COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.7.2021

COM(2021) 423 final

2021/0250(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2021) 190, 191}
{SEC(2021) 391}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Spălarea banilor și finanțarea terorismului reprezintă o amenințare gravă la adresa integrității economiei și a sistemului financiar din UE și a securității cetățenilor săi. Europol a estimat că aproximativ 1 % din produsul intern brut anual al UE este „depistat ca fiind implicat în activități financiare suspecte” 1 . În iulie 2019, în urma unei serii de cazuri importante de presupusă spălare de bani care implicau instituții de credit din Uniune, Comisia a adoptat un pachet 2 de analiză a eficacității regimului UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, de la momentul respectiv, și a concluzionat că se impun reforme. În acest context, Strategia UE privind o uniune a securității 3 pentru 2020–2025 a subliniat importanța consolidării cadrului UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului pentru a-i proteja pe europeni împotriva terorismului și a criminalității organizate.

La 7 mai 2020, Comisia a prezentat un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului 4 . În planul de acțiune respectiv, Comisia s-a angajat să ia măsuri pentru a consolida normele UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și punerea în aplicare a acestora și a definit șase priorități sau piloni:

1.    asigurarea punerii în aplicare efective a actualului cadru al UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

2.    stabilirea unui cadru unic de reglementare la nivelul UE în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

3.    instituirea unei supravegheri în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul UE;

4.    instituirea unui mecanism de sprijin și de cooperare pentru unitățile de informații financiare (FIU);

5.    aplicarea dispozițiilor de drept penal și a schimbului de informații stabilite la nivelul UE;

6.    consolidarea dimensiunii internaționale a cadrului UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

În timp ce pilonii 1, 5 și 6 ai planului de acțiune sunt în curs de punere în aplicare, ceilalți piloni necesită o acțiune legislativă. Prezenta propunere de directivă face parte dintr-un pachet de patru propuneri legislative privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care este considerat un întreg coerent, pentru punerea în aplicare a Planului de acțiune al Comisiei din 7 mai 2020, creând un cadru instituțional și de reglementare nou și mai coerent de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în UE. Pachetul cuprinde:

–o propunere de regulament privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului 5 ;

–prezenta propunere de directivă de instituire a mecanismelor care trebuie puse în aplicare de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849 6 ;

–o propunere de regulament de înființare a Autorității UE pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului („AMLA”) 7 și

–o propunere de reformare a Regulamentului (UE) 2015/847 pentru extinderea cerințelor de trasabilitate la criptoactive 8 .

Prezenta propunere legislativă, împreună cu o propunere de regulament privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și o propunere de reformare a Regulamentului (UE) 2015/847, îndeplinește obiectivul de stabilire a unui cadru unic de reglementare la nivelul UE (pilonul 2).

Atât Parlamentul European, cât și Consiliul și-au exprimat sprijinul pentru planul stabilit de Comisie în planul de acțiune din mai 2020. În rezoluția sa din 10 iulie 2020, Parlamentul European a solicitat consolidarea normelor Uniunii și a salutat planurile de revizuire a structurii instituționale a UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului 9 . La 4 noiembrie 2020, Consiliul ECOFIN a adoptat concluzii care sprijină fiecare pilon din planul de acțiune al Comisiei 10 .

Nevoia de a combina norme armonizate prin intermediul unui regulament privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și de a avea norme mai stricte privind sistemele naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin intermediul unei directive privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului este confirmată de dovezile furnizate în rapoartele din 2019 emise de Comisie. Aceste rapoarte au identificat o lipsă de abordări coerente în ceea ce privește supravegherea entităților obligate, cu rezultate divergente pentru operatorii care furnizează servicii în cadrul pieței interne. Acestea subliniază, de asemenea, că accesul inegal la informații al unităților de informații financiare limitează capacitatea acestora de a coopera între ele și că unitățile de informații financiare nu dispun de instrumente comune. Toate aceste elemente au limitat depistarea cazurilor transfrontaliere de spălare de bani sau de finanțare a terorismului. În sfârșit, din cauza lipsei unui temei juridic, nu a fost posibil până la acest moment să se interconecteze registrele de conturi bancare și sistemele de extragere a datelor, instrumente-cheie pentru unitățile de informații financiare și autoritățile competente.

Pentru a aborda aspectele de mai sus și a evita divergențele de reglementare, toate normele care se aplică sectorului privat au fost incluse într-o propunere de regulament privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Cu toate acestea, ca recunoaștere a nevoii de flexibilitate pentru statele membre în acest domeniu, organizarea sistemului instituțional de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la nivel național este tratată în prezenta propunere de directivă.

Prezenta propunere nu se limitează însă la a transfera dispoziții din directiva actuală către una viitoare; se efectuează o serie de modificări de fond pentru a se ajunge la un nivel mai ridicat de convergență în practicile supraveghetorilor și ale unităților de informații financiare și în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile competente:

–pentru a evita ca structura administrativă a unităților de informații financiare să le afecteze funcțiile analitice sau capacitatea de a coopera cu omologii lor, competențele și sarcinile acestora sunt clarificate, precum și setul minim de informații pe care unitățile de informații financiare ar trebui să le poată accesa;

–pentru a se asigura că unitățile de informații financiare sunt în măsură să coopereze în mod eficace, se stabilește un cadru pentru analizele comune. De asemenea, este furnizat un temei juridic pentru sistemul FIU.net;

–pentru ca entitățile obligate să înțeleagă riscurile în cunoștință de cauză, sunt prevăzute norme clare privind feedbackul din partea unităților de informații financiare. În mod similar, sunt prevăzute norme clare privind feedbackul către unitățile de informații financiare pentru a se asigura că aceste unități sunt conștiente de utilizarea informațiilor financiare pe care le furnizează;

–competențele și sarcinile supraveghetorilor sunt clarificate pentru a se asigura că toți supraveghetorii dispun de instrumentele necesare pentru a lua măsuri de remediere adecvate. Se introduce obligația de supervizare de către o autoritate publică a organismelor de autoreglementare care acționează în calitate de supraveghetori, cu sarcini clar definite pentru această autoritate publică;

–abordarea supravegherii bazate pe riscuri este armonizată printr-un instrument comun de clasificare a riscurilor pentru a evita o înțelegere divergentă a riscurilor în situații comparabile;

–pentru a îmbunătăți cooperarea dintre supervizori, se înființează colegii de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și se instituie mecanisme pentru a asigura cooperarea în materie de supraveghere în ceea ce privește operatorii care furnizează servicii la nivel transfrontalier;

–cooperarea cu alte autorități este clarificată prin prevederea unor cazuri specifice în care apare o obligație de cooperare pentru a evita ineficiențele cauzate de abordările compartimentate;

–competențele registrelor privind beneficiarii reali sunt clarificate pentru a se asigura că acestea pot obține informații actualizate, adecvate și exacte;

–pentru a remedia deficiențele actuale ale legislației, este prevăzută o interconectare a registrelor de conturi bancare;

–pentru a asigura coerența deplină cu normele UE privind protecția datelor, sunt introduse cerințe pentru prelucrarea anumitor categorii de date cu caracter personal.

Pe de altă parte, dispozițiile privind evaluările riscurilor sau colectarea de statistici rămân în mare măsură neschimbate și sunt doar revizuite pentru a se ține seama de ineficiențele actuale identificate, cum ar fi frecvența excesivă a evaluării supranaționale a riscurilor și cerința de a colecta statistici privind activitățile ilegale.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere abrogă și înlocuiește Directiva (UE) 2015/849 existentă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 11 . După cum s-a menționat, prezenta propunere face parte dintr-un pachet privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care cuprinde o propunere de regulament privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, un regulament de instituire a AMLA și o reformare a Regulamentului (UE) 2015/847. Acest pachet de patru propuneri legislative este considerat un întreg coerent, pentru punerea în aplicare a Planului de acțiune din 7 mai 2020 al Comisiei privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, creând un nou cadru instituțional și de reglementare, mai coerent, de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în UE. În paralel cu adoptarea acestui pachet, Comisia propune, de asemenea, modificarea Directivei 2019/1153 12 pentru a oferi autorităților competente responsabile cu prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor acces la sistemul de interconectare a registrelor centralizate de conturi bancare.

Prezenta propunere, întrucât se bazează pe Directiva (UE) 2015/849, este în concordanță cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI). Față de actuala directivă, această propunere sporește coerența prin asigurarea faptului că, atunci când supravegherea este efectuată de organisme de autoreglementare, aceste organisme de autoreglementare fac obiectul supervizării de către o autoritate publică. De asemenea, frecvența evaluării supranaționale a riscurilor este aliniată la cele mai bune practici recunoscute de GAFI (o dată la patru ani). Prezenta propunere integrează, de asemenea, modificările aduse de revizuirile recente ale recomandărilor GAFI în ceea ce privește evaluarea și atenuarea riscurilor de eludare a sancțiunilor financiare specifice.

•Coerența cu alte politici și instrumente juridice ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

•Subsidiaritatea

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

Nu a avut încă loc o evaluare ex post completă a regimului actual al UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în contextul unei serii de evoluții legislative recente. Cea de a patra Directivă privind combaterea spălării banilor a fost adoptată la 20 mai 2015, termenul de transpunere pentru statele membre fiind 26 iunie 2017. A cincea Directivă privind combaterea spălării banilor 17 a fost adoptată la 30 mai 2018, termenul de transpunere fiind 10 ianuarie 2020. Controlul transpunerii este încă în desfășurare. Cu toate acestea, comunicarea Comisiei din iulie 2019 și rapoartele însoțitoare menționate mai sus servesc drept evaluare a eficacității regimului UE de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în vigoare la momentul respectiv.

•Consultările cu părțile interesate

–o consultare privind foaia de parcurs care anunța planul de acțiune al Comisiei. Consultarea s-a desfășurat pe portalul „Exprimați-vă părerea” al Comisiei, în perioada 11 februarie-12 martie 2020, și a primit 42 de contribuții de la o serie de părți interesate;

–o consultare publică privind acțiunile prezentate în planul de acțiune, deschisă publicului larg și tuturor grupurilor de părți interesate, lansată la 7 mai 2020 și deschisă până la 26 august. Consultarea a primit 202 contribuții oficiale;

–o consultare specifică a statelor membre și a autorităților competente în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Statele membre au avut ocazia de a-și exprima opiniile în cadrul diferitelor reuniuni ale Grupului de experți privind spălarea banilor și finanțarea terorismului, iar unitățile de informații financiare din UE au contribuit la reuniunile Platformei unităților de informații financiare și prin intermediul documentelor scrise. Discuțiile au fost sprijinite de consultări specifice ale statelor membre și ale autorităților competente, utilizând chestionare;

–o cerere de aviz din partea Autorității Bancare Europene, formulată în martie 2020; ABE și-a prezentat avizul la 10 septembrie;

–la 23 iulie 2020, AEPD a emis un aviz privind planul de acțiune al Comisiei;

–la 30 septembrie 2020, Comisia a organizat o conferință la nivel înalt, care a reunit reprezentanți ai autorităților de la nivel național și de la nivelul UE, deputați în Parlamentul European, reprezentanți ai sectorului privat și ai societății civile, precum și reprezentanți ai mediului universitar.

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

•Evaluarea impactului

–normele UE ar rămâne la fel cum au fost până acum, fără modificări;

–se asigură un nivel mai ridicat de armonizare a normelor care se aplică entităților obligate și se lasă la latitudinea statelor membre să detalieze competențele și obligațiile autorităților competente;

–se asigură un nivel mai ridicat de armonizare a normelor care se aplică entităților care fac obiectul obligațiilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și a competențelor și obligațiilor supraveghetorilor și ale unităților de informații financiare.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Deși, astfel cum s-a menționat mai sus, nu a avut loc încă nicio evaluare ex post formală sau verificare a adecvării legislației UE existente privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, se pot face o serie de observații în ceea ce privește elementele pachetului global de măsuri propuse care vor continua simplificarea și îmbunătățirea eficienței. În primul rând, înlocuirea anumitor norme prevăzute într-o directivă cu norme mai armonizate și direct aplicabile prevăzute într-un regulament va elimina necesitatea unor eforturi de transpunere în statele membre și va facilita desfășurarea activităților comerciale pentru entitățile transfrontaliere din UE. În plus, eliminarea comercianților de bunuri din domeniul de aplicare al cadrului UE de combatere a spălării banilor, în legătură cu interdicția propusă privind operațiunile în numerar de peste 10 000 EUR, îi va scuti pe acești comercianți de sarcina administrativă de a prezenta unității lor de informații financiare rapoarte privind operațiunile în numerar care depășesc 10 000 EUR. În cele din urmă, gradul mai mare de armonizare a normelor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului într-o serie de domenii specifice va simplifica cooperarea dintre supraveghetori și unitățile de informații financiare, ca urmare a reducerii divergențelor dintre normele și practicile acestora. Prezentul proiect de directivă conține numai anumite dispoziții care necesită transpunere în dreptul intern și, prin urmare, este mai scurt decât directiva pe care o înlocuiește; majoritatea subiectelor tratate în Directiva (UE) 2015/849 sunt cuprinse în propunerea de regulament care însoțește prezenta propunere de directivă.

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Prezentul proiect de directivă nu are implicații bugetare.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Supraveghere în materie de combatere a spălării banilor

Dispozițiile privind sancțiunile se bazează pe actualul cadru de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, care obligă statele membre să prevadă măsuri și sancțiuni administrative care trebuie să fie disponibile pentru încălcări repetate sau sistematice grave ale cerințelor-cheie ale cadrului comise de către entitățile obligate, specificându-se cuantumurile minime și maxime ale sancțiunilor pecuniare și prevăzându-se publicarea sancțiunilor impuse, protecția avertizorilor de integritate și schimbul de informații privind sancțiunile.

Dispozițiile noi includ: clarificarea măsurilor administrative, altele decât sancțiunile, pentru încălcări mai puțin grave și cerința ca statele membre să notifice Comisiei și AMLA dispozițiile lor referitoare la impunerea de sancțiuni sau măsuri administrative. Sunt precizate circumstanțele care trebuie luate în considerare la stabilirea tipului și nivelului sancțiunilor sau măsurilor administrative. Vor exista standarde tehnice de reglementare elaborate de AMLA care definesc indicatorii pentru clasificarea nivelului de gravitate a încălcărilor și criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului sancțiunilor administrative sau la luarea de măsuri administrative.

Cooperare

Dispozițiile privind cooperarea dintre supraveghetori, unitățile de informații financiare și alte autorități competente se bazează pe actualul cadru de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv pe cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre, precum și pe dispoziții privind cazurile în care autoritățile au obligația de a respecta secretul profesional.

Noile dispoziții din prezenta propunere includ adăugarea de trimiteri la AMLA și obligația altor organisme de a coopera cu aceasta. Dispozițiile existente sunt consolidate cu specificații suplimentare pentru a se asigura o bună cooperare cu supraveghetorii care efectuează supravegherea prudențială a instituțiilor financiare și se introduc noi dispoziții privind cooperarea cu autoritățile de rezoluție, precum și cu autoritățile responsabile cu supravegherea instituțiilor de credit în vederea respectării dispozițiilor Directivei privind conturile de plăți (PAD) și ale celei de a doua Directive privind serviciile de plată (DSP2). Supraveghetorii financiari și unitățile de informații financiare vor raporta anual către AMLA cu privire la cooperarea lor cu autoritățile respective. Se adaugă dispoziții referitoare la cooperare în ceea ce privește auditorii, iar AMLA va emite orientări privind cooperarea.

Dispoziții finale

Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentei propuneri, la fel ca în cazul actualului cadru de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, face obiectul Regulamentului (UE) 2016/679 sau al Regulamentului (UE) 2018/1725, dacă este efectuată de către instituțiile, agențiile sau organele Uniunii.

Comisia va fi asistată de un comitet, în special pentru elaborarea actelor de punere în aplicare.

Sunt incluse dispoziții privind transferul găzduirii FIU.net de la Comisie la AMLA.

Directiva 2015/849, astfel cum a fost modificată (actualul cadru de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului) se abrogă. Directiva propusă va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial; termenul de transpunere este de doi ani de la intrarea în vigoare a directivei. Comisia trebuie mai întâi să revizuiască și să evalueze prezenta directivă în următorii cinci ani de la punerea sa în aplicare și, ulterior, o dată la trei ani.

2021/0250 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene 20 ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 21 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului 22 constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Directiva respectivă stabilește un cadru juridic cuprinzător, pe care Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului 23 l-a consolidat și mai mult prin abordarea riscurilor emergente și creșterea transparenței în ceea ce privește beneficiarii reali. În pofida realizărilor sale, experiența a arătat că Directiva (UE) 2015/849 ar trebui îmbunătățită și mai mult pentru a atenua în mod adecvat riscurile și pentru a depista în mod eficace tentativele infracționale de utilizare abuzivă a sistemului financiar al Uniunii în scopuri infracționale.

(2)De la intrarea în vigoare a Directivei (UE) 2015/849, au fost identificate o serie de domenii în care ar fi necesare modificări pentru a se asigura reziliența și capacitatea necesare ale sistemului financiar al Uniunii pentru a se preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului.

(3)La punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/849, au fost identificate variații semnificative în ceea ce privește practicile și abordările autorităților competente din Uniune, precum și lipsa unor mecanisme suficient de eficace pentru cooperarea transfrontalieră. Prin urmare, este oportun să se definească cerințe mai clare, care ar trebui să contribuie la o bună cooperare la nivelul Uniunii, permițând totodată statelor membre să țină seama de particularitățile sistemelor lor naționale.

(4)Acest nou instrument face parte dintr-un pachet cuprinzător care vizează consolidarea cadrului Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Împreună, acest instrument, Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de reformare a Regulamentului (UE) 2015/847 – COM/2021/422 final] și Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului – COM/2021/421 final] vor forma cadrul juridic care reglementează cerințele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care trebuie îndeplinite de entitățile obligate și care stă la baza cadrului instituțional al Uniunii de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, incluzând înființarea unei autorități pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului („AMLA”).

(5)Spălarea banilor și finanțarea terorismului se produc deseori în context internațional. Măsurile adoptate numai la nivelul Uniunii, fără a ține seama de coordonarea și cooperarea la nivel internațional, ar avea efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în domeniul respectiv ar trebui să fie compatibile cu alte acțiuni întreprinse la nivel internațional și cel puțin la fel de stricte ca acestea. Acțiunea Uniunii ar trebui să țină seama în continuare în mod special de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și de instrumentele altor organisme internaționale active în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Cu scopul de a consolida eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, actele legislative relevante ale Uniunii ar trebui, după caz, să fie aliniate cu standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării adoptate de GAFI în februarie 2012 („recomandările revizuite ale GAFI”) și cu modificările ulterioare aduse respectivelor standarde.

