COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 27.10.2021

COM(2021) 664 final

2021/0342(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2021) 320}
{SWD(2021) 321}
{SEC(2021) 380}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Propunerea de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 („Regulamentul privind cerințele de capital” sau „CRR”) face parte dintr-un pachet legislativ care include, de asemenea, modificări ale Directivei 2013/36/UE („Directiva privind cerințele de capital” sau „CRD”) 1 .

Ca răspuns la marea criză financiară din 2008-2009, Uniunea a implementat reforme substanțiale ale cadrului prudențial aplicabil băncilor pentru a le spori reziliența și a contribui astfel la prevenirea repetării unei crize similare. Reformele respective s-au bazat în mare parte pe standardele internaționale adoptate începând cu 2010 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) 2 . Aceste standarde sunt cunoscute în mod colectiv sub denumirea de „standardele Basel III”, „reformele Basel III” sau „cadrul Basel III” 3 .

Standardele globale elaborate de BCBS au devenit tot mai importante datorită caracterului din ce în ce mai globalizat și mai interconectat al sectorului bancar. Un sector bancar globalizat facilitează comerțul și investițiile internaționale, însă acesta generează totodată riscuri financiare mai complexe. Dacă nu ar exista standarde globale uniforme, băncile ar putea alege să își stabilească activitățile în jurisdicția cu cele mai permisive regimuri de reglementare și supraveghere. Acest lucru ar putea duce la o uniformizare la nivelul inferior a reglementărilor cu scopul de a atrage activitățile bancare, sporind, în același timp, riscul de instabilitate financiară la nivel mondial. Existența unei coordonări internaționale cu privire la standardele globale limitează într-o măsură importantă acest tip de concurență riscantă și este esențială pentru menținerea stabilității financiare într-o lume globalizată. Standardele globale simplifică, de asemenea, viața băncilor cu activități la nivel internațional – printre care un număr mare de bănci din UE – deoarece existența unor astfel de standarde garantează faptul că regulile aplicate în cele mai importante centre financiare din lume sunt, în linii mari, similare.

UE a fost unul dintre principalii susținători ai cooperării internaționale în domeniul reglementării bancare. Primul set de reforme post-criză care face parte din cadrul Basel III a fost implementat în două etape:

·în iunie 2013, prin adoptarea CRR 4 și a CRD IV 5 ;

·în mai 2019, prin adoptarea Regulamentului (UE) 2019/876 6 , cunoscut și sub denumirea de „CRR II”, și a Directivei (UE) 2019/878, cunoscută și sub denumirea de „CRD V” 7 .

Reformele implementate până în prezent s-au axat pe sporirea calității și a cantității capitalului reglementat pe care băncile au obligația să îl dețină în vederea acoperirii pierderilor potențiale. În plus, reformele au vizat reducerea efectului de levier excesiv al băncilor, sporirea rezilienței instituțiilor 8 la șocurile de lichiditate pe termen scurt, reducerea dependenței acestora de finanțarea pe termen scurt și a riscului lor de concentrare, precum și abordarea problemelor legate de entitățile care sunt prea mari pentru a fi lăsate să eșueze 9 .

Prin urmare, noile norme au consolidat criteriile privind capitalul reglementat eligibil, au sporit cerințele minime de capital și au introdus noi cerințe pentru riscul aferent ajustării evaluării creditului 10 (CVA) și pentru expunerile față de contrapărțile centrale 11 . În plus, au fost introduse o serie de măsuri prudențiale noi: o cerință privind indicatorul minim al efectului de levier, un indicator de lichiditate pe termen scurt (denumit „indicator de acoperire a necesarului de lichiditate”), un indicator de finanțare stabilă pe termen mai lung (denumit „indicator de finanțare stabilă netă”), limite ale expunerilor mari 12 și amortizoare macroprudențiale de capital 13 .

Datorită acestui prim set de reforme implementate în Uniune 14 , sectorul bancar din UE a devenit mult mai rezilient la șocurile economice și, atunci când a intrat în criza provocată de pandemia de COVID-19, a fost mult mai stabil în comparație cu situația sa de la începutul marii crize financiare.

În plus, la începutul crizei provocate de pandemia de COVID-19, autoritățile de supraveghere și legiuitorii au luat măsuri de sprijin temporare. În Comunicarea sa interpretativă din 28 aprilie 2020 privind aplicarea cadrelor contabile și prudențiale pentru facilitarea creditării bancare în UE - Sprijinirea întreprinderilor și a gospodăriilor în contextul COVID-19 15 , Comisia a confirmat flexibilitatea inclusă în normele prudențiale și contabile, evidențiată de autoritățile de supraveghere europene și de organismele internaționale. Pe această bază, în iunie 2020, colegiuitorii au adoptat modificări temporare specifice ale anumitor aspecte ale cadrului prudențial – așa-numitul pachet de soluții pe termen scurt pentru CRR 16 . Alături de măsurile 17 ferme de politică monetară și fiscal-bugetară, acest pachet a ajutat instituțiile să continue să acorde împrumuturi gospodăriilor și întreprinderilor în timpul pandemiei. Acest lucru a contribuit, la rândul său, la atenuarea șocului economic 18 provocat de pandemie.

Deși în prezent nivelul general de capital existent în sistemul bancar al UE este considerat, în medie, satisfăcător, unele dintre problemele identificate în urma marii crize financiare nu au fost încă soluționate. Analizele efectuate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și de Banca Centrală Europeană (BCE) au evidențiat un grad semnificativ de variabilitate al cerințelor de capital calculate de instituțiile stabilite în UE utilizând modele interne, o variabilitate care nu se justifica prin diferențele existente la nivelul riscurilor subiacente și care, în ultimă instanță, subminează fiabilitatea și comparabilitatea ratelor de capital ale acestor instituții 19 . În plus, lipsa sensibilității la risc a cerințelor de capital calculate pe baza abordărilor standardizate duce la cerințe de capital fie insuficiente, fie nejustificat de ridicate pentru anumite produse sau activități financiare (și, prin urmare, pentru anumite modele de afaceri bazate în principal pe acestea). În decembrie 2017, BCBS a convenit asupra unui set final de reforme 20 ale standardelor internaționale pentru a aborda aceste probleme. În martie 2018, miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale din țările G20 au salutat aceste reforme și și-au confirmat în mod repetat angajamentul de a le pune în aplicare integral, în timp util și în mod consecvent. În 2019, Comisia și-a anunțat intenția de a prezenta o propunere legislativă de implementare a acestor reforme în cadrul prudențial al UE 21 .

Din cauza pandemiei de COVID-19, activitatea de pregătire a prezentei propuneri a suferit întârzieri. Întârzierile au reflectat decizia BCBS din 26 martie 2020 de a amâna cu un an termenele convenite anterior de punere în aplicare a elementelor finale ale reformei Basel III.  22

Având în vedere cele de mai sus, prezenta inițiativă legislativă are două obiective generale: de a contribui la stabilitatea financiară și de a contribui la finanțarea constantă a economiei în contextul redresării în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19. Aceste obiective generale pot fi subîmpărțite în patru obiective mai specifice:

(1)de a consolida cadrul cerințelor de capital bazate pe riscuri, fără ca acest lucru să ducă la creșteri semnificative ale cerințelor de capital în ansamblu;

(2)de a acorda o atenție sporită în cadrul prudențial riscurilor de mediu, sociale sau de guvernanță (ESG);

(3)de a armoniza și mai mult competențele și instrumentele de supraveghere și

(4)de a reduce costurile administrative ale instituțiilor legate de publicarea de informații și de a îmbunătăți accesul la datele prudențiale ale băncilor.

(1)Consolidarea cadrului cerințelor de capital bazate pe riscuri

Dificultățile economice temporare nu au afectat necesitatea realizării acestei reforme structurale. Finalizarea reformei este necesară pentru a aborda aspectele rămase nesoluționate și pentru a întări și mai mult soliditatea financiară a instituțiilor stabilite în UE, ajutându-le să își îmbunătățească situația pentru a sprijini creșterea economică și a face față eventualelor crize viitoare. Punerea în aplicare a elementelor restante ale reformei Basel III este, de asemenea, necesară pentru a le oferi instituțiilor securitatea în materie de reglementare de care au nevoie, finalizând astfel o reformă a cadrului prudențial care va fi durat zece ani. Nu în ultimul rând, finalizarea reformei este convergentă cu angajamentul UE față de cooperarea internațională în materie de reglementare și cu acțiunile concrete pe care unii dintre partenerii săi le-au anunțat sau le-au întreprins deja pentru a pune în aplicare reforma în timp util și conform angajamentelor.

(2)Acordarea unei atenții sporite în cadrul prudențial riscurilor de mediu, sociale sau de guvernanță (ESG)

(3)Armonizarea suplimentară a competențelor de supraveghere și a instrumentelor aferente

(4)Reducerea costurilor administrative ale instituțiilor legate de publicarea de informații și îmbunătățirea accesului la datele prudențiale ale instituțiilor

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Propunerea are în vedere acțiuni care să încadreze accesul la activitate, precum și desfășurarea și supravegherea activităților desfășurate de instituții în cadrul Uniunii, cu scopul de a asigura stabilitatea pieței interne. Sectorul bancar furnizează în prezent cea mai mare parte a finanțării în cadrul pieței unice, fiind astfel una dintre componentele fundamentale ale sistemului financiar al Uniunii. Uniunea are un mandat clar de a acționa în domeniul pieței unice, iar temeiul juridic adecvat îl constituie articolele 30 relevante din tratat care prevăd competențele Uniunii în acest domeniu.

•Subsidiaritatea (în cazul competenței neexclusive)

Majoritatea acțiunilor avute în vedere reprezintă actualizări și modificări ale legislației existente a Uniunii și, ca atare, vizează domenii în care Uniunea și-a exercitat deja competența și în care nu intenționează să înceteze exercitarea acestei competențe. Câteva acțiuni (în special cele care modifică CRD) vizează introducerea unui grad suplimentar de armonizare pentru a atinge în mod consecvent obiectivele definite de directiva menționată.

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX-POST, CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI EVALUĂRII IMPACTULUI

•Consultările părților interesate

De asemenea, serviciile Comisiei s-au consultat în mod repetat cu statele membre cu privire la punerea în aplicare de către UE a elementelor finale ale reformei Basel III și la alte posibile revizuiri ale CRR și ale CRD în cadrul Grupului de experți al Comisiei în materie de servicii bancare, asigurări și plăți (EGBPI).

•Obținerea și utilizarea expertizei

•Evaluarea impactului

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de implementare și mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Fonduri proprii

Definiția „deținerii indirecte” și a „deținerii sintetice”

În conformitate cu articolul 72e alineatul (1) din CRR, instituțiile care fac obiectul articolului 92a din CRR au obligația de a deduce deținerile indirecte și sintetice de anumite instrumente de pasive eligibile. Cu toate acestea, definițiile actuale ale termenilor „deținere indirectă” și, respectiv, „deținere sintetică” includ numai deținerile de instrumente de capital. Prin urmare, definițiile respective se modifică pentru a include și deținerile de pasive relevante [articolul 4 alineatul (1) punctele 114 și 126 din CRR].

Instrumente de capital emise de societăți mutuale, organizații cooperatiste de credit, instituții de economii sau instituții similare

Ca urmare a retragerii Regatului Unit din UE în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 27 alineatul (1) litera (a) punctul (v) din CRR nu mai este relevant pentru instituțiile stabilite în Uniune (a fost introdus pentru a răspunde nevoilor unei instituții stabilite în Regatul Unit). Prin urmare, dispoziția se elimină.

Derogări privind pragurile de deducere din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

În scopul aplicării unora dintre deducerile legate de fondurile proprii prevăzute în CRR, instituțiile trebuie să calculeze anumite praguri care se bazează pe elementele lor de fonduri proprii de nivel 1 de bază (CET1) după aplicarea filtrelor prudențiale și a majorității deducerilor legate de fondurile proprii de nivel 1 de bază. Pentru a asigura coerența calculului pragurilor relevante și pentru a evita o asimetrie în tratarea anumitor deduceri pentru praguri, noile deduceri legate de fondurile proprii de nivel 1 de bază prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului 36 și în Regulamentul (UE) 2019/876 trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare la calcularea elementelor relevante din fondurile proprii de nivel 1 de bază. Prin urmare, la articolul 46 alineatul (1), la articolul 48 alineatul (1), la articolul 60 alineatul (1), la articolul 70 alineatul (1) și la 72i alineatul (1) din CRR se adaugă trimiteri la articolul 36 alineatul (1) literele (m) și (n) din CRR. În același timp, pentru a permite eliminarea deducerilor expunerilor din titluri de capital în cadrul unei abordări bazate pe modele interne, trimiterea la articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (v) se elimină din dispozițiile respective.

Interese minoritare în contextul filialelor din țări terțe

Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului 37 (Regulamentul privind firmele de investiții) a prevăzut modificări ale termenilor „instituție” și „firmă de investiții” [articolul 4 alineatul (1) punctele 2 și 3 din CRR]. Se introduce un nou articol 88b pentru a se asigura faptul că filialele care sunt situate într-o țară terță ar putea totuși să fie luate în considerare în sensul părții a doua titlul II din CRR (și anume, stabilirea intereselor minoritare), cu condiția ca filialele respective să se încadreze în definițiile revizuite ale termenilor respectivi dacă ar fi stabilite în Uniune.

În contextul filialelor din țări terțe, se aduc unele modificări suplimentare articolului 84 alineatul (1), articolului 85 alineatul (1) și articolului 87 alineatul (1) din CRR. Aceste modificări nu modifică modul actual de calculare a intereselor minoritare, ci vizează clarificarea textului juridic în urma răspunsurilor recente furnizate de Comisie prin intermediul instrumentului de întrebări și răspunsuri al ABE privind cadrul unic de reglementare.

Se introduce, prin modificările propuse a fi aduse atât CRR, cât și CRD, un prag minim al modelelor interne referitor la cerințele de capital bazate pe risc. Acesta reprezintă una dintre măsurile-cheie ale reformelor Basel III și vizează reducerea variabilității excesive a cerințelor de fonduri proprii ale instituțiilor calculate cu ajutorul modelelor interne și, așadar, îmbunătățirea comparabilității ratelor de adecvare a capitalului ale instituțiilor. Acest prag stabilește o limită inferioară a cerințelor de capital produse de modelele interne ale instituțiilor, fixată la 72,5 % din cerințele de fonduri proprii care s-ar aplica pe baza abordărilor standardizate. Decizia de a introduce pragul minim al modelelor interne se bazează pe o analiză care arată că utilizarea de către instituții a modelelor interne le face mai susceptibile să subestimeze riscurile și, prin urmare, cerințele de fonduri proprii.

Promovarea proiectelor de infrastructură viabile și a altor proiecte specializate este de o importanță vitală pentru creșterea economică a Uniunii. Finanțările specializate acordate de către instituții este, de asemenea, o caracteristică definitorie a economiei Uniunii, în comparație cu alte jurisdicții în care astfel de proiecte sunt finanțate în principal de piețele de capital. Instituțiile mari stabilite în UE sunt furnizorii principali de finanțare pentru proiectele specializate, finanțarea de obiecte și de mărfuri, atât în Uniune, cât și la nivel mondial și, ca atare, au dobândit un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate în aceste domenii. Activitatea de finanțare se desfășoară în principal cu entități cu scop special care servesc de obicei drept entități debitoare și pentru care randamentul investiției este principala sursă de rambursare a finanțării obținute.

În conformitate cu standardele Basel III, la noul articol 122a se introduc, pe baza SA-CR, o clasă de expuneri specializate, precum și două abordări generale pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile expunerilor specializate, una pentru expunerile care beneficiază de un rating extern și una pentru expunerile care nu beneficiază de un astfel de rating. Se introduc pe baza SA-CR clase de expuneri aferente finanțării de proiecte, finanțării de obiecte și finanțării de mărfuri, în conformitate cu aceleași trei subcategorii din abordările bazate pe ratinguri interne (IRB).

Deoarece noul tratament standardizat prevăzut de cadrul Basel III pentru expunerile provenind din finanțări specializate care nu beneficiază de un rating nu este suficient de sensibil la riscuri pentru a reflecta efectele unor pachete cuprinzătoare de titluri de valoare asociate, de obicei, cu anumite expuneri provenind din finanțarea obiectelor în Uniune, în SA-CR se introduce o granularitate suplimentară pentru aceste expuneri. Expunerile provenind din finanțarea obiectelor care nu beneficiază de un rating, dar care beneficiază de o gestionare prudentă și conservatoare a riscurilor financiare asociate prin respectarea unui set de criterii capabile să le reducă profilul de risc la un standard de „înaltă calitate” beneficiază de un tratament favorabil privind cerințele de capital în comparație cu tratamentul general al expunerilor provenind din finanțarea obiectelor care nu beneficiază de rating prevăzut de standardele Basel III. Stabilirea a ceea ce constituie „înaltă calitate” pentru finanțarea obiectelor face obiectul unor condiții specifice suplimentare, care urmează să fie precizate de ABE în cadrul unor proiecte de standarde tehnice de reglementare.

Tratamentul preferențial introdus în CRR II pentru a încuraja finanțarea bancară și investițiile private în proiecte de infrastructură de înaltă calitate („factorul de sprijinire a infrastructurii”) prevăzut la articolul 501a este menținut atât în cadrul abordării SA-CR, cât și al abordării IRB pentru riscul de credit, cu clarificări specifice, ceea ce conduce la cerințe de fonduri proprii mai scăzute pentru proiectele de infrastructură decât tratamentul specific prevăzut de standardele Basel III. Cu toate acestea, tratamentul preferențial prevăzut la noul articol 122a pentru expunerile provenite din finanțarea de proiecte de „înaltă calitate” se va aplica numai expunerilor cărora instituțiile nu le aplică deja tratamentul „factorului de sprijinire a infrastructurii” prevăzut la articolul 501a, pentru a se evita o reducere nejustificată a cerințelor de fonduri proprii.

Articolul 123 se modifică pentru a alinia și mai mult clasificarea expunerilor de tip retail pe baza SA-CR cu clasificarea acestora în cadrul abordărilor IRB, astfel încât să se asigure o aplicare consecventă a ponderilor de risc corespunzătoare pentru același set de expuneri. Articolul 123 se modifică, de asemenea, pentru a introduce un tratament constând în aplicarea unei ponderi de risc preferențiale de 45 % pentru expunerile de tip retail reînnoibile care îndeplinesc un set de condiții de rambursare sau de utilizare capabile să le reducă profilul de risc, definindu-le ca expuneri față de „tranzactori”, în conformitate cu standardele Basel III. Expunerilor față de una sau mai multe persoane fizice care nu îndeplinesc toate condițiile pentru a fi considerate expuneri de tip retail trebuie să li se aplice o pondere de risc de 100 %.

Expuneri cu o neconcordanță de monede

Se adaugă un nou articol 123a pentru a introduce o cerință de multiplicare a ponderii de risc pentru expunerile din categoria retail și expunerile garantate cu bunuri imobile locative neacoperite față de persoane fizice în cazul cărora există o neconcordanță între moneda de denominare a împrumutului și moneda sursei de venit a debitorului. Astfel cum se prevede în standardele finale Basel III, multiplicatorul este stabilit la nivelul de 1,5, sub rezerva unui plafon pentru ponderea de risc finală rezultată, egal cu 150 %. În cazul în care moneda expunerilor este diferită de moneda națională a țării de reședință a debitorului, instituțiile pot utiliza toate expunerile neacoperite ca indicator de aproximare.

În conformitate cu standardele finale Basel III, tratamentul clasei de expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile se modifică pentru a spori și mai mult granularitatea în ceea ce privește riscul inerent asociat diferitelor tipuri de tranzacții și credite imobiliare.

Noul tratament cu privire la ponderea de risc menține distincția dintre ipotecile asupra unor bunuri imobile locative și ipotecile asupra unor bunuri imobile comerciale, dar adaugă o granularitate suplimentară în funcție de tipul de finanțare a expunerii (dacă depinde sau nu de fluxurile de venituri generate de bunul imobil care se constituie drept garanție reală) și în funcție de etapa în care se află bunul imobil (etapa de construcție sau imobil finalizat).

O noutate constă în introducerea unui tratament specific al creditelor ipotecare garantate cu bunuri imobile generatoare de venituri (IPRE), respectiv creditele ipotecare a căror rambursare depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care se constituie drept garanție pentru creditele respective. Din dovezile colectate de Comitetul de la Basel, reiese că aceste credite tind să fie semnificativ mai riscante decât creditele ipotecare a căror rambursare depinde în mod semnificativ de capacitatea subiacentă a debitorului de a rambursa creditul. Cu toate acestea, în cadrul SA-CR actual, nu se prevede un tratament specific pentru astfel de expuneri mai riscante, în ciuda faptului că această dependență de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care garantează împrumutul este un factor de risc important. Lipsa unui tratament specific poate duce la un nivel al cerințelor de fonduri proprii insuficient pentru a acoperi pierderile neprevăzute care pot decurge din acest tip de expuneri garantate cu bunuri imobile.

La articolul 4, se modifică, se înlocuiesc sau se introduc mai multe definiții cu scopul de a clarifica sensul diferitelor tipuri de expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile, în conformitate cu tratamentele revizuite din partea III (punctele 75-75g).

Articolul 124 se înlocuiește pentru a stabili la alineatele (1)-(5) cerințele generale și unele cerințe specifice pentru atribuirea ponderilor de risc pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative și, respectiv, asupra unor bunuri imobile comerciale, inclusiv pentru ipotecile IPRE (locative și comerciale). Alineatele (6)-(10) lasă în continuare actuala evaluare periodică a caracterului adecvat al ponderilor de risc standard și posibilitatea majorării lor la latitudinea autorității desemnate.

Articolul 125 se înlocuiește pentru a pune în aplicare tratamentul Basel III revizuit pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative. Cu toate că se menține abordarea privind defalcarea creditelor, care împarte expunerile garantate cu ipoteci într-o parte garantată și o parte negarantată și atribuie ponderea de risc corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două părți, calibrarea sa este ajustată în conformitate cu standardele Basel III, astfel încât părții garantate a expunerii, reprezentând până la 55 % din valoarea bunului imobil, i se atribuie o pondere de risc de 20 %. Această calibrare a ponderii de risc pentru partea garantată este menită să preîntâmpine situația în care instituția poate suporta pierderi neprevăzute suplimentare care ar depăși până și marja de ajustare care se aplică deja valorii bunului imobil atunci când acesta este vândut în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului. În plus, articolul 125 prevede un tratament alternativ mai sensibil la risc care depinde de raportul dintre expunere și valoarea bunului (ETV) în cazul ipotecilor asupra unor bunuri imobile locative care se referă la bunuri imobile ce nu sunt eligibile pentru defalcarea creditului (de exemplu, pentru că nu sunt terminate).

Articolul 125 modificat stabilește, de asemenea, un tratament specific și mai granular din punctul de vedere al ponderării riscului, care se aplică expunerilor IPRE locative, cu excepția cazului în care este îndeplinit așa-numitul „test strict”: în cazul în care autoritatea competentă a statului membru în care este situat bunul imobil care garantează ipoteca a publicat date din care reiese că piața imobiliară este bine dezvoltată și se bazează pe o practică solidă îndelungată, cu rate anuale ale pierderilor care nu depășesc anumite praguri, expunerilor IPRE locative li se pot aplica aceleași ponderi de risc preferențiale ca în cazul altor expuneri locative în care riscul debitorului nu depinde în mod semnificativ de performanța bunului imobil.

Articolul 126 se înlocuiește pentru a pune în aplicare tratamentul Basel III revizuit pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale. Din punct de vedere conceptual, acest tratament este similar tratamentului aplicat expunerilor garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative: este menținută abordarea deja consacrată de defalcare a creditelor, iar calibrarea sa este ajustată în conformitate cu standardele Basel III, astfel încât părții garantate a expunerii, reprezentând până la 55 % din valoarea bunului imobil, i se atribuie o pondere de risc de 60 %. În plus, articolul 126 prevede un tratament alternativ mai sensibil la risc care depinde de raportul dintre expunere și valoarea bunului (ETV) în cazul ipotecilor asupra bunurilor imobile comerciale care se referă la bunuri imobile ce nu sunt eligibile pentru defalcarea împrumutului.

Se propune modificarea articolului 126 pentru a se introduce un tratament specific și mai granular din punctul de vedere al ponderării riscului pentru expunerile IPRE comerciale, menținându-se în același timp „testul strict”, care permite instituțiilor să aplice aceleași ponderi de risc preferențiale expunerilor garantate cu bunuri generatoare de venituri și altor expuneri garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe piețe în care ratele anuale ale pierderilor nu depășesc anumite praguri.

Creditele care finanțează achiziționarea de terenuri, dezvoltările imobiliare sau construirea de bunuri imobile (ADC) locative sau comerciale sunt asociate unui risc sporit. Acest risc sporit se datorează faptului că sursa rambursării la momentul inițierii creditului este fie o vânzare planificată, dar incertă a bunului imobil, fie fluxuri de numerar deosebit de incerte. Tratamentul actual al finanțării speculative a bunurilor imobile se bazează exclusiv pe intenția debitorului de a revinde bunul imobil în vederea obținerii unui profit, fără a ține seama de măsura în care este cu adevărat cert că se va realiza rambursarea. Prin urmare, se introduce o nouă definiție la articolul 4 și se adaugă un nou articol 126a care prevede tratamentul specific constând în atribuirea unei ponderi de risc de 150 %, prevăzut de standardele Basel III pentru creditele acordate societăților sau entităților cu scop special care finanțează ADC pentru orice bun imobil locativ sau comercial. În schimb, se elimină tratamentul actual care constă în aplicarea unei ponderi de risc de 150 % pentru „finanțarea speculativă a bunurilor imobile”, deoarece se bazează exclusiv pe intenția debitorului de a revinde bunul imobil în vederea obținerii unui profit, fără a ține seama de măsura în care este cu adevărat incert că se va realiza rambursarea. În conformitate cu standardele Basel III, articolul 126a permite atribuirea unei ponderi de risc de 100 % expunerilor ADC locative, cu condiția să fie îndeplinite anumite condiții de diminuare a riscului (în ceea ce privește standardele de subscriere, proporția contractelor de prevânzare sau de preleasing și titlurile de capital expuse la risc).

Pentru a reduce impactul efectelor ciclice asupra evaluării bunurilor imobile care garantează un credit și pentru a asigura o mai mare stabilitate a cerințelor de fonduri proprii pentru ipoteci, standardele finale Basel III prevăd un plafon pentru valoarea bunurilor imobile recunoscute în scopuri prudențiale la valoarea măsurată la inițierea creditului, cu excepția cazului în care modificările majorează „fără echivoc” valoarea bunului imobil. În același timp, standardele nu prevăd obligația băncilor de a monitoriza evoluția valorii bunurilor imobile. Acestea trebuie să efectueze ajustări numai în cazul unor evenimente extraordinare. În schimb, abordarea SA-CR actuală aplicabilă în UE impune instituțiilor obligația de a monitoriza periodic valoarea bunurilor imobile constituite drept garanții reale. Pe baza acestei monitorizări, instituțiile trebuie să efectueze ajustări ascendente sau descendente ale valorii bunurilor imobile (indiferent de valoarea bunului imobiliar la inițierea creditului). Articolul 208 se modifică pentru a reduce impactul efectelor ciclice asupra evaluării bunurilor care garantează creditele și pentru a asigura o mai mare stabilitate a cerințelor de fonduri proprii pentru ipoteci. În special, se menține cerința actuală de monitorizare frecventă a valorii bunurilor imobile, permițând ajustarea ascendentă până la o valoare superioară valorii bunului la inițierea creditului (spre deosebire de standardele Basel III), dar numai până la valoarea medie din ultimii trei ani în cazul bunurilor imobile comerciale și din ultimii șase ani în cazul bunurilor imobile locative. În ceea ce privește bunurile imobile care se constituie drept garanții reale pentru obligațiuni garantate, la articolul 129 se clarifică faptul că autoritățile competente pot permite instituțiilor să utilizeze valoarea de piață sau valoarea ipotecară fără a limita creșterile valorii bunurilor imobile la media din ultimii trei sau, respectiv, șase ani. În plus, la articolul 208 se clarifică faptul că modificările aduse bunului imobil care îmbunătățesc eficiența energetică a clădirii sau a unității de locuit trebuie considerate ca majorând fără echivoc valoarea bunului. În cele din urmă, instituțiile sunt autorizate să efectueze evaluarea și reevaluarea bunurilor imobile prin metode statistice avansate sau alte metode matematice, elaborate independent de procesul de luare a deciziei de creditare, sub rezerva îndeplinirii unor condiții care se bazează pe Ghidul ABE privind inițierea și monitorizarea creditelor (EBA/GL/2020/06) și sub rezerva aprobării de către autoritățile de supraveghere.

Articolul 465 se modifică pentru a prevedea o dispoziție tranzitorie specifică pentru expunerile cu risc scăzut garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative atunci când se calculează pragul minim al modelelor interne. În cursul perioadei de tranziție, statele membre pot permite instituțiilor să aplice o pondere de risc preferențială de 10 % părții garantate a expunerii, reprezentând până la 55 % din valoarea bunurilor imobile, și o pondere de risc de 45 % pentru partea rămasă din expunere, reprezentând până la 80 % din valoarea bunurilor imobile, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții menite să garanteze că acestea prezintă un risc scăzut și sunt verificate de autoritatea competentă. ABE va trebui să monitorizeze utilizarea regimului tranzitoriu și să elaboreze un raport privind caracterul adecvat al calibrării sale. Pe baza acestui raport, Comisia va trebui să decidă dacă să prezinte Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă privind tratamentul expunerilor cu risc scăzut garantate cu ipoteci asupra unui bun imobil locativ.

În plus, se introduce un nou articol 495a, care prevede introducerea treptată a noilor ponderi de risc aplicabile expunerilor din titluri de capital. Mai mult, noul articol prevede păstrarea drepturilor obținute prin tratamentul actual al investițiilor istorice și strategice de capital realizate de o instituție în ultimii zece ani în entități, inclusiv în întreprinderi de asigurare, asupra cărora instituția în cauză exercită o influență semnificativă.

Expuneri în stare de nerambursare

Articolul 127 se modifică pentru a clarifica tratamentul din punctul de vedere al ponderării riscului aplicabil reducerilor pentru achizițiile de expuneri neperformante, astfel cum s-a anunțat în Comunicarea privind „Abordarea problemei creditelor neperformante în urma pandemiei de COVID-19”. În acest scop, propunerea clarifică faptul că instituțiile pot ține seama de reducerea aplicată activelor achiziționate intrate în stare de nerambursare atunci când stabilesc ponderea de risc adecvată care trebuie aplicată expunerilor în stare de nerambursare. Aceasta completează activitatea în curs a ABE care vizează modificarea standardelor tehnice de reglementare privind ajustările pentru riscul de credit.

Se aduc noi modificări articolului 127 pentru a alinia formularea utilizată la cea din standardele Basel III revizuite.

Utilizarea evaluărilor de credit efectuate de instituțiile externe de evaluare a creditului și punerea în corespondență

Se modifică articolul 135 încredințându-se autorităților europene de supraveghere (AES) sarcina de a elabora un raport privind obstacolele cu care se confruntă în special societățile în a avea acces la evaluări de credit externe furnizate de către ECAI, precum și privind eventualele măsuri prin care ar putea fi surmontate aceste obstacole, ca punct de plecare pentru orice inițiativă viitoare privind instituirea unor scheme de evaluare publice sau private.

·pentru expunerile față de societăți cu o cifră de afaceri anuală consolidată totală mai mare de 500 de milioane EUR sau care aparțin unui grup ale cărui vânzări anuale totale pentru grupul consolidat depășesc 500 de milioane EUR („societăți mari”), pentru expunerile față de instituții și față de alte entități din sectorul financiar (inclusiv cele considerate societăți), utilizarea abordării IRB avansate nu mai este posibilă – pentru expunerile respective, instituțiile pot utiliza abordarea IRB de bază (F-IRB) și, așadar, nu pot modela decât probabilitatea de nerambursare;

·pentru expunerile provenind din titluri de capital, abordarea IRB nu mai este posibilă – pentru expunerile respective, instituțiile trebuie să utilizeze SA-CR.

·abordarea bazată pe înlocuirea ponderii de risc, înlocuind ponderea de risc a debitorului cu ponderea de risc a garantului, dacă expunerile directe comparabile față de garant sunt tratate pe baza SA-CR (articolul 235a);

·abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc, care înlocuiește parametrii de risc ai debitorului cu parametrii de risc asociați expunerilor directe comparabile față de garant, dacă expunerile directe comparabile față de garant sunt tratate pe baza abordării IRB (articolul 236a); sau

·ajustarea LGD sau a estimărilor referitoare atât la PD, cât și la LGD (articolul 183); în cadrul acestei abordări, propunerea clarifică faptul că recunoașterea unei garanții nu ar trebui să conducă niciodată la o pondere de risc aplicabilă expunerii garantate care să fie mai mică decât cea a unei expuneri directe comparabile față de garant. Acest lucru este menit să protejeze coerența cadrului din punctul de vedere al evaluării riscurilor, evitând situația în care unei expuneri indirecte față de un anumit furnizor de protecție ar putea să i se atribuie o pondere de risc mai mică decât unei expuneri directe comparabile al cărei debitor este același furnizor de protecție.

Cadrul privind riscul de piață

În 2016, BCBS a publicat un prim set de standarde revizuite privind riscul de piață, cunoscut sub denumirea de revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare (FRTB), pentru a aborda deficiențele identificate ale cadrului privind cerințele de capital pentru riscul de piață pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare. În cursul monitorizării impactului standardelor FRTB, BCBS a identificat o serie de probleme legate de standardele FRTB și, prin urmare, a publicat standarde FRTB revizuite în ianuarie 2019.

În noiembrie 2016, Comisia a propus inițial introducerea unor cerințe de fonduri proprii obligatorii bazate pe standardele FRTB ca parte a CRR II, pentru a remedia deficiențele cadrului privind riscul de piață. Cu toate acestea, având în vedere decizia ulterioară a BCBS de a revizui standardele respective, cu termene incompatibile cu jaloanele procesului de negociere privind CRR II, Parlamentul European și Consiliul au convenit să pună în aplicare standardele FRTB în cadrul CRR II numai în scopuri de raportare. Introducerea cerințelor de fonduri proprii bazate pe standardele FRTB a fost amânată pentru o dată ulterioară, prin adoptarea unei propuneri legislative separate.

Pentru a introduce cerințe de fonduri proprii obligatorii pentru riscul de piață conforme cu standardele FRTB revizuite, se aduc o serie de modificări CRR.

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 4 se modifică pentru a clarifica definiția biroului de tranzacționare.

Elemente ale fondurilor proprii

Articolul 34 se modifică pentru a include o derogare care să permită instituțiilor să reducă totalul ajustărilor suplimentare de evaluare în circumstanțe extraordinare, pe baza unui aviz emis de ABE, pentru a aborda prociclicitatea care este o trăsătură inerentă a ajustărilor suplimentare de evaluare deduse din fondurile proprii de nivel 1 de bază.

Cerințe generale, evaluare și raportare

Articolul 102 se modifică pentru a introduce abordările FRTB în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii. Articolul 104 se înlocuiește pentru a revizui criteriile utilizate pentru atribuirea pozițiilor în portofoliul de tranzacționare sau în afara acestuia (și anume, în portofoliul bancar); articolul introduce, de asemenea, o derogare care permite unei instituții să atribuie portofoliului bancar instrumente specifice care altfel ar fi atribuite portofoliului de tranzacționare; derogarea este supusă unor condiții foarte stricte și unei aprobări din partea autorității competente a instituției. Articolul 104a se modifică pentru a preciza mai în detaliu condițiile care trebuie utilizate pentru reclasificarea unui instrument într-un portofoliu sau în altul. Articolul 104b se modifică pentru a introduce o derogare care să permită instituțiilor să creeze birouri de tranzacționare specifice cărora instituțiile să le poată aloca exclusiv poziții din afara portofoliului de tranzacționare supuse riscului valutar și riscului de marfă. Se introduce articolul 104c pentru a specifica tratamentul acoperirilor riscului valutar în cadrul ratelor de adecvare a capitalului, care permite instituțiilor să excludă, în anumite condiții, unele poziții de la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul valutar. Articolul 106 se modifică pentru a clarifica dispozițiile existente privind transferurile de risc interne.

Dispoziții generale

Articolul 325 se modifică pentru a introduce cerințe de fonduri proprii obligatorii pentru riscul de piață bazate pe abordările FRTB prevăzute în capitolele 1a (abordarea standardizată alternativă sau A-SA), 1b (abordarea bazată pe modele interne alternativă sau A-AMI) și 2-4 (abordarea standardizată simplificată sau SSA), precum și condiții pentru utilizarea acestora și frecvența calculării cerințelor de fonduri proprii. De asemenea, se introduce o derogare pentru instituții de la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru pozițiile supuse riscului valutar care sunt deduse din fondurile lor proprii.

Articolul 325a se modifică pentru a introduce criteriile de eligibilitate pentru utilizarea SSA.

Articolul 325b clarifică calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață pe bază consolidată.

Abordarea standardizată alternativă

Articolul 325c se modifică pentru a introduce cerințe calitative suplimentare legate de validarea, documentarea și guvernanța A-SA.

Articolul 325j se modifică pentru a clarifica anumite elemente ale standardelor FRTB finale în ceea ce privește tratamentul aplicat investițiilor în fonduri (adică organismele de plasament colectiv sau OPC-urile) și pentru a introduce unele ajustări specifice la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru aceste poziții, pentru a asigura faptul că tratamentul OPC-urilor în cadrul abordării standardizate nu sporește în mod disproporționat complexitatea calculului și are efecte mai puțin penalizatoare, având în vedere că OPC-urile joacă un rol esențial în facilitarea acumulării de economii personale, fie pentru investiții majore, fie pentru pensie. Aceste obiective sunt abordate prin specificarea faptului că instituțiile ar trebui să aplice abordarea de tip look-through cu o frecvență lunară pentru pozițiile în OPC-uri vizate de abordarea respectivă și prin autorizarea instituțiilor, în anumite condiții, să utilizeze datele furnizate de părțile terțe relevante la calcularea cerințelor de fonduri proprii în cadrul abordării de tip look-through. În plus, în cadrul abordării bazate pe mandat, articolul 325j prevede un mandat pentru ABE de a specifica mai în detaliu elementele tehnice pe care trebuie să le utilizeze instituțiile pentru a constitui portofoliul ipotetic utilizat la calcularea cerințelor de fonduri proprii.

Articolul 325q se modifică pentru a clarifica tratamentul factorilor de risc valutar vega.

Articolul 325s se modifică pentru a ajusta formula pentru sensibilitățile la riscul vega.

Articolul 325t se modifică pentru a alinia sensibilitățile utilizate pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii cu cele utilizate pentru gestionarea riscurilor instituției.

O dispoziție referitoare la instrumentele financiare derivate pe credite și pe titluri de capital tranzacționate, altele decât de securitizare, este mutată de la articolul 325ab la articolul 325v mai relevant.

Articolele 325y, 325am, 325ah și 325ak se modifică în mod similar pentru a clarifica atribuirea categoriilor de calitate a creditului pe baza A-SA.

Articolul 325ae se modifică pentru a clarifica tratamentul factorului de risc de inflație și al factorilor de risc de bază intervalutară.

Articolele 325ah și 325ak se modifică pentru a clarifica ponderile de risc ale obligațiunilor garantate (atât cele care beneficiază de un rating extern, cât și cele care nu beneficiază de un astfel de rating).

Articolul 325ai și 325aj se modifică pentru a clarifica valoarea parametrilor de corelare.

Articolul 325as se modifică pentru a introduce o pondere de risc mai mică pentru factorul de risc delta de marfă legat de comercializarea certificatelor de emisii de carbon. În conformitate cu standardele finale Basel III, certificatele de emisii sunt asimilate contractelor de energie electrică, care ar putea fi considerate prea prudente în lumina datelor istorice relevante pentru piața UE a certificatelor de emisii. Într-adevăr, crearea de către Comisie, în 2015, a rezervei pentru stabilitatea pieței a stabilizat volatilitatea prețului certificatelor de emisii comercializate în cadrul sistemului EU ETS. Acest lucru justifică crearea unei categorii de risc specifice pentru certificatele ETS pe baza A-SA, diferită de energia electrică, cu o pondere de risc mai mică, egală cu 40 %, pentru a reflecta mai bine volatilitatea reală a prețurilor acestui produs specific UE.

Articolul 325ax se modifică pentru a clarifica ponderile de risc pentru sensibilitățile la factorii de risc valutar vega.

Abordarea alternativă bazată pe modele interne

Articolul 325az se modifică pentru a clarifica condițiile pe care trebuie să le îndeplinească instituțiile pentru a primi aprobarea de a utiliza A-AMI pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.

Articolul 325ba se modifică pentru a introduce formula pentru agregarea cerințelor de fonduri proprii calculate pe baza A-AMI.

Articolul 325bc se modifică pentru a introduce un mandat al ABE de a elabora standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile de utilizare a datelor de intrare în cadrul modelului de măsurare a riscurilor.

Articolul 325be se modifică pentru a specifica noile competențe ale autorităților competente în ceea ce privește evaluarea caracterului modelabil al factorilor de risc efectuată de instituțiile care utilizează A-AMI.

Articolul 325bf se modifică pentru a introduce noi competențe pentru autoritățile competente care să le permită acestora să remedieze deficiențele modelului și în ceea ce privește cerințele de testare ex post efectuate de instituțiile care utilizează A-AMI.

Articolul 325bg se modifică pentru a introduce cerințe obligatorii privind atribuirea profitului și pierderii efectuată de instituțiile care utilizează A-AMI.

Articolul 325bh se modifică pentru a introduce ajustări pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru pozițiile OPC pe baza A-AMI, în special pentru a asigura faptul că mai multe OPC-uri ar putea fi eligibile în cadrul abordării. În mod similar cu modificările aduse tratamentului OPC-urilor pe baza abordării A-SA, instituțiilor li se permite, în anumite condiții, să utilizeze datele furnizate de părțile terțe relevante la calcularea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea de tip look-through și acestea trebuie să aplice abordarea de tip look-through cel puțin cu o frecvență săptămânală.

