestionării deșeurilor în organizațiile internaționale, în special în Convenția de la Basel și OCDE.

Tabelul de mai jos oferă o imagine de ansamblu a opțiunilor 2, 3 și 4, care reprezintă alternative la opțiunea 1 (scenariul de referință), precum și o combinație a măsurilor din cadrul acestor opțiuni.

Opțiunea de politică 2 (modificări punctuale) prevede un pachet de măsuri care pot aborda în mod eficace și, într-o anumită măsură, în mod eficient unele dintre problemele care împiedică buna funcționare a RTD.

În comparație cu scenariul de referință, modificările punctuale oferă răspunsuri eficace și coerente în vederea atingerii unor obiective specifice, în special în vederea reducerii sarcinii administrative și a poziționării expedierilor de deșeuri destinate tratării la un nivel superior în ierarhia deșeurilor. Cu toate acestea, doar măsurile avute în vedere nu ar putea oferi beneficii maxime, în principal din cauza eficienței și a coerenței interne mai scăzute. În comparație cu schimbările structurale (opțiunea 3), această opțiune va aborda doar parțial provocările legate de exportul de deșeuri (obiectivul 2). Măsurile vizează doar anumite domenii problematice, de exemplu prin stabilirea unor criterii de diferențiere între bunurile uzate și deșeuri (2b) sau prin specificarea obligațiilor exportatorilor (2a). Cele mai mari beneficii ale acestei opțiuni sunt identificate pentru măsurile 3a‑3d și 3f, destinate unei mai bune abordări a expedierilor ilegale de deșeuri în interiorul UE, precum și din și către UE (obiectivul 3).

În cazul opțiunii de politică 3 (schimbări structurale), măsurile 1d, 1e și 1f abordează în mod direct preocupările părților interesate cu privire la costurile asociate întârzierilor expedierilor de deșeuri în interiorul UE și ar reduce în mod semnificativ sarcina administrativă pentru autoritățile publice și operatorii economici (obiectivul 1). Introducerea măsurilor 2c, 2d și 2e ar institui un cadru procedural la nivelul UE pentru a garanta că deșeurile exportate din UE sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului. Acesta este considerat un răspuns proporțional și sistemic la obiectivul 2. Anumite modificări nu ar fi suficiente și suficient de coerente pentru a obține efectul necesar la nivelul statelor membre. Acesta este, în special, cazul măsurilor propuse 3e și 3g pentru o mai bună abordare a expedierilor ilegale de deșeuri (obiectivul 3).

Evaluarea impactului a arătat că acțiunile întreprinse conform opțiunilor 2 sau 3 nu ar permite îndeplinirea tuturor obiectivelor revizuirii în modul cel mai eficace, eficient și proporțional. În comparație cu aceste opțiuni, opțiunea de politică 4, care include o combinație de măsuri ce vizează o serie de modificări substanțiale, ar conduce la o mai mare eficacitate, într-un mod eficient și proporțional.

În consecință, opțiunea preferată este opțiunea 4. Combinația de modificări punctuale și structurale aleasă ar conduce la o abordare echilibrată în ceea ce privește eficacitatea (realizarea obiectivelor) și eficiența (raportul cost-eficacitate). Scopul său este de a se asigura că prezentul regulament poate facilita expedierile de deșeuri în interiorul UE în conformitate cu obiectivele economiei circulare, poate sprijini obiectivul UE de a nu își mai exporta în țări terțe propriile probleme în materie de deșeuri și poate contribui la o mai bună abordare a expedierilor ilegale de deșeuri, fără a presupune riscul unor costuri excesive sau al unor perturbări. Aceasta răspunde atât (i) nevoii de măsuri noi și eficace pentru atingerea celor trei obiective, cât și (ii) importanței acordate aplicabilității lor, fără a crea sarcini excesive sau impacturi nedorite.

Opțiunea 4 este, de asemenea, proporțională cu obiectivele urmărite de această revizuire.

·În ceea ce privește obiectivul 1 privind expedierile de deșeuri în interiorul UE, toate măsurile din cadrul opțiunii 4 sunt necesare pentru a realiza o mai bună integrare a pieței interne a deșeurilor din UE, orientând aceste expedieri de deșeuri către reciclare. Acestea vor reprezenta modificări importante ale procedurilor aplicabile în prezent expedierilor de deșeuri, care vor avea un impact atât asupra operatorilor economici, cât și asupra administrațiilor publice. Măsurile respective vor genera beneficii importante pentru ambele părți, prin reducerea sarcinii administrative, reducerea întârzierilor și prelucrarea mai eficientă a informațiilor. În plus, ele vor contribui la sprijinirea tranziției către o economie circulară în UE, cu beneficii pentru protecția mediului. Aceste beneficii vor depăși cu mult costurile legate de instituirea noilor măsuri, în special regimul schimbului electronic de date (măsura 1d) 22 . Obligația de digitalizare a procedurii de notificare pentru expedierile de deșeuri în interiorul UE prin intermediul sistemului electronic de schimb de date va intra în vigoare numai după 24 de luni de la intrarea în vigoare a RTD revizuit, iar lucrările pregătitoare cu statele membre și cu părțile interesate sunt deja în desfășurare în vederea pregătirii pentru acest nou regim.

·În ceea ce privește al doilea obiectiv, opțiunea 4 va conduce la modificări importante ale abordărilor UE și ale cadrului de reglementare aplicabil exportului de deșeuri din UE. Acest lucru este necesar având în vedere eșecul actualului RTD în îndeplinirea obiectivului de a asigura buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor exportate din UE, în special către țările în curs de dezvoltare. O caracteristică importantă a opțiunii 4 este aceea că va impune atât operatorilor economici, cât și autorităților publice să ia măsuri concrete pentru a verifica dacă deșeurile exportate din UE sunt tratate în mod durabil în țările de destinație. Acest lucru va asigura furnizarea de garanții atât la nivel național (măsurile 2c și 2e), cât și la nivel de instalație (măsura 2a) pentru tratarea durabilă a deșeurilor în țările de destinație. Aceste măsuri ar trebui să genereze beneficii importante pentru mediu. Ele vor avea, de asemenea, un impact economic. Pentru unii operatori, în special pentru cei care prelucrează deșeuri în materii prime secundare în UE, acest lucru ar putea duce la cantități mai mari de materii prime disponibile la un preț mai mic, astfel că acest lucru ar avea un impact pozitiv în ansamblu. Pentru operatorii care expediază deșeuri din UE, impactul va depinde de punerea la dispoziție a dovezilor că deșeurile exportate în țările de destinație sunt tratate într-un mod care asigură protecția mediului. Este probabil ca, prin urmare, exportul către unele țări să devină mai dificil, ceea ce ar avea un impact negativ asupra întreprinderilor care exportă deșeuri către aceste țări. Costurile care rezultă din această situație sunt totuși limitate și sunt compensate de beneficiile ecologice globale ale măsurilor. În cele din urmă, este important de remarcat, de asemenea, că proporționalitatea este asigurată prin faptul că măsurile din cadrul opțiunii 4:

–ar aplica un regim diferit în funcție de țara de destinație, cu un control mai strict asupra țărilor în care practicile de gestionare a deșeurilor sunt considerate a fi mai puțin durabile decât în UE (țări care nu sunt membre ale OCDE);

–ar institui un mecanism, fără nicio interdicție generală, prin care țările importatoare să aibă posibilitatea de a importa deșeuri din UE dacă demonstrează că sunt capabile să gestioneze deșeurile într-un mod durabil; și

–ar intra în vigoare numai după trei ani de la intrarea în vigoare a modificărilor regulamentului, asigurându-se o perioadă de tranziție pentru ca toate părțile implicate să se pregătească pentru noile norme.

·În ceea ce privește al treilea obiectiv, opțiunea 4 prevede o serie de măsuri de îmbunătățire a asigurării respectării RTD. Acestea sunt necesare pentru a spori capacitățile statelor membre și ale Comisiei de a reduce expedierile ilegale de deșeuri. Măsurile respective nu implică sarcini fundamental noi sau costuri suplimentare conexe pentru operatori și statele membre. Un regim mai eficace de asigurare a respectării normelor ar contribui la prevenirea sau reducerea volumului de expedieri ilegale de deșeuri și la realizarea unor economii semnificative de costuri pentru decontaminare și repatriere, precum și a unor economii de costuri indirecte pentru statele membre tranzitate. O mai bună asigurare a respectării normelor ar trebui să conducă, de asemenea, la reducerea pierderilor de venituri fiscale. În plus, pe lângă măsurile propuse, Comisia va utiliza o gamă largă de instrumente pentru a continua să sprijine eforturile statelor membre de a pune mai bine în aplicare și de a asigura respectarea RTD. La nivelul UE, s-au luat deja numeroase inițiative de combatere a traficului de deșeuri, care reprezintă una dintre prioritățile politicii globale a UE privind criminalitatea organizată 23 . UE oferă, de asemenea, sprijin financiar pentru proiectele operaționale care vizează traficul de deșeuri 24 . Mai mult, Comisia sprijină statele membre în acest domeniu prin intermediul Forumului privind conformarea cu legislația de mediu și guvernanța de mediu 25 , al programului TAIEX-EIR PEER 2 PEER 26 și al pachetului de formare privind legislația UE în domeniul mediului 27 .

Figura 1 de mai jos oferă o prezentare schematică a opțiunii preferate și a măsurilor pe care le conține. O descriere mai detaliată a modului în care opțiunea preferată îndeplinește obiectivele revizuirii RTD este prezentată în anexa 14 la studiul de impact.

Figura 1 – Prezentare generală a măsurilor prevăzute de opțiunea preferată

În ceea ce privește impactul economic global, această opțiune preferată ar trebui să conducă la economii semnificative pentru operatorii care expediază deșeuri și pentru autoritățile care gestionează procedurile de autorizare și de monitorizare a acestor expedieri de deșeuri, în special datorită instituirii sistemului electronic de schimb de date. Se preconizează că acest lucru va genera economii de ordinul a 1,4 milioane EUR pe an. Alte măsuri de modernizare și de simplificare a RTD vor genera economii suplimentare. Celelalte efecte economice importante vor proveni din măsurile legate de exportul de deșeuri, care ar trebui să reprezinte un câștig economic global pentru economia UE, pe baza datelor din 2019, cuprins între 200 și 500 de milioane EUR pe an, în funcție de cantitatea de deșeuri reținută în UE. Pentru operatorii economici cu sediul în UE, impactul acestor măsuri va diferi în mod semnificativ în funcție de poziția lor în lanțul valoric și de tipurile de deșeuri vizate. Este probabil ca unii dintre operatorii implicați în exportul acestor deșeuri să se confrunte cu o creștere a costurilor de export sau să apeleze la alți cumpărători din UE, care le-ar putea oferi prețuri mai mici pentru deșeurile respective. Întreprinderile care exportă deșeuri ar trebui, de asemenea, să instituie (sau să achiziționeze) sisteme de audit pentru a verifica dacă instalațiile din țările terțe desfășoară activități de gestionare durabilă a deșeurilor; o astfel de activitate ar presupune costuri noi, însă moderate. Pe de altă parte, operatorii economici care reciclează sau prelucrează deșeuri în UE pot utiliza mai multe deșeuri ca materie primă, pe care ar trebui să le poată achiziționa la un preț mai mic în comparație cu scenariul de referință. Măsurile privind expedierile ilegale de deșeuri ar trebui să fie în beneficiul operatorilor legali, deoarece vor contribui la combaterea activităților ilegale; acestea din urmă reprezintă o concurență directă pentru activitatea operatorilor legali. În ceea ce privește întreprinderile situate în țări terțe care transportă și prelucrează deșeuri importate din UE, efectul ar fi benefic pentru cele care își desfășoară activitățile într-un mod care asigură protecția mediului, întrucât auditul le-ar consolida activitățile și competitivitatea, chiar dacă ar putea, de asemenea, să implice anumite costuri de modernizare a infrastructurii și a standardelor lor pe termen scurt. Impactul ar fi negativ pentru acele întreprinderi care nu sunt în măsură să respecte criteriile de bună gestionare a deșeurilor din punctul de vedere al mediului prevăzute de sistemele de audit, deoarece ar pierde clienți din UE.

IMM-urile vor beneficia semnificativ de pe urma măsurilor menite să faciliteze expedierile de deșeuri în interiorul UE. Obstacolele și sarcinile legate de deficiențele procedurilor actuale sunt în mod proporțional mai semnificative pentru acestea decât pentru întreprinderile mai mari. Măsurile privind exportul de deșeuri vor afecta IMM-urile implicate în activități comerciale de export. Acestea vor suporta costuri noi pentru efectuarea de audituri în legătură cu instalațiile către care își expediază deșeurile. Cu toate acestea, costurile respective rămân limitate și ar putea fi suportate în comun cu alte IMM-uri, în special prin intermediul organizațiilor care pun în aplicare obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor 28 . În cele din urmă, perspectiva potrivit căreia mai multe deșeuri vor rămâne în UE și noile obiective și obligații în temeiul legislației UE pentru a se asigura reciclarea acestora vor reprezenta, de asemenea, oportunități pentru IMM-uri în sensul dezvoltării de proiecte și tehnologii inovatoare de reciclare a deșeurilor a căror tratare prezintă provocări deosebite, cum ar fi deșeurile de plastic și deșeurile textile.

Se preconizează că această opțiune preferată va avea un impact global pozitiv semnificativ asupra mediului. Măsurile menite să faciliteze expedierile de deșeuri destinate reutilizării și reciclării în UE vor duce la creșterea cantității de deșeuri tratate în condiții de mediu mai bune. Acestea ar conduce, de asemenea, la cantități mai mari de materii prime secundare disponibile în UE, care ar înlocui materialele prime virgine utilizate ca materii prime de o serie de industrii din UE. Măsurile propuse referitoare la exportul de deșeuri ar avea un impact pozitiv asupra mediului, deoarece ar garanta mai bine faptul că expedierile de deșeuri către țări terțe sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului. De asemenea, acestea ar putea duce la reținerea a 2,4 până la 6 milioane de tone de deșeuri în UE în fiecare an, care ar urma să fie tratate în conformitate cu standardele UE și prelucrate în materii prime secundare. Deși nu este posibil să se stabilească un impact cuantificat al tuturor acestor efecte benefice asupra mediului, beneficiile legate de o mai bună tratare a deșeurilor reziduale în UE și de evitarea expedierii acestor deșeuri către țări terțe s-ar situa între 266 și 666 de milioane EUR pe an. Este probabil ca beneficiile globale să fie chiar mai mari. Contribuind la îmbunătățirea eficacității și a eficienței globale a regimului de asigurare a respectării normelor, măsurile referitoare la expedierile ilegale de deșeuri ar contribui la prevenirea și reducerea impactului grav asupra mediului generat de expedierile ilegale de deșeuri, cu beneficii globale pentru mediu.

În cele din urmă, în ceea ce privește impactul social global, măsurile legate de exportul de deșeuri și de cele menite să combată expedierile ilegale de deșeuri ar trebui să reducă impactul negativ asupra sănătății umane (de exemplu, probleme respiratorii, vătămări corporale) și asupra condițiilor de muncă (de exemplu, absența prestațiilor sociale, nivelul scăzut al salariilor) care rezultă din gestionarea nedurabilă a deșeurilor, cu beneficii globale pentru societate atât în afara Uniunii, cât și în interiorul acesteia. Tratarea în UE a deșeurilor care erau anterior exportate ar trebui să conducă la crearea a 9 000 până la 23 000 de locuri de muncă în sectoarele de reciclare și reutilizare din UE. Este probabil să se genereze locuri de muncă suplimentare în aceste domenii ca urmare a măsurilor menite să asigure o mai bună funcționare a RTD pentru expedierile de deșeuri destinate reciclării și reutilizării la nivelul UE. În țările terțe, s-ar putea înregistra pierderi de locuri de muncă în sectoarele de tratare formală sau informală a deșeurilor în cazul în care se exportă mai puține deșeuri către țările respective.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Această propunere utilizează la maximum potențialul digitalizării pentru a reduce costurile administrative. Acest lucru este valabil în special în cazul propunerii de instituire a unui sistem obligatoriu la nivelul UE pentru emiterea și schimbul electronic de date și informații legate de expedierile de deșeuri. Se preconizează că dezvoltarea unui astfel de sistem care combină platformele naționale existente și/sau platformele deja instituite, precum mediul instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1056 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri, cu un sistem la nivelul UE nu va genera costuri foarte ridicate pentru Comisie, statele membre sau întreprinderi. Cu toate acestea, sistemul respectiv va oferi autorităților statelor membre și Comisiei un instrument puternic de monitorizare și de asigurare a respectării normelor, precum și un instrument eficient pentru întreprinderi în vederea respectării obligațiilor prevăzute în regulamentul propus.

•Drepturi fundamentale

Propunerea nu are consecințe asupra protecției drepturilor fundamentale.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea implică utilizarea de resurse umane și cheltuieli pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a unora dintre dispozițiile sale. Se preconizează că unele dintre nevoile de resurse umane vor proveni din alocările existente ale Comisiei. Resursele umane necesare ale Comisiei vor fi reprezentate de personalul DG ENV deja alocat pentru gestionarea acțiunii. Redistribuirea în interiorul direcției generale sau din alte direcții generale care sunt în măsură să se elibereze de sarcinile actuale legate de punerea în aplicare a regulamentului în vigoare ar putea contribui, de asemenea, la gestionarea acțiunii. Ar trebui să se acorde o alocare suplimentară direcției generale care gestionează acțiunea și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în temeiul procedurii de alocare anuală și sub rezerva constrângerilor bugetare.

Propunerea include mai multe articole care detaliază viitoarele fluxuri de lucru care vor trebui urmate pentru punerea în aplicare a regulamentului și care ar trebui să fie adoptate prin acte de punere în aplicare sau acte delegate în anii următori intrării în vigoare a regulamentului. Acestea vor viza elaborarea unor norme armonizate privind clasificarea deșeurilor, calculul garanțiilor financiare, evaluarea notificărilor țărilor terțe cu privire la primirea exporturilor de deșeuri din UE și activitățile de coordonare în ceea ce privește asigurarea respectării regulamentului. O listă detaliată a acțiunilor preconizate este oferită mai jos:

·stabilirea unei metode de calcul armonizate pentru garanțiile financiare sau asigurarea echivalentă;

·examinarea și stabilirea unor praguri armonizate de contaminare pentru clasificarea anumitor deșeuri ca fiind incluse sau nu în lista verde;

·examinarea și stabilirea unor criterii de diferențiere între bunurile uzate și deșeuri în legătură cu anumite obiecte sau substanțe;

·instituirea și menținerea unui nou cadru pentru exportul de deșeuri incluse în lista verde din UE către o țară care nu este membră a OCDE, în special stabilirea și actualizarea unei liste a țărilor în care este autorizat exportul unor astfel de deșeuri;

·monitorizarea exportului de deșeuri către țări membre ale OCDE și atenuarea problemelor de mediu care ar putea fi cauzate de astfel de exporturi;

·organizarea și facilitarea activității unui grup specializat la nivelul UE, cu sarcina de a facilita și de a îmbunătăți cooperarea în materie de asigurare a respectării RTD („grupul pentru asigurarea respectării normelor privind deșeurile”).

Prin intermediul OLAF, Comisia va avea un rol specific în completarea activității statelor membre în ceea ce privește asigurarea respectării dispozițiilor prezentului regulament în cazuri transfrontaliere complexe și va desfășura activități precum:

·efectuarea de controale la sediile/pe ambarcațiunile/asupra expedierilor de deșeuri ale operatorilor economici;

·colectarea de informații/date operative dintr-o gamă largă de surse;

·activități de analiză (utilizarea bazelor de date vamale și specializate și a instrumentelor specifice);

·colectarea de date prin metode criminalistice;

·coordonarea cu agențiile de asigurare a respectării legii, cu autoritățile de supraveghere a pieței și cu autoritățile judiciare;

·cooperarea cu țările terțe (prin acorduri de asistență reciprocă sau acorduri de cooperare administrativă); și

·cooperarea cu alte agenții ale UE (EPPO, Europol, Eurojust, Frontex...).

Pentru dezvoltarea sistemului central de schimb electronic de informații privind expedierile de deșeuri, s-au desfășurat activități la nivel intern în DG ENV, însă acestea vor trebui extinse în ceea ce privește dezvoltarea și întreținerea unui sistem central de schimb de date în scopul expedierilor de deșeuri. Platforma existentă IMSOC 29 va fi utilizată ca bază a acestui sistem.

Comisia Europeană va fi responsabilă cu punerea în aplicare generală a prezentului regulament și cu adoptarea tuturor actelor de punere în aplicare și a actelor delegate prevăzute de regulament. Acest lucru va presupune procesele decizionale obișnuite, inclusiv consultarea părților interesate și procedurile comitetului. Estimările financiare actuale se bazează pe:

·Pentru DG ENV: 1 post AD ENI suplimentar, sprijinit de 1,5 agenți contractuali ENI, precum și costuri operaționale (de exemplu, studii, consultanță externă, reuniuni etc.), prevăzute pentru punerea în aplicare generală a regulamentului și pentru lucrările pregătitoare necesare și elaborarea legislației secundare în conformitate cu termenele propuse în Regulamentul privind expedierile de deșeuri. Aceste resurse implică un cost total de 4 137 000 EUR pentru perioada 2024-2027, pe baza celei mai recente actualizări a costurilor cu personalul Comisiei, astfel cum a fost raportată pe site-ul web al DG BUDG: https://myintracomm.ec.europa.eu/budgweb/en/pre/legalbasis/Pages/pre-040-020_preparation.aspx .

·Pentru OLAF: 1 post AD ENI suplimentar, prevăzut pentru punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale regulamentului legate de asigurarea respectării normelor. Aceste resurse implică un cost total de 456 000 EUR pentru perioada 2024-2026, pe baza celei mai recente actualizări a costurilor cu personalul Comisiei, astfel cum a fost raportată pe site-ul web al DG BUDG: https://myintracomm.ec.europa.eu/budgweb/en/pre/legalbasis/Pages/pre-040-020_preparation.aspx .

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Noul regulament ar trebui să aibă ca rezultat o creștere a cantității de deșeuri reutilizate și reciclate în UE, o îmbunătățire a standardelor și a practicilor de gestionare a deșeurilor în țările care importă deșeuri din UE și o reducere a expedierilor ilegale de deșeuri atât în interiorul UE, cât și între țări terțe și UE. Aceasta ar trebui să contribuie, de asemenea, la construirea unor piețe solide și dinamice pentru materiile prime secundare și la intensificarea tranziției către o economie circulară în UE și în țările terțe.

În ceea ce privește monitorizarea, eventualele probleme legate de conformitate și de asigurarea respectării normelor ar fi monitorizate prin intermediul rapoartelor periodice de punere în aplicare ale statelor membre și al rapoartelor intermediare întocmite de Comisie pe baza acestor rapoarte ale statelor membre.

În acest sens, se remarcă faptul că o măsură esențială pentru îmbunătățirea eficienței punerii în aplicare a prezentului regulament este instituirea unui sistem la nivelul UE pentru schimbul de documente și informații pe cale electronică (schimb electronic de date sau „EDI”). Acest lucru ar trebui să permită tuturor actorilor implicați să aibă un acces mai bun la numeroase date care sunt relevante pentru punerea în aplicare a regulamentului. În special, autoritățile competente vor dispune de un set de date mult mai cuprinzător și mai coerent pentru a monitoriza fluxurile de deșeuri din interiorul UE, precum și fluxurile de deșeuri dinspre și înspre UE și, în plus, monitorizarea fluxurilor de deșeuri din interiorul UE, precum și a celor înspre și dinspre UE se va îmbunătăți. Sistemul EDI ar trebui să asigure schimbul de date structurate, ceea ce înseamnă că autoritățile competente ale statelor membre și Comisia pot efectua în mod consecvent extracții de date. Acest lucru ar trebui să îmbunătățească semnificativ calitatea raportării și, prin urmare, să permită o mai bună monitorizare a succesului punerii în aplicare a regulamentului.

De asemenea, noua dispoziție privind revizuirea planurilor de control ale statelor membre de către Comisie ar constitui, de asemenea, o sursă importantă de informații pentru monitorizarea punerii în aplicare și a asigurării respectării regulamentului.

În plus, aspectele legate de conformitate și de asigurare a respectării normelor vor fi monitorizate și discutate în contextul noului grup pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri, care ar putea identifica, de asemenea, acțiuni și măsuri suplimentare care să fie întreprinse la nivelul UE pentru a spori eficacitatea regulamentului în viitor.

În cele din urmă, regulamentul ar urma să fie revizuit în termen de 10 ani de la intrarea sa în vigoare, pentru a se asigura că obiectivele sale sunt îndeplinite și că dispozițiile sale rămân justificate.

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Articolul 1 stabilește obiectul regulamentului, prevăzând măsuri de protecție a mediului și a sănătății umane prin prevenirea sau reducerea efectelor negative care pot fi cauzate de expedierile de deșeuri.

Articolul 2 definește domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Articolul 3 cuprinde definiții.

Titlul II conține dispoziții privind expedierile de deșeuri în interiorul Uniunii cu sau fără tranzit prin țări terțe.

Articolul 4 prezintă cadrul procedural general aplicabil expedierilor de deșeuri în interiorul Uniunii.

Capitolul 1 din acest titlu conține dispozițiile aplicabile procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil.

Articolul 5 stabilește obligația notificatorului de a depune o cerere de notificare atunci când plănuiește să expedieze deșeuri în conformitate cu articolul 4 alineatele (1) și (2).

Articolul 6 prevede cerințele referitoare la contract care trebuie incluse în cererea de notificare.

Articolul 7 prevede cerința referitoare la garanția financiară care trebuie să existe pentru expedierile notificate de deșeuri.

Articolul 8 descrie etapele procedurale și termenele pentru solicitarea și transmiterea de informații suplimentare pentru a completa o cerere de notificare.

Articolul 9 descrie etapele procedurale și termenele în care autoritățile competente trebuie să ia o decizie cu privire la acordarea consimțământului sau formularea de obiecții cu privire la expedierile de deșeuri planificate, astfel cum se solicită în notificare.

Articolul 10 prevede că autoritățile competente stabilesc condițiile pentru o expediere de deșeuri care a primit un consimțământ.

Articolul 11 prevede că expedierile de deșeuri destinate eliminării sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite anumite condiții, caz în care expedierile de deșeuri pot fi aprobate.

Articolul 12 prevede motivele pentru care o autoritate competentă poate formula obiecții cu privire la o expediere de deșeuri destinate valorificării.

Articolul 13 prevede posibilitatea de emitere a unor notificări generale în cazul expedierilor multiple de deșeuri de același fel către aceeași instalație de tratare.

Articolul 14 conține dispoziții privind condițiile în care instalațiile de valorificare a deșeurilor primesc un consimțământ prealabil în statele membre, recunoașterea reciprocă de către statele membre a acestor instalații și procedura specifică „accelerată” pentru expedierea anumitor deșeuri către astfel de instalații.

Articolul 15 conține dispoziții suplimentare referitoare la expedierile de deșeuri pentru operațiuni intermediare de tratare a deșeurilor.

Articolul 16 conține cerințele aplicabile după obținerea consimțământului pentru expedierile de deșeuri.

Articolul 17 conține dispoziții referitoare la modificările privind expedierile de deșeuri după obținerea consimțământului.

Capitolul 2 din acest titlu cuprinde articolul 18, care prevede cerințele generale de informare pentru expedierile de deșeuri incluse în lista verde.

Capitolul 3 din acest titlu conține cerințe generale.

Articolul 19 interzice amestecarea deșeurilor în timpul expedierii de deșeuri.

Articolul 20 conține dispoziții privind păstrarea documentelor și a informațiilor.

Articolul 21 conține dispoziții privind accesul publicului la notificări.

Capitolul 4 din acest titlu conține obligații de preluare a deșeurilor și cuprinde articolele 22-25, care prevăd preluarea expedierilor de deșeuri și suportarea costurilor aferente preluării.

Capitolul 5 din acest titlu conține dispoziții administrative generale.

Articolul 26 prevede că eliberarea și schimbul de informații și documente necesare în temeiul prezentului regulament se efectuează prin mijloace electronice și stabilește condițiile de funcționare a sistemelor pentru realizarea unui astfel de schimb.

Articolul 27 prevede limbile în care trebuie emise documentele și comunicările în contextul prezentului regulament.

Articolul 28 prevede cerințele de procedură aplicabile în cazul unui dezacord privind clasificarea deșeurilor sau a materialelor expediate. Acesta prevede, de asemenea, împuternicirea Comisiei să adopte măsuri de punere în aplicare pentru a clarifica clasificarea anumitor deșeuri și distincția dintre bunurile uzate și deșeuri pentru anumite mărfuri.

Articolul 29 stabilește costurile care pot fi imputate notificatorilor.

Articolul 30 prevede posibilitatea acordurilor privind zonele de frontieră în cazuri excepționale.

Capitolul 6 din acest titlu conține dispoziții privind expedierile de deșeuri în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe.

Articolul 31 prevede întârzieri specifice în legătură cu acordarea consimțământului scris de către autoritatea competentă din țările terțe în cauză în cazul expedierilor de deșeuri destinate eliminării în interiorul Uniunii cu tranzit prin aceste țări terțe.

Articolul 32 prevede întârzieri specifice în legătură cu acordarea consimțământului de către autoritatea competentă din țările terțe în cauză în cazul expedierilor de deșeuri destinare valorificării în interiorul Uniunii cu tranzit prin aceste țări terțe.