(6)Amenințările, riscurile și vulnerabilitățile specifice legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului care afectează anumite sectoare economice la nivel național reduc în moduri diferite capacitatea statelor membre de a contribui la integritatea și soliditatea sistemului financiar al Uniunii. Prin urmare, este oportun să se permită statelor membre, atunci când identifică astfel de sectoare și riscuri specifice, să decidă să aplice cerințe de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și în alte sectoare decât cele vizate de Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor]. Pentru a menține eficacitatea pieței interne și a sistemului Uniunii de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, Comisia ar trebui să fie în măsură, cu sprijinul AMLA, să evalueze dacă sunt justificate deciziile avute în vedere de statele membre de a aplica și în alte sectoare cerințe de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. În cazurile în care interesul superior al Uniunii ar fi atins la nivelul Uniunii în ceea ce privește sectoarele specifice, Comisia ar trebui să informeze statul membru respectiv că intenționează să ia măsuri la nivelul Uniunii, iar statul membru ar trebui să se abțină de la adoptarea măsurilor avute în vedere la nivel național.

(7)Având în vedere vulnerabilitățile specifice legate de combaterea spălării banilor constatate în sectorul emiterii de monedă electronică, al serviciilor de plată și al serviciilor de criptoactive, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca respectivii furnizori stabiliți pe teritoriul lor sub alte forme decât sub formă de sucursală și ale căror sedii centrale sunt situate într-un alt stat membru să desemneze un punct central de contact. Un astfel de punct central de contact, care acționează în numele instituției care l-a numit, ar trebui să asigure respectarea de către entități a normelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

(8)În ceea ce privește casele de schimb valutar, casele de încasare a cecurilor de călătorie, furnizorii de servicii pentru trusturi sau societăți sau furnizorii de servicii de jocuri de noroc, supraveghetorii ar trebui să se asigure că persoanele care conduc efectiv activitatea entităților respective și beneficiarii reali ai acestor entități acționează cu onestitate și integritate și dețin cunoștințele și expertiza necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Criteriile pentru a stabili dacă o persoană îndeplinește aceste cerințe ar trebui, ca o condiție minimă, să reflecte necesitatea de a proteja entitățile respective împotriva utilizării lor abuzive de către directorii sau beneficiarii lor reali în scopuri infracționale.

(9)Pentru a evalua dacă persoanele care dețin o funcție de conducere în entitățile obligate sau care le controlează pe acestea într-un alt mod sunt potrivite pentru rolul respectiv, orice schimb de informații privind condamnările ar trebui să se efectueze în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului 24 și cu Decizia 2009/316/JAI a Consiliului 25 .

(10)Comisia are competențele necesare pentru a analiza amenințările transfrontaliere specifice, care ar putea afecta piața internă și care nu pot fi identificate și combătute în mod eficient de statele membre în mod individual. Prin urmare, ar trebui să i se încredințeze responsabilitatea de a coordona evaluarea riscurilor legate de activitățile transfrontaliere. Implicarea experților relevanți, cum ar fi Grupul de experți privind spălarea banilor și finanțarea terorismului, reprezentanții unităților de informații financiare și, după caz, ai altor organisme de la nivelul Uniunii, este esențială pentru eficacitatea procesului de evaluare a riscurilor. Evaluările riscurilor și experiența de la nivel național sunt, de asemenea, o sursă importantă de informații pentru acest proces. Astfel de evaluări a riscurilor transfrontaliere de către Comisie nu ar trebui să implice prelucrarea de date cu caracter personal. În orice caz, datele ar trebui să fie complet anonimizate. Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și cea a Uniunii ar trebui să fie implicate doar în cazul în care evaluarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului are un impact asupra vieții private și protecției datelor persoanelor.

(11)Constatările evaluării riscurilor la nivelul Uniunii pot ajuta autoritățile competente și entitățile obligate să identifice, să înțeleagă, să gestioneze și să atenueze riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și riscurile de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice. Prin urmare, este important ca rezultatele evaluării riscurilor să fie făcute publice.

(12)Statele membre sunt în continuare cele mai în măsură să identifice, să evalueze, să înțeleagă și să decidă cum să atenueze riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care le afectează în mod direct. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să ia măsurile corespunzătoare în efortul de a-și identifica, evalua și înțelege în mod corespunzător riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și riscurile de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice, precum și de a defini o strategie națională coerentă pentru a pune în aplicare măsuri de atenuare a acestor riscuri. O astfel de evaluare națională a riscurilor ar trebui să fie actualizată periodic și ar trebui să includă o descriere a structurii instituționale și a procedurilor generale ale regimului statului membru de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și a resurselor umane și financiare alocate, în măsura în care aceste informații sunt disponibile.

(13)Rezultatele evaluărilor riscurilor ar trebui, dacă este cazul, să fie puse în timp util la dispoziția entităților obligate pentru a le permite să identifice, să înțeleagă, să gestioneze și să atenueze riscurile proprii.

(14)În plus, pentru a identifica, a înțelege, a gestiona și a atenua și mai bine riscurile la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să pună la dispoziție rezultatele propriilor evaluări ale riscurilor atât reciproc, cât și Comisiei și AMLA.

(15)Pentru a putea revizui eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să păstreze și să îmbunătățească statisticile relevante din punct de vedere al calității. Pentru a îmbunătăți calitatea și coerența datelor statistice colectate la nivelul Uniunii, Comisia și AMLA ar trebui să urmărească situația la nivelul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului și să publice rezumate periodice.

(16)GAFI a elaborat standarde care să le permită jurisdicțiilor să identifice și să evalueze riscurile de neaplicare sau eludare potențială a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării și să ia măsuri pentru a atenua aceste riscuri. Aceste noi standarde introduse de GAFI nu înlocuiesc și nici nu subminează cerințele stricte existente ca țările să pună în aplicare sancțiuni financiare specifice pentru a se conforma regulamentelor relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind prevenirea, eliminarea și întreruperea proliferării armelor de distrugere în masă și a finanțării acestei proliferări. Obligațiile existente, astfel cum sunt puse în aplicare la nivelul Uniunii prin Deciziile 2010/413/PESC 26 și (PESC) 2016/849 27 ale Consiliului, precum și prin Regulamentele (UE) nr. 267/2012 28 și (UE) 2017/1509 29 ale Consiliului, rămân obligații stricte bazate pe norme și opozabile tuturor persoanelor fizice și juridice din Uniune.

(17)Pentru a reflecta cele mai recente evoluții la nivel internațional, prezenta directivă introduce o cerință de identificare, înțelegere, gestionare și atenuare a riscurilor de neaplicare sau eludare potențială a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării la nivelul Uniunii și la nivelul statelor membre.

(18)Registrele centrale de informații privind beneficiarii reali sunt esențiale pentru combaterea utilizării abuzive a entităților juridice. Pentru a se asigura că registrele de informații privind beneficiarii reali sunt ușor accesibile și conțin date de înaltă calitate, ar trebui introduse norme coerente privind colectarea și stocarea acestor informații.

(19)În vederea consolidării transparenței, pentru combaterea utilizării abuzive a entităților juridice, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile privind beneficiarii reali sunt stocate într-un registru central situat în afara societății, în deplină conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre pot utiliza în acest scop o bază de date centrală care colectează informații privind beneficiarii reali sau registrul comerțului sau orice alt registru central. Statele membre pot decide ca entitățile obligate să fie responsabile pentru completarea registrului. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților competente și a unităților de informații financiare în toate cazurile și sunt furnizate entităților obligate atunci când acestea din urmă iau măsuri de precauție privind clientela.

(20)Informațiile privind beneficiarii reali ai trusturilor și ai construcțiilor juridice similare ar trebui să fie înregistrate acolo unde persoanele care dețin calitatea de trustee și persoanele care dețin funcții echivalente în cadrul construcțiilor juridice similare își au sediul sau reședința. Pentru a asigura monitorizarea și înregistrarea eficientă a informațiilor privind beneficiarii reali ai trusturilor și ai construcțiilor juridice similare, este, de asemenea, necesară cooperarea între statele membre. Interconectarea registrelor statelor membre privind beneficiarii reali ai trusturilor și ai construcțiilor juridice similare ar face aceste informații accesibile și ar asigura, de asemenea, faptul că înregistrarea multiplă a acelorași trusturi și construcții juridice similare este evitată în cadrul Uniunii.

(21)Accesul în timp util la informații privind beneficiarii reali ar trebui asigurat prin modalități care să evite orice risc ca societatea în cauză să fie avertizată.

(22)Acuratețea datelor incluse în registrele beneficiarilor reali este fundamentală pentru toate autoritățile relevante și pentru alte persoane cărora li se permite accesul la datele respective și pentru a lua decizii valabile și legale pe baza datelor respective. Prin urmare, în cazul în care, după o analiză atentă efectuată de operatorii de registre, apar motive suficiente pentru a pune la îndoială exactitatea informațiilor privind beneficiarii reali deținute de registre, entitățile juridice și construcțiile juridice ar trebui să aibă obligația de a furniza informații suplimentare în funcție de riscuri. În plus, este important ca statele membre să confere entității responsabile cu gestionarea registrelor competențe suficiente pentru a verifica proprietatea efectivă și veridicitatea informațiilor care i-au fost furnizate și pentru a raporta orice suspiciune unității lor de informații financiare. Aceste competențe ar trebui extinse și la efectuarea de inspecții la sediile entităților juridice.

(23)În plus, raportarea discrepanțelor dintre informațiile privind beneficiarii reali păstrate în registrele centrale și informațiile privind beneficiarii reali aflate la dispoziția entităților obligate și, după caz, a autorităților competente reprezintă un mecanism eficace de verificare a exactității informațiilor. Orice astfel de discrepanță ar trebui rapid identificată, raportată și corectată.

(24)Pentru a se asigura că mecanismul de raportare a discrepanțelor este proporțional și axat pe depistarea cazurilor de informații inexacte privind beneficiarii reali, statele membre pot permite entităților obligate să solicite clientului să rectifice discrepanțele de natură tehnică direct cu entitatea responsabilă de registrele centrale. O astfel de opțiune se aplică numai clienților cu risc scăzut și erorilor de natură tehnică, cum ar fi cazurile minore de informații ortografiate greșit, unde este evident că acestea nu împiedică identificarea beneficiarului (beneficiarilor) real(i) și exactitatea informațiilor.

(25)În cazul în care raportarea discrepanțelor de către unitățile de informații financiare și alte autorități competente ar periclita o investigație în curs de desfășurare, unitățile de informații financiare sau alte autorități competente ar trebui să amâne raportarea discrepanței până în momentul în care motivele pentru neraportare încetează să existe. În plus, unitățile de informații financiare și autoritățile competente nu ar trebui să raporteze nicio discrepanță atunci când acest lucru ar fi contrar dispozițiilor privind confidențialitatea din dreptul intern sau ar constitui o infracțiune de avertizare.

(26)Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în aplicarea conceptului de beneficiar real, este extrem de important ca, la nivelul Uniunii, entitățile juridice să beneficieze de canale și mijloace de raportare uniforme. În acest scop, formatul de transmitere a informațiilor privind beneficiarii reali către registrele naționale relevante ar trebui să fie uniform și să ofere garanții de transparență și securitate juridică.

(27)Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între diferitele tipuri de forme juridice, persoanele care dețin calitatea de trustee ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a obține și de a deține informații privind beneficiarii reali și de a comunica informațiile respective unui registru central sau unei baze de date centrale.

(28)Accesul public la informații privind beneficiarii reali poate permite un control sporit al informațiilor de către societatea civilă, inclusiv de către presă sau de către organizațiile societății civile, și contribuie la păstrarea încrederii în integritatea sistemului financiar. Acest acces poate contribui la combaterea utilizării abuzive a entităților corporative și a altor entități juridice și a construcțiilor juridice în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului atât prin acordarea de sprijin la investigații, cât și prin efectele asupra reputației, dat fiind faptul că oricine ar putea intra într-o relație de afaceri cunoaște identitatea beneficiarilor reali. De asemenea, accesul poate facilita punerea la dispoziție în timp util și eficient a informațiilor pentru entitățile obligate, precum și pentru autoritățile din țări terțe, implicate în combaterea unor astfel de infracțiuni. Accesul la informațiile respective ar ajuta, de asemenea, investigațiile privind spălarea banilor, infracțiunile premisă asociate și finanțarea terorismului.

(29)Încrederea investitorilor și a publicului larg în piețele financiare depinde în mare parte de existența unui regim de informare precisă care să asigure transparență în ceea ce privește beneficiarii reali și structurile de control ale societăților. Acest lucru este valabil în special în cazul sistemelor de guvernanță corporativă care sunt caracterizate de concentrarea proprietății, cum ar fi cel din Uniune. Pe de o parte, marii investitori cu drepturi de vot și de flux de numerar semnificative pot încuraja creșterea pe termen lung și performanța societății. Pe de altă parte, însă, beneficiarii reali care dețin controlul prin volume mari de voturi pot fi interesați să deturneze activele și oportunitățile societății pentru a obține câștiguri personale în detrimentul investitorilor minoritari. Eventuala creștere a încrederii în piețele financiare ar trebui să fie considerată ca un efect secundar pozitiv și nu ca scop al creșterii transparenței, care este acela de a crea un mediu mai puțin probabil să fie utilizat în scopul spălării banilor și finanțării terorismului.

(30)Încrederea investitorilor și a publicului larg în piețele financiare depinde în mare parte de existența unui regim de informare precisă care să asigure transparența în ceea ce privește beneficiarii reali și structurile de control ale entităților corporative și ale altor entități juridice, precum și ale anumitor tipuri de trusturi și ale altor construcții juridice similare. Prin urmare, statele membre ar trebui să permită accesul la informațiile privind beneficiarii reali într-un mod suficient de coerent și de coordonat, stabilind norme de încredere privind accesul publicului, astfel încât părțile terțe să fie în măsură să verifice, în întreaga Uniune, care sunt beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice și, dacă există un interes legitim, ai anumitor tipuri de trusturi și ai construcțiilor juridice similare.

(31)În ceea ce privește entitățile corporative și alte entități juridice, ar trebui să se urmărească un echilibru just, în special între interesul public general privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și drepturile fundamentale ale persoanelor vizate. Setul de date care urmează să fie pus la dispoziția publicului ar trebui să fie limitat, definit în mod clar și exhaustiv, și ar trebui să aibă un caracter general, pentru a reduce la minimum eventualele prejudicii aduse beneficiarilor reali. În același timp, informațiile puse la dispoziția publicului nu ar trebui să difere în mod semnificativ de datele colectate în prezent. Pentru a limita ingerința asupra dreptului la respectarea vieții lor private în general și la protecția datelor lor cu caracter personal în special, aceste informații ar trebui să se refere în esență la situația beneficiarilor reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice și ar trebui să privească strict sfera activității economice a beneficiarilor reali. În cazurile în care persoana care ocupă o funcție de conducere de rang superior a fost identificată ca fiind beneficiarul real doar ex officio, și nu prin participații în capitalurile proprii deținute sau prin control exercitat prin alte mijloace, acest lucru ar trebui să fie indicat clar în registre.

(32)În cazul trusturilor exprese și al construcțiilor juridice similare, informațiile ar trebui să fie accesibile oricărui membru al publicului larg, cu condiția ca interesul legitim să poată fi demonstrat. Aici ar trebui să se includă situațiile în care persoanele fizice sau juridice depun o cerere în legătură cu un trust sau o construcție juridică similară care are în posesie sau deține o participație care asigură controlul în orice entitate juridică înregistrată sau înființată în afara Uniunii, prin drept de proprietate direct sau indirect, inclusiv prin acțiuni la purtător sau prin control exercitat prin alte mijloace. Interpretarea interesului legitim de către statele membre nu ar trebui să restrângă noțiunea de interes legitim la situațiile procedurilor juridice sau administrative în desfășurare și ar trebui să permită să se țină seama de activitatea de prevenție în domeniul combaterii spălării banilor și al infracțiunilor premisă asociate, precum și al combaterii finanțării terorismului, realizată de organizații neguvernamentale și de jurnaliști de investigație. Deși trusturile și alte construcții juridice pot fi utilizate în structuri corporative complexe, obiectivul lor primar rămâne gestionarea averii individuale. Pentru a echilibra în mod adecvat obiectivul legitim de prevenire a utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului, pe care controlul public îl consolidează, și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor, în special a dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, este necesar să se prevadă demonstrarea unui interes legitim în accesarea informațiilor privind beneficiarii reali ai trusturilor și ai altor construcții juridice.

(33)Pentru a se asigura că informațiile puse la dispoziția publicului permit identificarea corectă a beneficiarului real, publicul ar trebui să aibă acces la un set minim de date. Aceste date ar trebui să permită identificarea fără echivoc a beneficiarului real, totodată reducând la minimum volumul de date cu caracter personal accesibile publicului. În absența informațiilor privind numele, luna și anul nașterii, precum și țara de reședință și naționalitatea beneficiarului real, nu ar fi posibil să se stabilească fără echivoc cine este persoana fizică care este beneficiarul efectiv. În mod similar, lipsa informațiilor privind interesul generator de beneficii deținut ar face imposibilă determinarea motivului pentru care persoana fizică respectivă ar trebui identificată drept beneficiarul real. Prin urmare, pentru a evita interpretările eronate ale informațiilor privind beneficiarii reali disponibile public și pentru a asigura o divulgare proporțională a datelor cu caracter personal la nivelul Uniunii, este oportun să se stabilească setul minim de date care pot fi accesate de public.

(34)Îmbunătățirea controlului public ar putea contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităților juridice și a construcțiilor juridice, inclusiv la prevenirea evaziunii fiscale. Prin urmare, este esențial ca informațiile privind beneficiarii reali să rămână disponibile prin intermediul registrelor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor beneficiarilor reali cel puțin cinci ani după ce motivele de înregistrare a informațiilor privind beneficiarii reali ai trustului sau ai construcției juridice similare au încetat să existe. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea prin lege prelucrarea informațiilor privind beneficiarii reali, inclusiv a datelor cu caracter personal, pentru alte scopuri, dacă o astfel de prelucrare urmărește un obiectiv de interes public și constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică în raport cu obiectivul legitim urmărit.

(35)În plus, cu scopul de a asigura o abordare proporțională și echilibrată și de a garanta drepturile la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să prevadă, în circumstanțe excepționale, excepții de la divulgarea și accesul la informațiile cu caracter personal privind beneficiarii reali din registre care conțin astfel de informații, în cazul în care informațiile respective ar expune beneficiarul real unui risc disproporționat de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite înregistrarea online în scopul de a identifica orice persoană care solicită informații din registru, precum și plata unei taxe de acces la informațiile din registru.

