COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.7.2021

COM(2021) 563 final

2021/0213(CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

privind restructurarea cadrului Uniunii de impozitare a produselor energetice și a energiei electrice
(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2021) 663 final} - {SWD(2021) 640 final} - {SWD(2021) 641 final} - {SWD(2021) 642 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Impozitarea produselor energetice și a energiei electrice joacă un rol important în domeniul politicii privind clima și energia. Normele armonizate stabilite în temeiul Directivei 2003/96/CE din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității („Directiva privind impozitarea energiei” sau „DIE”) au ca scop să asigure buna funcționare a pieței interne.

Cu toate acestea, cadrul fundamental al politicii privind clima și energia s-a schimbat radical de când DIE a fost adoptată, iar directiva nu mai este aliniată la politicile actuale ale UE. Mai mult, DIE nu mai asigură buna funcționare a pieței interne.

Propunerea de reformare face parte din Pactul verde european și din pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” („Fit for 55”), deoarece se axează pe aspecte legate de mediu și de climă pentru a sprijini angajamentul Comisiei de a aborda provocările legate de mediu și de a atinge obiectivele UE de reducere a emisiilor interne de gaze cu efect de seră și de reducere a poluării atmosferice.

Pactul verde european a lansat o nouă strategie de creștere pentru UE, care vizează transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă. El reafirmă ambiția Comisiei de a-și majora obiectivul în materie de climă și de a transforma Europa în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Necesitatea și valoarea Pactului verde european au devenit și mai evidente în lumina efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății și bunăstării economice a cetățenilor Uniunii.

Pe baza strategiei Pactului verde european și a unei evaluări cuprinzătoare a impactului, Comunicarea Comisiei din septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030” 1 („Planul privind obiectivul climatic pentru 2030”) a propus sporirea nivelului de ambiție al UE și a prezentat un plan cuprinzător de majorare a obiectivului obligatoriu al Uniunii Europene pentru 2030 către o reducere cu cel puțin 55 % a emisiilor nete, într-un mod responsabil. Stabilirea unui obiectiv mai ambițios pentru 2030 contribuie în prezent la asigurarea certitudinii pentru factorii de decizie politică și pentru investitori, astfel încât deciziile luate în anii care vin să nu fixeze niveluri de emisii incompatibile cu obiectivul UE de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Obiectivul pentru 2030 este în conformitate cu obiectivul Acordului de la Paris de a menține creșterea temperaturii globale cu mult sub 2 °C și de a continua eforturile de menținere a acesteia la 1,5 °C. Consiliul European a aprobat noul obiectiv obligatoriu al UE pentru 2030 în cadrul reuniunii sale din decembrie 2020 2 .

Legea europeană a climei 3 , astfel cum a fost convenită de Parlamentul European și de Consiliul European 4 , face ca obiectivul UE privind neutralitatea climatică să devină obligatoriu din punct de vedere juridic și sporește nivelul de ambiție pentru 2030 prin stabilirea unui obiectiv de reducere a emisiilor nete cu cel puțin 55 % până în 2030, față de nivelul din 1990.

Pentru a urma calea propusă în Legea europeană a climei și pentru a realiza acest nivel sporit de ambiție pentru 2030, Comisia a reexaminat legislația în vigoare în domeniul climei și al energiei. Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, astfel cum a fost anunțat în Planul privind obiectivul climatic pentru 2030, este elementul de bază cel mai cuprinzător din cadrul eforturilor de implementare a noului obiectiv ambițios privind clima pentru 2030 și toate sectoarele și politicile economice vor trebui să contribuie.

În Pactul verde european, Comisia s-a angajat să reexamineze DIE punând accent pe aspectele de mediu, precum și pentru a se asigura că impozitarea energiei este aliniată la obiectivele climatice. Impozitarea joacă un rol direct în sprijinirea tranziției verzi prin transmiterea unor semnale corecte privind prețurile și prin oferirea de stimulente adecvate pentru un consum și o producție sustenabile.

În acest context, pentru a realiza reducerile de emisii de gaze cu efect de seră sunt necesare taxe de mediu eficace și eliminarea stimulentelor pentru consumul de combustibili fosili în întreaga UE, împreună cu alte măsuri de reglementare.

În primul rând, DIE nu este aliniată la obiectivele UE în materie de climă și de energie. Directiva nu promovează în mod adecvat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, eficiența energetică și adoptarea energiei electrice și a combustibililor alternativi (hidrogen din surse regenerabile, combustibili sintetici, biocombustibili avansați etc.) Motivul este că acești combustibili noi, cu emisii scăzute de carbon, sunt impozitați ca echivalenții lor fosili dacă noul combustibil a apărut în intervalul scurs de la adoptarea în 2003 a ultimei versiuni a DIE și, prin urmare, nu există o rată explicită pentru el. Biocombustibilii sunt dezavantajați de impozitarea bazată pe volum (rate exprimate pe litru). Motivul este că un litru de biocombustibil are de obicei un conținut energetic mai mic decât un litru de combustibil fosil concurent, dar se aplică aceeași rată de impozitare. Ca rezultat general, DIE nu oferă suficiente stimulente pentru investițiile în tehnologii curate.

În al doilea rând, DIE favorizează de facto utilizarea combustibililor fosili. Există rate naționale foarte diferite, care sunt aplicate în combinație cu o gamă largă de scutiri și de reduceri fiscale. Gama largă de scutiri și de reduceri reprezintă forme de stimulente pentru combustibilii fosili, care nu sunt în conformitate cu obiectivele Pactului verde european. Noua propunere ar contribui la reducerea utilizării combustibililor fosili în două moduri. În primul rând, prin stabilirea unor rate mai ridicate pentru combustibilii fosili și a unor rate mai scăzute pentru produsele din surse regenerabile, reducând astfel avantajul prețului relativ al combustibililor fosili față de alternativele mai puțin poluante. Acest lucru ar descuraja utilizarea combustibililor fosili. În al doilea rând, prin reexaminarea posibilității reducerilor și scutirilor fiscale, care, în prezent, scad impozitarea combustibililor fosili. Printre acestea se numără motorina utilizată în agricultură, motorina și cărbunele utilizate de gospodării pentru încălzire (posibilitatea de a scuti gospodăriile vulnerabile ar fi menținută) sau combustibilii fosili utilizați de industriile mari consumatoare de energie. Mai mult, propunerea ar pune capăt exceptării obligatorii actuale a sectorului navigației aeriene și pe apă, precum și a sectorului pescuitului.

În al treilea rând, DIE nu mai contribuie la buna funcționare a pieței interne, întrucât ratele minime de impozitare și-au pierdut efectul de convergență asupra ratelor de impozitare naționale. Ratele minime sunt scăzute, deoarece nu au fost actualizate din 2003, deși ratele naționale depășesc cu mult minimele din DIE în majoritatea cazurilor. În orice caz, minimele din DIE nu mai împiedică așadar o „uniformizare la un nivel inferior” și nici nu mai constituie un prag de impozitare. Toate acestea, împreună cu existența scutirilor și a reducerilor, sporesc fragmentarea pieței interne și, în special, denaturează condițiile de concurență echitabile în toate sectoarele economice implicate.

În plus, există unele aspecte ale DIE care sunt lipsite de claritate, de relevanță și de coerență, ceea ce creează insecuritate juridică. Acestea includ, printre altele, definiția produselor și utilizărilor impozabile care nu intră în domeniul de aplicare al directivei și interpretarea scutirii referitoare la carburanții utilizați în navigația aeriană și pe apă. Prin urmare, prezenta propunere urmărește obiectivele precizate mai jos:

(1)Asigurarea unui cadru adaptat care să contribuie la obiectivele UE pentru 2030 și la atingerea neutralității climatice până în 2050 în contextul Pactului verde european. Aceasta ar implica alinierea impozitării produselor energetice și a energiei electrice la politicile UE în materie de energie, de mediu și de climă, contribuind astfel la eforturile UE de reducere a emisiilor.

(2)Asigurarea unui cadru care să mențină și să îmbunătățească piața internă a UE prin actualizarea domeniului de aplicare și a structurii ratelor, precum și prin raționalizarea utilizării scutirilor și reducerilor fiscale de către statele membre.

(3)Menținerea capacității de a genera venituri pentru bugetele statelor membre.

După cum s-a menționat mai sus, aceste obiective vor fi atinse prin trecerea de la impozitarea bazată pe volum la impozitarea bazată pe conținutul energetic, prin eliminarea stimulentelor pentru utilizarea combustibililor fosili și prin introducerea unei clasificări a ratelor în funcție de performanța de mediu a acestora. Mai mult, structura fiscală actuală va fi simplificată prin gruparea pe categorii a produselor energetice (utilizate drept carburanți sau combustibili pentru încălzire) și a energiei electrice și prin clasificarea acestora în funcție de performanța lor de mediu. „Performanța de mediu” a fost definită în raport cu alte politici ale UE din cadrul Pactului verde european și, în special, cu restul propunerilor din pachetul „Pregătiți pentru 55”. Conform acestei clasificări, combustibilii fosili convenționali, precum motorina și benzina, vor fi impozitați la cea mai ridicată rată. Următoarea categorie de rate se aplică combustibililor fosili care sunt mai puțin dăunători și mai au încă un anumit potențial de a contribui la decarbonizare pe termen scurt și mediu. De exemplu, gazelor naturale, GPL-ului și hidrogenului de origine fosilă li se aplică două treimi din rata de referință pe o perioadă de tranziție de 10 ani. După aceea, rata respectivă va crește până la rata de referință integrală. Următoarea categorie este cea a biocombustibililor durabili, dar nu avansați. Pentru a reflecta contribuția acestora la decarbonizare, se aplică jumătate din rata de referință. Cea mai scăzută rată se aplică energiei electrice, indiferent de utilizarea acesteia, biocombustibililor avansați, biolichidelor, biogazelor și hidrogenului din surse regenerabile. Rata aplicabilă acestui grup este fixată cu mult sub rata de referință, deoarece energia electrică și acești combustibili pot impulsiona tranziția UE către o energie curată, în vederea atingerii obiectivelor Pactului verde european și, în cele din urmă, a neutralității climatice până în 2050.

În unele sectoare, în principal în cele care este posibil să beneficieze în prezent de scutiri totale, precum sectorul aviației sau combustibilii pentru încălzire pentru gospodăriile nevulnerabile, se vor aplica perioade de tranziție pentru a atenua costurile economice și sociale ale introducerii impozitării.

De asemenea, propunerea ține seama de dimensiunea socială prin introducerea posibilității de a scuti gospodăriile vulnerabile de la impozitarea combustibililor pentru încălzire timp de zece ani și prin introducerea unei perioade de tranziție de zece ani pentru atingerea ratei minime de impozitare.

De asemenea, statele membre pot acorda reduceri care să nu se situeze sub nivelul minim în ceea ce privește combustibilii pentru încălzire pentru toate gospodăriile. Este la latitudinea statelor membre să decidă cu privire la utilizarea veniturilor fiscale, acestea putând asigura în continuare echitatea prin utilizarea veniturilor respective în vederea atenuării impactului social.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Inițiativele legate de obiectivele UE în materie de climă din cadrul Pactului verde european, în special de obiectivul climatic pentru 2030, sunt prezentate în cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”. Acest pachet va acoperi în special reexaminarea legislației sectoriale în domeniile climei, energiei, transporturilor și fiscalității 7 .

Prezenta propunere de reformare a DIE face parte din acest pachet conceput în mod coerent. În completarea celorlalte propuneri din pachet, ea contribuie la obiectivele UE în materie de climă prin abordarea scutirilor și a reducerilor din cadrul impozitării energiei care constituie de facto stimulente pentru combustibilii fosili, promovând în același timp eficiența energetică și adoptarea unor combustibili mai ecologici. Prin urmare, propunerea de reformare a DIE și propunerea de revizuire a EU ETS, inclusiv introducerea comercializării certificatelor de emisii pentru clădiri și pentru transportul rutier, se completează reciproc.

Celelalte inițiative ale pachetului „Pregătiți pentru 55” includ noi propuneri și reexaminarea acquis-ului existent în domeniul politicii privind clima, energia și transporturile:

·sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) 8 , pentru a-l adapta la noul obiectiv climatic și pentru a introduce comercializarea certificatelor de emisii în sectorul clădirilor, în sectorul transportului maritim și în sectorul transportului rutier, precum și pentru a schimba modul în care este tratat sectorul aviației, care este deja inclus în domeniul de aplicare al acestui sistem;

·Regulamentul privind partajarea eforturilor (ESR) 9 , referitor la reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030;

·regulamentul care stabilește standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și vehiculele utilitare ușoare 10 ;

·Directiva privind energia din surse regenerabile (DER) 11 ;

·inițiativa „ReFuelEU în domeniul aviației”, care are ca scop să stimuleze producția și adoptarea de combustibili de aviație durabili în sectorul transportului aerian;

·inițiativa „FuelEU în domeniul maritim”, care are ca scop să sporească cererea de combustibili din surse regenerabile și de combustibili cu emisii scăzute de carbon în sectorul transportului maritim;

·Directiva privind eficiența energetică, având ca scop implementarea noului obiectiv climatic ambițios pentru 2030 și contribuirea la o tranziție justă;

·un nou mecanism de ajustare la frontieră în funcție de carbon;

·Regulamentul privind includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) 12 ;

·Directiva privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi 13 ;

·Regulamentul privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile (taxonomie) 14 .

În plus, reformarea DIE sprijină obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării asumat în cadrul Pactului verde european, precum și politicile de cercetare și inovare în domeniul climei, al energiei și al mobilității în contextul Programului-cadru de cercetare Orizont 2020 pentru perioada 2021-2027.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Propunerea se bazează pe articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care permite UE să stabilească norme armonizate pentru a asigura buna funcționare a pieței interne. În plus, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) primul paragraf din TFUE, pot fi adoptate dispoziții adecvate de natură fiscală menite, printre altele, să conserve și să protejeze mediul.

•Subsidiaritatea (în cazul competenței neexclusive)

(1)Ratele minime actuale pot limita nivelul de ambiție în materie de mediu pe care îl pot urmări statele membre prin impozitarea energiei, în special deoarece impozitarea energiei afectează în mod direct costurile pentru întreprinderi.

(2)Armonizarea impozitării energiei prin intermediul Directivei privind impozitarea energiei ar trebui să contribuie la reducerea efectelor dăunătoare ale concurenței fiscale în domeniul energiei dintre statele membre, care rezultă, de exemplu, din posibila relocare a întreprinderilor în statele membre cu regimuri fiscale mai avantajoase.

(3)Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) s-a dovedit a fi un instrument eficace de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalațiile care intră sub incidența sistemului. În cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55” se propune extinderea EU ETS la sectorul maritim și introducerea comercializării certificatelor de emisii pentru transportul rutier și pentru clădiri. Cu toate acestea, impozitarea energiei în statele membre coexistă cu comercializarea certificatelor de emisii la nivelul UE și DIE trebuie să asigure faptul că ratele minime de impozitare stabilite la nivelul UE oferă stimulente care sunt aliniate la obiectivele UE în materie de energie, de climă și de mediu. În acest context, măsurile luate la nivelul UE pot asigura coerența între aplicarea EU ETS și impozitarea produselor energetice și a energiei electrice, precum și o abordare comună la nivelul UE în ceea ce privește impozitarea produselor energetice.

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

•Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente 15

DIE a avut inițial o contribuție generală pozitivă la obiectivul său principal de a asigura buna funcționare a pieței interne, prevenind dubla impunere sau orice denaturare a schimburilor comerciale și a concurenței dintre sursele de energie și consumatorii și furnizorii de energie.

Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologiile, ratele de impozitare naționale și piețele energiei au evoluat în ultimii 15 ani, DIE, în forma sa actuală, nu mai oferă aceeași contribuție pozitivă. Mai mult, cadrul legislativ și obiectivele de politică ale UE au evoluat în mod semnificativ de la adoptarea DIE în 2003, ceea ce a condus la unele probleme legate de relevanță și de coerență. Ca rezultat, valoarea adăugată generală la nivelul UE a DIE s-a redus semnificativ de-a lungul timpului, în special din cauza lipsei indexării ratelor minime și a utilizării extensive și extrem de divergente a scutirilor fiscale opționale de către statele membre, precum și din cauza mediului politic schimbător.

Versiunea actuală a DIE contribuie doar într-o măsură foarte limitată la obiectivele mai ample de politică economică, socială și de mediu ale UE. DIE este, cel puțin parțial, coerentă cu eforturile politice de promovare a utilizării energiei din surse regenerabile și a creșterii eficienței energetice, dar mai puțin în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor emisii de gaze, precum și diversificarea energetică sau independența și securitatea energetică. Printre principalele motive identificate pentru această lipsă de coerență se numără faptul că nu se ține seama de conținutul energetic și de emisiile de CO2 ale produselor energetice și ale energiei electrice, nivelurile minime de impozitare (prea) scăzute și existența (prea) multor scutiri. Din aceleași motive, DIE nu contribuie la decarbonizarea transporturilor și la reducerea emisiilor de poluanți atmosferici. Ca urmare, contribuția DIE la îndeplinirea obiectivelor stabilite în acorduri internaționale precum Acordul de la Paris din 2015 este limitată. Mai mult, DIE nu face distincție între sursele de energie electrică regenerabile și cele cu emisii ridicate de carbon și nici nu ia în considerare performanța de mediu a biocombustibililor. Dispozițiile DIE privind impozitarea biocombustibililor sunt, prin urmare, nealiniate la politicile UE în domeniul energiei, al schimbărilor climatice și al mediului.

DIE acoperă o cotă din ce în ce mai redusă a mixului energetic al UE, pe măsură ce noi tehnologii și produse (de exemplu, transformarea energiei electrice în gaze, combustibilii de origine nebiologică) continuă să apară sau devin importante. În consecință, regimul actual de impozitare a energiei nu poate asigura un tratament preferențial al noilor tehnologii și produse sustenabile din punctul de vedere al protecției mediului. De exemplu, în pofida relevanței tot mai mari pe piață a combustibililor din surse regenerabile, tratamentul fiscal al acestora în temeiul DIE se bazează în continuare pe norme elaborate la momentul respectiv, când acești combustibili erau alternative de nișă.

Versiunea actuală a DIE dezavantajează benzina în comparație cu motorina, aplicând o rată minimă mai scăzută pentru motorină. Acest fapt creează o cerere mai mare de motorină. În plus, și combustibilii emergenți sunt dezavantajați. Dacă nu sunt menționați în mod explicit în actuala versiune a DIE, se aplică rata de impozitare a combustibilului utilizat în scopuri echivalente. Conținutul energetic per litru al acestor combustibili este, de obicei, mai scăzut decât cel al combustibilului echivalent. Acest lucru duce la o rată de impozitare mai mare per litru pentru combustibilii noi. Mai mult, scutirea fiscală obligatorie în ceea ce privește navigația internațională aeriană și pe apă este deosebit de problematică, deoarece aceasta nu este coerentă cu actualele provocări și politici din domeniul climei.

În ceea ce privește aviația, UE a negociat, în numele Uniunii și al statelor membre, acorduri orizontale privind serviciile aeriene și acorduri cuprinzătoare privind transportul aerian cu țări terțe. În plus, statele membre au încheiat, de asemenea, acorduri bilaterale privind serviciile aeriene cu țări terțe. Acordurile orizontale privind serviciile aeriene permit UE să modifice o serie de dispoziții din acordurile bilaterale ale statelor membre. Acordurile cuprinzătoare privind transportul aerian înlocuiesc acordurile bilaterale care au fost încheiate de fiecare stat membru în parte cu țări terțe. În majoritatea situațiilor, acordurile respective permit impozitarea combustibilului furnizat pe teritoriul statelor membre pentru a fi utilizat de o aeronavă care execută zboruri în interiorul UE.

În ceea ce privește transportul pe apă, versiunea revizuită a Convenției de la Mannheim din 17 octombrie 1868 privind navigația pe Rin reglementează transportul pe Rin. În plus, Acordul referitor la tratamentul vamal și fiscal al combustibilului cu care sunt alimentate navele care navighează pe Rin 16 , încheiat la Strasbourg la 16 mai 1952 („Acordul de la Strasbourg”) prevede scutirea motorinei utilizate pe Rin și pe afluenții acestuia, precum și pe alte căi navigabile. Întrucât combustibilul utilizat pentru transportul pe apă ar trebui impozitat în mod egal în UE, statele membre care sunt părți la Acordul de la Strasbourg trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a elimina efectiv incompatibilitățile. În conformitate cu articolul 351 al doilea paragraf din TFUE, în măsura în care tratatele încheiate de statele membre ale UE cu țări terțe nu sunt compatibile cu dreptul UE, statele membre în cauză trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.

Ratele minime aplicabile combustibililor pentru încălzire sunt prea scăzute pentru a contribui la buna funcționare a pieței interne, deoarece ele reprezintă doar o cotă neglijabilă din prețul acestor produse. În plus, utilizarea de scutiri și de reduceri opționale acordate atât gospodăriilor, cât și utilizatorilor comerciali sporește și mai mult gradul de divergență, ceea ce duce la rate de impozitare efective semnificativ mai scăzute în unele state membre decât în altele.

Există rate foarte diferite aplicate energiei electrice și gazelor naturale, care sunt folosite în combinație cu o gamă largă de scutiri și de reduceri fiscale, ceea ce contribuie la creșterea fragmentării pieței interne.