Articolul 325bi se modifică pentru a clarifica responsabilitățile unității de control al riscurilor și ale unității de validare în ceea ce privește sistemul de gestionare a riscurilor.

Articolul 325bp se modifică pentru a clarifica mai bine situațiile în care instituțiile sunt autorizate să utilizeze un model IRB pentru a estima probabilitățile de nerambursare și pierderea în caz de nerambursare pentru calcularea cerinței de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare.

Articolul 337, articolul 338, articolul 352 și articolul 361 se modifică pentru a înlocui sau a elimina dispozițiile care nu mai sunt relevante pentru utilizarea SSA.

Utilizarea modelelor interne pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii

Capitolul 5 se elimină deoarece actuala abordare bazată pe modele interne (AMI) utilizată pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață se înlocuiește cu abordarea A-AMI prevăzută în capitolul 1b.

Acte delegate și acte de punere în aplicare

Având în vedere că nu se știe cu certitudine dacă jurisdicțiile majore se vor abate sau nu de la standardele finale Basel III în ceea ce privește punerea în aplicare a FRTB și importanța asigurării unor condiții de concurență echitabile în practică între instituțiile stabilite în Uniune și instituțiile similare internaționale, articolul 461a împuternicește Comisia să adopte acte delegate pentru a modifica abordările pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață și pentru a modifica data intrării în vigoare a acestor abordări pentru a le alinia la evoluțiile internaționale.

Cadrul de risc pentru ajustarea evaluării creditului (CVA)

Ajustarea evaluării creditului (CVA) este o ajustare contabilă la valoarea justă a prețului unei tranzacții cu instrumente financiare derivate, cu scopul de a compensa pierderile potențiale cauzate de deteriorarea bonității contrapărții la tranzacția respectivă. În timpul marii crize financiare, o serie de bănci de importanță sistemică au suportat pierderi CVA semnificative legate de portofoliile lor de instrumente financiare derivate din cauza deteriorării simultane a bonității multora dintre contrapărțile lor. Prin urmare, BCBS a introdus în 2011, ca parte a primului set de reforme Basel III, noi standarde pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscul CVA, pentru a se asigura că riscul CVA al băncilor va fi acoperit cu suficient capital în viitor. Aceste standarde Basel au fost transpuse în dreptul Uniunii în 2013 prin CRR.

Cu toate acestea, băncile și autoritățile de supraveghere și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că standardele din 2011 nu au surprins în mod adecvat riscurile CVA efective la care erau expuse băncile. În special, au fost formulate trei critici specifice cu privire la aceste standarde: i) că abordările prevăzute în aceste standarde nu sunt sensibile la risc, ii) că nu recunosc modelele CVA elaborate de bănci în scopuri contabile și iii) că abordările prevăzute în standardele respective nu surprind riscul de piață asociat în mod inerent tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate cu contrapărți. Pentru a răspunde acestor preocupări, BCBS a publicat standarde revizuite în decembrie 2017, ca parte a reformelor finale Basel III, și a ajustat în continuare calibrarea acestora într-o publicație revizuită din iulie 2020. Se aduc așadar o serie de modificări CRR pentru a-l alinia la standardele BCBS din 2020.

La articolul 381, se introduce o definiție a noțiunii de risc CVA pentru a reflecta atât riscul de marjă de credit al contrapărții unei instituții, cât și riscul de piață al portofoliului de tranzacții tranzacționate de instituția respectivă cu contrapartea respectivă.

Articolul 382 se modifică pentru a clarifica operațiunile de finanțare prin instrumente financiare care fac obiectul cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA. În plus, se introduce o nouă dispoziție care impune instituțiilor să raporteze rezultatele calculului cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru tranzacțiile care beneficiază de o derogare în conformitate cu articolul respectiv. În plus, se specifică faptul că instituțiile care acoperă riscul CVA al tranzacțiilor care beneficiază de o derogare au puterea discreționară de a calcula cerința de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru tranzacțiile respective ținând seama de acoperirile eligibile în cauză. În cele din urmă, sunt prevăzute noi mandate pentru ABE de a elabora ghiduri care să ajute autoritățile de supraveghere să identifice riscul CVA excesiv și de a elabora standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile de evaluare a caracterului semnificativ al expunerilor la riscul CVA care decurge din operațiunile de finanțare prin instrumente financiare evaluate la valoarea justă.

Se introduce articolul 382a pentru a stabili noile abordări pe care ar trebui să le utilizeze instituțiile pentru a-și calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul CVA, precum și condițiile pentru utilizarea unei combinații a acestor abordări.

Articolul 383 se înlocuiește pentru a introduce cerințele generale pentru utilizarea abordării standardizate pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, precum și definiția CVA reglementată în acest scop. Se introduc articolele 383a-383x pentru a preciza mai în detaliu elementele tehnice ale abordării standardizate.

Articolul 384 se înlocuiește pentru a introduce abordarea de bază pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, în conformitate cu standardele Basel III.

Articolul 385 se înlocuiește pentru a introduce abordarea simplificată pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, precum și criteriile de eligibilitate pentru utilizarea abordării simplificate.

În fine, articolul 386 se modifică pentru a reflecta noile cerințe aplicabile acoperirilor eligibile în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA.

Cadrul privind pragul marjei minime de ajustare pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare (SFT)

Operațiunile de finanțare prin instrumente financiare (SFT) joacă un rol esențial în sistemul financiar al Uniunii, permițând instituțiilor financiare să își gestioneze propria poziție de lichiditate și să sprijine activitățile lor de formare a pieței titlurilor de valoare. Operațiunile de finanțare prin instrumente financiare sunt importante și pentru băncile centrale, deoarece aceste tranzacții le permit să transmită economiei reale, prin intermediul instituțiilor financiare, planurile lor de politică monetară. Cu toate acestea, operațiunile de finanțare prin instrumente financiare pot, de asemenea, să permită participanților pe piață să își valorifice în mod recurent pozițiile prin reinvestirea garanțiilor în numerar și, respectiv, prin reutilizarea garanțiilor care nu sunt în numerar. Pentru a aborda riscul acumulării unei îndatorări excesive în afara sectorului bancar, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) a publicat în 2013 o recomandare 39 adresată jurisdicțiilor sale membre de a introduce marje minime de ajustare a garanțiilor reale pentru unele SFT care nu sunt compensate la nivel central și care sunt tranzacționate între bănci și instituțiile nebancare. În conformitate cu recomandarea respectivă, astfel de marje minime de ajustare a garanțiilor reale ar trebui introduse, la latitudinea fiecărei jurisdicții, fie direct, prin intermediul unei reglementări a pieței, fie indirect, prin intermediul unei cerințe de capital mai stricte; aceasta din urmă a fost elaborată de BCBS în 2017 ca parte a reformelor finale Basel III.

Recomandările formulate de ABE în raportul său pe acest subiect 40 privind punerea în aplicare a cadrului privind pragul marjei minime de ajustare pentru SFT în dreptul Uniunii și de ESMA în raportul său 41 privind SFT și efectul de levier în UE au subliniat, cu toate acestea, că nu este clar ce impact ar avea aplicarea unui astfel de cadru asupra instituțiilor. În recomandările respective au fost exprimate, de asemenea, preocupări cu privire la faptul că aplicarea cadrului respectiv anumitor tipuri de SFT ar putea da naștere unor consecințe nedorite pentru activitățile financiare respective. În plus, nu este încă clar dacă ar fi mai adecvat ca respectivul cadru să se aplice instituțiilor ca o cerință de fonduri proprii mai strictă sau mai degrabă ca o reglementare a pieței. Opțiunea de a aplica acest cadru instituțiilor ca o cerință de fonduri proprii mai strictă ar permite instituțiilor care nu ar respecta aceste praguri ale marjei minime de ajustare să desfășoare activitățile financiare respective, sub rezerva unei sancțiuni. O altă opțiune ar fi aplicarea cadrului ca reglementare a pieței, care ar asigura condiții de concurență echitabile pentru toți participanții la piață în cazul în care Uniunea decide să introducă o reglementare similară a pieței pentru SFT-urile relevante între instituțiile nebancare, astfel cum a recomandat și CSF în raportul său din 2013 menționat mai sus.

În acest context, articolul 519c introduce un mandat pentru ABE de a raporta Comisiei, în strânsă cooperare cu ESMA, cu privire la oportunitatea punerii în aplicare în Uniune a cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare aplicabil SFT. Pe baza acestui raport, Comisia va prezenta, dacă este cazul, o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.

Riscul operațional

O nouă abordare standardizată care să înlocuiască toate abordările existente privind riscul operațional

BCBS a revizuit standardul internațional privind riscul operațional pentru a remedia deficiențele evidențiate de criza financiară din perioada 2008-2009. Pe lângă lipsa sensibilității la risc în cadrul abordărilor standardizate, a fost identificată o lipsă de comparabilitate generată de o gamă largă de practici în materie de modele interne pe baza abordărilor avansate de evaluare (AMA). În acest context și pentru a spori simplitatea cadrului, toate abordările existente pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional au fost înlocuite cu o abordare unică, nebazată pe modele, care să fie utilizată de toate instituțiile. Deși utilizarea unor modele, cum ar fi cele dezvoltate pe baza AMA, nu mai este posibilă în baza acestui nou cadru pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional, instituțiile vor avea în continuare puterea discreționară de a utiliza aceste modele în scopul procesului de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP).

Noua abordare standardizată este pusă în aplicare în Uniune prin înlocuirea părții a treia titlul III din CRR. În plus, se aduc ajustări suplimentare mai multor articole din CRR, în principal i) pentru a introduce definiții clare și armonizate referitoare la riscul operațional [articolul 4 alineatul (1) punctele 52a, 52b și 52c)], astfel cum a recomandat ABE în răspunsul său 42 la cererea de aviz a Comisiei din 2019, și (ii) pentru a reflecta înlocuirea titlului III în întregul CRR (de exemplu, trimiterile anterioare la titlul III de la articolul 20 se elimină). Nu în ultimul rând, ABE este mandatată să raporteze Comisiei cu privire la utilizarea asigurărilor în contextul cadrului revizuit privind riscul operațional (articolul 519d). Acest raport este necesar deoarece în cadrul comunității de supraveghere au apărut unele preocupări cu privire la posibilitatea ca noua abordare standardizată a riscului operațional să permită arbitrajul de reglementare prin utilizarea asigurărilor.

Calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional

În conformitate cu standardele finale Basel III, noua abordare standardizată combină un indicator care se bazează pe dimensiunea activității unei instituții (componenta indicatorului de activitate sau BIC) cu un indicator care ia în considerare istoricul pierderilor instituției respective. Standardul Basel revizuit prevede o serie de marje discreționare cu privire la modul în care poate fi pus în aplicare acest din urmă indicator. Jurisdicțiile pot să nu ia în considerare pierderile istorice pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscul operațional pentru toate instituțiile relevante sau pot lua în considerare, ca un criteriu suplimentar, datele istorice privind pierderile pentru instituțiile ale căror dimensiuni se situează sub un anumit prag. Pentru calcularea cerințelor minime de fonduri proprii, pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile în Uniune și pentru simplificarea calculării cerințelor de capital pentru riscul operațional, aceste marje discreționare sunt exercitate în mod armonizat, prin ignorarea datelor istorice privind pierderile operaționale pentru toate instituțiile.

Calculul BIC este prezentat în noul capitol 1 de la titlul III (noile articole 312-315). În Uniune, cerințele minime de fonduri proprii pentru riscul operațional se vor baza exclusiv pe BIC (articolul 312). Calculul BIC, care se bazează pe așa-numitul indicator de activitate, este prevăzut la articolul 313, în timp ce determinarea indicatorului de activitate, inclusiv a componentelor acestuia și a eventualelor ajustări datorate fuziunilor, achizițiilor sau cesionărilor, este prevăzută la articolele 314 și 315.

Colectarea datelor și guvernanța

Noul capitol 2 (noile articole 316-323) prevede norme privind colectarea datelor și guvernanța. Din motive de proporționalitate, cerințele respective sunt împărțite în norme care se aplică tuturor instituțiilor, cum ar fi dispozițiile privind cadrul de gestionare a riscului operațional (articolul 323), și norme care sunt relevante numai pentru instituțiile care trebuie să publice și date istorice privind pierderile [articolul 446 alineatul (2)] și, prin urmare, trebuie să păstreze registre de date privind pierderile (articolul 317). În Uniune, în conformitate cu răspunsul ABE la cererea de aviz a Comisiei din 2019, toate instituțiile cu un indicator de activitate mai mare sau egal cu 750 de milioane EUR vor trebui să păstreze registre de date privind pierderile și să își calculeze pierderile anuale legate de riscul operațional în scopul publicării datelor respective. Pentru a se asigura că noul cadru rămâne proporțional, autoritățile competente vor putea acorda o derogare de la această cerință, cu excepția cazului în care indicatorul de activitate al unei instituții depășește 1 miliard EUR (articolul 316). În vederea asigurării unei anumite stabilități în timp, în special pentru a evita ca scăderile temporare ale dimensiunii indicatorului de activitate să afecteze în mod nejustificat evaluarea respectivă, indicatorul de activitate relevant va fi cel mai mare indicator de activitate raportat în ultimii doi ani.

Elementele care sunt relevante pentru calcularea pierderii anuale legate de riscul operațional sunt specificate mai detaliat la articolele 318-321. Articolul 318 stabilește metoda de determinare a „pierderii brute” și a „pierderii nete”, iar articolul 319 prevede pragurile relevante pentru datele privind pierderile, de 20 000 EUR și 100 000 EUR. Anumite evenimente excepționale de risc operațional care nu mai sunt relevante pentru profilul de risc al unei instituții pot fi ignorate, cu condiția ca toate condițiile aferente să fie îndeplinite, iar autoritatea de supraveghere a instituției să fi acordat o aprobare în acest sens (articolul 320). În aceeași ordine de idei, o instituție poate fi nevoită să includă pierderi suplimentare, de exemplu, legate de entitățile achiziționate sau fuzionate (articolul 321).

Acuratețea și exhaustivitatea datelor privind pierderile înregistrate de instituții sunt esențiale. Prin urmare, autoritățile de supraveghere vor trebui să revizuiască periodic calitatea datelor privind pierderile (articolul 322).

Indicatorul efectului de levier

Calculul valorii expunerii instrumentelor financiare derivate

De la adoptarea Regulamentului (UE) 2019/876, BCBS a întreprins o nouă revizuire a unui aspect specific al cadrului său privind indicatorul efectului de levier. Pentru a facilita furnizarea de servicii de compensare pentru clienți, tratamentul instrumentelor financiare derivate în cazul cărora clientul a fost compensat în scopul indicatorului efectului de levier a fost modificat în iunie 2019 43 . Conform normelor revizuite, tratamentul acestor instrumente financiare derivate este, în general, aliniat la tratamentul prevăzut în cadrul abordării standardizate pentru riscul de credit al contrapărții (SA-CCR) în cadrul bazat pe riscuri. În raportul său din februarie 2021 privind indicatorul efectului de levier 44 , Comisia a concluzionat că este oportun să se ajusteze calculul indicatorului de măsurare a expunerii totale pentru a alinia tratamentul instrumentelor financiare derivate în cazul cărora clientul a fost compensat la standardele convenite la nivel internațional. Prin urmare, articolul 429c se modifică în consecință.

Calculul valorii expunerii elementelor extrabilanțiere

Având în vedere modificările propuse la articolul 4 și la articolul 111 alineatul (1) din CRR, nu mai este necesar să se stabilească un factor minim de conversie de 10 % pentru anumite elemente extrabilanțiere în cadrul privind indicatorul efectului de levier. Prin urmare, derogarea prevăzută la articolul 429f alineatul (3) se elimină.

Achizițiile și vânzările standard care urmează a fi decontate

Dispozițiile referitoare la achizițiile și vânzările standard care urmează să fie decontate sunt modificate pentru a alinia mai bine aceste norme la standardele Basel III, în special prin clarificarea faptului că dispozițiile respective se aplică activelor financiare, nu doar titlurilor de valoare. Articolul 429 alineatul (6) și articolul 429 g alineatul (1) din CRR se modifică în consecință.

Instituțiile joacă un rol esențial în cadrul aspirațiilor Uniunii de a promova, în general, o tranziție pe termen lung către o dezvoltare durabilă și, în special, de a sprijini o tranziție justă către o economie a Uniunii cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050. Această tranziție implică noi riscuri care trebuie înțelese și gestionate în mod adecvat la toate nivelurile.

Tranziția accelerată către o economie mai durabilă poate avea un impact considerabil asupra societăților, sporind riscurile pentru instituții în mod individual și pentru stabilitatea financiară în general. Impactul comportamentului uman asupra climei, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră sau continuarea practicilor economice nedurabile, sunt factori determinanți ai riscurilor fizice care pot exacerba probabilitatea pericolelor pentru mediu și impactul socioeconomic al acestora. Instituțiile sunt expuse, la rândul lor, acestor riscuri fizice, care sunt puse în balanță cu riscurile de tranziție, deoarece, în condițiile în care toți ceilalți parametri rămân identici, se preconizează că riscurile fizice vor scădea în momentul în care vor fi puse în aplicare politicile de tranziție. Cu toate acestea, situația contrară este, de asemenea, posibilă dacă nu se ia nicio măsură, ceea ce înseamnă că, atunci când riscul de tranziție este scăzut, cu cât punerea în aplicare a politicilor legate de tranziție durează mai mult, cu atât riscurile fizice vor fi mai mari.

Pentru a promova o înțelegere și o gestionare adecvate ale riscurilor legate de durabilitate, cunoscute sub denumirea de riscuri de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), instituțiile stabilite în Uniune trebuie să identifice și să gestioneze în mod sistematic riscurile respective la nivel individual și să publice informații privind aceste riscuri. Caracterul relativ nou al riscurilor ESG și particularitățile acestora înseamnă că înțelegerea acestor riscuri poate varia în mod semnificativ de la o instituție la alta.

Prin urmare, articolul 4 se modifică pentru a introduce noi definiții armonizate ale diferitelor tipuri de riscuri în sfera riscurilor ESG [articolul 4 alineatul (1) punctele 52d-52i]. Definițiile sunt aliniate cu cele propuse de ABE în raportul său privind riscurile ESG.

Pentru a permite o mai bună supraveghere a riscurilor ESG, articolul 430 se modifică pentru a impune instituțiilor să raporteze autorităților lor competente expunerea lor la riscurile ESG.

În sfârșit, pentru a alinia mai bine calendarul oricăror modificări ale normelor prudențiale care ar putea fi necesare, articolul 501c este modificat pentru a devansa termenul-limită până la care ABE trebuie să își prezinte raportul privind tratamentul prudențial al acestor expuneri din 2025 în 2023. În cadrul mandatului prevăzut la articolul 501c, ABE ar trebui să evalueze expunerile la active și activități în sectoarele energiei și eficienței resurselor, precum și în sectoarele infrastructurii și flotelor de transport. Evaluarea ar trebui să includă, de asemenea, posibilitatea unei calibrări specifice a ponderilor de risc pentru elementele asociate unei expuneri deosebit de mari la riscurile climatice, inclusiv activele sau activitățile din sectorul combustibililor fosili și din sectoarele cu un impact ridicat asupra climei. În cazul în care se constată că este justificat, raportul ABE ar trebui să descrie o serie de opțiuni pentru aplicarea unui tratament prudențial specific al expunerilor susceptibile să fie afectate de factorii de mediu și sociali.

Sistemul integrat de raportare în scopuri de supraveghere și schimbul de date

Începând din 2018, ABE, în cooperare cu BCE și cu autoritățile naționale competente, lucrează la crearea infrastructurii centralizate europene pentru datele de supraveghere (EUCLID) pentru a agrega într-un sistem integrat centralizat informațiile de raportare partajate de autoritățile de supraveghere cu privire la cele mai mari instituții stabilite în Uniune. Acest sistem va fi deosebit de util întrucât va oferi date agregate și indicatori de risc privind întregul sector bancar din UE care vor fi incluse în rapoartele și analizele publice. În prezent, articolul 430c împuternicește ABE să efectueze un studiu de fezabilitate pentru dezvoltarea unui sistem coerent și integrat de colectare a datelor statistice, de rezoluție și prudențiale, precum și să implice autoritățile relevante în acest sens. În martie 2021, ABE a publicat un document de reflecție cu privire la studiul de fezabilitate respectiv, solicitând contribuții din partea părților interesate până la 11 iunie 2021. În conformitate cu articolul 430c alineatul (3), după finalizarea studiului de fezabilitate de către ABE, Comisia va evalua dacă este oportun să introducă ulterior eventuale modificări ale cerințelor de raportare prevăzute în partea a șaptea A din CRR.

Publicarea de informații

Îmbunătățirea transparenței și a proporționalității în ceea ce privește cerințele de publicare

Având în vedere modificările aduse CRR în vederea punerii în aplicare a standardelor finale Basel III, precum și necesitatea de a reduce și mai mult costurile administrative legate de publicare și de a facilita accesul la informațiile publicate de instituții, se aduc mai multe modificări părții a opta din CRR.

Articolul 433 se modifică pentru a împuternici ABE să centralizeze publicarea informațiilor prudențiale anuale, semestriale și trimestriale transmise de instituții. Prezenta propunere urmărește să asigure accesul la informațiile prudențiale prin intermediul unui punct de acces electronic unic, abordând astfel problema fragmentării actuale în vederea sporirii transparenței și a comparabilității informațiilor în beneficiul tuturor participanților la piață. Publicarea centralizată de către ABE ar avea loc în același timp cu publicarea de către instituții a situațiilor lor financiare sau a rapoartelor lor sau cât mai curând posibil după aceea. Prezenta propunere este pe deplin coerentă cu Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital și reprezintă un pas intermediar către dezvoltarea viitoare a unui punct unic de acces la nivelul UE pentru informațiile financiare și informațiile privind investițiile durabile ale societăților.

Articolul 434 se modifică pentru a reduce sarcina administrativă legată de publicarea de informații, în special pentru instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate. Logica acestei dispoziții este de a valorifica progresele realizate de ABE și de autoritățile competente în ceea ce privește crearea unei infrastructuri care să agrege raportarea în scopuri de supraveghere (EUCLID). Propunerea consolidează proporționalitatea, împuternicind ABE să publice informațiile puse la dispoziție de instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate pe baza informațiilor raportate în scopuri de supraveghere. Astfel, instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate au doar obligația de a transmite rapoarte autorităților lor de supraveghere și nu de a face alte publicări de informații relevante.

Articolele 438 și 447 se modifică pentru a include obligații de publicare pentru instituțiile care utilizează modele interne și care, prin urmare, trebuie să publice valorile totale ale expunerilor la risc calculate în conformitate cu abordarea standardizată completă comparativ cu activele efective ponderate la risc la nivelul de risc, iar pentru riscul de credit - la nivelul clasei și subclasei de active. Se pune astfel în aplicare standardul Basel III relevant care prevede obligația băncilor de a compara activele ponderate la risc pe baza abordării bazate pe modele și a abordării standardizate la nivel de risc. Articolele 433a, 433b și 433c privind frecvența publicării de informații se modifică în consecință.

Articolele 433b și 433c se modifică pentru a include obligația instituțiilor mici și cu un grad redus de complexitate, precum și a altor instituții necotate, de a publica anual informații privind valoarea și calitatea expunerilor performante, neperformante și restructurate în urma dificultăților financiare aferente creditelor, titlurilor de datorie și expunerilor extrabilanțiere, precum și informații privind expunerile restante. Modificările propuse sunt în conformitate cu planul de acțiune al Consiliului din 2017 privind creditele neperformante 45 , care a invitat ABE să pună în aplicare, până la sfârșitul anului 2018, cerințe sporite de publicare de informații privind calitatea activelor și creditele neperformante pentru toate instituțiile. În plus, modificările ar asigura concordanța deplină cu Comunicarea intitulată „Abordarea problemei creditelor neperformante în urma pandemiei de COVID-19” 46 . Extinderea cerințelor de publicare prevăzută la articolul 442 literele (c) și (d) la instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate și la alte instituții necotate nu creează sarcini suplimentare pentru aceste instituții din două motive. În primul rând, aceste instituții publică deja informații legate de creditele neperformante pe baza Ghidului ABE privind publicarea de informații privind creditele neperformante 47 , care a urmat Planului de acțiune al Consiliului din 2017 și care, în prezent, este reflectat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei din 15 martie 2021 48 . În al doilea rând, odată ce va fi asigurată centralizarea publicărilor de informații prin intermediul platformei web a ABE, informațiile privind creditele neperformante ar putea fi extrase din raportarea în scopuri de supraveghere, reducându-se astfel sarcina pentru toate instituțiile și eliminându-se orice sarcină pentru instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate.

Articolele 445 și 455 introduc noi cerințe de publicare care trebuie respectate de instituțiile care își calculează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând una dintre abordările standardizate și, respectiv, A-AMI.

Se introduce articolul 445a, care prevede noi cerințe de publicare de informații pentru cerințele de fonduri proprii pentru riscul CVA.

Articolul 446 se modifică pentru a introduce cerințele revizuite de publicare privind riscul operațional.

În domeniul publicărilor de informații, CRR II a introdus deja dispoziții menite să asigure o mai bună reflectare a riscurilor ESG. În acest sens, instituțiile mari cu emisiuni cotate la bursă vor începe să publice informații privind riscurile ESG începând din luna iunie 2022. Cu toate acestea, eficacitatea imediată a acestor dispoziții este limitată, întrucât numeroase instituții rămân în afara domeniului de aplicare al normelor din CRR privind publicarea de informații. Prin urmare, articolul 449a se modifică pentru a extinde cerințele legate de publicarea de informații privind riscurile ESG la toate instituțiile, respectând în același timp principiul proporționalității.

Mandatul încredințat ABE

Propunerea extinde domeniul de aplicare al mandatului încredințat ABE în temeiul articolului 434a. Pe lângă stabilirea și dezvoltarea unor formate uniforme de publicare, modificările propuse a fi aduse articolului 434a impun ABE obligația de a stabili o politică privind retransmiterile de informații și privind soluțiile informatice necesare pentru centralizarea publicărilor de informații.

Definiția „instituțiilor mici și cu un grad redus de complexitate”

Propunerea modifică definiția termenului „instituție mică și cu un grad redus de complexitate”, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) punctul 145, permițând instituțiilor să excludă tranzacțiile cu instrumente financiare derivate încheiate cu clienți nefinanciari și tranzacțiile cu instrumente financiare derivate utilizate pentru acoperirea acestor tranzacții, sub rezerva unei limite.

OPC-uri cu un portofoliu-suport de obligațiuni suverane emise de statele membre din zona euro

Articolul 506a din Regulamentul (UE) 2021/558 a împuternicit Comisia să publice un raport până la 31 decembrie 2021 în care să evalueze dacă este necesar să se aducă modificări cadrului de reglementare „pentru a promova piața și achizițiile bancare de expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute în OPC-uri cu un portofoliu suport constând exclusiv din obligațiuni suverane ale statelor membre a căror monedă este euro, ponderea relativă a obligațiunilor suverane ale fiecărui stat membru în portofoliul total al OPC-ului fiind egală cu ponderea relativă a contribuției fiecărui stat membru la capitalul BCE”.

Articolul 132 alineatul (4) din CRR prevede o „abordare de tip «look-through», prin care instituția investitoare poate „aplica o abordare transparentă de tip «look-through» pentru aceste expuneri-suport [ale unui OPC] pentru a calcula o pondere de risc medie pentru expunerile sale sub formă de unități sau acțiuni deținute în OPC” în conformitate cu metodele prevăzute în CRR. Acest lucru este posibil numai dacă instituția investitoare are cunoștință de expunerile-suport ale OPC-ului.

Prin urmare, actualul regim de reglementare permite instituțiilor investitoare să aplice unităților sau acțiunilor deținute în OPC aceleași ponderi de risc care s-ar aplica unei investiții directe în obligațiunile suverane ale statelor membre. Având în vedere că astfel de expuneri suverane beneficiază deja de un tratament avantajos în materie de cerințe de capital reglementat, nu pare necesar să se aducă modificări cadrului prudențial pentru a promova piața OPC-urilor cu acest tip de instrument-suport sau, în special, pentru a ține seama de structura specifică menționată la articolul 506a din Regulamentul (UE) 2021/558.

În plus, odată cu obligațiunile emise recent și planificate în cadrul programului NextGenerationEU, se pare că nu mai este imperios necesară crearea structurii menționate mai sus.

Competențe suplimentare de supraveghere pentru a impune restricții privind distribuirile efectuate de instituții

Tratamentul prudențial al criptoactivelor

2021/0342 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 49 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Ca răspuns la criza financiară mondială, Uniunea a demarat o amplă reformă a cadrului prudențial pentru instituții, cu scopul de a spori reziliența sectorului bancar din UE. Unul dintre principalele elemente ale reformei a constat în punerea în aplicare a standardelor internaționale convenite de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, așa numita „reformă Basel III”. Datorită acestei reforme, la declanșarea crizei provocate de pandemia de COVID-19, sectorul bancar din UE avea o poziție rezilientă. Însă, deși în prezent nivelul general de capital al instituțiilor din UE este considerat în medie satisfăcător, unele dintre problemele identificate în urma crizei financiare mondiale nu au fost încă soluționate.

(2)Pentru a aborda aceste probleme, a oferi securitate juridică și a semnala angajamentul UE față de partenerii săi internaționali din cadrul G20, este extrem de important să se pună fidel în aplicare elementele restante ale reformei Basel III. În același timp, punerea în aplicare ar trebui să evite o creștere semnificativă a cerințelor totale de capital pentru sistemul bancar din UE în ansamblul său și să țină seama de particularitățile economiei UE. Acolo unde este posibil, ar trebui să se aplice cu titlu tranzitoriu ajustări ale standardelor internaționale. Punerea în aplicare ar trebui să contribuie la evitarea situației în care instituțiile UE s-ar afla într-un dezavantaj concurențial, în special în ceea ce privește activitățile comerciale, domeniu în care instituțiile UE concurează direct cu omologii lor internaționali. În plus, abordarea propusă ar trebui să fie coerentă cu logica uniunii bancare și să evite o fragmentarea și mai accentuată a pieței unice pentru sectorul bancar. Nu în ultimul rând, această abordare ar trebui să asigure proporționalitatea normelor și să vizeze reducerea suplimentară a costurilor de asigurare a conformității, în special pentru instituțiile mai mici, fără ca acest lucru să însemne relaxarea standardelor prudențiale.

(3)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 permite instituțiilor să își calculeze cerințele de capital fie prin utilizarea abordărilor standardizate, fie prin utilizarea abordărilor bazate pe modele interne. Abordările bazate pe modele interne le permit instituțiilor să estimeze majoritatea parametrilor necesari pentru calcularea cerințelor de capital pe cont propriu sau chiar toți acești parametri, în timp ce abordările standardizate impun instituțiilor să calculeze cerințele de capital utilizând parametri ficși, care se bazează pe ipoteze relativ prudente și sunt prevăzuți în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Comitetul de la Basel a decis în decembrie 2017 să introducă un prag agregat minim al modelelor interne. Această decizie s-a bazat pe o analiză efectuată în urma crizei financiare din 2008-2009, care a arătat că modelele interne tind să subestimeze riscurile la care sunt expuse instituțiile, în special pentru anumite tipuri de expuneri și riscuri și, prin urmare, tind să ducă la calcularea unor cerințe de capital insuficiente. În comparație cu cerințele de capital calculate utilizând abordările standardizate, modelele interne produc, în medie, cerințe de capital mai mici pentru aceleași expuneri.

(4)Pragul minim al modelelor interne reprezintă una dintre măsurile-cheie ale reformelor Basel III. Scopul său este de a limita variabilitatea nejustificată a cerințelor de capital reglementat produsă de modelele interne și reducerea excesivă a capitalului pe care o poate obține o instituție care utilizează modele interne în raport cu o instituție care utilizează abordările standardizate revizuite. Instituțiile respective pot face acest lucru prin stabilirea unei limite inferioare a cerințelor de capital produse de modelele interne ale instituțiilor, respectiv de 72,5 % din cerințele de capital care s-ar aplica în cazul în care instituțiile respective ar utiliza abordări standardizate. Implementarea fidelă a pragului minim al modelelor interne ar trebui să sporească comparabilitatea ratelor de adecvare a capitalului ale instituțiilor, să restabilească credibilitatea modelelor interne și să asigure condiții de concurență echitabile între instituțiile care utilizează abordări diferite pentru calcularea cerințelor de capital.

(5)Pentru a evita fragmentarea pieței interne pentru sectorul bancar, abordarea referitoare la pragul minim al modelelor interne ar trebui să fie coerentă cu principiul agregării riscurilor între diferitele entități din cadrul aceluiași grup bancar și cu logica supravegherii consolidate. În același timp, pragul minim al modelelor interne ar trebui să abordeze riscurile care decurg din modelele interne atât în statul membru de origine, cât și în statul membru gazdă. Prin urmare, pragul minim al modelelor interne ar trebui să fie calculat la cel mai înalt nivel de consolidare din Uniune, în timp ce filialele situate în alte state membre decât instituția-mamă din UE ar trebui să calculeze, pe bază subconsolidată, contribuția lor la cerința referitoare la pragul minim al modelelor interne al întregului grup bancar. Această abordare ar trebui să evite impacturile nedorite și să asigure o distribuție echitabilă a capitalului suplimentar necesar pentru aplicarea pragului minim al modelelor interne între entitățile grupului din statul membru de origine și din statul membru gazdă, în funcție de profilul lor de risc.

(6)Comitetul de la Basel a constatat că abordarea standardizată utilizată în prezent pentru riscul de credit (SA-CR) nu este suficient de sensibilă la riscuri în mai multe domenii, ceea ce conduce la o evaluare inexactă sau inadecvată – fie prea ridicată, fie prea scăzută – a riscului de credit și, așadar, a cerințelor de capital. Dispozițiile referitoare la SA-CR ar trebui, prin urmare, revizuite pentru a asigura o mai mare sensibilitate la risc a acestei abordări din perspectiva mai multor aspecte-cheie.

(7)Pentru expunerile față de alte instituții care beneficiază de un rating, unele dintre ponderile de risc ar trebui recalibrate în conformitate cu standardele Basel III. În plus, tratamentul din punctul de vedere al ponderii de risc pentru expunerile față de instituții care nu beneficiază de un rating ar trebui să devină mai granular și să fie decuplat de ponderea de risc aplicabilă administrației centrale a statului membru în care este stabilită banca, deoarece se presupune că nu se acordă niciun sprijin public implicit pentru instituții.

(8)Pentru expunerile din datorii subordonate și expunerile din titluri de capital, este necesar să se aplice un tratament mai granular și mai riguros al ponderii de risc pentru a reflecta riscul mai ridicat de pierdere asociat expunerilor din datorii subordonate și din titluri de capital în comparație cu expunerile din titluri de creanță și pentru a preveni arbitrajul de reglementare între portofoliul bancar și portofoliul de tranzacționare. Multe instituții din Uniune dețin investiții de capital strategice de lungă durată în societăți financiare și nefinanciare. Întrucât ponderea de risc standard pentru expunerile din titluri de capital crește în cursul unei perioade de tranziție de 5 ani, investițiile strategice de capital existente în societăți și întreprinderi de asigurare supuse unei influențe semnificative din partea instituției în cauză ar trebui să beneficieze de păstrarea drepturilor obținute pentru a se evita efectele perturbatoare și pentru a se apăra rolul instituțiilor Uniunii ca investitori strategici de lungă durată în titluri de capital. Cu toate acestea, având în vedere garanțiile prudențiale și mecanismul de supraveghere menite să stimuleze integrarea financiară a sectorului financiar, ar trebui menținut regimul actual pentru investițiile de capital în alte instituții din cadrul aceluiași grup sau care fac parte din același sistem instituțional de protecție. În plus, pentru a consolida inițiativele private și publice de a furniza titluri de capital pe termen lung societăților din UE, indiferent dacă sunt cotate sau nu la bursă, investițiile nu ar trebui să fie considerate speculative dacă sunt realizate cu intenția fermă a conducerii superioare a instituției de a le deține timp de trei ani sau pentru o perioadă mai lungă.

(9)Pentru a promova anumite sectoare ale economiei, standardele Basel III prevăd o marjă discreționară în materie de supraveghere pentru a permite instituțiilor să atribuie, în anumite limite, un tratament preferențial investițiilor de capital realizate în baza „programelor legislative” care implică subvenții semnificative pentru investiții, supravegherea guvernului și restricții privind investițiile de capital. Aplicarea acestei puteri discreționare în Uniune ar trebui, de asemenea, să contribuie la stimularea investițiilor de capital pe termen lung.

(10)Împrumuturile acordate întreprinderilor în Uniune sunt furnizate în principal de instituții care utilizează abordările bazate pe ratinguri interne (IRB) pentru riscul de credit pentru a-și calcula cerințele de capital. Odată cu implementarea pragului minim al modelelor interne, aceste instituții vor trebui, la rândul lor, să aplice SA-CR, care se bazează pe evaluări ale creditului efectuate de instituții externe de evaluare a creditului („ECAI”) pentru a stabili calitatea creditului societății debitoare. Punerea în corespondență a ratingurilor externe și a ponderilor de risc aplicabile societăților care beneficiază de un rating ar trebui să fie mai granulară, astfel încât să se alinieze această punere în corespondență la standardele internaționale în materie.

(11)Cu toate acestea, majoritatea societăților din UE nu încearcă să obțină evaluări de credit externe, în special din cauza costurilor asociate. Pentru a evita efectele perturbatoare asupra împrumuturilor bancare acordate societăților care nu beneficiază de un rating și pentru a oferi suficient timp pentru lansarea unor inițiative publice sau private menite să sporească acoperirea evaluărilor de credit externe, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție pentru o astfel de creștere a acoperirii. În cursul acestei perioade de tranziție, instituțiile care utilizează abordări IRB ar trebui să poată aplica un tratament favorabil la calcularea pragului lor minim al modelelor interne pentru expunerile din categoria „investment grade” față de societăți care nu beneficiază de un rating și ar trebui, totodată, lansate inițiative de încurajare a utilizării pe scară largă a evaluărilor de credit. Această măsură tranzitorie ar trebui să fie însoțită de un raport elaborat de Autoritatea Bancară Europeană (ABE). După perioada de tranziție, instituțiile ar trebui să poată să utilizeze evaluările de credit efectuate de ECAI pentru a calcula cerințele de capital pentru majoritatea expunerilor lor față de societăți. Autorităților europene de supraveghere (AES) ar trebui să li se ceară să elaboreze un raport privind obstacolele întâmpinate în ceea ce privește accesul, în special al societăților, la evaluări de credit externe furnizate de ECAI, precum și privind eventualele măsuri prin care ar putea fi surmontate aceste obstacole, ca punct de plecare pentru orice inițiativă viitoare privind instituirea unor scheme de evaluare publice sau private. Între timp, Comisia Europeană este pregătită să ofere sprijin tehnic statelor membre prin intermediul Instrumentului său de sprijin tehnic în acest domeniu, de exemplu, pentru formularea de strategii privind sporirea gradului de utilizare a evaluărilor de credit de către societățile lor necotate sau pentru explorarea celor mai bune practici privind înființarea de entități capabile să furnizeze evaluări de credit sau să ofere societăților orientări în materie.

(12)Atât pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative, cât și pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile comerciale, Comitetul de la Basel a elaborat abordări mai sensibile la riscuri pentru a reflecta mai bine diferitele modele de finanțare și etapele din cadrul procesului de construcție.

(13)Criza financiară din 2008-2009 a scos la iveală o serie de deficiențe ale tratamentului standardizat utilizat în prezent pentru expunerile la bunuri imobile. Aceste deficiențe au fost abordate în standardele Basel III. De fapt, standardele Basel III au introdus expunerile la bunuri imobile generatoare de venituri (IPRE) ca o nouă subcategorie a clasei de expuneri față de societăți care face obiectul unui tratament specific din punctul de vedere al ponderării riscului pentru a reflecta mai exact riscul asociat expunerilor respective, dar și pentru a asigura o mai mare coerență cu tratamentul aplicat IPRE în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating (IRB) menționată în partea III titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(14)În ceea ce privește expunerile generale la bunuri imobile locative și comerciale, ar trebui menținută abordarea constând în defalcarea împrumuturilor prevăzută la articolele 124-126 din regulament, întrucât această abordare este sensibilă la tipul de debitor și reflectă efectele de atenuare a riscurilor pe care le au garanțiile imobiliare asupra ponderilor de risc aplicabile, chiar și în cazul unui raport ridicat între valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului (LTV). Calibrarea acestei abordări ar trebui totuși ajustată în conformitate cu standardele Basel III, deoarece s-a constatat că este prea conservatoare pentru ipotecile cu un raport LTV foarte scăzut.

(15)Pentru a se asigura că impactul pragului minim al modelelor interne asupra creditelor ipotecare locative cu risc scăzut acordate de către instituțiile care utilizează abordări IRB este repartizat pe o perioadă suficient de lungă și, prin urmare, pentru a evita perturbările asupra acestui tip de creditare care ar putea fi cauzate de creșteri bruște ale cerințelor de fonduri proprii, este necesar să se prevadă un regim tranzitoriu specific. Pe durata acestuia, atunci când calculează pragul minim al modelelor interne, instituțiile care utilizează abordări IRB ar trebui să poată aplica o pondere de risc mai mică părții din expunerile lor garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative care este considerată garantată cu bunuri imobile locative pe baza SA-CR revizuită. Pentru a se asigura faptul că regimul tranzitoriu este disponibil numai pentru expunerile garantate cu ipoteci cu risc scăzut, ar trebui stabilite criterii de eligibilitate adecvate, bazate pe concepte consacrate utilizate în cadrul SA-CR. Respectarea acestor criterii ar trebui verificată de autoritățile competente. Deoarece piețele imobiliare locative pot diferi de la un stat membru la altul, decizia privind activarea regimului tranzitoriu ar trebui lăsată la latitudinea fiecărui stat membru în parte. Utilizarea regimului tranzitoriu ar trebui monitorizată de ABE.

(16)Ca urmare a lipsei de claritate și de sensibilitate la risc a tratamentului actual al finanțării speculative a bunurilor imobile, cerințele de capital pentru expunerile respective sunt adesea considerate în prezent ca fiind prea ridicate sau prea scăzute. Prin urmare, tratamentul respectiv ar trebui înlocuit cu un tratament specific pentru expunerile aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor (ADC), care să cuprindă creditele acordate societăților sau entităților cu scop special care finanțează oricare dintre achizițiile de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcție sau dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau comerciale.