(36)Directiva (UE) 2018/843 a realizat interconectarea registrelor centrale ale statelor membre care dețin informații privind beneficiarii reali prin intermediul platformei centrale europene instituite prin Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului 30 . Implicarea continuă a statelor membre în funcționarea întregului sistem ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie și reprezentanții statelor membre cu privire la funcționarea sistemului și la dezvoltarea acestuia în viitor.

(37)Prin interconectarea registrelor beneficiarilor reali din statele membre, atât accesul național, cât și cel transfrontalier la informațiile privind beneficiarii reali ai construcțiilor juridice cuprinse în registrul fiecărui stat membru ar trebui acordat pe baza definiției interesului legitim, în temeiul unei decizii luate de entitatea relevantă din statul membru respectiv. Pentru a evita ca deciziile de limitare a accesului la informații privind beneficiarii reali care nu sunt justificate să nu poată fi reexaminate, ar trebui instituite mecanisme de recurs împotriva unor astfel de decizii. Pentru a asigura o înregistrare și un schimb de informații coerente și eficiente, statele membre ar trebui să se asigure că entitatea lor responsabilă de registru cooperează cu omologii săi din alte state membre, făcând schimb de informații în ceea ce privește trusturile și construcțiile juridice similare reglementate de legislația unui stat membru și administrate într-un alt stat membru.

(38)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 31 se aplică în cazul prelucrării de date cu caracter personal în sensul prezentei directive. Persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt păstrate în registrele naționale în calitate de beneficiari reali ar trebui informate cu privire la normele aplicabile privind protecția datelor. În plus, ar trebui puse la dispoziție numai datele cu caracter personal care sunt actualizate și care corespund beneficiarilor reali efectivi, iar beneficiarii ar trebui să fie informați cu privire la drepturile lor în temeiul cadrului juridic al Uniunii în materie de protecție a datelor, precum și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi. În plus, pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor din registre și pentru a echilibra drepturile beneficiarilor reali, statele membre ar putea considera oportun să ia în considerare punerea la dispoziția beneficiarului real a informațiilor privind persoana solicitantă împreună cu temeiul juridic al cererii acesteia.

(39)Întârzierea accesului de către unitățile de informații financiare și alte autorități competente la informațiile privind identitatea titularilor conturilor bancare și de plăți și ai casetelor de valori, în special ai celor anonime, împiedică detectarea transferurilor de fonduri legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Datele naționale care permit identificarea conturilor bancare și de plăți și a casetelor de valori care aparțin unei singure persoane sunt fragmentate și, prin urmare, nu sunt accesibile în timp util unităților de informații financiare și altor autorități competente. Prin urmare, este esențial să se instituie în toate statele membre mecanisme centralizate automatizate, precum un registru sau un sistem de extragere a datelor, ca modalitate eficientă de a obține accesul în timp util la informații privind identitatea titularilor conturilor bancare și de plăți și ai casetelor de valori, a reprezentanților, precum și a beneficiarilor reali ai acestora. Atunci când se aplică dispozițiile în materie de acces, este oportun să fie utilizate mecanismele preexistente, cu condiția ca unitățile naționale de informații financiare să poată accesa datele în legătură cu care realizează anchete, imediat și într-o manieră nefiltrată. Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a alimenta astfel de mecanisme cu alte informații considerate necesare și proporționale pentru atenuarea mai eficientă a riscurilor legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Unitățile de informații financiare și autoritățile competente, altele decât autoritățile responsabile pentru urmărirea penală, ar trebui să asigure confidențialitatea deplină cu privire la astfel de anchete și de solicitări de informații aferente.

(40)În vederea respectării vieții private și a protecției datelor cu caracter personal, datele minime necesare pentru efectuarea investigațiilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui păstrate în mecanisme centralizate automatizate pentru conturi bancare și de plăți, cum ar fi registrele sau sistemele electronice de extragere a datelor. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească în cazul căror date colectarea ar fi utilă și proporțională, luând în considerare sistemele și tradițiile juridice existente pentru a permite identificarea adecvată a beneficiarilor reali. Atunci când transpun dispozițiile privind mecanismele menționate, statele membre ar trebui să stabilească perioade de păstrare corespunzătoare perioadei de păstrare a documentelor și a informațiilor obținute în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să prelungească perioada de păstrare în mod general, prin legislație, fără a fi nevoie de decizii de la caz la caz. Perioada de păstrare suplimentară nu ar trebui să depășească cinci ani suplimentari. Perioada respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care stabilește alte cerințe de păstrare a datelor ce permit luarea de decizii de la caz la caz pentru a facilita procedurile penale sau administrative. Accesul la mecanismele respective ar trebui să se bazeze pe principiul „necesității de a cunoaște”.

(41)Prin interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre, unitățile de informații financiare de la nivel național ar putea obține rapid informații transfrontaliere cu privire la identitatea titularilor de conturi bancare și conturi de plăți și de casete de valori din alte state membre, ceea ce le-ar consolida capacitatea de a efectua în mod eficace analize financiare și de a coopera cu omologii lor din alte state membre. Accesul transfrontalier direct la informații privind conturile bancare și de plăți și casetele de valori ar permite unităților de informații financiare să efectueze analize financiare într-un interval de timp suficient de scurt pentru a depista potențialele cazuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și pentru a garanta o acțiune rapidă de asigurare a respectării legii.

(42)Pentru a respecta dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată și pentru a limita impactul accesului transfrontalier la informațiile conținute în mecanismele centralizate automatizate de la nivel național, domeniul de aplicare al informațiilor accesibile prin intermediul punctului central de acces la registrele de conturi bancare (BAR) ar fi limitat la minimul necesar în conformitate cu principiul minimizării datelor pentru a permite identificarea persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN și casete de valori. În plus, numai unităților de informații financiare ar trebui să li se acorde acces imediat și nefiltrat la punctul central de acces. Statele membre ar trebui să se asigure că personalul unităților de informații financiare respectă standarde profesionale înalte în materie de confidențialitate și de protecție a datelor, prezintă un grad înalt de integritate și este calificat în mod corespunzător. În plus, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri tehnice și organizatorice care să garanteze securitatea datelor la standarde tehnologice înalte.

(43)Interconectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre (registre centrale sau sisteme centrale electronice de extragere a datelor), care conțin informații privind conturile bancare și de plăți și casetele de valori, prin intermediul punctului unic de acces al registrelor de conturi bancare necesită coordonarea sistemelor naționale, care au caracteristici tehnice diferite. În acest scop, ar trebui elaborate măsuri și specificații tehnice care să țină seama de diferențele dintre mecanismele centralizate automatizate de la nivel național.

(44)Bunurile imobile reprezintă un bun atractiv pentru infractorii care vor să spele veniturile obținute din activitățile lor ilicite, deoarece permit ascunderea adevăratei surse a fondurilor și a identității beneficiarului real. Identificarea adecvată și în timp util a persoanelor fizice sau juridice care dețin bunuri imobile de către unitățile de informații financiare și de către alte autorități competente este importantă atât pentru depistarea schemelor de spălare a banilor, cât și pentru înghețarea și confiscarea activelor. Prin urmare, este important ca statele membre să ofere unităților de informații financiare și autorităților competente acces la informații care permit identificarea în timp util a persoanelor fizice sau juridice care dețin bunuri imobile și la informații relevante pentru identificarea riscului și a suspiciunii asupra tranzacției.

(45)Toate statele membre au înființat sau ar trebui să înființeze unități de informații financiare autonome și independente din punct de vedere operațional, pentru a colecta și a analiza informațiile primite în scopul stabilirii legăturilor dintre tranzacțiile suspecte și activitățile infracționale subiacente, în vederea prevenirii și a combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. Unitatea de informații financiare ar trebui să fie unitatea centrală unică de la nivel național responsabilă cu primirea și analizarea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, a rapoartelor privind mișcările fizice transfrontaliere de numerar și plățile în numerar care depășesc un anumit prag, precum și a altor informații relevante privind spălarea banilor, infracțiunile premisă asociate sau finanțarea terorismului, transmise de entitățile obligate. Independența operațională și autonomia unității de informații financiare ar trebui să fie asigurate conferindu-i-se unității de informații financiare autoritatea și capacitatea de a-și îndeplini liber funcțiile, inclusiv capacitatea de a lua decizii autonome în ceea ce privește analiza, cererile și comunicarea informațiilor specifice. În orice caz, unitatea de informații financiare ar trebui să aibă dreptul independent de a transmite sau de a comunica informații autorităților competente. Unitatea de informații financiare ar trebui să dispună de resurse financiare, umane și tehnice adecvate, într-un mod care să îi asigure autonomia și independența și să îi permită să își exercite efectiv mandatul. Unitatea de informații financiare ar trebui să fie în măsură să obțină și să utilizeze resursele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, în mod individual sau periodic, fără influențe sau interferențe nejustificate din partea mediului politic, a guvernului sau a industriei, care i-ar putea compromite independența operațională.

(46)Unitățile de informații financiare joacă un rol important în identificarea operațiunilor financiare ale rețelelor teroriste, în special a celor transfrontaliere, și în detectarea finanțatorilor acestora. Serviciile de informații financiare ar putea avea o importanță fundamentală în descoperirea activităților de facilitare a infracțiunilor de terorism, precum și a rețelelor și schemelor de funcționare ale organizațiilor teroriste. Unitățile de informații financiare încă prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește funcțiile, competențele și prerogativele lor. Actualele diferențe nu ar trebui totuși să afecteze activitatea unei unități de informații financiare, mai ales capacitatea acesteia de a efectua analize preventive în sprijinul tuturor autorităților responsabile de activități de culegere de informații, de investigare și activități judiciare, și nici cooperarea internațională. În exercitarea sarcinilor care le revin, a devenit esențial să se identifice setul minim de date la care unitățile de informații financiare ar trebui să aibă acces rapid și cu care să poată face schimb, fără impedimente, cu omologii lor din alte state membre. În toate cazurile în care există suspiciuni de spălare a banilor, de infracțiuni premisă asociate și în cazurile care implică finanțarea terorismului, informațiile ar trebui să fie furnizate direct și rapid, fără întârzieri nejustificate. Prin urmare, este esențial să se îmbunătățească în continuare eficacitatea și eficiența unităților de informații financiare, prin clarificarea competențelor și a cooperării dintre unitățile de informații financiare.

(47)Competențele unităților de informații financiare includ dreptul de acces direct sau indirect la informațiile „financiare”, „administrative” și „de aplicare a legii” de care acestea au nevoie pentru a combate spălarea banilor, infracțiunile premisă asociate acesteia și finanțarea terorismului. Lipsa unei definiții a tipurilor de informații incluse în aceste categorii generale a avut drept rezultat faptul că unităților de informații financiare le-a fost acordat acces la seturi de informații de o diversitate semnificativă, ceea ce afectează funcțiile analitice ale unităților de informații financiare, precum și capacitatea lor de a coopera eficace cu omologii lor din alte state membre. Prin urmare, este necesar să se definească seturile minime de informații „financiare”, „administrative” și „de aplicare a legii” care ar trebui să fie puse direct sau indirect la dispoziția fiecărei unități de informații financiare din întreaga Uniune. În plus, unitățile de informații financiare ar trebui să poată obține rapid de la orice entitate obligată toate informațiile necesare legate de exercitarea funcțiilor lor. De asemenea, o unitate de informații financiare ar trebui să fie în măsură să obțină astfel de informații la cererea înaintată de o altă unitate de informații financiare și să facă schimb de informații cu unitatea de informații financiare solicitantă.

(48)Marii majorități a unităților de informații financiare i-a fost conferită competența de a lua măsuri urgente și de a suspenda sau de a refuza aprobarea unei tranzacții pentru a o analiza, a confirma suspiciunea și a comunica rezultatele activităților analitice către autoritățile competente. Cu toate acestea, există anumite variații în ceea ce privește durata competențelor de amânare în diferitele state membre, ceea ce afectează nu numai amânarea activităților care au caracter transfrontalier prin cooperarea între unitățile de informații financiare, ci și drepturile fundamentale ale persoanelor fizice. În plus, pentru a se asigura că unitățile de informații financiare au capacitatea de a restricționa prompt fondurile sau activele obținute din activități infracționale și de a preveni disiparea acestora, inclusiv în scopul confiscării, unităților de informații financiare ar trebui să li se confere competența de a suspenda utilizarea unui cont bancar sau de plăți pentru a analiza tranzacțiile efectuate prin intermediul contului, pentru a confirma suspiciunea și pentru a comunica rezultatele analizei către autoritățile competente. Având în vedere că aceste competențe de amânare au un impact asupra dreptului la proprietate, ar trebui garantată conservarea drepturilor fundamentale ale persoanelor afectate.

(49)În scopul unei mai mari transparențe și responsabilități și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la activitățile lor, unitățile de informații financiare ar trebui să publice anual rapoarte de activitate. Aceste rapoarte ar trebui să furnizeze cel puțin date statistice referitoare la rapoartele de tranzacții suspecte primite, numărul de comunicări efectuate către autoritățile naționale competente, numărul de cereri transmise altor unități de informații financiare și primite de la acestea, precum și informații privind tendințele și tipologiile identificate. Acest raport ar trebui să fie făcut public, cu excepția elementelor care conțin informații sensibile și clasificate. Cel puțin o dată pe an, unitatea de informații financiare ar trebui să furnizeze entităților obligate feedback cu privire la calitatea rapoartelor de tranzacții suspecte, caracterul oportun al acestora, descrierea suspiciunii și eventualele documente suplimentare furnizate. Un astfel de feedback poate fi furnizat entităților obligate individuale sau grupurilor de entități obligate și ar trebui să vizeze îmbunătățirea suplimentară a abilității entităților obligate de a depista și identifica tranzacțiile și activitățile suspecte, precum și consolidarea mecanismelor generale de raportare.

(50)Scopul unității de informații financiare este de a colecta și a analiza informațiile primite în vederea stabilirii legăturilor între tranzacțiile suspecte și activitățile infracționale subiacente pentru a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și de a comunica rezultatele analizei sale și informații suplimentare autorităților competente în cazul în care există suspiciuni de spălare a banilor, de infracțiuni premisă asociate sau de finanțare a terorismului. O unitate de informații financiare nu ar trebui să se abțină sau să refuze schimbul de informații cu o altă astfel de unitate, în mod spontan sau la cerere, din motive precum lipsa identificării unei infracțiuni premisă asociate, caracteristicile dreptului penal intern și diferențele dintre definițiile infracțiunilor premisă asociate sau absența unei trimiteri la anumite infracțiuni premisă asociate. De asemenea, o unitate de informații financiare ar trebui să își dea acordul prealabil unei alte asemenea unități privind transmiterea informațiilor către alte autorități competente, indiferent de tipul de infracțiune premisă asociată posibilă, pentru a permite exercitarea eficace a funcției de comunicare. Unitățile de informații financiare au raportat dificultăți în realizarea schimburilor de informații, cauzate de diferențele dintre definițiile naționale ale unor infracțiuni premisă asociate, cum ar fi infracțiunile fiscale, care nu sunt armonizate de dreptul Uniunii. Astfel de diferențe nu ar trebui să împiedice schimbul reciproc, comunicarea către alte autorități competente și utilizarea respectivelor informații. Unitățile de informații financiare ar trebui să asigure în mod rapid, constructiv și eficace o cooperare internațională cât mai largă cu unitățile de informații financiare din țările terțe în ceea ce privește spălarea banilor, infracțiunile premisă asociate și finanțarea terorismului, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor pentru transferurile de date, cu recomandările GAFI și cu principiile Egmont pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare.

(51)Unitățile de informații financiare ar trebui să utilizeze instalații securizate, inclusiv canale de comunicare protejate, pentru a coopera și a face schimb de informații între ele. În acest sens, ar trebui instituit un sistem pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare ale statelor membre („FIU.net”). Sistemul ar trebui gestionat și găzduit de AMLA. Sistemul FIU.net ar trebui să fie utilizat de unitățile de informații financiare pentru a coopera și a face schimb de informații între ele și poate fi utilizat, de asemenea, după caz, pentru a face schimb de informații cu unitățile de informații financiare din țări terțe și cu alte autorități și organisme ale Uniunii. Funcționalitățile FIU.net ar trebui să fie utilizate de unitățile de informații financiare la potențialul lor maxim. Respectivele funcționalități ar trebui să permită unităților de informații financiare să își confrunte datele cu datele altor unități în mod anonim, cu scopul de a detecta în alte state membre persoanele care le interesează și de a identifica veniturile și fondurile acestora, asigurând totodată protecția deplină a datelor cu caracter personal.

(52)Este important ca unitățile de informații financiare să coopereze și să facă schimb de informații în mod eficace între ele. În acest sens, AMLA ar trebui să ofere asistența necesară, nu numai prin coordonarea analizelor comune ale rapoartelor de tranzacții suspecte transfrontaliere, ci și prin elaborarea de proiecte de standarde tehnice de reglementare privind formatul care trebuie utilizat pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare și de orientări în legătură cu factorii relevanți care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă un raport de tranzacții suspecte vizează un alt stat membru, precum și cu privire la natura, caracteristicile și obiectivele analizei operaționale și strategice.

(53)Sunt necesare termene pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare pentru a asigura o cooperare rapidă, eficace și consecventă. Ar trebui să fie prevăzute termene pentru a se asigura schimbul de informații eficace și într-un termen rezonabil sau pentru a se ține seama de constrângerile procedurale. Ar trebui prevăzute termene mai scurte în cazuri excepționale, justificate și urgente, în care unitatea de informații financiare solicitată poate accesa direct bazele de date în care sunt păstrate informațiile solicitate. În cazurile în care unitatea de informații financiare solicitată nu este în măsură să furnizeze informațiile în termenele stabilite, aceasta trebuie să își informeze omologul în consecință.

(54)Circulația banilor iliciți traversează frontierele și poate afecta diferite state membre. Cazurile transfrontaliere, care implică mai multe jurisdicții, devin tot mai frecvente și tot mai semnificative, inclusiv din cauza activităților desfășurate de entitățile obligate la nivel transfrontalier. Pentru a trata în mod eficace cazurile care privesc mai multe state membre, unitățile de informații financiare ar trebui să fie în măsură să depășească simplul schimb de informații pentru depistarea și analizarea tranzacțiilor și activităților suspecte și să își partajeze activitatea analitică. Unitățile de informații financiare au raportat anumite aspecte importante care limitează sau condiționează capacitatea unităților de informații financiare de a se angaja în analize comune. Efectuarea unei analize comune a tranzacțiilor și activităților suspecte va permite unităților de informații financiare să profite de potențialele sinergii, să utilizeze informații din diferite surse, să obțină o imagine completă a activităților anormale și să îmbogățească analiza. Unitățile de informații financiare ar trebui să fie în măsură să efectueze analize comune ale tranzacțiilor și activităților suspecte și să înființeze și să participe la echipe de analiză comune pentru scopuri specifice și pentru o perioadă limitată, cu sprijinul AMLA. Participarea terților poate fi esențială pentru succesul analizelor comune. Prin urmare, unitățile de informații financiare pot invita părți terțe să participe la analiza comună în cazul în care o astfel de participare ar intra sub incidența mandatelor corespunzătoare ale părților terțe respective.