Titlul III cuprinde un singur articol (articolul 33) și se referă la necesitatea ca statele membre să dispună de regimuri naționale privind expedierile de deșeuri în interiorul unui stat membru pentru a garanta coerența cu sistemul Uniunii.

Titlul IV conține dispoziții privind exporturile din Uniune către țări terțe.

Capitolul 1 din acest titlu conține dispoziții privind exportul din Uniune de deșeuri destinate eliminării.

Articolul 34 prevede o interdicție de export, cu excepția exportului către țările AELS.

Articolul 35 prevede cerințele de procedură aplicabile exporturilor către țările AELS. Acest articol face trimitere mutatis mutandis la titlul II și prevede adaptări și completări relevante ale dispozițiilor acestuia. Dispozițiile procedurale de la capitolul 2 din acest titlu IV se referă la acest articol.

Capitolul 2 din acest titlu conține dispoziții privind exportul din Uniune de deșeuri destinate valorificării.

Secțiunea 1 conține dispoziții privind exporturile de deșeuri periculoase și de alte tipuri de deșeuri către țări care nu sunt membre ale OCDE, articolul 36 prevăzând interzicerea exportului de deșeuri periculoase și de alte deșeuri din UE către țări care nu sunt membre ale OCDE.

Secțiunea 2 conține dispoziții privind exporturile de deșeuri nepericuloase către țări care nu sunt membre ale OCDE, articolele 37-40 prevăzând interzicerea exportului de deșeuri nepericuloase către țări care nu sunt membre ale OCDE, cu excepția cazului în care o țară care nu este membră a OCDE își notifică disponibilitatea de a importa și își demonstrează capacitatea de a gestiona anumite deșeuri într-un mod care asigură protecția mediului. Aceste articole conțin, de asemenea, procedura prin care țările terțe își notifică disponibilitatea și capacitatea de a primi și gestiona deșeuri, precum și împuternicirea Comisiei să evalueze aceste notificări și să publice o listă a țărilor care sunt eligibile pentru primirea de exporturi de anumite deșeuri incluse în lista verde din Uniune.

Secțiunea 3 conține dispoziții privind exporturile către țări membre ale OCDE.

Articolul 41 conține cerințele de procedură pentru exporturile destinate valorificării către țări membre ale OCDE din afara Uniunii. Acest articol face trimitere mutatis mutandis la titlul II și la articolul 35 și prevede adaptări și completări relevante ale dispozițiilor acestora.

Articolul 42 prevede monitorizarea exporturilor către țări membre ale OCDE și o procedură de salvgardare în cazul în care exporturile de deșeuri către astfel de țări conduc la o situație în care deșeurile nu sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului. Acest articol prevede împuternicirea Comisiei să ia măsuri atunci când este necesar în cazul în care deșeurile nu sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului.

Capitolul 3 din acest titlu conține obligații suplimentare aplicabile exportului de deșeuri.

Articolul 43 conține obligațiile exportatorilor de a se asigura că deșeurile pe care le exportă sunt gestionate la destinație într-un mod care asigură protecția mediului.

Articolul 44 conține obligația statelor membre de export de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că dispozițiile din acest titlu sunt puse în aplicare în mod corespunzător.

Capitolul 4 din acest titlu conține dispoziții generale.

Articolul 45 interzice exporturile de deșeuri către Antarctica.

Articolul 46 prevede că exporturile de deșeuri destinate eliminării și de deșeuri periculoase destinate valorificării către țări sau teritorii de peste mări sunt interzise și că, pentru alte exporturi destinate valorificării, titlul II se aplică mutatis mutandis.

Titlul V conține dispoziții privind importurile în Uniune din țări terțe.

Capitolul 1 din acest titlu conține dispoziții privind importul în Uniune de deșeuri destinate eliminării.

Articolul 47 interzice importurile, cu excepția celor originare dintr-o țară care este parte la Convenția de la Basel sau cu care există un acord încheiat sau din alte zone în situații de criză sau de război.

Articolul 48 conține cerințe de procedură pentru importurile dintr-o țară care este parte la Convenția de la Basel sau din alte zone în situații de criză sau de război. Acest articol face trimitere mutatis mutandis la titlul II și prevede adaptări și completări relevante ale dispozițiilor acestuia. Dispozițiile procedurale de la capitolul 2 din acest titlu IV se referă la acest articol.

Capitolul 2 din acest titlu conține dispoziții privind importul în Uniune de deșeuri destinate valorificării.

Articolul 49 interzice importurile, cu excepția celor originare dintr-o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau dintr-o țară care este parte la Convenția de la Basel sau cu care există un acord încheiat sau din alte zone în situații de criză sau de război.

Articolul 50 conține cerințe de procedură pentru importurile dintr-o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau din alte zone în situații de criză sau de război. Acest articol face trimitere mutatis mutandis la titlul II și la articolul 45 și prevede adaptări și completări relevante ale dispozițiilor acestora.

Articolul 51 conține cerințe de procedură pentru importurile dintr-o țară care este parte la Convenția de la Basel și căreia nu i se aplică Decizia OCDE sau din alte zone în situații de criză sau de război. Acest articol face trimitere mutatis mutandis la articolul 45.

Capitolul 3 din acest titlu conține obligații suplimentare.

Articolul 52 conține obligații pentru statele membre de import de a asigura buna gestionare a deșeurilor importate și de a interzice orice astfel de importuri în cazul în care există motive să se considere că deșeurile nu vor fi gestionate în mod corespunzător.

Capitolul 4 din acest titlu conține dispoziții generale.

Articolul 53 prevede că, pentru importurile din țări sau teritorii de peste mări, titlul II se aplică mutatis mutandis.

Titlul VI conține dispoziții privind tranzitul prin Uniune dinspre și înspre țări terțe.

Articolul 54 conține dispoziții privind tranzitul deșeurilor destinate eliminării.

Articolul 55 conține dispoziții privind tranzitul deșeurilor destinate valorificării.

Titlul VII conține dispoziții privind asigurarea respectării prezentului regulament. 

Capitolul 1 din acest titlu cuprinde un singur articol (articolul 56)și prevede obligații generale pentru toate părțile implicate în expedierile de deșeuri de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că, pe durata expedierii de deșeuri și în timpul valorificării și al eliminării acestora, deșeurile pe care le expediază sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și într-un mod care asigură protecția mediului.

Capitolul 2 din acest titlu conține dispoziții privind asigurarea respectării prezentului regulament.

Secțiunea 1 abordează măsurile de asigurare a respectării normelor luate de statele membre.

Articolul 57 conține dispoziții privind controalele.

Articolul 58 conține dispoziții cu privire la documentație și dovezi.

Articolul 59 conține dispoziții privind planurile de control ale statelor membre. 

Articolul 60 cuprinde dispoziții referitoare la sancțiuni.

Articolul 61 conține dispoziții privind cooperarea în materie de asigurare a respectării normelor la nivel național.

Articolul 62 conține dispoziții privind cooperarea în materie de asigurare a respectării normelor între statele membre.

Articolul 63 conține dispoziții privind grupul pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri.

Secțiunea 2 se referă la activitățile de asigurare a respectării normelor întreprinse de Comisie în contextul prezentului regulament.

Titlul VIII conține dispoziții finale.

Articolul 69 conține dispoziții privind obligațiile de raportare ale statelor membre.

Articolul 70 conține dispoziții privind cooperarea internațională.

Articolul 71 conține dispoziții privind desemnarea autorităților competente din statele membre.

Articolul 72 conține dispoziții privind desemnarea corespondenților.

Articolul 73 conține dispoziții privind desemnarea birourilor vamale de intrare în Uniune și de ieșire din Uniune.

Articolul 74 conține dispoziții privind notificarea desemnărilor și informațiile cu privire la acestea.

Articolul 75 conține dispoziții privind modificarea anexelor I-X la prezentul regulament.

Articolele 76 și 77 stabilesc condițiile pentru adoptarea de către Comisie a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare.

Articolul 78 modifică Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 pentru a-l alinia, alături de prezentul regulament, la obligațiile internaționale aplicabile ale Uniunii și ale statelor membre în ceea ce privește navele scoase din uz.

Articolul 79 modifică Regulamentul (UE) 2020/1056 pentru a actualiza trimiterile din regulamentul respectiv la documentele de transport al deșeurilor.

Articolul 80 prevede o revizuire a prezentului regulament în 2034.

Articolul 81 conține dispoziții privind abrogarea și dispoziții tranzitorii.

Articolul 82 prevede intrarea în vigoare și aplicarea prezentului regulament.

2021/0367 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind expedierile de deșeuri și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 și (UE) 2020/1056

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 30 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Este necesar să se stabilească norme la nivelul Uniunii pentru a proteja mediul și sănătatea umană împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de expedierile de deșeuri. Aceste norme ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea bunei gestionări a deșeurilor din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului 31 , precum și la reducerea impactului global al utilizării resurselor și la îmbunătățirea eficienței unei astfel de utilizări, care este esențială pentru tranziția către o economie circulară. 

(2)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului 32 a adus, în ultimii cincisprezece ani, îmbunătățiri importante pentru protecția mediului și a sănătății umane împotriva efectelor negative care ar putea fi cauzate de expedierile de deșeuri. Cu toate acestea, evaluarea de către Comisie 33 a regulamentului respectiv a evidențiat, de asemenea, o serie de provocări și deficiențe, care trebuie abordate prin noi dispoziții de reglementare.  

(3)Pactul verde european 34 stabilește o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. Acesta invită Comisia să revizuiască normele Uniunii privind expedierile de deșeuri stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Noul Plan de acțiune privind economia circulară 35 , adoptat în martie 2020, subliniază, de asemenea, necesitatea luării unor măsuri pentru a se asigura că sunt facilitate expedierile de deșeuri destinate reutilizării și reciclării în Uniune, că Uniunea nu exportă în țări terțe propriile probleme legate de deșeuri și că expedierile ilegale de deșeuri sunt mai bine combătute. Pe lângă beneficiile de mediu și sociale, aceste măsuri pot conduce, de asemenea, la reducerea dependențelor strategice ale UE de materiile prime. Atât Consiliul 36 , cât și Parlamentul European 37 au solicitat, de asemenea, o revizuire a normelor actuale ale Uniunii privind expedierile de deșeuri stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. 

(4)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 a fost deja modificat în mai multe rânduri și necesită modificări suplimentare semnificative pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor de politică ale Pactului verde european și ale noului Plan de acțiune privind economia circulară. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 ar trebui înlocuit cu un nou regulament.

(5)Prezentul regulament completează legislația generală a Uniunii privind gestionarea deșeurilor, cum ar fi Directiva 2008/98/CE. Acesta face trimitere la definițiile din respectiva directivă, inclusiv la definiția deșeurilor și a operațiunilor generale de gestionare a deșeurilor, conținând, de asemenea, o serie de definiții suplimentare pentru a facilita aplicarea uniformă a prezentului regulament. 

(6)Prezentul regulament pune în aplicare la nivelul Uniunii Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora 38 („Convenția de la Basel”). Convenția de la Basel urmărește să protejeze sănătatea umană și mediul împotriva efectelor nocive care apar în urma producerii, a transportului transfrontalier și a gestionării deșeurilor periculoase și a altor deșeuri. Uniunea este parte la Convenția de la Basel din 1994 39 .

(7)De asemenea, prezentul regulament pune în aplicare la nivelul Uniunii un amendament la Convenția de la Basel 40 (amendamentul de interzicere), care a fost adoptat în 1995 și a intrat în vigoare la nivel internațional la 5 decembrie 2019. Amendamentul de interzicere stabilește o interdicție generală pentru toate exporturile de deșeuri periculoase destinate eliminării finale, reutilizării, reciclării și valorificării din țările menționate în anexa VII la Convenția de la Basel către toate celelalte țări. Uniunea a ratificat amendamentul de interzicere și l-a pus în aplicare din 1997 41 .

(8)În octombrie 2020, Uniunea a prezentat Secretariatului Convenției de la Basel o notificare referitoare la expedierile de deșeuri în interiorul Uniunii, în temeiul articolului 11 din convenția respectivă. În conformitate cu articolul respectiv, Uniunea ar putea, prin urmare, să stabilească norme specifice aplicabile expedierilor de deșeuri în interiorul Uniunii care să asigure același nivel de protecție a mediului precum cele prevăzute de Convenția de la Basel.

(9)În contextul aprobării de către Uniune a Deciziei Consiliului OCDE din 30 martie 1992 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare 42  („Decizia OCDE”), este necesar să se încorporeze conținutul deciziei respective, inclusiv modificările aduse acesteia, în legislația Uniunii.

(10)Este important să se organizeze și să se reglementeze supravegherea și controlul expedierilor de deșeuri astfel încât să se țină seama de necesitatea de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului și a sănătății umane și să se asigure o aplicare uniformă a normelor privind expedierile de deșeuri în Uniune.

(11)Este necesar să se evite suprapunerea cu legislația aplicabilă a Uniunii privind transportul anumitor materiale care ar putea fi clasificate drept deșeuri în temeiul prezentului regulament.

(12)Expedierile de deșeuri efectuate de forțe armate sau organizații umanitare ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, atunci când sunt importate în Uniune în anumite situații (inclusiv tranzitul în Uniune atunci când deșeurile respective intră în Uniune). În cazul expedierilor respective, trebuie să se îndeplinească cerințele dreptului internațional și ale acordurilor internaționale. În astfel de cazuri, orice autoritate competentă de tranzit și autoritatea competentă de destinație din Uniune ar trebui informate în prealabil cu privire la respectiva expediere și destinația acesteia.

(13)Este necesar să se evite suprapunerea cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 43 , care conține deja dispoziții generale privind transportul, direcționarea și circulația (colectare, transport, manipulare, prelucrare, utilizare, valorificare sau eliminare, păstrarea evidenței, documente de însoțire și trasabilitate) a subproduselor de origine animală în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Uniune.

(14)Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 44 se aplică navelor comerciale mari care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii, excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Cu toate acestea, ca urmare a recentei intrări în vigoare la nivel internațional a amendamentului de interzicere, este necesar să se asigure faptul că navele care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 1257/2013 și care devin deșeuri în Uniune fac obiectul normelor relevante ale Uniunii privind expedierile de deșeuri care pun în aplicare amendamentul de interzicere, pentru a asigura compatibilitatea juridică strictă a regimului juridic al Uniunii cu obligațiile internaționale. În același timp, este necesar, de asemenea, să se modifice Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 pentru a clarifica faptul că navele care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv și care devin deșeuri în Uniune se reciclează numai în instalațiile incluse în lista europeană a instalațiilor de reciclare a navelor stabilită în temeiul regulamentului respectiv, situate în țările menționate în anexa VII la Convenția de la Basel.

(15)Cu toate că supravegherea și controlul expedierilor de deșeuri în interiorul unui stat membru este de competența respectivului stat membru, sistemele naționale care vizează expedierile de deșeuri ar trebui să țină seama de necesitatea unei coerențe cu sistemul Uniunii pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane.

(16)În cazul expedierilor de deșeuri care nu sunt menționate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB la prezentul regulament și care sunt destinate operațiunilor de valorificare, este necesar să se asigure o supraveghere și un control optim prin solicitarea unui consimțământ scris prealabil pentru astfel de expedieri de deșeuri. Procedura în cauză ar trebui să cuprindă, la rândul ei, o notificare prealabilă, care să permită autorităților competente să fie informate în mod corespunzător, astfel încât să poată adopta toate măsurile necesare pentru protecția sănătății umane și a mediului. De asemenea, aceasta ar trebui să permită autorităților respective să formuleze obiecții justificate cu privire la o astfel de expediere de deșeuri.

(17)Pentru a sprijini punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei 2008/98/CE menite să sporească nivelul de colectare separată a deșeurilor și să reducă generarea de deșeuri municipale mixte, expedierile de deșeuri municipale mixte către un alt stat membru ar trebui să facă obiectul unui control amănunțit. În plus, pentru a sprijini îndeplinirea obiectivelor de creștere a reciclării și de reducere a eliminării deșeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE și în Directiva 1999/31/CE a Consiliului 45 , expedierile de deșeuri destinate eliminării într-un alt stat membru ar trebui, în general, să fie interzise. Expedierile de deșeuri destinate eliminării ar trebui permise numai în cazuri excepționale. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să țină seama de principiile proximității și autonomiei la nivelul Uniunii și la nivel național, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, în special articolul 16 din directiva respectivă, precum și de prioritatea valorificării. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că instalațiile de gestionare a deșeurilor care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului 46 aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de directiva respectivă, în conformitate cu autorizația instalației și că deșeurile sunt tratate în conformitate cu cerințele de protecție a mediului și a sănătății umane stabilite în legislația Uniunii pentru operațiunile de eliminare.

(18)În cazul expedierilor de deșeuri menționate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB din prezentul regulament și destinate operațiunilor de valorificare, este necesar să se asigure un nivel minim de supraveghere și control, solicitându-se ca respectivele expedieri de deșeuri să fie însoțite de anumite informații privind persoanele și țările implicate în expedierile respective, descrierea și cantitățile deșeurilor în cauză, tipul de operațiune de valorificare pentru care sunt expediate deșeurile respective și detaliile instalațiilor unde urmează să fie valorificate acestea.

(19)Este necesar să se stabilească motivele pentru care statele membre pot formula obiecții cu privire la expedierile de deșeuri destinate valorificării. În cazul unor astfel de expedieri de deșeuri, statele membre ar trebui să fie în măsură să garanteze că instalațiile de gestionare a deșeurilor care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de directiva respectivă, în conformitate cu autorizația instalației. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că deșeurile sunt tratate în conformitate cu cerințele de protecție a mediului și a sănătății umane stabilite în legislația Uniunii pentru operațiunile de valorificare și că, ținând seama de articolul 16 din Directiva 2008/98/CE, deșeurile sunt tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deșeurilor stabilite în temeiul directivei respective pentru a asigura punerea în aplicare a obligațiilor imperative din punct de vedere juridic de valorificare sau reciclare stabilite în legislația Uniunii.

(20)În interesul securității juridice și pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament și funcționarea adecvată a pieței interne, este necesar să se prevadă etape și garanții procedurale în situația în care un notificator dorește să expedieze deșeuri care fac obiectul procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil. De asemenea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) din Convenția de la Basel, este necesar să se asigure că respectivele costuri care decurg din situațiile în care expedierea de deșeuri care face obiectul notificării scrise prealabile și al consimțământului scris prealabil nu poate fi finalizată sau este ilegală sunt suportate de operatorii relevanți. În acest scop, notificatorul ar trebui să constituie o garanție financiară sau o asigurare echivalentă pentru fiecare expediere de astfel de deșeuri.

(21)Pentru a reduce sarcina administrativă atât pentru operatorii publici, cât și pentru cei privați implicați în expedieri de deșeuri către instalații recunoscute ca instalații „care au primit un consimțământ prealabil”, este necesar să se stabilească acele condiții în care poate fi acordat statutul de „instalație care a primit un consimțământ prealabil”, să se asigure recunoașterea reciprocă a acestora de către toate statele membre și să se armonizeze cerințele privind expedierile de deșeuri către aceste instalații.

(22)Pentru a reduce întârzierile în prelucrarea notificărilor în legătură cu expedierile de deșeuri și pentru a facilita schimbul de informații între autoritățile relevante, este necesar ca emiterea și schimbul de informații și date referitoare la expedieri individuale de deșeuri în interiorul Uniunii să se realizeze prin mijloace electronice. De asemenea, este necesar să se confere Comisiei competența de a stabili cerințele procedurale și operaționale pentru punerea în aplicare a sistemelor care asigură transmiterea și schimbul electronic de informații (cum ar fi interconectivitatea, arhitectura și securitatea). În plus, este necesar să se acorde suficient timp autorităților competente din statele membre și operatorilor economici pentru a se pregăti pentru trecerea de la o abordare pe suport de hârtie, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, la o abordare care vizează schimbul electronic de informații și documente. Prin urmare, această nouă obligație ar trebui să devină aplicabilă după 24 de luni de la data aplicării prezentului regulament. 

(23)Operatorilor economici implicați în transportul de deșeuri ar trebui să li se permită să utilizeze mediul instituit prin Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului 47 pentru schimbul de informații prevăzut în temeiul prezentului regulament în timpul transportului de deșeuri, asigurându-se interoperabilitatea sistemelor prevăzute în prezentul regulament și a mediului pentru schimbul de informații electronice referitoare la transportul de mărfuri.

(24)Pentru a facilita activitatea desfășurată de autoritățile vamale în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar ca sistemul central operat de Comisie, care permite transmiterea și schimbul electronic de informații și documente, să devină interoperabil cu mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi, aflat în curs de dezvoltare la nivelul Uniunii 48 , la momentul la care toate lucrările tehnice necesare pentru a asigura această operabilitate sunt finalizate.

(25)Autoritățile competente din țările terțe ar trebui să fie în măsură să emită și să facă schimb de informații și documente în scopul îndeplinirii cerințelor de procedură în temeiul prezentului regulament prin mijloace electronice, respectiv prin intermediul sistemului operat la nivelul Uniunii, în cazul în care doresc acest lucru, cu respectarea cerințelor privind schimbul de date prin intermediul acestui sistem.

(26)Pentru a se asigura trasabilitatea expedierilor de deșeuri și pentru a nu afecta buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor expediate peste granițe, ar trebui să se interzică amestecarea deșeurilor cu alte deșeuri de la începerea expedierii până la primirea deșeurilor pentru operațiunea de valorificare sau de eliminare.

(27)Pentru a facilita asigurarea respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, este important ca operatorii economici și autoritățile competente să păstreze documentele și informațiile necesare în legătură cu o expediere de deșeuri pentru o perioadă minimă de cinci ani de la data începerii expedierii respective.

(28)Statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că, în conformitate cu Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (Convenția de la Aarhus) 49 , autoritățile competente în cauză pun la dispoziția publicului, prin mijloace corespunzătoare, informații privind notificările expedierilor de deșeuri pentru care au acordat un consimțământ, precum și privind expedierile de deșeuri care fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute în prezentul regulament, în cazul în care informațiile respective nu sunt confidențiale în temeiul legislației interne sau a Uniunii.

(29)În vederea punerii în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Convenția de la Basel, este necesar să se prevadă o obligație în temeiul căreia deșeurile aferente unei expedieri de deșeuri care nu poate fi finalizată astfel cum este prevăzut să fie preluate de țara de expediere ori valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă. De asemenea, ar trebui să fie obligatoriu ca persoana a cărei acțiune se află la originea unei expedieri ilegale de deșeuri să preia deșeurile în cauză sau să ia măsuri alternative pentru valorificarea sau eliminarea acestora, precum și să suporte costurile care decurg din operațiunile de preluare. În caz contrar, autoritățile competente de expediere sau de destinație, după caz, ar trebui să coopereze pentru a asigura buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor în cauză.

(30)Pentru a se asigura că autoritățile competente pot prelucra în mod corect documentele care le sunt prezentate referitoare la o expediere de deșeuri, este necesar să se prevadă obligația notificatorului de a furniza o traducere autorizată a acestor documente într-o limbă acceptată de autoritățile respective, în cazul în care acestea solicită acest lucru.

(31)Pentru a evita perturbarea expedierilor de deșeuri sau bunuri ca urmare a unui dezacord între autoritățile competente cu privire la statutul acestor deșeuri sau bunuri, este necesar să se stabilească o procedură pentru soluționarea acestor dezacorduri. În această privință, este important ca autoritățile competente să își întemeieze deciziile pe dispozițiile referitoare la determinarea subproduselor și la încetarea statutului de deșeu din Directiva 2008/98/CE. De asemenea, este necesar să se stabilească o procedură de soluționare a dezacordurilor dintre autoritățile competente cu privire la posibilitatea ca deșeurile să facă sau nu obiectul procedurii de notificare. Pentru a asigura o mai bună armonizare în întreaga Uniune a condițiilor în care deșeurile ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare prin care să se stabilească criteriile de clasificare a anumitor deșeuri în anexele relevante la prezentul regulament, în baza cărora să se determine dacă acestea fac sau nu obiectul procedurii de notificare. În plus, pentru a evita ca deșeurile să fie declarate în mod fals ca bunuri uzate și pentru a oferi claritate juridică, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească criterii de diferențiere între bunurile uzate și deșeuri pentru anumite mărfuri pentru care o astfel de distincție este importantă, în special pentru exportul lor din Uniune.

(32)Pentru a permite administrațiilor să limiteze cheltuielile publice legate de gestionarea procedurilor aferente expedierilor de deșeuri și de asigurare a respectării prezentului regulament, este necesar să se prevadă posibilitatea ca notificatorului să i se impute costuri administrative adecvate și proporționale legate de aceste proceduri, precum și de activitățile de supraveghere, analiză și control.

(33)Pentru a reduce sarcina administrativă și în circumstanțe excepționale care au legătură cu o serie de situații geografice sau demografice specifice, statele membre pot încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru expedierile anumitor fluxuri specifice de deșeuri în ceea ce privește expedierile transfrontaliere către cea mai apropiată instalație adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca un stat membru să încheie astfel de acorduri cu o țară care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și în situația în care deșeurile sunt expediate din și tratate în țara de expediere, dar tranzitează un alt stat membru.

(34)Pentru protejarea mediului țărilor în cauză, este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al interdicției prevăzute în conformitate cu Convenția de la Basel în legătură cu exporturile din Uniune ale oricăror deșeuri destinate eliminării într-o țară terță, alta decât o țară AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb).

(35)Țările care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European pot adopta procedurile de control prevăzute pentru expedierile în interiorul Uniunii. În astfel de cazuri, expedierile de deșeuri dintre Uniune și aceste țări ar trebui să facă obiectul acelorași norme precum expedierile de deșeuri efectuate în interiorul Uniunii.

(36)Pentru protejarea mediului țărilor în cauză este, de asemenea, necesar să se clarifice domeniul de aplicare al interdicției în legătură cu exporturile de deșeuri periculoase destinate valorificării în țări terțe cărora nu li se aplică Decizia OCDE, în conformitate cu Convenția de la Basel. În special, este necesar să se clarifice lista de deșeuri pentru care se aplică interdicția și să se asigure că aceasta include, de asemenea, deșeurile indicate în anexa II la Convenția de la Basel, și anume deșeuri menajere colectate, reziduuri provenind din incinerarea deșeurilor menajere și deșeuri de plastic greu de reciclat.

(37)Este necesar să se stabilească norme stricte privind exportul deșeurilor nepericuloase destinate valorificării către țări terțe cărora nu li se aplică Decizia OCDE pentru a se asigura că aceste deșeuri nu provoacă prejudicii mediului și sănătății publice în aceste țări. În temeiul acestor norme, exportul din Uniune ar trebui să fie permis numai către țările incluse într-o listă întocmită și actualizată de către Comisie, atunci când aceste țări au prezentat Comisiei o cerere prin care își declară disponibilitatea de a primi anumite deșeuri nepericuloase din Uniune și își demonstrează capacitatea de a gestiona astfel de deșeuri într-un mod care asigură protecția mediului, pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament. Exporturile către alte țări decât cele incluse în lista respectivă ar trebui interzise. Pentru a asigura suficient timp pentru tranziția la acest nou regim, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție de trei ani de la data generală de aplicare a prezentului regulament.

(38)Țările cărora li se aplică Decizia OCDE fac obiectul normelor și al recomandărilor stabilite de OCDE cu privire la expedierea și gestionarea deșeurilor și au, în general, standarde mai ridicate de gestionare a deșeurilor decât țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE. Cu toate acestea, este important ca exportul din Uniune de deșeuri nepericuloase destinate valorificării să nu provoace prejudicii mediului și sănătății publice în țările cărora li se aplică decizia OCDE. Prin urmare, este necesar să se instituie un mecanism de monitorizare a expedierilor de deșeuri nepericuloase către astfel de țări. În cazurile în care exportul de deșeuri nepericuloase din Uniune către țara în cauză a crescut considerabil într-o perioadă scurtă de timp și nu există informații disponibile care să demonstreze capacitatea țării în cauză de a valorifica aceste deșeuri într-un mod care asigură protecția mediului, Comisia ar trebui să inițieze un dialog cu țara în cauză și, în cazul în care informațiile nu sunt suficiente pentru a dovedi că deșeurile sunt valorificate într-un mod care asigură protecția mediului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să suspende astfel de exporturi.

(39)Ar trebui să se adopte măsurile necesare pentru a garanta că, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu alte acte legislative ale Uniunii privind deșeurile, deșeurile expediate în interiorul Uniunii și deșeurile importate în Uniune sunt gestionate, pe toată durata expedierii, inclusiv a valorificării sau a eliminării în țara de destinație, fără a periclita sănătatea umană și fără a utiliza procedee sau metode care ar putea dăuna mediului. De asemenea, este necesar să se garanteze că deșeurile exportate din Uniune sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului pe toată durata expedierii, inclusiv a valorificării sau a eliminării în țara terță de destinație. În acest scop, ar trebui introdusă o obligație pentru exportatorii de deșeuri de a se asigura că instalația care primește deșeurile în țara terță de destinație face obiectul unui audit efectuat de o parte terță independentă înainte de a exporta deșeurile către instalația în cauză. Scopul acestui audit este de a verifica dacă instalația în cauză respectă criteriile specifice prevăzute în prezentul regulament, menite să garanteze că deșeurile vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului. În cazul în care, în urma unui astfel de audit, se concluzionează că instalația în cauză nu îndeplinește criteriile stabilite în prezentul regulament, exportatorul nu ar trebui să aibă dreptul de a exporta deșeuri către această instalație. Această obligație ar trebui să se aplice instalațiilor situate în toate țările terțe, inclusiv în țările membre ale OCDE. Decizia OCDE prevede că deșeurile exportate către o altă țară membră a OCDE „sunt destinate operațiunilor de valorificare într-o instalație de valorificare care va valorifica deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele și practicile naționale care se aplică instalației”. Decizia OCDE nu conține niciun element sau criteriu care să specifice modul de punere în aplicare a acestei cerințe în ceea ce privește „buna gestionare [a deșeurilor] din punctul de vedere al mediului”. În absența unor criterii comune pentru stabilirea condițiilor în care deșeurile sunt valorificate în instalațiile relevante, este necesar să se abordeze riscul ca deșeurile exportate din UE către țări care aparțin OCDE să fie gestionate necorespunzător în instalații specifice și, prin urmare, instalațiile situate în aceste țări ar trebui să facă obiectul cerințelor de audit prevăzute în prezentul regulament.