(17)Este important să se reducă impactul efectelor ciclice asupra evaluării bunurilor imobile care se constituie drept garanții pentru credite și pentru a asigura o mai mare stabilitate a cerințelor de capital pentru ipoteci. Valoarea unui bun imobil recunoscută în scopuri prudențiale nu ar trebui, prin urmare, să depășească valoarea medie a unui bun imobil comparabil, măsurată pe o perioadă de monitorizare suficient de lungă, cu excepția cazului în care modificările aduse bunului imobil respectiv îi sporesc fără echivoc valoarea. Pentru a se evita consecințele nedorite asupra funcționării piețelor obligațiunilor garantate, autoritățile competente pot permite instituțiilor să reevalueze bunurile imobile în mod regulat, fără a aplica aceste limite majorărilor de valoare. Modificările aduse bunurilor imobile care îmbunătățesc eficiența energetică a clădirilor și a unităților locative ar trebui considerate o creștere a valorii acestora.

(18)Finanțările specializate se desfășoară în principal cu entități cu scop special care servesc de obicei drept entități debitoare și pentru care randamentul investiției este principala sursă de rambursare a finanțării obținute. Acordul contractual al modelului de finanțare specializată oferă creditorului un grad substanțial de control asupra activelor, iar sursa principală de rambursare a obligației este venitul generat de activele finanțate. Pentru a asigura o reflectare mai fidelă a riscului asociat, aceste acorduri contractuale ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor cerințe de capital specifice pentru riscul de credit. În conformitate cu standardele Basel III convenite la nivel internațional privind atribuirea ponderilor de risc expunerilor din finanțări specializate, ar trebui introdusă o clasă de expuneri specializate în cadrul SA-CR, îmbunătățindu-se astfel coerența cu tratamentul specific aplicat deja finanțărilor specializate pe baza abordărilor IRB. Ar trebui introdus un tratament specific pentru expunerile din finanțări specializate, prin care să se facă o distincție între „finanțarea proiectelor”, „finanțarea obiectelor” și „finanțarea mărfurilor”, pentru a reflecta mai bine riscurile inerente acestor subclase ale clasei de expuneri specializate. La fel ca în cazul expunerilor față de societăți, ar trebui aplicate două abordări pentru atribuirea ponderilor de risc, una pentru jurisdicțiile care permit utilizarea evaluărilor de credit externe în scopuri de reglementare și una pentru jurisdicțiile care nu permit acest lucru.

(19)Cu toate că noul tratament standardizat prevăzut în standardele Basel III pentru expunerile din finanțări specializate care nu beneficiază de un rating este mai detaliat decât actualul tratament standardizat al expunerilor față de societăți prevăzut de prezentul regulament, primul nu este suficient de sensibil la riscuri pentru a reflecta efectele pachetelor cuprinzătoare de titluri de valoare și ale garanțiilor reale asociate de obicei cu aceste expuneri în Uniune, ceea ce le permite creditorilor să controleze viitoarele fluxuri de numerar care urmează să fie generate pe durata de viață a proiectului sau a activului. Din cauza lipsei de acoperire a evaluărilor externe de credit pentru expunerile din finanțări specializate în Uniune, tratamentul prevăzut în standardele Basel III pentru expunerile din finanțări specializate care nu beneficiază de un rating poate, de asemenea, să stimuleze instituțiile să nu mai acorde finanțare anumitor proiecte sau să își asume riscuri mai mari în cazul unor expuneri care altfel sunt tratate în mod similar și care au profiluri de risc diferite. În timp ce expunerile din finanțări specializate sunt finanțate în cea mai mare parte de instituții care utilizează abordarea IRB și care dispun de modele interne pentru aceste expuneri, impactul poate fi deosebit de semnificativ în cazul expunerilor din „finanțarea obiectelor”, care ar putea fi expuse riscului de întrerupere a activităților, în contextul special al aplicării pragului minim al modelelor interne. Pentru a se evita consecințele nedorite ale lipsei de sensibilitate la risc a tratamentului Basel pentru expunerile din finanțarea obiectelor care nu beneficiază de un rating, expunerile din finanțarea obiectelor care respectă un set de criterii capabile să le reducă profilul de risc la standarde de „înaltă calitate” compatibile cu gestionarea prudentă și conservatoare a riscurilor financiare ar trebui să beneficieze de o pondere de risc redusă. ABE este însărcinată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile în care instituțiile pot încadra o expunere din finanțări specializate pentru finanțarea obiectelor în categoria „de înaltă calitate”, cu o pondere de risc similară expunerilor din finanțarea de proiecte de „înaltă calitate” în cadrul SA-CR. Instituțiile stabilite în jurisdicții care permit utilizarea evaluărilor de credit externe ar trebui să atribuie expunerilor lor din finanțări specializate ponderile de risc determinate numai de evaluările externe specifice emisiunii, astfel cum se prevede în cadrul Basel III.

(20)Clasificarea expunerilor de tip retail pe baza abordărilor SA-CR și IRB ar trebui aliniată și mai mult, astfel încât să se asigure o aplicare consecventă a ponderilor de risc corespunzătoare pentru același set de expuneri. În conformitate cu standardele Basel III, ar trebui stabilite norme pentru un tratament diferențiat al expunerilor de tip retail reînnoibile care îndeplinesc un set de condiții de rambursare sau de utilizare capabile să le reducă profilul de risc. Expunerile respective sunt definite ca expuneri față de „tranzactori”. Expunerilor față de una sau mai multe persoane fizice care nu îndeplinesc toate condițiile pentru a fi considerate expuneri de tip retail ar trebui să li se atribuie o pondere de risc de 100 % pe baza SA-CR.

(21)Standardele Basel III introduc un factor de conversie a creditului de 10 % pentru angajamentele revocabile necondiționat (UCC) în cadrul SA-CR. Acest lucru va avea probabil un impact semnificativ asupra debitorilor care se bazează pe caracterul flexibil al UCC pentru a-și finanța activitățile atunci când se confruntă cu fluctuații sezoniere ale activităților lor sau atunci când gestionează modificări neprevăzute pe termen scurt ale nevoilor de capital circulant, în special în timpul redresării în urma pandemiei de COVID-19. Prin urmare, este oportun să se prevadă o perioadă de tranziție pe parcursul căreia instituțiile vor continua să aplice un factor de conversie a creditului nul pentru UCC și, ulterior, să se evalueze dacă se justifică o potențială creștere treptată a factorilor de conversie a creditului aplicabili pentru a permite instituțiilor să își ajusteze practicile operaționale și produsele fără a împiedica accesul la credite al debitorilor instituțiilor. Acest regim tranzitoriu ar trebui să fie însoțit de un raport elaborat de Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

(22)Criza financiară din perioada 2008-2009 a arătat că, în unele cazuri, instituțiile de credit au utilizat, de asemenea, abordări IRB privind portofoliile considerate nepotrivite pentru a face obiectul modelării din cauza insuficienței datelor, ceea ce a avut consecințe negative asupra solidității rezultatelor și, prin urmare, asupra stabilității financiare. Prin urmare, este oportun să nu se impună instituțiilor obligația de a utiliza abordările IRB pentru toate expunerile lor și de a aplica cerința privind implementarea IRB la nivelul claselor de expuneri. De asemenea, este oportun să se restricționeze utilizarea abordărilor IRB pentru clasele de expuneri în cazul cărora realizarea unei modelări robuste este mai dificilă pentru a spori comparabilitatea și soliditatea cerințelor de capital pentru riscul de credit pe baza abordărilor IRB.

(23)Expunerile instituțiilor față de alte instituții, alte entități din sectorul financiar și societăți mari se caracterizează, de regulă, printr-un nivel scăzut de nerambursare. Pentru astfel de portofolii cu o frecvență de nerambursare scăzută, s-a demonstrat că este dificil pentru instituții să obțină estimări fiabile ale unui parametru de risc esențial al abordării IRB, pierderea în caz de nerambursare (LGD), din cauza numărului insuficient de cazuri de nerambursare observate în cadrul portofoliilor respective. Această dificultate a condus la un nivel nedorit de dispersie între instituțiile de credit în ceea ce privește nivelul de risc estimat. Prin urmare, instituțiile ar trebui să utilizeze valorile reglementate ale LGD mai degrabă decât estimările interne ale LGD pentru aceste portofolii cu o frecvență de nerambursare scăzută.

(24)Instituțiile care utilizează modele interne pentru a estima cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru expunerile provenind din titluri de capital își bazează, în general, evaluarea riscurilor pe datele liber accesibile publicului, la care se poate presupune că au acces identic toate instituțiile. În aceste condiții, diferențele dintre cerințele de fonduri proprii nu pot fi justificate. În plus, expunerile din titluri de capital deținute în portofoliul bancar constituie o proporție foarte mică din bilanțurile instituțiilor. Prin urmare, pentru a spori comparabilitatea cerințelor de fonduri proprii ale instituțiilor și pentru a simplifica cadrul de reglementare, instituțiile ar trebui să își calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru expunerile din titluri de capital utilizând SA-CR, iar abordarea IRB ar trebui să nu fie autorizată în acest scop.

(25)Ar trebui să se asigure faptul că estimările probabilității de nerambursare (PD), ale pierderii în caz de nerambursare (LGD) și ale factorilor de conversie a creditului (CCF) pentru expunerile individuale ale instituțiilor cărora li se permite să utilizeze modele interne pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscul de credit nu ating niveluri inadecvat de scăzute. Prin urmare, este oportun să se introducă valori minime pentru estimările proprii și să se impună instituțiilor obligația de a utiliza valoarea cea mai mare dintre estimările proprii ale parametrilor de risc și valorile minime respective. Aceste praguri minime ale parametrilor de risc ar trebui să constituie o garanție că cerințele de capital nu scad sub un nivel prudent. În plus, aceste praguri ar trebui să atenueze riscul de model cauzat de factori precum specificarea incorectă a modelului, erorile de evaluare și limitările datelor. Aceste praguri ar trebui să îmbunătățească, de asemenea, comparabilitatea ratelor de adecvare a capitalului între instituții. Pentru a obține aceste rezultate, pragurile minime ale parametrilor de risc ar trebui calibrate într-un mod suficient de prudent.

(26)Pragurile privind parametrii de risc care sunt calibrate într-un mod prea prudent pot descuraja instituțiile să adopte abordările IRB și standardele asociate de gestionare a riscurilor. Instituțiile pot fi, de asemenea, stimulate să își reorienteze portofoliile către expuneri cu risc mai mare pentru a evita constrângerea impusă de pragurile minime ale parametrilor de risc. Pentru a evita astfel de consecințe nedorite, pragurile minime ale parametrilor de risc ar trebui să reflecte în mod corespunzător anumite caracteristici de risc ale expunerilor-suport, în special prin adoptarea unor valori diferite pentru diferitele tipuri de expuneri, după caz.

(27)Expunerile din finanțări specializate au caracteristici de risc care diferă de expunerile generale față de societăți. Prin urmare, este oportun să se prevadă o perioadă de tranziție pe parcursul căreia se reduce pragul minim al LGD aplicabil expunerilor din finanțări specializate.

(28)În conformitate cu standardele Basel III, tratamentul IRB pentru clasa de expuneri suverane ar trebui să rămână în mare măsură neschimbat, având în vedere natura specială și riscurile legate de debitorii subiacenți. În special expunerile suverane nu ar trebui să facă obiectul unor praguri minime ale parametrilor de risc.

(29)Pentru a asigura o abordare coerentă pentru toate expunerile RGLA-PSE, ar trebui creată o nouă clasă de expuneri RGLA-PSA, independentă atât de clasa expunerilor suverane, cât și de cea a expunerilor față de instituții, și care ar trebui să facă toate obiectul pragurilor minime ale parametrilor de risc prevăzute de noile norme.

(30)Ar trebui să se clarifice modul în care ar putea fi recunoscut efectul unei garanții pentru o expunere garantată în cazul în care expunerea-suport este tratată pe baza abordării IRB, care permite utilizarea modelării pentru PD și LGD, dar garantul aparține unui tip de expuneri pentru care nu este permisă modelarea LGD sau abordarea IRB. În special, utilizarea abordării bazate pe înlocuire, prin care parametrii de risc ai expunerilor-suport sunt înlocuiți cu cei ai garantului, sau a unei metode prin care PD sau LGD a debitorului subiacent sunt ajustate utilizându-se o abordare specifică de modelare pentru a ține seama de efectul garanției nu ar trebui să conducă la o pondere de risc ajustată mai mică decât ponderea de risc aplicabilă unei expuneri direct comparabile față de garant. În consecință, în cazul în care garantul este tratat pe baza abordării SA-CR, recunoașterea garanției pe baza abordării IRB ar trebui să conducă la atribuirea în cazul expunerii garantate a ponderii de risc a garantului calculate pe baza SA-CR.

(31)Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului 50 a modificat Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a pune în aplicare standardele finale FRTB numai în scopuri de raportare. Introducerea unor cerințe de capital obligatorii bazate pe aceste standarde urma să fie realizată prin intermediul unei inițiative legislative ordinare separate, în urma evaluării impactului acestora asupra băncilor din Uniune.

(32)Pentru a finaliza agenda de reforme introdusă după criza financiară din 2008-2009 și pentru a remedia deficiențele actualului cadru privind riscul de piață, ar trebui puse în aplicare în dreptul Uniunii cerințele de capital obligatorii pentru riscul de piață bazate pe standardele finale FRTB. Estimările recente ale impactului standardelor finale FRTB asupra băncilor din Uniune au arătat că punerea în aplicare a standardelor respective în Uniune va conduce la o creștere semnificativă a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru anumite activități de tranzacționare și de formare a pieței care sunt importante pentru economia UE. Pentru a atenua acest impact și pentru a menține buna funcționare a piețelor financiare din Uniune, ar trebui introduse ajustări specifice pentru transpunerea standardelor finale FRTB în dreptul Uniunii.

(33)În conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/876, Comisia ar trebui să țină seama de principiul proporționalității la calcularea cerințelor de capital pentru riscul de piață pentru instituțiile cu portofolii de tranzacționare de dimensiuni medii și să calibreze aceste cerințe în consecință. Prin urmare, instituțiilor cu portofolii de tranzacționare de dimensiuni medii ar trebui să li se permită să utilizeze o abordare standardizată simplificată pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, în conformitate cu standardele convenite la nivel internațional. În plus, criteriile de eligibilitate pentru identificarea instituțiilor cu portofolii de tranzacționare de dimensiuni medii ar trebui să rămână aliniate la criteriile stabilite în Regulamentul (UE) 2019/876 pentru exceptarea acestor instituții de la cerințele de raportare FRTB prevăzute în regulamentul respectiv.

(34)Activitățile de tranzacționare ale instituțiilor pe piețele interbancare pot fi desfășurate cu ușurință la nivel transfrontalier, inclusiv între statele membre și țările terțe. Prin urmare, punerea în aplicare a standardelor finale FRTB ar trebui să conveargă cât mai mult posibil între jurisdicții, atât în ceea ce privește conținutul lor, cât și calendarul de punere în aplicare. În caz contrar, ar fi imposibil să se asigure condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru activitățile respective. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a standardelor respective în alte jurisdicții membre ale BCBS și, dacă este necesar, ar trebui să ia măsuri pentru a aborda posibilele denaturări ale normelor respective.

(35)BCBS a revizuit standardul internațional privind riscul operațional pentru a remedia deficiențele scoase la lumină de criza financiară din perioada 2008-2009. Pe lângă lipsa sensibilității la risc a abordărilor standardizate, a fost identificată o lipsă de comparabilitate generată de gama largă de practici de modelare internă în cadrul abordărilor avansate de evaluare (AMA). Prin urmare, pentru simplificarea cadrului privind risc operațional, toate abordările existente pentru estimarea cerințelor de capital pentru riscul operațional au fost înlocuite cu o metodă unică, care nu se bazează pe modele. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui aliniat la standardele Basel revizuite, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru instituțiile stabilite în Uniune, dar care își desfășoară activitatea și în afara Uniunii, și pentru a asigura eficacitatea în continuare a cadrului privind riscul operațional la nivelul Uniunii.

(36)Noua abordare standardizată pentru riscul operațional introdusă de BCBS combină un indicator care se bazează pe dimensiunea activității unei instituții cu un indicator care ia în considerare istoricul pierderilor instituției respective. Standardele Basel revizuite prevăd o serie de marje discreționare cu privire la modul în care poate fi implementat indicatorul care ia în considerare istoricul pierderilor unei instituții. Jurisdicțiile pot să nu ia în considerare pierderile istorice la calcularea cerințelor de capital pentru riscul operațional pentru toate instituțiile relevante sau pot lua în considerare datele istorice privind pierderile chiar și pentru instituțiile ale căror dimensiuni sunt sub un anumit prag. Pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii și pentru simplificarea calculării cerințelor de capital pentru riscul operațional, aceste marje discreționare ar trebui exercitate în mod armonizat pentru cerințele minime de fonduri proprii, prin ignorarea datelor istorice privind pierderile operaționale pentru toate instituțiile.

(37)Instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate și alte instituții de credit necotate ar trebui să publice, de asemenea, informații privind valoarea și calitatea expunerilor performante, neperformante și restructurate în urma dificultăților financiare, precum și o analiză a expunerilor restante în funcție de vechimea lor în contabilitate. Această obligație de publicare nu creează o sarcină suplimentară pentru aceste instituții de credit, deoarece publicarea unui astfel de set limitat de informații a fost deja pusă în aplicare de ABE în baza Planului de acțiune al Consiliului din 2017 privind creditele neperformante 51 , care a invitat ABE să extindă cerințele de publicare a informațiilor privind calitatea activelor și creditele neperformante la toate instituțiile de credit. Acest lucru este, de asemenea, pe deplin coerent cu Comunicarea intitulată „Abordarea problemei creditelor neperformante în urma pandemiei de COVID-19” 52 .

(38)Este necesar să se reducă sarcina de asigurare a conformității în scopul publicării de informații și să se îmbunătățească comparabilitatea informațiilor. Prin urmare, ABE ar trebui să creeze o platformă web centralizată care să permită publicarea informațiilor și a datelor transmise de instituții. Această platformă web centralizată ar trebui să servească drept punct unic de acces la informațiile publicate de instituții, în timp ce proprietatea asupra informațiilor și a datelor și responsabilitatea pentru acuratețea acestora ar trebui să revină în continuare instituțiilor care le produc. Centralizarea publicării informațiilor transmise ar trebui să fie pe deplin coerentă cu Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital și reprezintă încă un pas către dezvoltarea unui punct unic de acces la nivelul UE pentru informațiile financiare și informațiile privind investițiile durabile ale societăților.

(39)Pentru a permite o mai bună integrare a raportării de supraveghere și a publicărilor de informații în scopuri de supraveghere, ABE ar trebui să publice informațiile transmise de instituții în mod centralizat, respectând în același timp dreptul tuturor instituțiilor de a publica ele însele date și informații. Astfel de publicări centralizate ar trebui să permită ABE să facă publice informațiile transmise de instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate, pe baza informațiilor raportate de instituțiile respective autorităților competente și, prin urmare, ar trebui să reducă în mod semnificativ sarcina administrativă la care sunt supuse aceste instituții mici și cu un grad redus de complexitate. În același timp, centralizarea publicărilor de informații nu ar trebui să aibă niciun impact asupra costurilor altor instituții și ar trebui să sporească transparența și să reducă costurile pentru participanții la piață pentru a avea acces la informații prudențiale. O astfel de transparență sporită ar trebui să faciliteze comparabilitatea datelor între instituții și să promoveze disciplina pieței.

(40)Pentru a asigura convergența în întreaga Uniune și o înțelegere uniformă a factorilor și a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), ar trebui stabilite definiții generale. Expunerea la riscurile ESG nu este neapărat proporțională cu dimensiunea și complexitatea unei instituții. Nivelul expunerilor de pe teritoriul Uniunii este, de asemenea, destul de eterogen, pentru unele țări impactul tranziției fiind susceptibil să fie neglijabil, în timp ce, pentru altele, se preconizează că impactul respectiv asupra expunerilor legate de activități care au un impact negativ semnificativ asupra mediului va fi ridicat. Cerințele de transparență pe care trebuie să le îndeplinească instituțiile și cerințele de raportare în materie de durabilitate prevăzute în alte acte legislative existente în Uniune vor oferi date mai detaliate în câțiva ani. Însă pentru a evalua în mod corespunzător riscurile ESG cu care se pot confrunta instituțiile, este imperativ ca piețele și autoritățile de supraveghere să obțină date adecvate de la toate entitățile expuse riscurilor respective, indiferent de dimensiunea lor. Pentru a se asigura că autoritățile competente au la dispoziție date detaliate, cuprinzătoare și comparabile pentru o supraveghere eficace, informațiile privind expunerile la riscurile ESG ar trebui incluse în raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor. Domeniul de aplicare și granularitatea informațiilor respective ar trebui să fie conforme cu principiul proporționalității, ținându-se cont de dimensiunea și complexitatea instituțiilor.

(41)Pe măsură ce economia Uniunii avansează pe calea către un model economic durabil, riscurile legate de durabilitate capătă un profil mai proeminent și ar putea necesita o reflecție suplimentară. Prin urmare, este necesar să se devanseze cu 2 ani mandatul încredințat ABE de a evalua dacă se justifică un tratament prudențial specific al expunerilor legate de activele și activitățile asociate în mod substanțial cu obiective de mediu și/sau sociale și de a prezenta un raport cu constatările sale.

(42)Este esențial ca autoritățile de supraveghere să dispună de competențele necesare pentru a evalua și a măsura în mod cuprinzător riscurile la care este expus un grup bancar la nivel consolidat și pentru a avea flexibilitatea de a-și adapta abordarea în materie de supraveghere la noile surse de riscuri. Este important să se evite zonele de umbră la intersecția dintre consolidarea prudențială și cea contabilă, care ar putea conduce la tranzacții prin care unele active ar fi scoase din sfera consolidării prudențiale, chiar dacă riscurile persistă în cadrul grupului bancar. Lipsa de coerență în definirea conceptelor de „întreprindere-mamă”, „filială” și „control”, precum și lipsa de claritate în ceea ce privește definiția „întreprinderii prestatoare de servicii auxiliare”, a „societății financiare holding” și a „instituției financiare” îngreunează aplicarea consecventă a normelor aplicabile în Uniune și detectarea și abordarea corespunzătoare a riscurilor la nivel consolidat de către autoritățile de supraveghere. Prin urmare, definițiile respective ar trebui modificate și clarificate suplimentar. În plus, se consideră oportun ca ABE să investigheze în continuare dacă ar fi posibil ca aceste împuterniciri încredințate autorităților de supraveghere să fie restrânse în mod neintenționat de eventualele discrepanțe sau lacune restante ale dispozițiilor de reglementare sau ca efect al interacțiunii lor cu cadrul contabil aplicabil.

(43)Lipsa de claritate a anumitor aspecte ale cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare (SFT), elaborat de BCBS în 2017 ca parte a reformelor finale ale Basel III, precum și rezervele cu privire la justificarea economică a aplicării acestui cadru la anumite tipuri de SFT au ridicat întrebarea dacă obiectivele prudențiale ale acestui cadru ar putea fi atinse fără a crea consecințe nedorite. Prin urmare, Comisia ar trebui să reevalueze punerea în aplicare a cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare pentru SFT în dreptul Uniunii până la [OP: a se introduce data = 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament]. Pentru a furniza Comisiei suficiente dovezi în acest sens, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA, ar trebui să raporteze Comisiei cu privire la impactul cadrului respectiv și la abordarea cea mai adecvată pentru punerea sa în aplicare în dreptul Uniunii.

(44)Comisia ar trebui să transpună în dreptul Uniunii standardele revizuite privind cerințele de capital pentru riscurile CVA, publicate de BCBS în iulie 2020, deoarece aceste standarde îmbunătățesc, în general, calculul cerinței de fonduri proprii pentru riscul CVA prin abordarea mai multor probleme observate anterior, în special faptul că actualul cadru privind cerințele de capital pentru riscul CVA nu reușește să surprindă în mod corespunzător riscul CVA.

(45)La punerea în aplicare a reformelor inițiale Basel III în dreptul Uniunii prin intermediul CRR, anumite tranzacții au făcut obiectul unor derogări de la calcularea cerințelor de capital pentru riscul CVA. Aceste derogări au fost convenite pentru a preveni o potențială creștere excesivă a costului anumitor tranzacții cu instrumente financiare derivate, declanșată de introducerea cerinței de capital pentru riscul CVA, în special atunci când băncile nu au putut atenua riscul CVA al anumitor clienți care nu puteau face schimb de garanții. În conformitate cu impactul estimat calculat de ABE, cerințele de capital pentru riscul CVA în conformitate cu standardele Basel revizuite ar rămâne nejustificat de ridicate pentru tranzacțiile care fac obiectul derogărilor cu acești clienți. Pentru a se asigura faptul că clienții băncilor continuă să își acopere riscurile financiare prin tranzacții cu instrumente financiare derivate, derogările ar trebui menținute în momentul punerii în aplicare a standardelor Basel revizuite.

(46)Cu toate acestea, riscul CVA efectiv al tranzacțiilor care fac obiectul derogărilor poate fi o sursă de risc semnificativ pentru băncile care aplică derogările respective; dacă aceste riscuri se materializează, băncile în cauză ar putea suferi pierderi semnificative. Astfel cum a subliniat ABE în raportul său privind CVA din februarie 2015, riscurile CVA ale tranzacțiilor care fac obiectul derogărilor ridică probleme de natură prudențială care nu sunt abordate în CRR. Pentru a ajuta autoritățile de supraveghere să monitorizeze riscul CVA care decurge din tranzacțiile care fac obiectul derogărilor, instituțiile trebuie să raporteze calculul cerințelor de capital pentru riscurile CVA ale tranzacțiilor care fac obiectul derogărilor care ar fi necesare dacă tranzacțiile respective nu ar face obiectul derogărilor. În plus, ABE ar trebui să elaboreze ghiduri pentru a ajuta autoritățile de supraveghere să identifice riscul CVA excesiv și pentru a îmbunătăți armonizarea acțiunilor de supraveghere în acest domeniu în întreaga UE.

(47)Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 4, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)punctele 15 și 16 se înlocuiesc cu următorul text:

„15. «întreprindere-mamă» înseamnă o întreprindere care controlează, în sensul punctului 37, una sau mai multe întreprinderi;

16. «filială» înseamnă o întreprindere care este controlată, în sensul punctului 37, de o altă întreprindere;”;

(b)punctul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„(18) «întreprindere prestatoare de servicii auxiliare» înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienți din afara grupului, este considerată de către autoritatea competentă ca fiind oricare dintre următoarele:

(a)o prelungire directă a serviciilor bancare;

(b)activități de leasing operațional, factoring, administrare a fondurilor de investiții, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate auxiliară serviciilor bancare;

(c)orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);”;

(c)punctul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„20, «societate financiară holding» înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)întreprinderea este o instituție financiară;

(b)întreprinderea nu este o societate financiară holding mixtă;

(c)cel puțin o filială a întreprinderii respective este o instituție;

(d)peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau deținerea de participații în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

(i)capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

(ii)activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

(iii)veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

(iv)personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

(v)alt indicator considerat relevant de către autoritatea competentă;”;

(d)se introduce următorul punct 20a:

„20a. «societate de investiții holding» înseamnă o societate de investiții holding, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului 53 ;”;

(e)punctul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„26. «instituție financiară» înseamnă o întreprindere care îndeplinește ambele condiții următoare:

(a)întreprinderea nu este o instituție, un holding pur industrial, un holding de asigurare sau un holding mixt de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 212 alineatul (1) literele (f) și (g) din Directiva 2009/138/CE;

(b)întreprinderea îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i)activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau deținerea de participații ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate la punctele 2-12 și punctul 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în secțiunea 1 sau B din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului 54 în legătură cu instrumentele financiare enumerate în secțiunea C din anexa respectivă la directiva menționată;

(ii)întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată în sensul Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului 55 , o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;”;

(f)se introduce următorul punct 26a:

„26a. «holding pur industrial» înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau deținerea de participații;

(b)nici întreprinderea, nici vreuna dintre întreprinderile în care aceasta deține participații nu este o entitate de tipul celor menționate la punctul 27 literele (a), (d), (e), (f), (g), (h), (k) și (l);

(c)nici întreprinderea, nici vreuna dintre întreprinderile în care aceasta deține participații nu desfășoară ca activitate principală vreuna dintre activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE sau vreuna dintre activitățile enumerate în secțiunea A sau B din anexa I la Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în secțiunea C din anexa respectivă la directiva menționată și nici nu este firmă de investiții, prestator de servicii de plată în sensul Directivei (UE) 2015/2366, societate de administrare a activelor sau întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;”;

(g)la punctul 27, litera (c) se elimină;

(h)punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:

„28. «instituție-mamă dintr-un stat membru» înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție sau o instituție financiară sau care deține o participație într-o instituție, instituție financiară sau întreprindere prestatoare de servicii auxiliare și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;”;

(i)se introduc următoarele puncte 33a și 33b:

„33a. «instituție de sine stătătoare din UE» înseamnă o instituție care nu face obiectul consolidării prudențiale în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2 în UE și care nu are nicio întreprindere-mamă din UE care face obiectul unei astfel de consolidări prudențiale;

33b. «instituție-filială de sine stătătoare dintr-un stat membru» înseamnă o instituție care îndeplinește toate criteriile următoare:

(a)instituția este filiala unei instituții-mamă din UE, a unei societăți financiare holding mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte mamă din UE;

(b)instituția este situată într-un alt stat membru decât instituția-mamă, societatea financiară holding mamă sau societatea financiară holding mixtă mamă;

(c)instituția nu are nicio filială proprie și nu deține nicio participație într-o instituție sau într-o instituție financiară;”;

(j)la punctul 37, trimiterea la „articolul 1 din Directiva 83/349/CEE” se înlocuiește cu o trimitere la „articolul 22 din Directiva 2013/34/UE”;

(k)punctul 52 se înlocuiește cu următorul text:

„52. «risc operațional» înseamnă riscul de pierdere rezultată fie din utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, incluzând riscul juridic, riscul de model și riscul TIC, dar nu și riscul strategic și riscul reputațional;”;

(l)se introduc următoarele puncte 52a-52i:

„52a.    «risc juridic» înseamnă pierderile, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalitățile sau daunele punitive, cauzate de evenimente care conduc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

(a)acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

(b)absența unei acțiuni, atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

(c)acțiuni întreprinse pentru a evita conformitatea cu o obligație juridică;

(d)evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare;

(e)nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

(f)nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

(g)nerespectarea normelor etice.

Riscul juridic nu cuprinde rambursările către terți sau angajați și compensațiile rezultate din oportunități de afaceri, în cazul în care nu s-a încălcat nicio normă și nicio regulă de conduită etică, iar instituția și-a îndeplinit obligațiile în timp util, și nici costurile juridice externe în cazul în care evenimentul care generează respectivele costuri externe nu este un eveniment de risc operațional.

(52b)    «risc de model» înseamnă pierderea pe care o poate suferi o instituție în urma deciziilor care s-ar putea baza, în special, pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, punerea în aplicare sau utilizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

(a)configurarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

(b)verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

(c)erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

(d)evaluările la prețul pieței incorecte și măsurarea incorectă a riscului, ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

(e)utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor sale într-un scop pentru care nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

(f)monitorizarea tardivă și ineficace a performanței modelului pentru a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

(52c)    «risc TIC» înseamnă riscul de pierderi sau de pierderi potențiale legate de utilizarea rețelelor și a sistemelor informatice sau a tehnologiei comunicațiilor, inclusiv încălcarea confidențialității, nefuncționarea sistemelor, indisponibilitatea sau lipsa integrității datelor și sistemelor, precum și riscul cibernetic;

(52d)    «risc de mediu, social sau de guvernanță (ESG)» înseamnă riscul de pierderi rezultate din orice impact financiar negativ asupra instituției care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG) asupra contrapărților sau a activelor de investiții ale instituției;

(52e)    «risc de mediu» înseamnă riscul de pierderi rezultate din orice impact financiar negativ asupra instituției care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor de investiții ale instituției, inclusiv al factorilor legați de tranziția către următoarele obiective de mediu:

(a)atenuarea schimbărilor climatice;

(b)adaptarea la schimbările climatice;

(c)utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine;

(d)tranziția către o economie circulară;

(e)prevenirea și controlul poluării;

(f)protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

Riscul de mediu include atât riscul fizic, cât și riscul de tranziție.

(52f)    «risc fizic», ca parte a riscului de mediu general, înseamnă riscul de pierderi rezultate din orice impact financiar negativ asupra instituției care decurge din impactul actual sau potențial al efectelor fizice ale factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor de investiții ale instituției;

52g.    «risc de tranziție», ca parte a riscului de mediu general, înseamnă riscul de pierderi rezultate din orice impact financiar negativ asupra instituției care decurge din impactul actual sau potențial al tranziției activităților și sectoarelor economice la o economie durabilă din punctul de vedere al mediului asupra contrapărților sau a activelor de investiții ale instituției;

(52h)    «risc social» înseamnă riscul de pierderi rezultate din orice impact financiar negativ asupra instituției care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor sociali asupra contrapărților sau a activelor sale de investiții;

(52i)    «risc de guvernanță» înseamnă riscul de pierderi rezultate din orice impact financiar negativ asupra instituției care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de guvernanță asupra contrapărților sau a activelor de investiții ale instituției;”;

(m)punctele 54, 55 și 56 se înlocuiesc cu următorul text:

„54. «probabilitate de nerambursare» sau «PD» înseamnă probabilitatea ca un debitor să se afle în stare de nerambursare în decursul unui an și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, probabilitatea diminuării valorii creanței în decursul anului respectiv;

55. «pierdere în caz de nerambursare» sau «LGD» înseamnă raportul preconizat dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul unui debitor sau al unei facilități în stare de nerambursare și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în caz de nerambursare și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, pierderea în caz de diminuare a valorii creanței, care înseamnă raportul preconizat dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri în caz de diminuare a valorii creanței și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în funcție de creanța gajată sau achiziționată;

56. «factor de conversie» sau «factor de conversie a creditului» sau «CCF» înseamnă raportul preconizat dintre, pe de o parte, cuantumul încă netras dintr­un angajament de finanțare din cadrul unei singure facilități care ar putea fi tras dintr-o singură facilitate înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expus la risc în caz de nerambursare și, pe de altă parte, cuantumul încă netras din angajamentul de finanțare din cadrul facilității respective, valoarea angajamentului de finanțare fiind determinată de limita autorizată, cu excepția cazului în care limita neautorizată este mai mare;”;

(n)se introduce următorul punct 56a:

„56a. «CCF realizat» înseamnă raportul dintre, pe de o parte, cuantumul tras dintr-un angajament de finanțare din cadrul unei singure facilități, care nu era tras la o anumită dată de referință înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expus la risc în caz de nerambursare și, pe de altă parte, cuantumul încă netras din angajamentul de finanțare din cadrul facilității respective la data de referință respectivă;”;

(o)punctele 58, 59 și 60 se înlocuiesc cu următorul text:

„58. «protecție finanțată a creditului» sau «FCP» înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din dreptul respectivei instituții, în cazul nerambursării de către debitor sau al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida sau de a obține transferul, atribuirea sau păstrarea unor active sau cuantumuri sau de a reduce cuantumul expunerii la, sau de a o înlocui cu, diferența dintre cuantumul expunerii și cuantumul unei creanțe asupra instituției;

59. «protecție nefinanțată a creditului» sau «UFCP» înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul nerambursării de către debitor sau al unor alte evenimente de credit specificate;

60. «instrument asimilat numerarului» înseamnă un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat, care a fost emis de instituția creditoare, pentru care instituția creditoare a primit deja plata completă și care trebuie rambursat necondiționat de către instituția creditoare la valoarea sa nominală;”;

(p)se introduce următorul punct 60a:

„60a. «aur fizic» înseamnă aur ca produs de bază, inclusiv lingouri și monede de aur, general acceptate de piața lingourilor, acolo unde există piețe lichide pentru lingouri, a cărui valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;”;

(q)se introduce următorul punct 74a:

„74a. «valoarea bunurilor imobile» înseamnă valoarea unui bun imobil determinată în conformitate cu articolul 229 alineatul (1);”;

(r)punctul 75 se înlocuiește cu următorul text:

„75. «bun imobil locativ» înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

(b)un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

(c)dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

(d)terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);”;

(s)se introduc următoarele puncte 75a-75g:

„75a. «bun imobil comercial» înseamnă orice bun imobil care nu este bun imobil locativ, inclusiv terenurile, altele decât cele menționate la punctul 75 litera (d) și la punctul 79;

75b. «expunere garantată cu bunuri imobile generatoare de venituri» (expunere IPRE) înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligațiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, și nu de capacitatea debitorului de a-și îndeplini din alte surse obligațiile din credite;

75c. «expunere garantată cu alte bunuri imobile decât cele generatoare de venituri» (expunere non-IPRE) înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau comerciale care nu este o expunere IPRE;

75d. «expunere non-ADC» înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau comerciale care nu este o expunere ADC;

75e. «expunere garantată cu bunuri imobile locative» sau «expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative» sau «expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile locative» înseamnă o expunere garantată cu o ipotecă asupra unui bun imobil locativ sau garantată prin orice alte mecanisme diferite de ipoteci, dar care sunt echivalente din punct de vedere economic cu ipotecile și sunt recunoscute ca garanție reală pentru bunuri imobile locative în temeiul legislației naționale aplicabile care stabilește condițiile pentru instituirea mecanismelor respective;

75f. «expunere garantată cu bunuri imobile comerciale» sau «expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale» sau «expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile comerciale» înseamnă o expunere garantată cu o ipotecă asupra unui bun imobil comercial sau garantată prin orice alte mecanisme diferite de ipoteci, dar care sunt echivalente din punct de vedere economic cu ipotecile și sunt recunoscute ca garanție reală pentru bunuri imobile comerciale în temeiul legislației naționale aplicabile care stabilește condițiile pentru instituirea mecanismelor respective;

75g. «expunere garantată cu bunuri imobile» sau «expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile» sau «expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile» înseamnă o expunere garantată cu o ipotecă asupra unui bun imobil locativ sau comercial sau garantată prin orice alte mecanisme diferite de ipoteci, dar care sunt echivalente din punct de vedere economic cu ipotecile și sunt recunoscute ca garanție reală pentru bunuri imobile în temeiul legislației naționale aplicabile care stabilește condițiile pentru instituirea mecanismelor respective;”;

(t)punctele 78 și 79 se înlocuiesc cu următorul text:

„78. «rata de nerambursare pe un an» înseamnă raportul dintre numărul de stări de nerambursare constatate în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T și numărul de debitori sau numărul de facilități, în cazul în care clasificarea ca fiind în stare de nerambursare se aplică la nivel de facilitate în conformitate cu articolul 178, clasificați în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

79. «expuneri ADC» sau «expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor» înseamnă expuneri față de societăți sau entități cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcții sau care finanțează dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau comerciale;”;

(u)punctul 114 se înlocuiește cu următorul text:

„114. «deținere indirectă» înseamnă orice expunere față de o entitate intermediară care deține o expunere față de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau față de pasive emise de o instituție în cazul căreia, în eventualitatea în care valoarea instrumentele de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituție ar fi redusă în mod permanent, pierderile înregistrate în consecință de respectiva instituție nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituția le-ar înregistra ca urmare a deținerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituție;”;

(v)punctul 126 se înlocuiește cu următorul text:

„126. «deținere sintetică» înseamnă o investiție a unei instituții într-un instrument financiar a cărui valoare este direct legată de valoarea instrumentelor de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau de valoarea pasivelor emise de o instituție;”;

(w)punctul 144 se înlocuiește cu următorul text:

„144. «birou de tranzacționare» înseamnă un grup de dealeri clar identificat care este creat de instituție pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare sau pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare menționate la articolul 104b alineatele (5) și (6), în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă, și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;”;

(x)la punctul 145, se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (e), o instituție poate exclude pozițiile pe instrumente financiare derivate deschise cu clienții săi nefinanciari și pozițiile pe instrumente financiare derivate pe care le utilizează pentru a acoperi acele poziții, cu condiția ca valoarea combinată a pozițiilor excluse, calculată în conformitate cu articolul 273a alineatul (3), să nu depășească 10 % din totalul activelor bilanțiere și extrabilanțiere ale instituției.”; (y)se adaugă următoarele puncte 151 și 152:

„151. «expunere reînnoibilă» înseamnă orice expunere în cadrul căreia soldul rămas de rambursat al debitorului poate fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestuia de a lua cu împrumut și de a rambursa;

152. «expunere față de un tranzactor» înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puțin 12 luni și care este una dintre următoarele:

(a)o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

(b)o facilitate de tip «descoperit de cont» din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni”.

(2)Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. «pierdere așteptată» sau «EL» înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

(i)o potențială stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în caz de nerambursare;

(ii)un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;”;

(b)se adaugă următoarele puncte 4-10:

„4. «obligație din credite» înseamnă orice obligație care decurge dintr-un contract de credit, care include principalul, dobânda acumulată și comisioanele, datorată de către un debitor unei instituții sau, în cazul în care instituția servește drept garant, datorată de către un debitor unei părți terțe;

5. «expunere din credite» înseamnă orice element bilanțier, inclusiv orice cuantum aferent principalului, dobânzii acumulate și comisioanelor datorat de către debitor instituției, precum și orice element extrabilanțier care are sau poate avea ca rezultat o obligație din credite;

6. «facilitate» înseamnă o expunere din credite care decurge dintr-un contract sau dintr-un set de contracte încheiate între un debitor și o instituție;

7. «marjă de prudență” înseamnă o majorare aditivă sau multiplicativă încorporată în estimările riscurilor, suficient de prudentă pentru a ține seama de gama preconizată de erori de estimare care pot decurge din deficiențele identificate în ceea ce privește datele, metodele și modelele, din modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și din orice altă sursă de incertitudine suplimentară, precum și din eroarea de estimare generală;

8. «întreprindere mică și mijlocie» sau «IMM» înseamnă o societate sau o întreprindere care, conform ultimelor conturi consolidate, are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50 000 000 EUR;

9. «angajament» înseamnă orice acord contractual, pe care o instituție îl oferă unui client și care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziționa active sau de a emite substitute de credit. Este angajament orice acord care poate fi anulat necondiționat de către instituție în orice moment, fără notificarea prealabilă a debitorului sau orice acord care poate fi anulat de către instituție în cazul în care debitorul nu îndeplinește condițiile prevăzute în documentația facilității, inclusiv condițiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere inițială sau ulterioară în temeiul acordului.