(55)Supravegherea eficace a tuturor entităților obligate este esențială pentru a proteja integritatea sistemului financiar al Uniunii și a pieței interne. În acest scop, statele membre ar trebui să desfășoare o supraveghere eficace și imparțială a combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și să prevadă condițiile pentru o cooperare eficace, oportună și susținută între supraveghetori.

(56)Statele membre ar trebui să asigure o supraveghere eficientă, imparțială și bazată pe riscuri a tuturor entităților obligate, de preferință de către autoritățile publice prin intermediul unui supraveghetor național separat și independent. Supraveghetorii naționali ar trebui să fie în măsură să îndeplinească o gamă largă de sarcini pentru a exercita o supraveghere eficace a tuturor entităților obligate.

(57)Uniunea a asistat în repetate rânduri la o abordare relaxată a supravegherii sarcinilor entităților obligate în ceea ce privește sarcinile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, a devenit extrem de important ca supraveghetorii naționali competenți, ca parte a mecanismului integrat de supraveghere instituit prin prezenta directivă și prin Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului – COM/2021/421 final], să beneficieze de claritate în ceea ce privește drepturile și obligațiile lor corespunzătoare.

(58)Pentru a evalua și monitoriza mai eficient și periodic riscurile la care sunt expuse entitățile obligate și modul în care acestea pun în aplicare sancțiuni financiare specifice, este necesar să se clarifice faptul că supraveghetorii naționali au atât dreptul, cât și obligația de a efectua toate investigațiile ex situ, in situ și tematice necesare, precum și orice alte anchete și evaluări pe care le consideră necesare. Acest lucru nu numai că va ajuta supraveghetorii să decidă cu privire la acele cazuri în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare și înțelese, ci le va asigura și instrumentele necesare pentru a comunica mai departe informații relevante entităților obligate pentru a contribui la înțelegerea de către acestea a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

(59)Activitățile de informare, inclusiv comunicarea informațiilor de către supraveghetori către entitățile obligate aflate sub supravegherea lor, sunt esențiale pentru a garanta că sectorul privat înțelege în mod adecvat natura și nivelul riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului cu care se confruntă.

(60)Supraveghetorii ar trebui să adopte o abordare bazată pe riscuri a activității lor, care ar trebui să le permită să își concentreze resursele acolo unde riscurile sunt cele mai mari, asigurându-se totodată că niciun sector sau entitate nu este expusă tentativelor infracționale de spălare de bani sau de finanțare a terorismului. AMLA ar trebui să joace un rol principal în promovarea unei înțelegeri comune a riscurilor și, prin urmare, ar trebui să aibă sarcina de a elabora criterii de referință și o metodologie de evaluare și clasificare a profilului de risc inerent și rezidual al entităților obligate, precum și frecvența cu care ar trebui revizuit un astfel de profil de risc.

(61)Divulgarea de către supraveghetori unităților de informații financiare a unor fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului este una dintre pietrele de temelie ale supravegherii eficiente și eficace a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Prin urmare, este necesar ca statele membre să instituie un sistem care să garanteze că unitățile de informații financiare sunt informate în mod corespunzător și prompt.

(62)Cooperarea dintre supraveghetorii naționali este esențială pentru a asigura o abordare comună în materie de supraveghere la nivelul Uniunii. Pentru a fi eficace, această cooperare trebuie să fie valorificată în cea mai mare măsură posibilă și indiferent de natura sau statutul supraveghetorilor. Pe lângă cooperarea tradițională - cum ar fi capacitatea de a efectua investigații în numele unei autorități de supraveghere solicitante -, este oportun să se impună înființarea unor colegii de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului în ceea ce privește entitățile obligate care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii sau de a se stabili și în ceea ce privește entitățile obligate care fac parte dintr-un grup.

(63)În cazul în care o entitate obligată operează unități într-un alt stat membru, inclusiv prin intermediul unei rețele de agenți, supraveghetorul din statul membru de origine ar trebui să fie responsabil cu supravegherea aplicării de către entitatea obligată a politicilor și procedurilor grupului referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Acest lucru ar putea implica vizite la fața locului în unitățile situate într-un alt stat membru. Supraveghetorul din statul membru de origine ar trebui să coopereze îndeaproape cu supraveghetorul din statul membru gazdă și ar trebui să îl informeze pe aceasta din urmă cu privire la orice aspecte care ar putea afecta evaluarea de către cei doi supraveghetori a respectării de către unitatea în cauză a normelor impuse de țara-gazdă în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

(64)În cazul în care o entitate obligată operează unități într-un alt stat membru, inclusiv prin intermediul unei rețele de agenți, supraveghetorul din statul membru gazdă își păstrează responsabilitatea de a asigura respectarea de către unitatea în cauză a normelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv, după caz, prin efectuarea de inspecții in situ, monitorizare ex situ și adoptarea de măsuri adecvate și proporționale pentru a trata încălcările grave ale acestor cerințe. Supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să coopereze îndeaproape cu supraveghetorul din statul membru de origine și să îl informeze pe acesta din urmă cu privire la orice aspecte care ar putea afecta evaluarea de către acesta a aplicării de către entitatea obligată a politicilor și procedurilor grupului referitoare la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Pentru a elimina încălcările grave ale normelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului care necesită soluții imediate, supraveghetorul din statul membru gazdă ar trebui să poată să aplice măsuri de remediere temporare adecvate și proporționale, aplicabile în circumstanțe similare entităților obligate aflate în sfera sa de competență, în vederea remedierii respectivelor deficiențe grave, cu sprijinul sau în cooperare cu supraveghetorul din statul membru de origine, dacă este cazul.

(65)Pentru a asigura o mai bună coordonare a eforturilor și pentru a contribui în mod eficace la nevoile mecanismului de supraveghere integrat, ar trebui clarificate sarcinile supraveghetorilor în ceea ce privește respectivele entități obligate și ar trebui prevăzute mecanisme de cooperare specifice și proporționale.

(66)Grupurile transfrontaliere trebuie să dispună de politici și proceduri ample la nivel de grup. Pentru a se asigura că operațiunile transfrontaliere sunt însoțite de o supraveghere adecvată, este necesar să se stabilească norme detaliate de supraveghere, care să permită supraveghetorilor din statul membru de origine și celor din statul membru gazdă să coopereze cât mai mult posibil între ei, indiferent de natura sau statutul lor, și cu AMLA pentru a evalua riscurile, a monitoriza evoluțiile care ar putea afecta diferitele entități care fac parte din grup și pentru a coordona acțiunile de supraveghere. Având în vedere rolul său de coordonare, AMLA ar trebui să aibă datoria de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care să definească sarcinile detaliate corespunzătoare ale supraveghetorilor din țara de origine și din țara gazdă ai grupurilor, precum și modalitățile de cooperare între aceștia. Supravegherea punerii în aplicare efective a politicii de grup privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să se realizeze în conformitate cu principiile și modalitățile de supraveghere consolidată, astfel cum sunt prevăzute de legislația europeană relevantă la nivel sectorial.

(67)Directiva (UE) 2015/849 includea o cerință generală de cooperare între supraveghetorii din statul membru de origine și din statul membru gazdă. Aceste cerințe au fost ulterior consolidate pentru a preveni ca schimbul de informații și cooperarea între supraveghetori să fie interzise sau restricționate în mod nejustificat. Cu toate acestea, în absența unui cadru juridic clar, înființarea colegiilor de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului s-a bazat pe orientări fără caracter obligatoriu. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare pentru organizarea colegiilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și să se prevadă o abordare coordonată și solidă din punct de vedere juridic, recunoscând necesitatea unei interacțiuni structurate între supraveghetorii de la nivelul Uniunii. În conformitate cu rolul său de coordonare și supervizare, AMLA ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare care să definească condițiile generale care permit buna funcționare a colegiilor de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului.

(68)Schimbul de informații și cooperarea între supraveghetori sunt esențiale în contextul unor sisteme financiare tot mai integrate la nivel mondial. Pe de o parte, supraveghetorii din Uniune, inclusiv AMLA, ar trebui să se informeze reciproc cu privire la cazurile în care legislația unei țări terțe nu permite punerea în aplicare a politicilor și procedurilor prevăzute în Regulamentul [a se introduce referința — Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor]. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza supraveghetorii să încheie acorduri de cooperare care să prevadă colaborarea și schimburile de informații confidențiale cu omologii lor din țări terțe, în conformitate cu normele aplicabile transferurilor de date cu caracter personal. Având în vedere rolul său de supervizare, AMLA ar trebui să acorde asistența necesară pentru a se evalua echivalența cerințelor privind secretul profesional aplicabile omologului din țara terță.

(69)Directiva (UE) 2015/849 permitea statelor membre să încredințeze unor organisme de autoreglementare supravegherea anumitor entități obligate. Cu toate acestea, calitatea și intensitatea supravegherii efectuate de astfel de organisme de autoreglementare au fost insuficiente și nu au fost supuse controlului public sau nu au fost supuse aproape deloc unui astfel de control. În cazul în care un stat membru decide să încredințeze supravegherea unui organism de autoreglementare, acesta ar trebui să desemneze, de asemenea, o autoritate publică care să supervizeze activitățile organismului de autoreglementare pentru a se asigura că desfășurarea activităților respective este în conformitate cu cerințele prezentei directive.

(70)Importanța combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să determine statele membre să prevadă în dreptul intern sancțiuni și măsuri administrative eficace, proporționale și disuasive pentru nerespectarea cerințelor din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor]. Supraveghetorii naționali ar trebui să fie împuterniciți de statele membre să impună astfel de măsuri entităților obligate pentru a remedia situația în cazul încălcărilor și, în cazul în care încălcarea justifică acest lucru, pentru a aplica sancțiuni pecuniare. Gama acestora ar trebui să fie suficient de largă pentru a permite statelor membre și autorităților competente să ia în considerare diferențele dintre entitățile obligate, în special dintre instituțiile de credit și instituțiile financiare și alte entități obligate, în ceea ce privește dimensiunea, caracteristicile și natura activității acestora.

(71)În prezent, statele membre dispun de o gamă variată de sancțiuni și măsuri administrative pentru încălcarea principalelor dispoziții preventive în vigoare și aplică o abordare inconsecventă în ceea ce privește investigarea și sancționarea încălcării cerințelor de combatere a spălării banilor; de asemenea, nu există o înțelegere comună în rândul supraveghetorilor cu privire la ceea ce ar trebui să constituie o încălcare „gravă”, astfel încât să se poată identifica situațiile în care ar trebui impusă o sancțiune administrativă. Această diversitate este în detrimentul eforturilor depuse pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, iar răspunsul Uniunii este fragmentat. Prin urmare, ar trebui stabilite criterii comune pentru determinarea celor mai adecvate măsuri de supraveghere adoptate ca răspuns la încălcări și ar trebui să se prevadă o serie de măsuri administrative pe care supraveghetorii le-ar putea impune atunci când încălcările nu sunt suficient de grave pentru a fi pedepsite printr-o sancțiune administrativă. Pentru a stimula entitățile obligate să respecte dispozițiile Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor], este necesar să se consolideze caracterul disuasiv al sancțiunilor administrative. În consecință, ar trebui ridicată valoarea minimă a sancțiunii maxime care poate fi impusă în cazul unor încălcări grave ale Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor]. În transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să se asigure că impunerea de măsuri și sancțiuni administrative și de sancțiuni penale în conformitate cu dreptul intern nu încalcă principiul ne bis in idem.

(72)Entitățile obligate pot beneficia de libertatea de a presta servicii și de a se stabili pe piața internă pentru a-și oferi produsele și serviciile la nivelul Uniunii. Un sistem de supraveghere eficace impune ca supraveghetorii să fie conștienți de deficiențele privind respectarea de către entitățile obligate a normelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, este important ca supraveghetorii să fie în măsură să se informeze reciproc cu privire la sancțiunile și măsurile administrative impuse entităților obligate, atunci când astfel de informații sunt relevante și pentru alți supraveghetori.

(73)Publicarea unei sancțiuni sau măsuri administrative pentru încălcarea Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor] poate avea un puternic efect disuasiv împotriva repetării unei astfel de încălcări. Astfel sunt informate și alte entități cu privire la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate entității obligate sancționate, înainte de a intra într-o relație de afaceri cu aceasta, și se oferă asistență supraveghetorilor din alte state membre în ceea ce privește riscurile asociate unei entități obligate atunci când aceasta își desfășoară activitatea în respectivul stat membru la nivel transfrontalier. Din aceste motive, ar trebui confirmată cerința de a publica deciziile privind sancțiunile împotriva cărora nu a fost intentată nicio cale de atac. Cu toate acestea, orice astfel de publicare ar trebui să fie proporțională și, atunci când ia o decizie cu privire la publicarea unei sancțiuni sau măsuri administrative, supraveghetorii ar trebui să țină seama de gravitatea încălcării și de efectul disuasiv pe care publicarea este probabil să îl aibă.

(74)Au existat cazuri de angajați care au raportat suspiciuni de spălare a banilor și care au fost supuși amenințărilor sau acțiunilor ostile. Este esențial ca această chestiune să fie abordată pentru a se asigura eficacitatea sistemului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Statele membre ar trebui să fie conștiente de această problemă și ar trebui să facă tot ce le stă în putință pentru a proteja persoanele, inclusiv angajații și reprezentanții entității obligate, împotriva unor astfel de amenințări sau acțiuni ostile și pentru a furniza, în conformitate cu dreptul intern, o protecție adecvată acestor persoane, în special în ceea ce privește dreptul acestora la protecția datelor lor cu caracter personal și drepturile lor la o protecție jurisdicțională efectivă și reprezentare efectivă.

(75)Noua politică pe deplin integrată și coerentă de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul Uniunii, cu roluri desemnate atât pentru autoritățile competente de la nivelul Uniunii, cât și pentru cele de la nivel național, funcționează cu scopul de a asigura o cooperare armonioasă și constantă între aceste autorități. În această privință, cooperarea între toate autoritățile de la nivel național și cele de la nivelul Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului este extrem de importantă și ar trebui clarificată și consolidată. Pe plan intern, este în continuare de datoria statelor membre să prevadă normele necesare pentru a se asigura că factorii de decizie, unitățile de informații financiare, supraveghetorii, inclusiv AMLA, și alte autorități competente implicate în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și autoritățile fiscale și autoritățile de asigurare a respectării legii, atunci când acționează în limitele domeniului de aplicare al prezentei directive, dispun de mecanisme eficace care să le permită să coopereze și să se coordoneze, inclusiv printr-o abordare restrictivă a refuzului autorităților competente de a coopera și de a face schimb de informații la cererea unei alte autorități competente.

(76)Pentru a facilita și a promova cooperarea eficace și, în special, schimbul de informații, statele membre ar trebui să aibă obligația de a comunica Comisiei și AMLA lista autorităților lor competente și datele de contact relevante.

(77)Riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului poate fi detectat de către toți supraveghetorii responsabili de instituțiile de credit. Informațiile de natură prudențială referitoare la instituțiile de credit și instituțiile financiare, cum ar fi informațiile referitoare la competența și onorabilitatea directorilor și a acționarilor, la mecanismele de control intern, la guvernanță sau la conformitate și gestionarea riscurilor, sunt adesea indispensabile pentru supravegherea adecvată a acestor instituții din punctul de vedere al combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. În mod similar, informațiile privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului sunt, de asemenea, importante pentru supravegherea prudențială a unor astfel de instituții. Prin urmare, cooperarea și schimbul de informații cu supraveghetorii în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și cu unitatea de informații financiare ar trebui extinse la toate autoritățile competente responsabile cu supravegherea respectivelor entități obligate în conformitate cu alte instrumente juridice ale Uniunii, cum ar fi Directiva 2013/36/UE 32 , Directiva 2014/49/UE 33 , Directiva 2014/59/UE 34 , Directiva 2014/92/UE 35 și Directiva (UE) 2015/2366 ale Parlamentului European și a Consiliului 36 . Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestei cooperări, statele membre ar trebui să informeze anual AMLA cu privire la schimburile efectuate.

(78)Cooperarea cu alte autorități competente pentru supravegherea instituțiilor de credit în temeiul Directivei 2014/92/UE și al Directivei (UE) 2015/2366 are potențialul de a reduce consecințele nedorite ale cerințelor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Instituțiile de credit pot alege să înceteze sau să restricționeze relațiile de afaceri cu anumiți clienți sau anumite categorii de clienți pentru a evita riscul în loc să îl gestioneze. Astfel de practici de eliminare a riscurilor pot slăbi cadrul de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și depistarea tranzacțiilor suspecte, deoarece îi determină pe clienții afectați să recurgă la canale de plată mai puțin sigure sau nereglementate pentru a-și satisface nevoile financiare. În același timp, practicile larg răspândite de eliminare a riscurilor în sectorul bancar pot conduce la excluderea financiară a anumitor categorii de entități de plată sau de consumatori. Supraveghetorii financiari sunt cei mai în măsură să identifice situațiile în care o instituție de credit a refuzat să intre într-o relație de afaceri, deși este posibil să fi avut obligația să facă acest lucru în temeiul legislației naționale de punere în aplicare a Directivei 2014/92/UE sau a Directivei (UE) 2015/2366, fără o justificare bazată pe măsurile documentate de precauție privind clientela. În astfel de cazuri, supraveghetorii financiari ar trebui să alerteze autoritățile responsabile cu asigurarea respectării de către instituțiile financiare a Directivei 2014/92/UE sau a Directivei (UE) 2015/2366.

(79)Cooperarea dintre supraveghetorii financiari și autoritățile responsabile cu gestionarea crizelor instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții, cum ar fi, în special, autoritățile desemnate pentru schemele de garantare a depozitelor și autoritățile de rezoluție, este necesară pentru a reconcilia obiectivele de prevenire a spălării banilor prevăzute în prezenta directivă și pentru a proteja stabilitatea financiară și deponenții în temeiul Directivei 2014/49/UE și al Directivei 2014/59/UE. Supraveghetorii financiari ar trebui să supervizeze aplicarea măsurilor de precauție privind clientela în cazul în care s-a stabilit că instituția de credit a intrat sau este susceptibilă de a intra în dificultate sau atunci când depozitele sunt definite ca fiind indisponibile, precum și raportarea eventualelor tranzacții suspecte către unitatea de informații financiare. Supraveghetorii financiari ar trebui să informeze autoritățile responsabile cu gestionarea crizelor instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții cu privire la orice rezultat relevant al măsurilor de precauție privind clientela efectuate și cu privire la orice cont care a fost suspendat de unitatea de informații financiare.