Întrucât nivelurile de impozitare în temeiul DIE nu reflectă nicio logică specifică – de exemplu, prin faptul că nu se ține seama de conținutul energetic și de externalități – statele membre sunt autorizate să își stabilească propriile rate naționale după cum doresc, fără a trebui să urmeze vreo indicație sau vreun raport între produse. În consecință, versiunea actuală a DIE poate avea ca rezultat semnale de preț inadecvate pentru utilizatori, descurajându-i pe aceștia să aleagă surse de energie mai ecologice și mai eficiente, și nu se asigură un tratament coerent al surselor de energie la nivel național.

DIE nu a creat costuri sau sarcini de reglementare considerabile pentru a se asigura faptul că statele membre sau operatorii economici se conformează directivei. O mare parte a costurilor și a sarcinilor provine fie din legislația orizontală, fie din măsurile naționale de punere în aplicare care nu sunt prevăzute în directivă și care variază semnificativ de la un stat membru la altul sau de la un sector de activitate economică la altul.

•Consultări cu părțile interesate

Prezenta propunere a fost formulată pe baza unei game largi de contribuții externe. Părțile interesate au fost consultate mai întâi prin intermediul mecanismului de feedback privind evaluarea inițială a impactului și printr-o consultare publică dedicată.

Consultarea publică s-a desfășurat în perioada 22 iulie 2020-14 octombrie 2020. Au fost primite în total 563 de răspunsuri din partea a 25 de state membre și din cinci țări terțe, împreună cu 129 de documente de poziție. O majoritate covârșitoare a respondenților este de acord cu obiectivele generale ale UE de combatere a schimbărilor climatice și a poluării și cu aplicarea acestor obiective la revizuirea DIE. În ceea ce privește prioritățile pentru reexaminarea DIE, majoritatea respondenților au fost de acord că revizuirea DIE ar trebui să țină seama de emisiile de gaze cu efect de seră la definirea ratelor (care ar trebui să fie exprimate, de asemenea, în funcție de conținutul energetic, mai degrabă decât în funcție de volum) și ar trebui să introducă stimulente pentru sursele alternative de energie, precum hidrogenul curat și biocombustibilii durabili. În general, respondenții și-au exprimat dezacordul față de impozitarea sectoarelor expuse riscului de relocare a emisiilor de carbon. Consultarea publică a evidențiat un oarecare grad de sprijin pentru egalizarea taxelor aferente diferitelor moduri de transport, astfel încât acestea să poată concura în condiții echitabile, și pentru dezvoltarea unor moduri de transport mai eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de carbon. În ceea ce privește măsurile sociale însoțitoare, majoritatea respondenților au sprijinit o deplasare a presiunii fiscale de la impozitarea veniturilor salariale și de la contribuțiile la asigurările sociale, precum și programele de asistență socială destinate gospodăriilor sărace.

•Evaluarea impactului

Pentru a se examina modul în care ar putea fi abordate în mod optim diferitele obiective de politică, s-a analizat o serie de abordări, care au fost comparate cu scenariul de referință. 

Scenariul de referință reprezintă actualul cadru legislativ privind clima și energia pentru 2030, și anume obiectivele convenite anterior privind clima și energia, de reducere cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, precum și principalele instrumente de politică pentru implementarea acestora. Această opțiune de politică presupune că DIE rămâne neschimbată.

Opțiunea 1 ar indexa ratele minime și ar extinde parțial baza de impozitare, păstrând în același timp structura acesteia în mod substanțial intactă. Sectorul aviației și sectorul maritim din interiorul UE ar urma să fie incluse în domeniul de aplicare cu o rată minimă zero, prin eliminarea scutirilor fiscale actuale.

Opțiunea 2 introduce un sistem de rate simplificate. Ratele minime ar urma să fie indexate și s-ar baza pe conținutul energetic; de asemenea, s-ar aplica o perioadă de tranziție (10 ani pentru opțiunea 2a și o perioadă mai scurtă până în 2030 pentru opțiunea 2b). Această opțiune pune accentul pe conținutul energetic cu un nivel mai ridicat de impozitare (în principal în ceea ce privește combustibilii pentru încălzire), iar extinderea bazei de impozitare la sectoarele navigației aeriene și maritime din interiorul UE ar fi inclusă în domeniul de aplicare al directivei cu rate minime care ar urma să crească în mod liniar pe parcursul unei perioade de tranziție de 10 ani. Opțiunea 2c introduce o nouă componentă pentru a determina ratele, care ține seama de emisiile de poluanți atmosferici ale produselor, pe lângă cele prevăzute la opțiunea 2a.

Atunci când a propus, în septembrie 2020, obiectivul său actualizat pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % față de 1990, Comisia Europeană a descris, de asemenea, măsurile din toate sectoarele economiei care ar completa eforturile naționale pentru a atinge nivelul de ambiție sporit. Au fost realizate evaluări ale impactului pentru a sprijini revizuirile avute în vedere ale instrumentelor legislative din pachetul „Pregătiți pentru 55”.

În acest context, prezenta evaluare a impactului a analizat diferitele opțiuni prin care revizuirea Directivei privind impozitarea energiei ar putea contribui în mod eficace și eficient la realizarea obiectivului actualizat ca parte a unui astfel de pachet „Pregătiți pentru 55” mai amplu, îndeplinind în același timp obiectivul privind piața internă și evitând erodarea veniturilor.

Pe baza comparației opțiunilor, precum și pe baza analizei opțiunilor de politică specifice, atât opțiunea 2, cât și opțiunea 3 ar îndeplini obiectivele într-un mod satisfăcător.

Aceste opțiuni contribuie la obiectivele în materie de energie și climă, precum și la celelalte obiective de politică.

În ceea ce privește perioada de tranziție, ambele perioade (10 ani sau 7 ani) vor avea același impact până în 2035 pentru toate opțiunile. Cu toate acestea, opțiunile cu o perioadă de tranziție de zece ani (opțiunile 2a și 3a) oferă cele mai bune rezultate față de o perioadă de tranziție mai scurtă, atunci când se ia în considerare dimensiunea socială.

Atunci când se ia în considerare componenta privind poluarea atmosferică, impactul pozitiv asupra reducerii emisiilor este asociat cu un impact social negativ, din cauza creșterii substanțiale a prețului cărbunelui și al biomasei.

Având în vedere că ar trebui introdusă comercializarea certificatelor de emisii pentru emisiile de carbon generate de transportul rutier și de clădiri, astfel cum s-a propus în revizuirea propunerii privind EU ETS din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”, opțiunea 2a este considerată cea mai bună opțiune, deoarece evită orice suprapunere între cele două mecanisme.

O extindere bine calibrată a EU ETS la sectorul maritim și introducerea comercializării certificatelor de emisii pentru transportul rutier și pentru clădiri, împreună cu opțiunea 2 pentru DIE, ar contribui la atingerea obiectivului climatic ambițios al UE de reducere cu 55 % a emisiilor până în 2030, permițând, în același timp, atingerea celorlalte obiective din cadrul reexaminării DIE.

Evaluarea impactului a arătat, de asemenea, că revizuirea DIE nu ar crea o povară inutilă pentru economie. Obiectivele prezentate mai sus pot fi atinse cu costuri economice foarte limitate, iar revizuirea poate aduce beneficii economice, mai ales dacă veniturile suplimentare provenite din impozitarea consumului general de energie ar fi utilizate de statele membre pentru a compensa costurile sociale neintenționate.

Evaluarea impactului a arătat că o impozitare sporită a combustibililor fosili ar putea avea un impact mai mare asupra gospodăriilor cu venituri reduse, în special în ceea ce privește încălzirea. În aceste cazuri, posibila degresivitate a impozitelor pe energie ar putea fi compensată prin reciclarea acestor venituri pentru a sprijini tranziția verde prin finanțarea investițiilor în bunuri și aparate eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de carbon sau prin transferuri de sume forfetare. De exemplu, analiza arată că, atunci când veniturile fiscale suplimentare provenite din impozitele pe energie sunt transferate înapoi gospodăriilor sub forma unei sume forfetare, schimbările propuse devin progresive, deoarece aceste transferuri determină o creștere mai mare a venitului disponibil al gospodăriilor mai sărace.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

În ceea ce privește costurile ocazionate de funcționarea directivei, implementarea specifică a DIE depinde de o serie de alți factori. Printre acești factori se numără aspecte precum aplicarea unor politici naționale specifice sau a altor politici ale UE în același domeniu, prioritățile naționale și moștenirea industrială, condițiile economice și comerciale predominante sau modelele de afaceri ale unor sectoare sau întreprinderi individuale.

În conformitate cu evaluarea (deja publicată) a actualei DIE 17 , având în vedere larga flexibilitate pe care actuala versiune a DIE o lasă statelor membre în ceea ce privește aplicarea scutirilor, a reducerilor și a rambursărilor, calcularea ratelor efective într-un mod armonizat la nivelul UE era o sarcină complexă. În special, la momentul evaluării nu exista nicio colectare oficială de date care să poată capta ratele de impozitare efective. Prin urmare, unele dintre efectele directivei erau dificil de identificat și de cuantificat.

Cu toate acestea, în actuala evaluare a impactului au fost identificate unele costuri economice în secțiunea relevantă privind impactul opțiunilor de politică.

Vor apărea unele costuri de reglementare (în principal gestionarea autorizațiilor, a declarațiilor și a actualizării sistemelor informatice) pentru comercianții de produse energetice nou introduse în domeniul de aplicare al DIE și pentru administrații, deoarece aceste produse vor face obiectul unor dispoziții ale regimului general al accizelor 18 ; aceste costuri ar trebui să fie limitate însă pentru comercianții de hidrogen și de biomasă solidă, deoarece în cazul acestor produse se vor permite aceleași simplificări ale controlului circulației ca în cazul gazelor naturale și al cărbunelui. Eliminarea scutirilor de accize pentru anumiți combustibili sau pentru anumite sectoare de activitate (de exemplu, sectorul aviației și sectorul maritim) nu conduce la modificarea costurilor de reglementare legate de regimul general, întrucât combustibilii scutiți erau supuși oricum controalelor privind deținerea și circulația.

Nu se preconizează că perceperea unei taxe pe combustibili în sectorul aviației va fi problematică din punct de vedere administrativ. Statele membre au deja experiență în ceea ce privește colectarea taxelor pe combustibili în cazul altor moduri de transport (în principal transportul rutier). Se așteaptă ca o taxă pe combustibilii de aviație să fie colectată în mod similar, furnizorii de combustibil urmând să colecteze taxa atunci când furnizează kerosen în aeroporturi și să o transfere apoi autorităților fiscale competente.

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de implementare și măsuri de monitorizare, de evaluare și de raportare

Monitorizarea impozitării consumului de energie se efectuează în mod regulat, cel puțin o dată pe an, prin colectarea de informații de la statele membre cu ocazia reuniunilor Grupului de experți în domeniul impozitării indirecte (ITEG). Mai mult, de două ori pe an DG TAXUD, împreună cu statele membre, actualizează baza de date cu informații privind ratele de impozitare a energiei aplicabile (baza de date „Impozite în Europa”).

În plus, DIE prevede o examinare periodică pe baza unui raport și, dacă este cazul, a unei propuneri a Comisiei de modificare a diferitelor dispoziții ale directivei și a nivelurilor minime de impozitare. Această examinare trebuie să țină seama de buna funcționare a pieței interne și de obiectivele mai ample ale tratatului. După revizuirea DIE, această examinare va trebui să se concentreze în special asupra următoarelor aspecte:

(a)modul în care statele membre au implementat în sistemele lor naționale noul cadru de impozitare a produselor energetice și a energiei electrice,

(b)modul în care acest cadru le-a permis să integreze mai bine considerente de mediu și de eficiență energetică și

(c)care este impactul economic, prin luarea în considerare a modului în care statele membre au utilizat orice venituri suplimentare.

•Documente explicative (în cazul directivelor)

•Explicație detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Impozitarea bazată pe conținutul energetic oferă o referință mai bună pentru comparația diferitor produse energetice și a energiei electrice și elimină actualul tratament fiscal potențial dezavantajos aplicat anumitor produse, precum biocombustibilii.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

2021/0213 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

privind restructurarea cadrului Uniunii de impozitare a produselor energetice și a energiei electrice
(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene ⌦ privind funcționarea Uniunii Europene ⌫, în special articolul 93 ⌦ 113 și articolul 192 alineatul (2) primul paragraf litera (a) ⌫,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

⇩ nou

(1)Directiva 2003/96/CE a Consiliului 26 a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori 27 . Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.

(2)Directiva 2003/96/CE a fost adoptată pentru a asigura buna funcționare a pieței interne în ceea ce privește impozitarea produselor energetice și a energiei electrice. De asemenea, Directiva 2003/96 cuprindea cerințe de protecție a mediului, în special în lumina Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

🡻 2003/96/CE considerentul 1 (adaptat)

Domeniul de aplicare al Directivei 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la uleiurile minerale 28 și al Directivei 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea legislativă a ratelor accizelor la uleiurile minerale 29 se limitează la uleiurile minerale.

🡻 2003/96/CE considerentul 2 (adaptat)

Absența dispozițiilor comunitare care să impună o rată minimă a impozitării la electricitate și la alte produse energetice decât uleiurile minerale poate afecta buna funcționare a pieței interne.

⇩ nou

(3)Este necesar să se asigure faptul că există în continuare norme de impozitare clare pentru produsele energetice și energia electrică, care să contribuie la buna funcționare a pieței interne, abordând în același timp provocările legate de climă și de mediu în contextul Comunicării Comisiei privind „Pactul verde european” 30 . Impozitarea energiei poate contribui la obiectivul ambițios de reducere cu cel puțin 55 % a emisiilor nete de gaze cu efect de seră până în 2030 comparativ cu 1990, precum și la obiectivul de reducere la zero a poluării prin implementarea principiului „poluatorul plătește”, asigurând faptul că impozitarea carburanților, a combustibililor pentru încălzire și a energiei electrice reflectă mai bine impactul pe care îl au acestea asupra mediului și a sănătății. Contribuția impozitării energiei la aceste obiective a fost aprobată prin Concluziile Consiliului privind cadrul UE de impozitare a energiei 31 .

🡻 2003/96/CE considerentul 3 (adaptat)

Buna funcționare a pieței interne și realizarea obiectivelor celorlalte politici comunitare necesită stabilirea la nivel comunitar a unor rate minime de impozitare la majoritatea produselor energetice, inclusiv electricitate, gaze naturale și cărbune.

⇩ nou

(4)Taxele de mediu pot fi un mijloc eficient din punctul de vedere al costurilor pentru ca statele membre să realizeze reducerile vizate ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Buna funcționare a pieței interne necesită norme comune privind acest tip de impozitare.

(5)Cu toate acestea, statele membre trebuie să poată utiliza impozitarea energetică a carburanților, a combustibililor pentru încălzire și a energiei electrice pentru o diversitate de scopuri care nu sunt legate în mod necesar, în mod specific sau în mod exclusiv de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

🡻 2003/96/CE considerentul 4

(6)Diferențele apreciabile între ratele naționale de impozitare a energiei aplicate de statele membre ar putea afecta buna funcționare a pieței interne.

🡻 2003/96/CE considerentul 5 (adaptat)

(7)Fixarea la nivel comunitar ⌦ nivelul Uniunii ⌫ a unor rate minime de impozitare corespunzătoare poate permite reducerea diferențelor actuale între ratele naționale de impozitare.

🡻 2003/96/CE considerentul 6 (adaptat)

În conformitate cu articolul 6 din tratat, cerințele de protecție ecologică trebuie incluse în elaborarea și punerea în aplicare a altor politici comunitare.

🡻 2003/96/CE considerentul 7 (adaptat)

(8)Fiind parte la Convenția cadru a ONU privind schimbările climaterice ⌦ Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice ⌫, Comunitatea ⌦ Uniunea ⌫ a ratificat Protocolul Kyoto ⌦ Acordul de la Paris ⌫. Impozitarea produselor energetice și, dacă este cazul, a electricității ⌦ energiei electrice ⌫ , reprezintă unul dintre instrumentele de care se dispune pentru ⌦ îndeplinirea ⌫ implementarea obiectivelor Protocolului Kyoto ⌦ Acordului de la Paris ⌫.

⇩ nou

(9)Trebuie stabilite norme pentru ca impozitarea energiei să se bazeze pe conținutul energetic al produselor energetice și al energiei electrice, cuplat cu performanțele de mediu ale acestora. În acest scop, trebuie să se facă trimitere la definițiile din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului 32 , la Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului 33 și la Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului 34 . Mai mult, lista produselor energetice trebuie actualizată pentru a include anumite produse energetice, în vederea asigurării unui tratament unificat și standardizat al acestor combustibili.

🡻 2003/96/CE considerentul 8 (adaptat)

Consiliul trebuie să examineze periodic scutirile, reducerile și ratele minime de impozitare, ținând cont de buna funcționare a pieței interne, de valoarea reală a ratelor minime de impozitare, de competitivitatea întreprinderilor din Comunitate în contextul internațional și de obiectivele mai ample ale tratatului.

⇩ nou

(10)Din motive de neutralitate fiscală, trebuie ca aceleași niveluri minime de impozitare pentru fiecare componentă a impozitării energiei să se aplice tuturor produselor energetice cu o anumită utilizare. În cazurile în care se stabilesc astfel niveluri minime de impozitare egale, statele membre trebuie, tot din motive de neutralitate fiscală, să asigure niveluri egale de impozitare la nivel național pentru toate produsele vizate.

🡻 2003/96/CE considerentul 9 (adaptat)

Ar trebui să se acorde statelor membre flexibilitatea necesară pentru a defini și a implementa politici adaptate contextelor lor naționale.

⇩ nou

(11)De asemenea, statele membre trebuie să reproducă în orice moment clasificarea nivelurilor minime de impozitare stabilite în anexă în raport cu diferite produse, pentru fiecare utilizare dată, în vederea asigurării unei structuri a ratelor care să fie adaptată în funcție de obiectivele de mediu. Nivelurile minime de impozitare a energiei trebuie să fie aliniate în mod automat în fiecare an pentru a ține seama de evoluția valorii lor reale, în scopul menținerii nivelului actual de armonizare a ratelor și, prin urmare, în scopul reducerii volatilității generate de prețurile la energie și la alimente. Această aliniere trebuie realizată pe baza modificărilor indicelui armonizat al prețurilor de consum la nivelul Uniunii, cu excepția energiei și a alimentelor neprelucrate, astfel cum este publicat de Eurostat.

(12)Pentru a se asigura o punere în aplicare fără probleme a anumitor dispoziții legate de unele produse sau utilizări, este necesară o perioadă de tranziție pentru aplicare.

🡻 2003/96/CE considerentul 10 (adaptat)

⇨ nou

(13)⇨ Ca principiu general, statele membre trebuie să aplice produselor energetice și energiei electrice niveluri de impozitare care să nu fie mai scăzute decât nivelurile minime de impozitare stabilite de directivă. ⇦ Statele membre doresc să introducă sau să mențină diferite tipuri de impozitare a produselor energetice sau a electricității. În acest scop, Ttrebuie să se permită statelor membre să respecte ratele comunitare minime de impozitare ⌦ la nivelul Uniunii ⌫ prin luarea în considerare a sumei totale percepute din toate impozitele indirecte pe care doresc să le aplice (cu excepția TVA).

🡻 2003/96/CE considerentul 11 (adaptat)

(14)Regimul fiscal instituit prin punerea în aplicare a prezentului cadru comunitar ⌦ al Uniunii ⌫ de impozitare a produselor energetice și a electricității ⌦ energiei electrice ⌫ țin de competența fiecărui stat membru. În acestaceastă sens, statele membre ar putea decide să nu majoreze sarcina fiscală globală în cazul în care consideră că punerea în aplicare a acestui principiu al neutralității fiscale ar putea contribui la restructurarea și modernizarea sistemelor fiscale proprii prin încurajarea unui comportament care să conducă la o protecție sporită a mediului și la o mai bună utilizare a forței de muncă.

🡻 2003/96/CE considerentul 12 (adaptat)

(15)Prețurile produselor energetice reprezintă elemente cheie ale politicilor comunitare privind energia, transporturile și mediul ⌦ din Uniune ⌫.

🡻 2003/96/CE considerentul 13

Fiscalitatea determină parțial prețul produselor energetice și al electricității.

🡻 2003/96/CE considerentul 14

Ratele minime de impozitare trebuie să reflecte poziția competitivă a diferitelor produse energetice și a electricității. În acest sens, ratele minime ar trebui calculate, pe cât posibil, pe baza conținutului energetic al produselor. Totuși, această metodă nu trebuie aplicată carburanților.

🡻 2003/96/CE considerentul 15

Posibilitatea de a aplica rate naționale diferențiale de impozitare aceluiași produs trebuie permisă în anumite condiții sau în permanență, cu condiția respectării ratelor comunitare minime de impozitare și a normelor privind piața internă și concurența.

🡻 2003/96/CE considerentul 16 (adaptat)

(16)Întrucât comerțul intracomunitar cu căldură ⌦ energie termică ⌫ ⌦ în interiorul Uniunii ⌫ este foarte limitat, impozitarea în aval a căldurii ⌦ energiei termice ⌫ trebuie să rămână în afara domeniului de aplicare ala prezentului cadru comunitar ⌦ al Uniunii ⌫.