(40)Având în vedere dreptul fiecărei părți la Convenția de la Basel, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din aceasta, de a interzice importul de deșeuri periculoase sau de deșeuri menționate în anexa II la convenția respectivă, importurile în Uniune de deșeuri destinate eliminării ar trebui să fie permise dacă țara exportatoare este parte la convenția respectivă. Importurile în Uniune de deșeuri destinate valorificării ar trebui permise atunci când țara exportatoare este o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau care este parte la Convenția de la Basel. În alte situații, importurile ar trebui permise numai în cazul în care țara exportatoare este obligată printr-un acord bilateral sau multilateral sau o înțelegere bilaterală sau multilaterală compatibile cu legislația Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil în timpul situațiilor de criză, de restabilire a păcii, de menținere a păcii sau de război.

(41)Prezentul regulament ar trebui să reflecte normele privind exporturile și importurile de deșeuri către și din țările și teritoriile de peste mări prevăzute în Decizia 2013/755/UE a Consiliului 50 .

(42)În cazurile specifice ale expedierilor de deșeuri care au loc în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe, ar trebui să se aplice dispoziții specifice referitoare la procedura de consimțământ derulată de țările terțe. De asemenea, este necesar să se adopte dispoziții specifice referitoare la procedurile care se aplică tranzitului de deșeuri prin Uniune din și către țări terțe.

(43)Din motive de protecție a mediului și având în vedere statutul special al Antarcticii, prezentul regulament interzice în mod explicit exportul de deșeuri către acest teritoriu.

(44)Pentru a asigura punerea în aplicare și respectarea armonizată a prezentului regulament, este necesar să se stabilească obligații pentru statele membre de a efectua controale ale expedierilor de deșeuri. Este nevoie de o planificare corespunzătoare a controalelor expedierilor de deșeuri pentru a stabili capacitățile necesare pentru efectuarea acestor controale și pentru a preveni în mod eficace expedierile ilegale. Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 a impus statelor membre să se asigure că planurile de control pentru expedierile de deșeuri se întocmesc până la 1 ianuarie 2017. Pentru a facilita o aplicare mai coerentă a dispozițiilor referitoare la planurile de control și pentru a asigura o abordare armonizată a controalelor în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să notifice planurile lor de control Comisiei, care ar trebui să aibă sarcina de a revizui aceste planuri și, după caz, de a emite recomandări de îmbunătățire a acestora.

(45)La nivelul statelor membre, există norme divergente în ceea ce privește competența și posibilitatea autorităților care participă la controale în statele membre de a solicita dovezi pentru a stabili legalitatea expedierilor de deșeuri. Astfel de dovezi ar putea stabili, printre altele, dacă substanța sau obiectul în cauză este deșeu, dacă deșeurile au fost clasificate corect și dacă deșeurile vor fi expediate către instalații care gestionează deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea ca autoritățile care participă la controale în statele membre să solicite astfel de dovezi. Astfel de dovezi pot fi solicitate în temeiul unor dispoziții generale sau de la caz la caz. În cazul în care dovezile respective nu sunt puse la dispoziție sau sunt considerate insuficiente, transportul substanței sau al obiectului în cauză sau expedierea de deșeuri în cauză ar trebui să fie considerat(ă) expediere ilegală de deșeuri și ar trebui să fie tratat(ă) în conformitate cu dispozițiile relevante din prezentul regulament.

(46)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile administrative aplicabile încălcărilor prezentului regulament și să asigure respectarea normelor respective. Sancțiunile prevăzute ar trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. În urma evaluării Regulamentului (CE) nr. 1013/2006, s-a constatat că una dintre deficiențe este aceea că normele naționale privind sancțiunile diferă semnificativ la nivelul Uniunii. Prin urmare, pentru a facilita aplicarea mai consecventă a sancțiunilor, ar trebui stabilite criterii comune neexhaustive pentru determinarea tipurilor și a nivelurilor sancțiunilor care urmează să fie impuse în cazul încălcării prezentului regulament. Aceste criterii ar trebui să includă, printre altele, natura și gravitatea încălcării, precum și beneficiile economice rezultate din încălcare și prejudiciile aduse mediului cauzate de încălcarea respectivă, în măsura în care acestea pot fi stabilite. În plus, pe lângă sancțiunile administrative impuse în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că expedierea ilegală de deșeuri constituie infracțiune în cazuri grave, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 51 .

(47)Experiența dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 a arătat că implicarea mai multor actori la nivel național creează dificultăți în ceea ce privește coordonarea și cooperarea în materie de asigurare a respectării normelor. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că toate autoritățile relevante implicate în asigurarea respectării prezentului regulament dispun de mecanisme eficace care să le permită să coopereze și să se coordoneze la nivel intern în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de asigurare a respectării normelor pentru combaterea expedierilor ilegale de deșeuri, inclusiv pentru stabilirea și punerea în aplicare a planurilor de control.

(48)Este necesar ca statele membre să coopereze bilateral și multilateral pentru a facilita prevenirea și detectarea expedierilor ilegale de deșeuri. Pentru a îmbunătăți în continuare coordonarea și cooperarea în întreaga Uniune, ar trebui instituit un grup specializat pentru asigurarea respectării normelor, cu participarea reprezentanților desemnați ai statelor membre și ai Comisiei, precum și a reprezentanților altor instituții, organisme, oficii, agenții sau rețele relevante. Acest grup pentru asigurarea respectării normelor ar trebui să se reunească periodic. Acesta ar trebui să fie un forum, printre altele, pentru schimbul de informații și date operative privind tendințele expedierilor ilegale de deșeuri și pentru schimbul de opinii cu privire la activitățile de asigurare a respectării normelor, inclusiv cu privire la cele mai bune practici.

(49)Pentru a sprijini și a completa activitățile de asigurare a respectării normelor desfășurate de statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să desfășoare acțiuni de investigare și de coordonare cu privire la expedierile ilegale de deșeuri care ar putea avea efecte negative grave asupra sănătății umane sau asupra mediului. În desfășurarea acestor activități, Comisia ar trebui să acționeze cu respectarea deplină a garanțiilor procedurale. Comisia poate avea în vedere, în cadrul organizării sale interne, încredințarea anumitor acțiuni de asigurare a respectării normelor prevăzute de prezentul regulament Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), care deține competența relevantă în acest sens.

(50)Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament, atât pe baza rapoartelor prezentate Secretariatului Convenției de la Basel, cât și pe baza unui chestionar separat. O dată la patru ani, Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament pe baza informațiile furnizate de statele membre, precum și pe baza altor informații, colectate în special prin intermediul rapoartelor ad-hoc ale Comisiei și ale Agenției Europene de Mediu cu privire la expedierile de deșeuri din plastic și la alte fluxuri specifice de deșeuri care constituie o sursă de îngrijorare.

(51)O cooperare internațională eficientă în ceea ce privește controlul expedierilor de deșeuri este esențială pentru asigurarea faptului că expedierile de deșeuri sunt controlate și monitorizate la un nivel corespunzător. Ar trebui să se promoveze schimbul de informații, răspunderea comună și eforturile de cooperare dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările terțe, pe de altă parte, pentru a garanta buna gestionare a deșeurilor.

(52)Pentru a facilita schimbul de informații și cooperarea în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente și corespondenți și să îi notifice Comisiei, care ar trebui să pună aceste informații la dispoziția publicului.

(53)Statele membre ar trebui să aibă dreptul, în scopul asigurării controlului expedierilor de deșeuri, să desemneze birouri vamale specifice de intrare și ieșire pentru expedierile de deșeuri care intră și ies din Uniune și să le notifice Comisiei, care ar trebui să pună aceste informații la dispoziția publicului.

(54)În cazul în care este necesară completarea sau modificarea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește articolul 37 alineatul (13), articolul 40 alineatul (8) și articolul 72 din prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul activității sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 52 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(55)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta măsuri privind o metodă armonizată de calcul al garanției financiare sau al asigurării echivalente, pentru a clarifica clasificarea deșeurilor în temeiul prezentului regulament (inclusiv stabilirea unui prag al nivelului de contaminare pentru anumite deșeuri) și pentru a clarifica, pentru anumite tipuri de mărfuri, distincția dintre bunurile uzate și deșeuri atunci când sunt expediate transfrontalier. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 53 .

(56)Regulamentul (UE) 2020/1056 stabilește un cadru juridic pentru comunicarea electronică, între operatorii economici în cauză și autoritățile competente, a informațiilor de reglementare referitoare la transportul de mărfuri pe teritoriul Uniunii și vizează o parte din prezentul regulament prin dispozițiile sale. Pentru a asigura coerența între cele două instrumente, este necesară modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056.

(57)Este necesar să se acorde o perioadă suficientă operatorilor economici pentru a se conforma noilor obligații care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și statelor membre și Comisiei pentru a înființa infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea acestuia. Prin urmare, aplicarea mai multor dispoziții ale prezentului regulament ar trebui să fie, de asemenea, amânată până la o dată la care aceste pregătiri pot fi finalizate în mod rezonabil. Majoritatea dispozițiilor prezentului regulament vor deveni aplicabile după două luni de la intrarea sa în vigoare, în timp ce dispozițiile legate de obligațiile prevăzute la articolul 26 privind emiterea și schimbul de documente pe cale electronică vor deveni aplicabile după doi ani de la această dată, iar unele dispoziții referitoare la exportul de deșeuri vor deveni aplicabile după trei ani de la această dată. Pentru a se evita orice lacune în materie de reglementare, este necesar să se asigure că unele dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 rămân în vigoare până la data la care devin aplicabile dispozițiile prezentului regulament cu o aplicare întârziată.

(58)Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere necesitatea armonizării, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul I
Dispoziții generale

Articolul 1
Obiect

Prezentul regulament stabilește măsuri de protecție a mediului și a sănătății umane prin prevenirea sau reducerea efectelor negative care pot fi cauzate de expedierile de deșeuri. Acesta stabilește proceduri și regimuri de control pentru expedierea de deșeuri, în funcție de originea, destinația și ruta expedierii, de tipul de deșeu expediat și de tipul de tratament care se aplică deșeului la destinație.

Articolul 2
Domeniu de aplicare

1.Prezentul regulament se aplică:

(a)expedierilor de deșeuri dintr-un stat membru către altul, cu sau fără tranzit prin țări terțe;

(b)expedierilor de deșeuri importate în Uniune din țări terțe;

(c)expedierilor de deșeuri exportate din Uniune către țări terțe;

(d)expedierilor de deșeuri aflate în tranzit pe teritoriul Uniunii, pe drumul către sau dinspre țări terțe.

2.Prezentul regulament nu se aplică:

(a)descărcării pe țărm a deșeurilor, inclusiv a apei uzate și a reziduurilor, produse de funcționarea normală a navelor și a platformelor maritime, cu condiția ca deșeurile respective să îndeplinească cerințele Convenției Internaționale pentru prevenirea poluării de către nave sau ale altor instrumente internaționale obligatorii;

(b)deșeurilor produse la bordul vehiculelor, al trenurilor, al avioanelor și al navelor până la prima oprire, gară, aeroport sau port din Uniune în care vehiculul, trenul, avionul sau nava rămâne pentru o durată suficient de îndelungată pentru a permite descărcarea deșeurilor în vederea valorificării sau a eliminării acestora;

(c)expedierilor de deșeuri radioactive, astfel cum sunt definite la articolul 5 din Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului 54 ;

(d)expedierilor de subproduse de origine animală și produse derivate, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu excepția subproduselor de origine animală sau a produselor derivate amestecate sau contaminate cu oricare dintre deșeurile indicate ca fiind periculoase în anexa la Decizia 2000/532/CE a Comisiei 55 ;

(e)expedierilor de deșeuri menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (e) și la articolul 2 alineatul (2) literele (a), (d) și (e) din Directiva 2008/98/CE, în cazul în care expedierile respective sunt deja reglementate de alte acte legislative ale Uniunii;

(f)expedierilor de deșeuri din Antarctica în Uniune, care sunt conforme cu cerințele Protocolului privind protecția mediului la Tratatul asupra Antarcticii 56 ;

(g)transporturilor de CO2 în scopul stocării geologice în conformitate cu dispozițiile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului 57 ;

(h)navelor care arborează pavilionul unui stat membru, care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 1257/2013, cu excepția navelor care devin deșeuri într-o zonă aflată sub jurisdicția națională a unui stat membru, cărora li se aplică articolul 36, titlul VII și titlul VIII.

3.Pentru importurile de deșeuri produse de forțele armate sau de organizațiile umanitare în situații de criză, în timpul operațiunilor de restabilire sau menținere a păcii, atunci când deșeurile respective sunt expediate de forțele armate sau organizațiile umanitare respective sau în numele acestora, direct sau indirect, către țara de destinație, se aplică numai articolul 48 alineatul (6).

4.Expedierile de deșeuri din Antarctica în țări terțe, care tranzitează Uniunea, intră sub incidența articolelor 36 și 56.

5.Pentru expedierile de deșeuri efectuate exclusiv în interiorul unui stat membru, se aplică numai articolul 33.

Articolul 3
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)„amestec de deșeuri” înseamnă deșeurile care provin din amestecul intenționat sau neintenționat a două sau mai multe deșeuri diferite, menționate la intrări diferite în anexele III, IIIB și IV sau, după caz, la liniuțe sau subliniuțe diferite ale acestor intrări. Deșeurile expediate printr-o singură expediere de deșeuri, alcătuite din două sau mai multe deșeuri, în care fiecare deșeu este separat nu reprezintă un amestec de deșeuri;

(2)„eliminare intermediară” înseamnă oricare dintre operațiunile de eliminare D 13­D 15 menționate în anexa I la Directiva 2008/98/CE;

(3)„valorificare intermediară” înseamnă oricare dintre operațiunile de valorificare R 12 și R 13 menționate în anexa II la Directiva 2008/98/CE;

(4)„buna gestionare din punctul de vedere al mediului” înseamnă adoptarea tuturor măsurilor practice prin care se asigură că deșeurile sunt gestionate astfel încât să se protejeze sănătatea umană și mediul împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de deșeurile respective;

(5)„destinatar” înseamnă persoana sau întreprinderea aflată sub jurisdicția națională a țării de destinație spre care se expediază deșeurile pentru valorificare sau eliminare;

(6)„notificator” înseamnă:

(a)în cazul unei expedieri de deșeuri care provine dintr-un stat membru, orice persoană fizică sau juridică menționată mai jos, aflată sub jurisdicția națională a statului membru respectiv, care intenționează să efectueze sau efectuează o expediere de deșeuri și căreia îi revine obligația de notificare:

(i) producătorul inițial de deșeuri;

(ii) noul producător de deșeuri, care efectuează operațiuni înainte de expediere;

(iii) un colector care, din diferite cantități mici din același tip de deșeuri colectate dintr-o varietate de surse, a constituit expedierea de deșeuri care are ca punct de plecare un singur loc notificat;

(iv) un comerciant sau un broker care acționează în numele oricăreia dintre categoriile specificate la punctele (i), (ii) sau (iii);

(v) atunci când toate persoanele menționate mai sus nu sunt cunoscute sau sunt insolvabile, deținătorul de deșeuri.

(b)în cazul importului în Uniune sau al tranzitului prin Uniune al deșeurilor care nu provin dintr-un stat membru, oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția națională a țării de expediere, care intenționează să efectueze sau efectuează o expediere de deșeuri sau care intenționează să determine sau a determinat efectuarea unei expedieri de deșeuri, respectiv:

(i) persoana desemnată de legislația țării de expediere;

(ii) în absența unei persoane desemnate de legislația țării de expediere, deținătorul de deșeuri la momentul exportului;

(7)„colector” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care efectuează colectarea deșeurilor, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 10 din Directiva 2008/98/CE;

(8) „autoritate competentă” înseamnă:

(a)în cazul unui stat membru, organismul desemnat de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 71;

(b)în cazul unei țări terțe care este parte la Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora („Convenția de la Basel”), organismul desemnat de țara respectivă ca autoritate competentă în sensul Convenției de la Basel, în conformitate cu articolul 5 din aceasta;

(c)în cazul oricărei țări care nu este menționată la litera (a) sau (b), organismul desemnat ca autoritate competentă de țara sau regiunea în cauză sau, în absența unei asemenea desemnări, autoritatea de reglementare pentru țara sau regiunea, după caz, care are competență asupra expedierilor de deșeuri destinate valorificării, eliminării sau tranzitului, după caz;

(9)„autoritate competentă de expediere” înseamnă autoritatea competentă pentru zona din care se prevede să se inițieze sau se inițiază expedierea respectivă;

(10)„autoritate competentă de destinație” înseamnă autoritatea competentă pentru zona către care se prevede să se efectueze sau se efectuează expedierea respectivă sau în care deșeurile sunt încărcate înainte de valorificarea sau eliminarea într-o zonă care nu se află sub jurisdicția națională a niciunei țări;

(11)„autoritate competentă de tranzit” înseamnă autoritatea competentă a oricărei țări, alta decât cea a autorității competente de expediere sau de destinație, prin care se prevede să se efectueze sau se efectuează expedierea respectivă;

(12)„țară de expediere” înseamnă orice țară din care se prevede să se inițieze sau din care se inițiază o expediere de deșeuri;

(13)„țară de destinație” înseamnă orice țară către care se prevede să se efectueze sau către care se efectuează o expediere de deșeuri în vederea valorificării, a eliminării sau a încărcării înainte de valorificare sau eliminare într-o zonă care nu se află sub jurisdicția națională a niciunei țări;

(14)„țară de tranzit” înseamnă orice țară, alta decât țara de expediere sau de destinație, prin care se prevede să se efectueze sau se efectuează o expediere de deșeuri;

(15)„zonă aflată sub jurisdicția națională a unei țări” înseamnă orice zonă terestră sau maritimă în care un stat își exercită responsabilitatea administrativă și de reglementare în conformitate cu dreptul internațional privind protecția sănătății umane sau a mediului;

(16)„țări și teritorii de peste mări” înseamnă țările și teritoriile de peste mări indicate în anexa II la Tratat;

(17)„birou vamal de export” înseamnă biroul vamal de export, astfel cum este definit la articolul 1 punctul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei 58 ;

(18)„birou vamal de ieșire” înseamnă biroul vamal de ieșire, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 329 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei 59 ;

(19)„birou vamal de intrare” înseamnă biroul vamal de primă intrare, astfel cum este definit la articolul 1 punctul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei;

(20)„import” înseamnă orice intrare de deșeuri în Uniune, cu excepția tranzitului prin Uniune;

(21)„export” înseamnă orice ieșire de deșeuri din Uniune, cu excepția tranzitului prin Uniune;

(22)„tranzit” înseamnă o expediere de deșeuri sau o expediere planificată de deșeuri prin una sau mai multe țări, altele decât țara de expediere sau de destinație;

(23)„transport” înseamnă transportul de deșeuri rutier, feroviar, aerian, maritim sau pe căi navigabile interioare;

(24)„expediere de deșeuri” înseamnă transportul de deșeuri destinate valorificării sau eliminării de la punctul de încărcare până la valorificarea sau eliminarea deșeurilor în țara de destinație, prevăzut să se efectueze sau efectuat:

(a)între o țară și altă țară;

(b)între o țară și țări și teritorii de peste mări sau alte zone, aflate sub protecția țării respective;

(c)între o țară și orice zonă geografică care nu aparține niciunei țări în conformitate cu dreptul internațional;

(d)între o țară și Antarctica;

(e)dintr-o țară prin oricare dintre zonele menționate la literele (a)-(d);

(f)în interiorul unei țări prin oricare dintre zonele menționate la literele (a)-(d) și care începe și se încheie în aceeași țară; sau

(g)dintr-o zonă geografică care nu se află sub jurisdicția națională a niciunei țări către o altă țară;

(25)„expediere ilegală de deșeuri” reprezintă orice expediere de deșeuri efectuată:

(a)fără notificarea autorităților competente în cauză în temeiul prezentului regulament;

(b)fără consimțământul autorităților competente în cauză în temeiul prezentului regulament;

(c)cu consimțământul autorităților competente în cauză în temeiul prezentului regulament, obținut prin falsificare, declarații false sau fraudă;

(d)într-un mod care nu corespunde informațiilor conținute în notificare sau în documentele de circulație;

(e)într-un mod care determină valorificarea sau eliminarea prin încălcarea normelor Uniunii sau a normelor internaționale;

(f)contrar articolelor 11, 34, 36, 37, 42, 44, 45, 46 sau 47;

(g)într-un mod care, în ceea ce privește expedierile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatele (3) și (5), determină apariția oricăreia dintre următoarele situații:

(i) deșeurile nu sunt prevăzute în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB;

(ii) nu se respectă dispozițiile articolului 4 alineatul (5);

(iii) nu se respectă dispozițiile articolului 18;

(26)„control” înseamnă o acțiune întreprinsă de o autoritate pentru a stabili dacă o unitate, o întreprindere, un broker, un comerciant, o expediere de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea aferente îndeplinește cerințele stabilite în prezentul regulament;

(27)„ierarhia deșeurilor” înseamnă ierarhia deșeurilor, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE.

În plus, se aplică definițiile termenilor „deșeuri”, „deșeuri periculoase”, „tratare”, „eliminare”, „valorificare”, „pregătire pentru reutilizare”, „reutilizare”, „reciclare”, „producător de deșeuri”, „deținător de deșeuri”, „comerciant” și „broker” prevăzute la articolul 3 punctele 1, 2, 14, 19, 15, 16, 13, 17, 5, 6, 7 și 8 din Directiva 2008/98/CE.

Titlul II
Expedieri de deșeuri în interiorul Uniunii cu sau fără tranzit prin țări terțe

Articolul 4
Cadru procedural general

1.Se interzic expedierile tuturor deșeurilor destinate eliminării, cu excepția cazului în care acestea sunt autorizate în mod explicit în conformitate cu articolul 11. Pentru a obține autorizația în conformitate cu articolul 11 pentru o expediere de deșeuri destinate eliminării, se aplică procedura de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil prevăzută în capitolul 1.

2.Expedierile următoarelor deșeuri destinate operațiunilor de valorificare sunt supuse, de asemenea, procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil prevăzute în capitolul 1:

(a)deșeurile indicate în anexa IV;

(b)deșeurile care nu sunt clasificate la o singură intrare din anexa III, anexa IIIB sau anexa IV;

(c)amestecurile de deșeuri, cu excepția cazului în care sunt incluse în anexa IIIA.

3.Expedierile următoarelor deșeuri destinate valorificării sunt supuse cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care cantitatea de deșeuri expediate depășește 20 kg:

(a)deșeurile indicate în anexa III sau anexa IIIB;

(b)amestecurile de deșeuri, în măsura în care compoziția acestor amestecuri nu afectează valorificarea lor într-un mod care asigură protecția mediului și în măsura în care amestecurile respective sunt incluse în anexa IIIA.

4.Expedierile de deșeuri destinate în mod explicit analizelor de laborator sau testelor de tratare experimentală realizate în vederea evaluării caracteristicilor fizice sau chimice ale acestora sau în vederea stabilirii caracterului lor adecvat pentru operațiuni de valorificare sau eliminare fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)cantitatea de deșeuri nu depășește cantitatea rezonabilă necesară în vederea realizării analizei sau a testului în fiecare caz în parte;

(b)cantitatea de deșeuri nu depășește 150 kg sau orice altă valoare mai mare convenită de la caz la caz de către autoritățile competente în cauză și notificator.

5.Alineatul (2) se aplică expedierilor de deșeuri municipale mixte colectate din gospodării private, de la alți producători de deșeuri sau din ambele surse, precum și expedierilor de deșeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operațiuni de tratare a deșeurilor care nu le-a modificat în mod substanțial proprietățile, în cazul în care deșeurile respective sunt destinate unor operațiuni de valorificare. Se interzic expedierile de astfel de deșeuri destinate eliminării.

Capitolul 1
Notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil

Articolul 5
Notificare

1.Numai notificatorii care au primit o autorizație sau sunt înregistrați în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE pot transmite o notificare scrisă prealabilă („notificarea”).

În cazul în care notificatorii respectivi intenționează să expedieze deșeurile menționate la articolul 4 alineatele (1) sau (2), aceștia transmit o notificare tuturor autorităților competente în cauză.

În cazul în care notificatorii respectivi transmit o notificare generală pentru mai multe expedieri de deșeuri, astfel cum se menționează la articolul 13, aceștia trebuie să respecte, de asemenea, cerințele prevăzute la articolul respectiv.

În cazul în care o expediere de deșeuri este destinată unei instalații care a primit un consimțământ prealabil în temeiul articolului 14, se aplică cerințele de procedură de la alineatele (6), (8) și (9) din articolul respectiv.

2.Notificarea include următoarele documente:

(a)documentul de notificare prevăzut în anexa IA („documentul de notificare”);

(b)documentul de circulație prevăzut în anexa IB („documentul de circulație”).

Notificatorul furnizează informațiile prevăzute în documentul de notificare și, dacă sunt disponibile, informațiile prevăzute în documentul de circulație.

În cazul în care notificatorul nu este producătorul inițial de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul inițial de deșeuri sau una dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul (6) litera (a) subpunctele (ii) sau (iii) semnează, de asemenea, documentul de notificare.

3.Documentul de notificare sau o anexă la acesta conține informațiile și documentația menționate în anexa II partea 1. Documentul de circulație sau o anexă la acesta conține informațiile și documentația menționate în anexa II partea 2, atunci când acestea sunt disponibile.

4.Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător atunci când autoritatea competentă de expediere constată că documentul de notificare și documentul de circulație au fost completate în conformitate cu alineatul (3).

5.În cazul în care oricare dintre autoritățile competente în cauză solicită acest lucru, notificatorul furnizează informații și documentație suplimentare. O listă cu informațiile și documentația suplimentare care pot fi solicitate este prevăzută în anexa II partea 3.

Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător atunci când autoritatea competentă de destinație constată că documentul de notificare și documentul de circulație completate în mod corespunzător în conformitate cu alineatul (3) au fost completate cu orice informații și documentație suplimentare prevăzute în anexa II partea 3.

6.Dovada contractului încheiat în conformitate cu articolul 6 sau o declarație care certifică existența acestuia în conformitate cu anexa IA se furnizează autorităților competente în cauză la data notificării.

7.Notificatorul furnizează o declarație care atestă constituirea unei garanții financiare sau a unei asigurări echivalente în conformitate cu articolul 7 prin completarea părții corespunzătoare din documentul de notificare.

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7 sau, în cazul în care autoritățile competente în cauză permit acest lucru, o declarație care atestă existența acesteia în conformitate cu anexa IA se furnizează autorităților competente în cauză ca parte din documentul de notificare la data notificării.

Prin derogare de la primul paragraf, dovezile menționate în paragraful respectiv pot fi furnizate, în cazul în care autoritățile competente în cauză permit acest lucru, după transmiterea notificării, dar cel târziu înainte de începerea expedierii.

8.Notificarea are ca obiect expedierea de deșeuri de la locul inițial de expediere, inclusiv valorificarea sau eliminarea intermediară sau definitivă a acestora.

În cazul în care se desfășoară operațiuni ulterioare de valorificare sau eliminare intermediară sau definitivă într-o altă țară decât prima țară de destinație, operațiunea definitivă și destinația acesteia se indică în notificare și se aplică articolul 15 alineatul (6).

Fiecare notificare se referă la un singur cod de identificare a deșeurilor. În cazul în care deșeurile nu sunt clasificate la o singură intrare din anexa III, anexa IIIB sau anexa IV, fiecare notificare se referă, de asemenea, la un singur cod de identificare a deșeurilor.

Dacă amestecurile de deșeuri nu sunt clasificate la o singură intrare din anexa III, anexa IIIB sau anexa IV, dar sunt incluse în anexa IIIA, se menționează codul pentru fiecare fracțiune de deșeuri în ordinea importanței.

Articolul 6
Contract

1.Toate expedierile de deșeuri pentru care este necesară o notificare fac obiectul încheierii unui contract între notificator și destinatar pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor notificate.

2.Contractul trebuie să fie încheiat și să producă efecte la data notificării și pe toată durata expedierii, până la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), articolul 16 alineatul (4) sau, după caz, articolul 15 alineatul (4).

3.Contractul cuprinde următoarele obligații:

(a)pentru notificator: să preia deșeurile în cazul în care expedierea, valorificarea sau eliminarea lor nu a fost efectuată astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care expedierea a fost efectuată în mod ilegal, în conformitate cu articolul 22 și articolul 24 alineatul (2);

(b)pentru destinatar: să valorifice sau să elimine deșeurile în cazul în care expedierea a fost efectuată în mod ilegal, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4);

(c)pentru instalația în care se valorifică sau se elimină deșeurile: să furnizeze, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4), un certificat care să ateste că deșeurile au fost valorificate sau eliminate în conformitate cu notificarea și condițiile menționate în aceasta, precum și cu cerințele prezentului regulament.