(80)Pentru a facilita o astfel de cooperare în ceea ce privește instituțiile de credit, AMLA, în consultare cu Autoritatea Bancară Europeană, ar trebui să emită orientări care să specifice principalele elemente ale unei astfel de cooperări, inclusiv modul în care ar trebui să se facă schimb de informații.

(81)Mecanismele de cooperare ar trebui să se extindă, de asemenea, la autoritățile responsabile cu supravegherea și supervizarea auditorilor, întrucât o astfel de cooperare poate spori eficacitatea cadrului Uniunii de combatere a spălării banilor.

(82)Schimbul de informații și acordarea de asistență între autoritățile competente ale statelor membre sunt esențiale în sensul prezentei directive. În consecință, statele membre nu ar trebui să interzică sau să aplice condiții nerezonabile sau nejustificat de restrictive în ceea ce privește schimbul de informații și acordarea de asistență.

(83)Supraveghetorii ar trebui să fie în măsură să coopereze și să facă schimb de informații confidențiale, indiferent de natura sau statutul lor. În acest scop, acestea ar trebui să dispună de un temei juridic adecvat pentru schimbul de informații confidențiale și pentru cooperare. Schimbul de informații și cooperarea cu alte autorități competente pentru supraveghere sau pentru supervizarea entităților obligate în temeiul altor acte ale Uniunii nu ar trebui să fie împiedicate în mod neintenționat de lipsa securității juridice care ar putea rezulta din lipsa unor dispoziții explicite în acest domeniu. Clarificarea cadrului juridic este cu atât mai importantă cu cât supravegherea prudențială, într-un număr de cazuri, a fost încredințată unor supraveghetori care nu au competențe specifice în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE).

(84)Eficacitatea cadrului Uniunii de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului se bazează pe cooperarea între varii autorități competente. Pentru a facilita o astfel de cooperare, AMLA ar trebui să fie însărcinată să elaboreze orientări în coordonare cu BCE, autoritățile europene de supraveghere, Europol, Eurojust și Parchetul European cu privire la cooperarea între toate autoritățile competente. Orientările ar trebui să descrie, de asemenea, modul în care autoritățile competente pentru supravegherea sau supervizarea entităților obligate în temeiul altor acte ale Uniunii ar trebui să țină seama, în îndeplinirea sarcinilor lor, de preocupările legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului.

(85)Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentei directive. Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului 37 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii în sensul prezentei directive. Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului este considerată a fi un temei important de interes public de către toate statele membre. Cu toate acestea, autoritățile competente responsabile cu investigarea sau urmărirea penală a spălării banilor, a infracțiunilor premisă asociate sau a finanțării terorismului sau cele care au funcția de urmărire, punere sub sechestru sau înghețare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni ar trebui să respecte normele referitoare la protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, inclusiv Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului 38 .

(86)Este esențial ca alinierea prezentei directive la recomandările revizuite ale GAFI să se desfășoare cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, în special în ceea ce privește dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor, inclusiv normele privind transferurile de date, precum și protecția drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). Anumite aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive presupun colectarea, analizarea, stocarea și schimbul de date în cadrul Uniunii și cu țări terțe. O astfel de prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să fie permisă, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, numai în scopurile prevăzute în prezenta directivă și pentru activitățile necesare în temeiul prezentei directive, cum ar fi schimbul de informații între autoritățile competente.

(87)Dreptul de acces la date al persoanelor vizate este aplicabil în cazul datelor cu caracter personal prelucrate în sensul prezentei directive. Cu toate acestea, accesarea de către persoanele vizate a oricăror informații legate de un raport privind tranzacții suspecte ar afecta considerabil eficacitatea luptei împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Prin urmare, s-ar putea ca anumite exceptări și restricționări ale acestui drept în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) 2016/679 și, acolo unde este cazul, articolul 25 din Regulamentul (UE) 2018/1725 să fie justificate. Persoana vizată are dreptul de a solicita ca o autoritate de supraveghere menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau, după caz, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor să verifice legalitatea prelucrării datelor, precum și dreptul la o cale de atac judiciară menționată la articolul 79 din respectivul regulament. Autoritatea de supraveghere menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) 2016/679 poate, de asemenea, să acționeze din oficiu. Fără a aduce atingere restricțiilor dreptului de acces, autoritatea de supraveghere ar trebui să poată informa persoana vizată că autoritatea de supraveghere a efectuat toate verificările necesare și să îi comunice rezultatul în ceea ce privește legalitatea prelucrării respective.

(88)Pentru a asigura continuitatea schimbului de informații între unitățile de informații financiare în perioada de înființare a AMLA, Comisia ar trebui să continue să găzduiască temporar FIU.net. Pentru a asigura implicarea deplină a unităților de informații financiare în funcționarea sistemului, Comisia ar trebui să facă periodic schimb de informații cu Platforma unităților de informații financiare din UE („Platforma unităților de informații financiare din UE”), un grup informal alcătuit din reprezentanți ai unităților de informații financiare, activ din 2006 și utilizat pentru a facilita cooperarea între unitățile de informații financiare și pentru a face schimb de opinii cu privire la aspecte legate de cooperare.

(89)Standardele tehnice de reglementare ar trebui să asigure o armonizare consecventă la nivelul Uniunii. Ar fi oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri politice și de a înainta proiectele respective Comisiei să fie încredințată AMLA, în calitate de organism cu înaltă specializare.

(90)Pentru a asigura abordări consecvente între unitățile de informații financiare și între supraveghetori, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare care stabilesc criteriile în ceea ce privește desemnarea și funcțiile unui punct central de contact al anumitor furnizori de servicii, care stabilesc criteriile de referință și metodologia pentru evaluarea și clasificarea profilului de risc inerent și rezidual al entităților obligate și frecvența revizuirilor profilurilor de risc, care stabilesc detaliile privind sarcinile supraveghetorilor din țara de origine și din țara-gazdă, precum și modalitățile de cooperare între aceștia, care precizează condițiile generale pentru funcționarea colegiilor de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și pentru funcționarea operațională a unor astfel de colegii, care definesc indicatorii de clasificare a gradului de gravitate a încălcărilor prezentei directive și criteriile care trebuie avute în vedere atunci când se stabilește nivelul sancțiunilor administrative sau când se iau măsuri administrative. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(91)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a stabili o metodologie de colectare a statisticilor, pentru a stabili formatul de transmitere a informațiilor privind beneficiarii reali, pentru a defini condițiile tehnice pentru interconectarea registrelor beneficiarilor reali și a registrelor de conturi bancare și a mecanismelor de extragere a datelor, precum și pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare care să specifice formatul care trebuie utilizat pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare din statele membre. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 39 .

(92)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7 din cartă), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8 din cartă) și libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16 din cartă).

(93)Atunci când elaborează un raport de evaluare a punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de cartă.

(94)Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume instituirea unui mecanism coordonat și coerent de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, date fiind amploarea și efectele acțiunii propuse, pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(95)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 40 , statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(96)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725 [și a emis un aviz la …] 41 . ].

(97)Prin urmare, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Secțiunea 1

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește norme privind:

(a)măsuri aplicabile la nivel național sectoarelor expuse riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului;

(b)identificarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la nivelul Uniunii și al statelor membre;

(c)crearea de registre privind beneficiarii reali, conturile bancare și bunurile imobile și accesul la aceste registre;

(d)responsabilitățile și sarcinile unităților de informații financiare (FIU);

(e)responsabilitățile și sarcinile organismelor implicate în supravegherea entităților obligate;

(f)cooperarea între autoritățile competente și cooperarea cu autoritățile reglementate de alte acte ale Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

În plus, se aplică următoarele definiții:

(1)„supraveghetor financiar” înseamnă un supraveghetor responsabil de instituțiile de credit și instituțiile financiare;

(2)„entități obligate” înseamnă persoanele fizice sau juridice enumerate la articolul 3 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] care nu sunt exceptate în conformitate cu articolele 4, 5 și 6 din regulamentul respectiv;

(3)„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care este situat sediul social al entității obligate sau, în cazul în care entitatea obligată nu are sediu social, statul membru în care se află sediul său central;

(4)„stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care entitatea obligată are o filială sau o sucursală sau în care prestează servicii;

(5)„autorități vamale” înseamnă autoritățile vamale astfel cum sunt definite la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 42 și autoritățile competente, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (g) din Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului 43 ;

(6)„colegiu de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului” sau „colegiu de supraveghere în domeniul CSB/CFT” înseamnă o structură permanentă de cooperare și de schimb de informații în scopul supravegherii unui grup sau a unei entități care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier;

(7)„entitate care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier” înseamnă o entitate obligată care are cel puțin o unitate într-un alt stat membru sau într-o țară terță;

(8)„unitate” înseamnă o sucursală sau orice altă formă de stabilire a unei entități obligate care își desfășoară activitatea într-un stat membru sau într-o țară terță, alta decât țara în care își are sediul central, sau filiala unei societăți-mamă stabilită într-o altă țară decât țara în care a fost înființată respectiva societate-mamă.

Secțiunea 2

Măsuri naționale în sectoarele expuse riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului

Articolul 3

Identificarea sectoarelor expuse de la nivel național

1.În cazul în care evaluarea națională a riscurilor efectuată de statele membre în temeiul articolului 8 indică faptul că, pe lângă entitățile obligate, și entități din alte sectoare sunt expuse la riscuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, statele membre pot decide să aplice respectivelor entități suplimentare cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

2.În sensul alineatului (1), statele membre notifică Comisiei intenția lor de a aplica entităților din alte sectoare cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], însoțită de:

(a)o justificare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care stau la baza acestei intenții;

(b)o evaluare a impactului pe care o astfel de extindere îl va avea asupra prestării de servicii în cadrul pieței interne;

(c)textul măsurilor naționale pe care statul membru intenționează să le adopte.

3.Statele membre suspendă adoptarea măsurilor naționale menționate la alineatul (2) litera (c), timp de șase luni de la data notificării menționate la alineatul (2).

4.Înainte de sfârșitul perioadei menționate la alineatul (3) și după consultarea Autorității pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului înființată prin Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului – COM/2021/421 final] (AMLA), Comisia emite un aviz detaliat pentru a determina dacă măsura avută în vedere:

(a)este adecvată pentru a aborda riscurile identificate, în special dacă riscurile identificate de statul membru se referă la piața internă;

(b)poate crea obstacole în calea liberei circulații a serviciilor sau a capitalurilor sau în calea libertății de stabilire a operatorilor de servicii în cadrul pieței interne, care nu sunt proporționale cu riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pe care măsura urmărește să le atenueze.

Avizul detaliat precizează, de asemenea, dacă Comisia intenționează să propună măsuri la nivelul Uniunii.

5.În cazul în care Comisia nu consideră oportun să propună măsuri la nivelul Uniunii, statul membru în cauză raportează Comisiei, în termen de două luni de la primirea avizului detaliat menționat la alineatul (4), cu privire la măsurile pe care intenționează să le întreprindă în urma respectivului aviz detaliat. Comisia prezintă observații cu privire la măsurile propuse de statul membru.

6.În cazul în care Comisia își exprimă intenția de a propune măsuri la nivelul Uniunii, statul membru în cauză se abține de la adoptarea măsurilor naționale menționate la alineatul (2) litera (c).

7.În cazul în care, la [a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre au aplicat deja altor sectoare decât entitățile obligate dispoziții naționale de transpunere a Directivei (UE) 2015/849, acestea pot aplica respectivelor sectoare cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

Până la [șase luni de la data transpunerii prezentei directive], statele membre notifică Comisiei sectoarele identificate la nivel național în temeiul primului paragraf cărora li se aplică cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], împreună cu o justificare a expunerii sectoarelor respective la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. În termen de șase luni de la această notificare și după consultarea AMLA, Comisia emite un aviz detaliat privind alineatul (4) literele (a) și (b), indicând dacă intenționează să propună măsuri la nivelul Uniunii. În cazul în care Comisia nu consideră oportun să propună măsuri la nivelul Uniunii, se aplică alineatul (5).

8.Până la [un an de la data transpunerii prezentei directive] și, ulterior, în fiecare an, Comisia publică o listă consolidată a sectoarelor în care statele membre au decis să aplice cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Cerințe privind anumiți prestatori de servicii

1.Statele membre se asigură că birourile de schimb valutar și de încasare a cecurilor de călătorie, precum și furnizorii de servicii pentru trusturi sau societăți sunt fie autorizați, fie înregistrați.

2.Statele membre se asigură că toți furnizorii de servicii de jocuri de noroc sunt reglementați.

Articolul 5

Puncte de contact

1.Statele membre pot solicita emitenților de monedă electronică, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 3 din Directiva 2009/110/CE 44 , prestatorilor de servicii de plată, astfel cum sunt definiți la articolul 4 punctul 11 din Directiva (UE) 2015/2366, și prestatorilor de servicii de criptoactive care își desfășoară activitatea prin intermediul agenților aflați în statul membru gazdă, fie în temeiul dreptului de stabilire, fie în temeiul libertății de a presta servicii și al căror sediu central se află într-un alt stat membru să desemneze un punct central de contact pe teritoriul lor. Punctul central de contact asigură, în numele entității care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, respectarea normelor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și facilitează supravegherea de către supraveghetori, inclusiv prin punerea la dispoziția supraveghetorilor a documentelor și a informațiilor, la cerere.

2.Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], AMLA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare și le înaintează Comisiei spre adoptare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare prevăd criteriile de stabilire a circumstanțelor în care este adecvată numirea unui punct central de contact în conformitate cu alineatul (1), precum și funcțiile punctelor centrale de contact.

3.Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la alineatul (2) din prezentul articol în conformitate cu articolele 38-41 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

Articolul 6

Verificări privind personalul de conducere de nivel superior și beneficiarii reali ai anumitor entități obligate

1.Statele membre solicită supraveghetorilor să verifice dacă membrii personalului de conducere de nivel superior din cadrul entităților obligate menționate la articolul 4 și beneficiarii reali ai acestor entități acționează cu onestitate și integritate. Personalul de conducere de nivel superior al acestor entități ar trebui să dețină, de asemenea, cunoștințele și expertiza necesare pentru îndeplinirea propriilor funcții.

2.În ceea ce privește entitățile obligate menționate la articolul 3 punctul 3 literele (a), (b), (d), (e) și (h)-(l) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], statele membre se asigură că supraveghetorii adoptă măsurile necesare pentru a împiedica persoanele condamnate pentru spălare de bani, oricare dintre infracțiunile premisă asociate sau finanțarea terorismului ori complicii acestora să fie acreditați profesional, să dețină o funcție de conducere în cadrul respectivelor entități obligate sau să fie beneficiarii reali ai acestor entități.

3.Statele membre se asigură că supraveghetorii verifică, la intervale regulate și în funcție de riscuri, dacă cerințele de la alineatele (1) și (2) continuă să fie îndeplinite. În special, aceștia verifică dacă personalul de conducere de nivel superior acționează cu onestitate și integritate și posedă cunoștințele și expertiza necesare pentru a-și îndeplini propriile funcții în cazurile în care există motive rezonabile de a se suspecta că operațiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului sunt săvârșite sau au fost săvârșite sau s-a încercat săvârșirea unor astfel de operațiuni ori în cazurile în care există un risc sporit de astfel de operațiuni în cadrul unei entități obligate.

4.Supraveghetorii au competența de a solicita demiterea oricărei persoane condamnate pentru spălare de bani, oricare dintre infracțiunile premisă asociate sau finanțarea terorismului din rolul de conducere al entităților obligate menționate la alineatele (1) și (2). Supraveghetorii au competența de a demite membrii personalului de conducere de nivel superior care se consideră că nu acționează cu onestitate și integritate și că nu posedă cunoștințele și expertiza necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor.

5.În cazul în care persoana condamnată pentru spălare de bani, oricare dintre infracțiunile premisă asociate sau finanțarea terorismului este beneficiarul real al unei entități obligate menționate la alineatul (2), statele membre se asigură că aceste persoane pot fi disociate de orice entitate obligată, inclusiv prin conferirea supraveghetorilor a competenței de a solicita cesiunea participațiilor deținute de beneficiarul real într-o entitate obligată.

6.În sensul prezentului articol, statele membre se asigură că, în conformitate cu dreptul lor intern, supraveghetorii sau orice altă autoritate competentă la nivel național pentru evaluarea caracterului adecvat al persoanelor menționate la alineatele (1) și (2) verifică existența unei condamnări relevante în cazierul judiciar al persoanei în cauză. Orice schimb de informații în acest scop se realizează în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI și Decizia 2009/316/JAI, astfel cum au fost puse în aplicare în dreptul intern.

Secțiunea 2

Evaluări ale riscurilor

Articolul 7

Evaluarea supranațională a riscurilor

1.Comisia realizează o evaluare privind riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează piața internă și sunt legate de activități transfrontaliere.

În acest scop, cel târziu până la [patru ani de la data transpunerii prezentei directive], Comisia întocmește un raport care să identifice, să analizeze și să evalueze aceste riscuri la nivelul Uniunii. Ulterior, Comisia își actualizează raportul o dată la patru ani. Comisia poate actualiza mai frecvent anumite părți ale raportului, dacă este cazul.

2.Raportul menționat la alineatul (1) ia în calcul cel puțin următoarele aspecte:

(a)domeniile și sectoarele pieței interne care sunt expuse riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului;

(b)natura și nivelul riscurilor asociate fiecărui domeniu și fiecărui sector;

(c)cele mai răspândite mijloace utilizate pentru spălarea produselor ilicite, inclusiv, dacă sunt disponibile, cele utilizate în mod special în tranzacțiile dintre statele membre și țările terțe, independent de identificarea unei țări terțe în temeiul capitolului III secțiunea 2 din Regulamentul [a se introduce referința — Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final];

(d)riscurile de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării.

3.Comisia emite recomandări statelor membre privind măsurile adecvate pentru abordarea riscurilor identificate. În cazul în care statele membre decid să nu aplice niciuna dintre recomandări în cadrul regimurilor lor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, acestea notifică acest lucru Comisiei și furnizează o justificare pentru decizia respectivă.

4.Până la [trei ani de la data transpunerii prezentei directive], AMLA emite un aviz adresat Comisiei cu privire la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care afectează Uniunea. Ulterior, AMLA emite un aviz la fiecare doi ani.