Acordurile contractuale care îndeplinesc toate condițiile următoare nu sunt angajamente:

(a)acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;

(b)acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;

(c)acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;

(d)acordurile contractuale în cazul cărora instituția are obligația de a evalua bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri;

(e)acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;

10. «angajament revocabil necondiționat» înseamnă orice angajament ale cărui condiții permit instituției să anuleze angajamentul, în măsura maximă permisă în temeiul legislației privind protecția consumatorilor și al legislației conexe, în orice moment, fără notificarea prealabilă a debitorului sau care prevăd efectiv anularea automată ca urmare a deteriorării bonității debitorului.”

(3)La articolul 6, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Niciunei instituții care este fie o întreprindere-mamă, fie o filială, și niciunei instituții incluse în consolidare în temeiul articolului 18 nu i se impune să respecte pe bază individuală obligațiile prevăzute la articolul 92 alineatele (5) și (6) și în partea a opta.”

(4)La articolul 10a, paragraful unic se modifică după cum urmează:

„În scopul aplicării prezentului capitol, firmele de investiții și societățile holding de investiții sunt considerate a fi societăți financiare holding mamă dintr-un stat membru sau societăți financiare holding mamă din Uniune în cazul în care aceste firme de investiții sau societăți holding de investiții sunt întreprinderi-mamă ale unei instituții sau ale unei firme de investiții care intră sub incidența prezentului regulament și care este menționată la articolul 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033.”

(5)La articolul 11 alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Instituțiile-mamă dintr-un stat membru îndeplinesc, în măsura și potrivit metodelor prevăzute la articolul 18, obligațiile prevăzute în părțile a doua, a treia, a patra, a șaptea și a șaptea A pe baza situației lor consolidate, cu excepția articolului 92 alineatul (3) litera (a) și a articolului 430 alineatul (1) litera (d).”

(6)Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se elimină;

(b)la alineatul (7) primul paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care o instituție are o filială care este o întreprindere, alta decât o instituție sau o instituție financiară ori în cazul în care deține o participație într­o astfel de întreprindere, instituția în cauză aplică filialei sau participației respective metoda punerii în echivalență.”;

(c)se introduce un nou alineat (10):

„(10) Până la [a se introduce data de către OP = 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], ABE îi prezintă Comisiei un raport cu privire la exhaustivitatea și adecvarea setului de definiții și dispoziții din prezentul regulament referitoare la supravegherea tuturor tipurilor de riscuri la care sunt expuse instituțiile la nivel consolidat. ABE evaluează în special orice posibile discrepanțe rămase în definițiile și dispozițiile respective, împreună cu interacțiunea lor cu cadrul contabil aplicabil, precum și orice alt aspect care ar putea crea constrângeri nedorite pentru o supraveghere consolidată cuprinzătoare și adaptabilă la noi surse sau tipuri de riscuri sau structuri care ar putea duce la arbitraj de reglementare. ABE își actualizează periodic raportul, de două ori pe an.

În lumina constatărilor ABE, Comisia poate adopta, dacă este cazul, acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a ajusta definițiile relevante sau sfera consolidării prudențiale.”

(7)Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatele (4) și (9), articolul 283 și articolul 363, prezentate de o instituție-mamă din UE și de filialele sale sau, în comun, de filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută și pentru a stabili termenii și condițiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;”;

(ii)al treilea paragraf se elimină;

(b)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) În cazul în care o instituție-mamă din UE și filialele sale, filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating menționată la articolul 143 pe bază unificată, autoritățile competente permit întreprinderii-mamă și filialelor sale, considerate în ansamblu, să îndeplinească criteriile de eligibilitate prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 6 într-un mod compatibil cu structura grupului și cu sistemele, procesele și metodologiile sale de gestionare a riscurilor.”

(8)La articolul 27 alineatul (1) litera (a), punctul (v) se elimină.

(9)La articolul 34, se adaugă următoarele paragrafe:

„Prin derogare de la primul paragraf al prezentului articol, în circumstanțe extraordinare, a căror existență va fi determinată printr-un aviz emis de ABE, instituțiile pot reduce ajustările de valoare suplimentare totale aplicate la calcularea cuantumului total care urmează să fie dedus din fondurile proprii de nivel 1 de bază.

În scopul emiterii avizului menționat la al doilea paragraf, ABE monitorizează condițiile de piață pentru a evalua dacă există circumstanțe extraordinare și, în consecință, notifică imediat acest lucru Comisiei.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica indicatorii și condițiile pe care ABE le va utiliza pentru a determina circumstanțele extraordinare menționate la al doilea paragraf și pentru a specifica reducerea ajustărilor de valoare suplimentare agregate totale menționate la paragraful respectiv.

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(10)Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)    pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (abordarea IRB), deficitul conform IRB, atunci când este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159;”;

(b)la alineatul (1) litera (k), punctul (v) se elimină.

(11)La articolul 46 alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)    deducerile menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii), (iii) și (iv) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;”;

(12)La articolul 48, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)la litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii), (iii) și (iv) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;”.

(b)la litera (b), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii), (iii) și (iv) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;”.

(13)La articolul 49, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Deținerile în legătură cu care nu se face deducerea în conformitate cu alineatul (1) sunt considerate expuneri și sunt ponderate la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.

Deținerile în legătură cu care nu se face deducerea în conformitate cu alineatul (2) sau (3) sunt considerate expuneri și li se aplică o pondere de risc de 100 %.”

(14)La articolul 60 alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii), (iii) și (iv) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;”.

(15)La articolul 62 primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, excedentul conform IRB, înainte de impozite, calculat în conformitate cu articolul 159 până la 0,6 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3.”

(16)La articolul 70 alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii), (iii) și (iv) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;”.

(17)La articolul 72b alineatul (3) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În plus față de datoriile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluție poate permite ca datoriile să fie considerate drept instrumente de pasive eligibile până la un cuantum total care nu depășește 3,5 % din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3), cu condiția ca:”.

(18)La articolul 72i alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii), (iii) și (iv) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;”.

(19)La articolul 84 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)fonduri proprii de nivel 1 de bază ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

(i)cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor:

–în cazul în care filiala este o instituție, în mod cumulat, a cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a), a cerințelor menționate la articolele 458 și 459, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă și a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază, după caz;

–în cazul în care filiala este o firmă de investiții, în mod cumulat, a cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 și a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază, după caz;

(ii)cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea, în mod cumulat, a cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a), a cerințelor menționate la articolele 458 și 459, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă;”.

(20)La articolul 85 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)fondurile proprii de nivel 1 ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

(i)cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 aferente filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

–în cazul în care filiala este o instituție, în mod cumulat, a cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b), a cerințelor menționate la articolele 458 și 459, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă și a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1, după caz;

–în cazul în care filiala este o firmă de investiții, în mod cumulat, a cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 și a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1, după caz;

(ii)cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 consolidate aferente filialei care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea, în mod cumulat, a cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b), a cerințelor menționate la articolele 458 și 459, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă;”.

(21)Se introduce următorul articol 88b:

„Articolul 88b
Întreprinderile din țări terțe

În sensul prezentului titlu II, termenii «firmă de investiții» și «instituție» se interpretează ca incluzând și întreprinderile stabilite în țări terțe care, dacă ar fi stabilite în Uniune, s-ar încadra în definițiile termenilor respectivi de la articolul 4 alineatul (1) punctele 2 și 3.”

(22)La articolul 89, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Orice deținere calificată al cărei cuantum depășește 15 % din capitalul eligibil al instituției, într-o întreprindere care nu este o entitate din sectorul financiar, face obiectul dispozițiilor prevăzute la alineatul (3).”

(23)Articolul 92 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Cuantumul total al expunerii la risc se calculează după cum urmează:

(a)o instituție de sine stătătoare din UE și, în scopul respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament pe baza situației sale consolidate în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2, o instituție-mamă din UE, o societate financiară holding mamă din UE și o societate financiară holding mixtă mamă din UE calculează cuantumul total al expunerii la risc după cum urmează:

unde:

TREA    = cuantumul total al expunerii la risc a entității;

U-TREA    = cuantumul total, fără aplicarea pragului minim, al expunerii la risc a entității, calculat în conformitate cu alineatul (4);

S-TREA    = cuantumul total, conform abordărilor standardizate, al expunerii la risc a entității, calculat în conformitate cu alineatul (5);

x    = 72,5 %;

(b)în scopurile prevăzute la punctele (i) și (ii), cuantumul total al expunerii la risc se calculează în conformitate cu alineatul (6):

(i)în cazul unei instituții-filiale de sine stătătoare dintr-un stat membru, în scopul respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament pe bază individuală;

(ii)în cazul unei instituții-mamă dintr-un stat membru, al unei societăți financiare holding mamă dintr-un stat membru sau al unui societăți financiare holding mixte mamă dintr-un stat membru, în scopul respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament pe baza situației sale consolidate;

(c)în scopul respectării obligațiilor prevăzute în prezentul regulament pe bază individuală, cuantumul total al expunerii la risc a unei instituții care nu este nici o instituție de sine stătătoare din UE, nici o instituție-filială de sine stătătoare dintr-un stat membru este cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim calculat în conformitate cu alineatul (4).

(4) Cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim se calculează ca suma literelor (a)-(f) de la prezentul alineat după luarea în considerare a alineatului (7):

(a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de contraparte, și pentru riscul de diminuare a valorii creanței, calculate în conformitate cu titlul II și cu articolul 379, în ceea ce privește toate activitățile economice ale unei instituții, excluzând cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de contraparte din portofoliul de tranzacționare al instituției;

(b)cerințele de fonduri proprii aplicabile portofoliului de tranzacționare al unei instituții, pentru:

(i)riscul de piață, calculat în conformitate cu titlul IV din prezenta parte;

(ii)expunerile mari care depășesc limitele prevăzute la articolele 395-401, în măsura în care o instituție este autorizată să depășească limitele respective, determinate în conformitate cu partea a patra;

(c)cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, calculate în conformitate cu titlul IV din prezenta parte, pentru toate activitățile economice care prezintă un risc valutar sau de marfă;

(ca)cerințele de fonduri proprii pentru riscul de decontare, calculate în conformitate cu titlul V din prezenta parte, cu excepția articolului 379;

(d)cerințele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului, calculate în conformitate cu titlul VI din prezenta parte;

(e)cerințele de fonduri proprii pentru riscul operațional, calculate în conformitate cu titlul III din prezenta parte;

(f)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte care decurge din portofoliul de tranzacționare al instituției pentru următoarele tipuri de tranzacții și acorduri, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte:

(i)contractele enumerate în anexa II și instrumentele financiare derivate de credit;

(ii)tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau mărfuri cu împrumut;

(iii)tranzacțiile de creditare în marjă pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

(iv)tranzacțiile cu termen lung de decontare.”;

(b)se adaugă următoarele alineate (5), (6) și (7):

„(5) Cuantumul total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate se calculează ca suma literelor (a)-(f) de la alineatul (4), după luarea în considerare a alineatului (7) și a următoarelor cerințe:

(a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit și pentru riscul de diminuare a valorii creanței menționate la alineatul (4) litera (a) și pentru riscul de contraparte care decurge din portofoliul de tranzacționare, astfel cum se menționează la litera (f) de la alineatul respectiv, se calculează fără a se utiliza niciuna dintre următoarele abordări:

(i)abordarea bazată pe modele interne pentru acordurile-cadru de compensare prevăzută la articolul 221;

(ii)abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în capitolul 3;

(iii)abordarea bazată pe modele interne de rating în materie de securitizare (SEC-IRBA) prevăzută la articolele 258-260 și abordarea bazată pe evaluări interne (IAA) prevăzută la articolul 265;

(iv)abordarea prevăzută în prezenta parte titlul II capitolul 6 secțiunea 6;

(b)cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru portofoliul de tranzacționare menționat la alineatul (3) litera (b) punctul (i) și pentru toate activitățile sale economice care prezintă un risc valutar sau de marfă menționate la litera (c) de la alineatul respectiv se calculează fără a se utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în partea a treia titlul IV capitolul 1b.

(6) Cuantumul total al expunerii la risc a unei entități „i” în scopurile prevăzute la alineatul (3) litera (b) se calculează după cum urmează:

unde:

i    = indicele care desemnează entitatea;

TREAi    = cuantumul total al expunerii la risc a entității i;

U-TREAi = cuantumul total, fără aplicarea pragului minim, al expunerii la risc a entității i, calculat în conformitate cu alineatul (4);

DIconso    = orice diferență pozitivă între cuantumul total al expunerii la risc și cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim pentru situația consolidată a instituției-mamă din UE, a societății financiare holding mamă din UE sau a societății financiare holding mixte mamă din UE a grupului din care face parte entitatea i, calculată după cum urmează:

unde:

U-TREA    = cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim calculat în conformitate cu alineatul (4) pentru respectiva instituție-mamă din UE, societate financiară holding mamă din UE sau societate financiară holding mixtă mamă din UE pe baza situației sale consolidate;

TREA    = cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu alineatul (3) litera (a) pentru respectiva instituție-mamă din UE, societate financiară holding mamă din UE sau societate financiară holding mixtă mamă din UE pe baza situației sale consolidate;

Contribconsoi    = contribuția entității i, calculată după cum urmează:

unde:

j    = indicele care desemnează toate entitățile care fac parte din același grup ca entitatea i pentru situația consolidată a instituției-mamă din UE, a societății financiare holding mamă din UE sau a societății financiare holding mixte mamă din UE;

U-TREAj    = cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim calculat de entitatea j în conformitate cu alineatul (4) pe baza situației sale consolidate sau, în cazul în care entitatea j este o instituție-filială de sine stătătoare dintr-un stat membru, pe bază individuală;

F-TREAj    = cuantumul total al expunerii la risc cu aplicarea pragului minim a entității j calculat pe baza situației sale consolidate, după cum urmează:

unde:

   = cuantumul total al expunerii la risc cu aplicarea pragului minim calculat de entitatea j pe baza situației sale consolidate sau, în cazul în care entitatea j este o instituție-filială de sine stătătoare dintr-un stat membru, pe bază individuală;

   = cuantumul total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate calculat de entitatea j în conformitate cu alineatul (5) pe baza situației sale consolidate sau, în cazul în care entitatea j este o instituție-filială de sine stătătoare dintr-un stat membru, pe bază individuală;

x    = 72,5 %.

(7) În vederea calculării cuantumului total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim menționat la alineatul (4) și a cuantumului total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate menționat la alineatul (5) se aplică următoarele dispoziții:

(a)cerințele de fonduri proprii menționate la alineatul (4) literele (c), (ca), (d) și (e) le includ pe cele care rezultă din toate activitățile economice ale unei instituții;

(b)instituțiile multiplică cu 12,5 cerințele de fonduri proprii prevăzute la alineatul (4) literele (b)-(e).”

(24)La articolul 92a alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) o rată bazată pe riscuri de 18 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3);”.

(25)La articolul 102, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață în conformitate cu abordarea menționată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), pozițiile din portofoliul de tranzacționare sunt atribuite birourilor de tranzacționare înființate în conformitate cu articolul 104b.”

(26)Articolul 104 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 104
Includerea în portofoliul de tranzacționare

(1) O instituție trebuie să aibă politici și proceduri clar definite pentru a determina pozițiile pe care să le includă în portofoliul de tranzacționare în vederea calculării cerințelor de fonduri proprii, în conformitate cu articolul 102 și cu prezentul articol, ținând seama de capacitățile și practicile sale în materie de gestionare a riscurilor. Instituția documentează pe deplin respectarea politicilor și procedurilor respective, le supune unui audit intern cel puțin o dată pe an și pune rezultatele auditului la dispoziția autorităților competente.

(2) Instituțiile atribuie portofoliului de tranzacționare pozițiile pe următoarele instrumente:

(a)instrumentele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 325 alineatele (6), (7) și (8) pentru includere în portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație alternativ («ACTP»);

(b)instrumentele care ar da naștere unei poziții scurte nete de credit sau pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacționare, cu excepția datoriilor proprii ale instituției, mai puțin atunci când pozițiile respective îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) litera (e);

(c)instrumentele care rezultă din angajamente de subscriere a titlurilor de valoare, în cazul în care angajamentele de subscriere respective se referă numai la titlurile care se preconizează că vor fi achiziționate efectiv de către instituție la data decontării;

(d)activele sau datoriile financiare clasificate fără echivoc ca fiind destinate tranzacționării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil instituției;

(e)instrumentele care rezultă din activitățile de formare a pieței;

(f)organismele de plasament colectiv deținute cu intenția tranzacționării, cu condiția ca respectivele organisme de plasament colectiv să îndeplinească cel puțin una dintre condițiile specificate la alineatul (7);

(g)titlurile de capital cotate;

(h)operațiunile de finanțare prin instrumente financiare legate de tranzacționare;

(i)opțiunile sau alte instrumente financiare derivate încorporate în datoriile proprii ale instituției sau provenind din alte instrumente din afara portofoliului de tranzacționare care sunt legate de riscul de credit sau de riscul de devalorizare a titlurilor de capital.

În sensul literei (b), o instituție deține o poziție scurtă netă pe titluri de capital în cazul în care o scădere a prețului titlurilor de capital are ca rezultat obținerea unui profit de către instituție. O instituție deține o poziție scurtă netă de credit în cazul în care majorarea marjei de credit sau deteriorarea bonității emitentului sau a grupului de emitenți are ca rezultat obținerea unui profit de către instituție. Instituțiile monitorizează în permanență cazurile în care instrumentele dau naștere unei poziții scurte nete de credit sau pe titluri de capital în afara portofoliului de tranzacționare.

În sensul literei (i), o instituție împarte opțiunea încorporată provenind din datoria proprie sau din alt instrument din afara portofoliului de tranzacționare care este legată de riscul de credit sau de riscul de devalorizare a titlurilor de capital și atribuie datoria proprie sau alt instrument portofoliului de tranzacționare sau, după caz, în afara portofoliului de tranzacționare, în conformitate cu prezentul articol.

(3) Instituțiile nu atribuie portofoliului de tranzacționare pozițiile pe următoarele instrumente:

(a)instrumentele desemnate pentru includerea într-un depozit de securitizare (securitisation warehouse);

(b)instrumentele legate de dețineri de bunuri imobiliare;

(c)titlurile de capital necotate;

(d)instrumentele legate de credite de retail și pentru IMM-uri;

(e)alte organisme de plasament colectiv decât cele menționate la alineatul (2) litera (f);

(f)contractele derivate și organismele de plasament colectiv cu unul sau mai multe dintre instrumentele-suport menționate la literele (a)-(d);

(g)instrumentele deținute pentru acoperirea unui anumit risc aferent uneia sau mai multor poziții pe un instrument menționat la literele (a)-(f);

(h)datoriile proprii ale instituției, cu excepția cazului în care astfel de instrumente îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) litera (e).

(4) Prin derogare de la alineatul (2), o instituție poate atribui în afara portofoliului de tranzacționare o poziție pe un instrument menționat la literele (d)-(i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă își dă aprobarea în cazul în care instituția a dovedit într-un mod considerat satisfăcător de autoritate că poziția nu este deținută cu intenția tranzacționării sau nu acoperă poziții deținute cu intenția tranzacționării.

(5) În cazul în care o instituție a atribuit portofoliului de tranzacționare o poziție pe un alt instrument decât instrumentele menționate la alineatul (2) litera (a), (b) sau (c), autoritatea competentă a instituției îi poate solicita instituției să furnizeze dovezi pentru a justifica o astfel de atribuire. În cazul în care instituția nu furnizează dovezi adecvate, autoritatea sa competentă îi poate solicita să realoce poziția respectivă în afara portofoliului de tranzacționare.

(6) În cazul în care o instituție a atribuit în afara portofoliului de tranzacționare o poziție pe un alt instrument decât instrumentele menționate la alineatul (3), autoritatea competentă a instituției îi poate solicita instituției să furnizeze dovezi pentru a justifica o astfel de atribuire. În cazul în care instituția nu furnizează dovezi adecvate, autoritatea sa competentă îi poate solicita să realoce poziția respectivă în cadrul portofoliului de tranzacționare.

(7) O instituție atribuie portofoliului de tranzacționare o poziție într-un organism de plasament colectiv care este deținută cu intenția tranzacționării în cazul în care instituția îndeplinește una dintre următoarele condiții:

(a)instituția este în măsură să obțină informații suficiente cu privire la expunerile-suport individuale ale OPC-ului;

(b)instituția nu este în măsură să obțină informații suficiente cu privire la expunerile-suport individuale ale OPC-ului, dar cunoaște conținutul mandatului OPC-ului și poate obține cotații de preț zilnice pentru OPC.

(8) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica mai în detaliu procesul pe care instituțiile trebuie să îl utilizeze pentru a calcula și a monitoriza pozițiile scurte nete de credit sau pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatul (2) litera (b).

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 24 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(27)Articolul 104a se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„ABE monitorizează setul de practici de supraveghere și emite, până la 28 iunie 2024, ghiduri cu privire la ce anume implică circumstanțele excepționale în sensul primului paragraf și al alineatului (5). Ghidurile se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.” Până la momentul emiterii acestor ghiduri de către ABE, autoritățile competente notifică ABE decizia de a permite sau nu unei instituții să reclasifice o poziție, astfel cum se menționează la alineatul (2) de la prezentul articol, precum și motivele care au stat la baza acestei decizii.”;

(b)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Reclasificarea unei poziții în conformitate cu prezentul articol este irevocabilă, cu excepția circumstanțelor excepționale menționate la alineatul (1).”;

(c)se adaugă următorul alineat (6):

„(6) Prin derogare de la alineatul (1), o instituție poate reclasifica o poziție din afara portofoliului de tranzacționare drept poziție din portofoliul de tranzacționare în conformitate cu articolul 104 alineatul (2) litera (d) fără a solicita aprobarea autorității sale competente. În acest caz, instituției continuă să i se aplice cerințele prevăzute la alineatele (3) și (4). Instituția îi notifică imediat autorității sale competente efectuarea unei astfel de reclasificări.”

(28)Articolul 104b se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață în conformitate cu abordarea menționată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), instituțiile înființează birouri de tranzacționare și atribuie fiecare dintre pozițiile din portofoliul de tranzacționare și din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatele (5) și (6) unuia dintre birourile de tranzacționare respective. Pozițiile din portofoliul de tranzacționare se atribuie aceluiași birou de tranzacționare numai dacă pozițiile respective sunt conforme cu strategia de afaceri aprobată pentru biroul de tranzacționare respectiv și dacă sunt administrate și monitorizate în mod consecvent în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.”;

(b)se adaugă următoarele alineate (5) și (6):

„(5) Pentru a-și calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, instituțiile atribuie fiecare dintre pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau de marfă birourilor de tranzacționare înființate în conformitate cu alineatul (1) care gestionează riscuri similare cu pozițiile respective.

(6) Prin derogare de la alineatul (5), atunci când își calculează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, instituțiile pot înființa unul sau mai multe birouri de tranzacționare cărora le atribuie exclusiv poziții din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau de marfă. Birourile de tranzacționare respective nu sunt supuse cerințelor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).”

(29)Se introduce următorul articol 104c:

„Articolul 104c 
Tratamentul acoperirilor împotriva riscului valutar ale ratelor fondurilor proprii

(1) O instituție care și-a asumat în mod deliberat o poziție de risc pentru a acoperi, cel puțin parțial, riscurile prezentate de variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), poate, cu aprobarea autorităților competente, să excludă acea poziție de risc din cerințele de fonduri proprii pentru riscul valutar prevăzute la articolul 325 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)cuantumul maxim al poziției de risc care este exclus din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață este limitat la cuantumul poziției de risc care neutralizează sensibilitatea oricăreia dintre ratele fondurilor proprii la riscurile prezentate de variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb;

(b)poziția de risc este exclusă din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață timp de cel puțin 6 luni;

(c)instituția a instituit un cadru adecvat de gestionare a riscurilor pentru a acoperi riscurile prezentate de variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, inclusiv o strategie clară de acoperire a riscurilor și o structură clară de guvernanță;

(d)instituția a comunicat autorităților competente o justificare pentru excluderea unei poziții de risc din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, detaliile poziției de risc respective și cuantumul care trebuie exclus din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață.

(2) Orice excludere a unor poziții de risc din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață în conformitate cu alineatul (1) se aplică în mod consecvent.

(3) Autoritățile competente aprobă orice modificări aduse de instituție cadrului de gestionare a riscurilor menționat la alineatul (1) litera (c) și detaliilor pozițiilor de risc menționate la alineatul (1) litera (d).

(4) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)pozițiile de risc pe care o instituție și le poate asuma în mod deliberat pentru a acoperi, cel puțin parțial, riscurile prezentate de variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor proprii ale instituției menționate la alineatul (1) primul paragraf;

(b)modul de determinare a cuantumului maxim menționat la alineatul (1) litera (a) și modul în care o instituție trebuie să excludă acest cuantum pentru fiecare dintre abordările prevăzute la articolul 325 alineatul (1);

(c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituții menționat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(30)Articolul 106 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (3), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât și instrumentul financiar derivat de credit încheiat cu partea terță se includ în portofoliul de tranzacționare în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață. În scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordarea prevăzută la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziții se atribuie aceluiași birou de tranzacționare înființat în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) care gestionează riscuri similare.”;

(b)la alineatul (4), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât și instrumentul financiar derivat pe titluri de capital încheiat cu terțul furnizor de protecție eligibil se includ în portofoliul de tranzacționare în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață. În scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordarea prevăzută la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziții se atribuie aceluiași birou de tranzacționare înființat în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) care gestionează riscuri similare.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care o instituție acoperă expuneri la riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacționare utilizând o poziție de risc de rată a dobânzii înregistrată în portofoliul său de tranzacționare, această poziție de risc de rată a dobânzii este considerată a fi o acoperire internă în scopul evaluării riscului de rată a dobânzii rezultat din poziții din afara portofoliului de tranzacționare în conformitate cu articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordările menționate la articolul 325 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), poziția de risc de rată a dobânzii a fost atribuită unui portofoliu distinct de celelalte poziții din portofoliul de tranzacționare, a cărui strategie de afaceri este consacrată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii; în scopul respectiv;

(b)pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordările menționate la articolul 325 alineatul (1) litera (b), poziția a fost atribuită unui birou de tranzacționare înființat în conformitate cu articolul 104b, a cărui strategie de afaceri este consacrată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;

(c)instituția a documentat pe deplin modul în care poziția diminuează riscul de rată a dobânzii rezultat din poziții din afara portofoliului de tranzacționare în scopul cerințelor prevăzute la articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE.”;

(d)se introduc următoarele alineate (5a) și (5b):

„(5a) În sensul alineatului (5) litera (a), instituția poate atribui acelui portofoliu alte poziții de risc de rată a dobânzii deschise cu părți terțe sau cu propriul său portofoliu de tranzacționare, atât timp cât instituția compensează perfect riscul de piață al respectivelor poziții de risc de rată a dobânzii deschise cu propriul său portofoliu de tranzacționare prin deschiderea de poziții de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părți terțe.

(5b) Biroului de tranzacționare menționat la alineatul (5) litera (b) i se aplică următoarele cerințe:

(a)respectivul birou de tranzacționare poate include și alte poziții de risc de rată a dobânzii deschise cu părți terțe sau cu alte birouri de tranzacționare ale instituției, cu condiția ca pozițiile respective să îndeplinească cerințele de includere în portofoliul de tranzacționare menționate la articolul 104 și ca acele alte birouri de tranzacționare să compenseze perfect riscul de piață al acelor alte poziții de risc de rată a dobânzii prin deschiderea de poziții de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părți terțe;

(b)biroului de tranzacționare respectiv nu i se atribuie alte poziții din portofoliul de tranzacționare decât cele menționate la litera (a);

(c)prin derogare de la articolul 104b, biroul de tranzacționare respectiv nu este supus cerințelor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) de la articolul menționat.”;

(e)alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:

„(6) Cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață al tuturor pozițiilor atribuite portofoliului distinct menționat la alineatul (5) litera (a) sau biroului de tranzacționare menționat la litera (b) de la alineatul respectiv se calculează în mod de sine stătător și se adaugă la cerințele de fonduri proprii pentru celelalte poziții din portofoliul de tranzacționare.

(7) În cazul în care o instituție acoperă o expunere la riscul CVA utilizând un instrument financiar derivat încheiat cu portofoliul său de tranzacționare, poziția pe acel instrument financiar derivat este recunoscută ca acoperire internă pentru expunerea la riscul CVA în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscurile CVA în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 383 sau 384, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)poziția pe instrumentul financiar derivat este recunoscută ca acoperire eligibilă în conformitate cu articolul 386;

(b)în cazul în care poziția pe instrumentul financiar derivat face obiectul oricăreia dintre cerințele prevăzute la articolul 325c alineatul (2) litera (b) sau (c) sau la articolul 325e alineatul (1) litera (c), instituția compensează perfect riscul de piață al respectivei poziții pe instrumentul financiar derivat prin deschiderea de poziții de semn opus cu părți terțe.

Poziția de semn opus din portofoliul de tranzacționare aferentă acoperirii interne recunoscute în conformitate cu primul paragraf se include în portofoliul de tranzacționare al instituției în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață.”

(31)La articolul 107, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) și (f), instituțiile aplică fie abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2, fie, în cazul în care autoritățile competente o permit în conformitate cu articolul 143, abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în capitolul 3.

(2) În cazul expunerilor din tranzacții și al contribuțiilor la fonduri de garantare pentru CPC, instituțiile aplică tratamentul menționat în capitolul 6 secțiunea 9 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) și (f). În cazul tuturor celorlalte tipuri de expuneri față de CPC, instituțiile tratează respectivele expuneri după cum urmează:

(a)ca expuneri față de o instituție, pentru alte tipuri de expuneri față de o CPCC;

(b)ca expuneri față de o societate, pentru alte tipuri de expuneri față de o CPC necalificată.

(3) În sensul prezentului regulament, expunerile față de firme de investiții din țări terțe, expunerile față de instituții de credit din țări terțe și expunerile față de case de compensare și burse din țări terțe, precum și expunerile față de instituții financiare din țări terțe care sunt autorizate și supravegheate de autorități din țări terțe și care fac obiectul unor cerințe prudențiale comparabile cu cele aplicate instituțiilor în ceea ce privește soliditatea, se tratează ca expuneri față de o instituție numai dacă țara terță aplică entității respective cerințe prudențiale și de supraveghere care sunt cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune.”

(32)Articolul 108 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 108
Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în cadrul abordării standardizate și al abordării bazate pe modele interne de rating pentru riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanței

(1) În cazul unei expuneri pentru care o instituție aplică abordarea standardizată în temeiul capitolului 2 sau abordarea bazată pe modele interne de rating în temeiul capitolului 3, însă fără a folosi propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare (LGD) în temeiul articolului 143, instituția poate lua în considerare protecția finanțată a creditului în conformitate cu capitolul 4 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) și (f) sau, după caz, a cuantumurilor pierderilor așteptate (EL) pentru calculul menționat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) și la articolul 62 litera (c).

(2) În cazul unei expuneri pentru care o instituție aplică abordarea bazată pe modele interne de rating utilizând propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în temeiul articolului 143, instituția poate lua în considerare efectul protecției finanțate a creditului asupra cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și asupra cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3.

(2a) În cazul unei expuneri pentru care o instituție aplică abordarea bazată pe modele interne de rating utilizând propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea inițială, cât și pentru expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție, instituția poate lua în considerare efectul protecției nefinanțate a creditului asupra cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și asupra cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3. În toate celelalte cazuri, instituția poate lua în considerare efectul protecției nefinanțate a creditului asupra cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și asupra cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 4.

(3) Sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (4), creditele retail pot fi considerate expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative în loc să fie tratate ca expuneri garantate, în sensul părții a treia titlul II capitolele 2, 3 și 4, după caz, în cazul în care într-un stat membru au fost îndeplinite următoarele condiții pentru respectivele credite retail:

(a)majoritatea împrumuturilor acordate persoanelor fizice pentru achiziționarea de bunuri imobile locative în statul membru respectiv nu sunt acordate sub forma juridică de ipotecă;

(b)majoritatea împrumuturilor acordate persoanelor fizice pentru achiziționarea de bunuri imobile locative în statul membru respectiv sunt garantate de un garant cu o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată care corespunde nivelului 1 sau 2 de calitate a creditului, care este obligat să ramburseze integral împrumutul instituției în cazul în care debitorul inițial intră în stare de nerambursare;

(c)instituția are dreptul legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care garantul menționat la litera (b) nu își îndeplinește obligațiile de plată.

Autoritățile competente informează ABE atunci când condițiile menționate la literele (a), (b) și (c) sunt îndeplinite pe teritoriul național ale jurisdicției lor și furnizează numele garanților eligibili pentru tratamentul respectiv care îndeplinesc condițiile prevăzute la prezentul alineat și la alineatul (4).

ABE publică lista tuturor acestor garanți eligibili pe site-ul său web și o actualizează anual.

(4) În sensul alineatului (3), împrumuturile menționate la alineatul respectiv pot fi tratate ca expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative, în loc să fie tratate ca expuneri garantate, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)în cazul unei expuneri tratate conform abordării standardizate, expunerea îndeplinește toate cerințele pentru a fi atribuită clasei de expuneri „expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile” din cadrul abordării standardizate, în temeiul articolelor 124 și 125, cu excepția faptului că instituția care acordă împrumutul nu deține o ipotecă asupra bunului imobil locativ;

(b)în cazul unei expuneri tratate conform abordării IRB, expunerea îndeplinește toate cerințele pentru a fi atribuită clasei de expuneri „expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative” din cadrul abordării IRB menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (ii), cu excepția faptului că instituția care acordă împrumutul nu deține o ipotecă asupra bunului imobil;

(c)la acordarea împrumutului nu există niciun drept de ipotecă asupra bunului imobil locativ, iar debitorul se angajează prin contract să nu acorde niciun drept de ipotecă fără acordul instituției care a acordat inițial împrumutul;

(d)garantul este un furnizor de protecție eligibil, astfel cum este menționat la articolul 201, și dispune de o evaluare a creditului efectuată de o ECAI care corespunde nivelului 1 sau 2 de calitate a creditului;

(e)garantul este o instituție sau o entitate din sectorul financiar care face obiectul unor cerințe de capital cel puțin echivalente cu cele aplicabile instituțiilor sau întreprinderilor de asigurare;

(f)garantul a instituit un fond de garantare reciprocă finanțat integral sau o protecție echivalentă pentru întreprinderile de asigurare în scopul de a absorbi pierderile din riscul de credit, a căror calibrare este revizuită periodic de autoritatea sa competentă și face obiectul unor simulări de criză anuale;

(g)instituția are dreptul contractual și legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care garantul nu își îndeplinește obligațiile de plată;

(h)instituția care decide să exercite opțiunea prevăzută la alineatul (3) pentru un anumit garant eligibil în temeiul mecanismului menționat la alineatul (3) face acest lucru pentru toate expunerile sale de tip retail garantate de garantul respectiv în temeiul mecanismului respectiv.”

(33)Se introduce următorul articol 110a:

„Articolul 110a
Monitorizarea acordurilor contractuale care nu sunt angajamente

Instituțiile monitorizează acordurile contractuale care îndeplinesc toate condițiile specificate la articolul 5 punctul 9 al doilea paragraf literele (a)-(e) și documentează într-un mod care să fie considerat satisfăcător de autoritățile lor competente respectarea tuturor condițiilor menționate.”

(34)Articolul 111 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 111
Valoarea expunerii

(1) Valoarea expunerii unui element de activ este valoarea sa contabilă rămasă după ce au fost aplicate ajustările specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolul 34 legate de activitatea instituției din afara portofoliului de tranzacționare, cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) și alte reduceri ale fondurilor proprii aferente elementului de activ.

(2) Valoarea expunerii unui element extrabilanțier enumerat în anexa I este următorul procentaj din valoarea nominală a elementului după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110 și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):

(a)100 % pentru elementele din banda 1;

(b)50 % pentru elementele din banda 2;

(c)40 % pentru elementele din banda 3;

(d)20 % pentru elementele din banda 4;

(e)10 % pentru elementele din banda 5.

(3) Valoarea expunerii unui angajament cu privire la un element extrabilanțier menționat la alineatul (2) este valoarea mai mică dintre următoarele procentaje din valoarea nominală a angajamentului după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):

(a)procentajul menționat la alineatul (2) aplicabil elementului cu privire la care este asumat angajamentul;

(b)procentajul menționat la alineatul (2) aplicabil tipului de angajament.

(4) În cazul acordurilor contractuale oferite de o instituție, dar încă neacceptate de client, care ar deveni angajamente dacă ar fi acceptate de client și în cazul acordurilor contractuale care s-ar califica drept angajamente, dar care îndeplinesc condițiile pentru a nu fi tratate drept angajamente, procentajul aplicabil respectivului tip de acord contractual este cel prevăzut în conformitate cu alineatul (2).

(5) În cazul în care o instituție utilizează metoda extinsă a garanțiilor financiare menționată la articolul 223, valoarea expunerii titlurilor de valoare sau a mărfurilor vândute, furnizate drept garanție sau date cu împrumut în cadrul unei tranzacții de răscumpărare, în cadrul unei tranzacții de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare sau mărfuri și a tranzacțiilor de creditare în marjă se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare a respectivelor titluri de valoare sau mărfuri, în conformitate cu articolele 223 și 224.

(6) Valoarea expunerii unui instrument financiar derivat enumerat în anexa II se determină în conformitate cu capitolul 6, ținând seama de efectele contractelor de novație și ale altor acorduri de compensare, astfel cum se specifică în capitolul respectiv. În cazul tranzacțiilor de răscumpărare, al tranzacțiilor de dare sau luare de titluri de valoare sau mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii se poate determina în conformitate fie cu capitolul 4, fie cu capitolul 6.

(7) În cazul în care expunerea este acoperită de o protecție finanțată a creditului, valoarea expunerii poate fi modificată în conformitate cu capitolul 4.

(8) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)criteriile pe care instituțiile trebuie să le utilizeze pentru a încadra elementele extrabilanțiere, cu excepția elementelor deja incluse în anexa I, în benzile 1-5 menționate în anexa I;

(b)factorii care pot limita capacitatea instituțiilor de a anula angajamentele revocabile necondiționat menționate în anexa I;

(c)procesul de notificare a ABE cu privire la clasificarea de către instituții a altor elemente extrabilanțiere care prezintă riscuri similare cu cele menționate în anexa I.

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(35)La articolul 112, litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

„(k) expuneri din datorii subordonate;”.

(36)Articolul 113 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ponderile de risc se aplică tuturor expunerilor, cu excepția cazului în care expunerile respective au fost deduse din fondurile proprii, în conformitate cu secțiunea 2, în funcție de clasa de expuneri în care sunt încadrate expunerile respective și, în măsura specificată în secțiunea 2, în funcție de calitatea creditului expunerii respective. Calitatea creditului poate fi stabilită prin raportare la evaluările de credit emise de ECAI sau la evaluările de credit emise de agențiile de creditare a exportului, în conformitate cu secțiunea 3. Cu excepția expunerilor încadrate în clasele de expuneri prevăzute la articolul 112 literele (a), (b), (c) și (e), în cazul în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 79 litera (b) din Directiva 2013/36/UE reflectă caracteristici de risc mai ridicat decât cele implicate de evaluarea de credit emisă de ECAI desemnată sau de agenția de creditare a exportului desemnată, instituția atribuie o pondere de risc cu cel puțin un nivel de calitate a creditului mai mare decât ponderea de risc pe care o implică evaluarea de credit emisă de ECAI desemnată sau de agenția de creditare a exportului desemnată.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care o expunere face obiectul protecției creditului, valoarea expunerii sau ponderea de risc aplicabilă expunerii respective, după caz, poate fi modificată în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul 4.”

(37)La articolul 119, alineatele (2) și (3) se elimină.

(38)La articolul 120, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Expunerile pentru care este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 3, care corespunde evaluării de credit emise de ECAI în conformitate cu articolul 136.

Tabelul 3

(2) Expunerile cu o scadență inițială de cel mult trei luni pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată și expunerile care rezultă din circulația mărfurilor peste frontierele naționale cu o scadență inițială de cel mult șase luni și pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 4, care corespunde evaluării de credit emise de ECAI în conformitate cu articolul 136.

Tabelul 4

(39)Articolul 121 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 121
Expuneri față de instituții care nu beneficiază de rating

(1) Expunerile față de instituții pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată se încadrează într-una dintre următoarele clase de rating:

(a)în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare, expunerile față de instituții se încadrează în clasa de rating A:

(i)instituția are capacitatea adecvată de a-și îndeplini angajamentele financiare, inclusiv rambursările principalului și ale dobânzii, în timp util, pe durata de viață preconizată a activelor sau a expunerilor și indiferent de ciclurile economice și de condițiile comerciale;

(ii)instituția îndeplinește sau depășește cerința prevăzută la articolul 92 alineatul (1), cerințele specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, cerința amortizorului combinat definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE și orice cerințe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente sau suplimentare din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe sunt publicate și trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii;

(iii)informațiile cu privire la cerințele menționate la punctul (ii) sunt publice sau sunt puse la dispoziție în alt mod;

(iv)evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 79 din Directiva 2013/36/UE nu a arătat că instituția nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii);

(b)în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare, dar una sau mai multe dintre condițiile de la litera (a) nu sunt îndeplinite, expunerile față de instituții se încadrează în clasa de rating B:

(i)instituția face obiectul unui risc de credit substanțial, inclusiv al unor capacități de rambursare care depind de existența unor condiții economice sau comerciale stabile sau favorabile;

(ii)instituția îndeplinește sau depășește cerința prevăzută la articolul 92 alineatul (1), cerințele menționate la articolele 458 și 459, cerințele specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE și orice cerințe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente sau suplimentare, în măsura în care aceste cerințe sunt publicate și trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 și cu fonduri proprii;

(iii)informațiile cu privire la cerințele menționate la punctul (ii) sunt publice sau sunt puse la dispoziție în alt mod;

(iv)evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 79 din Directiva 2013/36/UE nu a arătat că instituția nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii).