🡻 2003/96/CE considerentul 17 (adaptat)

(17)Este necesar să se stabilească diferite rate comunitare minime de impozitare ⌦ la nivelul Uniunii ⌫ în funcție de utilizarea produselor energetice și a ⌦ energiei electrice ⌫ electricității.

🡻 2003/96/CE considerentul 18 (adaptat)

⇨ nou

(18)Produsele energetice utilizate drept carburanți în anumite scopuri industriale și comerciale și cele utilizate ⌦ drept combustibil pentru încălzire ⌫ ca păcură se impozitează în mod normal la rate inferioare celor aplicabile produselor energetice utilizate drept ⌦ carburant ⌫ combustibil. ⇨ Energia electrică trebuie să se numere întotdeauna printre sursele de energie impozitate la cel mai scăzut nivel, pentru a se încuraja utilizarea sa, mai ales în sectorul transporturilor. În acest scop, statele membre trebuie să depună eforturi pentru a aplica același nivel de impozitare pentru energia electrică utilizată la alimentarea vehiculelor electrice ca și pentru cea utilizată la încălzire, în timpul necesar după intrarea în vigoare a prezentei directive. ⇦

🡻 2003/96/CE considerentul 19

Impozitarea carburantului diesel utilizat de transportatorii rutieri, în special de cei angajați în activități intracomunitare, necesită posibilitatea unui tratament specific, inclusiv măsuri care să permită introducerea unui sistem de taxe de utilizare a infrastructurii rutiere, cu scopul de a limita denaturarea concurenței cu care s-ar putea confrunta agenții economici.

⇩ nou

(19)Necesitatea de a urmări obiectivele directivei impune să nu se facă nicio distincție între motorina de uz comercial și necomercial, precum și între utilizarea în scopuri profesionale și private a combustibililor pentru încălzire și a energiei electrice.

🡻 2003/96/CE considerentul 20

Statele membre pot fi obligate să stabilească o diferențiere între motorina de uz comercial și motorina de uz privat. Statele membre pot utiliza această posibilitate pentru a reduce diferența dintre impozitarea combustibilului gazos de uz privat utilizat drept carburant și impozitarea benzinei.

🡻 2003/96/CE considerentul 21

Utilizarea produselor energetice și a electricității de către întreprinderi și utilizarea lor pentru consumul privat pot fi tratate diferit din punct de vedere fiscal.

🡻 2003/96/CE considerentul 22 (adaptat)

(20)Produsele energetice trebuie supuse în principal unui cadru comunitar ⌦ la nivelul Uniunii ⌫ atunci când sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire sau drept carburant. În această privință, excluderea din sfera de aplicare a acestui cadru a produselor energetice și a proceselor mineralogice cu dublă utilizare și utilizate altfel decât drept combustibil sau carburant ține de natura și logica sistemului fiscal. ⌦ Energia electrică ⌫ Electricitatea utilizată în mod similar trebuie să beneficieze de un tratament ⌦ egal ⌫ analog.

🡻 2003/96/CE considerentul 23

Ținând cont de obligațiile internaționale existente și de menținerea poziției competitive a întreprinderilor comunitare, este recomandabilă menținerea în continuare a scutirilor la produsele energetice furnizate pentru navigația aeriană și navigația maritimă, alta decât în scopuri private de agrement, în timp ce statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a limita aceste scutiri.

⇩ nou

(21)Uniunea și statele membre au încheiat acorduri multilaterale privind serviciile aeriene și transportul aerian sau acorduri bilaterale cu țări terțe. Aceste acorduri includ dispoziții referitoare la impozitarea combustibililor de aviație. Combustibilii de aviație au beneficiat în mod tradițional de un regim fiscal privilegiat. Necesitatea de a urmări obiectivele directivei impune, fără a se aduce atingere acordurilor internaționale respective, impozitarea produselor energetice și a energiei electrice furnizate pentru navigația aeriană din interiorul UE, cu excepția zborurilor exclusiv de marfă. Scutirea pentru combustibilul utilizat de zborurile exclusiv de marfă este în continuare necesară, în absența unor alternative mai eficiente.

(22)Pentru a se asigura o punere în aplicare fără probleme a prezentei directive, nivelurile minime de impozitare a combustibililor utilizați pentru zborurile din interiorul UE care sunt efectuate în alte scopuri decât de afaceri și pentru zborurile din interiorul UE care nu sunt de agrement ar urma să fie atinse pe parcursul unei perioade de tranziție de zece ani, în timp ce energia electrică și combustibilii durabili alternativi ar beneficia de o rată minimă zero timp de zece ani. Produsele energetice și energia electrică utilizate pentru aviația în scop de afaceri și pentru zborurile de agrement din interiorul UE trebuie să facă obiectul nivelurilor standard de impozitare aplicabile carburanților și energiei electrice în statele membre.

(23)Combustibilii utilizați pentru navigația pe apă, inclusiv pentru pescuit, trebuie de asemenea impozitați, iar statele membre care sunt părți la acorduri internaționale ce prevăd scutirea acestor combustibili trebuie să se asigure că elimină incompatibilitățile, până la data aplicării prezentei directive. Este necesar să se permită aplicarea unui nivel diferit de impozitare în cazul utilizării produselor energetice și a energiei electrice pentru serviciile regulate de navigație pe apă, pentru pescuit și pentru transportul de marfă din interiorul UE, precum și pentru activitățile la dană ale acestora. Având în vedere specificitatea acestor utilizări, nivelurile minime de impozitare trebuie să fie mai scăzute decât cele aplicabile utilizării generale a carburanților. În vederea furnizării unui stimulent pentru utilizarea energiei electrice și a combustibililor durabili alternativi, această energie electrică și acești combustibili trebuie scutiți de impozitare timp de zece ani. Produsele energetice și energia electrică utilizate pentru restul navigației pe apă din interiorul UE trebuie să facă obiectul nivelurilor standard de impozitare aplicabile carburanților și energiei electrice în statele membre. 

(24)Pentru navigația aeriană din afara UE, fără a se aduce atingere obligațiilor internaționale, precum și pentru navigația pe apă din afara UE, inclusiv pentru pescuit, statele membre pot aplica scutiri sau aceleași niveluri de impozitare ca pentru cele din interiorul UE, în funcție de tipul de activitate.

🡻 2003/96/CE considerentul 24

⇨ nou

(25)Statelor membre trebuiear trebui să li se permită și aplicarea altor scutiri sau a unor rate reduse de impozitare, în cazul în care aceasta nu dăunează ⇨ obiectivelor de mediu și ⇦ bunei funcționări a pieței interne și nu conduce la denaturări ale concurenței.

🡻 2003/96/CE considerentul 25 (adaptat)

⇨ nou

(26)În special, producția combinată de căldură și de energie ⌦ termică și electrică ⌫ ⇨ de înaltă eficiență ⇦ și, pentru a promova utilizarea surselor alternative de energie, formele regenerabile de energie ⌦ din surse regenerabile ⌫ pot beneficia de un tratament preferențial.

🡻 2003/96/CE considerentul 26

Trebuie stabilit un cadrul comunitar care să permită statelor membre să acorde scutiri sau să reducă accizele astfel încât să promoveze carburanții ecogeni, contribuind astfel la mai buna funcționare a pieței interne și conferind statelor membre și agenților economici un grad suficient de siguranță juridică. Se impune limitarea denaturării concurenței și menținerea unui stimulent pentru producătorii și distribuitorii de carburanți ecogeni prin reducerea costurilor de bază, inter alia prin adaptări operate de statele membre ținând cont de modificările de preț la materiile prime.

🡻 2003/96/CE considerentul 27 (adaptat)

Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dispozițiilor relevante din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse 35 și din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice 36 , când produsul destinat utilizării, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau de aditiv de carburant este alcoolul etilic definit în Directiva 92/83/CEE.

🡻 2003/96/CE considerentul 28

Anumite scutiri sau reduceri în nivelul de impozitare se pot dovedi necesare, în special având în vedere armonizarea insuficientă la nivel comunitar, riscurile pierderii competitivității la nivel internațional sau considerațiile de ordin social sau ecologic.

⇩ nou

(27)Se pot dovedi necesare reduceri specifice ale nivelului de impozitare, pentru a se stimula realizarea obiectivelor de protecție a mediului și îmbunătățirea eficienței energetice a sectorului de producție din Uniune.

(28)Se pot dovedi necesare reduceri specifice ale nivelului de impozitare pentru a se aborda impactul social al taxelor pe energie. Se poate dovedi necesară, cu titlu temporar, o scutire de la impozitare pentru a se proteja gospodăriile vulnerabile.

🡻 2003/96/CE considerentul 29

Întreprinderile care încheie acorduri pentru îmbunătățirea semnificativă a protecției mediului și a eficienței energetice merită o atenție deosebită; printre aceste întreprinderi, cele care sunt mari consumatoare de energie merită un tratament special.

🡻 2003/96/CE considerentul 30

Pot fi necesare anumite perioade și acorduri de tranziție pentru a permite statelor membre să se adapteze treptat la noile rate de impozitare, limitând astfel eventualele efecte secundare negative.

🡻 2003/96/CE considerentul 31

⇨ nou

(29)⇨ Având în vedere efectele financiare, economice și de mediu asupra fiecărui stat membru, cum ar fi necesitatea electrificării sectorului transporturilor, ⇦ Eeste necesar să se prevadă o procedură care să autorizeze statele membre să introducă, pe o perioadă stabilită, alte scutiri sau rate reduse de impozitare. ⇨ Din motive de protecție a mediului și a sănătății umane, inclusiv de reducere a poluării aerului, este necesar să se prevadă o procedură de autorizare a introducerii de către statele membre, pentru o perioadă stabilită, a unor rate majorate specifice. Această autorizare, în urma unei cereri justificate din partea statelor membre și la propunerea Comisiei, ar trebui adoptată printr-o decizie de punere în aplicare a Consiliului, în conformitate cu articolul 291 din TFUE. ⇦ Aceste scutiri sau reduceri ⇨ măsuri ⇦ trebuie revizuite periodic.

⇩ nou

(30)Lista produselor energetice care fac obiectul dispozițiilor privind controlul și circulația din Directiva 2008/118/CE 37 a Consiliului trebuie să includă anumite produse energetice, pentru a asigura un tratament unificat și standardizat al produselor respective și pentru a ține seama de riscul de evaziune fiscală, de evitare a obligațiilor fiscale sau de abuz fiscal.

(31)Pentru a se asigura libera circulație, respectând în același timp cerințele de securitate aplicabile autovehiculelor comerciale și containerelor speciale, definiția rezervoarelor standard ale acestor vehicule trebuie să reflecte faptul că rezervoarele de combustibil nu sunt montate exclusiv pe vehiculele comerciale de către producătorul lor.

🡻 2003/96/CE considerentul 32 (adaptat)

(32)Trebuie să se prevadă ca statele membre să notifice Comisiei anumite măsuri naționale. Această notificare nu scutește statele membre de obligația de a notifica anumite măsuri naționale prevăzută laîn articolul 88 ⌦ 108 ⌫ alineatul (3) din tratat ⌦ TFUE ⌫. Prezenta directivă nu aduce ⌦ trebuie să aducă ⌫ atingere rezultatului oricărei proceduri viitoare cu privire la ajutoare de stat care poate fi adoptată în temeiul articolelor 87 ⌦ 107 ⌫ și 88 ⌦ 108 ⌫ din tratat ⌦ TFUE ⌫.

🡻 2003/96/CE considerentul 33

(33)Domeniul de aplicare al Directivei 92/12/CEE Directivei 2008/118/CE trebuie extins, dacă este cazul, la produsele și impozitele indirecte reglementate de prezenta directivă.

⇩ nou

(34)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei trebuie să i se confere competențe de executare pentru a stabili dacă dispozițiile privind controlul și circulația din Directiva 2008/118/CE trebuie să se aplice produselor care duc la evaziune, la evitarea obligațiilor sau la abuz. Respectivele competențe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 38 .

🡻 2003/96/CE considerentul 34 (adaptat)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei 39 ,

⇩ nou

(35)Trebuie să se facă trimitere la versiunea aplicabilă în prezent a Nomenclaturii combinate. Pentru a se asigura faptul că trimiterile la codurile din Nomenclatura combinată (NC) din prezenta directivă sunt actualizate ori de câte ori este necesar și că ratele minime de impozitare reflectă evoluția prețurilor, Comisiei trebuie să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește actualizarea trimiterii la codurile NC respective și actualizarea ratelor minime de impozitare pe baza variațiilor anuale ale indicelui prețurilor de consum. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Consiliul primește toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(36)La fiecare cinci ani și pentru prima dată la cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia trebuie să prezinte Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, examinând în special nivelurile minime de impozitare, impactul inovării și al evoluțiilor tehnologice, mai ales în ceea ce privește eficiența energetică, utilizarea energiei electrice în transporturi și justificarea scutirilor, reducerilor și diferențierilor prevăzute în prezenta directivă. Raportul trebuie să țină seama de buna funcționare a pieței interne, de aspectele sociale și de mediu, de valoarea reală a nivelurilor minime de impozitare și de obiectivele relevante mai ample ale tratatelor.

(37)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern trebuie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directiva anterioară. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivei anterioare.

(38)Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivelor menționate în anexa II partea B,

🡻 2003/96/CE (adaptat)

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)    Statele membre impozitează produsele energetice și ⌦ energia electrică ⌫ electricitatea în conformitate cu prezenta directivă.

⇩ nou

(2)    În sensul prezentei directive, impozitarea se calculează în EUR/gigajouli pe baza puterii calorifice nete a produselor energetice și a energiei electrice, astfel cum este stabilită în anexa IV la Directiva 2012/27/UE, convertită în gigajouli. În cazul produselor obținute din biomasă, valorile de referință sunt cele stabilite în anexa III la Directiva (UE) 2018/2001, convertite în gigajouli.

În cazul în care Directiva 2012/27/UE sau Directiva (UE) 2018/2001, după caz, nu conține o putere calorifică netă pentru produsul în cauză, statele membre fac trimitere la informațiile relevante disponibile cu privire la puterea calorifică netă a acestuia.

🡻 2003/96/CE

⇨ nou

Articolul 2

(1)    În sensul prezentei directive, termenul „produse energetice” se aplică produselor:

(a)incluse laîn codurile NC 1507-1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

(b)incluse laîn codurile NC ⇨ 2207, 2208 90 91 și 2208 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant și sunt scutite de acciza armonizată la alcool și băuturi alcoolice în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Directiva 92/83/CE 40  ⇦ 2701, 2702 și 2704–2715;

(c)incluse laîn codurile NC ⇨ 2701-2715 ⇦ 2901 și 2902;

(d)incluse laîn codul NC ⇨ 2804 10 ⇦ 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

⇩ nou

(e)incluse la codul NC 2814, dacă acestea sunt destinate utilizării drept carburant;

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

(ef)incluse laîn codul ⌦ urile ⌫ NC 3403 ⇨ 2901 și 2902 ⇦;

(fg)incluse laîn codul NC 3811 ⇨ 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant ⇦;

(gh)incluse laîn codul ⌦ urile ⌫ NC 3817 ⇨ 2909 19 10 și 2909 19 90, acestea din urmă dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant ⇦;

(hi)incluse laîn codurile ⌦ ul ⌫ NC ⇨ 3403; ⇦ 38249986, 38249992 (exclusiv preparate antirugină care conțin amine ca elemente active și solvenți și diluanți compoziți anorganici, pentru vopsele și produse similare), 38249993, 38249996 (exclusiv preparate antirugină care conțin amine ca elemente active și solvenți și diluanți compoziți anorganici, pentru vopsele și produse similare), 38260010 și 38260090, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant; 

⇩ nou

(j)incluse la codul NC 3811;

(k)incluse la codul NC 3814, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

(l)incluse la codul NC 3817;

(m)incluse la codul NC 3823 19, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

(n)incluse la codurile NC 3824 99 86, 3824 99 92 (cu excepția preparatelor antirugină care conțin amine ca elemente active și a solvenților și a diluanților compoziți anorganici pentru vopsele și produse similare), 3824 99 93, 3824 99 96 (cu excepția preparatelor antirugină care conțin amine ca elemente active și a solvenților și diluanților compoziți anorganici pentru vopsele și produse similare), 3826 00 10 și 3826 00 90, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

(o)incluse la codurile NC 4401 și 4402, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire în instalații cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 5 MW.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

(2)    De asemenea, prezenta directivă se aplică:

⌦ Energiei electrice ⌫ Electricității incluse laîn codul NC 2716.

(3)    Atunci când sunt destinate utilizării, sunt puse în vânzare sau sunt utilizate drept carburant sau combustibil pentru încălzire, produsele energetice altele decât cele pentru care este precizat ⌦ sunt precizate ⌫ un nivel ⌦ uri ⌫ ⇨ minime ⇦ de impozitare în prezenta directivă se impozitează în funcție de utilizarea lor, la rata aplicată combustibilului pentru încălzire sau carburantului echivalent.

Pe lângă produsele impozabile enumerate la alineatul (1), orice produs destinat să fie utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant, de aditiv sau în vederea măririi volumului final al carburanților se impozitează la rata aplicabilă carburantului echivalent.

Pe lângă produsele impozabile enumerate la alineatul (1), orice hidrocarbură, cu excepția turbei, destinată să fie utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire se impozitează la rata produsului energetic echivalent.

⇩ nou

Alte produse decât produsele energetice, dacă sunt destinate utilizării, sunt puse în vânzare sau sunt utilizate drept carburant, se impozitează la rata aplicabilă carburantului echivalent.

Aditivii și diluanții pentru carburanți, alții decât apa, se impozitează la rata aplicabilă carburantului echivalent.

Alte hidrocarburi decât cele enumerate la alineatul (1), care sunt destinate să fie utilizate, puse în vânzare sau care sunt utilizate pentru încălzire se impozitează la rata produsului energetic echivalent.

🡻 2003/96/CE

(4)    Prezenta directivă nu se aplică:

(a)impozitării în aval a căldurii și impozitării produselor incluse în codurile NC 4401 și 4402;

(b)următoarelor utilizări ale produselor energetice și ale electricității:

–produse energetice utilizate în alte scopuri decât drept carburant sau combustibil de încălzire;

–dublă utilizare a produselor energetice.

Un produs energetic are dublă utilizare atunci când este folosit atât drept combustibil pentru încălzire, cât și pentru alte scopuri decât acela de carburant sau combustibil pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică și în procesele electrolitice și metalurgice este considerată utilizare dublă;

–electricitate utilizată în principal în procesul de reducere chimică, dar și în procese electrolitice și metalurgice;

–electricitate, atunci când reprezintă mai mult de 50 % din costul unui produs. „Costul unui produs” înseamnă achizițiile totale de bunuri și servicii, plus costurile de personal plus consumul de capital fix la nivelul întreprinderii, conform definiției din articolul 11. Acest cost se calculează în medie pe unitate. „Costul electricității” înseamnă valoarea reală de cumpărare a electricității sau costul de producție al electricității dacă este produsă în întreprindere;

–procese mineralogice.

„Procese mineralogice” înseamnă procesele clasificate în nomenclatura NACE la codul DI 26 „fabricarea altor produse minerale nemetalice” incluse în Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 a Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităților din Comunitatea Europeană 41 .

Totuși, dispozițiile din articolul 20 se aplică acestor produse energetice.

(5)    Trimiterile din prezenta directivă la codurile nomenclaturii combinate sunt cele care figurează în Regulamentul (CE) nr. 2031/2001 al Comisiei din 6 august 2001 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 2658/87 al Consiliului privind nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun 42 .

În conformitate cu procedura prevăzută în articolul 27, o dată pe an se ia o decizie de actualizare a codurilor din nomenclatura combinată pentru produsele menționate în prezenta directivă. Decizia nu trebuie să atragă după sine modificarea ratelor minime de impozitare aplicate conform prezentei directive, nici adăugarea sau retragerea unor produse energetice sau a electricității.

⇩ nou

(4)    Produsele impozabile menționate la alineatele (1) și (3), produse sau derivate din biomasă, sunt supuse, sub control fiscal, nivelurilor specifice de impozitare stabilite pentru produsele respective în conformitate cu prezenta directivă, cu condiția să îndeplinească oricare dintre următoarele criterii:

(a)    criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001, excluzând produsele care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, prevăzute la articolul 26 alineatul (2) din directiva respectivă;

(b)    sunt produse din materiile prime enumerate în anexa IX la Directiva (UE) 2018/2001.

În sensul prezentei directive se aplică definițiile de la articolul 2 punctele 24 („biomasă”), 28 („biogaz”), 32 („biolichide”), 33 („biocombustibili”) și 34 („biocombustibili avansați”) din Directiva (UE) 2018/2001.

În sensul prezentei directive, biogaze, biolichide și produse „avansate” care se încadrează la codurile NC 4401 și 4402 înseamnă produse obținute din materiile prime enumerate în anexa IX partea A la Directiva (UE) 2018/2001. Biocombustibilii, biogazele și biolichidele produse din materiile prime enumerate în anexa IX partea B la directiva respectivă sunt considerate echivalente cu produsele avansate.