5.La realizarea evaluării menționate la alineatul (1), Comisia organizează activitatea la nivelul Uniunii, ține cont de avizele menționate la alineatul (4) și implică experții în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului din statele membre, reprezentanții autorităților de supraveghere și ai unităților de informații financiare de la nivel național, precum și AMLA și alte organisme de la nivelul Uniunii, acolo unde este cazul.

6.În termen de doi ani de la adoptarea raportului menționat la alineatul (1) și, ulterior, la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind măsurile luate pe baza constatărilor din raportul respectiv.

Articolul 8

Evaluarea națională a riscurilor

1.Fiecare stat membru efectuează o evaluare națională a riscurilor pentru identificarea, evaluarea, înțelegerea și atenuarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care se expune. Statul membru actualizează evaluarea riscurilor și o revizuiește cel puțin o dată la patru ani.

Fiecare stat membru ia, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru a identifica, a evalua, a înțelege și a atenua riscurile de neaplicare și de eludare a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării.

2.Fiecare stat membru desemnează o autoritate sau instituie un mecanism pentru a coordona răspunsul național la riscurile menționate la alineatul (1). Identitatea autorității respective sau descrierea mecanismului este notificată Comisiei, AMLA, precum și celorlalte state membre.

3.Atunci când efectuează evaluările naționale ale riscurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre iau în considerare raportul menționat la articolul 7 alineatul (1).

4.Fiecare stat membru utilizează evaluarea națională a riscurilor pentru:

(a)a îmbunătăți regimul său de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în special prin identificarea domeniilor în care entitățile obligate trebuie să aplice măsuri sporite și, după caz, prin specificarea măsurilor care trebuie luate;

(b)a identifica, după caz, sectoarele sau domeniile cu risc mai scăzut sau mai ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului;

(c)a evalua riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului asociate fiecărui tip de persoană juridică și de construcție juridică de pe teritoriul lor și pentru a înțelege expunerea la riscuri generate de persoane juridice și construcții juridice străine;

(d)a decide cu privire la alocarea și prioritizarea resurselor pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și cu privire la neaplicarea și eludarea sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării;

(e)a se asigura că pentru fiecare sector sau domeniu se elaborează reglementări corespunzătoare, în funcție de riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului;

(f)a pune prompt la dispoziția autorităților competente și a entităților obligate informațiile adecvate pentru a facilita efectuarea propriilor evaluări ale riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și a evaluării riscurilor de eludare a sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării menționate la articolul 8 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

În evaluarea națională a riscurilor, statele membre descriu structura instituțională și procedurile extinse ale regimului lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv, printre altele, unitățile de informații financiare, autoritățile fiscale și parchetele, precum și resursele umane și financiare alocate, în măsura în care aceste informații sunt disponibile.

5.Statele membre pun la dispoziția Comisiei, a AMLA și a celorlalte state membre rezultatele evaluărilor lor naționale ale riscurilor, inclusiv actualizările acestora. Orice stat membru poate furniza informații suplimentare relevante statului membru care efectuează evaluarea națională a riscurilor, dacă este cazul. Un rezumat al evaluării este pus la dispoziția publicului. Rezumatul respectiv nu conține informații clasificate. Informațiile pe care le conține nu permit identificarea niciunei persoane fizice sau juridice.

Articolul 9

Statistici

1.Statele membre mențin statistici cuprinzătoare privind aspecte relevante pentru eficacitatea cadrelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, pentru a examina eficacitatea cadrelor respective.

2.Statisticile menționate la alineatul (1) includ:

(a)date de măsurare a dimensiunii și a importanței diferitelor sectoare care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, inclusiv numărul persoanelor fizice și al entităților, precum și importanța economică a fiecărui sector;

(b)date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare și judiciare ale regimului național de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte de tranzacții suspecte înaintate către unitatea de informații financiare, acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective, informațiile privind transferurile fizice transfrontaliere de numerar transmise unității de informații financiare în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672, împreună cu măsurile luate ca urmare a informațiilor transmise, și, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, tipurile de infracțiuni premisă identificate în conformitate cu articolul 2 din Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului 45 , în cazul în care aceste informații sunt disponibile, precum și valoarea în euro a bunurilor care au fost înghețate, puse sub sechestru sau confiscate;

(c)dacă sunt disponibile, date care indică numărul și procentajul de rapoarte ce au ca urmare o investigație suplimentară, împreună cu raportul anual întocmit de unitățile de informații financiare în temeiul articolului 21;

(d)date privind numărul de cereri transfrontaliere de informații care au fost efectuate, primite, respinse sau parțial ori complet soluționate de către unitatea de informații financiare, defalcate în funcție de țara parteneră;

(e)numărul de cereri de asistență judiciară reciprocă sau de alte cereri internaționale de informații privind beneficiarii reali și de informații privind conturile bancare, astfel cum se menționează în capitolul IV din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și în capitolul II secțiunile 1 și 2 din prezenta directivă, primite de la omologi din afara Uniunii sau adresate acestora, defalcate în funcție de autoritatea competentă și de țara parteneră;

(f)resursele umane alocate supraveghetorilor, precum și resursele umane alocate unității de informații financiare pentru a-și îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 17;

(g)numărul de acțiuni de supraveghere in situ și ex situ, numărul de încălcări identificate pe baza acțiunilor de supraveghere și de sancțiuni sau măsuri administrative aplicate de autoritățile de supraveghere și de organismele de autoreglementare în temeiul capitolului IV secțiunea 4;

(h)numărul și tipul de încălcări identificate în legătură cu obligațiile prevăzute în capitolul IV din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și sancțiunile sau măsurile administrative aplicate în legătură cu încălcările respective, precum și numărul de inspecții efectuate de entitatea responsabilă de registrul central în temeiul articolului 10 alineatul (8) din prezenta directivă.

3.Statele membre se asigură că statisticile menționate la alineatul (2) sunt colectate și transmise anual Comisiei. Statisticile menționate la alineatul (2) literele (a), (c), (d) și (f) se transmit și către AMLA.

AMLA stochează aceste statistici în baza sa de date în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

4.Până la [trei ani de la data transpunerii prezentei directive], AMLA adoptă un aviz adresat Comisiei privind metodologia de colectare a statisticilor menționate la alineatul (2) literele (a), (c), (d) și (f).

5.Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare de stabilire a metodologiei de colectare a statisticilor menționate la alineatul (2) și a modalităților de transmitere a acestora către Comisie și AMLA. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 54 alineatul (2).

6.Comisia publică un raport bienal în care rezumă și explică statisticile menționate la alineatul (2), disponibil pe site-ul său web.

CAPITOLUL II

REGISTRE

Secțiunea I

Registre ale beneficiarilor reali

Articolul 10

Registre ale beneficiarilor reali

1.Statele membre se asigură că informațiile privind beneficiarii reali menționate la articolul 44 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și informațiile privind acordurile de numire menționate la articolul 47 din regulamentul respectiv sunt deținute într-un registru central din statul membru în care este înființată entitatea juridică sau în care este stabilit sau își are reședința persoana care deține calitatea de trustee sau persoana care deține o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară. O astfel de cerință nu se aplică societăților cotate pe o piață reglementată care fac obiectul unor cerințe de divulgare a informațiilor echivalente cu cerințele prevăzute în prezenta directivă sau care fac obiectul unor standarde internaționale echivalente.

Informațiile privind beneficiarii reali conținute în registrele centrale pot fi colectate în conformitate cu sistemele naționale.

2.În cazul în care există motive de îndoială cu privire la exactitatea informațiilor privind beneficiarii reali deținute de registrele centrale, statele membre se asigură că entitățile juridice și construcțiile juridice au obligația de a furniza informații suplimentare în funcție de riscuri, inclusiv rezoluțiile consiliului de administrație și procesele-verbale ale reuniunilor acestuia, acordurile de parteneriat, contractele de trust, procurile sau alte acorduri și documente contractuale.

3.În cazul în care nicio persoană nu este identificată ca beneficiar real în temeiul articolului 45 alineatele (2) și (3) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], registrul central trebuie să includă:

(a)o declarație însoțită de o justificare, potrivit căreia nu există niciun beneficiar real sau beneficiarul ori beneficiarii reali nu au putut fi identificați și verificați;

(b)detaliile privind persoana fizică sau persoanele fizice care ocupă funcția de cadru de conducere de nivel superior în entitatea corporativă sau juridică, echivalente cu informațiile solicitate în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

4.Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, formatul pentru transmiterea informațiilor privind beneficiarii reali către registrul central. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 54 alineatul (2).

5.Statele membre solicită ca informațiile privind beneficiarii reali păstrate în registrele centrale să fie adecvate, exacte și actualizate. În acest scop, statul membru aplică cel puțin următoarele cerințe:

(a)entitățile obligate raportează entității responsabile de registrele centrale discrepanțele pe care le constată între informațiile privind beneficiarii reali disponibile în registrele centrale și informațiile privind beneficiarii reali de care dispun în temeiul articolului 18 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor];

(b)autoritățile competente, dacă este cazul și în măsura în care această cerință nu interferează în mod inutil cu funcțiile lor, raportează entității responsabile de registrele centrale discrepanțele pe care le constată între informațiile privind beneficiarii reali disponibile în registrele centrale și informațiile privind beneficiarii reali de care dispun.

6.Statele membre solicită ca raportarea discrepanțelor menționate la alineatul (5) să aibă loc în termen de 14 zile calendaristice de la detectarea discrepanței. În cazul unui risc mai scăzut căruia i se aplică măsurile prevăzute în capitolul III secțiunea 3 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor], statele membre pot permite entităților obligate să solicite clientului să rectifice discrepanțele de natură tehnică ce nu împiedică identificarea beneficiarului real sau a beneficiarilor reali, direct la entitatea responsabilă de registrele centrale.

7.Statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrele centrale ia măsurile adecvate pentru a remedia discrepanțele, inclusiv prin modificarea informațiilor incluse în registrele centrale în cazul în care entitatea poate să identifice și să verifice informațiile privind beneficiarii reali. În registrele centrale, o mențiune specifică a faptului că există discrepanțe raportate trebuie să fie inclusă și să fie vizibilă cel puțin autorităților competente și entităților obligate.

8.În cazul entităților corporative și al altor entități juridice, statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrul central al beneficiarilor reali este împuternicită să efectueze verificări, inclusiv investigații in situ la sediul central sau sediul social al entității juridice, pentru a determina proprietatea efectivă curentă a entității și pentru a verifica dacă informațiile transmise registrului central sunt exacte, adecvate și actualizate. Dreptul registrului central de a verifica astfel de informații nu este în niciun fel restricționat, obstrucționat sau exclus.

9.Statele membre se asigură că entitatea responsabilă de registrul central este împuternicită să impună măsuri sau sancțiuni eficace, proporționale și disuasive pentru nerespectarea obligației de a furniza registrului informații exacte, adecvate și actualizate cu privire la beneficiarii reali.

10.Statele membre se asigură că în cazul în care, în cursul verificărilor efectuate în temeiul prezentului articol sau în orice alt mod, entitățile responsabile de registrele beneficiarilor reali descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului, acestea informează prompt unitatea de informații financiare.

11.Registrele centrale sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132.

12.Informațiile menționate la alineatul (1) sunt disponibile prin intermediul registrelor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor centrale ale beneficiarilor reali timp de minimum 5 ani și maximum 10 ani după ce entitatea corporativă sau altă entitate juridică a fost radiată din registru.

Articolul 11

Norme generale privind accesul autorităților competente, al organismelor de autoreglementare și al entităților obligate la registrele beneficiarilor reali

1.Statele membre se asigură că autoritățile competente au acces în timp util, nerestricționat și liber la informațiile păstrate în registrele centrale interconectate menționate la articolul 10, fără a alerta entitatea sau acordul în cauză.

2.Li se acordă acces la registrele centrale menționate la alineatul (10) unităților de informații financiare, autorităților de supraveghere, autorităților publice cu responsabilități în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanțării terorismului, precum și autorităților fiscale și autorităților care au funcția de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracțiunilor premisă asociate și a cazurilor de finanțare a terorismului și funcția de urmărire și de punere sub sechestru sau de înghețare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni. Organismelor de autoreglementare li se acordă acces la registre atunci când îndeplinesc funcții de supraveghere.

3.Statele membre se asigură că, atunci când iau măsuri de precauție privind clientela în conformitate cu capitolul III din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor], entitățile obligate au acces în timp util la informațiile deținute în registrele centrale interconectate, menționate la articolul 10.

4.Până la [trei luni de la data transpunerii prezentei directive], statele membre transmit o notificare Comisiei privind lista autorităților competente și a organismelor de autoreglementare și categoriile de entități obligate cărora li s-a acordat acces la registre și tipul de informații aflate la dispoziția entităților obligate, precum și informațiile privind beneficiarii reali care pot fi accesate de public în temeiul articolului 12. Statele membre actualizează această notificare atunci când apar modificări în ceea ce privește lista autorităților competente, categoriile de entități obligate sau nivelul de acces acordat entităților obligate sau publicului. Comisia pune la dispoziția celorlalte state membre informațiile privind accesul autorităților competente și al entităților obligate, inclusiv orice modificare a acestora.

Articolul 12

Norme specifice de acces pentru public la registrele beneficiarilor reali

1.Statele membre se asigură că orice membru al publicului larg are acces la următoarele informații păstrate în registrele centrale interconectate menționate la articolul 10:

(a)în cazul entităților juridice, cel puțin numele, luna și anul nașterii, țara de reședință și naționalitatea beneficiarului real, precum și natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut;

(b)în cazul trusturilor exprese sau al construcțiilor juridice similare, numele, luna și anul nașterii, țara de reședință și naționalitatea beneficiarului real, precum și natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut, cu condiția să poată fi demonstrat un interes legitim.

În plus față de informațiile enumerate la primul paragraf litera (a), statele membre pot, în condiții care urmează să fie stabilite în dreptul intern, să prevadă accesul la informații suplimentare necesare pentru identificarea beneficiarului real. Informațiile suplimentare includ cel puțin data nașterii sau datele de contact, în conformitate cu normele de protecție a datelor de la nivelul Uniunii și al statelor membre.

2.Statele membre pot alege să pună la dispoziția publicului informațiile privind beneficiarii reali păstrate în registrele lor centrale, cu condiția autentificării prin mijloace de identificare electronică și servicii de încredere relevante, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 46 , și a plății unei taxe, care nu trebuie să depășească costurile administrative asociate punerii la dispoziție a informațiilor, inclusiv costurile de întreținere și dezvoltare a registrului.

Articolul 13

Excepții de la normele de acces la registrele beneficiarilor reali

În circumstanțe excepționale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menționat la articolul 11 alineatul (3) și articolul 12 alineatul (1) ar expune beneficiarul real unui risc disproporționat de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este minor sau prezintă o altă formă de incapacitate, statele membre pot prevedea o excepție de la acest acces pentru toate sau o parte din informațiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepții sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepțional al circumstanțelor. Dreptul la reexaminarea administrativă a deciziei de exceptare și la o cale de atac judiciară eficientă trebuie să fie garantat. Un stat membru care a acordat excepții publică date statistice anuale privind numărul excepțiilor acordate și motivele declarate și raportează datele Comisiei.

Excepțiile acordate în temeiul prezentului articol nu se aplică entităților obligate menționate la articolul 3 punctul 3 litera (b) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor] care sunt funcționari publici.

Secțiunea 2

Informații privind conturile bancare

Articolul 14

Registrele de conturi bancare și sistemele electronice de extragere a datelor

1.Statele membre instituie mecanisme centralizate automatizate, cum ar fi registrele centrale sau sistemele centrale electronice de extragere a datelor, care permit identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului 47 , și casete de valori deținute de o instituție de credit pe teritoriul lor.

Statele membre transmit o notificare Comisiei privind caracteristicile respectivelor mecanisme naționale, precum și criteriile pe baza cărora informațiile sunt incluse în respectivele mecanisme naționale.

2.Statele membre se asigură că informațiile păstrate în mecanismele centralizate menționate la alineatul (1) sunt direct accesibile, fără întârziere și fără a fi filtrate, unităților de informații financiare de la nivel național. Informațiile sunt, de asemenea, accesibile autorităților competente naționale pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin acestora în temeiul prezentei directive.

3.Următoarele informații trebuie să fie accesibile și să poată fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate menționate la alineatul (1):

(a)pentru titularul de cont-client și orice persoană care pretinde că acționează în numele clientului: numele, însoțit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor], fie de un număr unic de identificare;

(b)pentru beneficiarul real al titularului de cont-client: numele, însoțit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor], fie de un număr unic de identificare;

(c)pentru contul bancar sau de plăți: numărul IBAN și data deschiderii și închiderii contului;

(d)pentru caseta de valori: numele utilizatorului, însoțit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de regulament privind combaterea spălării banilor], fie de un număr unic de identificare și durata perioadei de închiriere.

4.Statele membre pot dispune ca și alte informații considerate esențiale pentru unitățile de informații financiare și autoritățile competente în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive să fie accesibile și să poată fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate.

5.Mecanismele centralizate automatizate menționate la alineatul (1) sunt interconectate prin intermediul punctului unic de acces la registrele de conturi bancare (BAR) care urmează să fie dezvoltat și gestionat de Comisie.

Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, specificațiile tehnice și procedurile pentru conectarea mecanismelor centralizate automatizate ale statelor membre la punctul unic de acces. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 54 alineatul (2).

6.Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (3) sunt disponibile prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că numai informațiile menționate la alineatul (3) care sunt actualizate și care corespund informațiilor reale privind conturile bancare sunt puse la dispoziție prin intermediul mecanismelor lor centralizate automatizate de la nivel național și prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate menționate în prezentul alineat. Accesul la informațiile respective se acordă în conformitate cu normele privind protecția datelor.

Celelalte informații pe care statele membre le consideră esențiale pentru unitățile de informații financiare și pentru alte autorități competente în temeiul alineatului (4) nu sunt accesibile și nu pot fi căutate prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate.

7.Unităților de informații financiare de la nivel național li se acordă acces imediat și nefiltrat la informațiile privind conturile de plăți și conturile bancare și casetele de valori din alte state membre, care sunt disponibile prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate. Statele membre cooperează între ele și cu Comisia în vederea punerii în aplicare a prezentului alineat.

Statele membre se asigură că personalul unităților de informații financiare de la nivel național respectă standarde profesionale înalte în materie de confidențialitate și de protecție a datelor, are un grad înalt de integritate și este calificat în mod corespunzător.

8.Statele membre se asigură că sunt instituite măsuri tehnice și organizatorice care să asigure securitatea datelor în conformitate cu standarde tehnologice înalte în scopul exercitării de către unitățile de informații financiare a dreptului de accesare și căutare a informațiilor disponibile prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate în conformitate cu alineatele (5) și (6).