4.În cazul în care deșeurile expediate sunt destinate unor operațiuni de valorificare sau eliminare intermediară, contractul cuprinde următoarele obligații suplimentare:

(a)pentru destinatar: să furnizeze, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) și, după caz, cu articolul 15 alineatul (5), certificatul (certificatele) eliberat (e) de instalația sau instalațiile care efectuează operațiunea (operațiunile) de valorificare sau eliminare definitivă, care să ateste că toate deșeurile primite în conformitate cu notificarea și condițiile menționate în aceasta și cu cerințele prezentului regulament au fost valorificate sau eliminate, specificând, dacă este posibil, cantitatea și tipul de deșeuri care fac obiectul fiecărui certificat;

(b)pentru destinatar: să transmită, după caz, o notificare autorității competente inițiale a țării inițiale de expediere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (6) litera (b).

5.În cazul în care deșeurile sunt expediate între două unități aflate sub controlul aceleiași entități juridice, contractul menționat la alineatul (1) poate fi înlocuit cu o declarație a respectivei entități juridice. Declarația respectivă se referă la obligațiile menționate la alineatul (3).

Articolul 7
Garanția financiară sau asigurarea echivalentă

1.Toate expedierile de deșeuri pentru care este necesară notificarea fac obiectul cerinței de constituire a unei garanții financiare sau a unei asigurări echivalente, care să acopere toate costurile următoare:

(a)costurile de transport;

(b)costurile de valorificare sau de eliminare a acestora, inclusiv pentru orice operațiune intermediară necesară;

(c)cheltuielile de depozitare pentru 90 de zile.

2.Garanția financiară sau asigurarea echivalentă acoperă costurile generate în contextul tuturor situațiilor următoare:

(a)cazurile în care expedierea de deșeuri, valorificarea sau eliminarea nu pot fi efectuate astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22;

(b)cazurile în care expedierea de deșeuri, valorificarea sau eliminarea sunt ilegale, în conformitate cu articolul 24.

3.Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se constituie de notificator sau de o altă persoană fizică sau juridică care acționează în numele acestuia și produce efecte la data notificării sau, în cazul în care autoritatea competentă care aprobă garanția financiară sau asigurarea echivalentă permite acest lucru, cel târziu la data începerii expedierii. Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru expedierea de deșeuri notificată cel târziu la data începerii expedierii.

4.Autoritatea competentă de expediere aprobă garanția financiară sau asigurarea echivalentă, inclusiv forma, conținutul și valoarea acoperită.

În cazul importului în Uniune, autoritatea competentă de destinație din Uniune verifică, de asemenea, valoarea acoperită și, după caz, aprobă o garanție financiară sau o asigurare echivalentă suplimentară.

5.Garanția financiară sau asigurarea echivalentă este valabilă pentru și acoperă o expediere de deșeuri notificată, precum și efectuarea operațiunilor de valorificare sau de eliminare a deșeurilor notificate.

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se eliberează atunci când autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menționat la articolul 16 alineatul (4) sau, după caz, certificatul menționat la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce privește operațiunile de valorificare sau de eliminare intermediară.

6.Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care deșeurile expediate sunt destinate operațiunilor de valorificare sau de eliminare intermediară, urmând a se efectua o altă operațiune de valorificare sau de eliminare în țara de destinație, garanția financiară sau asigurarea echivalentă poate fi eliberată atunci când deșeurile părăsesc instalația intermediară și după ce autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menționat la articolul 16 alineatul (4). În acest caz, orice expediere ulterioară către o instalație de valorificare sau de eliminare face obiectul unei noi garanții financiare sau asigurări echivalente, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de destinație nu solicită o astfel de garanție financiară sau asigurare echivalentă. În aceste circumstanțe, autoritatea competentă de destinație este responsabilă pentru obligațiile care decurg în cazul preluării deșeurilor atunci când expedierea de deșeuri sau operațiunea de valorificare sau de eliminare ulterioară nu poate fi finalizată astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22, sau în cazul unei expedieri ilegale de deșeuri, în conformitate cu articolul 24.

7.Autoritatea competentă din Uniune care a aprobat garanția financiară sau asigurarea echivalentă are acces la garanția sau asigurarea respectivă și utilizează fondurile, inclusiv pentru plățile către alte autorități implicate, pentru a îndeplini obligațiile care decurg în conformitate cu articolele 23 și 25.

8.În cazul unei notificări generale în temeiul articolului 13, se poate constitui o garanție financiară sau o asigurare echivalentă care să acopere părți ale notificării generale, în locul uneia care să acopere integral notificarea generală. În astfel de cazuri, garanția financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru expedierea de deșeuri notificată pe care o vizează cel târziu la data începerii expedierii respective.

9.Garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la alineatul (1) se eliberează atunci când autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menționat la articolul 16 alineatul (4) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce privește operațiunile de valorificare sau de eliminare intermediară pentru deșeurile în cauză. Alineatul (6) se aplică mutatis mutandis.

10.Cel târziu până la [OP: a se introduce data: doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia evaluează fezabilitatea stabilirii unei metode de calcul armonizate pentru determinarea cuantumului garanțiilor financiare sau al asigurărilor echivalente și, dacă este cazul, adoptă un act de punere în aplicare în vederea stabilirii unei astfel de metode armonizate de calcul. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

La efectuarea evaluării menționate la primul paragraf, Comisia ține seama, printre altele, de normele relevante ale statelor membre referitoare la calculul garanției financiare sau al asigurării echivalente menționate la prezentul articol.

Articolul 8
Solicitări de informații și documentație de către autoritățile competente în cauză

1.În cazul în care notificarea nu este efectuată în mod corespunzător astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4), autoritatea competentă de expediere solicită notificatorului informații și documentație în conformitate cu articolul 5 alineatul (3).

Solicitarea de informații și documentație menționată la primul paragraf se transmite notificatorului în termen de trei zile lucrătoare de la transmiterea notificării.

2.Notificatorul furnizează informațiile și documentația menționate la alineatul (1) în termen de șapte zile de la solicitarea autorității competente de expediere.

3.În cazul în care autoritatea competentă de expediere consideră în continuare că notificarea nu este efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (3), după ce informațiile și documentația solicitate au fost adăugate la notificare sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în temeiul alineatului (2), aceasta decide că notificarea nu este valabilă, nemaifiind prelucrată.

Autoritatea competentă de expediere informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la decizia menționată la primul paragraf în termen de șapte zile de la data la care informațiile și documentația solicitate au fost adăugate la notificare sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în temeiul alineatului (2).

4.În cazul în care notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (3), autoritatea competentă de expediere informează de îndată notificatorul și alte autorități competente în cauză cu privire la aceasta.

În cazul în care oricare dintre autoritățile competente în cauză consideră că sunt necesare informații și documentație suplimentare în completarea notificării, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4), aceasta solicită notificatorului informațiile și documentația necesare și informează celelalte autorități competente cu privire la solicitarea respectivă în termen de trei zile lucrătoare de la data primirii informațiilor menționate la primul paragraf.

5.Notificatorul furnizează informațiile și documentația menționate la alineatul (4) în termen de șapte zile de la solicitarea autorității competente în cauză.

În cazul în care oricare dintre autoritățile competente consideră în continuare că notificarea nu este finalizată sau notificatorul nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit la primul paragraf, autoritatea competentă în cauză decide, în termen de trei zile lucrătoare de la expirarea termenului stabilit la primul paragraf, că notificarea nu este valabilă, aceasta nemaifiind prelucrată.

În cazul în care decizia menționată la al doilea paragraf nu s-a luat în termenul stabilit, notificarea se consideră finalizată.

Autoritatea competentă în cauză informează de îndată notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la decizia menționată la al doilea paragraf.

6.În cazul în care, în termen de 30 de zile de la transmiterea notificării, autoritatea competentă de expediere nu a acționat în conformitate cu alineatul (3) sau cu alineatul (4) primul paragraf, aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la transmiterea notificării, o autoritate competentă nu a acționat în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf sau cu alineatul (5) și nu a acordat consimțământul cu privire la o expediere de deșeuri în temeiul articolului 11 alineatul (2) sau a formulat obiecții cu privire la o expediere de deșeuri în temeiul articolului 12 din motive legate de faptul că notificarea nu este completă, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

Articolul 9
Consimțămintele autorităților competente și termene pentru transport, valorificare sau eliminare

1.Autoritățile competente de destinație, de expediere și de tranzit au la dispoziție 30 de zile de la transmiterea notificării pentru a lua una dintre următoarele decizii, motivate în mod corespunzător, cu privire la expedierea de deșeuri notificată:

(a)consimțământ necondiționat;

(b)consimțământ condiționat, în conformitate cu articolul 10;

(c)obiecții, în conformitate cu articolul 12.

În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în termenul de 30 de zile menționat la primul paragraf, se presupune că autoritățile competente de expediere și de tranzit și-au dat consimțământul tacit în această privință. Acest consimțământ tacit este valabil pentru perioada menționată în consimțământul scris acordat de autoritatea competentă de destinație.

2.Autoritățile competente de destinație și, după caz, de expediere și de tranzit transmit notificatorului decizia adoptată și motivarea acesteia în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1). Această decizie se pune la dispoziția tuturor autorităților competente în cauză.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la transmiterea notificării, autoritatea competentă de destinație nu a luat o decizie în conformitate cu alineatul (1), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

3.Consimțământul scris în legătură cu o expediere de deșeuri planificată expiră la data ulterioară menționată în documentul de notificare. Acesta nu vizează o perioadă mai mare de un an calendaristic sau o perioadă mai scurtă, astfel cum se indică de către autoritățile competente în cauză în decizia acestora.

4.Expedierea de deșeuri planificată poate fi efectuată numai după îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 16 alineatul (1) literele (a) și (b) și pe parcursul perioadei de valabilitate a consimțămintelor tacite sau scrise ale tuturor autorităților competente în cauză. O expediere de deșeuri trebuie să fi părăsit țara de expediere până la sfârșitul perioadei de valabilitate a consimțămintelor tacite sau scrise ale tuturor autorităților competente în cauză.

5.Valorificarea sau eliminarea deșeurilor aferente unei expedieri de deșeuri planificate se încheie în termen de cel mult an calendaristic de la primirea deșeurilor de către instalația care valorifică sau elimină deșeurile expediate, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză prevăd o perioadă de timp mai scurtă în decizia acestora.

6.Autoritățile competente în cauză își retrag consimțământul tacit sau scris în cazul în care au cunoștință de oricare dintre circumstanțele de mai jos:

(a)compoziția deșeurilor nu corespunde notificării;

(b)condițiile impuse expedierii de deșeuri nu sunt respectate;

(c)deșeurile nu sunt valorificate sau eliminate în conformitate cu autorizația instalației care efectuează operațiunea de valorificare sau de eliminare;

(d) deșeurile urmează să fie sau au fost deja expediate, valorificate sau eliminate într-un mod care nu este conform cu informațiile furnizate în documentele de notificare și de circulație sau anexate la acestea.

7.Orice retragere a consimțământului se transmite notificatorului, autorităților competente în cauză și destinatarului prin intermediul unei comunicări oficiale.

Articolul 10
Condiții de expediere

1.Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1) condiții privind acordarea consimțământului în legătură cu o expediere de deșeuri notificată. Aceste condiții au la bază unul sau mai multe dintre motivele indicate la articolul 12.

2.Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), condiții privind transportul de deșeuri pe teritoriul aflat sub jurisdicția lor națională. Aceste condiții de transport nu pot fi mai stricte decât cele stabilite pentru expedierile similare efectuate integral pe teritoriul aflat sub jurisdicția națională a acestora și țin seama în mod corespunzător de acordurile existente, în special de acordurile internaționale aplicabile.

3.Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), o condiție pe baza căreia consimțământul lor se consideră retras în cazul în care garanția financiară sau asigurarea echivalentă nu este aplicabilă cel târziu la data începerii expedierii de deșeuri notificate, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

4.Condițiile se specifică în documentul de notificare sau se anexează la acesta de către autoritatea competentă care le stabilește.

5.Autoritatea competentă de destinație poate stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), o condiție conform căreia instalația care primește deșeurile trebuie să păstreze o evidență periodică a intrărilor, a ieșirilor și/sau a soldurilor în legătură cu deșeurile și operațiunile aferente de valorificare sau de eliminare, astfel cum se specifică în notificare și pe parcursul perioadei de valabilitate a notificării. Evidențele respective se semnează de o persoană responsabilă din punct de vedere legal pentru instalația respectivă și se transmit autorității competente de destinație în termen de o lună de la data încheierii operațiunii notificate de valorificare sau de eliminare.

Articolul 11
Interzicerea expedierilor de deșeuri destinate eliminării

1.În cazul în care se transmite o notificare cu privire la o expediere planificată de deșeuri destinate eliminării în conformitate cu articolul 5, autoritățile competente de expediere și de destinație își dau consimțământul scris în legătură cu expedierea respectivă, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)notificatorul demonstrează că:

(i) deșeurile nu pot fi valorificate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic și viabil din punct de vedere economic sau trebuie eliminate ca urmare a obligațiilor legale prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul internațional;

(ii)deșeurile nu pot fi eliminate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic și viabil din punct de vedere economic în țara în care au fost generate;

(iii)expedierea sau eliminarea planificată este în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu principiile proximității și autonomiei la nivelul Uniunii și la nivel național, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/98/CE;

(b)notificatorul sau destinatarul nu a fost condamnat anterior pentru o expediere ilegală de deșeuri sau pentru alte acțiuni ilegale în ceea ce privește protecția mediului;

(c)notificatorul sau instalația a respectat dispozițiile articolelor 15 și 16 în ceea ce privește expedierile anterioare de deșeuri;

(d)expedierea sau eliminarea planificată nu contravine obligațiilor care rezultă din convențiile internaționale încheiate de statul membru/statele membre în cauză sau de Uniune;

(e)deșeurile în cauză urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecție a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce privește operațiunile de eliminare stabilite în legislația Uniunii și, în cazul în care instalația intră sub incidența Directivei 2010/75/UE, aceasta aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (10) din directiva respectivă, în conformitate cu autorizația instalației;

(f)deșeurile nu se amestecă cu deșeuri municipale mixte (cod de identificare a deșeurilor 20 03 01 sau 20 03 99) colectate din gospodării private, de la alți producători de deșeuri sau din ambele surse sau cu deșeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operațiuni de tratare a deșeurilor care nu le-a modificat în mod substanțial proprietățile.

2.Autoritățile competente de tranzit își dau consimțământul în legătură cu expedierea respectivă, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din prezentul articol.

3.În cazul în care autoritățile competente în cauză nu au autorizat o expediere planificată de deșeuri destinate eliminării în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), notificarea expedierii respective își pierde valabilitatea, iar expedierea respectivă este interzisă în conformitate cu articolul 4 alineatul (1). În cazul în care intenționează în continuare să efectueze expedierea respectivă, notificatorul transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente în cauză și notificatorul convin altfel.

4.Consimțămintele autorităților competente în conformitate cu alineatul (1) se notifică de îndată Comisiei, care informează celelalte state membre în acest sens.

Articolul 12
Obiecții împotriva expedierilor de deșeuri destinate valorificării

1.În cazul în care se transmite o notificare în legătură cu o expediere planificată de deșeuri destinate valorificării în conformitate cu articolul 5, autoritățile competente de destinație și de expediere pot, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), să formuleze obiecții motivate pe baza unuia sau a mai multora dintre următoarele motive:

(a)expedierea sau valorificarea planificată nu este în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;

(b)deșeurile în cauză nu urmează să fie tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deșeurilor sau programele de prevenirea a generării de deșeuri întocmite în temeiul articolelor 28 și 29 din Directiva 2008/98/CE; 

(c)expedierea sau valorificarea planificată nu este în conformitate cu legislația națională privind protecția mediului, ordinea publică, siguranța publică sau protecția sănătății în ceea ce privește acțiunile care se desfășoară în țara autorității competente care formulează obiecțiile;

(d)expedierea sau valorificarea planificată nu este în conformitate cu legislația națională din țara de expediere privind valorificarea deșeurilor, inclusiv atunci când expedierea planificată vizează deșeuri destinate valorificării într-o instalație care are standarde inferioare de tratare a deșeurilor respective comparativ cu cele existente în țara de expediere, respectându-se nevoia de a se asigura o funcționare adecvată a pieței interne, cu excepția cazului în care:

(i) există dispoziții corespondente în legislația Uniunii, în special în ceea ce privește deșeurile, și, în legislația națională care transpune această legislație a Uniunii, au fost introduse cerințe care sunt cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute de legislația Uniunii;

(ii) operațiunea de valorificare din țara de destinație se realizează în condiții care sunt în mare parte echivalente cu cele prevăzute de legislația națională a țării de expediere;

(iii) legislația națională din țara de expediere, alta decât cea prevăzută la punctul (i), nu a fost notificată în conformitate cu Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului 60 , în cazul în care directiva respectivă impune acest lucru;

(e)limitarea intrărilor de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare, altele decât reciclarea și pregătirea pentru reutilizare, este necesară pentru ca un stat membru să își protejeze rețeaua de gestionare a deșeurilor, în cazul în care se stabilește că astfel de expedieri ar conduce la necesitatea eliminării sau a tratării deșeurilor menajere într-un mod care nu este conform cu planurile de gestionare a deșeurilor ale statului membru respectiv;

(f)notificatorul sau destinatarul a fost condamnat anterior pentru o expediere ilegală de deșeuri sau pentru alte acțiuni ilegale în ceea ce privește protecția mediului;

(g)notificatorul sau instalația nu a respectat în mod repetat dispozițiile articolelor 15 și 16 în ceea ce privește expedierile anterioare de deșeuri;

(h)expedierea sau valorificarea planificată contravine obligațiilor care rezultă din convențiile internaționale încheiate de statul membru/statele membre în cauză sau de Uniune;

(i)raportul dintre deșeurile care pot fi valorificate și cele care nu pot fi valorificate, valoarea estimată a materialelor care urmează a fi valorificate în final sau costul valorificării și costul eliminării fracțiunii care nu poate fi valorificată nu justifică operațiunea de valorificare, ținându-se seama de considerente economice și/sau ecologice;

(j)deșeurile prevăzute a fi expediate sunt destinate eliminării și nu valorificării;

(k)deșeurile în cauză nu urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecție a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce privește operațiunile de valorificare sau cu obligațiile de valorificare sau de reciclare obligatorii din punct de vedere juridic stabilite în legislația Uniunii sau deșeurile urmează să fie tratate într-o instalație care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE, dar care nu aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (10) din directiva respectivă.

2.Autoritățile competente de tranzit pot formula obiecții motivate, în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), împotriva unei expedieri planificate de deșeuri destinate valorificării exclusiv pe baza motivelor prevăzute la alineatul (1) literele (c), (f), (g) și (h) din prezentul articol.

3.În cazul în care, în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), autoritățile competente consideră că problemele care au stat la baza obiecțiilor lor au fost soluționate, acestea informează de îndată notificatorul în acest sens. 

4.În cazul în care problemele care au stat la baza obiecțiilor nu sunt soluționate în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), notificarea expedierii de deșeuri destinate valorificării își pierde valabilitatea. În cazul în care intenționează în continuare să efectueze expedierea respectivă, notificatorul transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente în cauză și notificatorul convin altfel.

5.Obiecțiile formulate de autoritățile competente pe baza motivelor prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e) din prezentul articol se raportează Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 68.

6.Autoritatea competentă de expediere informează Comisia și celelalte state membre cu privire la legislația națională pe care se pot baza obiecțiile formulate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) literele (d) și (e), specificând deșeurile și operațiunile de valorificare a deșeurilor pentru care se aplică obiecțiile respective, înainte de invocarea legislației respective drept motiv pentru formularea unei obiecții motivate.

Articolul 13
Notificare generală

1.Notificatorul poate transmite o notificare generală pentru mai multe expedieri de deșeuri, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele următoare:

(a)deșeurile conținute în expedierile diferite au, în esență, caracteristici fizice și chimice similare;

(b)deșeurile conținute în expedierile diferite sunt expediate către același destinatar și aceeași instalație;

(c)ruta expedierilor diferite, în special punctele de ieșire din și de intrare în fiecare țară în cauză, astfel cum sunt indicate în documentul de notificare, este aceeași.

2.În cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute, nu poate fi urmată aceeași rută pentru toate expedierile, notificatorul informează autoritățile competente vizate de notificarea generală cu privire la acest lucru cât mai curând posibil și înainte de începerea expedierii, în măsura în care se cunoaște deja necesitatea schimbării rutei.

Atunci când se cunoaște schimbarea rutei înainte de începerea expedierilor, iar acest lucru implică alte autorități competente decât cele vizate de notificarea generală, respectiva notificare generală nu se mai poate utiliza, urmând să se transmită o nouă notificare în conformitate cu articolul 5.

3.Autoritățile competente în cauză pot conveni asupra utilizării unei notificări generale sub rezerva furnizării ulterioare a informațiilor și a documentației suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatele (3) și (4).

Articolul 14
Instalații de valorificare care au primit un consimțământ prealabil

1.O persoană fizică sau juridică care deține sau exercită controlul asupra unei instalații de valorificare poate depune o cerere de acordare a unui consimțământ prealabil pentru instalația respectivă la autoritatea competentă care are jurisdicție asupra instalației, desemnată în temeiul articolului 71.

2.Cererea menționată la alineatul (1) include următoarele informații:

(a)denumirea, numărul de înregistrare și adresa instalației de valorificare;

(b)copii ale autorizațiilor eliberate instalației de valorificare pentru efectuarea tratării deșeurilor în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/98/CE, precum și, după caz, ale standardelor sau certificărilor pe care le respectă instalația respectivă;

(c)o descriere a tehnologiilor utilizate, inclusiv codul (codurile) R, pentru operațiunea de valorificare pentru care se solicită consimțământul prealabil;

(d)deșeurile pentru care se solicită consimțământul prealabil, astfel cum sunt indicate în anexa IV la prezentul regulament sau, după caz, în anexa la Decizia 2000/532/CE;

(e)cantitatea totală a fiecărui tip de deșeuri pentru care se solicită consimțământul prealabil, în raport cu capacitatea de tratare pentru care este autorizată instalația;

(f)evidențe ale activităților instalației legate de valorificarea deșeurilor, care să vizeze în special cantitatea și tipurile de deșeuri tratate în ultimii trei ani, dacă este cazul;

(g)dovada sau atestarea faptului că persoana fizică sau juridică care deține sau exercită controlul asupra instalației nu a fost condamnată pentru o expediere ilegală de deșeuri sau pentru orice altă acțiune ilegală în ceea ce privește gestionarea deșeurilor.

3.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 76, acte delegate de modificare a alineatului (2) în ceea ce privește informațiile ce trebuie incluse în cerere.

4.Procedura menționată la alineatele (5)-(10) din prezentul articol se aplică acordării consimțământului prealabil pentru o instalație pentru care a fost depusă o cerere în conformitate cu alineatul (1).

5.În termen de 45 de zile de la data primirii cererii menționate la alineatul (1), autoritatea competentă analizează cererea respectivă și decide cu privire la aprobarea acesteia;

6.În cazul în care persoana fizică sau juridică menționată la alineatul (1) a furnizat toate informațiile menționate la alineatul (2), autoritatea competentă aprobă cererea și emite un consimțământ prealabil pentru instalația în cauză. Consimțământul prealabil poate conține condiții referitoare la durata consimțământului prealabil, tipurile și cantitățile de deșeuri care fac obiectul consimțământului prealabil, tehnologiile utilizate sau alte condiții necesare pentru a se asigura că deșeurile sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului.

7.Prin derogare de la alineatul (6), autoritatea competentă poate refuza aprobarea cererii de acordare a unui consimțământ prealabil atunci când nu este convinsă că emiterea consimțământului prealabil va asigura o tratare de înaltă calitate a deșeurilor în cauză. 

8.Decizia de aprobare sau de respingere a cererii de acordare a unui consimțământ prealabil se comunică persoanei fizice sau juridice care a depus cererea imediat ce aceasta este luată de autoritatea competentă și se motivează în mod corespunzător.

9.Cu excepția cazului în care se prevede altfel în decizia de aprobare a cererii de acordare a unui consimțământ prealabil, consimțământul prealabil pentru o instalație de valorificare este valabil timp de șapte ani.

10.Consimțământul prealabil acordat unei instalații de valorificare poate fi revocat în orice moment de către autoritatea competentă. Decizia de revocare a unui consimțământ prealabil se motivează în mod corespunzător și se comunică instalației în cauză.

11.Persoana fizică sau juridică menționată la alineatul (1) informează de îndată autoritatea competentă în cauză cu privire la orice modificare a informațiilor menționate la alineatul (2). Autoritatea competentă în cauză ține seama în mod corespunzător de modificările respective atunci când analizează cererea de acordare a unui consimțământ prealabil și, dacă este necesar, actualizează consimțământul prealabil.

12.În cazul unei notificări generale transmise în conformitate cu articolul 13 referitoare la expedierile de deșeuri destinate unei instalații care a primit un consimțământ prealabil, perioada de valabilitate a consimțământului menționat la articolul 9 alineatele (3) și (4) se prelungește la trei ani. Prin derogare de la această normă, autoritățile competente în cauză pot decide să reducă perioada respectivă în cazuri justificate în mod corespunzător.

13.Autoritățile competente care au acordat un consimțământ prealabil unei instalații în conformitate cu prezentul articol, utilizând formularul prevăzut în anexa VI, informează Comisia și, după caz, secretariatul OCDE cu privire la următoarele:

(a)denumirea, numărul de înregistrare și adresa instalației de valorificare;

(b)descrierea tehnologiilor utilizate, inclusiv codul (codurile) R;

(c)deșeurile incluse în anexa IV sau deșeurile pentru care se aplică respectivul consimțământ;

(d)cantitatea totală pentru care s-a primit consimțământul prealabil;

(e)perioada de valabilitate;

(f)orice modificare a consimțământului prealabil;

(g) orice modificare a informațiilor notificate

(h)orice revocare a consimțământului prealabil.

14.Prin derogare de la articolele 8, 9, 10 și 12, consimțământul acordat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), condițiile impuse în conformitate cu articolul 10 sau obiecțiile formulate în conformitate cu articolul 12 de către toate autoritățile competente în cauză în legătură cu o notificare cu privire la expedierile de deșeuri destinate unei instalații care a primit un consimțământ prealabil fac obiectul unui termen de șapte zile lucrătoare de la primirea informațiilor menționate la articolul 8 alineatul (4) primul paragraf.

15.În cazul în care una sau mai multe autorități competente doresc să solicite informații suplimentare în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) al doilea paragraf în legătură cu o notificare cu privire la expedierile de deșeuri către o instalație care a primit un consimțământ prealabil, termenele menționate la paragraful respectiv, precum și la articolul 8 alineatul (5) primul și al doilea paragraf se reduc la o zi pentru articolul 8 alineatul (4) al doilea paragraf și articolul 8 alineatul (5) al doilea paragraf, respectiv, la două zile pentru articolul 8 alineatul (5) primul paragraf.

16.Fără a aduce atingere alineatului (14), autoritatea competentă de destinație poate decide că este nevoie de mai mult timp pentru a primi informații și documentație suplimentare din partea notificatorului.

În astfel de cazuri, autoritatea competentă în cauză informează notificatorul în termen de șapte zile lucrătoare de la primirea informațiilor menționate la articolul 8 alineatul (4) primul paragraf.

Timpul total necesar pentru luarea uneia dintre deciziile menționate la articolul 9 alineatul (1) nu trebuie să depășească 30 de zile de la data transmiterii notificării în conformitate cu articolul 5.

Articolul 15
Dispoziții suplimentare privind operațiunile de valorificare intermediară și operațiunile de eliminare intermediară

1.În cazul în care o expediere de deșeuri este destinată unei operațiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară, toate instalațiile în care se prevede efectuarea operațiunilor ulterioare de valorificare intermediară și definitivă și de eliminare intermediară se specifică, de asemenea, în documentul de notificare, alături de operațiunea inițială de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară.

2.Autoritățile competente de expediere și de destinație își pot da consimțământul în legătură cu o expediere de deșeuri destinate unei operațiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară numai în cazul în care nu există motive de obiecție, în conformitate cu articolul 12, împotriva expedierii (expedierilor) de deșeuri către instalațiile care efectuează orice operațiuni ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă sau de eliminare intermediară.

3.În termen de o zi de la data primirii deșeurilor de către instalația care efectuează operațiunea de valorificare intermediară sau operațiunea de eliminare intermediară, instalația respectivă confirmă notificatorului primirea deșeurilor. Această confirmare se furnizează împreună cu sau se anexează la documentul de circulație.

4.În cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară și în cel mult un an calendaristic sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (5), de la data primirii deșeurilor, instalația care efectuează operațiunea respectivă furnizează, sub responsabilitatea sa, un certificat care atestă încheierea operațiunii.

Acest certificat se transmite și se include în documentul de circulație sau se anexează la acesta.

5.În cazul în care o instalație de valorificare sau de eliminare care efectuează o operațiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară livrează deșeurile pentru orice operațiune ulterioară de valorificare sau eliminare intermediară sau definitivă către o instalație situată în țara de destinație, aceasta obține în cel mai scurt timp și în cel mult un an calendaristic sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (5) de la data livrării deșeurilor un certificat din partea instalației respective care atestă încheierea operațiunii ulterioare de valorificare sau eliminare definitivă.

Instalația menționată care efectuează o operațiune de valorificare sau de eliminare intermediară transmite fără întârziere notificatorului și autorităților competente în cauză certificatele relevante, cu identificarea expedierilor la care se referă certificatele respective.