(5)    Produsele impozabile menționate la alineatele (1) și (3) care se încadrează în definiția „combustibililor de origine biologică din surse regenerabile” sau a „combustibililor cu emisii scăzute de carbon” pot face obiectul, sub control fiscal, al nivelurilor specifice de impozitare stabilite pentru produsele respective în conformitate cu prezenta directivă, unde:

(a)    „combustibili de origine biologică din surse regenerabile” înseamnă alți combustibili decât biocombustibilii, biolichidele sau biogazele, al căror conținut energetic este derivat din alte surse regenerabile decât biomasa;

(b)    „combustibili cu emisii scăzute de carbon” înseamnă hidrogen cu emisii scăzute de carbon și combustibili gazoși și lichizi sintetici al căror conținut energetic este derivat din hidrogen cu emisii scăzute de carbon, precum și orice combustibili fosili care îndeplinesc criteriile tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o anumită activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului 43 și cu anexa I la Regulamentul delegat (UE) […]/[…] 44 . „Combustibilii pe bază de carbon reciclat”, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2018/2001, sunt incluși în această categorie.

(6)    În cazul în care o parte a unui produs impozabil constă în unul sau mai multe produse menționate la alineatele anterioare, impozitarea acestor părți se determină în consecință pe baza prezentei directive, independent de codul NC la care se încadrează produsul în ansamblu.

(7)    În sensul alineatului (1) literele (a), (b), (d), (e), (g), (h), (k), (m), (n) și (o) din prezentul articol, precum și al articolului 21 alineatul (1) literele (a), (b), (h), (i), (l), (m) și (n), produsele destinate livrării sunt considerate ca fiind destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant atunci când furnizorul știe sau ar trebui, în mod rezonabil, să cunoască faptul că destinatarul intenționează să utilizeze produsele respective drept combustibil pentru încălzire sau carburant. Produsele menționate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol și la articolul 21 alineatul (1) litera (a) nu se consideră a fi destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant dacă sunt livrate unui producător de bunuri menționate la alineatul (1) litera (n) din prezentul articol și la articolul 21 alineatul (1) litera (n).

(8)    Trimiterile din prezenta directivă la codurile din Nomenclatura combinată se interpretează ca trimiteri la codurile din Nomenclatura combinată din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului 45 , astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1577 al Comisiei 46 .

În cazul în care regulamentul menționat la primul paragraf este înlocuit sau în cazul în care o modificare a Nomenclaturii combinate necesită o modificare a codurilor la care se face trimitere în prezenta directivă, Comisia are competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 29 pentru a actualiza codurile din Nomenclatura combinată ale produselor menționate în prezenta directivă sau pentru a actualiza trimiterea prevăzută la primul paragraf, în vederea alinierii acesteia la versiunea aplicabilă a Nomenclaturii combinate.

Actele delegate respective nu trebuie să atragă după sine nicio modificare a ratelor minime de impozitare stabilite în prezenta directivă, și nici adăugarea sau retragerea vreunui produs energetic sau tip de energie electrică.

🡻 2003/96/CE

Articolul 3

Trimiterile din Directiva 92/12/CEE la termenii „uleiuri minerale” și „accize”, în măsura în care se aplică uleiurilor minerale, se interpretează ca incluzând toate produsele energetice, electricitatea și impozitele naționale indirecte menționate în articolul 2, respectiv în articolul 4 alineatul (2) din prezenta directivă.

⇩ nou

Articolul 3

(1)    Prezenta directivă nu se aplică următoarelor:

(a)    impozitării energiei termice în aval;

(b)    următoarelor utilizări ale produselor energetice și ale energiei electrice:

—    produse energetice utilizate în alte scopuri decât drept carburant sau combustibil pentru încălzire;

—    dublă utilizare a produselor energetice.

Un produs energetic are dublă utilizare atunci când este folosit atât drept combustibil pentru încălzire, cât și pentru alte scopuri decât acela de carburant sau de combustibil pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică și în procesele electrolitice și metalurgice, atunci când produsele energetice sunt utilizate direct sau pentru a furniza un aport direct de energie în proces sau când consumul lor este legat de proces, se consideră dublă utilizare;

—    energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice și în procese electrolitice și metalurgice, atunci când energia electrică este utilizată direct sau pentru a furniza un aport direct de energie în proces sau când consumul său este legat de proces.

(2)    Articolul 21 se aplică produselor energetice utilizate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

Articolul 4

(1)    Ratele de impozitare pe care statele membre le aplică produselor energetice și ⌦ energiei electrice ⌫ electricității enumerate laîn articolul 2 nu pot fi inferioare ratelor minime de impozitare prevăzute în prezenta directivă.

(2)    În sensul prezentei directive, „rată de impozitare” reprezintă suma totală aferentă tuturor taxelor indirecte (cu excepția TVA) calculată direct sau indirect la cantitatea de produse energetice sau de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate în momentul punerii în consum.

Articolul 5

Cu condiția de a respecta ratele minime de impozitare prevăzute în prezenta directivă și de a fi compatibile cu legislația comunitară, ratele diferențiate de impozitare pot fi aplicate de statele membre, sub control fiscal, în următoarele cazuri:

–când ratele diferențiate sunt legate direct de calitatea produsului;

–când ratele diferențiate depind de ratele cantitative de consum la electricitate și produsele energetice utilizate pentru încălzire;

–pentru următoarele utilizări: transport public local de călători (inclusiv taxiuri), colectarea deșeurilor, forțele armate și administrația publică, persoanele handicapate, ambulanțele;

–între utilizarea comercială și necomercială, pentru produsele energetice și electricitatea menționate în articolele 9 și 10.

⇩ nou

Articolul 5

(1)    Statele membre se asigură că, în cazul în care în anexa I sunt prevăzute niveluri minime egale de impozitare pentru o anumită utilizare, se fixează niveluri de impozitare egale pentru produsele care fac obiectul utilizării respective. De asemenea, statele membre reproduc în orice moment clasificarea nivelurilor minime de impozitare stabilite în anexa I în raport cu diferite produse, pentru fiecare utilizare dată.

În sensul primului paragraf, fiecare utilizare pentru care se identifică un nivel minim de impozitare în tabelele A, B și, respectiv, C din anexa I este considerată ca fiind o singură utilizare, cu excepția cazului în care se specifică altfel în prezenta directivă.

În scopul clasificării menționate la primul paragraf, energia electrică este luată în considerare împreună cu alți carburanți și combustibili pentru încălzire indicați în tabelele B și C din anexa I, exceptând situația în care statele membre aplică un nivel specific de impozitare a energiei electrice utilizate la alimentarea vehiculelor electrice, caz în care energia electrică este luată în considerare împreună cu carburanții indicați în tabelul A din anexa I, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă.

În sensul prezentul alineat al treilea paragraf, „vehicul electric” înseamnă un vehicul electric astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului 47 .

(2)    Nivelurile minime de impozitare stabilite în prezenta directivă se adaptează în fiecare an, începând de la 1 ianuarie 2024, pentru a ține seama de modificările indicelui armonizat al prețurilor de consum, cu excepția energiei și a alimentelor neprelucrate, publicat de Eurostat. Nivelurile minime sunt adaptate automat, prin majorarea sau reducerea valorii de bază în euro cu variația procentuală a indicelui respectiv în cursul anului calendaristic precedent.

Comisia are competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 29 pentru a modifica nivelurile minime de impozitare menționate la primul paragraf.

🡻 2003/96/CE

⇨ nou

Articolul 6

Statele membre au posibilitatea de a aplica scutirile sau reducerea ratei de impozitare prevăzute în prezenta directivă:

(a)fie direct,

(b)fie prin intermediul unei rate diferențiate,

(c)fie prin rambursarea totală sau parțială a valorii impozitului.

Articolul 7

(1)    De la 1 ianuarie 2004 și de la 1 ianuarie 2010 ⇨ 2023 ⇦, ratele minime de impozitare aplicabile carburanților se fixează în conformitate cu tabelul A din anexa I.

⇩ nou

Fără a se aduce atingere articolului 5 alineatul (2), atunci când se aplică o perioadă de tranziție conform Tabelului A din anexa I, majorarea nivelurilor minime de impozitare se stabilește la o zecime pe an până la 1 ianuarie 2033. În cazul combustibililor cu emisii scăzute de carbon, nivelul minim de impozitare stabilit pentru primul an al perioadei de tranziție se aplică până la 1 ianuarie 2033.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Cel târziu la 1 ianuarie 2012, Consiliul, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, stabilește, pe baza unui raport și a unei propuneri a Comisiei, ratele minime de impozitare aplicabile motorinei pentru o perioadă suplimentară începând la 1 ianuarie 2013.

(2)    Statele membre pot să stabilească o diferențiere între utilizarea comercială și utilizarea privată a motorinei folosite drept carburant, cu condiția să fie respectate ratele minime comunitare, iar rata stabilită pentru motorina folosită drept carburant să nu scadă sub rata națională de impozitare aflată în vigoare la 1 ianuarie 2003, fără a aduce atingere oricărei derogări de la această utilizare stabilită în prezenta directivă.

(3)    „Motorina de uz comercial utilizată drept carburant” înseamnă motorina folosită drept carburant în următoarele scopuri:

(a)transportul bunurilor în contul altor persoane sau în cont propriu, cu autovehicule sau ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de bunuri și cu o greutate brută maximă autorizată de cel puțin 7,5 tone;

(b)transportul de călători, regulat sau ocazional, cu un autovehicul din categoria M2 sau M3, definit în Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea autovehiculelor și a remorcilor acestora 48 .

(4)    Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre care introduc un sistem de taxe de utilizare a infrastructurii rutiere pentru autovehicule sau ansamblurile de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de bunuri pot aplica o rată redusă la motorina folosită pentru aceste vehicule, care coboară sub rata națională de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003, atât timp cât sarcina fiscală totală rămâne în linii mari aceeași, cu condiția să fie respectate ratele comunitare minime, iar rata națională de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 pentru motorina utilizată drept carburant să fie cel puțin de două ori mai mare decât nivelul minim de impozitare aplicabil la 1 ianuarie 2004.

Articolul 8

(1)    De la 1 ianuarie 2004 ⇨ 2023 ⇦ , fără a aduce atingere articolului 7, ratele minime de impozitare aplicabile produselor utilizate drept carburant în scopurile menționate în alineatul (2) ⌦ din prezentul articol ⌫ se fixează conform tabelului B din anexa I.

⇩ nou

Fără a se aduce atingere articolului 5 alineatul (2), atunci când se aplică o perioadă de tranziție conform Tabelului B din anexa I, majorarea nivelurilor minime de impozitare se stabilește la o zecime pe an până la 1 ianuarie 2033. În cazul combustibililor cu emisii scăzute de carbon, nivelul minim de impozitare stabilit pentru primul an al perioadei de tranziție se aplică până la 1 ianuarie 2033.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

(2)    Prezentul articol ⌦ Alineatul (1) ⌫ se aplică următoarelor utilizări industriale și comerciale:

(a)lucrări agricole, horticole sau piscicole ⌦ de acvacultură, precum ⌫ și în silvicultură;

(b)motoare staționare;

(c)instalații și utilaje folosite în construcții, inginerie civilă și lucrări publice;

(d)vehicule destinate utilizării în afara drumurilor publice sau cărora nu li s-a acordat autorizația de a fi utilizate în principal pe drumurile publice.

Articolul 9

(1)    De la 1 ianuarie 2004 ⇨ 2023 ⇦, ratele minime de impozitare aplicabile combustibililor pentru încălzire se fixează conform tabelului C din anexa I.

⇩ nou

Fără a se aduce atingere articolului 5 alineatul (2), atunci când se aplică o perioadă de tranziție conform Tabelului C din anexa I, majorarea nivelurilor minime de impozitare se stabilește la o zecime pe an până la 1 ianuarie 2033. În cazul combustibililor cu emisii scăzute de carbon, nivelul minim de impozitare stabilit pentru primul an al perioadei de tranziție se aplică până la 1 ianuarie 2033.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

(2)    Statele membre care, de la 1 ianuarie 2003, sunt autorizate să aplice o taxă de monitorizare a motorinei pentru încălzire pot continua să aplice o rată redusă de 10 euro per 1000 litri la acest produs. Această autorizație se anulează la 1 ianuarie 2007 în cazul în care Consiliul, hotărând în unanimitate pe baza unui raport și a unei propuneri ale Comisiei, decide în acest sens, după ce a constatat că nivelul ratei reduse este prea scăzut pentru a evita problemele de denaturare a schimburilor dintre statele membre.

Articolul 10

(1)    De la 1 ianuarie 2004 ⇨ 2023 ⇦, ratele minime de impozitare aplicabile ⌦ energiei electrice ⌫ electricității se fixează conform ⌦ tabelului D ⌫ tabelului C din anexa I.

(2)    Peste ratele minime de impozitare menționate în alineatul (1), statele membre vor avea posibilitatea de a determina baza de impozitare aplicabilă, cu condiția respectării Directivei 92/12/CEE.

Articolul 11

(1)    În prezenta directivă, „utilizare profesională” înseamnă utilizarea de către o întreprindere, identificată în conformitate cu alineatul (2), care asigură în mod independent, în orice loc, livrarea de mărfuri și prestarea de servicii, oricare ar fi scopul sau rezultatele acestor activități economice.

Activitățile economice cuprind toate activitățile producătorilor, comercianților și persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agricole și profesiile liberale.

Statele, autoritățile administrative regionale și locale și alte organisme de drept public nu sunt considerate întreprinderi pentru activitățile sau tranzacțiile pe care le desfășoară ca autorități publice. Totuși, când desfășoară astfel de activități sau tranzacții, ele sunt considerate întreprinderi pentru aceste activități sau tranzacții în cazul în care tratamentul ca entități private ar conduce la denaturări semnificative ale concurenței.

(2)    În sensul prezentei directive, întreprinderea nu poate fi considerată mai mică decât o diviziune a unei întreprinderi sau o entitate juridică care, din punctul de vedere al organizării, reprezintă o afacere independentă, adică o entitate capabilă să funcționeze prin mijloace proprii.

(3)    În cazul unei utilizări mixte, impozitarea se aplică proporțional fiecărui tip de utilizare, deși, în cazul în care fie utilizarea profesională fie cea privată este nesemnificativă, ea poate fi considerată nulă.

(4)    Statele membre pot limita domeniul de aplicare a ratelor reduse de impozitare la utilizarea profesională.

Articolul 1211

(1)    Statele membre își pot exprima ratele naționale de impozitare în alte unități decât cele prevăzute ⌦ cea prevăzută ⌫ laîn articolele 7-10, cu condiția ca ratele corespunzătoare de impozitare, în urma conversiei în aceste unități, să nu se situeze sub ratele minime prevăzute în prezenta directivă.

(2)    Pentru produsele energetice specificate în articolul 7, 8 și 9 pentru care ratele de impozitare sunt exprimate în volume, ⇨ Atunci când se aplică unități de volum, ⇦ volumul se măsoară la o temperatură de 15 °C.

Articolul 1312

(1)    Pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, valoarea euro în monedele naționale care trebuie aplicată valorii ratelor de impozitare se fixează o dată pe an. Ratele care trebuie aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la data de 1 ianuarie a următorului an calendaristic.

(2)    Statele membre pot menține valorile de impozitare aflate în vigoare în momentul adaptării anuale prevăzute laîn alineatul (1) în cazul în care conversia sumelor nivelului de impozitare exprimat în euro ar conduce la o creștere a nivelului de impozitare exprimat în monedă națională mai mică de 5 % sau de 5 euro, reținându-se valoarea cea mai mică.

⇩ nou

Articolul 13

(1)    Statele membre scutesc de la impozitarea sub control fiscal produsele energetice și energia electrică utilizate la producția de energie electrică, precum și energia electrică utilizată pentru a menține capacitatea de a produce energie electrică.

(2)    Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot impozita produsele menționate la alineatul (1), din motive de protecție a mediului, fără a trebui să respecte ratele minime de impozitare stabilite în prezenta directivă. În acest caz, impozitarea acestor produse trebuie să reproducă clasificarea nivelurilor minime de impozitare stabilită în anexa I și nu se ia în considerare pentru respectarea nivelului minim de impozitare a energiei electrice prevăzut la articolul 10.

🡻 2003/96/CE

Articolul 14

(1)    Pe lângă dispozițiile generale prevăzute în Directiva 92/12/CEE privind utilizările scutite ale produselor impozabile și fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, statele membre scutesc următoarele produse de la impozitare, în condițiile pe care le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă și clară a acestor scutiri și de a preveni frauda, evaziunea sau abuzul:

(a)produse energetice și electricitate utilizate pentru a produce electricitate și electricitate utilizată pentru a menține capacitatea de a produce electricitate. Totuși, statele membre pot impozita aceste produse din motive de protecție a mediului, fără a trebui să respecte ratele minime de impozitare stabilite în prezenta directivă. În acest caz, impozitarea acestor produse nu se ia în considerare pentru respectarea nivelului minim de impozitare a electricității prevăzut în articolul 10;

(b)produse energetice livrate pentru utilizare drept carburant în aviație, cu excepția zborurilor de agrement cu caracter privat.

În sensul prezentei directive, „zboruri de agrement cu caracter privat” înseamnă utilizarea unui aparat de zbor de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce îl folosește, fie prin închiriere fie prin alte mijloace, pentru alte destinații decât cele de uz comercial, în special altele decât transportul de călători sau de bunuri ori prestarea de servicii plătite sau pentru nevoile autorităților publice.

Statele membre pot limita domeniul de aplicare a acestei scutiri la livrările de carburant pentru avioane (cod NC 2710 19 21);

(c)produse energetice livrate pentru utilizare drept combustibil pentru navigație pe apele comunitare (inclusiv pescuit), alta decât pentru ambarcațiuni private de agrement, și electricitatea produsă la bordul unei ambarcațiuni.

În sensul prezentei directive, „ambarcațiune privată de agrement” înseamnă orice ambarcațiune utilizată de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică ce o folosește, fie prin închiriere fie prin alt mijloc, în alte scopuri decât cele de uz comercial și în special altele decât transportul de călători sau de bunuri sau prestarea de servicii plătite sau pentru nevoile autorităților publice.

(2)    Statele membre pot limita domeniul de aplicare a scutirilor prevăzute în alineatul (1) literele (b) și (c) la transportul internațional și intracomunitar. În plus, în cazul în care un stat membru a încheiat un acord bilateral cu un alt stat membru, el poate, de asemenea, să suspende scutirile prevăzute în alineatul (1) literele (b) și (c). În acest caz, statele membre pot aplica un nivel de impozitare inferior nivelului minim stabilit în prezenta directivă.

⇩ nou

Articolul 14

(1)    Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale și articolului 5 din prezenta directivă, astfel cum se aplică drept utilizare unică pentru navigația aeriană în interiorul UE aferentă altor zboruri decât zborurile în scop de afaceri și de agrement, statele membre aplică, sub control fiscal, cel puțin nivelurile minime de impozitare prevăzute în prezenta directivă produselor energetice furnizate pentru a fi utilizate drept carburanți pentru aeronave și energiei electrice utilizate direct pentru alimentarea aeronavelor electrice, în scopul navigației aeriene în interiorul UE aferente zborurilor respective.

În sensul primului paragraf, energia electrică se clasifică în rândul carburanților indicați în tabelul A din anexa I.

Nivelurile minime de impozitare menționate la primul paragraf încep de la zero și cresc în fiecare an cu o zecime din ratele minime finale, stabilite în tabelele A și D din anexa I, pe parcursul unei perioade de tranziție de zece ani. O rată minimă zero se aplică biogazelor și biocombustibililor durabili, combustibililor cu emisii scăzute de carbon, combustibililor de origine nebiologică din surse regenerabile, biogazelor și biocombustibililor durabili avansați, precum și energiei electrice, pe o perioadă de tranziție de zece ani.

În sensul prezentului articol, „navigația aeriană în interiorul UE” înseamnă zboruri dintre două aeroporturi situate în Uniune, inclusiv zboruri interne.

În sensul prezentului articol, „aviația în scop de afaceri” înseamnă operarea sau utilizarea aeronavelor de către companii sau de către persoane fizice pentru transportul de pasageri sau de mărfuri ca ajutor în desfășurarea activității lor, efectuată în scopuri considerate în general ca nefiind destinate publicului și de către piloți care dețin cel puțin o licență de pilot comercial valabilă cu o calificare de zbor instrumental.

În sensul prezentului articol, „zboruri de agrement” înseamnă utilizarea unei aeronave în scopuri personale sau recreative, fără legătură cu o utilizare în scop profesional sau de afaceri.

(2)    Sunt scutite produsele energetice furnizate pentru a fi utilizate drept carburant pentru aeronave și energia electrică utilizată direct pentru alimentarea aeronavelor electrice, în scopul navigației aeriene în interiorul UE aferente zborurilor exclusiv de marfă.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, statele membre pot aplica același nivel de impozitare prevăzut la alineatul (1) în cazul zborurilor interne exclusiv de marfă menționate la primul paragraf al prezentului alineat.

În cazul în care un stat membru a încheiat un acord cu unul sau mai multe state membre, acesta poate aplica același nivel de impozitare prevăzut la alineatul (1) în cazul navigației aeriene în interiorul UE aferente zborurilor exclusiv de marfă menționate la primul paragraf.