În sensul punctului (ii), cerințele locale de supraveghere sau de reglementare echivalente sau suplimentare nu includ amortizoare de capital echivalente cu cele definite la articolul 128 din Directiva 2013/36/UE;

(c)în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru încadrarea în clasa de rating A sau în clasa de rating B sau în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare, expunerile față de instituții se încadrează în clasa de rating C:

(i)instituția are riscuri de nerambursare semnificative și marje de siguranță limitate;

(ii)existența unor condiții comerciale, financiare sau economice nefavorabile este foarte susceptibilă să ducă sau a dus la incapacitatea instituției de a­și îndeplini angajamentele financiare;

(iii)în cazul în care legea prevede auditarea situațiilor financiare ale instituției, auditorul extern a emis o opinie de audit contrară sau a exprimat îndoieli serioase în situațiile financiare auditate sau în rapoartele sale din ultimele 12 luni cu privire la capacitatea instituției de a-și continua activitatea.

(2) Expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C în conformitate cu alineatul (1) primesc o pondere de risc, după cum urmează:

(a)expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții primesc o pondere de risc pentru expunerile pe termen scurt în conformitate cu tabelul 5:

(i)expunerea are o scadență inițială de cel mult trei luni;

(ii)expunerea are o scadență inițială de cel mult șase luni și rezultă din circulația mărfurilor peste frontierele naționale.

(b)expunerile încadrate în clasa de rating A care nu sunt expuneri pe termen scurt primesc o pondere de risc de 30 % în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)expunerea nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la litera (a);

(ii)rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției este mai mare sau egală cu 14 %;

(iii)indicatorul efectului de levier al instituției este mai mare de 5 %;

(c)expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care nu îndeplinesc condițiile de la litera (a) sau (b) primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 5.

În cazul în care o expunere față de o instituție nu este denominată în moneda națională a jurisdicției de înregistrare a instituției respective sau în cazul în care instituția respectivă a înregistrat obligația din credite într-o sucursală dintr-o altă jurisdicție, iar expunerea nu este în moneda națională a jurisdicției în care își desfășoară activitatea sucursala, ponderea de risc atribuită în conformitate cu litera (a), (b) sau (c), după caz, expunerilor diferite de cele cu o scadență de cel mult un an rezultate din elemente contingente legate de comerț care se lichidează de la sine care decurg din circulația mărfurilor peste frontierele naționale nu poate fi mai scăzută decât ponderea de risc a unei expuneri față de administrația centrală a țării în care este înregistrată instituția.

Tabelul 5

”

(40)Articolul 122 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), tabelul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Tabelul 6

”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„Expunerile pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit primesc o pondere de risc de 100 %.”

(41)Se introduce următorul articol 122a:

„Articolul 122a
Expuneri provenind din finanțări specializate

(1) În cadrul clasei de expuneri față de societăți prevăzute la articolul 112 litera (g), instituțiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanțări specializate expunerile care prezintă toate caracteristicile următoare:

(a)expunerile sunt față de o entitate care a fost creată în mod special pentru a finanța sau a administra active corporale sau sunt expuneri comparabile din punct de vedere economic cu astfel de expuneri;

(b)expunerile nu sunt garantate cu bunuri imobile și nici nu sunt legate în alt mod de finanțarea bunurilor imobile;

(c)acordurile contractuale care reglementează obligația legată de expunere îi conferă instituției un grad substanțial de control asupra activelor și a veniturilor pe care le generează acestea;

(d)sursa principală de rambursare a obligației legate de expunere este reprezentată de venitul generat de activele finanțate, și nu de capacitatea independentă de rambursare a societății comerciale în ansamblul său.

(2) Expunerile provenind din finanțări specializate pentru care este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 6aa:

Tabelul 6aa

(3) Expunerile provenind din finanțări specializate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă se ponderează la risc după cum urmează:

(a)în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanțări specializate este de a finanța achiziționarea unor active corporale, incluzând nave, aeronave, sateliți, automotoare și flote, iar veniturile care urmează să fie generate de activele respective iau forma unor fluxuri de numerar generate de activele corporale specifice care au fost finanțate și gajate sau atribuite creditorului de către una sau mai multe părți terțe („expuneri din finanțarea de obiecte”), instituțiile aplică următoarele ponderi de risc:

(i)80 % în cazul în care se consideră că expunerea este de înaltă calitate, ținându-se cont de toate criteriile următoare:

–debitorul își poate îndeplini obligațiile financiare chiar și în condiții de criză gravă datorită prezenței tuturor caracteristicilor următoare:

·raportul expunere/valoare aferent expunerii este adecvat;

·expunerea are un profil de rambursare prudent;

·în momentul plății integrale a expunerii, durata de viață rămasă a activelor este corespunzătoare sau, alternativ, se recurge la un furnizor de protecție cu bonitate ridicată;

·există un risc scăzut de refinanțare a expunerii de către debitor sau riscul respectiv este diminuat în mod adecvat printr-o valoare reziduală corespunzătoare a activelor sau prin recurgerea la un furnizor de protecție cu bonitate ridicată;

·debitorul are restricții contractuale cu privire la activitatea sa și la structura sa de finanțare;

·debitorul utilizează instrumente financiare derivate numai în scopuri de diminuare a riscurilor;

·riscurile operaționale semnificative sunt gestionate în mod adecvat;

–acordurile contractuale privind activele oferă creditorilor un grad ridicat de protecție, inclusiv următoarele caracteristici:

·creditorii au un drept de prim rang executoriu din punct de vedere juridic asupra activelor finanțate și, după caz, asupra veniturilor pe care le generează acestea;

·există restricții contractuale privind capacitatea debitorului de a modifica activul într-un mod care ar avea un impact negativ asupra valorii sale;

·în cazul în care activul este în construcție, creditorii au un drept de prim rang executoriu din punct de vedere juridic asupra activelor și asupra contractelor de construcție subiacente;

–activele finanțate îndeplinesc toate standardele următoare pentru a funcționa în mod corect și eficace:

·tehnologia și proiectarea activului sunt testate;

·s-au obținut toate permisele și autorizațiile necesare pentru exploatarea activelor;

·în cazul în care activul este în construcție, debitorul dispune de garanții adecvate cu privire la specificațiile, bugetul și data de finalizare convenite ale activului, inclusiv garanții solide de finalizare sau implicarea unui constructor cu experiență și clauze contractuale adecvate privind daunele-interese;

(ii)100 % în cazul în care expunerea nu este considerată de înaltă calitate, astfel cum se menționează la punctul (i);

(b)în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanțări specializate este de a asigura finanțarea pe termen scurt a unor rezerve, stocuri sau creanțe aferente mărfurilor tranzacționate la bursă, incluzând țiței, metale sau culturi, iar veniturile care urmează să fie generate de rezervele, stocurile sau creanțele respective constau în încasările din vânzarea mărfurilor („expuneri din finanțarea de mărfuri”), instituțiile aplică o pondere de risc de 100 %;

(c)în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanțări specializate este de a finanța un proiect de dezvoltare sau achiziționare a unor instalații mari, complexe și costisitoare, incluzând centrale electrice, uzine de prelucrare chimică, mine, infrastructuri de transport, infrastructuri de mediu și infrastructuri de telecomunicații, iar veniturile care urmează să fie generate de proiect sunt banii din contractele pentru producția realizată de instalație, obținuți de la una sau mai multe părți care nu se află sub controlul de gestiune al sponsorului („expuneri din finanțarea de proiecte”), instituțiile aplică următoarele ponderi de risc:

(i)130 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza preoperațională;

(ii)cu condiția să nu se aplice ajustarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit menționată la articolul 501a, 80 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza operațională, iar expunerea îndeplinește toate criteriile următoare:

–există restricții contractuale privind capacitatea debitorului de a desfășura activități care ar putea fi în detrimentul creditorilor, inclusiv restricția potrivit căreia nu pot fi emise noi titluri de datorie fără consimțământul furnizorilor de titluri de datorie existenți;

–debitorul are suficiente fonduri de rezervă, finanțate în totalitate cu numerar sau prin alte aranjamente financiare cu garanți cu rating ridicat, pentru a acoperi cerințele în materie de finanțare de urgență și de capital circulant pe durata de viață a proiectului finanțat;

–debitorul generează fluxuri de numerar previzibile care acoperă toate rambursările viitoare ale împrumutului;

–sursa de rambursare a obligației depinde de o singură contraparte principală, iar contrapartea principală este una dintre următoarele:

·o bancă centrală, o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală, cu condiția ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu articolele 114 și 115 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3;

·o entitate din sectorul public, cu condiția ca acesteia să i se atribuie o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3;

·o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3;

–clauzele contractuale care reglementează expunerea față de debitor prevăd un grad ridicat de protecție pentru instituția creditoare în cazul în care debitorul intră în stare de nerambursare;

–acordurile contractuale protejează în mod eficace instituția creditoare împotriva pierderilor rezultate din încetarea proiectului;

–toate activele și contractele necesare pentru exploatarea proiectului au fost gajate în favoarea instituției creditoare în măsura permisă de legislația aplicabilă;

–capitalurile proprii sunt gajate în favoarea instituției creditoare, astfel încât aceasta să poată prelua controlul asupra debitorului în cazul intrării acestuia în stare de nerambursare;

(iii)100 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza operațională și expunerea nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctul (ii) de la prezentul paragraf;

(d)în sensul literei (c) punctul (ii) a treia liniuță, fluxurile de numerar generate nu sunt considerate previzibile decât în cazul în care o parte semnificativă din venituri îndeplinește una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(i)veniturile se bazează pe disponibilitate (availability-based);

(ii)veniturile fac obiectul unei reglementări privind rata de rentabilitate;

(iii)veniturile fac obiectul unui contract cu obligații de plată necondiționate (take-or-pay contract);

(e)în sensul literei (c), faza operațională înseamnă faza în care entitatea creată în mod specific pentru finanțarea proiectului îndeplinește ambele condiții următoare:

(i)entitatea are un flux de numerar net pozitiv care este suficient pentru a acoperi orice obligație contractuală rămasă;

(ii)entitatea are o datorie pe termen lung în scădere.

(4) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat condițiile în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la alineatul (3) litera (a) punctul (i) și litera (c) punctul (ii).

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 1 an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(42)Articolul 123 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 123
Expuneri de tip retail

(1) Expunerile care respectă toate criteriile următoare sunt considerate expuneri de tip retail:

(a)expunerea este oricare dintre următoarele:

(i)o expunere față de una sau mai multe persoane fizice;

(ii)o expunere față de un IMM în sensul articolului 5 punctul 8, în cazul căreia suma totală datorată instituției, întreprinderii-mamă și filialelor sale de către debitor sau de către un grup de clienți aflați în legătură, incluzând orice expunere aflată în stare de nerambursare, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative până la valoarea bunurilor imobile, nu depășește 1 milion EUR, potrivit informațiilor deținute de instituție, care ia toate măsurile necesare pentru a confirma situația;

(b)expunerea face parte dintr-un număr semnificativ de expuneri cu caracteristici similare, astfel încât riscurile asociate unei astfel de expuneri sunt reduse considerabil;

(c)instituția în cauză tratează expunerea în cadrul său de gestionare a riscurilor și gestionează expunerea la nivel intern ca expunere de tip retail, în mod consecvent de-a lungul timpului și într-un mod similar cu tratamentul aplicat de instituție altor expuneri de tip retail.

Valoarea actualizată a plăților minime de leasing de tip retail poate fi încadrată în clasa de expuneri de tip retail.

Până la [a se introduce data de către OP = 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a specifica metode proporționale de diversificare conform cărora o expunere trebuie considerată ca făcând parte dintr-un număr semnificativ de expuneri similare, astfel cum se precizează la litera (b).

(2) Următoarele expuneri nu sunt considerate expuneri de tip retail:

(a)expuneri care nu sunt reprezentate de titluri de datorie și care conferă un drept subordonat și rezidual asupra activelor sau venitului emitentului;

(b)expuneri din titluri de datorie și alte titluri de valoare, parteneriate, instrumente financiare derivate sau alte vehicule, a căror semnificație economică este similară cu cea a expunerilor menționate la litera (a);

(c)toate celelalte expuneri sub formă de titluri de valoare.

(3) Expunerile de tip retail menționate la alineatul (1) primesc o pondere de risc de 75 %, cu excepția expunerilor față de tranzactori, care primesc o pondere de risc de 45 %.

(4) Prin derogare de la alineatul (3), expunerile datorate împrumuturilor acordate de o instituție pensionarilor sau salariaților care au un contract permanent cu condiția transferului necondiționat al unei părți a pensiei sau a salariului debitorului către instituția respectivă primesc o pondere de risc de 35 %, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)pentru a rambursa împrumutul, debitorul autorizează în mod necondiționat fondul de pensii sau angajatorul să efectueze plăți directe către instituție prin deducerea ratelor lunare ale împrumutului din pensia sau salariul lunar al debitorului;

(b)riscurile de deces, de incapacitate de muncă, de șomaj sau de reducere a pensiei sau a salariului lunar net al debitorului sunt acoperite în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare în beneficiul instituției;

(c)plățile lunare care trebuie efectuate de debitor pentru toate împrumuturile care îndeplinesc condițiile prevăzute la literele (a) și (b) nu depășesc în total 20 % din pensia sau salariul lunar net al debitorului;

(d)scadența inițială maximă a împrumutului este mai mică sau egală cu zece ani.”

(43)Se introduce următorul articol 123a:

„Articolul 123a
Expuneri cu neconcordanță de monede

(1) În cazul expunerilor față de persoane fizice încadrate în oricare dintre clasele de expuneri prevăzute la articolul 112 litera (h) sau (i), ponderea de risc atribuită în conformitate cu capitolul 2 se înmulțește cu un factor de 1,5, ponderea de risc rezultată neputând fi mai mare de 150 %, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)expunerea se datorează unui împrumut denominat într-o monedă diferită de moneda sursei de venit a debitorului;

(b)debitorul nu are o acoperire împotriva riscului său de plată cauzat de neconcordanța de monede, fie printr-un instrument financiar, fie printr-un venit în valută care să corespundă monedei expunerii, sau totalul unor astfel de acoperiri disponibile pentru debitor acoperă mai puțin de 90 % din orice rată pentru această expunere.

Dacă o instituție nu este în măsură să identifice expunerile cu neconcordanță de monede, multiplicatorul de 1,5 al ponderii de risc se aplică tuturor expunerilor neacoperite în cazul cărora moneda expunerilor este diferită de moneda națională a țării de reședință a debitorului.

(2) În sensul prezentului articol, sursă de venit se referă la orice sursă care generează fluxuri de numerar pentru debitor, inclusiv din remiteri, venituri din chirii sau salarii, excluzându-se încasările din vânzarea de active sau din acțiuni în regres similare ale instituției.”

(44)Articolul 124 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 124
Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile

(1) O expunere non-ADC care nu îndeplinește toate condițiile prevăzute la alineatul (3) este tratată după cum urmează:

(a)o expunere non-IPRE este tratată ca o expunere negarantată cu bunul imobil în cauză;

(b)o expunere IPRE este ponderată la risc cu 150 %.

(2) În cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la alineatul (3), o expunere non-ADC garantată cu un bun imobil este tratată după cum urmează:

(a)în cazul în care expunerea este garantată cu un bun imobil locativ, expunerea nu este considerată expunere IPRE și este tratată în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) dacă îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i)bunul imobil cu care este garantată expunerea este reședința principală a debitorului, indiferent dacă bunul imobil în ansamblu constituie o singură unitate locativă sau dacă bunul imobil cu care este garantată expunerea este o unitate locativă care constituie o parte separată din cadrul unui bun imobil;

(ii)expunerea este față de o persoană fizică și este garantată cu o unitate locativă generatoare de venituri, indiferent dacă bunul imobil în ansamblu constituie o singură unitate locativă sau dacă unitatea locativă constituie o parte separată din cadrul bunului imobil, iar expunerile totale ale instituției față de persoana fizică respectivă nu sunt garantate cu mai mult de patru bunuri imobile, inclusiv cele care nu sunt bunuri imobile locative sau care nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile de la prezentul punct, sau unități locative separate din cadrul unor bunuri imobile;

(iii)expunerea garantată cu bunuri imobile locative este față de asociații sau cooperative de persoane fizice care sunt reglementate prin lege și care există exclusiv pentru a acorda membrilor lor dreptul de a utiliza o reședință principală în bunul imobil cu care sunt garantate împrumuturile;

(iv)expunerea garantată cu bunuri imobile locative este față de societăți de locuințe publice sau asociații non-profit care sunt reglementate prin lege și care există pentru a servi unor scopuri sociale și a oferi chiriașilor locuințe pe termen lung;

(b)în cazul în care expunerea este garantată cu bunuri imobile locative și nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la litera (a) punctele (i)-(iv), aceasta este tratată în conformitate cu articolul 125 alineatul (2);

(c)în cazul în care expunerea este garantată cu un bun imobil comercial, aceasta este tratată după cum urmează:

(i)o expunere non-IPRE este tratată în conformitate cu articolul 126 alineatul (1);

(ii)o expunere IPRE este tratată în conformitate cu articolul 126 alineatul (2).

(3) Ca să fie eligibilă pentru tratamentul prevăzut la alineatul (2), o expunere garantată cu un bun imobil trebuie să îndeplinească toate condițiile următoare:

(a)bunul imobil cu care este garantată expunerea îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i)bunul imobil a fost complet finalizat;

(ii)bunul imobil este un teren forestier sau agricol;

(iii)bunul imobil este un bun imobil locativ în construcție sau este un teren pe care este planificată construirea unui bun imobil locativ, în cazul în care planul a fost aprobat de toate autoritățile în cauză și în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

–bunul nu cuprinde mai mult de patru unități locative și va fi reședința principală a debitorului, iar creditarea persoanei fizice nu finanțează în mod indirect expuneri ADC;

–o administrație centrală, o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public, expunerile la acestea fiind tratate în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) și, respectiv, articolul 116 alineatul (4), are competențele legale și capacitatea de a se asigura că bunul imobil aflat în construcție va fi finalizat într­un interval de timp rezonabil și are obligația sau și-a asumat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic să facă acest lucru în cazul în care, fără intervenția sa, construcția nu ar fi finalizată într-un interval de timp rezonabil;

(b)expunerea este garantată cu un drept de ipotecă de prim rang deținut de instituție asupra bunului imobil sau instituția deține dreptul de ipotecă de prim rang și orice alt drept de ipotecă de rang inferior în ordine secvențială asupra bunului respectiv;

(c)valoarea bunului imobil nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului debitorului;

(d)toate informațiile necesare la inițierea expunerii și în scopul monitorizării sunt documentate în mod corespunzător, inclusiv informațiile referitoare la capacitatea de rambursare a debitorului și la evaluarea bunului;

(e)sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 208 și sunt respectate regulile de evaluare prevăzute la articolul 229 alineatul (1).

În sensul literei (c), instituțiile pot exclude situațiile în care factori pur macroeconomici afectează atât valoarea bunului, cât și performanța debitorului.

(4) Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), în jurisdicțiile în care ipotecile de rang inferior conferă deținătorului o creanță asupra garanțiilor reale care este executorie din punct de vedere juridic și constituie un mijloc eficace de diminuare a riscului de credit, pot fi recunoscute și drepturile de ipotecă de rang inferior deținute de o instituție, alta decât cea care deține dreptul de rang superior, inclusiv în cazul în care instituția nu deține dreptul de ipotecă de rang superior sau nu deține un drept de ipotecă situat între un drept de rang superior și un drept de rang inferior care sunt ambele deținute de instituție.

În sensul primului paragraf, normele care reglementează drepturile de ipotecă asigură toate elementele următoare:

(a)fiecare instituție care deține un drept de ipotecă asupra unui bun poate iniția vânzarea bunului în mod independent de alte entități care dețin un drept de ipotecă asupra bunului;

(b)în cazul în care vânzarea bunului nu se realizează prin licitație publică, entitățile care dețin un drept de ipotecă de rang superior iau măsuri rezonabile pentru a obține o valoare de piață justă sau cel mai bun preț care poate fi obținut în circumstanțele respective atunci când își exercită singure orice drept de vânzare.

(5) În sensul articolului 125 alineatul (2) și al articolului 126 alineatul (2), raportul expunere/valoare («ETV») se calculează împărțind cuantumul brut al expunerii la valoarea bunului imobil, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)cuantumul brut al expunerii se calculează ca fiind cuantumul rămas de rambursat al obligației din credite aferente expunerii garantate cu bunul imobil și orice cuantum netras, dar angajat care, odată tras, ar crește valoarea expunerii garantate cu bunul imobil;

(b)cuantumul brut al expunerii se calculează fără a ține cont de ajustările pentru riscul de credit și alte reduceri ale fondurilor proprii legate de expunere sau de orice formă de protecție finanțată sau nefinanțată a creditului, cu excepția conturilor de depozite gajate deschise la instituția creditoare care îndeplinesc toate cerințele pentru compensare bilanțieră, fie în cadrul acordurilor-cadru de compensare în conformitate cu articolele 196 și 206, fie în temeiul altor acorduri de compensare bilanțieră în conformitate cu articolele 195 și 205 și care au fost gajate necondiționat și irevocabil exclusiv în scopul îndeplinirii obligației din credite aferente expunerii garantate cu bunul imobil;

(c)expunerile care trebuie tratate în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2), în cazul în care o parte, alta decât instituția, deține un drept de ipotecă de rang superior și un drept de ipotecă de rang inferior deținut de instituție este recunoscut în conformitate cu alineatul (4), cuantumul brut al expunerii se calculează ca suma dintre cuantumul brut al expunerii aferente dreptului de ipotecă al instituției și cuantumurile brute ale expunerii pentru toate celelalte drepturi de ipotecă de rang egal sau superior față de dreptul de ipotecă al instituției. În cazul în care nu există informații suficiente pentru a stabili ordinea de prioritate a celorlalte drepturi de ipotecă, instituția ar trebui să trateze aceste drepturi de ipotecă ca fiind de rang egal cu dreptul de ipotecă de rang inferior deținut de instituție. Instituția determină mai întâi ponderea de risc în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) («ponderea de risc de bază»), după caz. Instituția ajustează apoi această pondere de risc cu un multiplicator de 1,25, în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale drepturilor de ipotecă de rang inferior. În cazul în care ponderea de risc de bază corespunde celei mai mici benzi ETV, multiplicatorul nu se aplică. Ponderea de risc rezultată din înmulțirea cu 1,25 a ponderii de risc de bază este plafonată la ponderea de risc care s-ar aplica expunerii dacă nu ar fi îndeplinite cerințele de la alineatul (3).

În sensul literei (a), în cazul în care o instituție are mai mult de o expunere garantată cu același bun imobil, iar expunerile sunt garantate cu drepturi de ipotecă în ordine ierarhică secvențială asupra acestui bun imobil și nu există niciun drept de ipotecă de rang intermediar deținut de o parte terță, expunerile sunt tratate ca o expunere combinată unică, iar pentru a calcula cuantumul brut al expunerii pentru expunerea combinată unică, se însumează cuantumurile brute ale expunerilor individuale.

(6) Statele membre desemnează o autoritate care să fie responsabilă cu aplicarea alineatului (7). Autoritatea respectivă trebuie să fie autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea trebuie să se asigure că organismele și autoritățile naționale relevante care au un mandat macroprudențial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenția autorității competente de a utiliza dispozițiile prezentului articol și sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (6).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispozițiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea și schimbul de informații între autoritatea competentă și autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, se impune autorităților să coopereze îndeaproape și să partajeze toate informațiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligațiilor impuse autorității desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acțiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă și autoritatea desemnată, precum și asigurarea faptului că interacțiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament și al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(7) Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a și a oricăror alți indicatori relevanți, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puțin o dată pe an, dacă ponderile prevăzute la articolul 125 și la articolul 126 pentru expunerile garantate cu bunuri imobile situate pe teritoriul lor sunt adecvate în baza:

(a)istoricului pierderilor rezultate din expunerile garantate cu bunuri imobile;

(b)perspectivelor de evoluție a piețelor de bunuri imobile.

În cazul în care, pe baza evaluării menționate la primul paragraf, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol concluzionează că ponderile de risc prevăzute la articolul 125 sau la articolul 126 nu reflectă în mod adecvat riscurile reale, legate de unul sau mai multe segmente imobiliare, aferente expunerilor garantate cu ipoteci pe bunuri imobile locative sau pe bunuri imobile comerciale situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru al autorității relevante, precum și în cazul în care consideră că un caracter inadecvat al ponderilor de risc ar putea avea efecte negative asupra stabilității financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate majora ponderile de risc aplicabile expunerilor respective în intervalele prevăzute la al patrulea paragraf de la prezentul alineat sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol notifică ABE și CERS orice ajustare adusă ponderilor de risc și criteriilor aplicată în temeiul prezentului alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE și CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză. ABE și CERS publică ponderile de risc și criteriile pentru expunerile menționate la articolele 125 și 126 și la articolul 199 alineatul (1) litera (a), astfel cum sunt puse în aplicare de autoritatea relevantă.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (6) poate majora ponderile de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 126 alineatul (1) litera (a). Autoritatea nu le majorează la mai mult de 150 %.

(8) În cazul în care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (6) stabilește ponderi de risc mai ridicate sau criterii mai stricte în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf, instituțiile dispun de o perioadă de tranziție de șase luni pentru aplicarea acestora.

(9) ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica tipurile de factori care trebuie luați în considerare pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc menționate la alineatul (7).

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2024.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(10) CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 și în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol, cu privire la ambele elemente următoare:

(a)factorii care ar putea «avea efecte negative asupra stabilității financiare actuale sau viitoare», menționați la alineatul (7) al doilea paragraf;

(b)valorile indicative de referință de care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (6) urmează să țină seama atunci când stabilește ponderi de risc mai ridicate.

(11) Instituțiile stabilite într-un stat membru aplică ponderile de risc și criteriile stabilite de autoritățile dintr-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (7) pentru toate expunerile lor corespunzătoare garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau asupra bunurilor imobile comerciale situate în una sau mai multe părți ale teritoriului statului membru respectiv.”

(45)Articolul 125 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 125
Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative

(1) O expunere garantată cu un bun imobil locativ care îndeplinește oricare dintre condițiile prevăzute la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctele (i)-(iv) este tratată după cum urmează:

(a)partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil care rămâne după deducerea eventualelor drepturi de ipotecă de rang superior sau de rang egal care nu sunt deținute de instituție primește o pondere de risc de 20 %.

În sensul prezentei litere, în cazul în care, în conformitate cu articolul 124 alineatul (7), autoritatea competentă sau desemnată, după caz, a stabilit o pondere de risc mai ridicată sau un procentaj mai mic din valoarea bunului imobil decât cele menționate la prezenta literă, instituțiile utilizează ponderea de risc și procentajul stabilite în conformitate cu articolul 124 alineatul (7).

(b)partea rămasă a expunerii, dacă există, este tratată ca o expunere negarantată cu bunuri imobile locative.

(2) O expunere garantată cu un bun imobil locativ care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctele (i)-(iv) primește cea mai ridicată pondere de risc dintre ponderea de risc stabilită în conformitate cu tabelul 6aaa de mai jos și ponderea de risc stabilită în conformitate cu articolul 124 alineatul (7):

Tabelul 6aaa

”

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, instituțiile pot aplica tratamentul menționat la alineatul (1) expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru în cazul în care ratele pierderilor pentru astfel de expuneri publicate de autoritățile competente din statul membru respectiv în conformitate cu articolul 430a alineatul (3) nu depășesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate ale tuturor instituțiilor care au avut astfel de expuneri în anul precedent:

(a)pierderile aferente părții expunerilor de până la 55 % din valoarea bunului imobil nu depășesc 0,3 % din cuantumul total, aferent tuturor expunerilor în cauză, al obligațiilor din credite rămase de rambursat în anul respectiv.

În sensul prezentei litere, în cazul în care, în conformitate cu articolul 124 alineatul (7), autoritatea competentă sau desemnată, după caz, a stabilit un procentaj mai mic din valoarea bunului imobil decât cel menționat la prezenta literă, instituțiile utilizează procentajul stabilit în conformitate cu articolul 124 alineatul (7);

(b)pierderile aferente părții expunerilor de până la 100 % din valoarea bunului imobil nu depășesc 0,5 % din cuantumul total, aferent tuturor expunerilor în cauză, al obligațiilor din credite rămase de rambursat în anul respectiv.”

(46)Articolul 126 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 126
Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale

(1) O expunere de tipul celor menționate la articolul 124 alineatul (2) litera (c) punctul (i) este tratată după cum urmează:

(a)partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil din care se scad eventualele drepturi de ipotecă de rang superior sau de rang egal care nu sunt deținute de instituție primește o pondere de risc de 60 %, cu excepția cazului în care acea parte a expunerii face obiectul unei ponderi de risc mai ridicate sau al unui procentaj mai mic din valoarea bunului imobil, acest lucru fiind decis în conformitate cu articolul 124 alineatul (7);

(b)partea rămasă a expunerii, dacă există, este tratată ca o expunere negarantată cu acest bun imobil.

(2) O expunere de tipul celor menționate la articolul 124 alineatul (2) litera (c) punctul (ii) primește cea mai ridicată pondere de risc dintre ponderea de risc stabilită în conformitate cu tabelul 6c și ponderea de risc stabilită în conformitate cu articolul 124 alineatul (7):

Tabelul 6c

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, instituțiile pot aplica tratamentul menționat la alineatul (1) unei expuneri garantate cu un bun imobil comercial situat pe teritoriul unui stat membru în cazul în care ratele pierderilor pentru astfel de expuneri publicate de autoritățile competente din statul membru respectiv în conformitate cu articolul 430a alineatul (3) nu depășesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate aferente tuturor acestor expuneri existente în anul precedent:

(a)pierderile aferente părții expunerilor de până la 55 % din valoarea bunului imobil nu depășesc 0,3 % din cuantumul total al obligațiilor din credite rămase de rambursat în anul respectiv.

În sensul prezentei litere, în cazul în care, în conformitate cu articolul 124 alineatul (7), autoritatea competentă sau desemnată, după caz, a stabilit un procentaj mai mic din valoarea bunului imobil decât cel menționat la prezenta literă, instituțiile utilizează procentajul stabilit în conformitate cu articolul 124 alineatul (7);

(b)pierderile aferente părții expunerilor de până la 100 % din valoarea bunului imobil nu depășesc 0,5 % din cuantumul total al obligațiilor din credite rămase de rambursat în anul respectiv.”

(47)Se introduce un nou articol 126a:

„Articolul 126a
Expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor

(1) O expunere ADC primește o pondere de risc de 150 %.

(2) Cu toate acestea, expunerile ADC aferente bunurilor imobile locative pot fi ponderate la risc cu 100 %, cu condiția ca, atunci când este cazul, instituția să aplice standarde riguroase în materie de inițiere și monitorizare care îndeplinesc cerințele de la articolele 74 și 79 din Directiva 2013/36/UE și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)contractele de prevânzare sau de preînchiriere obligatorii din punct de vedere juridic, pentru care cumpărătorul sau chiriașul a făcut un depozit în numerar substanțial care urmează să fie reținut în cazul rezilierii contractului, reprezintă o parte semnificativă din totalul contractelor;

(b)debitorul are un capital propriu substanțial expus la risc, reprezentat de un cuantum adecvat al capitalurilor proprii cu care contribuie debitorul în raport cu valoarea estimată a bunului imobil locativ la momentul finalizării acestuia.

(3) Până la [a se introduce data de către OP = 1 an de la data intrării în vigoare], ABE emite ghiduri în care precizează înțelesul termenilor «depozite în numerar substanțiale», «cuantum adecvat al capitalurilor proprii cu care contribuie debitorul», «parte semnificativă din totalul contractelor» și «capital propriu substanțial expus la risc».

Ghidurile se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(48)Articolul 127 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„În scopul calculării sumei ajustărilor specifice pentru riscul de credit menționate la prezentul alineat, instituțiile includ în calcul orice diferență pozitivă dintre, pe de o parte, cuantumul datorat de debitor pentru expunere și, pe de altă parte, suma dintre:

(i) reducerea fondurilor proprii suplimentare în cazul în care expunerea a fost scoasă integral în afara bilanțului și

(ii) orice reduceri deja existente ale fondurilor proprii legate de expunerea respectivă.”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În vederea determinării părții garantate a unei expuneri în stare de nerambursare, garanțiile reale sunt eligibile pentru diminuarea riscului de credit în conformitate cu capitolul 4.”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul expunerilor non-IPRE garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale în conformitate cu articolul 125 sau, respectiv, articolul 126, valoarea expunerii rezultată după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit primește o pondere de risc de 100 % dacă a survenit o stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178.”;

(d)alineatul (4) se elimină.

(49)Articolul 128 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 128
Expuneri din datorii subordonate

(1) Următoarele expuneri sunt tratate ca expuneri din datorii subordonate:

(a)expunerile din datorii care sunt subordonate creanțelor unui alt creditor;

(b)instrumentele de fonduri proprii, în măsura în care instrumentele respective nu sunt considerate expuneri provenind din titluri de capital în conformitate cu articolul 133 alineatul (1) și

(c)instrumentele de pasive care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 72b.

(2) Expunerile din datorii subordonate primesc o pondere de risc de 150 %, cu excepția cazului în care respectivele expuneri din datorii subordonate trebuie să fie deduse în conformitate cu partea a doua din prezentul regulament.”

(50)La articolul 129 alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, în scopul evaluării bunurilor imobile, autoritățile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite ca bunurile imobile respective să fie evaluate la valoarea de piață sau la o valoare mai mică decât aceasta sau, în statele membre care au stabilit, prin dispoziții legislative sau de reglementare, criterii riguroase de evaluare a valorii ipotecare, la valoarea ipotecară a bunului imobil respectiv, fără a aplica limitele prevăzute la articolul 208 alineatul (3) litera (b).”

(51)La articolul 131, tabelul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Tabelul 7

.”

(52)Articolul 133 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 133
Expuneri provenind din titluri de capital

(1) Toate elementele următoare se clasifică drept expuneri provenind din titluri de capital:

(a)orice expunere care îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)expunerea este nerambursabilă, în sensul că randamentul fondurilor investite poate fi obținut numai prin vânzarea investiției, prin vânzarea drepturilor asupra investiției sau prin lichidarea emitentului;

(ii)expunerea nu implică o obligație din partea emitentului și

(iii)expunerea conferă un drept rezidual asupra activelor sau venitului emitentului;

(b)instrumentele care s-ar califica drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 dacă ar fi emise de o instituție;

(c)instrumentele care implică o obligație din partea emitentului și care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

(i)emitentul poate amâna decontarea obligației o perioadă nedeterminată;

(ii)obligația impune sau permite, la latitudinea emitentului, decontarea prin emiterea unui număr fix de acțiuni ordinare ale emitentului;

(iii)obligația impune sau permite, la latitudinea emitentului, decontarea prin emiterea unui număr variabil de acțiuni ordinare ale emitentului și, ceteris paribus, orice modificare a valorii obligației poate fi atribuită modificării valorii unui număr fix de acțiuni ordinare ale emitentului, fiind comparabilă și efectuată în aceeași direcție cu această din urmă modificare;

(iv)deținătorul instrumentului are opțiunea de a impune decontarea obligației în acțiuni ordinare, cu excepția cazului în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

–în cazul unui instrument tranzacționat, instituția a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că instrumentul este tranzacționat pe piață într-un mod mai asemănător cu instrumentele de datorie ale emitentului decât cu titlurile sale de capital;

–în cazul instrumentelor netranzacționate, instituția a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că instrumentul ar trebui tratat ca o poziție din titluri de datorie.

În sensul literei (c) punctul (iii), sunt incluse obligațiile care impun sau permit decontarea prin emiterea unui număr variabil de acțiuni ordinare ale emitentului, pentru care modificarea valorii monetare a obligației este egală cu modificarea valorii juste a unui număr fix de acțiuni ordinare înmulțită cu un factor specificat, caz în care atât factorul, cât și numărul de acțiuni de referință sunt fixe.

În sensul punctului (iv), în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la punctul respectiv, instituția poate descompune riscurile în scopuri de reglementare, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea competentă.

(d)datoriile contractate și alte titluri de valoare, parteneriate, instrumente financiare derivate sau alte vehicule structurate astfel încât substanța economică este similară cu expunerile menționate la literele (a), (b) și (c), inclusiv datoriile al căror randament este legat de cel al acțiunilor;

(e)expunerile provenind din titluri de capital care sunt înregistrate ca împrumut, dar care rezultă dintr-o conversie a creanțelor în acțiuni efectuată ca parte a realizării sau a restructurării ordonate a datoriei.

(2) Investițiile în titluri de capital nu sunt tratate ca expuneri provenind din titluri de capital în niciunul dintre următoarele cazuri:

(a)investițiile în titluri de capital sunt structurate astfel încât substanța lor economică este similară cu substanța economică a instrumentelor de datorie care nu îndeplinesc niciun criteriu prevăzut la literele de la alineatul (1);

(b)investițiile în titluri de capital constituie expuneri din securitizare.

(3) Expunerile provenind din titluri de capital, altele decât cele menționate la alineatele (4)-(7), primesc o pondere de risc de 250 %, cu excepția cazului în care expunerile respective trebuie să fie deduse sau ponderate la risc în conformitate cu partea a doua.

(4) Următoarele expuneri provenind din titluri de capital față de societăți necotate primesc o pondere de risc de 400 %, cu excepția cazului în care expunerile respective trebuie să fie deduse sau ponderate la risc în conformitate cu partea a doua:

(a)investițiile destinate revânzării pe termen scurt;

(b)investiții în societăți cu capital de risc sau investiții similare care sunt achiziționate în vederea obținerii unor câștiguri de capital pe termen scurt semnificative.

Prin derogare de la primul paragraf, investițiile de capital pe termen lung, inclusiv investițiile în acțiuni ale clienților corporativi cu care instituția are sau intenționează să stabilească o relație de afaceri pe termen lung, precum și în acțiuni ale societăților cu capital de risc și conversiile creanțelor în acțiuni în scopul restructurării întreprinderilor primesc o pondere de risc în conformitate cu alineatul (3) sau (5), după caz. În sensul prezentului articol, o investiție de capital pe termen lung este o investiție de capital care este deținută timp de trei ani sau mai mult sau care este efectuată cu intenția de a fi deținută timp de trei ani sau mai mult, astfel cum a fost aprobată de conducerea superioară a instituției.

(5) Instituțiile care au primit aprobarea prealabilă din partea autorităților competente pot atribui o pondere de risc de 100 % expunerilor provenind din titluri de capital asumate în cadrul unor programe legislative pentru promovarea anumitor sectoare ale economiei care îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)programele legislative acordă instituției, pentru investiții, subvenții semnificative, inclusiv sub formă de garanții din partea unor bănci multilaterale de dezvoltare, a unor instituții de credit pentru dezvoltare publică, astfel cum sunt definite la articolul 429a alineatul (2), sau a unor organizații internaționale;

(b)programele legislative implică o anumită formă de supraveghere guvernamentală;

(c)aceste expuneri provenind din titluri de capital nu depășesc, sub formă agregată, 10 % din fondurile proprii ale instituțiilor.

(6) Expunerile provenind din titluri de capital față de bănci centrale primesc o pondere de risc de 100 %.

(7) Expunerile provenind din titluri de capital care sunt înregistrate ca împrumut, dar care rezultă dintr-o conversie a creanțelor în acțiuni efectuată ca parte a realizării sau a restructurării ordonate a datoriei nu primesc o pondere de risc mai scăzută decât ponderea de risc care s-ar aplica în cazul în care deținerile de capital ar rămâne în portofoliul de creanțe.”

(53)Articolul 134 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Elementele de numerar în curs de încasare primesc o pondere de risc de 20 %. Numerarul aflat în proprietatea instituției și deținut de aceasta sau aflat în tranzit și elementele de numerar echivalente primesc o pondere de risc de 0 %.”;

(b)se adaugă următorul alineat (8):

„(8) Valoarea expunerii aferente oricărui alt element pentru care în capitolul 2 nu se prevede nicio pondere de risc primește o pondere de risc de 100 %.”

(54)La articolul 135 se adaugă următorul alineat (3):

„(3) Până la [a se introduce data de către OP = 1 an de la intrarea în vigoare], ABE, EIOPA și ESMA elaborează un raport referitor la obstacolele din calea disponibilității evaluărilor de credit efectuate de ECAI, în special pentru societăți, și la posibilele măsuri de abordare a acestora, ținând seama de diferențele dintre sectoarele economice și zonele geografice.”

(55)Articolul 138 se modifică după cum urmează:

(a)se adaugă următoarea literă (g):

„(g) o instituție nu utilizează o evaluare de credit efectuată de o ECAI în legătură cu o instituție care include ipoteze privind existența unui sprijin public implicit, cu excepția cazului în care respectiva evaluare de credit efectuată de o ECAI se referă la o instituție deținută sau înființată și sponsorizată de administrații centrale, administrații regionale sau autorități locale.”;

(b)se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (g), în cazul instituțiilor, altele decât instituțiile deținute sau înființate și sponsorizate de administrații centrale, administrații regionale sau autorități locale, pentru care toate evaluările de credit disponibile efectuate de ECAI includ ipoteze privind existența unui sprijin public implicit, expunerile față de astfel de instituții sunt tratate ca expuneri față de instituții care nu beneficiază de rating, în conformitate cu articolul 121.

Sprijin public implicit înseamnă că administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală acționează pentru a evita înregistrarea de pierderi de către creditorii instituției în cazul în care instituția intră în stare de nerambursare sau în dificultate.”

(56)La articolul 139 alineatul (2), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a) evaluarea de credit generează o pondere de risc mai ridicată decât ar fi cazul dacă expunerea ar fi tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating, iar expunerea în cauză:

(i)nu este o expunere provenind din finanțări specializate;

(ii)este de rang egal sau inferior, în toate privințele, față de respectivul program sau facilitate de emisiune sau față de expunerile negarantate cu rang prioritar ale emitentului respectiv, după caz;

(b) evaluarea de credit generează o pondere de risc mai scăzută, iar expunerea în cauză:

(i)nu este o expunere provenind din finanțări specializate;

(ii)este de rang egal sau superior, în toate privințele, față de respectivul program sau facilitate de emisiune sau față de expunerile negarantate cu rang prioritar ale emitentului respectiv, după caz.”