Articolul 15

Acte de punere în aplicare pentru interconectarea registrelor

1.Atunci când este necesar, Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, specificațiile tehnice și procedurile necesare pentru a asigura interconectarea registrelor centrale ale statelor membre, în conformitate cu articolul 10 alineatul (11), în ceea ce privește:

(a)specificațiile tehnice care definesc setul de date tehnice necesare pentru ca platforma să își execute funcțiile, precum și metoda de stocare, utilizare și protecție a unor astfel de date;

(b)criteriile comune conform cărora informațiile privind beneficiarii reali sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în funcție de nivelul de acces acordat de statele membre;

(c)detaliile tehnice referitoare la modul în care informațiile privind beneficiarii reali urmează să fie puse la dispoziție;

(d)condițiile tehnice de disponibilitate a serviciilor furnizate de sistemul de interconectare a registrelor;

(e)modalitățile tehnice de punere în aplicare a diferitelor tipuri de acces la informații privind beneficiarii reali în conformitate cu articolele 11 și 12 din prezenta directivă, inclusiv autentificarea utilizatorilor prin mijloace de identificare electronică și servicii de încredere relevante, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 910/2014;

(f)modalitățile de plată în cazul în care accesul la informațiile privind beneficiarii reali este condiționat de achitarea unei taxe în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), ținând seama de mecanismele de plată disponibile, cum ar fi operațiuni de plată la distanță.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 54 alineatul (2).

2.Atunci când este necesar, Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, specificațiile tehnice și procedurile necesare pentru a asigura interconectarea mecanismelor centralizate ale statelor membre, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (5), în ceea ce privește:

(a)specificațiile tehnice care definesc metodele de comunicare prin mijloace electronice în scopul punctului unic de acces la registrele de conturi bancare (BAR);

(b)specificațiile tehnice ale protocoalelor de comunicare;

(c)specificațiile tehnice care definesc securitatea datelor, garanțiile de protecție a datelor, utilizarea și protecția informațiilor care pot fi căutate și care sunt accesibile prin intermediul punctului unic de acces la registrele de conturi bancare (BAR) care interconectează mecanismele centralizate automatizate;

(d)criteriile comune conform cărora informațiile privind conturile bancare pot fi căutate prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate;

(e)detaliile tehnice privind modul în care informațiile sunt puse la dispoziție prin intermediul punctului unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate, inclusiv autentificarea utilizatorilor prin mijloace de identificare electronică și servicii de încredere relevante, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 910/2014;

(f)condițiile tehnice de disponibilitate a serviciilor furnizate de punctul unic de acces care interconectează mecanismele centralizate automatizate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 54 alineatul (2).

3.La adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2), Comisia ține seama de tehnologia demonstrată și de practicile existente. Comisia se asigură că punctul unic de acces care urmează să fie dezvoltat și operat nu ocazionează costuri peste ceea ce este absolut necesar pentru a pune în aplicare prezenta directivă.

Secțiunea 3

Registrele bunurilor imobile

Articolul 16

Registrele bunurilor imobile

1.Statele membre asigură autorităților competente accesul la informații care permit identificarea, în timp util, a oricărei persoane fizice sau juridice care deține bunuri imobile, inclusiv prin intermediul unor registre sau sisteme electronice de extragere a datelor, în cazul în care astfel de registre sau sisteme sunt disponibile. Autoritățile competente au și acces la informații care permit identificarea și analizarea tranzacțiilor care implică bunuri imobile, inclusiv valoarea economică a acestora și detaliile privind persoanele fizice sau juridice implicate în tranzacțiile respective, inclusiv, atunci când sunt disponibile astfel de informații, dacă persoana fizică sau juridică deține, vinde sau achiziționează bunuri imobile în numele unei construcții juridice.

Unităților de informații financiare li se acordă acces direct și imediat la informațiile menționate la primul paragraf.

2.Până la [trei luni de la data transpunerii prezentei directive], statele membre transmit o notificare Comisiei privind lista autorităților competente cărora li s-a acordat acces la registrele sau sistemele menționate la alineatul (1), precum și tipul de informații aflate la dispoziția acestora. Statele membre actualizează această notificare atunci când apar modificări în ceea ce privește lista autorităților competente sau nivelul de acces la informații acordat. Comisia pune la dispoziția celorlalte state membre informațiile respective, inclusiv orice modificare a acestora.

CAPITOLUL III

Unitățile de informații financiare

Articolul 17

Înființarea unităților de informații financiare

1.Fiecare stat membru instituie o unitate de informații financiare în scopul de a preveni, detecta și combate în mod eficace spălarea banilor și finanțarea terorismului.

2.Unitatea de informații financiare este unitatea unică centrală de la nivel național responsabilă cu primirea și analizarea informațiilor privind tranzacții suspecte și a altor informații relevante privind spălarea banilor, infracțiunile premisă asociate sau finanțarea terorismului, transmise de entități obligate în conformitate cu articolul 50, sau a rapoartelor transmise de entități obligate în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și de autorități vamale în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672.

3.Unitatea de informații financiare este responsabilă de comunicarea către alte autorități competente a rezultatelor analizelor sale și a oricăror altor informații suplimentare relevante, în cazul în care există motive de a suspecta cazuri de spălare a banilor, infracțiuni premisă asociate sau cazuri de finanțare a terorismului. Aceasta este în măsură să obțină informații suplimentare de la entitățile obligate.

Funcția de analiză financiară a unității de informații financiare constă în următoarele:

(a)o analiză operațională care se axează pe cazuri individuale și obiective specifice sau pe informații selectate adecvate, în funcție de tipul și volumul informațiilor primite și de utilizarea preconizată a informațiilor după comunicarea acestora;

(b)o analiză strategică pentru abordarea tendințelor și a practicilor recurente de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

Până la [un an de la data transpunerii prezentei directive], AMLA emite orientări adresate unităților de informații financiare cu privire la natura, caracteristicile și obiectivele analizei operaționale și strategice.

4.Fiecare unitate de informații financiare este independentă și autonomă, ceea ce înseamnă că aceasta are autoritatea și capacitatea de a-și exercita funcțiile în mod liber, inclusiv abilitatea de a lua decizii autonome de a analiza, solicita și comunica informații specifice. Unitatea este liberă de orice influență sau ingerință nejustificată din partea factorilor politici, a guvernului sau a industriei.

În cazul în care o unitate de informații financiare este situată în structura existentă a unei alte autorități, funcțiile de bază ale unității de informații financiare sunt independente și separate din punct de vedere operațional de celelalte funcții ale autorității-gazdă.

5.Statele membre furnizează unităților lor de informații financiare resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile. Unitățile de informații financiare trebuie să fie în măsură să obțină și să distribuie resursele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Personalul lor trebuie să aibă un nivel ridicat de integritate, să fie calificat în mod corespunzător și să respecte standarde profesionale înalte.

6.Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare dispun de norme care reglementează securitatea și confidențialitatea informațiilor.

7.Fiecare stat membru se asigură că unitatea sa de informații financiare este în măsură să încheie acorduri sau să colaboreze independent cu alte autorități competente de la nivel național în temeiul articolului 45 cu privire la schimbul de informații.

Articolul 18

Accesul la informații

1.Statele membre se asigură că unitățile lor de informații financiare dispun de:

(a)acces imediat și, cu excepția punctului (ii), acces direct cel puțin la următoarele informații financiare:

(i) informațiile conținute în mecanismele centralizate automatizate de la nivel național în conformitate cu articolul 14;

(ii) informații privind transferurile electronice;

(iii) informații de la entitățile obligate;

(iv) informații privind ipotecile și împrumuturile;

(v) informațiile conținute în bazele de date privind moneda națională și schimbul valutar;

(vi) informații privind titlurile de valoare;

(b)acces imediat și, cu excepția punctului (xiv), acces direct cel puțin la următoarele informații administrative:

(i) date fiscal-bugetare, inclusiv date deținute de autoritățile fiscale;

(ii) registre ale bunurilor imobile sau sisteme electronice de extragere a datelor și registre funciare și cadastrale de la nivel național;

(iii) registre naționale de evidență a cetățeniei în ceea ce privește persoanele fizice;

(iv) registre de pașapoarte și vize de la nivel național;

(v) baze de date privind călătoriile transfrontaliere;

(vi) baze de date comerciale, inclusiv registre ale întreprinderilor și ale societăților, și baze de date privind persoanele expuse politic;

(vii) registre naționale de autovehicule, aeronave și ambarcațiuni;

(viii) registre naționale de securitate socială;

(ix) date vamale, inclusiv transferurile fizice transfrontaliere de numerar;

(x) registre de armament și arme;

(xi) registre ale beneficiarilor reali de la nivel național;

(xii) date disponibile prin interconectarea registrelor beneficiarilor reali în conformitate cu articolul 10 alineatul (11).

(xiii) registre privind organizațiile non-profit;

(xiv) informații deținute de supraveghetorii financiari și de autoritățile de reglementare financiară de la nivel național, în conformitate cu articolul 45 și articolul 50 alineatul (2);

(xv) baze de date care stochează date privind comercializarea certificatelor de emisii de CO2, instituite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2013 al Comisiei 48 .

(xvi) informații privind situațiile financiare anuale ale societăților;

(xvii) registre naționale de migrație/imigrație;

(xviii) informații deținute de instanțele comerciale;

(xix) informații deținute în bazele de date privind insolvența și de practicienii în insolvență;

(c)acces direct sau indirect la următoarele informații privind asigurarea respectării legii:

(i) orice tip de informații sau date deținute deja de către autoritățile competente în contextul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor;

(ii) orice tip de informații sau date deținute de către autoritățile publice sau entitățile private în contextul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor și care sunt accesibile autorităților competente fără a se lua măsuri coercitive în temeiul legislației naționale.

Informațiile menționate la litera (c) pot include caziere judiciare, informații privind investigațiile, informații privind înghețarea sau punerea sub sechestru a activelor sau privind alte măsuri de investigare sau măsuri provizorii, precum și informații privind condamnările și confiscările.

2.În cazul în care informațiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) nu sunt stocate în baze de date sau în registre, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unitățile de informații financiare pot obține informațiile respective prin alte mijloace.

3.În cazurile în care unităților de informații financiare li se acordă acces indirect la informații, autoritatea solicitată răspunde cererii în timp util.

4.În contextul funcțiilor sale, fiecare unitate de informații financiare este în măsură să solicite, să obțină și să utilizeze informații de la orice entitate obligată pentru a-și îndeplini funcțiile în temeiul articolului 17 alineatul (3), chiar dacă nu se depune niciun raport prealabil în temeiul articolului 50 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor –COM/2021/420 final]. Entitățile obligate nu sunt obligate să dea curs cererilor de informații formulate în temeiul prezentului alineat atunci când se referă la informații obținute în situațiile menționate la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

Articolul 19

Răspunsuri la cererile de informații

1.Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare răspund în timp util cererilor motivate de informații din partea altor autorități competente din statul lor membru sau din partea autorităților competente de la nivel Uniunii pentru investigarea sau urmărirea penală a unor activități infracționale atunci când astfel de cereri de informații sunt motivate de preocupări legate de spălarea banilor, de infracțiunile premisă asociate sau de finanțarea terorismului sau atunci când aceste informații sunt necesare pentru ca autoritatea competentă să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentei directive. Decizia de a comunica informațiile trebuie să revină unității de informații financiare.

În cazul în care există motive obiective pentru a presupune că furnizarea unor astfel de informații ar avea un impact negativ asupra investigațiilor sau analizelor în curs de desfășurare sau, în circumstanțe excepționale, în cazul în care divulgarea informațiilor ar fi în mod clar disproporționată față de interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice sau ar fi irelevantă în ceea ce privește scopurile pentru care a fost solicitată, unitatea de informații financiare nu are obligația de a da curs cererii de informații.

2.Autoritățile competente furnizează feedback unității de informații financiare cu privire la utilizarea informațiilor furnizate în conformitate cu prezentul articol. Un astfel de feedback este furnizat cât mai curând posibil și, în orice caz, cel puțin o dată pe an, astfel încât unitatea de informații financiare să fie informată cu privire la acțiunile întreprinse de autoritățile competente pe baza informațiilor furnizate de unitatea de informații financiare și să se permită acestei unități să își îndeplinească funcția de analiză operațională.

Articolul 20

Suspendarea sau refuzarea consimțământului pentru o tranzacție și suspendarea unui cont

1.Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare sunt împuternicite să ia măsuri urgente, direct sau indirect, atunci când există o suspiciune că o tranzacție are legătură cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului, precum și să suspende sau să refuze consimțământul pentru o tranzacție aflată în derulare. O astfel de suspendare este impusă entității obligate în termen de 48 de ore de la primirea raportului de tranzacții suspecte, pentru a analiza tranzacția, a confirma suspiciunea și a comunica autorităților competente rezultatele analizei. Statele membre se asigură că, sub rezerva garanțiilor procedurale naționale, tranzacția este suspendată pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice de la data impunerii unei astfel de suspendări entității obligate.

Unitatea de informații financiare este împuternicită să impună o astfel de suspendare, direct sau indirect, la cererea unei unități de informații financiare dintr-un alt stat membru, pentru perioadele și în condițiile prevăzute în dreptul intern al unității de informații financiare care primește cererea.

2.În cazul în care există suspiciunea că mai multe tranzacții care implică un cont bancar sau un cont de plăți sunt legate de spălarea banilor sau de finanțarea terorismului, statele membre se asigură că unitatea de informații financiare este împuternicită să ia măsuri urgente, direct sau indirect, pentru a suspenda utilizarea unui cont bancar sau a unui cont de plăți pentru a analiza tranzacțiile efectuate prin intermediul contului, pentru a confirma suspiciunea și a comunica autorităților competente rezultatele analizei.

O astfel de suspendare se impune entității obligate în termen de 48 de ore de la primirea raportului de tranzacții suspecte și se notifică imediat autorității judiciare competente. Statele membre se asigură că utilizarea respectivului cont bancar sau cont de plăți este suspendată pentru o perioadă de maximum 5 zile de la data impunerii suspendării. Statele membre se asigură că orice prelungire a unei astfel de suspendări este autorizată de autoritatea judiciară competentă.

3.Statele membre prevăd posibilitatea efectivă pentru persoana al cărei cont bancar sau cont de plăți este afectat de a ataca suspendarea în fața unei instanțe, în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul intern.

4.Unitățile de informații financiare sunt împuternicite să impună suspendările menționate la alineatele (1) și (2), direct sau indirect, la cererea unei unități de informații financiare dintr-un alt stat membru, în condițiile prevăzute în dreptul intern al unității de informații financiare care primește cererea.

Articolul 21

Feedback din partea unității de informații financiare

1.Fiecare stat membru se asigură că unitatea sa de informații financiare publică un raport anual cu privire la activitățile sale. Raportul conține statistici privind:

(a)rapoartele de tranzacții suspecte transmise de entitățile obligate;

(b)informațiile transmise de supraveghetori și registrele beneficiarilor reali;

(c)comunicările către autoritățile competente;

(d)cererile transmise către alte unități de informații financiare și primite de la acestea;

(e)datele privind transferurile fizice transfrontaliere de numerar transmise de autoritățile vamale.

Raportul menționat la primul paragraf conține, de asemenea, informații privind tendințele și tipologiile identificate în dosarele comunicate altor autorități competente.

Unitățile de informații financiare comunică entităților obligate raportul. Acest raport se publică în termen de patru luni de la data comunicării sale, cu excepția elementelor din raport care conțin informații clasificate. Informațiile pe care le conține nu permit identificarea niciunei persoane fizice sau juridice.

2.Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare furnizează entităților obligate feedback cu privire la rapoartele privind suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Acest feedback se referă cel puțin la calitatea informațiilor furnizate, la caracterul oportun al raportării, la descrierea suspiciunii și la documentația furnizată în etapa de transmitere.

Unitatea de informații financiare furnizează acest feedback cel puțin o dată pe an, indiferent dacă este furnizat entității obligate individuale sau grupurilor de entități obligate, luând în considerare numărul total de tranzacții suspecte raportate de entitățile obligate.

Acest feedback se pune și la dispoziția supraveghetorilor pentru a le permite să efectueze supravegherea bazată pe riscuri în conformitate cu articolul 31.

Obligația de a furniza feedback nu trebuie să pericliteze activitatea analitică în curs desfășurată de unitatea de informații financiare sau eventuala investigație sau acțiune administrativă deschisă ca urmare a comunicării de către unitatea de informații financiare și nu trebuie să afecteze aplicabilitatea cerințelor privind protecția datelor și confidențialitatea.

3.Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare furnizează autorităților vamale feedback în timp util cu privire la eficacitatea informațiilor transmise în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2018/1672 și la acțiunile subsecvente acestor informații.

Articolul 22

Cooperarea dintre unitățile de informații financiare

Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare cooperează între ele și cu omologii lor din țări terțe în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de statutul lor organizațional.

Articolul 23

Canale de comunicare protejate

1.Se instituie un sistem pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare ale statelor membre („FIU.net”). Acest sistem asigură comunicarea securizată și este în măsură să producă un document scris în condiții care permit verificarea autenticității. Acest sistem poate fi utilizat și pentru comunicările cu omologii din țări terțe ai unităților de informații financiare, cu alte autorități și organisme ale Uniunii. FIU.net este administrat de AMLA.

2.Statele membre se asigură că orice schimb de informații în temeiul articolului 24 este transmis prin intermediul FIU.net. În cazul unei defecțiuni tehnice a FIU.net, informațiile se transmit prin orice alte mijloace adecvate care asigură un nivel ridicat de securitate a datelor.

Schimburile de informații între unitățile de informații financiare și omologii lor din țări terțe au loc, de asemenea, prin canale protejate de comunicare.

3.Statele membre se asigură că, în scopul de a-și îndeplini sarcinile prevăzute în prezenta directivă, unitățile lor de informații financiare cooperează în vederea aplicării tehnologiilor de ultimă generație, în conformitate cu dreptul lor intern.

Articolul 24

Schimbul de informații între unitățile de informații financiare

1.Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare fac schimb, din proprie inițiativă sau la cerere, de orice informații care pot fi relevante pentru prelucrarea sau analizarea de către acestea a informațiilor legate de spălarea banilor, infracțiunile premisă asociate sau finanțarea terorismului și de persoanele fizice sau juridice implicate, chiar dacă tipul de infracțiuni premisă care poate fi implicat nu este identificat în momentul schimbului.

În cerere, se indică faptele relevante, contextul, motivele cererii și modul în care se vor utiliza informațiile solicitate.