6.În cazul în care se efectuează o livrare, astfel cum este descrisă la alineatul (5), către o instalație situată în țara inițială de expediere sau într-un alt stat membru, este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament.

7.În cazul în care se efectuează o livrare, astfel cum este descrisă la alineatul (5), către o instalație dintr-o țară terță, este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament, iar dispozițiile privind autoritățile competente în cauză se aplică, de asemenea, autorității competente inițiale din țara inițială de expediere.

Articolul 16
Cerințe aplicabile după obținerea consimțământului în legătură cu expedierile de deșeuri

1.După ce autoritățile competente în cauză și-au dat consimțământul pentru o expediere de deșeuri notificată, toate întreprinderile implicate completează documentul de circulație sau, în cazul unei notificări generale, documentele de circulație la punctele indicate. Acestea se asigură că informațiile din documentul de circulație sunt puse la dispoziția autorităților relevante pe cale electronică, inclusiv în timpul transportului.

2.În cazul în care notificatorul a primit consimțământul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și de tranzit sau se poate presupune consimțământul tacit al autorităților competente de expediere și de tranzit, acesta furnizează data efectivă a expedierii și completează documentul de circulație, în măsura în care este posibil, cu cel puțin o zi lucrătoare înainte de începerea expedierii.

3.În termen de o zi de la primirea deșeurilor, instalația furnizează notificatorului și autorităților relevante confirmarea primirii deșeurilor.

4.În cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii respective și în termen de cel mult un an calendaristic sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (5) de la data primirii deșeurilor, instalația care efectuează o operațiune de valorificare sau de eliminare definitivă certifică, sub responsabilitatea sa, încheierea operațiunii de valorificare sau de eliminare definitivă.

5.Certificatul menționat la alineatul (4) se transmite notificatorului și autorităților relevante fie de către instalația care efectuează operațiunea, fie, în cazul în care aceasta nu are acces la un sistem menționat la articolul 26, prin intermediul notificatorului.

Articolul 17
Modificări privind expedierile de deșeuri după obținerea consimțământului

1.În cazul în care intervine o modificare esențială a detaliilor și/sau a condițiilor expedierii de deșeuri care a primit un consimțământ, notificatorul informează imediat autoritățile competente în cauză și destinatarul și, dacă este posibil, înainte de începerea expedierii. Modificările cantității preconizate, ale rutei, ale traseului, ale datei expedierii sau ale transportatorului constituie modificări esențiale.

2.În cazul în care intervin modificările esențiale menționate la alineatul (1), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente în cauză specifică faptul că modificările propuse nu impun necesitatea unei noi notificări.

3.În cazul în care modificările menționate la alineatul (1) implică alte autorități competente decât cele vizate de notificarea inițială, se transmite o nouă notificare.

Capitolul 2

Articolul 18
Cerințe generale de informare

1.Deșeurile menționate la articolul 4 alineatele (3) și (4) care urmează să fie expediate fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la alineatele (2)-(7) din prezentul articol.

2.Persoana aflată sub jurisdicția națională a țării de expediere care organizează expedierea de deșeuri completează și transmite informațiile relevante cuprinse în anexa VII cel târziu cu o zi înainte de efectuarea expedierii.

3.Persoana menționată la alineatul (2) se asigură că informațiile menționate la alineatul respectiv sunt puse la dispoziția autorităților relevante pe cale electronică, inclusiv în timpul transportului.

4.Instalația de valorificare sau laboratorul și destinatarul sau, în cazul în care aceștia nu au acces la sistemul menționat la articolul 26, persoana menționată la alineatul (2) furnizează notificatorului și autorităților competente, în termen de o zi de la primirea deșeurilor, confirmarea primirii deșeurilor prin completarea informațiilor relevante cuprinse în anexa VII.

5.În cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii de valorificare și în termen de cel mult un an calendaristic de la primirea deșeurilor, instalația de valorificare certifică, sub responsabilitatea sa, încheierea operațiunii de valorificare prin completarea informațiilor relevante cuprinse în anexa VII.

6.Persoana menționată la alineatul (2) informează de îndată autoritatea competentă de expediere în cazul în care nu s-a putut efectua importul unei expedieri de deșeuri în țara de destinație, expedierea de deșeuri respectivă fost respinsă de destinatar sau aceasta nu a putut fi finalizată astfel cum s-a prevăzut inițial.

7.Contractul privind valorificarea deșeurilor menționat în anexa VII încheiat între persoana care organizează expedierea de deșeuri și destinatar produce efecte de la data începerii expedierii. În cazul în care expedierea de deșeuri sau valorificarea acestora nu se poate finaliza astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care aceasta a fost efectuată ca expediere ilegală de deșeuri, contractul respectiv prevede obligația persoanei care organizează expedierea de deșeuri sau, în cazul în care persoana respectivă nu este în măsură să finalizeze expedierea de deșeuri sau valorificarea acestora, obligația destinatarului de a prelua deșeurile sau de a asigura valorificarea acestora în mod alternativ, precum și de a asigura, între timp și după caz, depozitarea acestora.

8.Persoana care organizează expedierea de deșeuri sau destinatarul furnizează autorității competente în cauză, la solicitarea acesteia, o copie a contractului menționat la alineatul (7).

9.Informațiile solicitate potrivit anexei VII sunt puse la dispoziția statelor membre și a Comisiei în scopuri de control, asigurare a respectării normelor, planificare și statistică, în conformitate cu articolul 26 și cu legislația națională.

10.Informațiile menționate la alineatul (2) sunt considerate confidențiale, în cazul în care legislația Uniunii sau legislația națională impune acest lucru.

11.În cazul în care deșeurile sunt expediate între două unități aflate sub controlul aceleiași entități juridice, contractul menționat la alineatul (7) poate fi înlocuit cu o declarație a respectivei entități juridice. Declarația respectivă se referă mutatis mutandis la obligațiile menționate la alineatul (7).

Capitolul 3
Amestecarea deșeurilor, păstrarea documentelor și accesul la informații

Articolul 19
Interdicția de amestecare a deșeurile în timpul expedierii de deșeuri

De la momentul începerii expedierii de deșeuri și până la primirea deșeurilor într-o instalație de valorificare sau de eliminare, deșeurile, astfel cum se specifică în notificare sau potrivit articolului 18, nu se amestecă cu alte deșeuri.

Articolul 20
Păstrarea documentelor și a informațiilor

1.Autoritățile competente, notificatorul, destinatarul și instalația care primește deșeurile păstrează toate documentele transmise autorităților competente sau de către acestea în legătură cu o expediere de deșeuri notificată în Uniune timp de cel puțin cinci ani de la data începerii expedierii. În cazul notificărilor generale în conformitate cu articolul 13, această obligație se aplică de la data începerii ultimei expedieri.

2.Informațiile furnizate în temeiul articolului 18 alineatul (1) se păstrează în Uniune pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data începerii expedierii de deșeuri de către persoana care organizează expedierea, destinatar și, respectiv, instalația care primește deșeurile.

Articolul 21
Accesul publicului la notificări

Autoritățile competente de expediere sau de destinație pun la dispoziția publicului, prin mijloace adecvate, informații privind notificările expedierilor de deșeuri în legătură cu care au acordat un consimțământ sau au formulat obiecții, precum și privind expedierile de deșeuri care fac obiectul cerințelor generale de informare, în cazul în care aceste informații nu sunt confidențiale în temeiul legislației naționale sau a Uniunii.

Capitolul 4
Obligații de preluare a deșeurilor

Articolul 22
Preluarea deșeurilor atunci când o expediere de deșeuri nu poate fi finalizată astfel cum s-a prevăzut

1.În cazul în care oricare dintre autoritățile competente în cauză constată că o anumită expediere de deșeuri, inclusiv valorificarea sau eliminarea acestora, nu poate fi finalizată astfel cum s-a prevăzut în conformitate cu dispozițiile conținute în documentele de notificare și de circulație și/sau în contractul menționat la articolul 6, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de expediere cu privire la acest lucru. În cazul în care o instalație de valorificare sau de eliminare respinge o expediere de deșeuri primită, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinație cu privire la acest lucru.

2.Autoritatea competentă de expediere se asigură că, exceptând cazurile menționate la alineatul (3), deșeurile respective sunt preluate în zona aflată sub jurisdicția acesteia sau în alt loc în țara de expediere de către notificator. Autoritatea competentă de expediere identifică notificatorul în ordinea indicată la articolul 3 punctul 6. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă în cauză sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia asigură respectarea dispozițiilor prezentului articol.

Preluarea menționată la primul paragraf se realizează în termen de 90 de zile sau în alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de expediere a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de destinație sau de tranzit cu privire la faptul că expedierea de deșeuri căreia i s-a acordat un consimțământ sau valorificarea sau eliminarea acestora nu poate fi finalizată astfel cum s-a prevăzut, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de destinație sau de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

3.Obligația de preluare a deșeurilor menționată la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autoritățile competente de expediere, de tranzit și de destinație implicate consideră că deșeurile respective pot fi valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în țara de destinație sau în alt loc de către notificator sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau de către o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia.

Obligația de preluare a deșeurilor menționată la alineatul (2) nu se aplică dacă, în timpul efectuării operațiunii de valorificare sau de eliminare în instalația în cauză, deșeurile expediate au fost amestecate ireversibil cu alte deșeuri înainte ca autoritatea competentă în cauză să ia cunoștință de faptul că expedierea de deșeuri notificată nu poate fi finalizată, astfel cum se menționează la alineatul (1). Amestecul respectiv este valorificat sau eliminat printr-o metodă alternativă în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.

4.În cazurile de preluare a deșeurilor menționate la alineatul (2), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin că este suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător din partea autorității competente inițiale de expediere.

Notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, alte persoane fizice sau juridice identificate în conformitate cu articolul 3 punctul 6 în ordinea indicată în dispoziția respectivă sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia transmite, după caz, o nouă notificare.

Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecții împotriva returnării deșeurilor din cadrul unei expedieri care nu poate fi finalizată sau împotriva operațiunii aferente de valorificare și de eliminare a acestora.

5.În cazul măsurilor alternative luate în afara țării inițiale de destinație menționate la alineatul (3), notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, alte persoane fizice sau juridice identificate în conformitate cu articolul 3 punctul 6 în ordinea indicată în dispoziția respectivă sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia transmite, după caz, o nouă notificare.

Atunci când noua notificare se transmite de către notificator, aceasta se transmite, de asemenea, autorității competente a țării inițiale de expediere.

6.În cazul măsurilor alternative luate în țara inițială de destinație menționate la alineatul (3), nu este necesară o nouă notificare, fiind suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător. Solicitarea respectivă motivată în mod corespunzător, prin care se solicită aprobarea unei măsuri alternative, se transmite autorității competente de destinație și de expediere de către notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autorității competente de destinație de către autoritatea competentă inițială de expediere.

7.În cazul în care nu este necesară transmiterea unei noi notificări în conformitate cu alineatele (4)-(6), notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, alte persoane fizice sau juridice identificate în conformitate cu articolul 3 punctul 6 în ordinea indicată în dispoziția respectivă sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia completează un nou document de circulație în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16.

În cazul în care autoritatea competentă inițială de expediere transmite o nouă notificare în conformitate cu alineatele (4) sau (5), nu este necesară o nouă garanție financiară sau asigurare echivalentă. Sub rezerva acordului tuturor autorităților competente implicate, documentul de circulație pentru expedierea inițială de deșeuri poate fi utilizat pentru preluare.

8.Obligația notificatorului și obligația subsidiară a țării de expediere de a prelua deșeurile sau de a lua măsuri pentru valorificarea sau eliminarea alternativă încetează atunci când instalația eliberează certificatul de valorificare sau eliminare definitivă în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) sau, după caz, cu articolul 15 alineatul (5). În cazurile de valorificare sau eliminare intermediară menționate la articolul 7 alineatul (6), obligația subsidiară a țării de expediere încetează atunci când instalația eliberează certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4).

În cazul în care o instalație emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la o expediere ilegală de deșeuri și are drept consecință eliberarea garanției financiare, se aplică articolul 24 alineatul (4) și articolul 25 alineatul (2).

9.Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deșeuri a căror expediere, valorificare sau eliminare nu poate fi finalizată, autoritatea care are competență în zona în care au fost descoperite deșeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor respective până la returnarea acestora sau valorificarea sau eliminarea lor definitivă printr-o metodă alternativă.

10.În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 23, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctele (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

Articolul 23
Costuri de preluare a deșeurilor în cazul în care o expediere de deșeuri nu poate fi finalizată

1.Costurile aferente returnării deșeurilor din cadrul unei expedieri de deșeuri care nu poate fi finalizată, inclusiv costurile de transport, de valorificare sau de eliminare a acestora în temeiul articolului 22 alineatele (2) sau (3) și, de la data la care autoritatea competentă de expediere ia cunoștință de faptul că o expediere de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea lor nu poate fi finalizată, costurile de depozitare în temeiul articolului 22 alineatul (9) se suportă, în următoarea ordine, de către:

(a)notificator, în ordinea enumerării de la articolul 3 punctul 6 sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către persoana menționată la litera (b);

(b)alte persoane fizice sau juridice, după caz, sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, de către persoana menționată la litera (c);

(c)autoritatea competentă de expediere sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (d);

(d)în alt mod convenit de autoritățile competente în cauză.

2.Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor Uniunii și de drept intern privind răspunderea.

Articolul 24
Preluarea deșeurilor în cazul unei expedieri ilegale de deșeuri

1.În cazul în care o autoritate competentă descoperă o expediere de deșeuri pe care o consideră ilegală, aceasta informează de îndată celelalte autorități competente în cauză cu privire la aceasta.

2.În cazul în care responsabilitatea pentru o expediere ilegală de deșeuri îi poate fi imputată notificatorului, autoritatea competentă de expediere se asigură că deșeurile respective sunt:

(a)preluate de către notificatorul de facto pentru a organiza eliminarea sau valorificarea acestora sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b);

(b)preluate de către notificatorul de jure pentru a organiza eliminarea sau valorificarea acestora sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);

(c)preluate de autoritatea competentă de expediere sau de o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia pentru a organiza eliminarea sau valorificarea acestora sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (d);

(d)valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă, în țara de destinație sau de expediere, de către autoritatea competentă de expediere sau de o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (e);

(e)valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă, în altă țară, de către autoritatea competentă de expediere sau de o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia, în cazul în care toate autoritățile competente în cauză sunt de acord.

Operațiunea de preluare, valorificare sau eliminare menționată la primul paragraf se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de expediere a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de destinație sau de tranzit cu privire la expedierea ilegală de deșeuri, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de destinație sau de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

În cazurile de preluare a deșeurilor menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin că este suficientă solicitarea motivată în mod corespunzător a autorității competente inițiale de expediere.

Noua notificare se transmite de persoana sau de autoritatea menționată la primul paragraf literele (a), (b) sau (c) în ordinea respectivă.

Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecții împotriva returnării deșeurilor din cadrul unei expedieri ilegale de deșeuri. În cazul măsurilor alternative menționate la primul paragraf literele (d) și (e) luate de autoritatea competentă de expediere, autoritatea competentă inițială de expediere sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză consideră că este suficientă solicitarea motivată în mod corespunzător a autorității respective.

3.În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 25, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctele (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

4.În cazul în care responsabilitatea pentru o expediere ilegală de deșeuri îi poate fi imputată destinatarului, autoritatea competentă de destinație se asigură că deșeurile respective sunt valorificate sau eliminate într-un mod care asigură protecția mediului:

(a)de către destinatar sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);

(b)de către autoritatea competentă sau de către o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia.

Operațiunea de valorificare sau eliminare menționată la primul paragraf se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de destinație a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de expediere sau de tranzit cu privire la expedierea ilegală de deșeuri, precum și cu privire la motivul (motivele) aferent (aferente). Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de expediere și de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

Autoritățile competente în cauză cooperează, după caz, în ceea ce privește valorificarea sau eliminarea deșeurilor în conformitate cu prezentul alineat.

5.În cazul în care nu este necesară transmiterea unei noi notificări, persoana responsabilă pentru preluarea deșeurilor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere completează un nou document de circulație în conformitate cu articolele 15 sau 16.

În cazul în care autoritatea competentă inițială de expediere transmite o nouă notificare, nu este necesară o nouă garanție financiară sau asigurare echivalentă.

6.În special în cazurile în care responsabilitatea pentru expedierea ilegală de deșeuri nu îi poate fi imputată nici notificatorului, nici destinatarului, autoritățile competente în cauză cooperează pentru a se asigura că deșeurile respective sunt valorificate sau eliminate.

7.În cazul valorificării sau al eliminării intermediare menționate la articolul 7 alineatul (6), atunci când se descoperă o expediere ilegală de deșeuri după încheierea operațiunii de valorificare sau de eliminare intermediară, obligația subsidiară a țării de expediere privind preluarea deșeurilor sau organizarea valorificării sau a eliminării alternative încetează atunci când instalația eliberează certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4).

În cazul în care o instalație emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la o expediere ilegală de deșeuri și are drept consecință eliberarea garanției financiare, se aplică alineatul (4) din prezentul articol și articolul 25 alineatul (2).

8.Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă o expediere ilegală de deșeuri, autoritatea care are competență în zona în care au fost descoperite deșeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor respective până la returnarea acestora sau valorificarea sau eliminarea lor definitivă printr-o metodă alternativă.

9.Articolele 34 și 36 nu se aplică în cazurile în care expedierile ilegale de deșeuri sunt returnate în țara de expediere, iar respectiva țară de expediere intră sub incidența interdicțiilor prevăzute la articolele respective.

10.În cazul unei expedieri ilegale de deșeuri menționate la articolul 3 punctul 25 litera (g), persoana care organizează expedierea de deșeuri este supusă acelorași obligații prevăzute la prezentul articol precum notificatorul.

11.Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor Uniunii și de drept intern privind răspunderea.

Articolul 25
Costuri de preluare a deșeurilor în cazul în care o expediere de deșeuri este ilegală

1.Costurile aferente preluării deșeurilor din cadrul unei expedieri ilegale de deșeuri, inclusiv costurile de transport, de valorificare sau de eliminare a acestora în temeiul articolului 24 alineatul (2) și, de la data la care autoritatea competentă de expediere constată că expedierea respectivă de deșeuri este ilegală, costurile de depozitare în temeiul articolului 24 alineatul (8) se suportă de către:

(a)notificatorul de facto, astfel cum se menționează la articolul 24 alineatul (2) litera (a), identificat în conformitate cu ordinea indicată la articolul 3 punctul 6 sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b);

(b)notificatorul de jure sau alte persoane fizice sau juridice, după caz, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);

(c)autoritatea competentă de expediere.

2.Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 24 alineatul (4), inclusiv eventualele costuri de transport și depozitare în temeiul articolului 24 alineatul (7), se suportă de către destinatar sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de destinație.

3.Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 24 alineatul (6), inclusiv eventualele costuri de transport și depozitare în temeiul articolului 24 alineatul (8), se suportă de către:

(a)notificator, identificat în conformitate cu ierarhia stabilită la articolul 3 punctul 6, și/sau destinatar, în funcție de decizia autorităților competente în cauză sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);

(b)alte persoane fizice sau juridice, după caz, sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);

(c)autoritățile competente de expediere și de destinație.

4.În cazul unei expedieri ilegale de deșeuri menționate la articolul 3 punctul 25 litera (g), persoana care organizează expedierea de deșeuri este supusă acelorași obligații prevăzute la prezentul articol precum notificatorul.

5.Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor Uniunii și de drept intern privind răspunderea.

Capitolul 5
Dispoziții administrative generale

Articolul 26
Transmitere și schimb de informații pe cale electronică

1.Transmiterea și schimbul următoarelor informații și documente se realizează prin mijloace electronice, fie prin intermediul sistemului central menționat la alineatul (2), fie prin intermediul unui sistem național în conformitate cu alineatul (3):

(a)pentru deșeurile menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2):

(i) notificarea unei expedieri de deșeuri planificate în temeiul articolelor 5 și 13;

(ii) solicitarea de informații și documentație în temeiul articolelor 5 și 8;

(iii) transmiterea de informații și documentație în temeiul articolelor 5 și 8;

(iv) informațiile și deciziile în temeiul articolului 8;

(v) consimțământul în legătură cu o expediere de deșeuri notificată și, dacă este cazul, notificarea oficială de retragere a acestuia în conformitate cu articolul 9;

(vi) condițiile de expediere în temeiul articolului 10;

(vii) obiecțiile formulate în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (2);

(viii) obiecțiile formulate cu privire la o expediere de deșeuri în temeiul articolului 12;

(ix) informațiile privind deciziile de emitere a unor consimțăminte prealabile pentru anumite instalații de valorificare în temeiul articolului 14 alineatele (8) și (10);

(iv) informațiile și deciziile în temeiul articolului 14 alineatele (11) și (15);

(xi) confirmarea primirii deșeurilor în temeiul articolelor 15 și 16;

(xii) certificatul de valorificare sau de eliminare a deșeurilor în temeiul articolelor 15 și 16;

(xiii) informații prealabile privind începerea efectivă a expedierii de deșeuri în temeiul articolului 16;

(xiv) documentele care trebuie să însoțească fiecare expediere de deșeuri în conformitate cu articolul 16;

(xv) informațiile referitoare la modificările privind expedierile de deșeuri după obținerea consimțământului în temeiul articolului 17;

(xvi) dacă este posibil, consimțămintele și documentele de circulație care urmează să fie transmise în temeiul titlurilor IV, V și VI;

(b)pentru deșeurile menționate la articolul 4 alineatul (3), informațiile și documentația necesare în temeiul articolului 18.

2.Comisia operează un sistem central care permite transmiterea și schimbul de informații și documente menționate la alineatul (1) pe cale electronică. Sistemul central respectiv furnizează un hub care este utilizat pentru schimbul în timp real de informații și documente menționate la alineatul (1) între sistemele naționale existente de schimb electronic de date.

Acest sistem central este utilizat, de asemenea, de către autoritățile competente ale statelor membre care nu au instituit un sistem național de schimb electronic de date pentru transmiterea și schimbul direct, prin mijloace electronice, de informații și documente menționate la alineatul (1).

Acest sistem central asigură, de asemenea, interoperabilitatea sa cu mediul pentru informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului 61 .

În termen de patru ani de la adoptarea actului de punere în aplicare menționat la alineatul (4), sistemul central respectiv asigură interoperabilitatea sa cu mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi.

3.Statele membre pot opera propriile sisteme naționale, însă trebuie să se asigure că aceste sisteme sunt interoperabile cu sistemul central menționat la alineatul (2), sunt operate în conformitate cu cerințele și normele stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (4) și fac schimb de informații și documente cu sistemul central în timp real.

4.Cel târziu până la [OP: a se introduce data: 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:

(a)cerințele necesare pentru interoperabilitatea dintre sistemul central menționat la alineatul (2) și sistemele naționale, inclusiv un model de date și un protocol pentru schimbul de date;

(b)orice alte cerințe tehnice și organizatorice, inclusiv privind aspecte legate de securitate și guvernanța datelor, care sunt necesare pentru punerea în practică a transmiterii și a schimbului de informații și documente menționate la alineatul (1) pe cale electronică.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Articolul 27
Limba

1.Orice notificare, informații, documentație sau alt tip de comunicare transmise în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu se furnizează într-o limbă acceptată de autoritățile competente în cauză.

2.Notificatorul furnizează autorităților competente în cauză traduceri autorizate ale documentelor menționate la alineatul (1) într-o limbă acceptată de acestea, la solicitarea acestora.

Articolul 28
Dezacorduri privind clasificarea

1.Atunci când decid dacă un obiect sau o substanță care rezultă dintr-un proces de producție al cărui scop principal nu este producerea obiectului sau a substanței respective este considerat(ă) deșeu, statele membre își fundamentează decizia pe condițiile prevăzute la articolul 5 din Directiva 2008/98/CE. 

Atunci când decid dacă deșeurile care au fost supuse unei operațiuni de reciclare sau unei alte operațiuni de valorificare sunt considerate ca încetând să mai fie deșeuri, statele membre își fundamentează decizia pe condițiile prevăzute la articolul 6 din Directiva 2008/98/CE.

În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu convin asupra clasificării în privința diferențelor dintre deșeuri și non-deșeuri, în scopul expedierii, obiectul sau substanța în cauză este tratat(ă) ca și cum ar fi deșeu. Acest fapt nu aduce atingere dreptului țării de destinație de a trata materialul expediat în conformitate cu legislația națională a acesteia după sosirea în țara respectivă a materialului expediat și în cazul în care legislația respectivă este în conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul internațional.

2.În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării unui deșeu ca fiind inclus în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV sau ca nefiind inclus în niciuna dintre anexele respective, expedierea deșeurilor respective intră sub incidența articolului 4 alineatele (1) și (2).

3.În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării operațiunilor de tratare a deșeurilor notificate ca fiind de valorificare sau de eliminare, se aplică dispozițiile privind eliminarea stabilite în prezentul regulament.

4.Pentru a facilita clasificarea armonizată a deșeurilor indicate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 76 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor criterii, cum ar fi pragurile de contaminare, pe baza cărora anumite deșeuri să fie clasificate în anexele III, IIIA, IIIB sau IV.

De asemenea, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 76 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de criterii de diferențiere între bunurile uzate și deșeuri în legătură cu anumite categorii de mărfuri pentru care această distincție este deosebit de importantă pentru exportul de deșeuri din Uniune.

   Articolul 29
Costuri administrative

Costurile administrative adecvate și proporționale de punere în aplicare a procedurilor de notificare și de supraveghere, precum și costurile normale pentru analizele și controalele efectuate îi pot fi imputate notificatorului de către autoritățile în cauză.

Articolul 30
Acorduri privind zonele de frontieră

1.În circumstanțe excepționale și în cazul în care situația geografică sau demografică specifică impune această măsură, statele membre pot încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru expedierile anumitor fluxuri specifice de deșeuri în ceea ce privește expedierile transfrontaliere către cea mai apropiată instalație adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre.

2.Acordurile bilaterale menționate la alineatul (1) se pot încheia și în cazul în care deșeurile sunt expediate din și tratate în țara de expediere, dar tranzitează un alt stat membru.

3.Statele membre pot încheia, de asemenea, acordurile bilaterale menționate la alineatul (1) cu țări care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European.

4.Acordurile menționate la prezentul articol se notifică Comisiei înainte de a intra în vigoare.

Capitolul 6
Expedierile de deșeuri în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe

Articolul 31
Expedieri de deșeuri destinate eliminării

În cazul în care o expediere de deșeuri se efectuează în interiorul Uniunii cu tranzit prin una sau mai multe țări terțe, iar deșeurile respective sunt destinate eliminării, autoritățile competente de expediere solicită autorităților competente din țările terțe respective, în măsura în care doresc acest lucru, să transmită consimțământul scris în legătură cu expedierea planificată:

(a)în cazul în care țara terță respectivă este parte la Convenția de la Basel, în termen de 60 de zile, cu excepția cazului în care aceasta a renunțat la acest drept în conformitate cu termenii convenției respective; sau

(b)în cazul în care țara terță respectivă nu este parte la Convenția de la Basel, într-un termen stabilit de comun acord de autoritățile competente.

Articolul 32
Expedieri de deșeuri destinate valorificării

1.În cazul în care o expediere de deșeuri se efectuează în interiorul Uniunii cu tranzit prin una sau mai multe țări terțe cărora nu li se aplică Decizia Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare („Decizia OCDE”), iar deșeurile sunt destinate valorificării, se aplică articolul 31.

2.În cazul în care o expediere de deșeuri se efectuează în interiorul Uniunii, inclusiv în cazul expedierilor între localități din același stat membru, cu tranzit prin una sau mai multe țări terțe cărora li se aplică Decizia OCDE, iar deșeurile respective sunt destinate valorificării, consimțământul menționat la articolul 9 se poate da tacit; în cazul în care nu s-au formulat obiecții și nu s-au specificat anumite condiții, expedierea poate începe în termen de 30 de zile de la data transmiterii notificării de către notificator în conformitate cu articolul 5.

Titlul III
Expedieri de deșeuri efectuate exclusiv în interiorul unui stat membru

Articolul 33
Regimul expedierilor de deșeuri efectuate exclusiv în interiorul unui stat membru

1.Statele membre stabilesc un regim adecvat de supraveghere și control al expedierilor de deșeuri efectuate exclusiv pe teritoriul aflat sub jurisdicția națională a acestora. Regimul respectiv ține seama de necesitatea coerenței cu sistemul Uniunii instituit în conformitate cu titlurile II și VII.

2.Statele membre informează Comisia cu privire la regimul adoptat de supraveghere și control al expedierilor de deșeuri. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Titlul IV
Exporturile din Uniune către țări terțe

Capitolul 1
Exporturi de deșeuri destinate eliminării

Articolul 34
Interzicerea exporturilor

1.Se interzic exporturile din Uniune de deșeuri destinate eliminării.

2.Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deșeuri destinate eliminării către țările AELS care sunt, de asemenea, părți la Convenția de la Basel.

3.Prin derogare de la alineatul (2), se interzic, de asemenea, exporturile de deșeuri destinate eliminării către o țară AELS care este parte la Convenția de la Basel:

(a)în cazul în care țara AELS interzice importurile respectivelor deșeuri;

(b)în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (2) nu sunt îndeplinite; 

(c)în cazul în care autoritatea competentă de expediere are motive să considere că deșeurile nu vor face obiectul unei bune gestionări din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menționează la articolul 56, în țara de destinație.