(57)Articolul 141 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 141
Elemente denominate în moneda națională și într-o monedă străină

(1) O evaluare de credit pentru un element denominat în moneda națională a debitorului nu poate fi utilizată la determinarea unei ponderi de risc pentru o expunere față de același debitor, dar care este denominată într-o monedă străină.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o expunere rezultă din participarea unei instituții la un împrumut care a fost acordat sau a fost garantat împotriva riscului de convertibilitate și de transfer de către o bancă multilaterală de dezvoltare menționată la articolul 117 alineatul (2), cu statut de creditor preferențial recunoscut pe piață, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda națională a debitorului poate fi utilizată cu scopul de a obține o pondere de risc pentru o expunere față de același debitor care este denominată într-o monedă străină.

În sensul primului paragraf, în cazul în care expunerea denominată într-o monedă străină este garantată împotriva riscului de convertibilitate și de transfer, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda națională a debitorului poate fi utilizată numai în scopul ponderării la risc a părții garantate a expunerii respective. Partea din expunerea respectivă care nu este garantată este ponderată la risc pe baza unei evaluări de credit a debitorului care se referă la un element denominat în respectiva monedă străină.”

(58)La articolul 142, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)se introduc următoarele puncte 1a-1e:

„1a. «clasă de expuneri» înseamnă oricare dintre clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (a1) punctele (i) și (ii), litera (b), litera (c) punctele (i), (ii) și (iii), litera (d) punctele (i), (ii), (iii) și (iv), litera (e), litera (e1), litera (f) și litera (g);

1b. «clasa expunerilor față de societăți» înseamnă oricare dintre clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii);

1c. «expunere față de societăți» înseamnă orice expunere încadrată în clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii);

1d. «clasa expunerilor de tip retail» înseamnă oricare dintre clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctele (i), (ii), (iii) și (iv);

1e. «expunere de tip retail» înseamnă orice expunere încadrată în clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctele (i), (ii), (iii) și (iv);”;

(b)punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. «tip de expuneri» înseamnă un grup de expuneri administrate omogen în cadrul unei clase de expuneri, care pot fi limitate la o singură entitate sau la un singur subansamblu de entități din cadrul unui grup, cu condiția ca același tip de expuneri să fie administrat în mod diferit în alte entități din cadrul grupului;”;

(c)punctele 4 și 5 se înlocuiesc cu următorul text:

„4.    «entitate mare reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)activele totale ale entității sau activele totale ale societății-mamă, în cazul în care entitatea are o societate-mamă, calculate pe bază individuală sau consolidată, sunt mai mari sau egale cu 70 de miliarde EUR, utilizând cea mai recentă situație financiară sau situație financiară consolidată auditată pentru a stabili dimensiunea activelor;

(b)entitatea face obiectul unor cerințe prudențiale, în mod direct pe bază individuală sau consolidată sau indirect pe baza consolidării prudențiale a întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2019/2033 și cu Directiva 2009/138/CE sau al cerințelor prudențiale juridice ale unei țări terțe care sunt cel puțin echivalente cu respectivele acte ale Uniunii;

5. «entitate nereglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care nu îndeplinește condiția prevăzută la punctul 4 litera (b);”;

(d)se introduce următorul punct 5a:

„5a.    «corporație mare» înseamnă orice întreprindere care are vânzări anuale consolidate de peste 500 de milioane EUR sau care aparține unui grup în cazul în căruia vânzările anuale totale ale grupului consolidat depășesc 500 de milioane EUR.”

(e)se adaugă următoarele puncte 8-12:

„8. «abordarea de modelare a ajustării PD/LGD» se referă la modelarea unei ajustări a pierderii în caz de nerambursare sau la modelarea unei ajustări atât a probabilității de nerambursare, cât și a pierderii în caz de nerambursare pentru expunerea-suport, în conformitate cu articolul 183 alineatul (1a);

9. «pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecție» se referă la ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe comparabile față de furnizorul de protecție;

10. în cazul unei expuneri pentru care o instituție aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 143, protecția nefinanțată a creditului «recunoscută» înseamnă o protecție nefinanțată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor așteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2a):

(a)abordarea de modelare a ajustării PD/LGD;

(b)abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, în conformitate cu articolul 192 punctul 8;

11. «CCF pe baza SA» înseamnă procentajul aplicabil în temeiul capitolului 2 cu care se înmulțește valoarea nominală a unui element extrabilanțier pentru a calcula valoarea expunerii sale în conformitate cu articolul 111 alineatul (2);

12. «CCF pe baza IRB» înseamnă propriile estimări ale CCF.”

(59)Articolul 143 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Aprobarea prealabilă pentru utilizarea abordării IRB, inclusiv a propriilor estimări ale LGD și ale CCF, este necesară pentru fiecare clasă de expuneri, pentru fiecare sistem de rating și pentru fiecare abordare utilizată pentru estimarea LGD și a CCF.”;

(b)la alineatul (3) primul paragraf, literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a) modificările semnificative ale sferei de aplicare a unui sistem de rating pe care instituția a primit aprobarea să îl utilizeze;

(b) modificările semnificative ale unui sistem de rating pe care instituția a primit aprobarea să îl utilizeze.”;

(c)alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4) Instituțiile notifică autorităților competente toate modificările aduse sistemelor de rating.

(5) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condițiile pe baza cărora se evaluează dacă utilizarea unui sistem de rating existent pentru alte expuneri suplimentare care nu sunt deja acoperite de sistemul de rating respectiv și modificările aduse sistemelor de rating sunt semnificative în cadrul abordării IRB.

ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament de modificare].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(60)La articolul 144 alineatul (1), primul paragraf se modifică după cum urmează:

(a)litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)    instituția a validat fiecare sistem de rating o perioadă de timp corespunzătoare înainte de a primi aprobarea de a utiliza sistemul de rating respectiv, a evaluat în cursul acestei perioade dacă sistemul de rating este potrivit pentru sfera de aplicare a acestuia și a adus respectivelor sisteme de rating modificările care s-au dovedit necesare în urma evaluării;”;

(b)litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)    instituția a încadrat și încadrează în continuare fiecare expunere din sfera de aplicare a unui sistem de rating într-o clasă de rating sau grupă de risc din cadrul acestui sistem de rating;”;

(c)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodele de evaluare pe care trebuie să le aplice autoritățile competente atunci când evaluează conformitatea unei instituții cu cerințele prevăzute pentru utilizarea abordării IRB.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2025.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(61)Articolul 147 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Fiecare expunere se încadrează în una dintre următoarele clase de expuneri:

(a)expuneri față de administrații centrale sau bănci centrale;

(a1)expuneri față de administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public («RGLA-PSE»), care se împart în următoarele clase de expuneri:

(i)expuneri față de administrații regionale și autorități locale («RGLA»);

(ii)expuneri față de entități din sectorul public («PSE»);

(b)expuneri față de instituții;

(c)expuneri față de societăți, care se împart în următoarele clase de expuneri:

(i)expuneri față de societăți la modul general;

(ii)expuneri provenind din finanțări specializate («SL»);

(iii)creanțe achiziționate asupra societăților;

(d)expuneri de tip retail, care se împart în următoarele clase de expuneri:

(i)expuneri eligibile de tip retail reînnoibile («QRRE»);

(ii)expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative;

(iii)creanțe achiziționate de tip retail;

(iv)alte expuneri de tip retail;

(e)expuneri provenind din titluri de capital;

(e1)expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC;

(f)elemente reprezentând poziții din securitizare;

(g)active, altele decât cele care reprezintă creanțe de natura creditelor.”;

(b)la alineatul (3), litera (a) se elimină;

(c)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a)    Toate expunerile față de administrații regionale, autorități locale sau entități din sectorul public se încadrează în clasa de expuneri menționată la alineatul (2) litera (a1), indiferent de tratamentul care li s-ar aplica acestor expuneri în temeiul articolului 115 sau 116.”;

(d)la alineatul (4), literele (a) și (b) se elimină;

(e)alineatul (5) se modifică după cum urmează:

(i)la litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) o întreprindere mică sau mijlocie în sensul articolului 5 punctul 8, cu condiția ca, în acel caz, suma totală datorată instituției, întreprinderii-mamă și filialelor sale, incluzând orice expunere în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul debitor de clienți aflați în legătură, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative până la valoarea bunurilor imobile, să nu depășească 1 milion EUR, din informațiile deținute de instituție, care trebuie să ia măsurile necesare pentru verificarea cuantumului expunerii respective;

(iii) expunerile garantate cu bunuri imobile locative, inclusiv drepturile de ipotecă de prim rang și succesive, creditele la termen, liniile de credit reînnoibile pentru nevoi personale garantate cu imobile și expunerile menționate la articolul 108 alineatele (3) și (4), indiferent de dimensiunea expunerii, cu condiția ca expunerea să fie oricare dintre următoarele:

–o expunere față de o persoană fizică;

–o expunere față de asociații sau cooperative de persoane fizice care sunt reglementate de legislația națională și care există exclusiv pentru a acorda membrilor lor dreptul de a utiliza o reședință principală în bunul imobil cu care este garantat împrumutul;”;

(ii)se adaugă următoarele paragrafe:

„Expunerile care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la litera (a) punctul (iii) și la literele (b), (c) și (d) se încadrează în clasa de expuneri «expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative» menționată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii).

Prin derogare de la al treilea paragraf, autoritățile competente pot exclude din clasa de expuneri «expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative», menționată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii), împrumuturile acordate persoanelor fizice care au ipotecat mai mult de patru bunuri imobile sau unități locative și pot încadra împrumuturile respective în clasa expunerilor față de societăți.”;

(iii)se introduce următorul alineat (5a):

„(5a)    Expunerile de tip retail aparținând unui tip de expuneri care îndeplinesc toate condițiile următoare pot fi încadrate în clasa de expuneri QRRE:

(a)expunerile aparținând acelui tip de expuneri sunt față de persoane fizice;

(b)expunerile aparținând acelui tip de expuneri sunt reînnoibile, negarantate și, în măsura în care creditul nu este utilizat imediat și necondiționat, sunt revocabile de către instituție;

(c)expunerea maximă aparținând acelui tip de expuneri față de o singură persoană fizică este de 100 000 EUR sau mai puțin;

(d)acel tip de expuneri a prezentat o volatilitate redusă a ratei pierderilor în raport cu nivelul mediu al ratei pierderilor pentru astfel de expuneri, în special în benzile de valori scăzute ale PD;

(e)tratamentul ca expunere eligibilă de tip retail reînnoibilă este în concordanță cu caracteristicile de risc aferente tipului de expuneri căruia îi aparține.

Prin derogare de la litera (b), cerința de a fi negarantate nu se aplică în cazul facilităților de credit acoperite cu garanții reale asociate unui cont în care se efectuează plata salariului. În acest caz, sumele recuperate prin intermediul executării garanției reale nu se iau în considerare în estimarea LGD.

Instituțiile identifică în cadrul clasei de expuneri QRRE expunerile față de tranzactori («QRRE față de tranzactori»), astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 152, și expunerile care nu sunt expuneri față de tranzactori («QRRE față de debitori din expuneri reînnoibile»). Mai precis, QRRE cu un istoric de rambursare mai scurt de 12 luni sunt identificate drept QRRE față de debitori din expuneri reînnoibile.”;

(f)alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:

„(6)    Cu excepția cazului în care sunt încadrate în clasa de expuneri prevăzută la alineatul (2) litera (e1), expunerile menționate la articolul 133 alineatul (1) se încadrează în clasa expunerilor provenind din titluri de capital prevăzută la alineatul (2) litera (e).

(7) Orice obligație din credite care nu este încadrată în clasele de expuneri prevăzute la alineatul (2) literele (a), (a1), (b), (d), (e) și (f) se încadrează în clasa expunerilor față de societăți menționată la același alineat litera (c).”;

(g)la alineatul (8), se adaugă următoarele paragrafe:

„Expunerile respective se încadrează în clasa de expuneri menționată la alineatul (2) litera (c) punctul (ii) și se distribuie în următoarele categorii: «finanțare de proiecte» (PF), «finanțare de obiecte» (OF), «finanțare de mărfuri» (CF) și «bunuri imobile generatoare de venituri» (IPRE).

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a)criteriile de clasificare în PF, OF și CF, în conformitate cu definițiile din capitolul 2;

(b)criteriile de determinare a categoriei IPRE, indicându-se în special care expuneri ADC și expuneri garantate cu bunuri imobile pot fi sau trebuie să fie clasificate drept IPRE în cazul în care rambursarea expunerilor respective nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2025.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”;

(h)se adaugă un nou alineat (11):

„(11) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu clasele menționate la alineatul (2), dacă este necesar, precum și condițiile și criteriile de încadrare a expunerilor în clasele respective.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2026.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(62)Articolul 148 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) O instituție căreia i s-a permis să aplice abordarea IRB în conformitate cu articolul 107 alineatul (1), pune în aplicare, împreună cu orice întreprindere-mamă și filialele sale, abordarea IRB pentru cel puțin una dintre clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (a1) punctele (i) și (ii), litera (b), litera (c) punctele (i), (ii) și (iii), litera (d) punctele (i), (ii), (iii) și (iv), litera (e1), litera (f) și litera (g). Odată ce o instituție implementează abordarea IRB pentru una dintre aceste clase de expuneri, instituția face acest lucru pentru toate expunerile din respectiva clasă de expuneri, cu excepția cazului în care a primit din partea autorităților competente aprobarea de a utiliza în permanență abordarea standardizată în conformitate cu articolul 150.

Sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile competente, implementarea abordării IRB se poate face progresiv pentru diferitele tipuri de expuneri din cadrul aceleiași clase de expuneri și din cadrul aceleiași unități operaționale, precum și pentru diferite unități operaționale din același grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau ale CCF pe baza IRB.

(2)    Autoritățile competente stabilesc perioada necesară fiecărei instituții, întreprinderi-mamă și filiale ale sale pentru a implementa abordarea IRB pentru toate expunerile din aceeași clasă de expuneri pentru diferite unități operaționale din același grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau ale CCF pe baza IRB. Această perioadă este cea pe care autoritățile competente o consideră adecvată, în funcție de natura și dimensiunea activităților instituției în cauză sau ale oricărei întreprinderi-mamă și ale filialelor sale, precum și în funcție de numărul și natura sistemelor de rating care urmează să fie implementate.”;

(b)alineatele (4), (5) și (6) se elimină.

(63)Articolul 150 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Instituțiile aplică abordarea standardizată în cazul tuturor expunerilor următoare:

(a)expunerile încadrate în clasa expunerilor provenind din titluri de capital menționată la articolul 147 alineatul (2) litera (e);

(b)expunerile încadrate în clase de expuneri pentru care instituțiile au decis să nu implementeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate;

(c)expunerile în cazul cărora instituțiile nu au primit aprobarea prealabilă a autorităților competente de a utiliza abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate.

O instituție căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate pentru o anumită clasă de expuneri poate, cu aprobarea prealabilă a autorității competente, să aplice abordarea standardizată pentru anumite tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri în cazul în care respectivele tipuri de expuneri nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii și a profilului de risc.

O instituție căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor numai pentru anumite tipuri de expuneri din cadrul unei clase de expuneri aplică abordarea standardizată pentru celelalte tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri.”;

(b)alineatele (2), (3) și (4) se elimină.

(64)Articolul 151 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (4) se elimină;

(b)alineatele (7), (8) și (9) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7) În cazul expunerilor de tip retail, instituțiile furnizează propriile estimări ale LGD în conformitate cu articolul 143 și cu secțiunea 6, și, dacă este cazul în temeiul articolului 166 alineatele (8) și (8b), CCF pe baza IRB. Instituțiile utilizează CCF pe baza SA în cazul în care dispozițiile de la articolul 166 alineatele (8) și (8b) nu permit utilizarea CCF pe baza IRB.

(8) Instituțiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) și CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) și (8b) în cazul următoarelor expuneri:

(a)expunerile încadrate în clasa «expunerilor față de instituții» menționată la articolul 147 alineatul (2) litera (b);

(b)expunerile față de entități din sectorul financiar;

(c)expunerile față de corporații mari.

În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) literele (a), (a1) și (c), cu excepția expunerilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, instituțiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) și CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) și (8b), cu excepția cazului în care li s-a permis să utilizeze propriile estimări ale LGD și ale CCF pentru expunerile respective în conformitate cu alineatul (9) de la prezentul articol.

(9) În cazul expunerilor menționate la alineatul (8) al doilea paragraf, autoritatea competentă le permite instituțiilor să utilizeze propriile estimări ale LGD și ale CCF pe baza IRB, dacă este cazul în temeiul articolului 166 alineatele (8) și (8b), în conformitate cu articolul 143 și cu secțiunea 6.”;

(c)se adaugă următoarele alineate (11), (12) și (13):

„(11) Instituțiile aplică cerințele prevăzute pentru expunerile încadrate în clasa de expuneri «societăți la modul general» menționată la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i) în cazul expunerilor încadrate în clasa de expuneri «RGLA-PSE» menționată la articolul 147 alineatul (2) litera (a1). Pragul prevăzut în definiția corporațiilor mari, dispozițiile aplicabile corporațiilor mari prevăzute la alineatul (8) primul paragraf litera (c) și tratamentul prevăzut la articolul 501 nu se aplică în sensul prezentului alineat.

(12) În cazul expunerilor sub formă de acțiuni sau unități deținute într-un OPC care aparțin clasei de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (e1), instituțiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 152.

(13) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza tratamentul aplicabil expunerilor aparținând clasei de expuneri «creanțe achiziționate asupra societăților» menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (iii) și clasei de expuneri «creanțe achiziționate de tip retail» menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (iii), în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de nerambursare și riscul de diminuare a valorii creanței care sunt aferente expunerilor respective, inclusiv pentru recunoașterea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2025.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(65)La articolul 152, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Instituțiile care aplică abordarea transparentă de tip look through în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol și care nu utilizează metodele prevăzute în prezentul capitol sau, după caz, în capitolul 5, astfel cum sunt aplicabile pentru toate expunerile-suport ale OPC-ului sau pentru o parte din acestea, calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu următoarele principii:

(a)în cazul expunerilor-suport care ar fi încadrate în clasa de expuneri provenind din titluri de capital menționată la articolul 147 alineatul (2) litera (e), instituțiile aplică abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2;

(b)în cazul expunerilor încadrate în clasa de elemente reprezentând poziții din securitizare menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (f), instituțiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 254 ca și cum expunerile respective ar fi deținute direct de acele instituții;

(c)în cazul tuturor celorlalte expuneri-suport, instituțiile aplică abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2.”

(66)Articolul 153 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), punctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:

„(iii) dacă 0 < PD < 1, atunci:

unde:

N = funcția de distribuție cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, și anume N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero și varianța 1, să fie mai mică sau egală cu x;

G = inversa funcției de distribuție cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, și anume dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

R = coeficientul de corelație, care este definit ca:

b = factorul de ajustare în funcție de scadență, care este definit ca:

M = scadența exprimată în ani și calculată în conformitate cu articolul 162.”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În cazul expunerilor față de entități mari reglementate din sectorul financiar și față de entități nereglementate din sectorul financiar, coeficientul de corelație R prevăzut la alineatul (1) punctul (iii) sau, după caz, la alineatul (4) se înmulțește cu 1,25 pentru calcularea ponderilor de risc ale expunerilor respective.”;

(c)alineatul (3) se elimină;

(d)alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituțiile trebuie să țină cont de factorii menționați la alineatul (5) al doilea paragraf atunci când atribuie ponderi de risc expunerilor din finanțări specializate.

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2025.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(67)Articolul 154 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)    dacă PD < 1, atunci:

unde:

N = funcția de distribuție cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, și anume N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero și varianța 1, să fie mai mică sau egală cu x;

G = inversa funcției de distribuție cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, și anume dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

R = coeficientul de corelație, care este definit ca:

”;

(b)alineatul (2) se elimină.

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul expunerilor de tip retail care nu sunt în stare de nerambursare și care sunt garantate sau parțial garantate cu bunuri imobile locative, un coeficient de corelație R de 0,15 înlocuiește cifra obținută cu ajutorul formulei coeficientului de corelație de la alineatul (1).

Ponderea de risc aplicabilă în temeiul alineatului (1) punctul (ii) unei expuneri garantate parțial cu bunuri imobile locative se aplică și părții negarantate a expunerii-suport.”;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul QRRE care nu sunt în stare de nerambursare, un coeficient de corelație R de 0,04 înlocuiește cifra obținută cu ajutorul formulei coeficientului de corelație de la alineatul (1).

Autoritățile competente examinează volatilitatea relativă a ratei pierderilor pentru QRRE aparținând aceluiași tip de expuneri, precum și pentru clasa agregată de expuneri QRRE și fac schimb de informații cu celelalte state membre și cu ABE în ceea ce privește caracteristicile tipice ale ratei pierderilor aferente expunerilor eligibile de tip retail reînnoibile.”

(68)Articolul 155 se elimină.

(69)La articolul 157 se adaugă următorul alineat (6):

„(6) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu:

(a)metodologia de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor achiziționate, inclusiv recunoașterea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în conformitate cu articolul 160 alineatul (4), precum și condițiile de utilizare a propriilor estimări și a parametrilor din cadrul abordării de rezervă;

(b)evaluarea criteriului legat de caracterul neglijabil pentru tipul de expuneri menționat la alineatul (5).

ABE prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2026.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(70)Articolul 158 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (5), ultimul paragraf se elimină;

(b)alineatele (7), (8) și (9) se elimină.

(71)Articolul 159 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 159
Tratamentul cuantumurilor pierderilor așteptate, al deficitului conform IRB și al excedentului conform IRB

Instituțiile deduc cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile menționate la articolul 158 alineatele (5), (6) și (10) din suma tuturor elementelor următoare:

(a)ajustările generale și specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective, calculate în conformitate cu articolul 110;

(b)ajustările de valoare suplimentare legate de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale instituției, determinate în conformitate cu articolul 34, aferente expunerilor respective;

(c)alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerilor respective, altele decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

În cazul în care calculul efectuat în conformitate cu primul paragraf are drept rezultat o valoare pozitivă, cuantumul obținut se numește „excedent conform IRB”. În cazul în care calculul efectuat în conformitate cu primul paragraf are drept rezultat o valoare negativă, cuantumul obținut se numește „deficit conform IRB”.

În scopul calculului menționat la primul paragraf, instituțiile tratează discounturile sau primele, determinate în conformitate cu articolul 166 alineatul (1), aferente expunerilor bilanțiere achiziționate atunci când se află în stare de nerambursare în același fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Discounturile sau primele aferente expunerilor bilanțiere achiziționate atunci când nu se află în stare de nerambursare nu pot fi incluse în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor așteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile securitizate și ajustările generale și specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB.”

(72)În secțiunea 4, se introduce următoarea subsecțiune 0:

„Subsecțiunea 0
Expuneri acoperite de garanții furnizate de administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre sau de BCE

Articolul 159a
Neaplicarea pragurilor minime ale PD și LGD

În sensul capitolului 3, în special în ceea ce privește articolul 160 alineatul (1), articolul 161 alineatul (4), articolul 164 alineatul (4) și articolul 166 alineatul (8c), în cazul în care o expunere este acoperită de o garanție eligibilă furnizată de administrația centrală sau de banca centrală a unui stat membru sau de BCE, pragurile minime ale PD, LGD și CCF nu se aplică părții expunerii care este acoperită de garanția respectivă. Cu toate acestea, partea expunerii care nu este acoperită de garanția respectivă este supusă pragurilor minime ale PD, LGD și CCF în cauză.”

(73)Articolul 160 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Pentru expunerile încadrate în clasa de expuneri „expuneri față de instituții” menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (b) sau „expuneri față de societăți” menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (c), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolului 153, al articolului 157, al articolului 158 alineatul (1), al articolului 158 alineatul (5) și al articolului 158 alineatul (10), valorile PD utilizate ca date de intrare în formulele de calcul al ponderilor de risc și al pierderii așteptate nu trebuie să fie mai mici decât următoarea valoare: 0,05 % («pragul minim al PD»).”;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Pentru o expunere acoperită de o protecție nefinanțată a creditului, o instituție care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea inițială, cât și pentru expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție poate recunoaște protecția nefinanțată a creditului în PD în conformitate cu articolul 183.”;

(c)alineatul (5) se elimină;

(d)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor achiziționate asupra societăților, PD se stabilește ca fiind egală cu estimarea instituției cu privire la pierderile așteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanței. O instituție care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorității competente de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru expunerile față de societăți și care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea așteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor achiziționate asupra societăților în PD și LGD, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, poate utiliza estimarea PD care rezultă din această descompunere. În calculul PD, instituțiile pot recunoaște protecția nefinanțată a creditului în conformitate cu capitolul 4.”;

(e)alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7) O instituție care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorității competente de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor achiziționate asupra societăților poate recunoaște protecția nefinanțată a creditului ajustând PD, cu respectarea dispozițiilor de la articolul 161 alineatul (3).”

(74)Articolul 161 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) expuneri cu rang prioritar fără protecție finanțată a creditului față de administrații centrale, bănci centrale și entități din sectorul financiar: 45 %;”;

(ii)se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) expuneri cu rang prioritar fără protecție finanțată a creditului față de societăți care nu sunt entități din sectorul financiar: 40 %;”;

(iii)litera (c) se elimină;

(iv)litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) pentru expunerile aferente creanțelor cu rang prioritar achiziționate asupra societăților, în cazul în care o instituție nu poate estima PD sau în care estimările PD ale instituției nu îndeplinesc cerințele stabilite în secțiunea 6: 40 %;”;

(v)litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g) pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor achiziționate asupra societăților: 100 %.”;

(b)alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Pentru o expunere acoperită de o protecție nefinanțată a creditului, o instituție care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea inițială, cât și pentru expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție poate recunoaște protecția nefinanțată a creditului în LGD în conformitate cu articolul 183.

(4) Pentru expunerile încadrate în clasa de expuneri „expuneri față de societăți” menționată la articolul 147 alineatul (2) litera (c), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 și al articolului 158 alineatele (1), (5) și (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valorile LGD utilizate ca date de intrare în formulele de calcul al ponderilor de risc și al pierderii așteptate nu trebuie să fie mai mici decât următoarele valori corespunzătoare pragului minim al LGD și trebuie calculate în conformitate cu alineatul (5):

Tabelul 2a

;”;

(c)se introduc următoarele alineate (5) și (6):

„(5) În sensul alineatului (4), pragurile minime ale LGD din tabelul 2a de la alineatul respectiv pentru expunerile garantate integral cu o protecție finanțată a creditului se aplică atunci când valoarea protecției finanțate a creditului, după aplicarea ajustărilor de volatilitate Hc și Hfx în cauză, în conformitate cu articolul 230, este egală sau mai mare decât valoarea expunerii-suport. În plus, valorile respective se aplică în cazul protecției finanțate a creditului eligibile în temeiul prezentului capitol.

Pragul minim al LGD (LGDfloor) pentru o expunere parțial garantată cu o protecție finanțată a creditului se calculează ca medie ponderată între LGDU-floor pentru partea din expunere fără protecție finanțată a creditului și LGDS-floor pentru partea integral garantată, după cum urmează:

unde:

LGDU-floor și LGDS-floor sunt valorile relevante ale pragurilor minime din tabelul 1;

E , ES , EU și HE sunt determinate astfel cum se specifică la articolul 230.

(6) În cazul în care o instituție care utilizează propriile estimări ale LGD pentru un anumit tip de expuneri negarantate față de societăți nu este în măsură să ia în considerare, în propriile estimări ale LGD, efectul protecției finanțate a creditului care garantează una dintre expunerile de acest tip, instituția este autorizată să aplice formula prevăzută la articolul 230, cu excepția faptului că termenul LGDU din formula respectivă este propria estimare a LGD a instituției. În acest caz, protecția finanțată a creditului este eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar propria estimare a LGD a instituției, utilizată ca termen LGDU, se calculează pe baza datelor privind pierderile subiacente, excluzând orice recuperări provenite din respectiva protecție finanțată a creditului.”

(75)Articolul 162 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul expunerilor pentru care o instituție nu a primit aprobarea autorității competente de a utiliza propriile estimări ale LGD, valoarea scadenței („M”) este de 2,5 ani, cu excepția expunerilor provenite din operațiuni de finanțare prin instrumente financiare, în cazul cărora scadența este de 0,5 ani.

Alternativ, ca parte a aprobării menționate la articolul 143, autoritățile competente pot decide dacă instituția trebuie să utilizeze valoarea scadenței M prevăzută la alineatul (2) pentru toate expunerile respective sau pentru un subset al expunerilor respective.”;

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul expunerilor pentru care o instituție aplică propriile estimări ale LGD, valoarea scadenței («M») se calculează utilizând perioade exprimate în ani, astfel cum se prevede la prezentul alineat și sub rezerva alineatelor (3)-(5) de la prezentul articol. M nu poate depăși 5 ani, cu excepția cazurilor specificate la articolul 384 alineatul (1), în care se utilizează M specificată la alineatul respectiv. M se calculează după cum urmează în fiecare dintre următoarele cazuri:”;

(ii)se introduc următoarele litere (da) și (db):

„(da) pentru tranzacțiile de creditare garantate care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, M este media ponderată a scadențelor rămase ale tranzacțiilor și trebuie să fie de cel puțin 20 de zile. Pentru ponderarea scadențelor, se utilizează cuantumul noțional al fiecărei tranzacții;

(db) pentru un acord-cadru de compensare care include mai multe tipuri de tranzacții corespunzătoare literelor (c), (d) sau (da), M este media ponderată a scadențelor rămase ale tranzacțiilor și trebuie să fie cel puțin cea mai lungă perioadă de deținere (exprimată în ani) pentru astfel de tranzacții, astfel cum se prevede la articolul 224 alineatul (2) (10 sau 20 de zile, după caz). Pentru ponderarea scadențelor, se utilizează cuantumul noțional al fiecărei tranzacții;”;

(iii)litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f) pentru orice alte instrumente decât cele menționate la prezentul alineat sau în cazul în care o instituție nu este în măsură să calculeze M astfel cum se prevede la litera (a), M este durata reziduală maximă (în ani) pe care o poate avea la dispoziție debitorul pentru a-și achita integral obligațiile contractuale (principal, dobânzi și comisioane) și trebuie să fie de cel puțin un an;”;

(iv)litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i) în cazul instituțiilor care utilizează abordările menționate la articolul 382a alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru a calcula cerința de fonduri proprii pentru riscurile CVA ale tranzacțiilor cu o anumită contraparte, M nu trebuie să fie mai mare de 1 în formula prevăzută la articolul 153 alineatul (1) în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru aceleași tranzacții, astfel cum se menționează la articolul 92 alineatul (4) litera (a) sau (f), după caz;”;

(v)litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

„(j) în cazul expunerilor reînnoibile, M se determină utilizând data contractuală maximă de încetare a facilității. Instituțiile nu trebuie să utilizeze data de rambursare a tragerii curente dacă aceasta nu este data maximă de încetare a facilității.”;

(c)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)la primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care documentația impune recalcularea zilnică a marjei și reevaluarea zilnică și include clauze care permit lichidarea sau compensarea rapidă a garanțiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei, M este media ponderată a scadențelor rămase ale tranzacțiilor și trebuie să fie de cel puțin o zi pentru:”;

(ii)al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

–litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) operațiuni de finanțare a comerțului pe termen scurt care se lichidează de la sine și care sunt legate de schimburi de bunuri sau servicii, inclusiv de creanțe achiziționate asupra societăților, cu o scadență reziduală de până la 1 an, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) punctul 80;”;

–se adaugă următoarea literă (e):

„(e) scrisori de credit emise și confirmate pe termen scurt, și anume cu o scadență mai mică de 1 an, care se lichidează de la sine.”;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Pentru expunerile față de societăți care sunt stabilite în Uniune și care nu sunt corporații mari, instituțiile pot alege să stabilească M pentru toate aceste expuneri astfel cum se prevede la alineatul (1), în loc să aplice alineatul (2).”;

(e)se adaugă următorul alineat (6):

„(6) În scopul exprimării în ani a numărului minim de zile menționat la alineatul (2) literele (c)-(db) și la alineatul (3), numărul minim de zile se împarte la 365,25.”

(76)Articolul 163 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolului 154, al articolului 157 și al articolului 158 alineatele (1), (5) și (10), valorile PD utilizate ca date de intrare în formulele de calcul al ponderilor de risc și al pierderii așteptate nu trebuie să fie mai mici decât următoarele:

(a)0,1 % pentru QRRE față de debitori din expuneri reînnoibile;

(b)0,05 % pentru expunerile de tip retail care nu sunt QRRE față de debitori din expuneri reînnoibile.”;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Pentru o expunere acoperită de o protecție nefinanțată a creditului, o instituție care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 pentru expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție poate recunoaște protecția nefinanțată a creditului în PD în conformitate cu articolul 183.”

(77)Articolul 164 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Instituțiile furnizează propriile estimări ale LGD, cu respectarea cerințelor prevăzute în secțiunea 6 din prezentul capitol și cu aprobarea autorităților competente, acordată în conformitate cu articolul 143. În cazul riscului de diminuare a valorii creanțelor achiziționate se folosește valoarea LGD de 100 %. Dacă o instituție poate descompune, în mod fiabil, în PD și LGD estimările sale cu privire la pierderea așteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor achiziționate, instituția poate utiliza propria estimare a LGD.

(2) Instituțiile care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 pentru expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție pot recunoaște protecția nefinanțată a creditului în LGD în conformitate cu articolul 183.”;

(b)alineatul (3) se elimină;

(c)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate aferente expunerilor de tip retail, în special în temeiul articolului 154 alineatul (1), al articolului 157 și al articolului 158 alineatele (1) și (10), LGD utilizate ca date de intrare în formulele de calcul al ponderilor de risc și al pierderii așteptate nu trebuie să fie mai mici decât valorile corespunzătoare pragului minim al LGD prevăzute în tabelul 2aa și în conformitate cu alineatele (4a) și (4b):

Tabelul 2aa

”;

(d)se introduc următoarele alineate (4a) și (4b):

„(4a) În scopul alineatului (4), se aplică următoarele:

(a)pragurile minime ale LGD din tabelul 2aa de la alineatul (4) se aplică expunerilor garantate cu o protecție finanțată a creditului atunci când protecția finanțată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului capitol;

(b)cu excepția expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragurile minime ale LGD din tabelul 2aa de la alineatul (4) se aplică expunerilor garantate integral cu o protecție finanțată a creditului în cazul cărora valoarea protecției finanțate a creditului, după aplicarea ajustărilor de volatilitate relevante în conformitate cu articolul 230, este egală sau mai mare decât valoarea expunerii-suport;

(c)cu excepția expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragul minim al LGD aplicabil unei expuneri garantate parțial cu o protecție finanțată a creditului se calculează în conformitate cu formula prevăzută la articolul 161 alineatul (5);

(d)pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragul minim al LGD aplicabil se stabilește la 5 %, indiferent de nivelul garanțiilor reale furnizate de bunul imobil locativ.

(4b) În cazul în care o instituție nu este în măsură să recunoască efectele protecției finanțate a creditului care garantează una dintre expunerile de acest tip în propriile estimări ale LGD, instituția este autorizată să aplice formula prevăzută la articolul 230, cu excepția faptului că termenul LGDU din formula respectivă este propria estimare a LGD a instituției. În acest caz, protecția finanțată a creditului este eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar propria estimare a LGD a instituției, utilizată ca termen LGDU, se calculează pe baza datelor privind pierderile subiacente, excluzând orice recuperări provenite din respectiva protecție finanțată a creditului.”

(78)În partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 4, subsecțiunea 3 se elimină.

(79)Articolul 166 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Valoarea expunerii elementelor extrabilanțiere care nu sunt contracte, astfel cum sunt enumerate în anexa II, se calculează utilizând fie CCF pe baza IRB, fie CCF pe baza SA, în conformitate cu alineatele (8a) și (8b) și cu articolul 151 alineatul (8).

În cazul în care soldurile trase ale facilităților reînnoibile au fost securitizate, instituțiile se asigură că dețin în continuare cuantumul necesar de fonduri proprii în raport cu soldurile netrase asociate securitizării.

O instituție care nu utilizează CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii ca fiind cuantumul angajat, dar netras înmulțit cu CCF pe baza SA în cauză.

O instituție care nu utilizează CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii pentru angajamentele neutilizate ca fiind cuantumul netras înmulțit cu un CCF pe baza IRB.”;

(b)se introduc următoarele alineate (8a), (8b) și (8c):

„(8a) În cazul unei expuneri pentru care nu se utilizează CCF pe baza IRB, CCF aplicabil este CCF pe baza SA prevăzut în capitolul 2 pentru aceleași tipuri de elemente, astfel cum se prevede la articolul 111. Cuantumul la care se aplică CCF pe baza SA este valoarea cea mai mică dintre valoarea liniei de credit angajate neutilizate și valoarea care reflectă orice posibilă constrângere privind disponibilitatea facilității, inclusiv existența unei limite superioare a cuantumului potențial al creditului care este legată de fluxul de numerar raportat al debitorului. În cazul în care o facilitate este supusă unor astfel de constrângeri, instituția trebuie să dispună de suficiente proceduri de monitorizare și gestionare a liniei de credit pentru a sprijini existența constrângerii respective.

(8b) Sub rezerva aprobării autorităților competente, instituțiile care îndeplinesc cerințele pentru a utiliza CCF pe baza IRB, astfel cum se specifică în secțiunea 6, utilizează CCF pe baza IRB pentru expunerile provenite din angajamente reînnoibile neutilizate tratate conform abordării IRB, cu condiția ca expunerile respective să nu facă obiectul unui CCF pe baza SA de 100 % conform abordării standardizate. CCF pe baza SA se utilizează pentru:

(a)toate celelalte elemente extrabilanțiere, în special angajamentele nereînnoibile neutilizate;

(b)expunerile în cazul cărora cerințele minime pentru calcularea CCF pe baza IRB, astfel cum sunt specificate în secțiunea 6, nu sunt îndeplinite de instituție sau în cazul cărora autoritatea competentă nu a permis utilizarea CCF pe baza IRB.

În sensul prezentului articol, un angajament este considerat «reînnoibil» atunci când acesta îi permite unui debitor să obțină un împrumut în cadrul căruia debitorul dispune de flexibilitatea de a decide cât de des și la ce intervale să facă trageri din împrumut, permițând tragerea, rambursarea și tragerea din nou de către debitor a împrumuturilor care i-au fost acordate. Acordurile contractuale care permit plăți anticipate și, ulterior, noi trageri ale plăților anticipate respective sunt considerate reînnoibile.

(8c) Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate aferente expunerilor provenite din angajamente reînnoibile pentru care se utilizează CCF pe baza IRB, în special în temeiul articolului 153 alineatul (1), al articolului 157 și al articolului 158 alineatele (1), (5) și (10), valoarea expunerii utilizată ca dată de intrare în formulele de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii și al pierderii așteptate nu trebuie să fie mai mică decât suma dintre:

(a)cuantumul tras din angajamentul reînnoibil;

(b)50 % din cuantumul expunerii extrabilanțiere aferente părții netrase rămase din angajamentul reînnoibil, calculat utilizând CCF pe baza SA aplicabil, astfel cum este prevăzut la articolul 111.

Suma cuantumurilor de la literele (a) și (b) este denumită «pragul minim al CCF».”;

(c)alineatul (10) se elimină.

(80)Articolul 167 se elimină.

(81)La articolul 169 alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

„ABE emite ghiduri cu privire la modul de aplicare în practică a cerințelor privind conceperea modelului, cuantificarea riscurilor, validarea și aplicarea parametrilor de risc utilizând scale de rating continue sau foarte granulare pentru fiecare parametru de risc. Ghidurile respective se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(82)La articolul 170 alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) caracteristicile de risc ale tranzacției, inclusiv caracteristicile produsului și ale protecției finanțate a creditului, protecția nefinanțată a creditului recunoscută, raportul între valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului, maturizarea expunerii și rangul de prioritate. Instituțiile tratează în mod explicit cazurile în care mai multe expuneri beneficiază de aceeași garanție reală. Pentru fiecare grupă de risc în legătură cu care instituția estimează PD și LGD, instituția analizează, în datele utilizate pentru a obține estimările facilităților sale efective, reprezentativitatea vechimii facilităților din punctul de vedere al timpului scurs de la inițiere, în cazul PD, și din punctul de vedere al timpului scurs de la data intrării în stare de nerambursare, în cazul LGD;”.

(83)La articolul 171, se adaugă următorul alineat (3):

„(3) Sistemele de rating trebuie să fie concepute astfel încât schimbările idiosincratice sau specifice sectorului să fie un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating în alta. În plus, efectele ciclurilor economice trebuie luate în considerare ca factori determinanți pentru trecerea debitorilor și a facilităților dintr-o clasă de rating în alta sau dintr-o grupă de risc în alta.”

(84)La articolul 172, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul expunerilor față de societăți, instituții, administrații centrale și bănci centrale, încadrarea expunerilor se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:”;

(b)litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) fiecare entitate juridică distinctă față de care instituția înregistrează expuneri trebuie evaluată separat;”;

(c)    se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (d), o instituție trebuie să dispună de politici adecvate pentru tratamentul clienților debitori individuali și al grupurilor de clienți aflați în legătură. Politicile respective trebuie să conțină un proces de identificare a riscului specific de corelare defavorabilă pentru fiecare entitate juridică față de care instituția are expuneri. Tranzacțiile cu contrapărți în cazul cărora s-a identificat un risc specific de corelare defavorabilă sunt tratate diferit atunci când se calculează valoarea expunerii;”.

(85)Articolul 173 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul expunerilor față de societăți, instituții, administrații centrale și bănci centrale, procesul de încadrare trebuie să respecte următoarele cerințe:”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare de stabilire a metodologiilor care trebuie aplicate de autoritățile competente pentru a verifica integritatea procesului de încadrare și pentru evaluarea regulată și independentă a riscurilor.