În sensul prezentului alineat, „zbor exclusiv de marfă” înseamnă un serviciu aerian regulat sau neregulat efectuat de aeronave care transportă alte încărcături generatoare de venituri decât pasageri plătitori, cu excepția zborurilor care transportă unul sau mai mulți pasageri plătitori și a zborurilor care sunt incluse în orarele publicate ca fiind deschise pasagerilor.

(3)    Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale, în ceea ce privește navigația aeriană din afara UE statele membre pot aplica scutiri sau aceleași niveluri de impozitare ca cele aplicate pentru navigația aeriană din interiorul UE, în funcție de tipul de zbor.

(4)    Carburanții utilizați în domeniul fabricării, dezvoltării, încercării și întreținerii aeronavelor fac obiectul nivelului de impozitare prevăzut la alineatul (1).

(5)    Statele membre pot aplica, sub control fiscal, scutiri totale sau parțiale pentru energia electrică furnizată aeronavelor staționare.

În sensul primului paragraf, „energia electrică furnizată unei aeronave staționare” înseamnă energia electrică furnizată unei aeronave printr-o interfață fixă sau mobilă standardizată, atunci când aeronava respectivă staționează la poarta de îmbarcare sau într-o poziție de parcare în larg în cadrul aeroportului.

Articolul 15

(1)    Fără a aduce atingere articolului 5, statele membre aplică, drept utilizare unică și sub control fiscal, cel puțin nivelurile minime de impozitare prevăzute în tabelele B și D din anexa I produselor energetice furnizate pentru a fi utilizate drept carburant pentru nave și energiei electrice utilizate direct la alimentarea navelor electrice, în scopul serviciilor regulate de navigație pe apă, al pescuitului și al transportului de marfă din interiorul UE.

În sensul primului paragraf, energia electrică se clasifică în rândul carburanților indicați în tabelul B din anexa I.

Pe o perioadă de tranziție de zece ani se aplică rate minime zero în cazul biogazelor și biocombustibililor durabili, al combustibililor cu emisii scăzute de carbon, al combustibililor de origine nebiologică din surse regenerabile, al biogazelor și biocombustibililor durabili avansați, precum și al energiei electrice.

În sensul prezentului articol, „navigația pe apă în interiorul UE” înseamnă navigația dintre două porturi situate în Uniune, inclusiv navigația internă.

În sensul prezentului articol, „serviciu regulat” înseamnă o serie de traversări efectuate de nave de pasageri de tip ro-ro și de nave de pasageri de mare viteză în scopul deservirii traficului dintre aceleași două sau mai multe porturi ori o serie de curse dinspre și înspre același port fără escale, fie în conformitate cu un orar publicat, fie cu traversări atât de regulate sau de frecvente încât constituie o serie organizată care poate fi recunoscută.

În sensul prezentului articol, „transport de marfă” înseamnă un serviciu regulat sau neregulat efectuat de nave care transportă alte încărcături generatoare de venituri decât pasageri plătitori, cu excepția voiajelor care transportă unul sau mai mulți pasageri plătitori și a voiajelor care sunt incluse în orarele publicate ca fiind deschise pasagerilor.

(2)    În ceea ce privește navigația pe apă din afara UE, statele membre pot aplica scutiri sau aceleași niveluri de impozitare ca cele aplicate pentru navigația pe apă din interiorul UE, în funcție de tipul de activitate.

(3)    Statele membre supun impozitării prevăzute la primul paragraf carburanții și energia electrică utilizate în domeniul fabricării, dezvoltării, încercării și întreținerii navelor, precum și carburanții și energia electrică utilizate pentru operațiuni de dragare pe căile navigabile și în porturi.

(4)    Energia electrică produsă la bordul unei nave este scutită de impozit.

(5)    Statele membre pot aplica, sub control fiscal, scutiri totale sau parțiale pentru energia electrică furnizată direct navelor aflate la dană în porturi.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 1516

(1)    Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare ⌦ ale Uniunii ⌫, statele membre pot aplica sub control fiscal scutiri totale sau parțiale sau reduceri ale nivelului de impozitare la:

(a)produsele impozabile folosite sub control fiscal în domeniul proiectelor pilot pentru dezvoltarea tehnologică a unor produse mai ecologice sau în ceea ce privește combustibilii proveniți din resurse regenerabile;

(b)⌦ energia electrică ⌫ electricitate:

–de origine solară, eoliană, a valurilor, a mareelor sau geotermală;

–de origine hidraulică produsă în instalații hidroelectrice;

–produsă dinde biomasă ⇨ durabilă ⇦ sau dinde produse obținute din biomasă ⇨ durabilă ⇦;

–produsă dinde metan emis de mine de cărbune abandonate;

–produsă de pile ⌦ de combustie ⌫ cu combustibil;

⇩ nou

De asemenea, statele membre pot rambursa producătorului, parțial sau integral, valoarea impozitului plătit de consumator pentru energia electrică obținută din produsele indicate la prezentul alineat.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

(c)produse energetice și electricitate utilizate pentru producerea combinată de căldură și energie;

(dc)⌦ energia electrică ⌫ electricitate produsă din generarea combinată de căldură și energie ⌦ termică și electrică ⌫, cu condiția ca ⇨ procesul de cogenerare desfășurat de ⇦ generatorii combinați să protejeze mediul ⇨ să fie cogenerare de înaltă eficiență, conform definiției de la articolul 2 punctul 34 din Directiva 2012/27/UE ⇦ Statele membre pot aplica definiții naționale ale noțiunii de producție combinată „care protejează mediul” (sau cu randament ridicat) până când Consiliul adoptă în unanimitate, pe baza unui raport și a unei propuneri a Comisiei, o definiție comună;

⇩ nou

(d)combustibilii de origine nebiologică din surse regenerabile, biogazele, biolichidele și biocombustibilii durabili avansați și produsele durabile avansate care se încadrează la codurile NC 4401 și 4402;

(e)produsele care se încadrează la codul NC 2705 și care sunt utilizate pentru încălzire.

🡻 2003/96/CE

(e)produse energetice și electricitate utilizate pentru transportul de bunuri și pasageri pe calea ferată, cu metroul, tramvaiul și troleibuzul;

(f)produse energetice livrate pentru utilizare drept combustibil pentru navigația pe căile navigabile interioare (inclusiv pescuit), alta decât cu ambarcațiuni private de agrement, și electricitatea produsă la bordul ambarcațiunilor;

(g)gazele naturale din statele membre în care procentul de gaze naturale în consumul final de energie era mai mic de 15 % în 2000;

Scutirile parțiale sau totale sau reducerile se pot aplica pe o perioadă maximă de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive sau până când procentul național de gaze naturale în consumul final de energie atinge 25 %, dacă acest procent este atins mai devreme. Totuși, de îndată ce procentul național de gaze naturale în consumul final de energie atinge 20 %, statele membre în cauză aplică un nivel de impozitare strict pozitiv, care va crește anual pentru a atinge cel puțin rata minimă la sfârșitul perioadei menționate anterior.

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord poate aplica scutirile totale sau parțiale sau reducerile pentru gazele naturale în mod separat pentru Irlanda de Nord;

(h)electricitatea, gazele naturale, cărbunele și combustibilii solizi utilizați de gospodării și/sau organizații recunoscute ca fiind caritabile de către statul membru în cauză. În cazul unor astfel de organizații caritabile, statul membru poate limita scutirea sau reducerea pentru activități private. În caz de utilizare mixtă, impozitarea se aplică proporțional pentru fiecare utilizare. Dacă una dintre utilizări este nesemnificativă, ea poate fi tratată ca fiind zero;

(i)gazele naturale și GPL utilizate drept carburanți;

(j)carburanți folosiți în domeniul fabricării, dezvoltării, testării și întreținerii aeronavelor și vapoarelor;

(k)carburanți utilizați pentru operațiunile de dragare în căile navigabile și în porturi;

(l) produse incluse în codurile NC 2705 utilizate pentru încălzire.

(2)    De asemenea, statele membre pot rambursa producătorului parțial sau integral valoarea impozitului plătit de consumator pentru electricitatea obținută din produsele indicate în alineatul (1) litera (b).

(3)    Statele membre pot aplica un nivel de impozitare de până la zero pentru produsele și electricitatea utilizate în lucrări agricole, horticole, piscicole sau în silvicultură.

Pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul stabilește, înainte de 1 ianuarie 2008, dacă se anulează posibilitatea de aplicare a nivelului de impozitare de până la zero.

Articolul 16

(1)    Fără a aduce atingere alineatului (5), statele membre pot aplica o scutire sau o rată redusă a impozitării sub control fiscal la produsele impozabile menționate în articolul 2 în cazul în care aceste produse sunt alcătuite din unul sau mai multe din următoarele produse sau conțin unul sau mai multe din următoarele produse:

–produse incluse în codurile NC 1507-1518;

–produse incluse în codurile NC 38249955 și 38249980, 38249985, 38249986, 38249992 (exclusiv preparate antirugină care conțin amine ca elemente active și solvenți și diluanți compoziți anorganici, pentru vopsele și produse similare), 38249993, 38249996 (exclusiv preparate antirugină care conțin amine ca elemente active și solvenți și diluanți compoziți anorganici, pentru vopsele și produse similare), 38260010 și 38260090 în ceea ce privește componentele lor produse din biomasă;

–produse incluse în codurile NC 22072000 și 29051100 care nu sunt de origine sintetică;

–produse obținute din biomasă, inclusiv produse incluse în codurile NC 4401 și 4402.

De asemenea, statele membre pot aplica o rată redusă de impozitare sub control fiscal la produsele impozabile menționate în articolul 2 în cazul în care aceste produse conțin apă (codurile NC 2201 și 28539010).

„Biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeuri și reziduuri provenite din agricultură (inclusiv substanțe vegetale și animale), silvicultură și industriile conexe, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane.

(2)    Scutirea sau reducerea impozitării ca urmare a aplicării ratei reduse prevăzute în alineatul (1) nu poate să depășească valoarea impozitării datorate pentru volumul produselor menționate în alineatul (1) prezent în produsele care pot beneficia de reducere.

Ratele de impozitare aplicate de statele membre la produsele care sunt alcătuite din produsele menționate în alineatul (1) sau care conțin aceste produse pot fi mai mici decât ratele minime precizate în articolul 4.

(3)    Scutirea sau reducerea impozitării aplicate de statele membre se modifică pentru a ține cont de evoluția prețurilor materiilor prime, pentru a evita supracompensarea costurilor adiționale legate de fabricarea produselor menționate în alineatul (1).

(4)    Până la 31 decembrie 2003, statele membre pot scuti sau pot continua să scutească produsele compuse exclusiv sau aproape exclusiv din produsele menționate în alineatul (1).

(5)    Scutirea sau reducerea prevăzute pentru produsele menționate în alineatul (1) pot fi acordate în cadrul unui program multianual prin intermediul unei autorizații emise de o autoritate administrativă unui agent economic pentru o perioadă care depășește un an calendaristic. Perioada de aplicare a scutirii sau a reducerii autorizate nu poate să depășească șase ani consecutivi. Această perioadă poate fi reînnoită.

În cadrul unui program multianual aprobat de o autoritate administrativă înainte de 31 decembrie 2012, statele membre pot aplica scutirea sau reducerea prevăzute în alineatul (1) după 31 decembrie 2012 și până la sfârșitul programului multianual. Această perioadă nu poate fi reînnoită.

(6)    În cazul în care statelor membre li s-ar impune prin legislația comunitară să respecte cerințe cu caracter obligatoriu de a introduce pe piața lor un procent minim din produsele menționate în alineatul (1), alineatele (1)-(5) nu se mai aplică de la data la care aceste cerințe devin obligatorii în statele membre.

(7)    Statele membre comunică Comisiei programul de reduceri sau scutiri fiscale aplicate în conformitate cu prezentul articol până la 31 decembrie 2004 și ulterior o dată la 12 luni.

(8)    Cel târziu la 31 decembrie 2009, Comisia prezintă Consiliului un raport privind aspectele fiscale, economice, agricole, energetice, industriale și ecologice ale reducerilor acordate în conformitate cu prezentul articol.

⇩ nou

Articolul 17

Fără a aduce atingere articolului 5, astfel cum se aplică drept utilizări unice, statele membre pot aplica, sub control fiscal:

(a)    reduceri ale nivelului de impozitare, care nu trebuie să se situeze sub nivelul minim stabilit în tabelele C și D din anexa I, în ceea ce privește produsele energetice și energia electrică utilizate la generarea combinată de energie termică și electrică, fără a se aduce atingere articolului 13;

(b)    reduceri ale nivelului de impozitare, care nu trebuie să se situeze sub nivelul minim stabilit în tabelele B și D din anexa I, în ceea ce privește produsele energetice și energia electrică utilizate pentru transportul de bunuri și de călători pe calea ferată, cu metroul, cu tramvaiul și cu troleibuzul, precum și pentru transportul public local de călători, pentru colectarea deșeurilor, pentru forțele armate și administrația publică, pentru persoanele cu handicap și pentru ambulanțe.

În sensul literei (b), energia electrică se clasifică în rândul carburanților indicați în tabelul B din anexa I;

(c)    reduceri ale nivelului de impozitare, care nu trebuie să se situeze sub nivelul minim stabilit în tabelele C și D din anexa I, în ceea ce privește produsele energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire și energia electrică dacă este utilizată de gospodării și/sau de organizații recunoscute ca fiind caritabile de către statul membru în cauză. În cazul unor astfel de organizații caritabile, statul membru limitează reducerea la utilizarea pentru activități private. În caz de utilizare mixtă, impozitarea se aplică proporțional pentru fiecare tip de utilizare. Dacă una dintre utilizări este nesemnificativă, ea poate fi tratată ca fiind zero.

În sensul literei (c), nivelurile minime de impozitare stabilite în tabelele C și D din anexa I încep de la zero și cresc pe parcursul unei perioade de tranziție de zece ani cu o zecime din ratele minime finale în fiecare an.

În sensul literei (c), produsele energetice și energia electrică utilizate de gospodăriile recunoscute ca fiind vulnerabile pot fi scutite pe o perioadă maximă de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. În sensul prezentului paragraf, „gospodării vulnerabile” înseamnă gospodăriile afectate în mod semnificativ de impactul prezentei directive ceea ce, în sensul prezentei directive, înseamnă că se află sub pragul „riscului de sărăcie”, definit ca 60 % din mediana națională a venitului disponibil pe adult-echivalent.

(d)    reduceri ale nivelului de impozitare, care nu trebuie să se situeze sub nivelul minim stabilit în tabelele C și D din anexa I, în ceea ce privește produsele energetice utilizate pentru încălzire și energia electrică utilizată pentru lucrări agricole, horticole sau de acvacultură, precum și în silvicultură.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 1718

(1)    Cu condiția respectării în medie pentru fiecare întreprindere a ratelor minime de impozitare stabilite în prezenta directivă, ⇨ Fără a aduce atingere articolului 5, astfel cum se aplică drept utilizare unică, ⇦ statele membre pot aplica reduceri fiscale ⇨ , care nu trebuie să se situeze sub nivelurile minime relevante stabilite în tabelele B, C și D din anexa I, ⇦ la consumul de produse energetice utilizate pentru încălzire sau în scopurile menționate laîn articolul 8 alineatul (2) literele (b) și (c) sau ⌦ și ⌫ la consumul de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate în următoarele cazuri:

(a)în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie

„Întreprindere mare consumatoare de energie” înseamnă o întreprindere, conform definiției de ladin articolul 19, în care fie achizițiile de produse energetice sau de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate ating cel puțin 3,0 % din valoarea producției, fie impozitul energetic național datorat este de cel puțin 0,5 % din valoarea adăugată. În cadrul acestei definiții, statele membre pot aplica criterii mai restrictive, inclusiv definiții ale cifrei de afaceri, procesului și sectorului industrial.

„Achiziții de produse energetice și de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate” înseamnă costul real al energiei cumpărate sau produse în întreprindere. Sunt incluse doar ⌦ energia electrică ⌫ electricitatea, căldura ⌦ energia termică ⌫ și produsele energetice utilizate pentru încălzire sau în sensul articolului 8 alineatul (2) literele (b) și (c). Sunt incluse toate impozitele, cu excepția TVA deductibile.

„Valoare de producție” înseamnă cifra de afaceri, inclusiv subvențiile legate direct de prețul produsului, plus sau minus modificările în stocurile de produse finite, lucrările în curs și bunurile și serviciile achiziționate pentru revânzare, minus achizițiile de bunuri și servicii pentru revânzare.

„Valoarea adăugată” înseamnă cifra de afaceri totală supusă TVA, inclusiv vânzările la export minus achizițiile totale supuse TVA, inclusiv importurile.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Statele membre care în prezent aplică sisteme naționale de impozitare a energiei în care întreprinderile mari consumatoare de energie sunt definite în funcție de alte criterii decât costurile energiei raportate la valoarea de producție și impozitele naționale de plată la energie raportate la valoarea adăugată beneficiază de o perioadă de tranziție, care nu trebuie să depășească data de 1 ianuarie 2007, pentru a se adapta la definiția prevăzută la litera (a) primul paragraf;

(b)în cazul în care se încheie acorduri cu întreprinderi ⇨ entități comerciale, astfel cum sunt menționate la articolul 19, ⇦ sau cu asociații de întreprinderi ⇨ astfel de entități comerciale ⇦ sau în cazul în care se aplică ⌦ sisteme de comercializare a certificatelor ⌫ regimuri de permise negociabile ⇨ sau măsuri echivalente ⇦, în măsura în care acestea conduc la îndeplinirea obiectivelor de protecție a mediului sau la îmbunătățirea eficienței energetice.

⇩ nou

În sensul primului paragraf, „sisteme de comercializare a certificatelor” înseamnă alte sisteme de comercializare a certificatelor decât sistemul Uniunii în sensul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului 49 .

🡻 2003/96/CE

(2)    Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (1), statele membre pot aplica un nivel de impozitare de până la zero produselor energetice și electricității definite în articolul 2 în cazul în care sunt utilizate de întreprinderi mari consumatoare de energie conform definiției în alineatul (1) din prezentul articol.

(3)    Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (1), statele membre pot aplica un nivel de impozitare de 50 % din ratele minime prevăzute în prezenta directivă la produsele energetice și electricitate și definite în articolul 2 în cazul în care sunt utilizate de întreprinderile definite în articolul 11 care nu sunt mari consumatoare de energie conform alineatul (1) din prezentul articol.

(4)    Întreprinderile care beneficiază de posibilitățile prevăzute în alineatele (2) și (3) încheie acorduri, regimuri de permise negociabile sau măsuri echivalente menționate în alineatul (1) litera (b). Acordurile, regimurile de permise negociabile sau măsurile echivalente trebuie să conducă la realizarea obiectivelor de mediu sau la creșterea eficienței energetice, aproximativ echivalente cu ceea ce s-ar fi obținut dacă s-ar fi aplicat ratele minime comunitare normale.

Articolul 18

(1)    Prin derogare de la dispozițiile prezentei directive, statele membre menționate la anexa II sunt autorizate să aplice în continuare reducerile nivelurilor de impozitare sau scutirile prevăzute în anexa respectivă.

Sub rezerva revizuirii prealabile efectuate de Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei, această autorizare expiră la 31 decembrie 2006 sau la data precizată în anexa II.

(2)    Fără a aduce atingere perioadelor fixate în alineatele (3)–(13) și cu condiția ca aceasta să nu denatureze în mod semnificativ concurența, statele membre care întâmpină dificultăți în punerea în aplicare a ratelor minime de impozitare beneficiază de o perioadă de tranziție de până la 1 ianuarie 2007, în special pentru a evita compromiterea stabilității prețurilor.

(3)    Regatul Spaniei poate aplica o perioadă de tranziție de până la 1 ianuarie 2007 pentru a-și adapta rata națională de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 euro și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la 330 euro. Până la 31 decembrie 2009, se poate aplica în plus o rată redusă specială la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 287 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 să nu se reducă. De la 1 ianuarie 2010 până la 1 ianuarie 2012, se poate aplica o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 302 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2010 să nu se reducă. Rata redusă specială la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant poate fi aplicată de asemenea taxiurilor până la 1 ianuarie 2012. În ceea ce privește articolul 7 alineatul (3) litera (a), Spania poate aplica până la 1 ianuarie 2008 o greutate brută maximă autorizată egală sau mai mare de 3,5 tone în definirea obiectivelor comerciale.

(4)    Republica Austria poate aplica o perioadă de tranziție de până la 1 ianuarie 2007 pentru a-și adapta rata națională de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 euro și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la 330 euro. Până la 31 decembrie 2009, se poate aplica în plus o rată redusă specială la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 287 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 să nu se reducă. De la 1 ianuarie 2010 până la 1 ianuarie 2012, ea poate aplica o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 302 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2010 să nu se reducă.

(5)    Regatul Belgiei poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2007 pentru a-și adapta rata națională de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 euro și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la 330 euro. Până la 31 decembrie 2009, el poate aplica în plus o rată redusă specială la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 287 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 să nu se reducă. De la 1 ianuarie 2010 până la 1 ianuarie 2012, el poate aplica o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 302 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2010 să nu se reducă.

(6)    Marele Ducat al Luxemburgului poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2009 pentru a-și adapta rata națională de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 euro și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la 330 euro. Până la 31 decembrie 2009, el poate aplica în plus o rată redusă specială la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 272 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 să nu se reducă. De la 1 ianuarie 2010 până la 1 ianuarie 2012, el poate aplica o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 302 euro per 1 000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2010 să nu se reducă.