4.Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică deșeurilor care fac obiectul unei obligații de preluare în temeiul articolelor 22 sau 24.

Articolul 35
Proceduri de export către țări AELS

1.În cazul în care deșeurile sunt exportate din Uniune către o țară AELS care este parte la Convenția de la Basel și sunt destinate eliminării în țara respectivă, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

2.Se aplică următoarele adaptări:

(a)notificatorul transmite cererea de notificare în conformitate cu articolul 26, precum și informațiile și documentația în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și, în același timp, le transmite pe acestea prin poștă, fax sau e­mail cu semnătură digitală autorităților competente în cauză din țările de tranzit și de destinație din afara Uniunii, cu excepția cazului în care autoritățile respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 26 alineatul (2);

(b)notificatorul transmite, în conformitate cu articolul 26, orice informații și documentație suplimentare potrivit articolului 5 alineatul (4) și, în același timp, le transmite pe acestea prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală autorităților competente în cauză din țările de tranzit și de destinație din afara Uniunii, cu excepția cazului în care autoritățile respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 26 alineatul (2);

(c)autoritatea competentă de expediere informează autoritățile competente în cauză din țările de tranzit și de destinație din afara Uniunii cu privire la orice solicitare de informații și documentație din partea sa și cu privire la decizia sa privind expedierea de deșeuri planificată prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepția cazului în care autoritățile competente respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 26 alineatul (2);

(d)autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a notificării pentru a-și da consimțământul tacit, în cazul în care țara în cauză a decis să nu solicite un consimțământ scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, sau pentru a da un consimțământ scris, condiționat sau necondiționat;

(e)autoritatea competentă de expediere din Uniune decide să își dea consimțământul în legătură cu expedierea de deșeuri respectivă în conformitate cu articolul 9 numai după ce a primit consimțământul scris din partea autorității competente de destinație și, după caz, consimțământul tacit sau scris al autorității competente de tranzit din afara Uniunii, dar nu înainte de 61 de zile de la data transmiterii confirmării de primire a notificării de către autoritatea competentă de tranzit, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de expediere deține consimțământul scris al celorlalte autorități competente în cauză, caz în care poate lua decizia menționată la articolul 9 înainte de expirarea termenului respectiv.

3.Se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(a)autoritatea competentă de tranzit din Uniune transmite notificatorului o confirmare de primire a notificării și copii ale acesteia celorlalte autorități competente în cauză;

(b)autoritățile competente de expediere și, după caz, autoritățile competente de tranzit din Uniune se asigură că biroul vamal de export și biroul vamal de ieșire sunt informate cu privire la deciziile lor de acordare a consimțământului în legătură cu expedierea respectivă de deșeuri;

(c)transportatorul transmite biroului vamal de export și biroului vamal de ieșire o copie a documentului de circulație prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală sau, în cazul în care biroul vamal de export are acces la acesta, prin intermediul sistemului central menționat la articolul 26 alineatul (2);

(d)de îndată ce deșeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieșire informează autoritatea competentă de expediere din Uniune că deșeurile au părăsit Uniunea;

(e)în cazul în care, în termen de 42 de zile de la data la care deșeurile au părăsit Uniunea, autoritatea competentă de expediere din Uniune nu a primit din partea instalației nicio înștiințare privind primirea deșeurilor, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinație în acest sens;

(f)contractul menționat la articolul 6 conține următoarele clauze și condiții:

(i) în cazul în care o instalație eliberează un certificat incorect de eliminare a deșeurilor, având drept consecință eliberarea garanției financiare, destinatarul suportă costurile care decurg din obligația de returnare a deșeurilor în zona aflată sub jurisdicția autorității competente de expediere, precum și costurile care decurg din valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ care asigură protecția mediului;

(ii) în termen de trei zile de la data primirii deșeurilor destinate eliminării, instalația transmite notificatorului și autorităților competente în cauză copii semnate ale documentului de circulație completat, cu excepția certificatului de eliminare menționat la punctul (iii);

(iii) în cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea eliminării și, în orice caz, nu mai târziu de un an calendaristic de la data primirii deșeurilor, instalația certifică, sub propria responsabilitate, că eliminarea deșeurilor s-a încheiat și transmite notificatorului și autorităților competente în cauză copii semnate ale documentului de circulație care conține certificarea respectivă;

(g)în termen de trei zile lucrătoare de la primirea copiilor menționate la litera (f) punctele (ii) și (iii), notificatorul pune la dispoziție pe cale electronică informațiile conținute de acestea în conformitate cu articolul 26.

4.Expedierea de deșeuri se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)notificatorul a primit consimțământul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit din afara Uniunii și se respectă condițiile prevăzute în deciziile respective;

(b)se asigură buna gestionare a deșeurilor din punctul de vedere al mediului în conformitate cu articolul 56.

5.În cazul în care deșeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operațiunilor de eliminare într-o instalație care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, funcționează sau este autorizată să funcționeze în țara de destinație.

6.În cazul în care un birou vamal de export sau un birou vamal de ieșire descoperă o expediere ilegală de deșeuri, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(a)informează fără întârziere autoritatea competentă de expediere din Uniune cu privire la expedierea ilegală de deșeuri; și

(b)asigură reținerea deșeurilor până când autoritatea competentă de expediere ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorității competente din țara biroului vamal în care sunt reținute deșeurile.

Capitolul 2
Exporturi de deșeuri destinate valorificării

Secțiunea 1
Exporturi de deșeuri periculoase și anumite alte deșeuri către țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE

Articolul 36
Interzicerea exporturilor

1.Se interzic exporturile din Uniune ale următoarelor deșeuri destinate valorificării în țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE:

(a)deșeurile indicate ca fiind periculoase în partea 1 din anexa V la prezentul regulament;

(b)deșeurile indicate ca fiind periculoase în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(c)deșeurile indicate ca fiind periculoase în partea 2 din anexa V la prezentul regulament;

(d)deșeurile periculoase care nu sunt clasificate la o singură intrare din anexa V la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(e)amestecurile de deșeuri periculoase și amestecurile de deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase care nu sunt clasificate la o singură intrare din anexa V la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(f)deșeurile pe care țara de destinație le-a notificat ca deșeuri periculoase în conformitate cu articolul 3 din Convenția de la Basel;

(g)deșeurile al căror import a fost interzis de țara de destinație;

(h)deșeurile în legătură cu care autoritatea competentă de expediere are motive să considere că nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 56 în țara de destinație în cauză;

(i)deșeurile menționate la articolul 4 alineatul (5).

2.Alineatul (1) nu se aplică deșeurilor care fac obiectul unei obligații de preluare în temeiul articolelor 22 sau 24.

3.În cazuri excepționale, statele membre pot să prevadă, pe baza documentelor justificative furnizate de notificator, că un anumit deșeu periculos indicat în anexa V la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE este exceptat de la interdicția de export menționată la alineatul (1), dacă nu prezintă niciuna dintre proprietățile menționate în anexa III la Directiva 2008/98/CE, luând în considerare criteriile, valorile limită și limitele de concentrație aplicabile pentru clasificarea deșeurilor ca fiind periculoase, astfel cum se specifică în anexa respectivă. Dacă o proprietate periculoasă a unui deșeu a fost evaluată printr-un test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.

4.Faptul că un deșeu nu este indicat ca fiind periculos în anexa V sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE sau că este menționat în partea 1 lista B din anexa V nu exclude caracterizarea acestuia, în cazuri excepționale, ca fiind un deșeu periculos, urmând, în consecință, să facă obiectul interdicției de export, dacă prezintă oricare dintre proprietățile menționate în anexa III la Directiva 2008/98/CE, luând în considerare criteriile, valorile limită și limitele de concentrație aplicabile pentru clasificarea deșeurilor ca fiind periculoase, astfel cum se specifică în aceasta. Dacă o proprietate periculoasă a unui deșeu a fost evaluată printr-un test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.

5.În cazurile menționate la alineatele (3) și (4), statul membru în cauză informează țara de destinație avută în vedere înainte de a lua o decizie de acordare a unui consimțământ pentru expedierile prevăzute de deșeuri către țara respectivă. Statele membre notifică aceste cazuri Comisiei înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic. Comisia comunică informațiile respective tuturor statelor membre și Secretariatului Convenției de la Basel. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia poate formula observații și, după caz, poate adapta anexa V în conformitate cu articolul 72.

Secțiunea 2
Exporturi de deșeuri nepericuloase către țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE

Articolul 37
Interzicerea exporturilor

1.Se interzic exporturile din Uniune ale următoarelor deșeuri destinate valorificării în țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE:

(a)deșeurile indicate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB;

(b)deșeurile nepericuloase incluse în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, în cazul în care acestea nu sunt deja incluse în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB.

2.Alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deșeuri destinate valorificării către o țară inclusă în lista țărilor stabilită în conformitate cu articolul 38 pentru deșeurile specificate în lista respectivă.

Un astfel de export poate avea loc numai cu condiția ca deșeurile să fie destinate unei instalații autorizate în temeiul legislației interne a țării în cauză să desfășoare operațiuni de valorificare a deșeurilor respective. În plus, un astfel de export face obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18 sau, în cazul în care țara în cauză indică acest lucru în cererea menționată la articolul 39, al procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil menționate la articolul 35.

Articolul 38
Stabilirea unei liste a țărilor în care sunt autorizate exporturile din Uniune de deșeuri nepericuloase destinate valorificării

1.Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 76 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unei liste a țărilor cărora nu li se aplică Decizia OCDE și către care sunt autorizate exporturile din Uniune de deșeuri nepericuloase destinate valorificării („lista țărilor către care sunt autorizate exporturile”). Această listă include țările care au depus o cerere în temeiul articolului 39 alineatul (1) și care au demonstrat respectarea cerințelor prevăzute la articolul 39 alineatul (3), pe baza unei evaluări efectuate de Comisie în temeiul articolului 40.

2.Lista menționată la alineatul (1) include următoarele informații:

(a)numele țărilor către care este autorizat exportul din Uniune de deșeuri nepericuloase destinate valorificării;

(b)deșeurile specifice care sunt autorizate pentru export din Uniune către fiecare țară menționată la litera (a);

(c)informații, precum adresa de internet, care să permită accesul la o listă de instalații care sunt autorizate în temeiul legislației interne a fiecărei țări menționate la litera (a) să efectueze valorificarea deșeurilor menționate la litera (b);

(d)în cazul în care sunt disponibile, informații privind orice procedură specifică de control care se aplică în temeiul legislației interne a fiecărei țări menționate la litera (a) pentru importul deșeurilor menționate la litera (b), inclusiv o indicație din care să reiasă dacă un astfel de import face obiectul procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil menționate la articolul 35.

3.Lista menționată la alineatul (1) se adoptă până la [OP: a se introduce data: 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], cu excepția cazului în care nicio țară nu depune o cerere în temeiul articolului 39 alineatul (1) sau nicio țară nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 39 alineatul (3) la momentul respectiv.

Până la [OP: a se introduce data: trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia contactează toate țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE pentru a le furniza informațiile necesare cu privire la posibilitatea includerii lor pe lista țărilor către care sunt autorizate exporturile.

Pentru a fi incluse în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile adoptată până la [OP: a se introduce data: 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE depun cererea în temeiul articolului 39 alineatul (1) până la [OP: a se introduce data: nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

4.Comisia actualizează periodic, cel puțin o dată la doi ani de la stabilirea sa, lista țărilor către care sunt autorizate exporturile pentru a: 

(a)adăuga o țară a cărei includere este decisă în conformitate cu alineatul (1);

(b)elimina de pe listă o țară care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 39;

(c)actualiza informațiile menționate la alineatul (2) literele (b), (c) și (d), pe baza unei cereri primite din partea țării în cauză și, în cazul în care cererea respectivă se referă la adăugarea de noi deșeuri, cu condiția ca țara în cauză să fi demonstrat respectarea cerințelor prevăzute la articolul 39 în ceea ce privește noile deșeuri în cauză;

(d)include sau pentru a elimina orice alt element relevant cu scopul de a se asigura că lista conține informații exacte și actualizate.

5.În cazul oricărei modificări a informațiilor furnizate Comisiei în temeiul articolului 39 alineatul (3), țările incluse în lista menționată la alineatul (1) furnizează fără întârziere o actualizare a informațiilor specificate în formularul prevăzut în anexa VIII, împreună cu documentele justificative relevante.

În orice caz, țările incluse în lista menționată la alineatul (1) furnizează Comisiei, în al cincilea an de la includerea lor inițială, o actualizare a informațiilor specificate în formularul prevăzut în anexa VIII, împreună cu documentele justificative relevante.

După primirea informațiilor și a documentelor justificative menționate la primul și al doilea paragraf din prezentul alineat, Comisia poate solicita informații suplimentare de la țara în cauză pentru a demonstra că aceasta continuă să respecte cerințele prevăzute la articolul 39.

6.În cazul în care devin disponibile informații care arată în mod plauzibil că respectivele cerințe prevăzute la articolul 39 nu mai sunt îndeplinite pentru o țară care este deja inclusă în lista menționată la alineatul (1), Comisia invită țara respectivă să își prezinte punctul de vedere cu privire la informațiile respective, în termen de maximum două luni de la invitația sa de a prezenta observații, împreună cu documente justificative relevante care să demonstreze respectarea în continuare a cerințelor respective. Această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de două luni în cazul în care țara în cauză formulează o cerere motivată de prelungire.

7.În cazul în care țara în cauză nu își prezintă punctul de vedere și documentele justificative solicitate în termenul menționat la primul paragraf din prezentul alineat sau în cazul în care documentele justificative furnizate sunt insuficiente pentru a demonstra respectarea în continuare a cerințelor prevăzute la articolul 39, Comisia elimină țara respectivă de pe listă fără întârzieri nejustificate.

8.Comisia poate contacta în orice moment o țară inclusă în lista menționată la alineatul (1) pentru a obține informații relevante cu scopul de a se asigura că țara respectivă continuă să respecte cerințele prevăzute la articolul 39.

Articolul 39
Cerințe de includere în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile

1.Țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE și care intenționează să primească din Uniune anumite deșeuri menționate la articolul 37 alineatul (1) destinate valorificării prezintă Comisiei o cerere prin care își exprimă disponibilitatea de a primi deșeurile respective și de a fi incluse în lista menționată la articolul 38. O astfel de cerere și documentația aferentă sau alte comunicări se vor prezenta în limba engleză.

2.Cererea menționată la alineatul (1) se depune utilizându-se formularul prevăzut în anexa VIII și trebuie să conțină toate informațiile specificate în acesta.

3.Țara solicitantă trebuie să demonstreze că a instituit și pune în aplicare toate măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 56.

În acest scop, țara solicitantă trebuie să demonstreze că:

(a)dispune de o strategie sau un plan cuprinzător de gestionare a deșeurilor care vizează întregul său teritoriu și care demonstrează capacitatea și disponibilitatea sa de a asigura buna gestionare a deșeurilor din punctul de vedere al mediului. Strategia respectivă include cel puțin următoarele elemente:

(i)cantitatea totală de deșeuri generate anual în țară, precum și cantitatea de deșeuri care fac obiectul cererii („deșeurile vizate de cerere”) și estimări privind evoluția acestor cantități în următorii 10 ani;

(ii)o estimare a capacității actuale generale de tratare a deșeurilor a țării respective, precum și o estimare a capacității acesteia de tratare a deșeurilor vizate de cerere și o evaluare a dezvoltării acestor capacități în următorii 10 ani;

(iii)proporția de deșeuri menajere colectate separat, precum și orice obiective și măsuri de creștere a acestei rate în viitor;

(iv)indicarea proporției de deșeuri menajere vizate de cerere care sunt depozitate, precum și orice obiective și măsuri de reducere a acestei proporții în viitor;

(v)indicarea proporției de deșeuri menajere reciclate, precum și orice eventuale obiective și măsuri de creștere a acestei proporții în viitor;

(vi)informații privind cantitatea de deșeuri aruncate și măsurile luate pentru prevenirea aruncării deșeurilor și curățarea lor;

(vii)o strategie privind modul de asigurare a bunei gestionări din punctul de vedere al mediului a deșeurilor importate pe teritoriul său, inclusiv posibilul impact al unui astfel de import asupra gestionării deșeurilor generate pe plan intern;

(viii)informații privind metodologia utilizată pentru calcularea datelor menționate la punctele (i)-(vi);

(b)dispune de un cadru juridic de gestionare a deșeurilor, care include cel puțin următoarele elemente:

(i)sisteme de autorizare sau de acordare a licențelor pentru instalațiile de tratare a deșeurilor;

(ii)sisteme de autorizare sau de acordare a licențelor pentru transportul deșeurilor;

(iii)dispoziții menite să asigure că deșeurile reziduale generate prin operațiunea de valorificare a deșeurilor vizate de cerere sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 56;

(iv)controale adecvate ale poluării aplicabile operațiunilor de gestionare a deșeurilor, inclusiv limite de emisie pentru protecția aerului, a solului și a apei și măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aceste operațiuni;

(v)dispoziții privind asigurarea respectării normelor, controlul și sancțiunile menite să asigure punerea în aplicare a cerințelor interne și internaționale privind gestionarea deșeurilor și expedierile de deșeuri;

(c)este parte la acordurile multilaterale de mediu menționate în anexa VIII și a luat măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul acordurilor respective;

(d)a instituit o strategie pentru asigurarea respectării legislației interne privind gestionarea deșeurilor și expedierile de deșeuri, care cuprinde măsuri de control și monitorizare, inclusiv informații privind numărul de controale efectuate în legătură cu expedierile de deșeuri și instalațiile de gestionare a deșeurilor și privind sancțiunile impuse în cazul încălcării normelor interne relevante.

Articolul 40
Evaluarea cererii de includere în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile

1.Comisia evaluează cererile prezentate în temeiul articolului 39 fără întârzieri nejustificate și, în cazul în care consideră că cerințele prevăzute la articolul respectiv sunt respectate, include țara solicitantă în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile. Evaluarea se bazează pe informațiile și documentele justificative furnizate de țara solicitantă, precum și pe alte informații relevante, și urmărește să stabilească dacă țara solicitantă a instituit și pune în aplicare toate măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 56. Pentru a efectua această evaluare, Comisia utilizează, ca puncte de referință, dispozițiile relevante din legislație și orientările menționate în anexa IX.

2.În cazul în care, pe parcursul evaluării sale, Comisia consideră că informațiile furnizate de țara solicitantă sunt incomplete sau insuficiente pentru a demonstra respectarea cerințelor prevăzute la articolul 39, aceasta oferă țării respective posibilitatea de a furniza informații suplimentare în termen de maximum trei luni. Termenul respectiv poate fi prelungit cu o perioadă suplimentară de trei luni în cazul în care țara solicitantă formulează o cerere motivată de prelungire.

3.În cazul în care țara solicitantă nu furnizează informațiile suplimentare în termenul menționat la alineatul (2) din prezentul articol sau în cazul în care informațiile suplimentare furnizate sunt considerate în continuare incomplete sau insuficiente pentru a demonstra respectarea cerințelor prevăzute la articolul 39, Comisia informează fără întârzieri nejustificate țara solicitantă că aceasta nu poate fi inclusă pe lista țărilor către care sunt autorizate exporturile și că respectiva cerere nu va mai fi prelucrată. În acest caz, Comisia informează, de asemenea, țara solicitantă cu privire la motivele acestei concluzii. Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca țara solicitantă să prezinte o nouă cerere în temeiul articolului 39.

Secțiunea 3
Exporturi către țări cărora li se aplică Decizia OCDE

Articolul 41
Regimul general al exporturilor de deșeuri

1.În cazul în care deșeurile indicate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV și deșeurile sau amestecurile de deșeuri care nu sunt clasificate la o singură intrare din anexa III sau anexa IV sunt exportate din Uniune și sunt destinate valorificării în țări cărora li se aplică Decizia OCDE, cu sau fără tranzit prin țări cărora li se aplică Decizia OCDE, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și completările prevăzute la alineatele (2), (3) și (5).

2.Se aplică următoarele adaptări:

(a)amestecurile de deșeuri indicate în anexa IIIA și destinate unei operațiuni intermediare fac obiectul procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil, dacă urmează să se efectueze orice operațiune ulterioară de valorificare sau de eliminare intermediară sau definitivă într-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE;

(b)deșeurile indicate în anexa IIIB fac obiectul procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil;

(c)se interzice exportul de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (5);

(d)consimțământul necesar în conformitate cu articolul 9 poate fi furnizat sub forma unui consimțământ tacit de către autoritatea competentă de destinație din afara Uniunii.

3.În ceea ce privește exporturile de deșeuri menționate în anexa IV, se aplică adaptările și dispozițiile suplimentare menționate la articolul 35 alineatul (2) și la articolul 35 alineatul (3) literele (a)-(e).

În plus, contractul menționat la articolul 6 conține următoarele clauze și condiții:

(a)în cazul în care o instalație eliberează un certificat incorect de valorificare a deșeurilor, având drept consecință eliberarea garanției financiare, destinatarul suportă costurile care decurg din obligația de returnare a deșeurilor în zona aflată sub jurisdicția autorității competente de expediere, precum și din valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ care asigură protecția mediului;

(b)în termen de trei zile de la data primirii deșeurilor destinate valorificării, instalația transmite notificatorului și autorităților competente în cauză copii semnate ale documentului de circulație completat, cu excepția certificatului de valorificare menționat la litera (c);

(c)în cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea valorificării și, în orice caz, nu mai târziu de un an calendaristic de la data primirii deșeurilor, instalația certifică, sub propria responsabilitate, că valorificarea deșeurilor s-a încheiat și transmite notificatorului și autorităților competente în cauză copii semnate ale documentului de circulație care conține certificarea respectivă.

În termen de trei zile lucrătoare de la primirea copiilor menționate la literele (b) și (c), notificatorul pune la dispoziție prin mijloace electronice informațiile conținute de acestea în conformitate cu articolul 26.

4.Expedierea de deșeuri care face obiectul procedurii de notificare scrisă prealabilă și consimțământ scris prealabil se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)notificatorul a primit consimțământul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit sau autoritățile competente de destinație și de tranzit din afara Uniunii și-au dat consimțământul tacit sau se poate presupune existența acestui consimțământ tacit și se respectă condițiile prevăzute în deciziile respective;

(b)se respectă dispozițiile articolului 35 alineatul (4) literele (b), (c) și (d).

5.În cazul în care un export menționat la alineatul (1) de deșeuri menționate în anexa IV tranzitează o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE, se aplică următoarele adaptări:

(a)autoritatea competentă de tranzit din țara căreia nu i se aplică Decizia OCDE are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a notificării pentru a-și da consimțământul tacit, în cazul în care țara în cauză a decis să nu solicite un consimțământ scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, sau pentru a da un consimțământ scris, condiționat sau necondiționat;

(b)autoritatea competentă de expediere din Uniune decide să își dea consimțământul în legătură cu expedierea de deșeuri respectivă în conformitate cu articolul 9 numai după ce a primit consimțământul tacit sau scris din partea autorității competente de tranzit din țara căreia nu i se aplică Decizia OCDE, dar nu înainte de 61 de zile de la data transmiterii confirmării de primire a autorității competente de tranzit, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de expediere a primit consimțământul scris al celorlalte autorități competente în cauză, caz în care poate lua decizia menționată la articolul 9 înainte de expirarea termenului respectiv.

6.În cazul în care deșeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operațiunilor de valorificare într-o instalație care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, funcționează sau este autorizată să funcționeze în țara de destinație.

7.În cazul în care un birou vamal de export sau un birou vamal de ieșire descoperă o expediere ilegală de deșeuri, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(a)informează fără întârziere autoritatea competentă de expediere din Uniune cu privire la expedierea ilegală de deșeuri; și

(b)asigură reținerea deșeurilor până când autoritatea competentă de expediere ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorității competente din țara biroului vamal în care sunt reținute deșeurile.

Articolul 42
Monitorizarea exportului și procedura de salvgardare

1.Comisia monitorizează nivelurile exporturilor de deșeuri din Uniune către țările cărora li se aplică Decizia OCDE, pentru a se asigura că astfel de exporturi nu conduc la prejudicii grave pentru mediu sau sănătatea umană în țara de destinație. Ca parte a acestei monitorizări, Comisia evaluează cererile din partea persoanelor fizice sau juridice, care sunt însoțite de informații și date relevante ce arată că exportul de deșeuri din Uniune conduce la prejudicii grave pentru mediu sau sănătatea umană într-o țară căreia i se aplică Decizia OCDE.

2.În cazurile în care exportul de deșeuri din Uniune către o țară căreia i se aplică Decizia OCDE a crescut considerabil într-o perioadă scurtă de timp și nu există suficiente dovezi care să demonstreze că țara în cauză are capacitatea de a valorifica deșeurile respective într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 56, Comisia solicită autorităților competente din țara în cauză să furnizeze, în termen de 60 de zile, informații privind condițiile în care sunt valorificate deșeurile respective și capacitatea țării în cauză de a le gestiona. Comisia poate acorda o prelungire a acestui termen în cazul în care țara în cauză formulează o cerere motivată de prelungire.

3.Solicitarea menționată la alineatul (2) urmărește să verifice dacă țara în cauză:

(a)a instituit și a pus în aplicare un cadru juridic adecvat pentru importul și gestionarea deșeurilor în cauză, precum și măsuri adecvate pentru a asigura buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în cauză;

(b)dispune de o capacitate suficientă pe teritoriul său care permite ca deșeurile în cauză să fie gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, ținând seama de volumul crescut de deșeuri importate pe teritoriul său;

(c)a instituit o strategie adecvată pentru a aborda posibilul impact negativ al unei creșteri a importurilor de deșeuri în cauză asupra colectării și gestionării deșeurilor generate pe plan intern;

(d)a instituit și a pus în aplicare măsuri adecvate de asigurare a respectării normelor pentru a aborda eventualele expedieri ilegale de deșeuri sau tratarea ilegală a acestora.

4.În cazul în care, în urma solicitării menționate la alineatul (2), țara în cauză nu furnizează suficiente dovezi, astfel cum se menționează la alineatul (3), că deșeurile sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 56, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 76 pentru a completa prezentul regulament prin interzicerea exportului deșeurilor în cauză către țara respectivă.

Comisia ridică această interdicție la momentul la care dispune de suficiente dovezi că deșeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului.

Capitolul 3
Obligații suplimentare

Articolul 43
Obligațiile exportatorilor

1.O persoană fizică sau juridică exportă deșeuri din Uniune numai dacă poate demonstra că instalațiile care urmează să primească deșeurile în țara de destinație le vor gestiona într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 56.

2.În vederea îndeplinirii obligației menționate la alineatul (1), o persoană fizică sau juridică care intenționează să exporte deșeuri din Uniune se asigură că instalațiile care vor gestiona deșeurile în țara de destinație au fost supuse unui audit efectuat de o parte terță independentă și acreditată, care deține calificările corespunzătoare. 

3.Obiectivul auditului menționat la alineatul (2) este de a verifica îndeplinirea de către instalația în cauză a criteriilor prevăzute în anexa X. O persoană fizică sau juridică nu exportă deșeuri către o instalație care nu îndeplinește criteriile respective.

4.O persoană fizică sau juridică care intenționează să exporte deșeuri se asigură că instalația care va gestiona deșeurile în țara de destinație a făcut obiectul unui audit, astfel cum se menționează la alineatul (2), înainte de a exporta deșeurile către instalația în cauză și că auditul se repetă la intervale regulate, urmând o abordare bazată pe riscuri, cu o frecvență minimă de trei ani după efectuarea primului audit.

O persoană fizică sau juridică care exportă deșeuri din Uniune efectuează, de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc în cazul în care primește informații plauzibile că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X.

5.O persoană fizică sau juridică care a comandat sau a efectuat un audit pentru o anumită instalație în conformitate cu alineatul (2) se asigură că acest audit este pus la dispoziția altor persoane fizice sau juridice care intenționează să exporte deșeuri către instalația în cauză, în condiții comerciale echitabile.

6.La cererea unei autorități competente sau a unei autorități de control, o persoană fizică sau juridică furnizează documente justificative care să ateste că au fost efectuate audituri, astfel cum se menționează la alineatul (2), în legătură cu toate instalațiile către care exportă deșeurile în cauză. Aceste documente justificative se furnizează într-o limbă acceptată de autoritățile competente în cauză.

7.Persoanele fizice sau juridice care exportă deșeuri în afara Uniunii pun anual la dispoziția publicului, prin mijloace electronice, informații cu privire la modul în care își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol.

8.În cazul în care un acord internațional între Uniune și o țară terță căreia i se aplică Decizia OCDE recunoaște că instalațiile din țara terță respectivă vor gestiona deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa X, persoanele fizice și juridice care intenționează să exporte deșeuri către țara terță respectivă sunt scutite de obligația prevăzută la alineatul (2).

9.La cererea unei autorități competente sau a unei autorități de control, o persoană fizică sau juridică scutită în temeiul alineatului (8) furnizează documente justificative cu privire la acordul internațional în cauză, astfel cum se menționează la alineatul respectiv, într-o limbă acceptată de autoritățile competente în cauză.

Articolul 44
Obligațiile statelor membre de export

1.Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele fizice și juridice aflate sub jurisdicția lor națională nu exportă deșeuri în cazurile în care condițiile prevăzute la articolele 36-43 pentru un astfel de export nu sunt îndeplinite.

2.Statele membre efectuează verificări periodice, urmând o abordare bazată pe riscuri, pentru a se asigura că persoanele fizice și juridice care exportă deșeuri din Uniune respectă obligațiile menționate la articolul 43.