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2025.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(86)Articolul 174 se modifică după cum urmează:

(a)teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Instituțiile utilizează metode statistice și alte metode matematice («modele») pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc de debitori sau de tranzacții, pentru care trebuie îndeplinite următoarele cerințe:”;

(b)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) modelul trebuie să aibă o bună putere de previzionare, iar utilizarea sa nu trebuie să denatureze cerințele de capital;”;

(c)se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (a), variabilele de intrare trebuie să constituie o bază rezonabilă și eficace pentru previziunile rezultate. Modelul nu trebuie să producă distorsiuni semnificative ale rezultatelor. Trebuie să existe o legătură funcțională între datele de intrare și rezultatele modelului, care poate fi determinată prin avizul experților, după caz.”

(87)Articolul 176 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul expunerilor față de societăți, instituții, administrații centrale și bănci centrale, instituțiile colectează și păstrează:”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul expunerilor pentru care prezentul capitol permite calcularea propriilor estimări ale LGD sau CCF pe baza IRB, dar pentru care instituțiile nu utilizează propriile estimări ale LGD sau CCF pe baza IRB, instituțiile colectează și păstrează date privind comparațiile dintre LGD efective și valorile stabilite la articolul 161 alineatul (1), precum și dintre CCF realizați și CCF pe baza SA stabiliți la articolul 166 alineatul (8a).”

(88)La articolul 177, alineatul (3) se elimină.

(89)Articolul 178 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilități”

(b)la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) întârzierea la plată a debitorului a depășit 90 de zile pentru oricare din obligațiile semnificative din credite față de instituție, de întreprinderea-mamă sau de oricare dintre filialele acesteia.”;

(c)la alineatul (3), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) instituția consimte să restructureze obligația din credite în regim de urgență, în cazul în care o astfel de restructurare poate conduce la reducerea obligației financiare ca urmare a anulării unei părți semnificative a principalului, a dobânzii sau, dacă este cazul, a comisioanelor ori ca urmare a amânării la plată a acestora. Se consideră că a avut loc o restructurare în regim de urgență atunci când i s-au acordat debitorului măsuri de restructurare datorată dificultăților financiare, astfel cum sunt menționate la articolul 47b;”.

(90)Articolul 180 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociați claselor de rating sau grupelor de risc, instituțiile aplică următoarele cerințe specifice privind estimarea probabilității de nerambursare pentru expunerile față de societăți, instituții, administrații centrale și bănci centrale:”;

(ii)litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) indiferent dacă o instituție utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinație a acestora pentru estimările sale privind probabilitatea de nerambursare, perioada istorică de observare pentru datele-suport trebuie să fie de cel puțin cinci ani pentru cel puțin o sursă.”;

(iii)se adaugă următoarea literă (i):

„(i) indiferent de metoda utilizată pentru estimarea probabilității de nerambursare, instituțiile estimează o probabilitate de nerambursare pentru fiecare clasă de rating pe baza mediei istorice observate a ratei de nerambursare pe un an, care este o medie simplă bazată pe numărul de debitori (ponderată în funcție de număr), nefiind permise alte abordări, inclusiv mediile ponderate în funcție de expuneri.”;

(iv)se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (h), în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse, iar datele respective sunt relevante, se utilizează această perioadă mai lungă. Datele trebuie să includă o combinație reprezentativă de ani favorabili și nefavorabili relevanți pentru tipul de expuneri. Cu condiția obținerii aprobării autorităților competente, instituțiile care nu au primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorității competente de a utiliza propriile estimări ale LGD sau ale factorilor de conversie pot utiliza, atunci când aplică abordarea IRB, date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită crește cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă o perioadă de cinci ani.”;

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) instituțiile estimează probabilitățile de nerambursare pe clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor sau ale facilităților pornind de la mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare pe un an, iar ratele de nerambursare se calculează la nivel de facilitate numai în cazul în care definiția stării de nerambursare se aplică la nivelul facilităților de credit individuale în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf;”

(ii)litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) indiferent dacă o instituție utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinație a acestora pentru estimările sale privind probabilitatea de nerambursare, perioada istorică de observare pentru datele-suport trebuie să fie de cel puțin cinci ani pentru cel puțin o sursă.”;

(iii)se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (e), în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse și datele respective sunt relevante, se utilizează această perioadă mai lungă. Datele trebuie să conțină o combinație reprezentativă de ani favorabili și nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Probabilitatea de nerambursare se bazează pe media istorică observată a ratei de nerambursare pe un an. Cu condiția obținerii aprobării autorităților competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituțiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită crește cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă o perioadă de cinci ani.”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologiile în conformitate cu care autoritățile competente trebuie să evalueze metodologia utilizată de o instituție pentru estimarea probabilității de nerambursare în temeiul articolului 143.

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2025.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(91)Articolul 181 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)literele (c)-(g) se înlocuiesc cu următorul text:

„(c) o instituție trebuie să ia în considerare gradul oricărei dependențe dintre, pe de o parte, riscul aferent debitorului și, pe de altă parte, riscul aferent protecției finanțate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare și compensarea bilanțieră a creditelor și a depozitelor, sau riscul aferent furnizorului protecției respective;

(d) neconcordanțele de monede dintre obligația-suport și protecția finanțată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare și compensarea bilanțieră a creditelor și a depozitelor, trebuie tratate cu prudență la estimarea de către instituție a pierderii în caz de nerambursare;

(e) în măsura în care estimările pierderii în caz de nerambursare țin seama de existența unei protecții finanțate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare și compensarea bilanțieră a creditelor și a depozitelor, estimările respective nu trebuie să se bazeze numai pe valoarea de piață estimată a protecției finanțate a creditului;

(f) în măsura în care estimările pierderii în caz de nerambursare țin seama de existența unei protecții finanțate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare și compensarea bilanțieră a creditelor și a depozitelor, instituțiile trebuie să stabilească cerințe interne cu privire la administrarea, securitatea juridică și gestionarea riscurilor în legătură cu respectiva protecție finanțată a creditului, cerințe care trebuie să fie în general coerente cu cele prevăzute în capitolul 4 secțiunea 3;

(g) în măsura în care o instituție recunoaște protecția finanțată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare și compensarea bilanțieră a creditelor și a depozitelor, atunci când determină cuantumul expunerii la riscul de credit al contrapărții în conformitate cu capitolul 6 secțiunea 5 sau 6, instituția nu trebuie să ia în considerare în estimările pierderii în caz de nerambursare niciun cuantum pe care se așteaptă să îl recupereze din această protecție finanțată a creditului;”;

(ii)litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i) în măsura în care penalitățile pentru întârzierile la plată, impuse debitorului înainte de intrarea în stare de nerambursare, au fost înregistrate în contul de profit și pierdere al instituției, acestea se adaugă la valoarea expunerii și a pierderii instituției;”;

(iii) se adaugă următoarea literă (k):

„(k)    tragerile suplimentare după intrarea în stare de nerambursare sunt luate în considerare în pierderea în caz de nerambursare;”;

(iv)se adaugă următoarele paragrafe:

„În sensul literei (a), instituțiile iau în considerare în mod corespunzător recuperările realizate în cursul proceselor de recuperare relevante din orice formă de protecție finanțată a creditului, precum și din protecția nefinanțată a creditului care nu se încadrează în definiția de la articolul 142 punctul 10.

În sensul literei (c), cazurile în care există un grad semnificativ de dependență trebuie tratate în mod prudent.

În sensul literei (e), estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie să țină seama de efectul eventualei incapacități a instituțiilor de a obține rapid controlul asupra garanțiilor reale și de a le lichida.”;

(b)alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)la primul paragraf, litera (b) se elimină;

(ii)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul expunerilor de tip retail, estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie să se bazeze pe date care acoperă o perioadă de cel puțin cinci ani. Cu condiția obținerii aprobării autorităților competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituțiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită crește cu un an în fiecare an, până când datele în cauză acoperă o perioadă de cinci ani.”;

(c)se adaugă următorul alineat (4):

„(4) În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri pentru a clarifica tratamentul oricărei forme de protecție finanțată și nefinanțată a creditului în sensul alineatului (1) litera (a) și în scopul aplicării parametrilor pierderii în caz de nerambursare.”

(92)Articolul 182 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) CCF pe baza IRB ai instituțiilor trebuie să țină seama de posibilitatea ca debitorul să efectueze trageri suplimentare din credite până la data declanșării unui eveniment de nerambursare. CCF pe baza IRB trebuie să includă o marjă mai mare de prudență în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil existența unei corelații pozitive mai puternice între frecvența apariției stărilor de nerambursare și mărimea factorului de conversie;”;

(ii)se adaugă următoarele litere (g) și (h):

„(g) CCF pe baza IRB ai instituțiilor se elaborează utilizând o abordare cu un orizont de timp fix de 12 luni. În acest scop, pentru fiecare observație din setul de date de referință, rezultatele în ceea ce privește starea de nerambursare trebuie corelate cu caracteristicile debitorului și facilității relevante la o dată de referință fixă, definită ca fiind cu 12 luni înainte de data intrării în stare de nerambursare;

(h) CCF pe baza IRB ai instituțiilor trebuie să se bazeze pe date de referință care să reflecte caracteristicile debitorului, ale facilității și ale practicii de administrare bancară aferente expunerilor cărora li se aplică estimările.”;

(iii)se adaugă următoarele paragrafe:

„În sensul literei (c), CCF pe baza IRB trebuie să includă o marjă mai mare de prudență în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil existența unei corelații pozitive mai puternice între frecvența apariției stărilor de nerambursare și mărimea factorului de conversie.

În sensul literei (g), pentru fiecare observație din setul de date de referință, rezultatele în ceea ce privește starea de nerambursare trebuie corelate cu caracteristicile debitorului și ale facilității relevante la o dată de referință fixă, stabilită ca fiind cu 12 luni înainte de data intrării în stare de nerambursare.

În sensul literei (h), CCF pe baza IRB aplicați anumitor expuneri nu trebuie să se bazeze pe date care reunesc efectele unor caracteristici disparate sau pe date provenite din expuneri care prezintă caracteristici de risc diferite. CCF pe baza IRB trebuie să se bazeze pe segmente cu un nivel adecvat de omogeneitate. În acest scop, nu sunt permise următoarele practici:

(a)aplicarea datelor subiacente privind IMM-urile/întreprinderile din segmentul mediu al pieței pentru debitori corporativi mai mari;

(b)aplicarea datelor de la angajamente care oferă o limită disponibilă neutilizată «mică» pentru facilitățile care oferă o limită disponibilă neutilizată «mare»

(c)aplicarea datelor de la debitorii cu incidente de neplată sau blocați pentru trageri suplimentare la data de referință pentru debitorii care nu au incidente de neplată cunoscute sau restricții relevante;

(d)utilizarea datelor care au fost afectate de modificări ale gamei de produse de împrumut și alte produse de credite ale debitorilor în cursul perioadei de observare, cu excepția cazului în care datele respective au fost ajustate în mod eficace prin eliminarea efectelor modificărilor gamei de produse.

În sensul celui de al patrulea paragraf litera (d), instituțiile demonstrează autorităților competente că înțeleg în detaliu impactul modificărilor gamei de produse ale clienților asupra seturilor de date de referință privind expunerile și asupra estimărilor CCF asociate și că impactul respectiv este nesemnificativ sau a fost atenuat în mod eficace în cadrul procesului lor de estimare. În acest sens, următoarele practici nu sunt considerate adecvate:

(a)stabilirea de praguri minime ale CCF sau observările valorilor expunerilor;

(b)utilizarea de estimări la nivel de debitori care nu acoperă integral opțiunile relevante în materie de transformare a produselor sau care combină în mod necorespunzător produse cu caracteristici foarte diferite;

(c)ajustarea numai a observațiilor semnificative afectate de transformarea produselor;

(d)excluderea observațiilor afectate de transformarea profilului produselor.”;

(b)la alineatul (3), primul paragraf se elimină;

(c)se adaugă următorul alineat (5):

„(5) În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri pentru a preciza metodologia pe care trebuie să o aplice instituțiile pentru estimarea CCF pe baza IRB.

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2026.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(93)Articolul 183 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Cerințe privind evaluarea efectului protecției nefinanțate a creditului pentru expunerile față de societăți, administrații centrale și bănci centrale în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare și pentru expunerile de tip retail”;

(b)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) garanția trebuie să fie atestată în scris, nu poate fi revocată și nici schimbată de către garant, trebuie să fie valabilă până la îndeplinirea totală a obligației, conform sumei și perioadei de valabilitate a garanției, și trebuie să fie executorie față de garant într-o jurisdicție în care acesta are active care pot fi executate în urma unei hotărâri judecătorești;”;

(ii)se adaugă următoarele litere (d) și (e):

„(d) garanția trebuie să fie necondiționată;

(e) instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default» pot fi recunoscute ca protecție nefinanțată a creditului eligibilă, însă instrumentele financiare derivate de credit de tipul «second-to-default» sau, mai general, «nth-to-default» nu pot fi recunoscute ca protecție nefinanțată a creditului eligibilă.”;

(iii)se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (d), «garanție necondiționată» înseamnă o garanție în cazul căreia contractul de protecție a creditului nu conține nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituției creditoare și care ar putea exonera garantul de obligația de a plăti în timp util în cazul în care debitorul inițial nu efectuează o plată datorată. O clauză a contractului de protecție a creditului care prevede că o nerespectare a obligației de diligență sau o fraudă comisă de instituția creditoare anulează sau diminuează gradul de acoperire al garanției oferite de garant nu împiedică considerarea garanției respective ca fiind necondiționată. Orice contract de protecție a creditului care, în caz de fraudă comisă de debitor, poate fi anulat sau al cărui nivel de protecție a creditului poate fi diminuat nu este considerat necondiționat.

Garanțiile în cazul cărora plata de către garant este condiționată de obligația instituției creditoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului și care acoperă numai pierderile rămase după finalizarea procesului de restructurare sunt considerate necondiționate.”;

(c)se adaugă următorul alineat (1a):

„(1a) Instituțiile pot recunoaște protecția nefinanțată a creditului utilizând fie abordarea de modelare PD/LGD, în conformitate cu prezentul articol și cu condiția îndeplinirii cerinței prevăzute la alineatul (4), fie abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, astfel cum este menționată la articolul 236a și cu condiția îndeplinirii cerințelor de eligibilitate din capitolul 4. Instituțiile trebuie să aibă politici clare de evaluare a efectelor protecției nefinanțate a creditului asupra parametrilor de risc. Politicile instituțiilor trebuie să fie coerente cu practicile lor interne de gestionare a riscurilor și să reflecte cerințele prezentului articol. Politicile respective trebuie să precizeze în mod clar care dintre metodele specifice descrise la prezentul paragraf sunt utilizate pentru fiecare sistem de rating, iar instituțiile trebuie să aplice aceste politici în mod consecvent în timp.”;

(d)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care instituțiile recunosc protecția nefinanțată a creditului prin abordarea de modelare PD/LGD, părții garantate a expunerii-suport nu i se atribuie o pondere de risc care ar fi mai mică decât pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecție. În acest scop, pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecție se calculează utilizând aceeași probabilitate de nerambursare, aceeași pierdere în caz de nerambursare și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru expunerea directă comparabilă față de furnizorul de protecție, astfel cum se menționează la articolul 236a.”;

(e)alineatul (6) se elimină.

(94)În partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 6, subsecțiunea 4 se elimină.

(95)La articolul 192 se adaugă următoarele puncte 5-8:

„(5) «abordarea constând în înlocuirea ponderii de risc pe baza SA» înseamnă înlocuirea, în conformitate cu articolul 235, a ponderii de risc a expunerii-suport cu ponderea de risc aplicabilă în cadrul abordării standardizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție;

(6) «abordarea constând în înlocuirea ponderii de risc pe baza IRB» înseamnă înlocuirea, în conformitate cu articolul 235a, a ponderii de risc a expunerii-suport cu ponderea de risc aplicabilă în cadrul abordării standardizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție;

(7) «abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza F-IRB» înseamnă înlocuirea, în conformitate cu articolul 236, a ambilor parametri de risc – atât PD, cât și LGD – aferenți expunerii-suport cu PD și LGD corespunzătoare care ar fi atribuite în cadrul abordării IRB, fără a se utiliza propriile estimări ale LGD, pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție;

(8) «abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB» înseamnă înlocuirea, în conformitate cu articolul 236a, a ambilor parametri de risc – atât PD, cât și LGD – aferenți expunerii-suport cu PD și LGD corespunzătoare care ar fi atribuite în cadrul abordării IRB, utilizând propriile estimări ale LGD, pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție;”.

(96)La articolul 193 se adaugă următorul alineat (7):

„(7) Garanțiile reale care îndeplinesc toate cerințele de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol pot fi recunoscute ca atare chiar și în cazul expunerilor asociate facilităților neutilizate. În cazul în care tragerea în cadrul facilității este condiționată de achiziționarea sau primirea, în prealabil sau simultan, a unor garanții reale pe măsura dreptului instituției asupra garanției reale odată ce facilitatea este utilizată, astfel încât instituția nu are niciun drept asupra garanției reale în măsura în care facilitatea nu este utilizată, o astfel de garanție reală poate fi recunoscută pentru expunerea care decurge din facilitatea neutilizată.”

(97)La articolul 194, alineatul (10) se elimină.

(98)La articolul 197, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)literele (b)-(e) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b) titluri de datorie care îndeplinesc toate condițiile următoare:

(i)titlurile de datorie sunt emise de administrații centrale sau de bănci centrale;

(ii)titlurile de datorie au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenție de creditare a exportului care:

–a fost recunoscută ca fiind eligibilă în sensul capitolului 2;

–a fost identificată de ABE ca fiind asociată cu nivelul 1, 2, 3 sau 4 de calitate a creditului în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de administrații centrale și bănci centrale prevăzute în capitolul 2;

(c) titluri de datorie care îndeplinesc toate condițiile următoare:

(i)titlurile de datorie sunt emise de instituții;

(ii)titlurile de datorie au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI care:

–a fost recunoscută ca fiind eligibilă în sensul capitolului 2;

–a fost identificată de ABE ca fiind asociată cu nivelul 1, 2 sau 3 de calitate a creditului în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de societăți prevăzute în capitolul 2;

(d) titluri de datorie care îndeplinesc toate condițiile următoare:

(i)titlurile de datorie sunt emise de alte entități;

(ii)titlurile de datorie au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI care îndeplinește toate condițiile următoare:

–ECAI a fost recunoscută ca fiind eligibilă în sensul capitolului 2;

–evaluarea ECAI a fost identificată de ABE ca fiind asociată cu nivelul 1, 2 sau 3 de calitate a creditului în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor față de instituții prevăzute în capitolul 2;

(e)    titlurile de datorie care au o evaluare de credit pe termen scurt efectuată de o ECAI care îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)ECAI a fost recunoscută ca fiind eligibilă în sensul capitolului 2; și

(ii)evaluarea ECAI a fost identificată de ABE ca fiind asociată cu nivelul 1, 2 sau 3 de calitate a creditului în conformitate cu normele de ponderare la risc a expunerilor pe termen scurt prevăzute în capitolul 2;”;

(b)litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g)    aur fizic;”.

(99)Articolul 199 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Cu excepția cazului în care la articolul 124 alineatul (7) se specifică altfel, instituțiile pot utiliza drept garanții reale eligibile bunurile imobile locative care sunt sau vor fi ocupate sau date cu chirie de către proprietar sau, în cazul societăților pentru investiții personale, de către beneficiarul real, precum și bunurile imobile comerciale, inclusiv birourile și alte spații comerciale, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)valoarea bunului nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului debitorului;

(b)riscul asociat debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului imobil sau al proiectului-suport, ci de capacitatea reală a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; în consecință, rambursarea facilității nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care servește drept garanție reală.

În sensul literei (a), instituțiile pot exclude situațiile în care factori pur macroeconomici afectează atât valoarea bunului imobil, cât și performanța debitorului.”;

(b)la alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) pierderile provenind din împrumuturi garantate cu bunuri imobile locative până la 55 % din valoarea determinată în conformitate cu articolul 229, cu excepția cazului în care la articolul 124 alineatul (7) se prevede altfel, nu depășesc 0,3 % din împrumuturile scadente garantate cu bunuri imobile locative în orice an dat;”;

(c)la alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) pierderile provenind din împrumuturi garantate cu bunuri imobile comerciale până la 55 % din valoarea determinată în conformitate cu articolul 229, cu excepția cazului în care la articolul 124 alineatul (7) se prevede altfel, nu depășesc 0,3 % din împrumuturile scadente garantate cu bunuri imobile comerciale în orice an dat;”;

(d)la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care o instituție de credit pentru dezvoltare publică, astfel cum este definită la articolul 429a alineatul (2), acordă un credit promoțional, astfel cum este definit la articolul 429a alineatul (3), unei alte instituții sau unei instituții financiare care este autorizată să desfășoare activitățile menționate la punctul 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2013/36/UE și care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 119 alineatul (5) din prezentul regulament și în cazul în care respectiva instituție sau instituție financiară transferă direct sau indirect creditul promoțional respectiv unui debitor final și cedează instituției de credit pentru dezvoltare publică creanța din creditul promoțional drept garanție reală, instituția de credit pentru dezvoltare publică poate utiliza creanța cedată drept garanție reală eligibilă, indiferent de scadența inițială a creanței cedate.”;

(e)la alineatul (6) primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) instituția demonstrează că, în cel puțin 90 % din totalul lichidărilor corespunzătoare unui anumit tip de garanție reală, sumele obținute în urma executării garanției reale nu sunt mai mici de 70 % din valoarea garanției reale. În cazul în care există o volatilitate semnificativă a prețurilor pieței, instituția demonstrează autorităților competente, într-un mod pe care acestea îl consideră satisfăcător, că propria evaluare a garanției reale este suficient de prudentă.”

(100)Articolul 201 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„    (d) organizații internaționale cărora li se aplică o pondere de risc de 0 % în conformitate cu articolul 118;”;

(ii)se introduce următoarea literă (fa):

„(fa) entități reglementate din sectorul financiar;”;

(iii)litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g) în cazul în care protecția creditului nu este furnizată pentru o expunere din securitizare, alte întreprinderi care au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI, inclusiv întreprinderi-mamă, filiale sau entități afiliate debitorului, în cazul în care întreprinderile-mamă, filialele sau entitățile afiliate respective au o pondere de risc mai mică decât cea a debitorului;”;

(iv)se introduce următoarea literă (ga):

„(ga) în cazul în care protecția creditului este furnizată pentru o expunere din securitizare, alte întreprinderi care au o evaluare de credit efectuată de o ECAI de nivel 1, 2 sau 3 de calitate a creditului și care aveau o evaluare de nivel 1 sau 2 de calitate a creditului la momentul furnizării protecției creditului, inclusiv întreprinderile-mamă, filialele și entitățile afiliate ale debitorului, în cazul în care întreprinderile-mamă, filialele sau entitățile afiliate respective au o pondere de risc mai mică decât cea a debitorului;”;

(v)se adaugă următorul paragraf:

„În sensul literei (fa), «entitate reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplinește condiția prevăzută la articolul 142 alineatul (1) punctul 4 litera (b).”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Pe lângă furnizorii de protecție enumerați la alineatul (1), entitățile corporative cărora instituția le acordă un rating intern în conformitate cu capitolul 3 secțiunea 6 sunt furnizori eligibili de protecție nefinanțată a creditului în cazul în care instituția tratează entitățile corporative respective în cadrul abordării IRB.”

(101)Articolul 202 se elimină.

(102)La articolul 204 se adaugă următorul alineat (3):

„(3) Instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default» și toate celelalte instrumente financiare derivate de credit de tipul «nth-to-default» nu sunt forme eligibile de protecție nefinanțată a creditului în temeiul prezentului capitol.

Pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default» trebuie să se calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor. În acest scop, ponderile de risc ale activelor-suport incluse în coș sunt agregate până la maximum 1 250 % și înmulțite cu valoarea nominală a protecției oferite de instrumentul financiar derivat de credit pentru a obține cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru expunerea aferentă instrumentului financiar derivat respectiv.

Pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul «second-to-default», tratamentul este identic, cu excepția faptului că, la agregarea ponderilor de risc, se exclude din calcul activul-suport cu cel mai mic cuantum ponderat la risc al expunerii. Acest tratament se aplică, de asemenea, instrumentelor financiare derivate de credit de tipul «nth-to-default», pentru care se exclud din calcul activele n-1 cu cele mai mici cuantumuri ponderate la risc ale expunerii.”

(103)Articolul 208 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)la litera (b) se adaugă următoarele teze:

„Valoarea bunului imobil nu depășește valoarea medie măsurată pentru bunul imobil respectiv sau pentru un bun imobil comparabil în ultimii trei ani în cazul bunurilor imobile comerciale și în ultimii șase ani în cazul bunurilor imobile locative. Se consideră fără echivoc că modificările aduse bunului imobil care îmbunătățesc eficiența energetică a clădirii sau a unității locative sporesc valoarea acestuia.”;

(ii)al doilea paragraf se elimină;

(b)se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) În conformitate cu alineatul (3) și sub rezerva aprobării de către autoritățile competente, instituțiile pot efectua evaluarea și reevaluarea valorii bunului imobil prin metode statistice sau alte metode matematice avansate («modele»), elaborate independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)instituțiile stabilesc, în politicile și procedurile lor, criteriile de utilizare a modelelor de evaluare, reevaluare și monitorizare a valorilor garanțiilor reale. Politicile și procedurile respective trebuie să țină cont de rezultatele dovedite ale acestor modele, de variabilele specifice bunurilor imobile în cauză, de utilizarea de informații minime disponibile și exacte, precum și de incertitudinea modelelor;

(b)instituțiile se asigură că modelele utilizate sunt:

(i)specifice pentru bunul imobil și pentru locația acestuia și au un nivel suficient de granularitate;

(ii)valide și exacte și sunt supuse unor teste ex post solide și periodice în raport cu prețurile reale observate ale tranzacțiilor;

(iii)bazate pe un eșantion suficient de mare și de reprezentativ, pe baza prețurilor observate ale tranzacțiilor;

(iv)bazate pe date actualizate de înaltă calitate;

(c)instituțiile sunt responsabile în ultimă instanță de adecvarea și performanța modelelor, evaluatorul menționat la alineatul (3) litera (b) este responsabil pentru evaluarea efectuată pe baza modelelor, iar instituțiile înțeleg metodologia, datele de intrare și ipotezele modelelor utilizate;

(d)instituțiile se asigură că documentația modelelor este actualizată;

(e)instituțiile dispun de procese, sisteme și capacități informatice adecvate și de date suficiente și exacte pentru orice evaluare sau reevaluare a garanțiilor reale bazată pe modele;

(f)estimările modelelor sunt validate independent și procesul de validare este în general conform cu principiile prevăzute la articolul 185, iar evaluatorul independent menționat la alineatul (3) litera (b) este responsabil pentru valorile finale utilizate de instituție în sensul prezentului capitol.”;

(c)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Bunurile imobile acceptate ca protecție a creditului trebuie asigurate în mod corespunzător împotriva riscului de deteriorare, iar instituțiile trebuie să dispună de proceduri de monitorizare a caracterului adecvat al asigurării.”

(104)La articolul 210 se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care contractele de garanție generală sau alte forme de garanții constituite asupra unei universalități de bunuri oferă instituției creditoare o creanță înregistrată asupra activelor unei societăți și în cazul în care creanța respectivă conține atât active care nu sunt eligibile drept garanții reale în cadrul abordării IRB, cât și active care sunt eligibile drept garanții reale în cadrul abordării IRB, instituția le poate recunoaște pe acestea din urmă drept protecție finanțată a creditului eligibilă. În acest caz, recunoașterea este condiționată de îndeplinirea de către activele respective a cerințelor de eligibilitate a garanțiilor reale în cadrul abordării IRB, astfel cum se prevede în prezentul capitol.”

(105)La articolul 213, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Sub rezerva articolului 214 alineatul (1), protecția creditului decurgând dintr-o garanție sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecție nefinanțată a creditului eligibilă atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)protecția creditului este directă;

(b)nivelul de protecție a creditului este clar stabilit și incontestabil;

(c)contractul de protecție a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituției creditoare și care:

(i)ar permite furnizorului de protecție să anuleze sau să modifice unilateral protecția creditului;

(ii)ar crește costul efectiv al protecției creditului ca rezultat al deteriorării calității creditului expunerii protejate;

(iii)ar putea exonera furnizorul de protecție de obligația de a plăti în timp util în cazul în care debitorul inițial nu efectuează o plată datorată sau în care contractul de leasing a expirat din punctul de vedere al recunoașterii valorii reziduale garantate în temeiul articolului 134 alineatul (7) și al articolului 166 alineatul (4);

(iv)ar putea permite reducerea duratei protecției creditului de către furnizorul de protecție;

(d)contractul de protecție a creditului este valid din punct de vedere legal și are caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

În sensul literei (c), o clauză a contractului de protecție a creditului care prevede că o nerespectare a obligației de diligență sau o fraudă comisă de instituția creditoare anulează sau diminuează nivelul protecției creditului oferite de garant nu împiedică considerarea respectivei protecții a creditului ca fiind eligibilă. Orice contract de protecție a creditului care, în caz de fraudă comisă de debitor, poate fi anulat sau al cărui nivel de protecție a creditului poate fi diminuat este considerat ca neîndeplinind aceste cerințe.

În sensul literei (c), furnizorul de protecție poate efectua o singură plată forfetară pentru toate sumele datorate în temeiul creanței sau își poate asuma viitoarele obligații de plată ale debitorului acoperite de contractul de protecție a creditului.”

(106)Articolul 215 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) în caz de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor contractuale și/sau de neplată la scadență de către debitor, instituția creditoare are dreptul de a se îndrepta, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate în temeiul creanței pentru care este furnizată protecția.”;

(ii)se adaugă următoarele paragrafe:

„Efectuarea plății de către garant nu este condiționată de obligația instituției creditoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului.

În cazul protecției nefinanțate a creditului care acoperă credite ipotecare locative, cerințele prevăzute la articolul 213 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) și la primul paragraf de la prezenta literă trebuie îndeplinite doar într-un termen de 24 de luni;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În cazul garanțiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă sau al celor furnizate sau contragarantate de către entitățile enumerate la articolul 214 alineatul (2), cerințele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (a) și la articolul 213 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) sunt considerate satisfăcute dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(a)ca urmare a intrării debitorului în stare de nerambursare sau a neefectuării de către debitorul inițial a unei plăți datorate, instituția creditoare are dreptul de a obține în timp util din partea garantului o plată provizorie care îndeplinește cumulativ condițiile următoare:

(i)plata provizorie reprezintă o estimare riguroasă a cuantumului pierderii pe care instituția creditoare este susceptibilă să o suporte, inclusiv a pierderilor rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care debitorul este obligat să le efectueze;

(ii)plata provizorie este proporțională cu acoperirea furnizată de garanție;

(b)instituția creditoare poate demonstra autorităților competente, într-un mod pe care acestea îl consideră satisfăcător, că efectele garanției trebuie să acopere și pierderile rezultate din neplata dobânzii și a altor tipuri de plăți pe care debitorul are obligația să le efectueze, justifică acest tratament.”

(107)La articolul 216 se adaugă următorul alineat (3):

„(3) Prin derogare de la alineatul (1), pentru o expunere față de societăți garantată cu un instrument financiar derivat de credit, nu este necesar ca evenimentul de credit menționat la alineatul respectiv litera (a) punctul (iii) să fie specificat în contractul derivat dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)este necesar un vot de 100 % pentru a modifica scadența, principalul, cuponul, moneda sau rangul expunerii-suport față de societăți;

(b)sediul legal unde este reglementată expunerea față de societăți are un cod bine stabilit privind falimentul, care permite unei societăți să se reorganizeze și să se restructureze și prevede decontarea ordonată a creanțelor creditorilor.

În cazul în care condițiile prevăzute la literele (a) și (b) nu sunt îndeplinite, protecția creditului poate fi totuși eligibilă, sub rezerva unei reduceri a valorii, astfel cum se specifică la articolul 233 alineatul (2).”

(108)Articolul 217 se elimină.

(109)Articolul 219 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 219
Compensarea bilanțieră

Împrumuturile contractate și depozitele constituite la instituția creditoare care fac obiectul compensării bilanțiere trebuie tratate de către instituția respectivă drept garanții reale sub formă de numerar în scopul calculării efectului protecției finanțate a creditului pentru împrumuturile și depozitele instituției creditoare care fac obiectul compensării bilanțiere.”

(110)Articolul 220 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate în cazul acordurilor-cadru de compensare”;

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Instituțiile care calculează «valoarea ajustată integral a expunerii» (E*) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil care acoperă operațiunile de finanțare prin instrumente financiare sau alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital calculează ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolele 223-227 pentru metoda extinsă a garanțiilor financiare.”;

(c)la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) aplică valoarea primei de volatilitate sau, dacă este cazul, valoarea absolută a primei de volatilitate adecvate pentru un anumit grup de titluri de valoare sau pentru un anumit tip de mărfuri, valorii absolute a poziției nete pozitive sau negative pe titlurile din grupul respectiv de titluri de valoare sau pe mărfurile din acel tip de mărfuri;”;

(d)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Instituțiile calculează E* conform următoarei formule:

unde:

i    = indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau pozițiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt date cu împrumut, vândute cu un acord de răscumpărare sau furnizate de instituție contrapărții;

j    = indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau pozițiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt luate cu împrumut, achiziționate cu un acord de revânzare sau deținute de instituție;

k    = indicele care desemnează toate monedele separate în care sunt denominate titlurile de valoare, mărfurile sau pozițiile în numerar din cadrul acordului;

   = valoarea expunerii pentru un anumit titlu de valoare sau o anumită poziție în numerar i, care este dat(ă) cu împrumut, vândut(ă) cu un acord de răscumpărare sau furnizat(ă) contrapărții în cadrul acordului, valoare care s-ar aplica în lipsa unei protecții a creditului în cazul în care instituțiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 2 sau 3, după caz;

   = valoarea unui anumit titlu de valoare, a unei anumite mărfuri sau a unei anumite poziții în numerar j, care este luat(ă) cu împrumut, achiziționat(ă) cu un acord de revânzare sau deținut(ă) de instituție în cadrul acordului;

   = poziția netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b);

   = ajustarea de volatilitate corespunzătoare cursului de schimb aferent monedei k;

   = expunerea netă a acordului, calculată după cum urmează:

unde:

l    = indicele care desemnează toate grupurile distincte de aceleași titluri de valoare și toate tipurile distincte de aceleași mărfuri din cadrul acordului;

= poziția netă (pozitivă sau negativă) pe un anumit grup de titluri de valoare l sau pe un anumit tip de mărfuri l, din cadrul acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

= ajustarea de volatilitate corespunzătoare unui anumit grup de titluri de valoare l sau unui anumit tip de mărfuri l, stabilită în conformitate cu alineatul (2) litera (c). Semnul se stabilește după cum urmează:

(a)semn pozitiv în cazul în care grupul de titluri de valoare l este dat cu împrumut, vândut cu un acord de răscumpărare sau tranzacționat într-un mod similar cu darea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord repo;

(b)semn negativ în cazul în care grupul de titluri de valoare l este luat cu împrumut, achiziționat cu un acord de revânzare sau tranzacționat într-un mod similar cu luarea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord reverse repo;

N    = numărul total de grupuri distincte de aceleași titluri de valoare și de tipuri distincte de aceleași mărfuri din cadrul acordului; în scopul acestui calcul, nu se iau în considerare grupurile și tipurile pentru care este mai mică de ;

   = expunerea brută a acordului, calculată după cum urmează:

.”

(111)Articolul 221 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare sau pentru alte operațiuni ajustate la condițiile pieței de capital, altele decât tranzacțiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplinește cerințele prevăzute în capitolul 6 secțiunea 7, o instituție poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E*) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, cu condiția ca instituția să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

(2) O instituție poate utiliza abordarea bazată pe modele interne în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)instituția utilizează această abordare numai pentru expunerile pentru care cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate conform abordării IRB prevăzute în capitolul 3;

(b)instituția primește aprobarea de a utiliza această abordare din partea autorităților sale competente.

(3) O instituție care utilizează o abordare bazată pe modele interne trebuie să utilizeze această abordare pentru toate contrapărțile și titlurile de valoare, cu excepția portofoliilor nesemnificative pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolul 220.”;

(b)alineatul (8) se elimină.

(112)Articolul 223 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (4), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) pentru elementele extrabilanțiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, instituțiile își calculează valorile expunerilor utilizând CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau CCF pe baza IRB prevăzuți la articolul 166 alineatele (8), (8a) și (8b).”;

(b)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Instituțiile calculează ajustările de volatilitate utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menționată la articolele 224-227.”

(113)La articolul 224 alineatul (1), tabelele 1-4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Alte tipuri de garanții reale sau de expuneri

Tabelul 4

Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanța de monede (Hfx)

”.

(114)Articolul 225 se elimină.

(115)Articolul 226 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 226
Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul metodei extinse a garanțiilor financiare

Ajustările de volatilitate stabilite la articolul 224 sunt cele pe care o instituție trebuie să le aplice dacă efectuează o reevaluare zilnică. Dacă frecvența reevaluării este mai scăzută, instituțiile trebuie să aplice ajustări de volatilitate mai mari. Acestea se calculează prin majorarea ajustărilor de volatilitate corespunzătoare efectuării unei reevaluări zilnice, utilizând următoarea formulă a rădăcinii pătrate a raportului perioadelor de deținere:

unde:

H = ajustarea de volatilitate care trebuie aplicată;

= ajustarea de volatilitate corespunzătoare efectuării unei reevaluări zilnice;

= numărul efectiv de zile lucrătoare dintre reevaluări;

= perioada de deținere pentru tipul de tranzacție în cauză.”

(116)La articolul 227, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Instituțiile care utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menționată la articolul 224 pot aplica, în cazul tranzacțiilor de răscumpărare și al operațiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, o ajustare de volatilitate de 0 % în locul ajustărilor de volatilitate calculate în conformitate cu articolele 224-226, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(h). Instituțiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne prevăzută la articolul 221 nu trebuie să utilizeze tratamentul stabilit în prezentul articol.”

(117)Articolul 228 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda extinsă a garanțiilor financiare pentru expunerile tratate conform abordării standardizate”;

(b)alineatul (2) se elimină.

(118)Articolul 229 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Principii de evaluare pentru garanțiile reale eligibile, altele decât garanțiile financiare”;

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Evaluarea bunurilor imobile trebuie să îndeplinească toate cerințele următoare:

(a)valoarea este evaluată independent de procesul desfășurat de instituție pentru realizarea achiziției ipotecare, procesarea creditului și luarea deciziei în ceea ce privește creditul, de către un evaluator independent care deține calificările, capacitatea și experiența necesare pentru a efectua o evaluare;

(b)valoarea este evaluată pe baza unor criterii de evaluare prudente, care îndeplinesc toate cerințele următoare:

(i)valoarea nu ține seama de așteptările de creștere a prețului;

(ii)valoarea este ajustată pentru a ține seama de potențialul ca prețul de piață curent să fie cu mult peste valoarea care ar fi sustenabilă pe durata împrumutului;

(c)valoarea nu este mai mare decât o valoare de piață a bunului imobil, în cazul în care poate fi determinată o astfel de valoare de piață.

Valoarea garanției reale reflectă rezultatele monitorizării impuse în temeiul articolului 208 alineatul (3) și ține seama de eventualele creanțe anterioare asupra bunului imobil.”

(119)Articolul 230 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 230
Calcularea cuantumului ponderat la risc al expunerii și a cuantumului pierderii așteptate pentru o expunere cu o protecție finanțată a creditului eligibilă în cadrul abordării IRB

(1) În cadrul abordării IRB, cu excepția expunerilor care intră sub incidența articolului 220, instituțiile utilizează pierderea în caz de nerambursare efectivă (LGD*) ca LGD în sensul capitolului 3 pentru a recunoaște protecția finanțată a creditului eligibilă în temeiul prezentului capitol. Instituțiile calculează LGD* după cum urmează:

unde:

E    = valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul protecției finanțate a creditului. Pentru o expunere garantată cu o garanție financiară eligibilă în conformitate cu prezentul capitol, cuantumul respectiv se calculează în conformitate cu articolul 223 alineatul (3). În cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanție, cuantumul respectiv este egal cu numerarul dat cu împrumut sau cu titlurile de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanție. În cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanție, valoarea expunerii se majorează prin aplicarea primei de volatilitate (HE) în conformitate cu articolele 223-227;

ES    = valoarea curentă a protecției finanțate a creditului primite după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile tipului respectiv de protecție finanțată a creditului (HC) și a ajustării de volatilitate pentru neconcordanțele de monede (Hfx) dintre expunere și protecția finanțată a creditului, în conformitate cu alineatele (2) și (2a). ES se plafonează la următoarea valoare: E·(1+HE);

EU    = E·(1+HE) - ES;

LGDU = LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1);

LGDS = LGD aplicabilă expunerilor garantate cu tipul de protecție finanțată a creditului eligibilă utilizată în tranzacție, astfel cum se specifică la alineatul (2) tabelul 2aaa.

(2) În tabelul 2aaa se specifică valorile LGDS și Hc aplicabile în formula stabilită la alineatul (1).

Tabelul 2aaa

(2a) În cazul în care o protecție finanțată a creditului eligibilă este denominată într-o monedă diferită de cea a expunerii, ajustarea de volatilitate pentru neconcordanța de monede (Hfx) este aceeași cu cea care se aplică în temeiul articolelor 224-227.

(3) Ca alternativă la tratamentul prevăzut la alineatele (1) și (2) și sub rezerva articolului 124 alineatul (7), instituțiile pot atribui o pondere de risc de 50 % pentru partea din expunere care este, în limitele stabilite la articolul 125 alineatul (1) litera (a) și, respectiv, la articolul 126 alineatul (1) litera (a), garantată integral cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 199 alineatul (3) sau (4).

(4) Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile IRB care intră sub incidența articolului 220, instituțiile utilizează E* în conformitate cu articolul 220 alineatul (4) și LGD pentru expunerile negarantate, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1) literele (a), (aa) și (b).”