(7)    Republica Portugheză poate aplica rate de impozitare a produselor energetice și a electricității consumate în regiunile autonome Azore și Madeira mai mici decât ratele minime de impozitare stabilite în prezenta directivă pentru a compensa costurile de transport determinate de caracterul insular și dispersat al acestor regiuni.

Republica Portugheză poate aplica o perioadă de tranziție de până la 1 ianuarie 2009 pentru a-și adapta rata națională de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 euro și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la 330 euro. Până la 31 decembrie 2009, ea poate aplica în plus o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 272 euro per 1 000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 să nu se reducă. De la 1 ianuarie 2010 până la 1 ianuarie 2012, ea poate aplica o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 302 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2010 să nu se reducă. Rata diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant poate fi aplicată de asemenea taxiurilor până la 1 ianuarie 2012. În ceea ce privește articolul 7 alineatul (3) litera (a), ea poate aplica până la 1 ianuarie 2008 o greutate brută maximă autorizată egală sau mai mare de 3,5 tone în definirea obiectivelor comerciale.

Republica Portugheză poate aplica scutiri totale sau parțiale în nivelul de impozitare a electricității până la 1 ianuarie 2010.

(8)    Republica Elenă poate aplica rate de impozitare cu până la 22 euro per 1000 l mai mici decât ratele minime prevăzute în prezenta directivă la motorina utilizată drept carburant și la benzina consumată în departamentele Lesbos, Chios, Samos, Dodecanese și Cyclades și pe următoarele insule din Marea Egee: Thasos, Sporades de Nord, Samothrace și Skiros.

Republica Elenă poate aplica o perioadă de tranziție de până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și transforma sistemul actual de impozitare a electricității în amonte într-un sistem de impozitare în aval și pentru a atinge noul nivel minim de impozitare pentru benzină.

Republica Elenă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta rata națională de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 euro per 1000 l și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la 330 euro. Până la 31 decembrie 2009, ea poate aplica în plus o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 264 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2003 să nu se reducă. De la 1 ianuarie 2010 până la 1 ianuarie 2012, ea poate aplica o rată diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant, cu condiția ca aceasta să nu conducă la un nivel de taxare mai mic de 302 euro per 1000 l și ratele naționale de impozitare în vigoare la 1 ianuarie 2010 să nu se reducă. Rata diferențiată la utilizarea comercială a motorinei folosite drept carburant poate fi aplicată de asemenea taxiurilor până la 1 ianuarie 2012. În ceea ce privește articolul 7 alineatul (3) litera (a), ea poate aplica până la 1 ianuarie 2008 o greutate brută maximă autorizată egală sau mai mare de 3,5 tone în definirea obiectivelor comerciale.

(9)    Irlanda poate aplica scutiri totale sau parțiale sau reduceri în nivelul de impozitare a electricității până la 1 ianuarie 2008.

(10)    Republica Franceză poate aplica scutiri totale sau parțiale sau reduceri a nivelului de impozitare a produselor energetice și a electricității utilizate de stat, autoritățile administrației regionale și locale sau alte organisme de drept public pentru activitățile sau operațiunile pe care le desfășoară ca autorități publice până la 1 ianuarie 2009.

Republica Franceză poate aplica o perioadă de tranziție de până la 1 ianuarie 2009 pentru a-și adapta sistemul actual de impozitare a electricității la dispozițiile prevăzute în prezenta directivă. În această perioadă, pentru a se evalua respectarea ratelor minime fixate în prezenta directivă, se ia în considerare nivelul global mediu al impozitării locale actuale a electricității.

(11)    Republica Italiană poate aplica până la 1 ianuarie 2008 o greutate brută maximă autorizată egală sau mai mare de 3,5 tone în definirea obiectivelor comerciale prevăzute în articolul 7 alineatul (3) litera (a).

(12)    Republica Federală Germania poate aplica până la 1 ianuarie 2008 o greutate brută maximă autorizată de 12 tone în definirea obiectivelor comerciale prevăzute în articolul 7 alineatul (3) litera (a).

(13)    Regatul Olandei poate aplica până la 1 ianuarie 2008 o greutate brută maximă autorizată de 12 tone în definirea obiectivelor comerciale prevăzute în articolul 7 alineatul (3) litera (a).

(14)    În perioadele de tranziție stabilite, statele membre reduc progresiv diferența care există între ratele naționale și noile rate minime de impozitare. Totuși, în cazul în care diferența dintre rata națională și nivelul minim nu depășește 3 % din nivelul minim, statul membru respectiv poate aștepta până la sfârșitul perioadei pentru a-și adapta rata națională.

⇩ nou

Articolul 19

(1)    În sensul articolului 18, „entitate comercială” înseamnă o entitate, identificată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, care efectuează în mod independent, în orice loc, livrarea de mărfuri și prestarea de servicii, oricare ar fi scopul sau rezultatele acestor activități economice.

Activitățile economice cuprind toate activitățile producătorilor, comercianților și persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agricole și profesiile liberale.

Statele, autoritățile administrative regionale și locale și alte organisme de drept public nu sunt considerate entități comerciale în raport cu activitățile sau cu tranzacțiile pe care le desfășoară ca autorități publice. Cu toate acestea, când desfășoară astfel de activități sau de tranzacții, ele sunt considerate entități comerciale pentru aceste activități sau tranzacții în cazul în care tratamentul ca entități necomerciale ar conduce la denaturări semnificative ale concurenței.

(2)    În sensul alineatului (1), entitatea comercială nu poate fi considerată mai mică decât o diviziune a unei întreprinderi sau o entitate juridică care, din punctul de vedere al organizării, reprezintă o societate independentă, adică o entitate capabilă să funcționeze prin mijloace proprii.

🡻 2004/74/CE articolul 1 punctul 2, modificat prin rectificare, JO L 195, 2.6.2004, p. 26

Articolul 18a

(1)    Prin derogare de la dispozițiile prezentei directive, statele membre menționate în anexa III sunt autorizate să pună în aplicare reducerile nivelurilor de impozitare sau scutirile prevăzute în anexa în cauză.

Sub rezerva revizuirii prealabile de către Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei, autorizarea expiră la 31 decembrie 2006 sau la data prevăzută în anexa III.

(2)    Fără a aduce atingere termenelor prevăzute în alineatele (3)-(11) și cu condiția ca acest lucru să nu denatureze semnificativ concurența, statele membre care au dificultăți în aplicarea noilor niveluri minime de impozitare beneficiază de o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2007, în special pentru ca stabilitatea prețurilor să nu fie afectată.

(3)    Republica Cehă poate aplica scutiri totale sau parțiale sau reduceri ale nivelului de impozitare a electricității, a combustibililor solizi și a gazului natural, până la 1 ianuarie 2008.

(4)    Republica Estonia poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 330 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a motorinei utilizate drept carburant nu trebuie să fie mai mic de 245 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004.

Republica Estonia poate aplica, până la 1 ianuarie 2010, o perioadă de tranziție pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la noul nivel minim de 359 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a benzinei fără plumb nu trebuie să fie mai mic de 287 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004.

Republica Estonia poate aplica o scutire totală de impozitare a șistului bituminos până la 1 ianuarie 2009. Până la 1 ianuarie 2013, ea poate să aplice o rată redusă a nivelului de impozitare a șistului bituminos, cu condiția ca acest lucru să nu determine impozitarea la un nivel situat sub 50 % din rata minimă comunitară de la data de 1 ianuarie 2011.

Republica Estonia poate aplica, pentru ajustarea la nivelul minim de impozitare a nivelului național de impozitare a șistului bituminos utilizat în termoficare, o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010.

Republica Estonia poate aplica, până la 1 ianuarie 2010, o perioadă de tranziție pentru a-și transforma sistemul actual de impozitare în amonte a electricității într-un sistem de impozitare în aval.

(5)    Republica Letonia poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2011 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a motorinei și a kerosenului utilizate drept carburanți la noul nivel minim de 302 EUR la 1000 l și până la 1 ianuarie 2013 pentru a atinge nivelul de 330 EUR. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a motorinei și a kerosenului nu trebuie să fie mai mic de 245 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004 și mai mic de 274 EUR la 1000 l de la data de 1 ianuarie 2008.

Republica Letonia poate aplica, până la 1 ianuarie 2011, o perioadă de tranziție pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant, la noul nivel minim de 359 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a benzinei fără plumb nu trebuie să fie mai mic de 287 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004 și mai mic de 323 EUR la 1000 l de la data de 1 ianuarie 2008.

Republica Letonia poate aplica, până la 1 ianuarie 2010, o perioadă de tranziție pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a păcurii utilizate în termoficare, la nivelul minim de impozitare.

Republica Letonia poate aplica, până la 1 ianuarie 2010, o perioadă de tranziție pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a electricității la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a electricității nu trebuie să fie la un nivel situat sub 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la data de 1 ianuarie 2007.

Republica Letonia poate aplica, până la 1 ianuarie 2009, o perioadă de tranziție pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a cărbunelui și a cocsului la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a cărbunelui și a cocsului nu trebuie să fie mai mic de 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la data de 1 ianuarie 2007.

(6)    Republica Lituania poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2011 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a motorinei și a kerosenului utilizate drept carburanți la noul nivel minim de 302 EUR la 1000 l și până la 1 ianuarie 2013 pentru a ajunge la nivelul de 330 EUR. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a motorinei și a kerosenului nu trebuie să fie mai mic de 245 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004 și mai mic de 274 EUR la 1000 l de la data de 1 ianuarie 2008.

Republica Lituania poate aplica, până la 1 ianuarie 2011, o perioadă de tranziție pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la noul nivel minim de 359 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a benzinei fără plumb nu trebuie să fie mai mic de 287 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004 și mai mic de 323 EUR la 1000 l de la data de 1 ianuarie 2008.

(7)    Republica Ungară poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a electricității, a gazului natural, a cărbunelui și a cocsului utilizate în termoficare, la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare.

(8)    Republica Malta poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a electricității. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a electricității nu trebuie să fie mai mic de 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la data de 1 ianuarie 2007.

Republica Malta poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a motorinei și a kerosenului utilizate drept carburanți, la nivelul minim de 330 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelurile de impozitare a motorinei și a kerosenului utilizate drept combustibil nu trebuie să fie sub 245 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004.

Republica Malta poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a benzinei fără plumb și a benzinei cu plumb utilizate drept carburanți, la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, nivelurile de impozitare a benzinei fără plumb și a benzinei cu plumb nu trebuie să fie sub 287 EUR la 1000 l, respectiv sub 337 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004.

Republica Malta poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a gazului natural utilizat drept combustibil pentru încălzire, la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, cotele de impozitare efective aplicate gazului natural nu trebuie să fie sub 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la data de 1 ianuarie 2007.

Republica Malta poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2009 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a combustibililor solizi la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, cotele de impozitare efective aplicate produselor energetice respective nu trebuie să fie sub 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la data de 1 ianuarie 2007.

(9)    Republica Polonă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2009 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la noul nivel minim de 359 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a benzinei fără plumb nu trebuie să fie mai mic de 287 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004.

Republica Polonă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a motorinei utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 EUR la 1000 l și până la 1 ianuarie 2012 pentru a ajunge la nivelul de 330 EUR. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a motorinei nu trebuie să fie mai mic de 245 EUR la 1000 l de la data de 1 mai 2004 și mai mic de 274 EUR la 1000 l de la data de 1 ianuarie 2008.

Republica Polonă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2008 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a păcurii la noul nivel minim de 15 EUR la 1000 kg. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a păcurii nu trebuie să fie mai mic de 13 EUR la 1000 kg de la data de 1 mai 2004.

Republica Polonă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2012 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a cărbunelui și a cocsului utilizate în termoficare, la nivelul minim de impozitare corespunzător.

Republica Polonă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2012 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a cărbunelui și a cocsului utilizate în alte tipuri de încălzire decât în termoficare, la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare.

Republica Polonă poate aplica, până la 1 ianuarie 2008, scutiri totale sau parțiale sau reduceri ale nivelului de impozitare a motorinei utilizate drept combustibil pentru încălzire în școli, creșe și alte utilități publice, în cadrul activităților sau operațiunilor pe care acestea le desfășoară în calitate de autorități publice.

Republica Polonă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2006 pentru a-și alinia sistemul de impozitare a electricității la cadrul comunitar.

(10)    Republica Slovenă poate aplica, sub control fiscal, scutiri totale sau parțiale sau niveluri reduse de impozitare a gazului natural. Scutirea totală sau parțială sau reducerea nivelului de impozitare se poate aplica până în mai 2014 sau până când cota națională de gaz natural atinge nivelul de 25 % din consumul final de energie, oricare din cele două situații se produce prima. Cu toate acestea, de îndată ce cota națională de gaz natural atinge 20 % din consumul final de energie, Republica Slovenă trebuie să aplice un nivel de impozitare strict pozitiv, care va crește anual pentru a atinge cel puțin rata minimă la sfârșitul perioadei menționate mai sus.

(11)    Republica Slovacă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a electricității și a gazului natural utilizate drept combustibil pentru încălzire la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a electricității și a gazului natural utilizate drept combustibili pentru încălzire nu trebuie să fie mai mic de 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la 1 ianuarie 2007.

Republica Slovacă poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2009 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a combustibililor solizi la nivelurile minime de impozitare corespunzătoare. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a combustibililor solizi nu trebuie să fie mai mic de 50 % din cotele minime comunitare corespunzătoare de la data de 1 ianuarie 2007.

(12)    În perioadele de tranziție stabilite, statele membre reduc treptat decalajele față de noile niveluri minime de impozitare. Cu toate acestea, în cazul în care diferența dintre nivelul național și nivelul minim nu depășește 3 % din nivelul minim respectiv, statul membru în cauză poate să aștepte până la sfârșitul perioadei pentru a-și adapta nivelul național.

🡻 2004/75/CE articolul 1 punctul 1, modificat prin rectificare, JO L 195, 2.6.2004, p. 31

Articolul 18b

(1)    Sub rezerva termenelor prevăzute la alineatul (2) și cu condiția ca acest lucru să nu denatureze semnificativ concurența, statele membre care au dificultăți în aplicarea noilor niveluri minime de impozitare beneficiază de o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2007, în special pentru ca stabilitatea prețurilor să nu fie afectată.

(2)    Republica Cipru poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2008 pentru a-și ajusta nivelul național de impozitare a motorinei și a kerosenului utilizate drept carburant la noul nivel minim de 302 EUR la 1000 l și până la 1 ianuarie 2010 pentru a ajunge la 330 EUR. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a motorinei și a kerosenului utilizate drept carburanți nu trebuie să fie mai mic de 245 EUR la 1000 l de la 1 mai 2004.

Republica Cipru poate aplica o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2010 pentru a-și adapta nivelul național de impozitare a benzinei fără plumb utilizate drept carburant la noul nivel minim de 359 EUR la 1000 l. Cu toate acestea, nivelul de impozitare a benzinei fără plumb nu trebuie să fie mai mic de 287 EUR la 1000 l de la 1 mai 2004.

(3)    În perioadele de tranziție stabilite, statele membre reduc progresiv diferența care există între ratele naționale și noile rate minime de impozitare. Cu toate acestea, în cazul în care diferența dintre nivelul național și nivelul minim nu depășește 3 % din nivelul minim respectiv, statul membru în cauză poate să aștepte până la sfârșitul perioadei pentru a-și adapta nivelul național.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 1920

(1)    Pe lângă dispozițiile prevăzute laîn articolele anterioare, în special la articolele 5 ⌦ 14 ⌫, ⌦ 15 ⌫ , 1516, ⌦ 17 ⌫ și 1718, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate ⇨ adopta acte de punere în aplicare, ⇦ autoriza ⌦ prin care să autorizeze ⌫ orice stat membru să introducă alte scutiri sau reduceri din motive de politică specifice. ⇨ Atunci când este necesar, din motive de protecție a mediului și a sănătății umane, inclusiv pentru reducerea poluării aerului, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate adopta acte de punere în aplicare prin care autorizează orice stat membru să introducă rate majorate specifice care derogă de la clasificarea dintre nivelurile minime de impozitare prevăzută în anexa I. ⇦

Un stat membru care dorește să introducă o astfel de măsură ⌦ aceste măsuri ⌫ informează Comisia în consecință și furnizează de asemenea Comisiei toate informațiile relevante și necesare.

Comisia examinează cererea, luând în considerare, inter alia, funcționarea corectă a pieței interne, nevoia de asigura o concurență loială și respectarea politicilor comunitare⌦ Uniunii ⌫ în domeniul sănătății, mediului, energiei și transporturilor.

În termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor relevante și necesare, Comisia fie înaintează o propunere pentru autorizarea unei astfel de măsuri de către Consiliu, fie informează Consiliul în legătură cu motivele pentru care nu a propus autorizarea unei astfel de măsuri.

(2)    Autorizațiile menționate laîn alineatul (1) se acordă pe o perioadă maximă de 6 ani, cu posibilitate de înnoire în conformitate cu procedura prevăzută laîn alineatul (1).

(3)    În cazul în care Comisia consideră că scutirile și reducerile ⇨ măsurile ⇦ prevăzute laîn alineatul (1) nu mai pot fi menținute, în special din motive de concurență neloială sau de denaturare a funcționării pieței interne sau din motive legate de politica comunitară ⌦ Uniunii ⌫ în domeniul sănătății, protecției mediului, energiei și transporturilor, ea prezintă Consiliului propuneri adecvate. Consiliul ia o decizie în unanimitate în privința acestor propuneri.

Articolul 2021

(1)    Numai următoarele produse energetice sunt supuse dispozițiilor în materie de controale și circulație prevăzute în Directiva 92/12/CEEDirectiva 2008/118/CE:

(a)produsele incluse laîn codurile NC 1507-1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

⇩ nou

(b)produsele incluse la codurile NC 2207, 2208 90 91 și 2208 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant și sunt scutite de acciza armonizată la alcool și băuturi alcoolice în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Directiva 92/83/CE 50 ;

🡻 2003/96/CE (adaptat)

🡺1 2018/552 articolul 1 punctul 3 litera (a)

🡺2 2018/552 articolul 1 punctul 3 litera (b)

🡺3 2018/552 articolul 1 punctul 3 litera (c)

🡺4 2018/552 articolul 1 punctul 3 litera (d)

⇨ nou

(bc)produsele incluse laîn codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 și 2707 50;

(cd)produsele incluse laîn codurile NC 🡺1 2710 12-2710 19 68 ⇨ și 2710 19 71-2710 19 99 ⇦ și 2710 20-2710 20 39 și 2710 20 90 [numai pentru produsele din care mai puțin de 90 % din volum (inclusiv pierderile) distilează la 210 °C și 65 % sau mai mult din volum (inclusiv pierderile) distilează la 250 °C conform metodei ISO 3405 (echivalentă metodei ASTM D 86)] 🡸. Totuși, pentru produsele incluse laîn codurile NC 🡺2 2710 12 21 🡸, 🡺3 2710 12 25 🡸 și 🡺4 2710 19 29 și 2710 20 90 [numai pentru produsele din care mai puțin de 90 % din volum (inclusiv pierderile) distilează la 210 °C și 65 % sau mai mult din volum (inclusiv pierderile) distilează la 250 °C conform metodei ISO 3405 (echivalentă metodei ASTM D 86)] 🡸, ⇨ precum și 2710 19 71-2710 19 99, ⇦ dispozițiile privind controlul și circulația se aplică numai mișcărilor ⌦ circulației ⌫ comerciale în vrac;

(de)produsele incluse laîn codurile NC 2711 (cu excepția subpozițiilor 2711 11, 2711 21 și 2711 29);

(ef)produsele incluse laîn codul NC 2901 10;

(fg)produsele incluse laîn codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 și 2902 44;

(gh)produsele incluse laîn codul NC 2905 11 00 care nu sunt de origine sintetică, dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

⇩ nou

(i)produsele incluse la codurile NC 2909 19 10 și 2909 19 90, acestea din urmă dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

(j)produsele incluse la codul NC 3403. Dispozițiile privind controlul și circulația se aplică numai circulației comerciale în vrac;

(k)produsele incluse la codul NC 3811;

(l)produsele incluse la codul NC 3814, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant. Dispozițiile privind controlul și circulația se aplică numai circulației comerciale în vrac;

(m)produsele incluse la codul NC 3823 19, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau carburant;

🡻 2003/96/CE (adaptat)

(hn)produsele incluse laîn codurile NC 3824 99 86, 3824 99 92 ( ⌦ exceptând preparatele ⌫ exclusiv preparate antirugină care conțin amine ca elemente active și solvenții și diluanții compoziți anorganici, pentru vopsele și produse similare), 3824 99 93, 3824 99 96 (⌦ exceptând preparatele ⌫ exclusiv preparate antirugină care conțin amine ca elemente active și solvenții și diluanții compoziți anorganici, pentru vopsele și produse similare), 3826 00 10 și 3826 00 90 dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau de carburant.