În cazul în care statele membre se află în posesia unor informații plauzibile care indică faptul că persoanele fizice sau juridice care exportă deșeuri din Uniune nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul articolului 43, acestea efectuează verificările necesare.

Capitolul 4
Dispoziții generale

Articolul 45
Exporturi către Antarctica

Se interzic exporturile de deșeuri din Uniune către Antarctica.

Articolul 46
Exporturi către țări și teritorii de peste mări

1.Se interzic exporturile din Uniune către o țară sau un teritoriu de peste mări de deșeuri destinate eliminării în țara sau teritoriul respectiv.

2.În ceea ce privește exporturile de deșeuri destinate valorificării în țări și teritorii de peste mări, interdicția prevăzută la articolul 36 se aplică mutatis mutandis.

3.În ceea ce privește exporturile de deșeuri destinate valorificării în țări și teritorii de peste mări care nu fac obiectul interdicției prevăzute la articolul 36, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis.

TITLUL V
Importuri în Uniune din țări terțe

Capitolul 1
Importuri de deșeuri destinate eliminării

Articolul 47
Interzicerea importurilor

1.Se interzic importurile în Uniune de deșeuri destinate eliminării, cu excepția celor din:

(a)țări care sunt părți la Convenția de la Basel;

(b)alte țări cu care Uniunea sau Uniunea și statele membre ale acesteia au încheiat acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale compatibile cu legislația Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel;

(c)alte țări cu care anumite state membre au încheiat individual acorduri sau aranjamente bilaterale în conformitate cu alineatul (2); sau

(d)alte zone în cazurile în care, în mod excepțional, în situații de criză, de restabilire sau de menținere a păcii ori în timp de război, nu pot fi încheiate acorduri sau aranjamente bilaterale în temeiul literelor (b) sau (c) sau atunci când autoritatea competentă din țara de expediere fie nu a fost desemnată, fie nu este în măsură să acționeze.

2.În cazuri excepționale, statele membre pot încheia acorduri și aranjamente bilaterale pentru eliminarea deșeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în țara de expediere.

Aceste acorduri și aranjamente:

(a)sunt compatibile cu legislația Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel;

(b)garantează că operațiunile de eliminare vor fi efectuate într-o instalație autorizată și vor respecta cerințele privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menționează la articolul 56; și

(c)garantează că deșeurile sunt produse în țara de expediere și că eliminarea va fi efectuată exclusiv în statul membru care a încheiat acordul sau aranjamentul respectiv;

(d)sunt notificate Comisiei înainte de încheierea acestora sau, în situații de urgență, în termen de cel mult o lună de la încheiere.

3.Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) se bazează pe cerințele de procedură prevăzute la articolul 48.

4.Țările menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) au obligația de a transmite în prealabil autorității competente din statul membru de destinație o cerere motivată în mod corespunzător, bazată pe faptul că acestea nu dețin și nu pot obține în mod rezonabil capacitatea tehnică și instalațiile necesare pentru a elimina deșeurile respective într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 56.

Articolul 48
Cerințe de procedură pentru importuri

1.În cazul în care în Uniune se importă deșeuri destinate eliminării din țări care sunt părți la Convenția de la Basel, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

2.Se aplică următoarele adaptări:

(a)notificatorul transmite cererea de notificare în conformitate cu articolul 26, cu excepția cazului în care notificatorul nu este stabilit în Uniune și nu are acces la sistemul menționat la articolul 26, caz în care cererea de notificare și, în special, informațiile și documentația menționate la articolul 5 alineatul (3) se furnizează autorităților competente în cauză prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală;

(b)notificatorul transmite autorităților competente în cauză orice informații suplimentare și, în special, informațiile și documentația menționate la articolul 5 alineatul (4) în conformitate cu articolul 26, cu excepția cazului în care notificatorul nu este stabilit în Uniune și nu are acces la sistemul menționat la articolul 26, caz în care informațiile respective se furnizează prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală;

(c)notificatorul sau, în cazul în care notificatorul nu este stabilit în Uniune și nu are acces la sistemul menționat la articolul 26, autoritatea competentă de destinație din Uniune se asigură că toate informațiile relevante sunt incluse în sistemul respectiv;

(d)autoritățile competente de tranzit și de destinație din Uniune informează autoritățile competente în cauză din țările de tranzit și de expediere din afara Uniunii cu privire la orice solicitare de informații și documentație din partea lor și cu privire la decizia lor privind expedierea de deșeuri planificată prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepția cazului în care autoritățile competente din țările în cauză au acces la sistemul central menționat la articolul 26 alineatul (2);

(e)autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a notificării pentru a-și da consimțământul tacit, în cazul în care țara în cauză a decis să nu solicite un consimțământ scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, sau pentru a da un consimțământ scris, condiționat sau necondiționat;

(f)în cazurile menționate la articolul 46 alineatul (1) litera (d) care se referă la situații de criză, de restabilire sau de menținere a păcii sau în timp de război, nu este necesar consimțământul autorităților competente de expediere.

3.Se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(a)autoritatea competentă de tranzit din Uniune transmite notificatorului o confirmare de primire a notificării și copii ale acesteia autorităților competente în cauză;

(b)autoritățile competente de destinație și, după caz, de tranzit din Uniune se asigură că biroul vamal de intrare este informat cu privire la deciziile lor de acordare a consimțământului în legătură cu expedierea respectivă de deșeuri;

(c) transportatorul transmite biroului vamal de intrare o copie a documentului de circulație prin poștă, fax sau e-mail cu semnătură digitală sau, în cazul în care biroul vamal de intrare are acces la acesta, prin intermediul sistemului central menționat la articolul 26 alineatul (2); și

(d)de îndată ce autoritățile vamale din punctul de intrare acordă deșeurilor liberul de vamă pentru un regim vamal, biroul vamal de intrare informează autoritățile competente de destinație și de tranzit din Uniune că deșeurile au intrat în Uniune.

4.Expedierea de deșeuri se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)notificatorul a primit consimțământul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit și se respectă condițiile prevăzute în consimțământul respectiv;

(b)notificatorul și destinatarul au încheiat un contract, astfel cum se menționează la articolul 6, iar acest contract produce efecte;

(c)s-a constituit o garanție financiară sau o asigurare echivalentă, astfel cum se menționează la articolul 7, iar aceasta este valabilă; și

(d)se asigură buna gestionare din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menționează la articolul 33.

5.În cazul în care un birou vamal de intrare descoperă o expediere ilegală de deșeuri, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(a)informează fără întârziere autoritatea competentă de destinație din Uniune cu privire la expedierea ilegală de deșeuri, după care autoritatea competentă informează autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii; și

(b)asigură reținerea deșeurilor până când autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorității competente din țara biroului vamal în care sunt reținute deșeurile.

6.În cazul în care se expediază deșeuri produse de forțele armate sau de organizațiile umanitare în situații de criză, în timpul operațiunilor de restabilire sau menținere a păcii de către forțele armate sau organizațiile umanitare respective sau în numele acestora, orice autoritate competentă de tranzit și autoritatea competentă de destinație din Uniune sunt informate în prealabil cu privire la respectiva expediere și destinația acesteia.

Capitolul 2
Importuri de deșeuri destinate valorificării

Articolul 49
Interzicerea importurilor

1.Se interzic toate importurile în Uniune de deșeuri destinate valorificării, cu excepția celor din:

(a)țări cărora li se aplică Decizia OCDE;

(b)alte țări care sunt părți la Convenția de la Basel;

(c)alte țări cu care Uniunea sau Uniunea și statele membre ale acesteia au încheiat acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale compatibile cu legislația Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel;

(d)alte țări cu care anumite state membre au încheiat individual acorduri sau aranjamente bilaterale în conformitate cu alineatul (2); sau

(e)alte zone în cazurile în care, în mod excepțional, în situații de criză, de restabilire sau de menținere a păcii ori în timp de război, nu pot fi încheiate acorduri sau aranjamente bilaterale în temeiul literelor (c) sau (d) sau atunci când autoritatea competentă din țara de expediere fie nu a fost desemnată, fie nu este în măsură să acționeze.

2.În cazuri excepționale, statele membre pot încheia individual acorduri și aranjamente bilaterale pentru valorificarea deșeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în țara de expediere.

În astfel de cazuri, se aplică articolul 47 alineatul (2) al doilea paragraf.

3.Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiate în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (d) se bazează pe cerințele de procedură prevăzute la articolul 48, în măsura în care acestea sunt relevante.

Articolul 50
Cerințe de procedură pentru importurile dintr-o țară căreia i se aplică Decizia OCDE

1.În cazul în care în Uniune se importă deșeuri destinate valorificării din și prin țări cărora li se aplică Decizia OCDE, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

2.Se aplică următoarele adaptări:

(a)consimțământul prevăzut în conformitate cu articolul 9 poate fi furnizat sub forma unui consimțământ tacit de către autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii;

(b)în cazurile menționate la articolul 49 alineatul (1) litera (e) care se referă la situații de criză, de restabilire sau de menținere a păcii sau în timp de război, nu este necesar consimțământul autorităților competente de expediere.

3.Se aplică următoarele dispoziții suplimentare: articolul 48 alineatul (2) literele (a)-(e) și articolul 48 alineatul (3) literele (b), (c) și (d).

4.Expedierea de deșeuri se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)notificatorul a primit consimțământul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit sau autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii și-a dat consimțământul tacit sau se poate presupune existența acestui consimțământ tacit și se respectă condițiile prevăzute în deciziile respective;

(b)notificatorul și destinatarul au încheiat un contract, astfel cum se menționează la articolul 6, iar acest contract produce efecte;

(c)s-a constituit o garanție financiară sau o asigurare echivalentă, astfel cum se menționează la articolul 7, iar aceasta este valabilă; și

(d)se asigură buna gestionare din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menționează la articolul 56.

5.În cazul în care un birou vamal de intrare descoperă o expediere ilegală de deșeuri, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(a)informează fără întârziere autoritatea competentă de destinație din Uniune în acest sens, după care autoritatea competentă informează autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii; și

(b)asigură reținerea deșeurilor până când autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorității competente din țara biroului vamal în care sunt reținute deșeurile.

Articolul 51
Cerințe de procedură pentru importurile dintr-o sau printr-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE

În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt importate în Uniune dintr-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE sau prin orice țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE și care este, de asemenea, parte la Convenția de la Basel, articolul 48 se aplică mutatis mutandis.

Capitolul 3
Obligații suplimentare

Articolul 52
Obligațiile statelor membre de import

1.În cazul importurilor în Uniune, autoritatea competentă de destinație din Uniune solicită și adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că toate deșeurile expediate în zona aflată sub jurisdicția acesteia sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a se utiliza procedee sau metode care ar putea dăuna mediului, precum și în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2008/98/CE și cu ale acte legislative ale Uniunii privind deșeurile pe toată durata expedierii, inclusiv pe durata valorificării sau a eliminării în țara de destinație.

2.De asemenea, autoritatea competentă menționată la alineatul (1) interzice importurile de deșeuri din țări terțe în cazul în care are motive să considere că deșeurile nu vor fi gestionate în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

Capitolul 4
Importuri din țări sau teritorii de peste mări

Articolul 53
Importuri din țări sau teritorii de peste mări

1.În cazul în care deșeurile sunt importate în Uniune din țări sau teritorii de peste mări, titlul II se aplică mutatis mutandis.

2.O țară sau un teritoriu de peste mări și statul membru cu care acestea au legătură pot aplica procedurile naționale ale statului membru respectiv în legătură cu expedierile din țara sau teritoriul de peste mări către statul membru respectiv în cazul în care nicio altă țară nu este implicată în expedierea respectivă ca țară de tranzit.

3.Statele membre care aplică alineatul (2) informează Comisia în legătură cu procedurile naționale aplicate.

TITLUL VI
Tranzitul prin Uniune dinspre și înspre țări terțe

Articolul 54
Tranzitul prin Uniune al deșeurilor destinate eliminării

În cazul în care deșeurile destinate eliminării sunt expediate prin state membre dinspre și înspre țări terțe, articolul 48 se aplică mutatis mutandis, cu următoarele adaptări și dispoziții suplimentare:

(a)prima și ultima autoritate competentă de tranzit din Uniune se asigură, după caz, că biroul vamal de intrare și biroul vamal de ieșire sunt informate cu privire la deciziile lor de acordare a consimțământului în legătură cu expedierea respectivă de deșeuri sau, în cazul în care și-au dat consimțământul tacit, cu privire la confirmarea prevăzută la articolul 48 alineatul (3) litera (a);

(b)de îndată ce deșeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieșire informează autoritatea (autoritățile) competentă (competente) de tranzit din Uniune că deșeurile au părăsit Uniunea.

Articolul 55
Tranzitul prin Uniune al deșeurilor destinate valorificării

1.În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt expediate prin state membre dinspre și înspre o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE, articolul 54 se aplică mutatis mutandis.

2.În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt expediate prin state membre dinspre și înspre o țară căreia i se aplică Decizia OCDE, articolul 50 se aplică mutatis mutandis, cu următoarele adaptări și dispoziții suplimentare:

(a)prima și ultima autoritate competentă de tranzit din Uniune se asigură, după caz, că biroul vamal de intrare și biroul vamal de ieșire sunt informate cu privire la deciziile lor de acordare a consimțământului în legătură cu expedierea respectivă de deșeuri sau, în cazul în care și-au dat consimțământul tacit, cu privire la confirmarea prevăzută la articolul 48 alineatul (3) litera (a);

(b)de îndată ce deșeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieșire informează autoritățile competente de tranzit din Uniune că deșeurile au părăsit Uniunea.

3.În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt expediate prin state membre dintr-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE către o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau viceversa, alineatul (1) se aplică pentru țara căreia nu i se aplică Decizia OCDE, în timp ce alineatul (2) se aplică pentru țara căreia i se aplică Decizia OCDE.

Titlul VII
Buna gestionare din punctul de vedere al mediului și asigurarea respectării normelor

Capitolul 1

Articolul 56
Buna gestionare din punctul de vedere al mediului

1.Producătorul de deșeuri, notificatorul și orice altă întreprindere implicată într-o expediere de deșeuri sau în valorificarea sau eliminarea acestora adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, pe toată durata expedierii și în timpul valorificării și al eliminării acestora, deșeurile expediate sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și într-un mod care asigură protecția mediului.

2.În scopul exportului de deșeuri, deșeurile expediate sunt considerate a fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în ceea ce privește operațiunea de valorificare sau de eliminare în cauză în cazul în care se poate demonstra că deșeurile respective vor fi gestionate în conformitate cu cerințe privind sănătatea umană și protecția mediului care sunt în mare măsură echivalente cu cerințele privind sănătatea umană și protecția mediului prevăzute în legislația Uniunii. Atunci când se evaluează o astfel de echivalență largă, nu este necesară respectarea deplină a cerințelor care decurg din legislația Uniunii, dar ar trebui să se demonstreze că respectivele cerințe aplicate în țara de destinație asigură un nivel de protecție a sănătății umane și a mediului similar celui asigurat de cerințele care decurg din legislația Uniunii.

Capitolul 2
Asigurarea respectării normelor

Secțiunea 1
Controale efectuate de statele membre și sancțiuni

Articolul 57
Controale

1.În scopul asigurării respectării prezentului regulament, statele membre efectuează controale asupra unităților, întreprinderilor, brokerilor și comercianților în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2008/98/CE, precum și controale asupra expedierilor de deșeuri și asupra operațiunilor de valorificare sau eliminare aferente.

2.Controalele asupra expedierilor de deșeuri se efectuează cel puțin într-unul dintre următoarele puncte:

(a)la punctul de origine, asupra producătorului de deșeuri, a deținătorului de deșeuri sau a notificatorului;

(b)la punctul de destinație, inclusiv în legătură cu valorificarea sau eliminarea intermediară sau definitivă, asupra destinatarului sau a instalației;

(c)la frontierele Uniunii;

(d)pe durata expedierii în interiorul Uniunii.

Articolul 58
Documentație și dovezi

1.Controalele asupra expedierilor de deșeuri includ cel puțin verificarea documentelor, confirmarea identității actorilor implicați în expedierile respective și, după caz, controlul fizic al deșeurilor.

2.Pentru a stabili că o substanță sau un obiect transportat pe cale rutieră, feroviară, aeriană, maritimă sau pe căi navigabile interioare nu reprezintă deșeuri, autoritățile care participă la controale pot solicita persoanei fizice sau juridice care deține substanța sau obiectul în cauză sau care organizează expedierea acestora să furnizeze documente justificative:

(a)cu privire la originea și destinația substanței sau ale obiectului în cauză; și

(b)care să arate că substanța sau obiectul în cauză nu reprezintă deșeuri, inclusiv, după caz, dovada de funcționalitate.

În scopul menționat la primul paragraf, se stabilește, de asemenea, dacă substanța este protejată sau obiectul este protejat împotriva deteriorării în timpul transportului, al încărcării și al descărcării, cum ar fi prin ambalarea adecvată și dispunerea corespunzătoare.

Dispozițiile prezentului alineat nu aduc atingere aplicării articolului 23 alineatul (2) și a anexei VI la Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului 62 .

3.Autoritățile care participă la controale pot concluziona că substanța sau obiectul în cauză reprezintă deșeuri dacă:

(a)documentele justificative menționate la alineatul (2) sau solicitate în temeiul altui act legislativ al Uniunii pentru a stabili că o substanță sau un obiect nu reprezintă deșeuri nu au fost transmise în termenul specificat de acestea; sau

(b)acestea consideră documentele justificative și informațiile de care dispun insuficiente pentru a ajunge la o concluzie sau consideră că protecția împotriva deteriorării menționată la alineatul (2) al doilea paragraf este insuficientă.

În cazul în care autoritățile au ajuns la concluzia că o substanță sau un obiect este deșeu în conformitate cu primul paragraf, transportul substanței sau al obiectului în cauză sau expedierea de deșeuri în cauză este considerat(ă) ilegal(ă). În consecință, se procedează în conformitate cu articolele 24 și 25, iar autoritățile care participă la controale informează fără întârziere, în mod corespunzător, autoritatea competentă din țara în care a avut loc controlul în cauză.

4.Pentru a stabili dacă o expediere de deșeuri respectă dispozițiile prezentului regulament, autoritățile care participă la controale pot solicita notificatorului, persoanei care organizează expedierea respectivă de deșeuri, deținătorului de deșeuri, transportatorului, destinatarului și instalației care primește deșeurile să le furnizeze documente justificative relevante într-un termen specificat de acestea.

5.Pentru a stabili dacă o expediere de deșeuri care face obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18 este destinată unor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolul 56, autoritățile care participă la controale pot solicita persoanei care organizează expedierea respectivă de deșeuri să furnizeze documente justificative relevante, puse la dispoziție de instalația de valorificare intermediară și definitivă și, după caz, aprobate de autoritatea competentă de destinație.

6.În situațiile în care documentele justificative menționate la alineatul (4) nu au fost transmise autorităților care participă la controale în termenul specificat de acestea sau dacă acestea consideră documentele justificative și informațiile de care dispun drept insuficiente pentru a se ajunge la o concluzie, expedierea respectivă de deșeuri este considerată ilegală, procedându-se în conformitate cu articolele 24 și 25. Autoritățile care participă la controale informează fără întârziere, în mod corespunzător, autoritatea competentă din țara în care a avut loc controlul în cauză.

7.Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, un tabel de corespondență între codurile Nomenclaturii combinate prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului 63 și mențiunile privind deșeurile cuprinse în anexele III, IIIA, IIIB, IV și V la prezentul regulament. Comisia actualizează acest act pentru a reflecta modificările aduse nomenclaturii respective și mențiunilor din anexele respective, precum și pentru a include orice noi coduri din Nomenclatura sistemului armonizat referitoare la deșeuri pe care Organizația Mondială a Vămilor le-ar putea adopta. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1245 al Comisiei 64 rămâne în vigoare până la exercitarea de către Comisie a împuternicirii menționate la prezentul articol.

Articolul 59
Planuri de control

1.Statele membre întocmesc, în ceea ce privește întregul lor teritoriu geografic, unul sau mai multe planuri, fie separat, fie ca parte clar definită a altor planuri, pentru controalele care urmează să fie efectuate în temeiul articolului 57 alineatul (1) („planul de control”).

Planurile de control se bazează pe o evaluare a riscurilor care vizează fluxuri și surse de deșeuri specifice ale expedierilor ilegale de deșeuri, precum și pe rezultatele controalelor anterioare și care țin cont, după caz, de informații care au la bază date operative, cum ar fi datele privind anchetele desfășurate de poliție și de autoritățile vamale și analizele activităților infracționale. Evaluarea riscurilor vizează, printre altele, identificarea numărului minim de controale necesar, precum și a frecvenței acestora, inclusiv în legătură cu controalele fizice efectuate asupra unităților, întreprinderilor, brokerilor, comercianților și expedierilor de deșeuri sau asupra operațiunilor de valorificare sau de eliminare aferente.

2.Planurile de control cuprind cel puțin următoarele elemente:

(a)obiectivele și prioritățile controalelor, inclusiv o descriere a modului în care au fost identificate respectivele obiective și priorități;

(b)zona geografică acoperită de planul de control;

(c)informații privind controalele planificate, inclusiv privind controalele fizice;

(d)sarcinile atribuite fiecărei autorități care participă la controale;

(e)acorduri de cooperare între autoritățile care participă la controale;

(f)informații privind formarea inspectorilor în ceea ce privește aspecte legate de controale; și

(g)informații privind resursele umane, financiare și de altă natură pentru punerea în aplicare a respectivului plan de control.

3.Planul de control se revizuiește cel puțin o dată la trei ani și, dacă este cazul, se actualizează. Respectiva revizuire evaluează în ce măsură au fost realizate obiectivele și alte elemente ale planului de control.

4.Fără a aduce atingere cerințelor de confidențialitate aplicabile, statele membre notifică Comisiei planurile de control menționate la alineatul (1) și orice revizuire substanțială a acestora o dată la trei ani și, pentru prima dată, la un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

5.Comisia analizează planurile de control notificate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) și, dacă este cazul, întocmește rapoarte, pe baza analizei acestor planuri, cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. Astfel de rapoarte pot include, printre altele, recomandări privind prioritățile controalelor și cooperarea și coordonarea în materie de asigurare a respectării normelor între autoritățile relevante care participă la controale. Rapoartele pot fi, de asemenea, prezentate, după caz, în reuniunile grupului pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri instituit în temeiul articolului 63.

Articolul 60
Sancțiuni

1.Statele membre adoptă regimul sancțiunilor administrative care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile aplicate trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre informează Comisia fără întârziere cu privire la normele și măsurile respective și la orice modificare ulterioară care le afectează.

2.Atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor care urmează să fie impuse în caz de încălcare, autoritățile competente ale statelor membre țin seama în mod corespunzător de următoarele criterii:

(a)natura, gravitatea și durata încălcării;

(b)după caz, dacă încălcarea a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență;

(c)capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă, indicată, de exemplu, de cifra de afaceri totală a persoanei juridice declarate responsabilă sau de venitul anual al persoanei fizice declarate responsabilă;

(d)avantajele economice obținute în urma încălcării de către persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e)prejudiciile aduse mediului cauzate de încălcare, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f)orice acțiune întreprinsă de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat;

(g)măsura în care persoana fizică sau juridică declarată responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

(h)încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă;

(i)orice acțiune care vizează eludarea sau obstrucționarea controalelor administrative și

(j)orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

3.Statele membre pot impune cel puțin următoarele sancțiuni în cazul încălcării prezentului regulament:

(a)amenzi;

(b)confiscarea veniturilor obținute de persoana fizică sau juridică dintr-o tranzacție care are legătură cu încălcarea;

(c)suspendarea sau revocarea autorizației de desfășurare a activităților legate de gestionarea și expedierea deșeurilor, în măsura în care aceste activități intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

(d)excluderea de la procedurile de achiziții publice.

Secțiunea 2
Cooperarea în materie de asigurare a respectării normelor

Articolul 61
Cooperarea în materie de asigurare a respectării normelor la nivel național

Statele membre instituie, în legătură cu toate autoritățile relevante implicate în asigurarea respectării prezentului regulament, mecanisme eficace care să le permită să coopereze și să se coordoneze la nivel intern în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de asigurare a respectării normelor pentru combaterea expedierilor ilegale de deșeuri, inclusiv pentru stabilirea și punerea în aplicare a planurilor de control.

Articolul 62
Cooperarea în materie de asigurare a respectării normelor între statele membre

1.Statele membre cooperează bilateral și multilateral pentru a facilita prevenirea și detectarea expedierilor ilegale de deșeuri. Acestea fac schimb de informații relevante privind expedierile de deșeuri, fluxurile de deșeuri, operatorii și instalațiile și de experiență și cunoștințe privind măsurile de asigurare a respectării normelor, inclusiv evaluarea riscurilor desfășurată în temeiul articolului 59 alineatul (1), în cadrul unor structuri stabilite, în special prin intermediul grupului pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri instituit în temeiul articolului 63.

2.Statele membre desemnează membrii personalului lor permanent responsabil pentru cooperarea menționată la alineatul (1) și identifică punctul (punctele) focal(e) pentru controalele fizice menționate la articolul 58 alineatul (1). Informațiile respective sunt transmise Comisiei, care distribuie membrilor în cauză o listă cu informațiile colectate.

3.La solicitarea altui stat membru, un stat membru poate adopta măsuri de asigurare a respectării normelor împotriva persoanelor suspectate a fi implicate în expedieri ilegale de deșeuri și care se află în statul membru respectiv.

Articolul 63
Grupul pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri

1.Se instituie un grup pentru asigurarea respectării normelor pentru a facilita și a îmbunătăți cooperarea și coordonarea între statele membre în vederea prevenirii și a detectării expedierilor ilegale de deșeuri („grupul pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri”).

2.Grupul pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri este format din personalul permanent desemnat responsabil cu cooperarea menționat la articolul 62 alineatul (2) și poate include, de asemenea, și alți reprezentanți ai autorităților relevante din fiecare stat membru cu responsabilități legate de asigurarea respectării prezentului regulament. El este prezidat de reprezentantul (reprezentanții) Comisiei.

3.Grupul pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri este un forum pentru schimbul de informații și date operative privind tendințele generale legate de expedierile ilegale de deșeuri, evaluările bazate pe riscuri efectuate de statele membre și activitățile de asigurare a respectării normelor, precum și pentru schimbul de opinii cu privire la cele mai bune practici și pentru facilitarea cooperării și coordonării între autoritățile relevante. Grupul pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri poate examina orice aspect de ordin tehnic legat de asigurarea respectării prezentului regulament semnalat de președinte, fie din proprie inițiativă, fie la cererea membrilor grupului sau ai comitetului menționat la articolul 77.

4.Grupul de asigurare a respectării normelor privind expedierile de deșeuri se întrunește de cel puțin două ori pe an. Pe lângă membrii menționați la alineatul (2), președintele poate invita la reuniuni, după caz, reprezentanți ai altor instituții, organisme, oficii, agenții sau rețele relevante.

5.Comisia transmite opiniile exprimate în cadrul grupului pentru asigurarea respectării normelor privind expedierile de deșeuri comitetului menționat la articolul 77.

Secțiunea 3
Acțiuni întreprinse de Comisie

Articolul 64
Dispoziții generale

1.Pentru a combate încălcarea dispozițiilor prezentului regulament, pentru a sprijini și completa activitățile de asigurare a respectării normelor ale statelor membre și pentru a contribui la o aplicare uniformă a prezentului regulament în întreaga Uniune, Comisia exercită competențele care îi sunt conferite prin articolele 64-68.  

2.Aceste competențe nu aduc atingere:

(a)responsabilității principale a statelor membre de a asigura și de a impune respectarea prezentului regulament; și

(b)competențelor conferite Comisiei sau, respectiv, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în alte acte juridice, în special în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 65 , în Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului 66 sau în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului 67 .

3.Comisia își poate exercita competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament din proprie inițiativă, la cererea unuia sau a mai multor state membre sau în urma unei plângeri în cazul în care există suficiente suspiciuni că transportul substanței sau al obiectului în cauză sau expedierea de deșeuri în cauză este ilegal(ă).

4.Comisia își poate exercita competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în ceea ce privește expedierile de deșeuri care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în temeiul articolului 2 alineatul (1) și, în special, în ceea ce privește expedierile de deșeuri care afectează mai multe țări sau care au efecte negative grave asupra sănătății umane și/sau asupra mediului.

5.În exercitarea competențelor sale, Comisia ține seama de controalele în curs sau deja efectuate cu privire la aceleași expedieri de deșeuri de către un stat membru în temeiul prezentului regulament.

6.La finalizarea acțiunilor întreprinse de aceasta, Comisia întocmește un raport. În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că transportul substanței sau al obiectului în cauză sau expedierea de deșeuri în cauză este ilegal(ă), aceasta informează în consecință autoritățile competente din țara sau țările în cauză și recomandă ca, în legătură cu o astfel de expediere ilegală, să se procedeze în conformitate cu articolele 24 și 25. Aceste autorități pot aplica sancțiuni în conformitate cu articolul 60. Comisia poate recomanda, de asemenea, anumite acțiuni subsecvente autorităților relevante și, dacă este necesar, poate informa instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii în cauză.