(120)Articolul 231 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 231
Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate în cazul portofoliilor de protecții finanțate ale creditului eligibile pentru o expunere în cadrul abordării IRB

Instituțiile care au obținut mai multe tipuri de protecție finanțată a creditului pot, pentru expunerile tratate conform abordării IRB, să aplice formula prevăzută la articolul 230 în mod secvențial pentru fiecare tip de garanție reală. În acest scop, după fiecare etapă de recunoaștere a unui tip de protecție finanțată a creditului, instituțiile reduc valoarea expunerii negarantate rămase (EU) cu valoarea ajustată a garanției reale (ES) recunoscute în etapa respectivă. În conformitate cu articolul 230 alineatul (1), totalul ES pentru toate tipurile de protecție finanțată a creditului este plafonat la valoarea E·(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:

unde:

LGDS,i =    LGD aplicabilă FCP i, astfel cum se specifică la articolul 230 alineatul (2);

ES,i =    valoarea curentă a FCP i primită după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile pentru tipul de protecție finanțată a creditului (Hc) în temeiul articolului 230 alineatul (2).”

(121)La articolul 232, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 212 alineatul (1), depozitele în numerar constituite la o instituție terță sau instrumentele asimilate numerarului deținute de o instituție terță în alt regim decât cel de custodie și gajate în favoarea instituției creditoare pot fi tratate ca garanție furnizată de instituția terță.”

(122)La articolul 233, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Instituțiile își bazează ajustările de volatilitate pentru orice neconcordanță de monede pe o perioadă de deținere de 10 zile lucrătoare, în ipoteza reevaluării zilnice, și calculează ajustările respective pe baza ajustărilor de volatilitate reglementate, astfel cum se prevede la articolul 224. Instituțiile trebuie să majoreze ajustările de volatilitate în conformitate cu articolul 226.”

(123)Articolul 235 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se modifică după cum urmează:

   „Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării standardizate”;

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În sensul articolului 113 alineatul (3), instituțiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor cu protecție nefinanțată a creditului în cazul cărora instituțiile respective aplică abordarea standardizată, indiferent de tratamentul expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție, în conformitate cu următoarea formulă:

max{0, E - GA} · r + GA · g

unde:

E    = valoarea expunerii calculată în conformitate cu articolul 111; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanțier menționat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului și nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (1);

GA =    cuantumul protecției pentru riscul de credit calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) (G*) și ajustat suplimentar pentru orice neconcordanță de scadențe, astfel cum se prevede în secțiunea 5;

r =    ponderea de risc aferentă expunerilor față de debitor, specificată în capitolul 2;

g =    ponderea de risc aferentă expunerilor față de furnizorul de protecție, specificată în capitolul 2.”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Instituțiile pot extinde tratamentul preferențial prevăzut la articolul 114 alineatele (4) și (7) la expunerile sau la părțile din expunerile garantate de administrația centrală sau de banca centrală, ca și cum expunerile respective ar fi expuneri directe față de administrația centrală sau de banca centrală, cu condiția ca astfel de expuneri directe să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 114 alineatul (4) sau (7), după caz.”

(124)Se introduce următorul articol 235a:

„Articolul 235a
Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate conform abordării standardizate

(1) În cazul expunerilor cu protecție nefinanțată a creditului pentru care o instituție aplică abordarea IRB menționată în capitolul 3 și în cazul în care expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate conform abordării standardizate, instituțiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea formulă:

max{0, E - GA} · r + GA · g

unde:

E    = valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secțiunea 5; în acest scop, instituțiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanțiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuți la articolul 166 alineatele (8), (8a) și (8b);

GA    = cuantumul protecției pentru riscul de credit calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) (G*) și ajustat suplimentar pentru orice neconcordanță de scadențe, astfel cum se prevede în capitolul 3 secțiunea 5;

r    = ponderea de risc aferentă expunerilor față de debitor, specificată în capitolul 3;

g    = ponderea de risc aferentă expunerilor față de furnizorul de protecție, specificată în capitolul 2.

(2) În cazul în care cuantumul protejat (GA) este mai mic decât expunerea (E), instituțiile pot aplica formula de la alineatul (1) numai dacă părțile protejate și cele neprotejate ale expunerii au același rang.

(3) Instituțiile pot extinde tratamentul preferențial prevăzut la articolul 114 alineatele (4) și (7) la expunerile sau la părțile din expunerile garantate de administrația centrală sau de banca centrală, ca și cum expunerile respective ar fi expuneri directe față de administrația centrală sau de banca centrală, cu condiția ca astfel de expuneri directe să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 114 alineatul (4) sau (7), după caz.

(4) Cuantumul pierderii așteptate pentru partea garantată a valorii expunerii este zero.

(5) Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituția utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituțiile atribuie părții negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale instituției sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere.”

(125)Articolul 236 se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție este tratată conform abordării IRB”;

(b)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul unei expuneri cu protecție nefinanțată a creditului pentru care o instituție aplică abordarea IRB menționată în capitolul 3, dar fără a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD), și în cazul în care expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, instituțiile determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii E și valoarea ajustată a protecției nefinanțate a creditului GA;”

(c)se introduc următoarele alineate (1a)-(1d):

„(1a) O instituție care aplică expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție abordarea IRB utilizând propriile estimări ale PD calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii și cuantumul pierderii așteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD a furnizorului de protecție și LGD aplicabilă pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție, astfel cum se menționează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b). Pentru expunerile subordonate și protecția nefinanțată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituții părții garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanțelor cu rang prioritar care poate ține seama de orice acoperire cu garanții reale a expunerii-suport în conformitate cu prezentul capitol.

(1b) Instituțiile calculează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD specificată la alineatul (1a) și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și, dacă este cazul, utilizează scadența M aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

(1c) Instituțiile care aplică expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție abordarea IRB utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii care corespund celor prevăzute la articolul 153 alineatul (5) și la articolul 158 alineatul (6).

(1d) În pofida alineatului (1c), instituțiile care aplică expunerilor garantate abordarea IRB utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) calculează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii utilizând PD, LGD aplicabilă unei expuneri directe comparabile față de furnizorul de protecție, astfel cum se menționează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b), și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și, dacă este cazul, utilizează scadența M aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162. Pentru expunerile subordonate și protecția nefinanțată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituții părții garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanțelor cu rang prioritar care poate ține seama de orice acoperire cu garanții reale a expunerii-suport în conformitate cu prezentul capitol.”;

(d)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituțiile utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituțiile atribuie părții negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit, orice ajustare de valoare suplimentară legată de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale instituției, astfel cum se menționează la articolul 34, și orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).”

(126)Se introduce următorul articol 236a:

„Articolul 236a
Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și a cuantumurilor pierderilor așteptate în conformitate cu metoda substituției atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD), iar o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție este tratată conform abordării IRB

(1) În cazul unei expuneri cu protecție nefinanțată a creditului pentru care o instituție aplică abordarea IRB menționată în capitolul 3 utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD) și în cazul în care expunerile directe comparabile față de furnizorul de protecție sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB menționată în capitolul 3, instituțiile determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii E și valoarea ajustată a protecției nefinanțate a creditului GA. Cuantumul ponderat la risc al expunerii și cuantumul pierderii așteptate pentru partea garantată a valorii expunerii se calculează utilizând PD, LGD și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și, dacă este cazul, scadența M aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

(2) Instituțiile care aplică expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție abordarea IRB menționată în capitolul 3, dar fără a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD), determină LGD în conformitate cu articolul 161. Pentru expunerile subordonate și protecția nefinanțată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituții părții garantate din valoarea expunerii este LGD asociată creanțelor cu rang prioritar care poate ține seama de orice acoperire cu garanții reale a expunerii-suport în conformitate cu prezentul capitol.

(3) Instituțiile care aplică expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție abordarea IRB menționată în capitolul 3, utilizând propriile estimări ale LGD, calculează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD și aceeași funcție de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o astfel de expunere directă comparabilă față de furnizorul de protecție și utilizează scadența M aferentă expunerii-suport, calculată, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 162.

(4) Instituțiile care aplică expunerilor directe comparabile față de furnizorul de protecție abordarea IRB utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată aplicabile părții garantate a expunerii care corespund celor prevăzute la articolul 153 alineatul (5) și la articolul 158 alineatul (6).

(5) Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituțiile utilizează ponderea de risc și pierderea așteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituțiile atribuie părții negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit, orice ajustare de valoare suplimentară legată de activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale instituției, astfel cum se menționează la articolul 34, și orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).”

(127)În partea a treia titlul II capitolul 4, secțiunea 6 se elimină.

(128)La articolul 273 alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)    fie cu articolul 183, dacă aprobarea a fost acordată în conformitate cu articolul 143.”

(129)Articolul 273b se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 273b
Nerespectarea condițiilor pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate și a abordării simplificate pentru calcularea cerinței de fonduri proprii pentru riscul CVA”;

(b)la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Instituțiile încetează să calculeze valorile expunerilor pentru pozițiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secțiunea 4 sau 5 și să calculeze cerința de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, în termen de trei luni de la apariția uneia dintre următoarele situații:”;

(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)    Instituțiile care au încetat să calculeze valorile expunerilor pentru pozițiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secțiunea 4 sau 5 și să calculeze cerința de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, pot reîncepe să calculeze valoarea expunerii pentru pozițiile lor pe instrumente financiare derivate, astfel cum se prevede în secțiunea 4 sau 5, și cerința de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385 numai dacă demonstrează autorității competente că toate condițiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) sau (2) au fost îndeplinite pentru o perioadă neîntreruptă de un an.”

(130)Articolul 274 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care unui set de compensare i se aplică mai multe contracte în marjă sau în cazul în care același set de compensare include atât tranzacții care fac obiectul unui contract în marjă, cât și tranzacții care nu fac obiectul unui contract în marjă, o instituție își calculează valoarea expunerii după cum urmează:

(a)instituția stabilește subseturile ipotetice de compensare în cauză, compuse din tranzacțiile incluse în setul de compensare, după cum urmează:

(i)toate tranzacțiile care fac obiectul unui contract în marjă și cărora li se aplică aceeași perioadă de risc de marjă determinată în conformitate cu articolul 285 alineatele (2)-(5) se alocă aceluiași subset de compensare;

(ii)toate tranzacțiile care nu fac obiectul unui contract în marjă se alocă aceluiași subset de compensare, care este distinct de subseturile de compensare stabilite în conformitate cu punctul (i).

(b)instituția calculează costul de înlocuire al setului de compensare menționat în teza introductivă de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 275 alineatul (2), luând în considerare toate tranzacțiile din cadrul setului de compensare, indiferent dacă fac sau nu obiectul unui contract în marjă, și aplică toate cerințele următoare:

(i)CMV se calculează pentru toate tranzacțiile din cadrul unui set de compensare, incluzând orice garanție reală deținută sau furnizată, în cazul în care valorile de piață pozitive și negative sunt compensate la calcularea CMV;

(ii)NICA, VM, TH și MTA, după caz, se calculează separat ca sumă a acelorași date de intrare aplicabile fiecărui contract în marjă individual din setul de compensare;

(c)instituția calculează expunerea viitoare potențială a setului de compensare menționată la articolul 278 prin aplicarea tuturor cerințelor următoare:

(i)multiplicatorul menționat la articolul 278 alineatul (1) se bazează pe datele de intrare CMV, NICA și VM, după caz, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat;

(ii) se calculează în conformitate cu articolul 278, separat pentru fiecare subset ipotetic de compensare menționat la litera (a);”;

(b)la alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, instituțiile înlocuiesc o opțiune digitală vanilla al cărei preț de exercitare este egal cu K cu combinația relevantă de tip collar a două opțiuni vanilla call sau put vândute și cumpărate care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)cele două opțiuni ale combinației de tip collar trebuie să aibă:

(i)aceeași dată de expirare și același preț la vedere sau la termen al instrumentului-suport ca opțiunea digitală vanilla;

(ii)prețuri de exercitare egale cu 0,95∙K și, respectiv, 1,05∙K;

(b)combinația de tip collar reproduce exact randamentul opțiunii digitale vanilla în afara intervalului dintre cele două prețuri de exercitare menționate la litera (a);

Poziția de risc a celor două opțiuni din combinația de tip collar se calculează separat, în conformitate cu articolul 279.”;

(131)În partea a treia, titlul III se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL III 
CERINȚE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL OPERAȚIONAL

Articolul 311a
Definiții

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

(a)«eveniment de risc operațional» înseamnă orice eveniment legat de un risc operațional care generează pierderi sau pierderi multiple în cursul unuia sau mai multor exerciții financiare;

(b)«pierdere brută agregată» înseamnă suma tuturor pierderilor brute legate de același eveniment de risc operațional în cursul unuia sau mai multor exerciții financiare;

(c)«pierdere netă agregată» înseamnă suma tuturor pierderilor nete legate de același eveniment de risc operațional în cursul unuia sau mai multor exerciții financiare.

CAPITOLUL 1 
Calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional

Articolul 312
Cerința de fonduri proprii

Cerința de fonduri proprii pentru riscul operațional este componenta indicatorului de activitate calculată în conformitate cu articolul 313.

Articolul 313
Componenta indicatorului de activitate

Instituțiile își calculează componenta indicatorului de activitate conform următoarei formule:

unde:

BIC    =    componenta indicatorului de activitate

BI    =    indicatorul de activitate, exprimat în miliarde de euro, calculat în conformitate cu articolul 314.

Articolul 314
Indicatorul de activitate

(1) Instituțiile își calculează indicatorul de activitate conform următoarei formule:

unde:

BI    =    indicatorul de activitate, exprimat în miliarde de euro;

ILDC    =    componenta dobânzilor, contractelor de leasing și dividendelor, exprimată în miliarde de euro și calculată în conformitate cu alineatul (2);

SC    =    componenta serviciilor, exprimată în miliarde de euro și calculată în conformitate cu alineatul (3);

FC    =    componenta financiară, exprimată în miliarde de euro și calculată în conformitate cu alineatul (4).

(2) În sensul alineatului (1), componenta dobânzilor, contractelor de leasing și dividendelor se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

ILDC    =    componenta dobânzilor, contractelor de leasing și dividendelor;

IC    =    componenta dobânzilor, care reprezintă veniturile din dobânzi ale instituției din toate activele financiare și alte venituri din dobânzi, inclusiv veniturile financiare din contractele de leasing financiar, veniturile din contractele de leasing operațional și profiturile din activele care fac obiectul unui contract de leasing, minus cheltuielile cu dobânzile ale instituției aferente tuturor datoriilor financiare și alte cheltuieli cu dobânzile, inclusiv cheltuielile cu dobânzile provenite din contracte de leasing financiar și operațional, din amortizarea și deprecierea activelor care fac obiectul unui contract de leasing operațional și din pierderile rezultate din astfel de active, calculată ca medie anuală a valorilor absolute ale diferenței pe ultimele trei exerciții financiare;

AC    =    componenta activelor, care reprezintă suma cuantumurilor brute totale ale creditelor în curs de derulare, avansurilor, titlurilor de valoare purtătoare de dobândă, inclusiv obligațiuni de stat, și activelor care fac obiectul unui contract de leasing ale instituției, calculată ca medie anuală pe ultimele trei exerciții financiare pe baza cuantumurilor de la sfârșitul fiecăruia dintre exercițiile financiare respective;

DC    =    componenta dividendelor, care reprezintă veniturile din dividende ale instituției din investiții în acțiuni și fonduri care nu au fost consolidate în situațiile financiare ale instituției, inclusiv veniturile din dividende provenite de la filiale, entități asociate și asocieri în participație neconsolidate, calculată ca medie anuală pe ultimele trei exerciții financiare.

(3) În sensul alineatului (1), componenta serviciilor se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

SC    =    componenta serviciilor;

OI    =    alte venituri din exploatare, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciții financiare a veniturilor instituției din operațiunile bancare obișnuite care nu sunt incluse în alte elemente ale indicatorului de activitate, dar sunt de natură similară;

OE    =    alte cheltuieli de exploatare, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciții financiare a cheltuielilor și pierderilor instituției din operațiunile bancare obișnuite care nu sunt incluse în alte elemente ale indicatorului de activitate, dar sunt de natură similară, precum și din evenimentele de risc operațional;

FI    =    componenta veniturilor din onorarii și comisioane, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciții financiare a veniturilor instituției obținute din furnizarea de consultanță și de servicii, inclusiv veniturile obținute de instituție prin externalizarea serviciilor financiare;

FE    =    componenta cheltuielilor cu onorarii și comisioane, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciții financiare a cheltuielilor plătite de instituție pentru a beneficia de consultanță și servicii, inclusiv onorariile de externalizare plătite de instituție pentru furnizarea de servicii financiare, dar excluzând onorariile de externalizare plătite pentru furnizarea de servicii nefinanciare.

(4) În sensul alineatului (1), componenta financiară se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

unde:

FC    =    componenta financiară;

TC    =    componenta portofoliului de tranzacționare, care reprezintă media anuală a valorilor absolute pe ultimele trei exerciții financiare ale profitului net sau pierderii nete, după caz, rezultat(ă) din portofoliul de tranzacționare al instituției, inclusiv din activele și datoriile destinate tranzacționării, din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor și din diferențele de curs valutar;

BC    =    componenta portofoliului bancar, care reprezintă media anuală a valorilor absolute pe ultimele trei exerciții financiare ale profitului net sau pierderii nete, după caz, rezultat(ă) din portofoliul bancar al instituției, inclusiv din activele și datoriile financiare evaluate la valoarea justă prin profit și pierdere, din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, din diferențele de curs valutar și din câștigurile și pierderile realizate din activele și datoriile financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit și pierdere.

(5) La calcularea indicatorului de activitate, instituțiile nu trebuie să utilizeze niciunul dintre următoarele elemente:

(a)veniturile și cheltuielile provenite din activitățile de asigurare sau reasigurare;

(b)primele plătite și plățile primite pentru polițele de asigurare sau de reasigurare achiziționate;

(c)cheltuielile administrative, inclusiv cheltuielile cu personalul, onorariile de externalizare plătite pentru furnizarea de servicii nefinanciare și alte cheltuieli administrative;

(d)recuperarea cheltuielilor administrative, inclusiv recuperarea plăților efectuate în numele clienților;

(e)cheltuielile cu spațiile și activele fixe, cu excepția cazului în care aceste cheltuieli rezultă din evenimente de pierderi operaționale;

(f)amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu excepția amortizării aferente activelor care fac obiectul unui contract de leasing operațional, care trebuie inclusă în cheltuielile de leasing financiar și operațional;

(g)provizioanele și reluările de provizioane, cu excepția cazului în care aceste provizioane sunt legate de evenimente de pierderi operaționale;

(h)cheltuielile generate de capitalul social rambursabil la cerere;

(i)deprecierea și reluarea deprecierii;

(j)modificările fondului comercial recunoscut în profit sau pierdere;

(k)impozitul pe profit.

(6) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a)componentele indicatorului de activitate prin elaborarea unei liste de subelemente tipice, ținând seama de standardele de reglementare internaționale;

(b)elementele enumerate la alineatul (5).

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(7) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza elementele indicatorului de activitate prin punerea în corespondență a elementelor respective cu celulele de raportare corespunzătoare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei*5.

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 24 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 315
Ajustările indicatorului de activitate

(1) Instituțiile includ în calculul indicatorului lor de activitate elementele indicatorului de activitate aferente entităților sau activităților fuzionate sau achiziționate din momentul fuziunii sau al achiziției, după caz, acoperind ultimele trei exerciții financiare.

(2) Instituțiile pot solicita autorității competente aprobarea de a exclude din calculul indicatorului lor de activitate elementele indicatorului de activitate legate de entitățile sau activitățile cedate.

(3) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a)modul în care instituțiile trebuie să determine ajustările indicatorului de activitate menționate la alineatele (1) și (2);

(b)condițiile în care autoritățile competente pot acorda autorizarea menționată la alineatul (2);

(c)momentul efectuării ajustărilor menționate la alineatul (2).

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

CAPITOLUL 2
Colectarea datelor și guvernanța

Articolul 316
Calcularea pierderii anuale din riscul operațional

(1) Instituțiile cu un indicator de activitate mai mare sau egal cu 750 de milioane EUR calculează pierderile anuale din riscul operațional ca sumă a tuturor pierderilor nete dintr-un exercițiu financiar dat, calculate în conformitate cu articolul 318 alineatul (1), care sunt egale sau mai mari decât pragurile datelor privind pierderile prevăzute la articolul 319 alineatul (1) sau, respectiv, (2).

Prin derogare de la primul paragraf, autoritățile competente le pot acorda instituțiilor cu un indicator de activitate care nu depășește 1 miliard EUR o derogare de la cerința de a calcula pierderea anuală din riscul operațional, cu condiția ca instituția în cauză să fi demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că aplicarea primului paragraf ar constitui pentru aceasta o povară nejustificată.

(2) În sensul alineatului (1), indicatorul de activitate relevant este cea mai mare valoare a indicatorului de activitate pe care instituția l-a raportat la ultimele opt date de referință a raportării. O instituție care nu și-a raportat încă indicatorul de activitate trebuie să utilizeze cel mai recent indicator de activitate.

(3) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiția «poverii nejustificate» în sensul alineatului (1).

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 317
Setul de date privind pierderile

(1) Instituțiile care calculează pierderile anuale din riscul operațional în conformitate cu articolul 316 alineatul (1) trebuie să dispună de dispoziții, procese și mecanisme care să permită alimentarea și actualizarea în permanență a unui set de date privind pierderile care să cuprindă, pentru fiecare eveniment de risc operațional înregistrat, cuantumurile pierderii brute, recuperările din alte activități decât cele de asigurare, recuperările din asigurări, data de referință și pierderile grupate, inclusiv cele rezultate în urma unor evenimente legate de o conduită necorespunzătoare.

(2) Setul de date privind pierderile al instituției trebuie să cuprindă toate evenimentele de risc operațional care decurg de la toate entitățile incluse în perimetrul de consolidare în temeiul părții întâi titlul II capitolul 2.

(3) În scopul alineatului (1), instituțiile:

(a)includ în setul de date privind pierderile fiecare eveniment de risc operațional înregistrat în cursul unuia sau mai multor exerciții financiare;

(b)utilizează o dată care nu depășește data contabilizării pentru a include pierderile legate de evenimentele de risc operațional în setul de date privind pierderile;

(c)alocă pierderile și recuperările aferente înregistrate în conturi în cursul mai multor exerciții financiare exercițiilor financiare corespunzătoare setului de date privind pierderile, în conformitate cu tratamentul contabil al acestora.

(4) De asemenea, instituțiile colectează:

(a)informații privind datele de referință ale evenimentelor de risc operațional, inclusiv:

(i)data la care evenimentul de risc operațional a avut loc sau a început pentru prima dată („data apariției”), dacă este disponibilă;

(ii)data la care instituția a luat cunoștință de evenimentul de risc operațional („data descoperirii”);

(iii)data sau datele la care un eveniment de risc operațional generează o pierdere sau rezerva ori provizionul pentru o pierdere, recunoscute în conturile de profit și pierdere ale instituției („data contabilizării”);

(b)informații privind orice recuperare a cuantumurilor pierderilor brute, precum și informații descriptive privind factorii determinanți sau cauzele evenimentelor de pierdere.

Nivelul de detaliu al oricărei informații descriptive trebuie să fie proporțional cu cuantumul pierderii brute.

(5) O instituție nu include în setul de date privind pierderile evenimentele de risc operațional legate de riscul de credit care sunt contabilizate în cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru riscul de credit. Evenimentele de risc operațional care sunt legate de riscul de credit, dar care nu sunt contabilizate în cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru riscul de credit se includ în setul de date privind pierderile.

(6) Evenimentele de risc operațional legate de riscul de piață se tratează ca risc operațional și se includ în setul de date privind pierderile.

(7) La cererea autorității competente, o instituție trebuie să fie în măsură să coreleze datele sale interne istorice privind pierderile cu tipul de evenimente.

(8) În sensul prezentului articol, instituțiile asigură stabilitatea, soliditatea și performanța infrastructurii informatice necesare pentru a menține și a actualiza setul de date privind pierderile, confirmând toate elementele următoare:

(a)faptul că sistemele informatice și infrastructura informatică ale instituției utilizate în sensul prezentului articol sunt stabile și reziliente și că stabilitatea și reziliența acestora pot fi menținute în mod continuu;

(b)faptul că infrastructura informatică a instituției implementată în sensul prezentului articol este supusă proceselor de gestionare a configurației, a modificărilor și a lansărilor;

(c)în cazul în care instituția externalizează părți ale întreținerii infrastructurii informatice implementate în sensul prezentului articol, faptul că stabilitatea, soliditatea și performanța infrastructurii informatice sunt asigurate prin confirmarea cel puțin a următoarelor elemente:

(i)faptul că sistemele informatice și infrastructura informatică ale instituției utilizate în sensul prezentului articol sunt stabile și reziliente și că stabilitatea și reziliența acestora pot fi menținute în mod continuu;

(ii)faptul că procesul de planificare, creare, testare și instalare a infrastructurii informatice în sensul prezentului articol este solid și adecvat în ceea ce privește managementul de proiect, administrarea riscurilor și guvernanța, ingineria, asigurarea calității și planificarea testării, modelarea și dezvoltarea sistemelor, asigurarea calității în legătură cu toate activitățile, inclusiv revizuirea codurilor și, după caz, verificarea codurilor, și testarea, inclusiv acceptarea de către utilizatori;

(iii)faptul că infrastructura informatică a instituției în sensul prezentului articol este supusă proceselor de gestionare a configurației, a modificărilor și a lansărilor;

(iv)faptul că procesul de planificare, creare, testare și implementare a infrastructurii informatice și a planurilor de urgență în sensul prezentului articol este aprobat de organul de conducere sau de conducerea superioară a instituției și că organul de conducere și conducerea superioară sunt informate periodic cu privire la performanța infrastructurii informatice în sensul prezentului articol.

(9) În sensul alineatului (6) de la prezentul articol, ABE este mandatată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să stabilească o taxonomie a riscului operațional și o metodologie de clasificare, pe baza respectivei taxonomii a riscului operațional, a evenimentelor de pierdere incluse în setul de date privind pierderile.

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(10) În sensul alineatului (7), ABE elaborează ghiduri în care explică elementele tehnice necesare pentru a asigura stabilitatea, soliditatea și performanța mecanismelor de guvernanță destinate menținerii setului de date privind pierderile, cu o atenție deosebită acordată sistemelor și infrastructurilor informatice.

Ghidurile respective se emit în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 318
Calcularea pierderii nete și a pierderii brute

(1) În sensul articolului 316 alineatul (1), instituțiile calculează pierderea netă pentru fiecare eveniment de risc operațional, după cum urmează:

Pierdere netă = pierdere brută – recuperare

unde:

pierdere brută = o pierdere legată de un eveniment de risc operațional înainte de efectuarea oricărui tip de recuperări;

recuperare = unul sau mai multe evenimente independente legate de evenimentul de risc operațional inițial, separate în timp, prin care se primesc fonduri sau intrări de beneficii economice de la un terț.

Instituțiile mențin în permanență un calcul actualizat al pierderii nete pentru fiecare eveniment specific de risc operațional. În acest scop, instituțiile actualizează calculul pierderii nete pe baza variațiilor observate sau estimate ale pierderii brute și ale recuperării pentru fiecare din ultimele zece exerciții financiare. În cazul în care se observă pierderi legate de același eveniment de risc operațional în cursul mai multor exerciții financiare din intervalul de timp de zece ani menționat, instituția calculează și actualizează:

(a)pierderea netă, pierderea brută și recuperarea pentru fiecare dintre exercițiile financiare din intervalul de timp de zece ani în care au fost înregistrate pierderea netă, pierderea brută și recuperarea;

(b)pierderea netă agregată, pierderea brută agregată și recuperarea agregată pentru toate exercițiile financiare relevante din intervalul de timp de zece ani.

(2) În sensul alineatului (1), în calculul pierderii brute se includ următoarele elemente:

(a)cheltuielile directe, inclusiv deprecierile, decontările, sumele plătite pentru repararea prejudiciilor, penalitățile, dobânzile de întârziere și cheltuielile juridice, din conturile de profit și pierdere ale instituției și reducerile valorii contabile datorate evenimentului de risc operațional, inclusiv:

(i)în cazul în care evenimentul de risc operațional este legat de riscul de piață, costurile aferente lichidării pozițiilor pe piață din cuantumul recuperat al pierderilor înregistrate pentru elementele de risc operațional;

(ii)în cazul în care plățile sunt legate de deficiențe sau de procese inadecvate ale instituției, penalitățile, dobânzile, penalitățile de întârziere și cheltuielile juridice, precum și impozitele, cu excepția cuantumului inițial al impozitului datorat;

(b)costurile suportate ca urmare a evenimentului de risc operațional, inclusiv cheltuielile externe care au o legătură directă cu evenimentul de risc operațional și costurile reparațiilor sau ale înlocuirilor efectuate, suportate pentru a restabili situația existentă înainte de producerea evenimentului de risc operațional;

(c)provizioanele sau rezervele contabilizate în conturile de profit și pierdere pentru acoperirea impactului potențial al pierderii operaționale, inclusiv al pierderii rezultate în urma unor evenimente legate de o conduită necorespunzătoare;

(d)pierderile provenite din evenimente de risc operațional cu un impact financiar definitiv, care sunt înregistrate temporar în conturi tranzitorii sau conturi de așteptare și care nu sunt încă recunoscute în contul de profit și pierdere („pierderi latente”);

(e)impacturile economice negative înregistrate într-un exercițiu financiar care se datorează evenimentelor de risc operațional cu impact asupra fluxurilor de numerar sau a situațiilor financiare aferente exercițiilor financiare anterioare („pierderi temporare”).

În sensul literei (d), pierderile latente semnificative se includ în setul de date privind pierderile într-un termen proporțional cu dimensiunea și vechimea elementului latent.

În sensul literei (e), instituția include pierderile temporare semnificative în setul de date privind pierderile în cazul în care aceste pierderi se datorează unor evenimente de risc operațional care acoperă o perioadă mai lungă decât un exercițiu financiar și generează un risc juridic. Instituțiile includ în cuantumul pierderii înregistrate pentru elementul de risc operațional într-un exercițiu financiar pierderile datorate corectării erorilor de contabilizare survenite într-un exercițiu financiar anterior, chiar și în cazul în care pierderile respective nu afectează în mod direct părți terțe. În cazul în care există pierderi temporare semnificative și evenimentul de risc operațional afectează direct părți terțe, inclusiv clienți, furnizori și angajați ai instituției, instituția include, de asemenea, retratarea oficială a rapoartelor financiare emise anterior.

(3) În sensul alineatului (1), din calculul pierderii brute se exclud următoarele elemente:

(a)costurile contractelor de întreținere generală aferente imobilizărilor corporale;

(b)cheltuielile interne sau externe menite să consolideze activitatea după pierderile din riscul operațional, inclusiv cheltuielile legate de modernizări, îmbunătățiri, adoptarea de măsuri privind evaluarea riscurilor și consolidarea acestora;

(c)primele de asigurare.

(4) În sensul alineatului (1), recuperările se utilizează pentru a reduce pierderile brute numai în cazul în care instituția a primit plata. Creanțele nu sunt considerate recuperări.

La cererea autorității competente, instituția furnizează toată documentația necesară pentru verificarea plăților primite și luate în considerare la calcularea pierderii nete aferente unui eveniment de risc operațional.

Articolul 319
Pragurile datelor privind pierderile

(1) La calcularea pierderii anuale din riscul operațional, astfel cum se prevede la articolul 316 alineatul (1), instituțiile iau în considerare, din setul de date privind pierderile, evenimentele de risc operațional cu o pierdere netă, calculată în conformitate cu articolul 318, care mai mare sau egală cu 20 000 EUR.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) și în sensul articolului 446, instituțiile calculează, de asemenea, pierderea anuală din riscul operațional menționată la articolul 316 alineatul (1), luând în considerare, din setul de date privind pierderile, evenimentele de risc operațional cu o pierdere netă, calculată în conformitate cu articolul 318, care este mai mare sau egală cu 100 000 EUR.

(3) În cazul unui eveniment de risc operațional care generează pierderi pe parcursul mai multor exerciții financiare, astfel cum se menționează la articolul 318 alineatul (1) al doilea paragraf, pierderea netă care trebuie luată în considerare pentru pragurile menționate la alineatele (1) și (2) este pierderea netă agregată.

Articolul 320
Excluderea pierderilor

(1) Autoritățile competente pot permite unei instituții să excludă din calculul pierderilor anuale din riscul operațional evenimentele excepționale de risc operațional care nu mai sunt relevante pentru profilul de risc al instituției, atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)instituția poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că evenimentul de risc operațional care a generat pierderile respective din riscul operațional nu se va mai reproduce;

(b)pierderea din riscul operațional este:

(i)fie mai mare sau egală cu 15 % din pierderea medie anuală din riscul operațional a instituției, calculată pe baza pragului menționat la articolul 319 alineatul (1), în cazul în care evenimentul de pierdere din riscul operațional se referă la activități care fac încă parte din indicatorul de activitate;

(ii)fie peste 0 % din pierderea medie anuală din riscul operațional a instituției, calculată pe baza pragului menționat la articolul 319 alineatul (1), în cazul în care evenimentul de pierdere din riscul operațional se referă la activități cesionate care nu mai sunt incluse în indicatorul de activitate în conformitate cu articolul 315 alineatul (2);

(c)pierderea din riscul operațional a fost inclusă în baza de date privind pierderile pentru o perioadă minimă de 1 an, cu excepția cazului în care pierderea din riscul operațional este legată de activități cesionate care nu mai sunt incluse în indicatorul de activitate în conformitate cu articolul 315 alineatul (2).

În sensul literei (c), perioada minimă de 1 an începe de la data la care evenimentul de risc operațional, inclus în setul de date privind pierderile, a depășit pentru prima oară pragul de semnificație menționat la articolul 319 alineatul (1).

(2) O instituție care solicită aprobarea menționată la alineatul (1) trebuie să îi transmită autorității competente justificări documentate pentru excluderea unei pierderi excepționale, inclusiv:

(a)o descriere a evenimentului de risc operațional pentru care se solicită excluderea;

(b)dovada că pierderea cauzată de evenimentul de risc operațional depășește pragul de semnificație pentru excluderea pierderilor menționat la alineatul (1) litera (b), inclusiv data la care evenimentul de risc operațional respectiv a depășit pragul de semnificație;

(c)data la care evenimentul de risc operațional în cauză ar fi exclus, având în vedere perioada minimă de includere prevăzută la alineatul (1) litera (c);

(d)motivul pentru care evenimentul de risc operațional nu mai este considerat relevant pentru profilul de risc al instituției;

(e)demonstrarea faptului că nu există expuneri legale similare sau reziduale și că evenimentul de risc operațional care urmează să fie exclus nu are nicio relevanță pentru alte activități sau produse;

(f)rapoarte privind analiza sau validarea independentă a instituției, care să confirme că evenimentul de risc operațional nu mai este relevant și că nu există expuneri legale similare sau reziduale;

(g)dovada că organele competente ale instituției au aprobat, în cadrul proceselor de aprobare ale instituției, cererea de excludere a evenimentului de risc operațional și data acestei aprobări;

(h)impactul excluderii evenimentului de risc operațional asupra pierderii anuale din riscul operațional.

(3) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condițiile pe care autoritatea competentă trebuie să le evalueze în temeiul alineatului (1), inclusiv modul în care ar trebui calculată pierderea medie anuală din riscul operațional și specificațiile privind informațiile care trebuie colectate în temeiul alineatului (2) sau orice alte informații suplimentare considerate necesare pentru efectuarea evaluării.

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 321
Includerea pierderilor de la entități sau activități fuzionate sau achiziționate

(1) Pierderile care provin de la entități sau activități fuzionate sau achiziționate se includ în setul de date privind pierderile de îndată ce elementele indicatorului de activitate legate de respectivele entități sau activități sunt incluse în calculul indicatorului de activitate al instituției, în conformitate cu articolul 315 alineatul (1). În acest scop, instituțiile includ pierderile observate în cursul unei perioade de zece ani înainte de achiziție sau fuziune.

(2) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituțiile trebuie să determine ajustările setului lor de date privind pierderile în urma includerii pierderilor de la entități sau activități fuzionate sau achiziționate, astfel cum se menționează la alineatul (1).

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 322
Examinarea exhaustivității, a exactității și a calității datelor privind pierderile

(1) Instituțiile trebuie să dispună de organizarea și de procesele necesare pentru examinarea în mod independent a exhaustivității, a acurateței și a calității datelor privind pierderile.

(2) Autoritățile competente examinează periodic calitatea datelor privind pierderile unei instituții care calculează pierderile anuale din riscul operațional în conformitate cu articolul 316 alineatul (1). În cazul unei instituții al cărei indicator de activitate depășește 1 miliard EUR, autoritățile competente efectuează o astfel de examinare cel puțin o dată la trei ani.

Articolul 323
Cadrul de gestionare a riscului operațional

(1) Instituțiile trebuie să dispună de:

(a)un sistem bine documentat de evaluare și gestionare a riscului operațional, care este strâns integrat în procesele de gestionare zilnică a riscurilor, face parte integrantă din procesul de monitorizare și control al profilului de risc operațional al instituției și pentru care au fost atribuite responsabilități clare. Sistemul de evaluare și de gestionare a riscului operațional identifică expunerile instituției la riscul operațional și urmărește datele relevante privind riscul operațional, inclusiv datele privind pierderile semnificative;

(b)o funcție de gestionare a riscului operațional care este independentă de unitățile operaționale ale instituției;

(c)un sistem de raportare către conducerea superioară care permite transmiterea de rapoarte privind riscul operațional către funcțiile relevante din cadrul instituției;

(d)un sistem de monitorizare și raportare periodică a expunerilor la riscul operațional și a pierderilor înregistrate, precum și proceduri pentru luarea măsurilor corective adecvate;

(e)practici de asigurare a conformității și politici de tratare a cazurilor de neconformitate;

(f)examinări periodice ale proceselor și sistemelor de gestionare și evaluare a riscului operațional ale instituției, efectuate de auditori interni sau externi care dețin cunoștințele necesare pentru a efectua astfel de examinări;

(g)procese interne de validare care funcționează în mod corect și eficace;

(h)fluxuri și procese de date transparente și accesibile asociate sistemului de evaluare a riscului operațional.

(2) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza obligațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(h), ținând seama de dimensiunea și complexitatea instituțiilor.

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

_________________________________________________

*5    Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei din 17 decembrie 2020 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 (JO L 97, 19.3.2021, p. 1).”

(132)Articolul 325 se modifică după cum urmează:

(a)alineatele (1)-(5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) O instituție calculează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru toate pozițiile din portofoliul de tranzacționare și pentru toate pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarele abordări:

(a)abordarea standardizată alternativă prevăzută în capitolul 1a;

(b)abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în capitolul 1b în cazul pozițiilor atribuite birourilor de tranzacționare pentru care instituția a primit aprobarea autorităților competente de a utiliza respectiva abordare alternativă, astfel cum se prevede la articolul 325az alineatul (1);

(c)abordarea standardizată simplificată menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiția ca instituția să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 325a alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf, o instituție nu calculează cerințe de fonduri proprii pentru riscul valutar aferente pozițiilor din portofoliul de tranzacționare și pozițiilor din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar în cazul în care pozițiile respective sunt deduse din fondurile proprii ale instituției.

(2) Cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață calculate în conformitate cu abordarea standardizată simplificată sunt egale cu suma următoarelor cerințe de fonduri proprii, după caz:

(a)cerințele de fonduri proprii pentru riscul de poziție menționate în capitolul 2, înmulțite cu:

(i)1,3 pentru riscurile generale și specifice ale pozițiilor pe instrumente de datorie, cu excepția instrumentelor de securitizare menționate la articolul 337;

(ii)3,5 pentru riscurile generale și specifice ale pozițiilor pe instrumente de capital;

(b)cerințele de fonduri proprii pentru riscul valutar menționate în capitolul 3, înmulțite cu 1,2;

(c)cerințele de fonduri proprii pentru riscul de marfă menționate în capitolul 4, înmulțite cu 1,9;

(d)cerințele de fonduri proprii pentru instrumentele de securitizare menționate în capitolul 337.

(3) O instituție care utilizează abordarea bazată pe modele interne alternativă menționată la alineatul (1) litera (b) pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață aferente pozițiilor din portofoliul de tranzacționare și pozițiilor din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă raportează autorităților competente calculul lunar al cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață, utilizând abordarea standardizată alternativă menționată la alineatul (1) litera (a) pentru fiecare birou de tranzacționare căruia i-au fost atribuite pozițiile respective în conformitate cu articolul 104b.

(4) O instituție poate utiliza, în cadrul unui grup, o combinație permanentă între abordarea standardizată alternativă menționate la alineatul (1) litera (a) și abordarea bazată pe modele interne alternativă menționată la alineatul (1) litera (b). Instituția nu poate utiliza niciuna dintre aceste abordări în combinație cu abordarea standardizată simplificată menționată la alineatul (1) litera (c).

(5) O instituție nu poate utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută la alineatul (1) litera (b) pentru instrumentele din portofoliul său de tranzacționare care sunt poziții din securitizare sau poziții incluse în portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație alternativ (ACTP), astfel cum sunt menționate la alineatele (6), (7) și (8).”;

(b)alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituțiile trebuie să calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață aferente pozițiilor din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu abordările prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol, ținând seama de cerințele prevăzute la articolul 104b alineatele (5) și (6), după caz.

ABE transmite Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data de către OP = 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(133)Articolul 325a se modifică după cum urmează:

(a)titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Condiții pentru utilizarea abordării standardizate simplificate”;

(b)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) O instituție poate calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordarea standardizată simplificată menționată la articolul 325 alineatul (1) litera (c), cu condiția ca volumul operațiunilor bilanțiere și extrabilanțiere ale instituției care prezintă un risc de piață să fie mai mic sau egal cu fiecare dintre următoarele praguri, pe baza unei evaluări realizate lunar, utilizând datele din ultima zi a lunii:”;

(c)la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) sunt incluse toate pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă, cu excepția pozițiilor care sunt excluse din calculul cerințelor de fonduri proprii pentru riscul valutar în conformitate cu articolul 104c sau care sunt deduse din fondurile proprii ale instituției;”;

(d)la alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Instituțiile încetează să mai calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață în conformitate cu abordarea prevăzută la articolul 325 alineatul (1) litera (c) în termen de trei luni de la apariția oricăreia dintre următoarele situații:”;