⇩ nou

În sensul alineatului (1), „circulație comercială în vrac” înseamnă transportul produsului neambalat în containere care sunt fie parte integrantă a mijlocului de transport (cum ar fi autocisternă, vagoane, vagoane-cisternă, nave cisternă), fie în cisterne ISO. Termenul include, de asemenea, produsele neambalate transportate în alte containere cu volum mai mare de 210 litri.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

(2)    Dacă un stat membru constată că alte produse energetice decât cele menționate laîn alineatul (1) sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau folosite drept combustibil pentru încălzire, carburant sau se află într-un anumit fel la originea unei fraude, a unei evaziuni sau a unui abuz, el informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Această dispoziție se aplică de asemenea ⌦ energiei electrice ⌫ electricității. Comisia transmite comunicarea celorlalte state membre în termen de o lună de la primire. ⇨ În termen de două luni de la comunicarea respectivă, statele membre comunică Comisiei opiniile lor cu privire la practica de evaziune, de evitare sau de abuz detectată în legătură cu produsele energetice și energia electrică respective. Pe baza opiniilor primite de la statele membre și în caz că există un risc pentru buna funcționare a pieței interne sau pentru mediu, Comisia adoptă acte de punere în aplicare ⇦ Ulterior, în conformitate cu procedura ⌦ de examinare ⌫ prevăzută în ⌦ menționată la ⌫ articolul 28 alineatul (2), ⇨ pentru a stabili că ⇦ se ia o decizie care indică dacă produsele în cauză trebuie supuse dispozițiile privind controlul și circulațiadispozițiilor în materie de control și circulație din Directiva 92/12/CEE Directiva 2008/118/CE ⇨ trebuie să se aplice produselor în cauză ⇦.

(3)    În temeiul unor acorduri bilaterale, statele membre pot scuti total sau parțial de măsurile de control prevăzute în Directiva 92/12/CEE Directiva 2008/118/CE unele sau toate produsele menționate laîn alineatul (1) ⌦ din prezentul articol ⌫, în măsura în care ele nu intră în sfera de aplicare a articolelore 7 , 8 și 9 din prezenta directivă. Aceste acorduri nu se aplică statelor membre care nu sunt parte la ele. Toate aceste acorduri bilaterale sunt notificate Comisiei, care informează celelalte state membre.

Articolul 2122

(1)    Pe lângă dispozițiile generale care definesc faptul generator și dispozițiile privind plata prevăzute în Directiva 92/12/CEE Directiva 2008/118/CE, valoarea impozitului pe produsele energetice se aplică de asemenea în cazul apariției unuia dintre faptele generatoare menționate laîn articolul 2 alineatul (3) ⌦ din prezenta directivă ⌫ .

(2)    În sensul prezentei directive, se consideră că termenul „producție” din articolul 4 litera (c) și din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 92/12/CEE include, dacă este cazul, „extracția”.

(3)(2)    Consumul de produse energetice în incinta unei instituții care fabrică produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de impozit în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta instituției. De asemenea, statele membre pot considera ca nefiind un fapt generator consumul de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate și de alte produse energetice care nu sunt produse în incinta unei astfel de instituții și consumul de produse energetice și de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate în incinta unei instituții care produce combustibili destinați a fi utilizați pentru producerea ⌦ energiei electrice ⌫ electricității. În cazul în care consumul vizează scopuri care nu au legătură cu producerea de produse energetice, în special propulsia vehiculelor, acesta este considerat fapt generator care presupune impozitarea.

(4)(3)    De asemenea, statele membre pot să prevadă că impozitul pe produsele energetice și pe ⌦ energia electrică ⌫ electricitate trebuie plătit atunci când se stabilește că nu este sau nu mai este îndeplinită o condiție referitoare la utilizarea finală prevăzută în reglementările naționale în scopul aplicării unei rate reduse de impozitare sau a unei scutiri.

(5)(4)    În scopul aplicării articolelor 52 și 67 din Directiva 92/12/CEE Directiva 2008/118/CE, ⌦ energia electrică ⌫ electricitatea, și gazele naturale ⇨ și hidrogenul ⇦ sunt supuse impozitării și impozitul devine exigibil în momentul livrării de către distribuitor sau redistribuitor. În cazul în care livrarea către consum are loc într-un stat membru în care distribuitorul sau redistribuitorul nu au sediu stabil, impozitul aplicat în statele membre unde are loc livrarea se impută unei societăți care trebuie să fie înregistrată în statul membru de livrare. În toate cazurile, impozitul se percepe și se colectează în conformitate cu procedurile prevăzute de fiecare stat membru.

⇩ nou

În sensul primului paragraf, instalațiile de stocare a energiei electrice și transformatoarele de energie electrică pot fi considerate redistribuitori atunci când furnizează energie electrică.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre au dreptul de a determina faptul generator în cazul în care nu există legături între conductele lor de gaz și cele ale altor state membre.

O entitate care produce ⌦ energie electrică ⌫ electricitate pentru uz propriu este considerată distribuitor. Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (1) litera (a) ⌦ 13 ⌫, statele membre pot acorda scutiri micilor producători de ⌦ energie electrică ⌫ electricitate, cu condiția ca impozitării produselor energetice pe care le utilizează pentru producerea acestei ⌦ energii electrice ⌫ electricități.

În sensul aplicării articolelor 52 și 67 din Directiva 92/12/CEE ⌦ Directiva 2008/118/CE ⌫, cărbunele, cocsul, și lignitul ⇨ și produsele care se încadrează la codurile NC 2703, 4401 și 4402 ⇦ sunt supuse impozitării și impozitul devine exigibil în momentul livrării de către societăți, care trebuie să fie înregistrate în acest scop de autoritățile competente. Aceste autorități pot permite producătorului, comerciantului, importatorului sau reprezentantului fiscal să înlocuiască societatea înregistrată în sensul obligațiilor fiscale care îi revin. Impozitul se percepe și se colectează în conformitate cu procedurile prevăzute de fiecare stat membru.

(6)(5)    Statele membre nu sunt obligate să considere ca „producție de produse energetice”:

(a)operațiunile în cursul cărora se obțin ⌦ mici cantități de ⌫ produse energetice în mod întâmplător;

(b)operațiunile prin care utilizatorul unui produs energetic permite reutilizarea lui în propria întreprindere, cu condiția ca impozitul deja plătit pentru acest produs să nu fie mai mic decât impozitul care ar trebui plătit dacă produsul energetic reutilizat ar fi din nou supus impozitării;

(c)o operațiune constând în amestecarea, în afara unei întreprinderi de producție sau a unui antrepozit fiscal, a produselor energetice cu alte produse energetice sau cu alte materiale, cu condiția ca:

(i)impozitul pe componentele amestecului să fi fost plătit în prealabil și

(ii)suma plătită să nu fie mai mică decât valoarea impozitului care ar fi aplicat amestecului.

Condiția prevăzută la punctul (i) nu se aplică în cazul în care amestecul este scutit pentru o anumită utilizare.

Articolul 2223

În caz de modificare a ratelor de impozitare, stocurile de produse energetice puse deja în consum pot face obiectul unei creșteri sau a unei reduceri a impozitului.

Articolul 2324

Statele membre pot rambursa valoarea impozitelor deja plătite pentru produsele energetice contaminate sau amestecate în mod accidental și trimise înapoi într-un antrepozit fiscal pentru reciclare.

Articolul 2425

(1)    Produsele energetice puse în consum într-un stat membru, conținute în rezervoarele standard ale autovehiculelor utilitare și destinate a fi utilizate drept carburant de aceleași vehicule, precum și conținute în containere speciale și destinate a fi utilizate pentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelor care echipează aceleași containere nu sunt supuse impozitării într-un alt stat membru.

(2)    În sensul prezentului articol,: „rezervor standard” înseamnă:

–rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate autovehiculele de același tip ca și vehiculul în cauză și a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie cât și pentru funcționarea în timpul transportului, dacă este cazul, a sistemelor frigorifice și a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule destinate utilizării directe a gazului ca și carburant, precum și rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;

–rezervoarele fixate definitiv de producător pe toate containerele de același tip ca și containerul în cauză și a căror montare definitivă permite carburantului să fie utilizat direct pentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelor frigorifice și a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale.

„Containere speciale” înseamnă orice container echipat cu dispozitive special destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termică sau altor sisteme. 

⇩ nou

(a) rezervoarele fixate permanent pe un autovehicul de către producător sau de către o terță parte, care, în conformitate cu documentele de înmatriculare sau cu certificatul de inspecție tehnică a vehiculului, respectă cerințele tehnice și de securitate aplicabile și a căror montare permanentă permite utilizarea directă a combustibilului atât pentru propulsie cât și, dacă este cazul, pentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelor de refrigerare și a altor sisteme, inclusiv rezervoarele de gaz montate pe autovehicule proiectate pentru utilizarea directă a gazului drept carburant și rezervoarele montate la celelalte sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;

(b) rezervoarele fixate permanent la un container special de către producător sau de către o terță parte, care, în conformitate cu documentele de înmatriculare sau cu certificatul de inspecție tehnică a vehiculului, respectă cerințele tehnice și de securitate aplicabile și a căror montare permanentă permite utilizarea directă a combustibilului pentru funcționarea, în timpul transportului, a sistemelor de refrigerare și a altor sisteme cu care pot fi echipate containerele speciale.

În sensul prezentului articol, „containere speciale” înseamnă orice container echipat cu dispozitive special proiectate pentru sistemele de refrigerare, de oxigenare, de izolare termică sau pentru alte sisteme.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2526

(1)    La data de 1 ianuarie a fiecărui an, precum și după fiecare modificare a legislației naționale ⇨ și a volumelor conexe ⇦, statele membre informează Comisia cu privire la ratele de impozitare pe care le aplică produselor enumerate laîn articolul 2.

(2)    În cazul în care ratele de impozitare aplicate de statele membre sunt exprimate în alte unități de măsură decât cele precizate ⌦ cea precizată ⌫ pentru fiecare produs laîn articolele 7-10, statele membre notifică de asemenea ratele corespunzătoare de impozitare după transformarea în aceste unități.

Articolul 2627

(1)    Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile luate în conformitate cu ⌦ articolele 13-18 ⌫ articolul 5, articolul 14 alineatul (2) și articolele 15 și 17.

(2)    Măsuri precum scutirile, reducerile, diferențierile sau rambursarea de impozite în sensul prezentei directive ar puteapot constitui ajutoare de stat și, în acest caz, trebuie notificate Comisiei în temeiul articolului 83 ⌦ 108 ⌫ alineatul (3) din tratat ⌦ Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ⌫.

Informațiile furnizate Comisiei pe baza prezentei directive nu eliberează statele membre de obligația de notificare în temeiul articolului 88 ⌦ 108 ⌫ alineatul (3) din tratat ⌦ Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ⌫.

(3)    Obligația de a informa Comisia în temeiul alineatului (1) despre măsurile luate conform articolului 5 nu eliberează statele membre de obligațiile de notificare în temeiul Directivei 83/189/CEE.

Articolul 2728

(1)    Comisia este asistată de Comitetul pentru accize instituit prin articolul 24 alineatul (1)43 din Directiva 92/12/CEEDirectiva 2008/118/CE. ⇨ Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. ⇦

(2)    În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolulele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 51 .

Perioada revăzută în articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se fixează la trei luni.

(3)    Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

⇩ nou

Articolul 29

(1)    Comisiei îi este conferită competența de a adopta acte delegate, în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)    Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (8) și la articolul 5 alineatul (2) este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând de la 1 ianuarie 2023.

(3)    Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (8) și la articolul 5 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)    Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 52 .

(5)    De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia adresează o notificare Consiliului.

(6)    Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (8) și al articolului 5 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Consiliului.

(7) Parlamentul European este informat în legătură cu adoptarea de acte delegate de către Comisie, cu orice obiecții formulate la adresa acestor acte sau cu revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2830

(1)    Statele membre asigură intrarea în vigoare ⌦ adoptă și publică, ⌫ ⌦ până la ⌫ ⇨ [31 decembrie 2022] ⇦, ⌦ actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (2), articolului 2 alineatul (1) literele (b)-(o), articolului 2 alineatul (3) al doilea, al treilea și al patrulea paragraf, articolului 2 alineatele (4)-(8), articolului 3, articolului 5, articolului 7, articolului 8 alineatul (1), articolului 9 alineatul (1), articolului 13, articolelor 14 și 15, articolului 16 litera (b) ultima teză, articolului 16 literele (c), (d) și (e), articolului 17, articolului 18, articolului 19, articolului 21 alineatul (1) litera (b), articolului 21 alineatul (1) litera (d), articolului 21 alineatul (1) literele (i)-(m), articolului 21 alineatul (1) al doilea paragraf, articolului 21 alineatul (2), articolului 22 alineatul (1), articolului 22 alineatul (4), articolului 25 alineatul (2), articolului 26 alineatul (1), articolului 28, articolului 29, articolului 30, articolului 31 și anexei I ⌫ a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie 2003 cel târziu. Ele informează imediat Comisia cu privire la aceasta ⌦ Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective ⌫.

2. Ele aplică aceste dispoziții ⌦ aceste măsuri ⌫ de la ⇨ [1 ianuarie 2023] ⇦ 1 ianuarie 2004, cu excepția dispozițiilor prevăzute în articolul 16 și articolul 18 alineatul (1), care pot fi aplicate de statele membre de la 1 ianuarie 2003.

3. Când ⌦ Atunci când ⌫ statele membre adoptă dispozițiile respectiveaceste dispoziții, acesteaele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimiterela data în momentul publicării lor oficiale. ⌦ Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directiva (directivele) abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și formularea acestei mențiuni ⌫ Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)(2)    Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre texteleeste comunicat de statele membre textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 29

Pe baza unui raport și, dacă este cazul, a unei propuneri ale Comisiei, Consiliul examinează periodic scutirile, reducerile și ratele minime de impozitare prevăzute în prezenta directivă și, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile necesare. Raportul Comisiei și examinarea acestuia de către Consiliu iau în considerare buna funcționare a pieței interne, valoarea reală a ratelor minime de impozitare și obiectivele mai largi ale tratatului.

⇩ nou

Articolul 31

La fiecare cinci ani și pentru prima dată la cinci ani după 1 ianuarie 2023, Comisia prezintă Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive.

Printre altele, raportul Comisiei examinează nivelurile minime de impozitare, impactul inovării și al evoluțiilor tehnologice, în special în ceea ce privește eficiența energetică, utilizarea energiei electrice în transporturi și justificarea scutirilor, reducerilor și diferențierilor prevăzute în prezenta directivă. Raportul ține seama de buna funcționare a pieței interne, de aspectele sociale și de mediu, de valoarea reală a nivelurilor minime de impozitare și de obiectivele relevante mai ample ale tratatelor.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3032

Fără a aduce atingere articolul 28 alineatul (2), Directivele ⌦ Directiva 2003/96/CE ⌫ 92/81/CEE și 92/82/CEE ⌦ , astfel cum a fost modificată prin actele enumerate în partea A din anexa II, ⌫ se abrogă ⌦ cu efect ⌫ de la ⇨ 1 ianuarie 2023 ⇦ 31 decembrie 2003, ⌦ fără a se aduce atingere obligațiilor care le revin statelor membre în ceea ce privește termenele-limită de transpunere în dreptul intern și datelor de aplicare a directivelor menționate în partea B din anexa II ⌫.

🡻 2004/75/CE articolul 1 punctul 2, modificat prin rectificare, JO L 195, 2.6.2004, p. 31 (adaptat)

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă ⌦ și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III ⌫.

🡻 2003/96/CE (adaptat)

Articolul 3133

Prezenta directivă intră în vigoare ⌦ în a douăzecea zi de ⌫ la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

⌦ Articolul 1 alineatul (1), articolul 2 alineatul (1) litera (a), articolul 2 alineatul (2), articolul 2 alineatul (3) primul paragraf, articolul 4, articolul 6, articolul 8 alineatul (2), articolul 10, articolul 11, articolul 12, articolul 16 litera (a), articolul 16 litera (b), articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (a), articolul 21 alineatul (1) litera (c), articolul 21 alineatul (1) literele (e)-(h), articolul 21 alineatul (1) litera (n), articolul 21 alineatul (3), articolul 22 alineatele (2) și (3), articolul 22 alineatul (5), articolul 23, articolul 24, articolul 25 alineatul (1), articolul 26 alineatul (2) și articolul 27, care sunt neschimbate față de directiva abrogată, se aplică de la 1 ianuarie 2023. ⌫

Articolul 3234

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    COM (2020) 562 final.

(2)    Concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2020, EUCO 22/20 CO EUR 17 CONCL 8.

(3)    Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei), COM/2020/80 final.

(4)    A se vedea comunicatul de presă „ Comisia salută acordul provizoriu privind Legea europeană a climei ”, IP/21/1828 din 21.4.2021.

(5)    SWD(2019) 329 final.

(6)    Concluziile Consiliului din 29 noiembrie 2019, 14608/19, FISC 458.

(7)    Comisia Europeană. (2020). Programul de lucru al Comisiei pentru 2021: anexa I prezintă toate instrumentele care urmează să fie propuse, inclusiv, printre altele, reexaminarea Directivei privind impozitarea energiei (DIE).

(8)    Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(9)    Regulamentul (UE) 2018/842 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris.

(10)    Regulamentul (UE) 2019/631 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi.

(11)    Directiva (UE) 2018/2001 – această directivă stabilește obligația furnizorilor de combustibili de a asigura, până în 2030, o pondere minimă obligatorie a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final de energie în sectorul transporturilor.

(12)    Regulamentul (UE) 2018/841 din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030.

(13)    Directiva 2014/94/UE din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi.

(14)    Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(15)    Raport - „Evaluation of Energy Taxation Directive” (Evaluarea Directivei privind impozitarea energiei), 2019.

(16)    „Accord relatif au régime douanier et fiscal du gasoil consommé comme ravitaillement de bord dans la navigation rhénane, conclu à Strasbourg le 16 mai 1952”.

(17)    A se vedea Raportul Comisiei: „Evaluation of the Energy Taxation Directive” (Evaluarea Directivei privind impozitarea energiei), SWD(2019) 329 final din 11.9.2019.

(18)    Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE.

(19)    CE Delft et al. (2012). „An inventory of measures for internalising external costs in transport” (Inventar al măsurilor de internalizare a costurilor interne în sectorul transporturilor). Bruxelles, Comisia Europeană.

(20)    Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(21)    Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare) (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(22)    Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1577 al Comisiei din 21 septembrie 2020 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 361, 30.10.2020, p. 1).

(23)    „Navigația aeriană din interiorul UE” ar însemna zboruri între două aeroporturi situate în UE, inclusiv zboruri interne.

(24)    „Navigația maritimă/pe apă din interiorul UE” ar însemna navigația dintre două porturi situate în UE, inclusiv navigația internă.

(25)    „Aviația în scop de afaceri” înseamnă operarea sau utilizarea aeronavelor de către companii pentru transportul de pasageri sau de mărfuri ca ajutor în desfășurarea activității lor, efectuată în scopuri considerate în general ca nefiind destinate publicului și de către piloți care dețin cel puțin o licență de pilot comercial valabilă cu o calificare de zbor instrumental.„Zboruri de agrement” înseamnă utilizarea unei aeronave în scopuri personale sau recreative, fără legătură cu o utilizare în scop profesional sau de afaceri.

(26)    Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

(27)    A se vedea anexa II partea A.

(28)    JO L 316, 31.10.1992, p. 12, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/74/CE (JO L 365, 31.12.1994, p. 46).

(29)    JO L 316, 31.10.1992, p. 19, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/74/CE.

(30)

   COM(2019) 640 final din 11 decembrie 2019.

(31)    14861/19 din 5 decembrie 2019.

(32)    Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(33)    Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare) (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(34)    Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(35)    JO L 76, 23.3.1992, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2000/47/CE (JO L 193, 29.7.2000, p. 73).

(36)    JO L 316, 31.10.1992, p. 21,

(37)

   Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).

(38)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(39)    JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(40)    Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21).

(41)    JO L 293, 24.10.1990, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul Comisiei (CE) nr. 29/2002 (JO L 6, 10.1.2002, p. 3).

(42)    JO L 279, 23.10.2001, p. 1.

(43)    Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(44)    Regulamentul delegat (UE) [...]/[...] al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă nu aduce prejudicii semnificative niciunuia dintre celelalte obiective de mediu (C/2021/2800 final) (JO […], p.[…]).

(45)    Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

(46)    Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1577 al Comisiei din 21 septembrie 2020 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 361, 30.10.2020, p. 1).

(47)    Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1).

(48)    JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(49)    Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(50)    Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21).