7.Rapoartele întocmite în temeiul alineatului (6), împreună cu toate dovezile care vin în sprijinul lor și care sunt anexate la acestea, constituie mijloace de probă admisibile:

(a)în procedurile judiciare fără caracter penal în fața instanțelor naționale și în procedurile administrative din statele membre;

(b)în procedurile penale ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții precum în cazul rapoartelor administrative întocmite de inspectorii administrativi naționali, fiind supuse acelorași reguli de evaluare precum cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către inspectorii administrativi naționali și având aceeași valoare probatorie precum rapoartele respective;

(c)proceduri judiciare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 65
Controale efectuate de Comisie

1.Comisia poate efectua controale asupra expedierilor de deșeuri în temeiul articolului 57 alineatul (2) din prezentul regulament.

2.Comisia pregătește și efectuează controale în strânsă cooperare cu autoritățile relevante ale statului membru în cauză.

Comisia notifică în timp util obiectul, scopul și temeiul juridic al controalelor asupra punctelor focale menționate la articolul 62 alineatul (2) din statul membru în cauză pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare controlul respectiv, astfel încât aceste autorități să poată oferi asistența necesară. În acest scop, funcționarii statului membru în cauză pot participa la controale.

În plus, la cererea statului membru în cauză, controalele pot fi efectuate în comun de către Comisie și autoritățile relevante ale statului membru respectiv.

3.Personalul și alte persoane însoțitoare autorizate de Comisie să efectueze un control își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizări scrise în acest sens, în care se specifică obiectul și scopul controlului.

4.Personalul Comisiei care efectuează un control este împuternicit:

(a)să aibă acces la orice incinte, terenuri și mijloace de transport ale persoanei care organizează expedierea de deșeuri, ale deținătorului, ale transportatorului, ale destinatarului sau ale instalației care primește deșeurile;

(b)să examineze orice documente relevante legate de obiectul și scopul controalelor, indiferent de suportul pe care sunt stocate, și să ia sau să obțină sub orice formă copii sau extrase din astfel de documente;

(c)să solicite notificatorului, persoanei care organizează expedierea de deșeuri, deținătorului, transportatorului, destinatarului sau instalației care primește deșeurile explicații privind faptele sau documentele referitoare la obiectul și scopul controalelor și să consemneze răspunsurile acestora;

(d)să ia și să consemneze declarațiile notificatorului, ale persoanei care organizează expedierea de deșeuri, ale deținătorului, ale transportatorului, ale destinatarului sau ale instalației care primește deșeurile legate de obiectul și scopul controalelor;

(e)să verifice fizic deșeurile și să preleveze probe din deșeuri pentru teste de laborator, după caz.

5.Notificatorul, persoana care organizează expedierea de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul și instalația care primește deșeurile cooperează cu Comisia în cursul controalelor efectuate de aceasta.

6.Autoritățile statelor membre care participă la controalele asupra expedierilor de deșeuri pe teritoriul cărora urmează să se desfășoare controlul Comisiei furnizează, la cererea Comisiei, asistența necesară personalului Comisiei.

7.Notificatorul, persoana care organizează expedierea de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul și instalația care primește deșeurile trebuie să se supună controalelor Comisiei.

8.În cazul în care Comisia constată că notificatorul, persoana care organizează expedierea de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul sau instalația care primește deșeurile se opun efectuării unui control, statul membru în cauză acordă Comisiei asistența necesară, solicitând, după caz, asistența autorităților de asigurare a respectării normelor, astfel încât Comisia să poată efectua controlul respectiv. Dacă asistența respectivă necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită această autorizare.

Articolul 66
Solicitări de informații

1.Comisia poate audia orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie audiată în scopul colectării tuturor informațiilor necesare referitoare la expedierile relevante de deșeuri.

2.În cazul în care o astfel de audiere se desfășoară la sediul unei unități, al unei întreprinderi, al unui broker sau al unui comerciant, Comisia informează punctele focale menționate la articolul 62 alineatul (2) din statul membru în cauză pe teritoriul căruia are loc audierea. În cazul în care autoritatea statului membru respectiv solicită acest lucru, funcționarii săi pot acorda asistență personalului Comisiei în legătură cu desfășurarea audierii.

3.Comisia poate solicita persoanelor fizice sau juridice responsabile pentru o unitate sau o întreprindere sau oricărui broker și comerciant să furnizeze toate informațiile necesare referitoare la expedierile relevante de deșeuri. Comisia precizează temeiul juridic și scopul solicitării și informațiile necesare și stabilește termenul în care trebuie furnizate informațiile respective.

4.Comisia transmite fără întârziere o copie a solicitării respective autorităților competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul unității, al întreprinderii, al brokerului sau al comerciantului respectiv și autorităților statului membru al cărui teritoriu este afectat.

5.În cazul în care unitatea, întreprinderea, brokerul sau comerciantul respectiv nu furnizează informațiile solicitate sau Comisia consideră că informațiile primite sunt insuficiente pentru a ajunge la o concluzie, se aplică mutatis mutandis articolul 58 alineatul (5).

Articolul 67
Garanții procedurale

1.Comisia efectuează controale și solicită informații cu respectarea deplină a garanțiilor procedurale ale persoanei care organizează expedierea de deșeuri, ale deținătorului de deșeuri, ale transportatorului deșeurilor, ale destinatarului sau ale instalației care primește deșeurile, inclusiv:

(a)dreptul de a nu face declarații autoincriminatoare;

(b)dreptul de a fi asistată de o persoană la alegerea sa;

(c)dreptul de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care are loc controlul;

(d)dreptul de a prezenta observații cu privire la faptele care îi privesc; 

(e)dreptul de a primi un exemplar al procesului-verbal al audierii și fie de a-l aproba, fie de a adăuga observații.

Comisia acționează în sensul identificării de dovezi în favoarea și împotriva persoanei care organizează expedierea de deșeuri, a deținătorului de deșeuri, a transportatorului deșeurilor, a destinatarului sau a instalației care primește deșeurile și efectuează controale și solicită informații în mod obiectiv și imparțial și în conformitate cu principiul prezumției de nevinovăție.

2.Comisia efectuează controale și solicită informații cu respectarea deplină a normelor aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor ale Uniunii.

Articolul 68
Asistență reciprocă

1.Pentru a asigura respectarea cerințelor relevante stabilite în prezentul regulament, statele membre și Comisia își acordă reciproc asistență în conformitate cu prezentul articol.

2.În domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (1) și fără a aduce atingere articolelor 61 și 62 din prezentul regulament, dispozițiile articolului 2 alineatul (1) liniuțele 3-5, 7 și 8, ale articolului 3, ale articolului 4 alineatul (1) până la „legislației” și alineatul (2), ale articolelor 5-14, ale articolului 15 alineatul (1) și ale articolelor 16-18 din Regulamentul (CE) nr. 515/97 se aplică mutatis mutandis cooperării dintre autoritățile naționale competente și autoritățile Uniunii care pun în aplicare prezentul regulament; trimiterile la „legislația vamală și agricolă” se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Titlul VIII
Dispoziții finale

Articolul 69
Raportare

1.Înainte de încheierea fiecărui an calendaristic, fiecare stat membru trimite Comisiei o copie a raportului pe care, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Convenția de la Basel, l-a întocmit și l-a prezentat Secretariatului Convenției respective pentru anul calendaristic anterior.

2.Înainte de încheierea fiecărui an calendaristic, statele membre întocmesc, de asemenea, un raport pentru anul anterior, pe baza chestionarului suplimentar de raportare prevăzut în anexa XI, pe care îl trimit Comisiei. În termen de o lună de la transmiterea către Comisie a respectivului raport, statele membre publică, pe cale electronică prin intermediul internetului, secțiunea din raportul respectiv care se referă la articolul 57 alineatul (1) și la articolul 60 alineatul (1), inclusiv tabelul 5 din anexa XI, împreună cu eventualele explicații pe care statele membre le consideră potrivite. Comisia alcătuiește o listă a hyperlinkurilor statelor membre menționate în secțiunea privind articolul 57 alineatul (1) în anexa XI, pe care o publică pe site-ul său web.

3.Rapoartele întocmite de statele membre în conformitate cu alineatele (1) și (2) se transmit Comisiei în format electronic.

4.Comisia analizează datele raportate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective.

Agenția Europeană de Mediu sprijină Comisia în îndeplinirea sarcinii de monitorizare a punerii în aplicare a regulamentului, după caz, prin elaborarea de rapoarte care să furnizeze o analiză a expedierilor de fluxuri specifice de deșeuri și a impactului acestora asupra mediului.

Raportul menționat la primul paragraf se întocmește pentru prima dată până la [OP: a se introduce data încheierii celui de-al cincilea an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la patru ani.

Articolul 70
Cooperare internațională

Statele membre, împreună cu Comisia, atunci când acest lucru este adecvat și necesar, cooperează cu alte părți la Convenția de la Basel și organizații interstatale, printre altele, prin schimbul și/sau utilizarea în comun a informațiilor, promovarea tehnologiilor care asigură protecția mediului și dezvoltarea unor coduri adecvate de bună practică.

Articolul 71
Desemnarea autorităților competente

Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă sau autoritățile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate competentă de tranzit.

Articolul 72
Desemnarea corespondenților

Fiecare stat membru și Comisia desemnează unul sau mai mulți corespondenți responsabili pentru informarea sau consilierea persoanelor sau a întreprinderilor care solicită informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Corespondentul Comisiei le transmite corespondenților statelor membre toate întrebările care îi sunt adresate în legătură cu statele membre și viceversa.

Articolul 73
Desemnarea birourilor vamale de intrare și de ieșire

Statele membre pot desemna anumite birouri vamale de intrare și de ieșire pentru expedierile de deșeuri care intră în și care ies din Uniune. În cazul în care statele membre decid să desemneze astfel de birouri vamale, nu se va permite niciunei expedieri de deșeuri să folosească alte puncte de trecere a frontierei dintr-un stat membru pentru intrarea în sau ieșirea din Uniune.

Articolul 74
Notificarea desemnărilor și informații cu privire la acestea

1.Statele membre notifică Comisiei desemnarea:

(a)autorităților competente în temeiul articolului 71;

(b)corespondenților în temeiul articolului 72

(c)după caz, a birourilor vamale de intrare și de ieșire în temeiul articolului 73.

2.În ceea ce privește desemnările menționate la alineatul (1), statele membre furnizează Comisiei următoarele informații:

(a)numele / denumirea (denumirile);

(b)adresa (adresele);

(c)adresa (adresele) de e-mail;

(d)numărul (numerele) de telefon;

(e)limbile acceptate de autoritățile competente.

3.Statele membre notifică de îndată Comisia cu privire la orice modificări ale informațiilor menționate la alineatul (2).

4.Informațiile menționate la alineatul (2), precum și orice modificări ale acestor informații se transmit Comisiei pe cale electronică.

5.Comisia publică pe site-ul său web liste cu autoritățile competente, corespondenții și, în situațiile relevante, birourile vamale de intrare și de ieșire desemnate, pe care le actualizează după caz.

Articolul 75
Modificarea anexelor I-X

1.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 76 pentru a modifica anexele IA, IB, IC, II, III, IIIA, IIIB, IV, V, VI și VII pentru a ține seama de modificările convenite în temeiul Convenției de la Basel și al Deciziei OCDE sau, în cazul anexei IC, în vederea adaptării sale la punerea în aplicare a articolului 26 după [OP: a se introduce data: doi ani de la data intrării în vigoare a regulamentului].

2.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 76, acte delegate de modificare a anexei IIIA, astfel încât, în urma transmiterii unei cereri din partea unui stat membru sau din proprie inițiativă, să includă în anexa respectivă amestecuri de două sau mai multe deșeuri menționate în anexa III, dacă deșeurile respective nu sunt amestecate într-o măsură care împiedică reciclarea lor într-un mod care asigură protecția mediului și, dacă este necesar, să prevadă că una sau mai multe dintre mențiunile din anexa IIIA nu se aplică exporturilor către țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE.

3.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 76, acte delegate de modificare a anexei IIIB, astfel încât, în urma transmiterii unei cereri din partea unui stat membru sau din proprie inițiativă, să includă în anexa respectivă deșeuri care nu sunt menționate în anexa III, anexa IV sau anexa V și să prevadă că una sau mai multe dintre mențiunile din anexa IIIB nu se aplică exporturilor către țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE.

4.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 76, acte delegate de modificare a formei și a conținutului informațiilor menționate în anexa respectivă.

5.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 76, acte delegate de modificare a anexei IX, astfel încât să actualizeze listele cu legislația Uniunii și cu orientările internaționale în ceea ce privește buna gestionare din punctul de vedere al mediului.

6.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 76, acte delegate de modificare a anexei X în ceea ce privește criteriile prevăzute în anexa respectivă.

Articolul 76
Exercitarea delegării de competențe

1.Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (3), articolul 28 alineatul (4), articolul 38 alineatul (1), articolul 42 alineatul (4) și articolul 75 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

3.Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (3), la articolul 38 alineatul (1), la articolul 42 alineatul (4) și la articolul 75 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 alineatul (3), al articolului 28 alineatul (4), al articolului 38 alineatul (1), al articolului 42 alineatul (4) și al articolului 75 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se amână cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 77
Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Acesta reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 78
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1257/2013

La articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1257/2013, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) sunt reciclate numai în instalațiile de reciclare a navelor care sunt incluse pe lista europeană și, în cazul navelor care devin deșeuri în Uniune, numai în instalațiile incluse pe lista europeană care sunt situate în țările menționate în anexa VII la Convenția de la Basel.”

Articolul 79
Modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056

La articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2020/1056, punctul (iv) se înlocuiește cu următorul text:

„(iv) articolul 16 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. [OP: a se introduce numărului prezentului act]; prezentul regulament nu aduce atingere controalelor efectuate de birourile vamale prevăzute în dispozițiile relevante ale actelor juridice ale Uniunii;”.

Articolul 80
Revizuire

Până la 31 decembrie 2035, ținând cont, printre altele, de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 69 și în urma analizei menționate la articolul 59 alineatul (5), Comisia realizează o revizuire a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la rezultatele acesteia, însoțit, în cazul în care Comisia consideră că este oportun, de o propunere legislativă.

Articolul 81
Abrogare și dispoziții tranzitorii

1.Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se abrogă de la [OP: a se introduce data: două luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Cu toate acestea, dispozițiile prevăzute la articolele 4, 7, 8 și 9, la articolul 14 alineatele (4) și (5) și la articolele 15, 16, 18, 26, 35, 38, 41, 42, 43, 44, 45, 47 și 48, 50, 51, 54 și 55 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 continuă să se aplice până la [OP: a se introduce data: doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], iar articolul 37 din regulamentul respectiv continuă să se aplice până la [OP: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XII.

2.Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 continuă, de asemenea, să se aplice expedierilor de deșeuri care au fost notificate în conformitate cu articolul 4 din regulamentul respectiv și pentru care autoritatea competentă de destinație a comunicat confirmarea în conformitate cu articolul 8 din regulamentul respectiv înainte de [OP: a se introduce data: două luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Pentru expedierile respective, nu se aplică dispozițiile prezentului regulament.

3.Expedierile de deșeuri pentru care autoritățile competente în cauză și-au dat consimțământul în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se finalizează în termen de cel mult un an de la [OP: a se introduce data: un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Articolul 82
Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică după două luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Cu toate acestea, articolele 5, 8 și 9, articolul 14 alineatele (14) și (15), articolele 15, 16, 18, articolul 26 alineatele (1), (2) și (3) și articolele 35, 41, 47, 48, 49, 50, 51, 54 și 55 se aplică de la [OP: a se introduce data: doi ani de la data intrării în vigoare a regulamentului], iar articolele 37, 38, 39, 40, 43 și 44 se aplică de la [OP: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a regulamentului].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică vizat(e) 

1.3. Obiectul propunerii/inițiativei 

◻ o acțiune nouă 

◻ o acțiune nouă întreprinsă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 68  

☑ prelungirea unei acțiuni existente 

◻ o fuziune sau o redirecționare a uneia sau mai multor acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) general(e)

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e)

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care ar trebui să le aibă propunerea/inițiativa asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de performanță

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea progreselor și a realizărilor obținute.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei 

1.5.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, securitatea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” este valoarea ce rezultă din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost obținută dacă ar fi acționat doar statele membre.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual și posibilele sinergii cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.5.Evaluarea diferitelor opțiuni de finanțare disponibile, inclusiv a posibilităților de realocare a creditelor

1.6.Durata și impactul financiar ale propunerii/inițiativei

◻ durată limitată

–◻    în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până în [ZZ/LL]AAAA

–◻    Impactul financiar din AAAA până în AAAA pentru creditele de angajament și din AAAA până în AAAA pentru creditele de plată.

☑durată nelimitată

–Punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2024 până în 2027,

–urmată de o perioadă de funcționare la capacitate maximă.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 69  

☑ Gestiune directă asigurată de Comisie

–☑ prin intermediul departamentelor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–◻    prin intermediul agențiilor executive.

◻ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului European de Investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, și care sunt identificate în actul de bază relevant.

2.MĂSURI DE GESTIUNE 

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare 

A se preciza frecvența și condițiile aferente monitorizării și raportării.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control 

2.3. Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor 

3. IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI 

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate) 

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul financiar estimat al propunerii asupra creditelor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra creditelor operaționale 

milioane EUR (cu trei zecimale)

DG: ENV				Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL (2024-2027)
• Credite operaționale
09 02 02 – Economia circulară și calitatea vieții	Angajamente	(1a)		1,260	1,080	0,780	0,540	3,660
	Plăți	(2a)		1,260	1,080	0,780	0,540	3,660
09 02 02 – Economia circulară și calitatea vieții 73	Angajamente	(1a)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
	Plăți	(2a)		p.m.	p.m.	p.m.	p.m.	p.m.
Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice 74
Linia bugetară		(3)
TOTAL credite pentru DG ENV	Angajamente	=1a + 1b + 3		1,260	1,080	0,780	0,540	3,660
	Plăți	=2a + 2b + 3		1,260	1,080	0,780	0,540	3,660

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici operaționale, a se repeta secțiunea de mai sus:

Suma raportată mai sus la rubrica 09 02 02 va fi necesară pentru a sprijini diverse sarcini de punere în aplicare legate de dispozițiile legislative, care vor fi efectuate de DG ENV (cu sprijinul altor servicii).

Activitățile care fac obiectul achizițiilor (a se vedea lista de mai jos) includ comandarea unor studii pregătitoare în sprijinul adoptării unor acte de punere în aplicare și a unor acte delegate pentru a pune în aplicare o serie de măsuri din cadrul Regulamentului privind expedierile de deșeuri, și anume pentru a armoniza calcularea garanțiilor financiare și pentru a clarifica clasificarea anumitor deșeuri și distincția dintre bunurile uzate și deșeurile pentru anumite grupe de produse. Aceste activități se vor intensifica în primii doi ani de la adoptarea noului regulament.

În plus față de activitățile care fac obiectul achizițiilor, este necesar să se includă sprijin TIC pentru dezvoltarea și mentenanța sistemului de schimb electronic de date și sprijin din partea experților externi pentru punerea în aplicare a procedurii pentru importul de deșeuri din UE de către țările care nu sunt membre ale OCDE. Aceasta include informarea țărilor care nu sunt membre ale OCDE cu privire la noile dispoziții, evaluarea notificărilor din partea acestor țări și stabilirea și actualizarea listei țărilor care nu sunt membre ale OCDE și care sunt autorizate să importe din UE deșeuri incluse în lista verde.

Propunerea prevede, de asemenea, interoperabilitatea sistemului de schimb electronic de date propus cu mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. Aceste activități vor necesita resurse financiare suplimentare, care vor fi puse la dispoziția DG TAXUD de către DG ENV din LIFE, astfel încât interconectarea stabilită să devină posibilă. În prezent, nivelul resurselor adecvate pentru astfel de activități nu poate fi stabilit cu certitudine; cu toate acestea, se poate consulta nota de subsol 69 pentru informații privind estimarea costurilor.

Lista achizițiilor publice propuse: studii și contracte de servicii (obiectele acestora ar putea avea nevoie de precizări suplimentare)

milioane EUR (cu trei zecimale)

Această secțiune ar trebui completată utilizând „datele bugetare cu caracter administrativ” care trebuie introduse mai întâi în anexa la fișa financiară legislativă (anexa V la normele interne), încărcată în DECIDE pentru consultarea interservicii.

milioane EUR (cu trei zecimale)

TOTAL credite de la RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

0,549

0,549

0,508

0,233

1,839

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Realizările preconizate finanțate din credite operaționale 

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Sinteza impactului estimat asupra creditelor administrative 

milioane EUR (cu trei zecimale)

RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual
Resurse umane	0,509	0,509	0,468	0,193	1,679
Alte cheltuieli administrative	0,040	0,040	0,040	0,040	0,160
Subtotal de la RUBRICA 7 din cadrul financiar multianual	0,549	0,549	0,508	0,233	1,839

În afara RUBRICII 7 79 din cadrul financiar multianual
Resurse umane
Alte cheltuieli cu caracter administrativ
Subtotal în afara RUBRICII 7 din cadrul financiar multianual

TOTAL

0,549

0,549

0,508

0,233

1,839

Necesarul de credite pentru resursele umane și pentru alte cheltuieli cu caracter administrativ va fi acoperit de creditele direcției generale (DG) respective care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau au fost redistribuite intern în DG-ul respectiv, completate, după caz, cu resurse suplimentare care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în temeiul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

3.2.3.1.Necesarul de resurse umane estimat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau redistribuite intern în DG, completate, după caz, cu resurse suplimentare ce ar putea fi acordate DG-ului care gestionează acțiunea în temeiul procedurii anuale de alocare și ținând seama de constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual 

Propunerea/inițiativa:

–☑    poate fi finanțată integral prin realocarea creditelor în cadrul rubricii relevante din cadrul financiar multianual (CFM).

–◻    impune necesitatea utilizării marjei nealocate din cadrul rubricii corespunzătoare din CFM și/sau a utilizării instrumentelor speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind CFM.

–◻    impune revizuirea CFM.

3.2.5.Contribuțiile terților 

Propunerea/inițiativa:

–☑    nu prevede cofinanțare din partea terților

–◻    prevede cofinanțare din partea terților, estimată mai jos:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor 

–☑ Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻    asupra resurselor proprii

–◻    asupra altor venituri

–vă rugăm să precizați dacă veniturile sunt alocate unor linii de cheltuieli ◻    

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru veniturile alocate, a se preciza linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

Alte observații (de exemplu, metoda/formula utilizată pentru calcularea impactului asupra veniturilor sau orice alte informații).

[…]

(1)    Yamaguchi, S (2021, în curs de apariție), International trade and circular economy – Policy alignment [Comerțul internațional și economia circulară – Alinierea politicilor], Documentele de lucru ale OCDE privind comerțul și mediul, OECD Publishing, Paris, http://www.oecd.org/officialdocuments/publicdisplaydocumentpdf/?cote=COM/TAD/ENV/JWPTE(2020)2/FINAL&docLanguage=En . - https://doi.org/10.1787/18166881 .

(2)    Pentru mai multe informații, a se vedea https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20210420-1#:~:text=In%202020%2C%20EU%20exports%20of,16.0%20million%20tonnes%20in%202020 .

(3)    Sursa: Comext.

(4)    Decizia Consiliului C(92)39/FINAL privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare. Această decizie a fost modificată, versiunea actuală fiind Decizia Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare (OECD/LEGAL/0266).

(5)    Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

(6)    Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2020) 26 final.

(7)    COM(2019) 640 final/3.

(8)    COM(2020) 98 final.

(9)    COM/2020/ 102 final.

(10)    COM(2021) 350 final

(11)    COM/2020/ 474 final

(12)    A se vedea https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0040_RO.html și https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13852-2020-INIT/ro/pdf .

(13)    Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(14)    Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34).

(15)    Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1).

(16)    Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).

(17)    Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).

(18)    Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).

(19)    Deșeurile desemnate drept „alte deșeuri” în anexa II la Convenția de la Basel.

(20)    Directiva 84/631/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1984 privind supravegherea și controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase în cadrul Comunității (JO L 326, 13.12.1984, p. 31).

(21)    Reprezentanți desemnați de statele membre și de Comisie în temeiul articolului 54 din RTD.

(22)    În conformitate cu principiile stabilite în Cadrul european de interoperabilitate [COM(2017) 134]. Alegerile în materie de dezvoltare și achiziții informatice vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului pentru tehnologia informației și securitate cibernetică al Comisiei Europene.

(23)     https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9450-2017-INIT/ro/pdf .

(24)    De exemplu, https://www.wasteforceproject.eu/ , http://www.lifesmartwaste.com/ , https://opfawaste-project.eu/ sau https://www.sweap.eu/ .

(25)     https://ec.europa.eu/environment/legal/compliance_en.htm .

(26)     https://ec.europa.eu/environment/eir/p2p/index_en.htm .

(27)     https://ec.europa.eu/environment/legal/law/training_package.htm .

(28)    Prin organizație care pune în aplicare obligațiile în materie de răspundere extinsă a producătorilor se înțelege o entitate colectivă înființată de producători sau prin lege, care devine responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor de valorificare și de reciclare ale producătorilor individuali.

(29)    Sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC): acest sistem integrează sistemele informatice existente (și viitoare), de exemplu TRACES, RASFF și Europhyt, pentru a asigura utilizarea optimă a datelor, pentru a reduce sarcinile pentru întreprinderi și autoritățile naționale de asigurare a respectării normelor și pentru a accelera schimbul de informații dintre statele membre. Sistemul a fost instituit inițial în temeiul Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1). 

(30)    JO C , , p. .

(31)    Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(32)    Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

(33)    Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri [SWD(2020) 27 final].

(34)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu,Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pactul verde european[COM(2019) 640 final/3].

(35)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 11 martie 2020, Un nou     Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă [COM(2020) 98 final].

(36)    Concluziile Consiliului privind o redresare circulară și verde (13852/20 OJ CONS 34).

(37)    Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul plan de acțiune privind economia circulară [2020/2077(INI)].

(38)    JO L 39, 16.2.1993, p. 3.

(39)    Decizia 93/98/CEE a Consiliului din 1 februarie 1993 privind încheierea, în numele Comunității, a Convenției privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora (Convenția de la Basel) (JO L 39, 16.2.1993, p. 1).

(40)    Amendament la Convenția de la Basel („amendament de interzicere”) adoptat prin Decizia III/1 a părților la Convenția de la Basel.

(41)    Decizia 97/640/CE a Consiliului din 22 septembrie 1997 a vizat aprobarea, în numele Comunității, a amendamentului de interzicere (JO L 272, 4.10.1997, p. 45), iar Regulamentul (CE) nr. 120/97 al Consiliului din 20 ianuarie 1997 a modificat Regulamentul (CE) nr. 259/93 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 22, 24.1.1997, p. 14).

(42)    OECD/LEGAL/0266.

(43)    Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(44)    Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 și a Directivei 2009/16/CE (JO L 330, 10.12.2013, p. 1).

(45)    Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).

(46)    Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(47)    Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33).

(48)    Propunere a Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mediului aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 [COM(2020) 673 final].

(49)    JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(50)    Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).

(51)    Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).

(52)    JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(53)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(54)    Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat (JO L 337, 5.12.2006, p. 21).

(55)    Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

(56)    Protocolul privind protecția mediului la Tratatul asupra Antarcticii din 1991.

(57)    Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).

(58)    Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).

(59)    Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).

(60)    Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(61)    Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33).

(62)    Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).

(63)    Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

(64)    Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1245 al Comisiei din 28 iulie 2016 de stabilire a unui tabel de corespondență preliminar între codurile Nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului și mențiunile privind deșeurile cuprinse în anexele III, IV și V la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri (JO L 204, 29.7.2016, p. 11).

(65)    Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(66)    Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).

(67)    Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(68)    Astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(69)    Explicații detaliate privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul web BudgWeb: https://myintracomm.ec.europa.eu/budgweb/EN/man/budgmanag/Pages/budgmanag.aspx .

(70)    Dif. = credite diferențiate/Nedif. = credite nediferențiate.

(71)    AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(72)    Țările candidate și, după caz, candidații potențiali din Balcanii de Vest.

(73)    Propunerea prevede ca, în viitor, să fie asigurată interoperabilitatea sistemului de schimb electronic de date propus cu mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. Aceste activități vor necesita resurse financiare alocate și puse la dispoziția DG TAXUD pentru a asigura posibilitatea interconectării decise. În prezent, nivelul resurselor adecvate pentru astfel de activități nu poate fi stabilit cu certitudine, dar se estimează că acesta ar putea necesita un buget maxim estimat de 0,950 milioane EUR pe o perioadă de cinci ani, în timp ce o taxă de mentenanță de 0,100 milioane EUR va fi necesară ulterior anual. Se estimează, de asemenea, că DG TAXUD ar avea nevoie de 0,6 ENI în primii cinci ani de punere în aplicare și de 0,2 ENI pentru mentenanța interconectării cu mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. Întrucât investiția pentru dezvoltare se va realiza pe o perioadă de cinci ani, suma care urmează să fie suportată în perioada 2024-2027 va fi proporțională cu efortul depus.

(74)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă, cercetare directă.

(75)    Se preconizează că unele studii prevăzute pentru 2027 vor fi continuate pentru perioada care începe în 2028.

(76)    Trebuie reținut faptul că DG TAXUD estimează că ar avea nevoie de 0,6 ENI în primii cinci ani de punere în aplicare și de 0,2 ENI pentru mentenanța interconectării cu mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi.

(77)    Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de exemplu: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de drumuri construiți etc.).

(78)    Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(79)    Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(80)    AC = personal contractual; AL = agent local; END = expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JPD = tânăr profesionist în delegații.

(81)    Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(82)    Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei. Vă rugăm să înlocuiți „N” cu primul an estimat de punere în aplicare (de exemplu: 2021). Se procedează la fel pentru anii următori.

(83)    În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sumele brute după deducerea unei cote de 20 % pentru costurile de colectare.