(51)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(52)    JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.7.2021

COM(2021) 563 final

ANEXE

la

PROPUNEREA DE DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

privind restructurarea cadrului Uniunii de impozitare a produselor energetice și a energiei electrice
(reformare)

{SEC(2021) 663 final} - {SWD(2021) 640 final} - {SWD(2021) 641 final} - {SWD(2021) 642 final}

🡻 2003/96/CE

ANEXA I

Tabelul B -    Rate minime de impozitare aplicabile carburanților utilizați în scopul prevăzut în articolul 8 alineatul (2)
Motorină (în euro per 1000 l) Coduri NC 27101943-27101948 și 27102011-27102019	21
Petrol lampant (în euro per 1000 l) Coduri NC 27101921 și 27101925	21
GPL (în euro per 1000 kg) Coduri NC 27111211 până la 27111900	41
Gaze naturale (în euro per valoare calorifică brută în gigajoule) Coduri NC 27111100 și 27112100	0,3

Tabelul C -    Rate minime de impozitare aplicabile combustibililor pentru încălzire și electricității
	Utilizare comercială	Utilizare privată
Motorină (în euro per 1000 l) Coduri NC 27101943-27101948 și 27102011-27102019	21	21
Păcură grea (în euro per 1000 kg) Coduri NC 27101962-27101968 și 27102031-27102039	15	15
Petrol lampant (în euro per 1000 l) Coduri NC 27101921 și 27101925	0	0
GPL (în euro per 1000 kg) Coduri NC 27111211 până la 27111900	0	0
Gaze naturale (în euro per valoare calorifică brută în gigajoule) Coduri NC 27111100 și 27112100	0,15	0,3
Cărbune și cocs (în euro per valoare calorifică brută în gigajoule) Coduri NC 2701, 2702 și 2704	0,15	0,3
Electricitate (în euro per MWh) Cod NC 2716	0,5	1,0

ANEXA II

Rate reduse de impozitare și scutiri de la impozitare menționate în articolul 18 alineatul (1)

1.BELGIA:

–pentru gaz petrolier lichefiat (GPL), gaze naturale și metan;

–pentru vehiculele utilizate pentru transportul public de călători;

–pentru navigația aeriană alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru navigația în ambarcațiuni private de agrement;

–pentru o reducere a ratei accizelor la păcura grea pentru încurajarea utilizării unor combustibili care protejează mai bine mediul. Această reducere este legată în mod specific de conținutul de sulf, iar rata redusă nu poate fi în nici un caz mai mică de 6,5 euro per tonă;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la benzina fără plumb cu conținut scăzut de sulf (50 ppm) și la benzina fără plumb cu conținut scăzut de hidrocarburi aromatice (35 %);

–pentru o rată diferențiată a accizelor la motorina cu conținut scăzut de sulf (50 ppm).

2.DANEMARCA:

–pentru o rată diferențiată a accizelor, de la 1 februarie 2002 până la 31 ianuarie 2008, la păcura grea și uleiul pentru încălzire utilizate de întreprinderile mai consumatoare de energie pentru producerea căldurii și a apei calde. Valoarea maximă a diferențierii autorizate a accizelor este de 0,0095 euro per kg la păcura grea și de 0,008 euro per litru la uleiul pentru încălzire. Reducerile la accize trebuie să respecte dispozițiile prezentei directive, în special ratele minime;

–pentru o reducere a ratei la motorină pentru încurajarea utilizării unor carburanți care protejează mai bine mediul, cu condiția ca aceste stimulente să fie subordonate unor caracteristici tehnice bine definite, incluzând densitatea, conținutul de sulf, punctul de distilare, cifra cetanică și indicele cetanic și cu condiția ca aceste rate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă;

–pentru aplicarea unor rate ale accizelor diferențiate între benzina distribuită de stațiile de benzină echipate cu sistem de retur al vaporilor de benzină și benzina distribuită de alte stații de benzină, cu condiția ca aceste rate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru rate diferențiate ale accizelor la benzină, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru vehiculele utilizate pentru transportul public de călători;

–pentru rate diferențiate ale accizelor la motorină, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru rambursarea parțială către sectorul comercial, cu condiția ca impozitele în cauză să respecte legislația comunitară și ca valoarea impozitului plătit și nerambursat să respecte întotdeauna ratele minime ale accizelor sau taxele de monitorizare la uleiurile minerale prevăzute în legislația comunitară;

–pentru navigația aeriană, alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru aplicarea unei rate reduse a accizelor de maximum 0,03 DKK per litru la benzina distribuită de stațiile de benzină care respectă standarde mai severe de dotare și funcționare menite să reducă scurgerile de eter metil terțiar butilic în apele subterane, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor.

3.GERMANIA:

–pentru o rată diferențiată a accizelor la carburanții cu un conținut maxim de sulf de 10 ppm de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2005;

–pentru utilizarea gazelor reziduale de hidrocarburi drept combustibil pentru încălzire;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la uleiurile minerale utilizate drept carburant la vehiculele de transport public local de călători, cu condiția respectării obligațiilor prevăzute în Directiva 92/82/CEE;

–pentru eșantioane de uleiuri minerale destinate utilizării în analize, teste de producție sau alte scopuri științifice;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la uleiurile pentru încălzire utilizate de industriile producătoare, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

4.GRECIA:

–pentru utilizarea de către forțele armate naționale;

–pentru acordarea de scutiri de la accizele la uleiurile minerale destinate utilizării drept carburant pentru acționarea vehiculelor oficiale ale Ministerului Președinției și ale poliției naționale;

–pentru vehiculele de transport public local de călători;

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la benzina fără plumb destinate să reflecte diferitele categorii de mediu, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru GPL și metan utilizate în scopuri industriale.

5.SPANIA:

–pentru GPL utilizat drept carburant la vehiculele de transport public local de călători;

–pentru GPL utilizat drept carburant la taxiuri;

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la benzina fără plumb destinate să reflecte diferitele categorii de mediu, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

6.FRANȚA:

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la motorina utilizată în vehiculele utilitare, de la 1 ianuarie 2005, care nu pot fi mai mici de 380 euro per 1000 l de la 1 martie 2003;

–în cadrul anumitor politici menite să asiste regiunile afectate de depopulare;

–pentru consumul în insula Corsica, cu condiția ca ratele reduse să respecte întotdeauna ratele minime ale accizelor la uleiurile minerale prevăzute în legislația comunitară;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la un nou combustibil compus dintr-o emulsie apă și antigel/motorină stabilizată cu agenți tensioactivi, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la benzina premium fără plumb cu conținut de aditiv pe bază de potasiu pentru îmbunătățirea caracteristicii antirecesiune a supapelor (sau orice alt aditiv cu efect echivalent);

–pentru carburanții utilizați în taxiuri, în limitele unui contingent anual;

–pentru scutire de accize la gazele utilizate drept carburant pentru transportul public, în limitele unui contingent anual;

–pentru o scutire de accize la gazele utilizate drept carburanți la vehiculele de colectare a deșeurilor echipate cu motor cu gaz;

–pentru o reducere a ratei de impozitare a păcurii grele menite să încurajeze utilizarea unor carburanți care protejează mai bine mediul; această reducere depinde în mod specific de conținutul de sulf, iar rata accizelor la păcura grea trebuie să corespundă cu rata minimă de impozitare a păcurii grele prevăzută de legislația comunitară;

–pentru o scutire de accize la păcura grea utilizată drept combustibil pentru producerea aluminei în regiunea Gardanne;

–pentru navigația aeriană, alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru benzina livrată în porturile din Corsica pentru ambarcațiunile private de agrement;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor;

–pentru vehiculele de transport public local de călători până la 31 decembrie 2005;

–pentru acordarea de aprobări pentru aplicarea unei rate diferențiate a accizelor la amestecurile de carburant „benzină/derivați ai alcoolului etilic ale căror conținut de alcool este de origine agricolă” și pentru aplicarea unei rate diferențiate a accizelor la amestecul de carburant „motorină/esteri de ulei vegetal”. Pentru a permite o reducere a accizelor la amestecurile care conțin esteri de ulei vegetal și derivați ai alcoolului etilic utilizate drept carburanți în sensul prezentei directive, autoritățile franceze trebuie să elibereze aprobările necesare unităților de producție a carburanților ecogeni în cauză până la 31 decembrie 2003 cel târziu. Autorizările sunt valabile pe o perioadă maximă de șase ani de la data eliberării. Reducerea specificată în autorizație poate fi aplicată după 31 decembrie 2003 până la expirarea autorizației. Reducerile de accize nu depășesc 35,06 euro/hl sau 396,64 euro/t pentru esteri de ulei vegetal și 50,23 euro/hl sau 297,35 euro/t pentru derivații alcoolului etilic utilizați în amestecurile menționate. Reducerile de accize se adaptează pentru a ține cont de modificările prețului materiilor prime pentru a evita o supracompensare a costurilor suplimentare aferente producției de carburanți ecogeni. Prezenta decizie se aplică de la 1 noiembrie 1997. Ea expiră la 31 decembrie 2003;

–pentru acordarea de aprobări pentru aplicarea unei rate diferențiate a accizelor la amestecurile „combustibil pentru încălzirea locuințelor/esteri de ulei vegetal”. Pentru a permite o reducere a accizelor la amestecurile care conțin esteri de ulei vegetal și utilizate drept carburanți în sensul prezentei directive, autoritățile franceze trebuie să elibereze aprobările necesare unităților de producție a carburanților ecogeni în cauză până la 31 decembrie 2003 cel târziu. Autorizările sunt valabile pe o perioadă maximă de șase ani de la data eliberării. Reducerea specificată în autorizare se poate aplica după data de 31 decembrie 2003 până la expirarea autorizării, dar nu poate fi prelungită. Reducerile de accize nu depășesc 35,06 euro/hl sau 396,64 euro/t pentru esterii de ulei vegetal utilizați în amestecurile definite. Reducerile de accize se adaptează pentru a ține cont de modificările prețului materiilor prime pentru a evita o supracompensare a costurilor suplimentare aferente producției de carburanți ecogeni. Prezenta decizie se aplică de la 1 noiembrie 1997. Ea expiră la 31 decembrie 2003;

7.IRLANDA:

–pentru GPL, gaze naturale și metan utilizați drept carburant;

–în autovehiculele utilizate de persoanele handicapate;

–pentru vehiculele de transport public local de călători;

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la benzina fără plumb destinate să reflecte diferitele categorii de mediu, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la motorina cu conținut scăzut de sulf;

–pentru producția de alumină în regiunea Shannon;

–pentru navigația aeriană, alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru navigația în ambarcațiuni private de agrement;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

8.ITALIA:

–pentru rate diferențiate ale accizelor la amestecuri utilizate drept carburanți cu conținut de 5 % sau 25 % de motorină ecologică până la 30 iunie 2004. Reducerea de accize nu poate fi mai mare decât valoarea accizelor plătite la volumul de carburanți ecogeni prezent în produsele care pot beneficia de reducere. Reducerea de accize se adaptează pentru a ține cont de modificările în prețurile materiilor prime pentru a evita supracompensarea costurilor suplimentare legate de producția carburanților ecogeni;

–pentru o reducere a ratei accizelor la carburantul utilizat de operatorii de transport rutier, până la 1 ianuarie 2005, care nu poate fi mai mică de 370 euro per 1000 l de la 1 ianuarie 2004;

–pentru gaze reziduale de hidrocarburi utilizate drept combustibil;

–pentru o rată redusă a accizelor la emulsiile apă/motorină și la emulsiile apă/păcură grea de la 1 octombrie 2000 până la 31 decembrie 2005, cu condiția ca rata redusă să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru metanul utilizat drept carburant la autovehicule;

–pentru forțele armate naționale;

–pentru ambulanțe;

–pentru vehiculele de transport public local de călători;

–pentru carburantul utilizat în taxiuri;

–în anumite zone geografice foarte dezavantajate, pentru rate reduse ale accizelor la combustibilul pentru locuințe și GPL utilizate pentru încălzire și distribuite prin rețelele din aceste zone, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru consumul în regiunile Val d'Aosta și Gorizia;

–pentru o reducere a ratei accizelor la benzina consumată pe teritoriul Friuli-Venezia Giulia, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru o reducere a ratei accizelor la uleiurile minerale consumate în regiunile Udine și Trieste, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă;

–pentru o scutire de accize la uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producția de alumină în Sardinia;

–pentru o reducere a ratei accizelor la motorina utilizată pentru producția de aburi și la motorina utilizată în furnale pentru uscarea și „activarea” sitelor moleculare în Reggio Calabria, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă;

–pentru navigația aeriană alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

9.LUXEMBURG:

–pentru GPL, gaze naturale și metan;

–pentru vehiculele de transport public local de călători;

–pentru o reducere a ratei accizelor la păcura grea destinată să încurajeze utilizarea unor combustibili care protejează mai bine mediul. Această reducere depinde în mod specific de conținutul de sulf, iar rata redusă nu trebuie să fie în nici un caz mai mică de 6,5 euro per tonă;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

10.ȚĂRILE DE JOS:

–pentru GPL, gaze naturale și metan;

–pentru eșantioane de uleiuri minerale destinate analizelor, testelor de producție sau pentru alte scopuri științifice;

–pentru utilizarea de către forțele armate naționale;

–pentru aplicarea de rate diferențiate ale accizelor la GPL utilizat în transportul public;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la GPL utilizat drept carburant pentru colectarea deșeurilor, curățirea căilor de scurgere și de vehiculele de curățare a străzilor;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la motorina cu conținut scăzut de sulf (50 ppm) până la 31 decembrie 2004;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la benzina cu conținut scăzut de sulf (50 ppm) până la 31 decembrie 2004.

11.AUSTRIA:

–pentru gaze naturale și metan;

–pentru GPL utilizat drept carburant la vehiculele de transport public local de călători;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

12.PORTUGALIA:

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la benzina fără plumb destinate să reflecte diferitele categorii de mediu, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru scutiri de accize la GPL, gaze naturale și metan utilizate drept carburant în transportul public local de călători;

–pentru o reducere a ratei accizelor la motorina consumată în regiunea autonomă Madeira; această reducere nu poate fi mai mare decât costurile suplimentare legate de transportarea motorinei în această regiune;

–pentru o reducere a ratei accizelor la păcura grea destinată să încurajeze utilizarea unor combustibili care protejează mai bine mediul; această reducere depinde în mod specific de conținutul de sulf, iar rata accizei aplicate păcurii grele trebuie să corespundă ratei minime a accizei la păcura grea prevăzute de legislația comunitară;

–pentru navigația aeriană alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

13.FINLANDA:

–pentru gazele naturale utilizate drept carburant;

–pentru o scutire de accize la metan și GPL, indiferent de utilizare;

–pentru rate reduse ale accizelor la motorină și motorina utilizată pentru încălzire, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolele 7-9;

–pentru rate reduse ale accizelor la benzină reformulată fără plumb și cu plumb, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru navigația aeriană alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru navigația în ambarcațiuni private de agrement;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

14.SUEDIA:

–pentru rate reduse ale accizelor la motorină în conformitate cu clasificările de mediu;

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la benzina fără plumb destinate să reflecte diferitele categorii de mediu, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru o rată diferențiată a impozitului pe energie la benzina pe bază de alchilat pentru motoarele în doi timpi, până la 30 iunie 2008, cu condiția ca totalul accizelor aplicabile să respecte condițiile prezentei directive;

–pentru o scutire de accize la metanul produs prin procedee biologice și alte gaze reziduale;

–pentru o rată redusă a accizelor la uleiurile minerale utilizate în scopuri industriale, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă;

–pentru o rată redusă a accizelor la uleiurile minerale utilizate în scopuri industriale, prin introducerea atât a unei rate mai mici decât rata standard, cât și a unei rate reduse pentru întreprinderile mari consumatoare de energie, cu condiția ca ratele să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă și să nu conducă la denaturări ale concurenței;

–pentru navigația aeriană alta decât cea reglementată în articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă.

15.REGATUL UNIT

–pentru rate diferențiate ale accizelor la carburantul cu conținut de motorină ecologică și la motorina ecologică utilizată drept carburant pur, până la 31 martie 2007. Trebuie respectate ratele minime comunitare și nu pot apărea supracompensări pentru costurile suplimentare legate de producerea carburanților ecogeni;

–pentru GPL, gaze naturale și metan utilizați drept carburant;

–pentru o reducere a ratei accizelor la motorină destinată să încurajeze utilizarea unor carburanți care protejează mai bine mediul;

–pentru rate diferențiate ale impozitelor la benzina fără plumb destinate să reflecte diferitele categorii de mediu, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime de impozitare stabilite în articolul 7;

–pentru vehiculele de transport public local de călători;

–pentru o rată diferențiată a accizelor la emulsia apă/motorină, cu condiția ca ratele diferențiate să respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă, în special ratele minime ale accizelor;

–pentru navigația aeriană alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă;

–pentru navigația în ambarcațiuni private de agrement;

–pentru uleiuri uzate reutilizate drept combustibil, fie direct după recuperare, fie după un proces de reciclare a uleiurilor uzate și în cazul în care reutilizarea este supusă accizelor.

🡻 2004/74/CE articolul 1 punctul 3 și anexa, modificat prin rectificare, JO L 195, 2.6.2004, p. 26

ANEXA III

Cote reduse de impozitare și scutiri de impozite conform articolului 18a alineatul (1):

1.Letonia

–pentru produse energetice și electricitate utilizate pentru vehiculele destinate transportului public local de pasageri;

2.Lituania

–pentru cărbune, cocs și lignit până la 1 ianuarie 2007;

–pentru gaz natural și electricitate până la 1 ianuarie 2010;

–pentru orimulsia utilizată în alte scopuri decât producerea de electricitate sau căldură până la 1 ianuarie 2010;

3.Ungaria

–pentru cărbune și cocs până la 1 ianuarie 2009;

4.Malta

–pentru navigația în ambarcațiuni private de agrement;

–pentru navigația aeriană, alta decât cea reglementată de articolul 14 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2003/96/CE;

5.Polonia

–pentru carburantul pentru aviație, carburanții pentru motoare cu turbo-combustie și uleiuri pentru motoare de avioane, vândute de producătorul acestor carburanți din dispoziția ministrului apărării naționale sau a ministrului însărcinat cu afaceri interne, destinați industriei aeronautice sau Agenției Rezervelor Materiale în vederea completării rezervelor de stat sau unităților organizatorice ale aviației sanitare pentru nevoile acestor unități;

–motorină pentru motoarele ambarcațiunilor și pentru motoarele utilizate în tehnologia marină și uleiuri de motor pentru motoarele ambarcațiunilor și pentru motoarele utilizate în tehnologia marină, vânduți de producătorul acestor carburanți din dispoziția Agenției Rezervelor din Stoc, în vederea completării rezervelor de stat sau din dispoziția ministrului apărării naționale pentru nevoile marinei sau din dispoziția ministrului însărcinat cu afaceri interne în vederea utilizării de către ingineria navală;

–carburant pentru aviație, carburanți pentru motoare cu turbo-combustie și motorină pentru motoarele de ambarcațiuni și motoarele utilizate în tehnologia marină și uleiuri pentru motoare de avioane, motoare de ambarcațiuni și motoare pentru tehnologia marină, vânduți de către Agenția Rezervelor din Stoc din dispoziția ministrului apărării naționale sau a ministrului însărcinat cu afaceri interne.

⇩ nou

ANEXA I

Tabelul B – Rate minime de impozitare aplicabile carburanților utilizați în scopul prevăzut la articolul 8 alineatul (2) (în EUR/gigajoule)

	Începutul perioadei de tranziție (1.1.2023)	Rata finală după încheierea perioadei de tranziție (1.1.2033) și înainte de indexare
Motorină	0,9	0,9
Păcură grea	0,9	0,9
Kerosen	0,9	0,9
Biocombustibili care nu respectă criteriile de durabilitate	0,9	0,9
Gaz petrolier lichefiat (GPL)	0,6	0,9
Gaze naturale	0,6	0,9
Biogaze care nu respectă criteriile de durabilitate	0,6	0,9
Combustibili de origine nebiologică din surse neregenerabile	0,6	0,9
Biocombustibili durabili produși din culturi alimentare și furajere	0,45	0,9
Biogaze durabile produse din culturi alimentare și furajere	0,45	0,9
Biocombustibili durabili	0,45	0,45
Biogaze durabile	0,45	0,45
Combustibili cu emisii reduse de carbon	0,15	0,45
Combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile	0,15	0,15
Biogaze și biocombustibili durabili avansați	0,15	0,15

Tabelul C – Rate minime de impozitare aplicabile combustibililor pentru încălzire (în EUR/gigajoule)

	Începutul perioadei de tranziție (1.1.2023)	Rata finală după încheierea perioadei de tranziție (1.1.2033) și înainte de indexare
Motorină	0,9	0,9
Păcură grea	0,9	0,9
Kerosen	0,9	0,9
Cărbune și cocs	0,9	0,9
Biolichide care nu respectă criteriile de durabilitate	0,9	0,9
Produse solide care nu respectă criteriile de durabilitate și care se încadrează la codurile NC 4401 și 4402	0,9	0,9
Gaz petrolier lichefiat (GPL)	0,6	0,9
Gaze naturale	0,6	0,9
Biogaze care nu respectă criteriile de durabilitate	0,6	0,9
Combustibili de origine nebiologică din surse neregenerabile	0,6	0,9
Biolichide durabile produse din culturi alimentare și furajere	0,45	0,9
Biogaze durabile produse din culturi alimentare și furajere	0,45	0,9
Biolichide durabile	0,45	0,45
Biogaze durabile	0,45	0,45
Produse solide durabile care se încadrează la codurile NC 4401 și 4402	0,45	0,45
Combustibili cu emisii reduse de carbon	0,15	0,45
Combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile	0,15	0,15
Biolichide, biogaze și produse durabile avansate care se încadrează la codurile NC 4401 și 4402	0,15	0,15

Tabelul D – Rate minime de impozitare aplicabile energiei electrice (în EUR/gigajoule)
	Începutul perioadei de tranziție (1.1.2023)	Rata finală după încheierea perioadei de tranziție (1.1.2033) și înainte de indexare
Energie electrică	0,15	0,15

🡹

ANEXA II

Partea A

Directiva abrogată și lista modificărilor sale succesive 
(menționată la articolul 32)

Partea B

Termene de transpunere în dreptul intern 
(menționate la articolul 32)

_____________

ANEXA III

Tabel de corespondență

_____________