În cazul în care o unitate de informații financiare primește un raport în temeiul articolului 50 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] care privește un alt stat membru, aceasta transmite imediat raportul sau toate informațiile relevante obținute din raport către unitatea de informații financiare din statul membru vizat.

2.Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], AMLA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare și le prezintă Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare specifică formatul care trebuie utilizat pentru schimbul de informații menționat la alineatul (1).

3.Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare menționate la alineatul (2) din prezentul articol în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

4.Până la [un an de la data transpunerii prezentei directive], AMLA emite orientări adresate unităților de informații financiare cu privire la factorii relevanți care trebuie luați în considerare atunci când se stabilește dacă un raport în temeiul articolului 50 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] privește un alt stat membru, cu privire la procedurile care trebuie instituite la înaintarea și primirea raportului respectiv, precum și cu privire la măsurile subsecvente care trebuie luate.

5.Statele membre se asigură că unitatea de informații financiare căreia i se adresează cererea este obligată să facă uz de toate competențele sale disponibile, pe care le-ar utiliza în mod normal pe plan intern pentru primirea și analizarea informațiilor, atunci când răspunde la o cerere de informații menționată la alineatul (1) din partea unei alte unități de informații financiare.

Atunci când o unitate de informații financiare dorește să obțină informații suplimentare de la o entitate obligată stabilită într-un alt stat membru și care își desfășoară activitatea pe teritoriul statului membru al unității, cererea este adresată către unitatea de informații financiare din statul membru pe teritoriul căruia este stabilită entitatea obligată. Respectiva unitate de informații financiare obține informații în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și transferă răspunsurile cu promptitudine.

6.Statele membre se asigură că, în cazul în care unei unități de informații financiare i se solicită să furnizeze informații în temeiul alineatului (1), aceasta răspunde cererii cât mai curând posibil și, în orice caz, nu mai târziu de șapte zile de la primirea cererii. În cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, acest termen poate fi prelungit la maximum 14 zile calendaristice. În cazul în care unitatea de informații financiare solicitată nu este în măsură să obțină informațiile solicitate, aceasta informează în acest sens unitatea de informații financiare solicitantă.

7.Statele membre se asigură că, în cazuri excepționale, justificate și urgente și, prin derogare de la alineatul (6), în cazul în care, în temeiul alineatului (1), unei unități de informații financiare i se solicită să furnizeze informații care fie sunt păstrate într-o bază de date sau într-un registru și sunt direct accesibile unității de informații financiare solicitate, fie se află deja în posesia acesteia, unitatea de informații financiare solicitată furnizează informațiile respective în termen de cel mult 24 de ore de la primirea cererii.

În cazul în care unitatea de informații financiare solicitată nu poate să răspundă în termen de 24 de ore sau nu poate accesa informațiile direct, aceasta furnizează o justificare. În cazul în care furnizarea informațiilor solicitate în termen de 24 de ore ar reprezenta o sarcină disproporționată pentru unitatea de informații financiare solicitată, aceasta poate amâna furnizarea informațiilor. În acest caz, unitatea de informații financiare solicitată informează imediat unitatea de informații financiare solicitantă cu privire la această amânare și furnizează informațiile solicitate cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de trei zile calendaristice.

8.O unitate de informații financiare poate refuza să facă schimb de informații numai în circumstanțe excepționale, în care schimbul respectiv ar putea fi contrar principiilor fundamentale din dreptul intern. Circumstanțele excepționale sunt specificate într-un mod care previne atât abuzul, cât și limitările nejustificate ale schimbului liber de informații în scopuri analitice.

Până la [un an de la data transpunerii prezentei directive], statele membre transmit o notificare Comisiei privind circumstanțele excepționale menționate la primul paragraf. Statele membre actualizează aceste notificări în cazul în care apar modificări ale circumstanțelor excepționale identificate la nivel național.

Articolul 25

Analize comune

1.Statele membre se asigură că unitățile lor de informații financiare sunt în măsură să efectueze analize comune ale tranzacțiilor și activităților suspecte.

2.În sensul alineatului (1), unitățile de informații financiare relevante, asistate de AMLA în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final], constituie o echipă de analiză comună pentru un scop specific și o perioadă limitată, care poate fi prelungită de comun acord, pentru a efectua analize operaționale ale tranzacțiilor sau activităților suspecte care implică una sau mai multe dintre unitățile de informații financiare care constituie echipa.

3.Se poate constitui o echipă de analiză comună în cazul în care:

(a)analizele operaționale ale unei unități de informații financiare necesită analize dificile și solicitante care au legături cu alte state membre;

(b)o serie de unități de informații financiare efectuează analize operaționale în cazuri ale căror circumstanțe impun o acțiune coordonată și concertată în statele membre implicate.

Oricare unitate de informații financiare în cauză poate solicita constituirea unei echipe de analiză comună.

4.Statele membre se asigură că membrul unității lor de informații financiare repartizat echipei de analiză comună este în măsură, în conformitate cu dreptul intern și în limitele competenței sale, să furnizeze echipei informațiile de care dispune unitatea sa de informații financiare în scopul analizei pe care o efectuează echipa.

5.În cazul în care echipa de analiză comună are nevoie de asistență din partea unei alte unități de informații financiare decât cele care fac parte din echipă, echipa ar putea solicita respectivei unități de informații financiare:

(a)să se alăture echipei de analiză comune;

(b)să transmită cunoștințe financiare și informații financiare echipei de analiză comune.

Articolul 26

Utilizarea de către unitățile de informații financiare a informațiilor schimbate între acestea

Informațiile și documentele primite în temeiul articolelor 22 și 24 se utilizează pentru realizarea sarcinilor unității de informații financiare, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă. Atunci când face schimb de informații și documente în temeiul articolelor 22 și 24, unitatea de informații financiare emitentă poate impune restricții și condiții pentru utilizarea informațiilor respective. Unitatea de informații financiare destinatară se conformează respectivelor restricții și condiții.

Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare desemnează cel puțin o persoană sau un punct de contact, responsabil(ă) pentru primirea solicitărilor de informații din partea unităților de informații financiare din alte state membre.

Articolul 27

Aprobarea comunicării suplimentare a informațiilor schimbate între unitățile de informații financiare

1.Statele membre se asigură că informațiile care fac obiectul schimbului de informații în temeiul articolelor 22 și 24 sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost solicitate sau furnizate și că orice comunicare a informațiilor respective de către unitatea de informații financiare destinatară către orice alte autorități, agenții sau departamente, precum și orice utilizare a acestor informații în alte scopuri decât cele aprobate inițial face obiectul aprobării prealabile a unității de informații financiare care a furnizat informațiile.

2.Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă a unității de informații financiare căreia i s-a solicitat să comunice informațiile către autoritățile competente este acordată cu promptitudine și în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracțiunilor premisă. Unitatea de informații financiare căreia i s-a adresat solicitarea nu refuză să își dea aprobarea pentru o astfel de comunicare, decât dacă aceasta ar depăși domeniul de aplicare al dispozițiilor care i se aplică în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sau dacă ar putea afecta o investigație sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale de drept intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-și da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Cazurile în care unitățile de informații financiare pot refuza acordarea consimțământului sunt prevăzute într-un mod care previne atât abuzul, cât și limitările nejustificate ale comunicării informațiilor între autoritățile competente.

Articolul 28

Efectul dispozițiilor de drept penal

Diferențele dintre definițiile din dreptul intern ale infracțiunilor premisă nu afectează capacitatea unităților de informații financiare de a oferi asistență altei unități de informații financiare și nu limitează schimbul, comunicarea și utilizarea informațiilor în temeiul articolelor 24, 26 și 27.

CAPITOLUL IV

SUPRAVEGHEREA COMBATERII SPĂLĂRII BANILOR

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 29

Competențele și resursele supraveghetorilor naționali

1.Statele membre se asigură că toate entitățile obligate fac obiectul unei supravegheri adecvate. În acest scop, statele membre numesc supraveghetori care să monitorizeze în mod eficace și să ia măsurile necesare pentru a se asigura respectarea de către entitățile obligate a cerințelor prevăzute în Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și a cerinței de aplicarea a sancțiunilor financiare specifice.

2.Statele membre se asigură că supraveghetorii dispun de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile enumerate la alineatul (4). Statele membre se asigură că personalul autorităților respective prezintă un grad înalt de integritate și este calificat în mod corespunzător și menține standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidențialitate, de protecție a datelor și de conflicte de interese.

3.În cazul entităților obligate menționate la articolul 3 punctul 3 literele (a), (b) și (d) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], statele membre pot permite ca funcția menționată la alineatul (1) din prezentul articol să fie îndeplinită de organismele de autoreglementare, cu condiția ca respectivele organisme de autoreglementare să aibă competențele menționate la alineatul (5) din prezentul articol și să dispună de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru a-și îndeplini funcțiile. Statele membre se asigură că personalul respectivelor organisme prezintă un grad înalt de integritate, este calificat în mod corespunzător și respectă standarde profesionale înalte, inclusiv standarde de confidențialitate, de protecție a datelor și standarde care abordează conflictele de interese.

4.În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii naționali îndeplinesc următoarele sarcini:

(a)să comunice informații relevante entităților obligate în temeiul articolului 30;

(b)să decidă cu privire la cazurile în care riscurile specifice inerente unui sector sunt clare și înțelese și nu sunt necesare evaluări individuale documentate ale riscurilor în temeiul articolului 8 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final];

(c)să verifice caracterul adecvat și punerea în aplicare a politicilor, controalelor și procedurilor interne ale entităților obligate în temeiul capitolului II din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], precum și a resurselor umane repartizate pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în regulamentul respectiv;

(d)să evalueze și să monitorizeze periodic riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care sunt expuse entitățile obligate;

(e)să monitorizeze respectarea de către entitățile obligate a obligațiilor care le revin în legătură cu sancțiunile financiare specifice;

(f)să efectueze toate investigațiile ex situ, in situ și tematice necesare, precum și orice alte anchete, evaluări și analize necesare pentru a verifica dacă entitățile obligate respectă cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], cerința de aplicare a sancțiunilor financiare specifice și eventualele măsuri administrative luate în temeiul articolului 41;

(g)să ia măsuri de supraveghere adecvate pentru a remedia orice încălcare a cerințelor aplicabile de către entitățile obligate, identificată în procesul de evaluare în scopuri de supraveghere, și să monitorizeze punerea în aplicare a acestor măsuri.

5.Statele membre se asigură că supraveghetorii au competențe adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile prevăzute la alineatul (4), inclusiv competența:

(a)de a impune entităților obligate să furnizeze informațiile relevante pentru monitorizarea și verificarea respectării cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și pentru a efectua verificări, inclusiv de la agenții sau prestatorii externi de servicii cărora entitatea obligată le-a externalizat o parte din sarcinile sale pentru a îndeplini cerințele Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final];

(b)de a impune măsuri administrative adecvate și proporționale pentru a remedia situația în cazul încălcărilor, inclusiv prin impunerea de sancțiuni administrative în conformitate cu secțiunea 4 din prezentul capitol.

6.Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari și supraveghetorii responsabili cu operatorii de jocuri de noroc au competențe suplimentare față de cele menționate la alineatul (5), inclusiv competența de a inspecta sediile comerciale ale entității obligate, fără înștiințare prealabilă, în cazul în care buna desfășurare și eficiența inspecției impun acest lucru, precum și că aceștia dispun de toate mijloacele necesare pentru a efectua o astfel de inspecție.

În sensul primului paragraf, supraveghetorii trebuie să poată, cel puțin:

(a)să examineze registrele și evidențele entității obligate și să ridice copii sau extrase ale acestor registre și evidențe;

(b)să obțină acces la software-ul, bazele de date, instrumentele informatice sau alte mijloace electronice de înregistrare a informațiilor utilizate de entitatea obligată;

(c)să obțină explicații scrise sau orale de la orice persoană responsabilă de politicile și controalele interne în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sau de la reprezentanții sau membrii personalului acesteia, precum și de la orice reprezentant sau membru al personalului entităților cărora entitatea obligată le-a externalizat sarcini în temeiul articolului 40 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], și să intervieveze orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații.

Articolul 30

Transmiterea informațiilor către entitățile obligate

1.Statele membre se asigură că supraveghetorii pun la dispoziția entităților obligate aflate sub supravegherea lor informații privind spălarea banilor și finanțarea terorismului.

2.Informațiile menționate la alineatul (1) includ următoarele:

(a)evaluarea supranațională a riscurilor elaborată de Comisie în temeiul articolului 7 și orice recomandare relevantă a Comisiei în temeiul articolului respectiv;

(b)evaluări ale riscurilor la nivel național sau sectorial, elaborate în temeiul articolului 8;

(c)orientările, recomandările și avizele relevante emise de AMLA în conformitate cu articolele 43 și 44 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final];

(d)informații privind țările terțe identificate în temeiul capitolului III secțiunea 2 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final];

(e)orientările și rapoartele elaborate de AMLA și de alți supraveghetori și, după caz, de autoritatea publică care supervizează organismele de autoreglementare, de unitatea de informații financiare sau de orice altă autoritate competentă sau de organizații internaționale și de organisme de standardizare în ceea ce privește metodele de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care s-ar putea aplica unui sector, indiciile care ar putea facilita identificarea tranzacțiilor sau a activităților expuse riscului de a fi legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului în sectorul respectiv, precum și obligațiile entităților obligate în ceea ce privește sancțiunile financiare specifice.

3.Statele membre se asigură că supraveghetorii pun imediat la dispoziția entităților obligate aflate sub supravegherea lor informațiile privind persoanele sau entitățile desemnate în legătură cu sancțiunile financiare specifice.

Articolul 31

Supravegherea bazată pe riscuri

1.Statele membre se asigură că supraveghetorii aplică o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește supravegherea. În acest scop, statele membre se asigură că aceste autorități:

(a) înțeleg clar riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului prezente în statul lor membru;

(b) evaluează toate informațiile relevante privind riscurile specifice interne și internaționale legate de clienții, produsele și serviciile entităților obligate;

(c) stabilesc frecvența și intensitatea supravegherii in situ, ex situ și a celei tematice în funcție de profilul de risc al entităților obligate și de riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului prezente în respectivul stat membru. În acest scop, supraveghetorii elaborează programe anuale de supraveghere.

2.Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], AMLA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare și le prezintă Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare stabilesc criterii de referință și o metodologie de evaluare și clasificare a profilului de risc inerent și rezidual al entităților obligate, precum și frecvența cu care trebuie revizuit un astfel de profil de risc. Pentru frecvența respectivă, se iau în considerare orice eveniment sau evoluție majoră apărută în gestionarea și funcționarea entității obligate, precum și natura și dimensiunea activității.

3.Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la alineatul (2) din prezentul articol în conformitate cu articolele 38-41 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

4.Până la [un an de la data transpunerii prezentei directive], AMLA emite orientări adresate supraveghetorilor cu privire la caracteristicile unei abordări bazate pe risc în ceea ce privește supravegherea și cu privire la etapele care trebuie urmate atunci când se efectuează supravegherea în funcție de risc.

5.Statele membre se asigură că supraveghetorii iau în considerare marja de manevră permisă entității obligate și revizuiesc în mod corespunzător evaluările riscurilor care stau la baza acestei marje de manevră, precum și caracterul adecvat al politicilor, al controalelor și al procedurilor interne ale entității obligate.

6.Statele membre se asigură că rezultatele evaluărilor riscurilor efectuate de supraveghetori în temeiul prezentului articol sunt puse sub formă agregată la dispoziția unității de informații financiare.

Articolul 32

Divulgarea de informații către unitățile de informații financiare

1.Statele membre se asigură că supraveghetorii informează cu promptitudine unitatea de informații financiare în cazul în care aceștia, pe parcursul verificărilor pe care le efectuează la entitățile obligate sau în orice alt mod, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

2.Statele membre se asigură că supraveghetorii autorizați să supervizeze piețele bursiere, valutare și de produse financiare derivate informează unitatea de informații financiare în cazul în care descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului.

Articolul 33

Supravegherea entităților obligate care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii

1.Statele membre se asigură că supraveghetorii cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau statutul lor. Această cooperare poate include, în limitele competențelor supraveghetorului solicitat, desfășurarea unor anchete în numele unui supraveghetor solicitant și schimbul ulterior de informații obținute prin intermediul anchetelor respective.

2.În plus față de articolul 5, entitățile obligate care doresc să își exercite pentru prima dată libertatea de a presta servicii prin desfășurarea de activități pe teritoriul unui alt stat membru notifică supraveghetorilor din statul membru de origine activitățile pe care intenționează să le desfășoare. O astfel de notificare este, de asemenea, necesară în cazul în care prestarea de servicii transfrontaliere este efectuată de agenți ai entității obligate.

3.În termen de o lună de la primirea notificării menționate la alineatul (2), supraveghetorii din statul membru de origine trimit notificarea respectivă supraveghetorilor din statul membru gazdă.

4.În cazurile care intră sub incidența alineatului (2) din prezentul articol și a articolului 5, supraveghetorii din statul membru gazdă cooperează cu supraveghetorii din statul membru de origine și acordă asistență pentru a asigura verificarea respectării de către entitatea obligată a cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și a cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de reformare a Regulamentului (UE) 2015/847 - COM/2021/422 final], precum și pentru a lua măsuri adecvate și proporționale de remediere a încălcărilor.

În cazurile care intră sub incidența articolului 5, supraveghetorii din statul membru gazdă sunt autorizați să ia, din proprie inițiativă, măsuri adecvate și proporționale de remediere a deficiențelor grave care necesită soluții imediate. Aceste măsuri sunt temporare și încetează în momentul remedierii deficiențelor identificate, inclusiv cu sprijinul sau cu cooperarea supraveghetorilor din statul membru de origine a entității obligate.

5.În cazul în care supraveghetorii din statul membru de origine și din statul membru gazdă nu sunt de acord cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu o entitate obligată, aceștia pot sesiza AMLA și îi pot solicita asistență în conformitate cu articolele 5 și 10 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final]. AMLA își dă avizul cu privire la aspectul care face obiectul dezacordului în termen de o lună.

Articolul 34

Dispoziții referitoare la cooperare în contextul supravegherii la nivel de grup

1.În cazul instituțiilor de credit și al instituțiilor financiare care fac parte dintr-un grup, statele membre se asigură că, în scopurile prevăzute la articolul 29 alineatul (1), supraveghetorii financiari din statul membru de origine și cei din statul membru gazdă cooperează între ei în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau statutul lor. De asemenea, aceștia cooperează cu AMLA atunci când aceasta exercită funcții de supraveghere în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

2.Cu excepția cazului în care AMLA exercită funcții de supraveghere în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final], statele membre se asigură că supraveghetorii financiari din statul membru de origine supraveghează punerea în aplicare efectivă a politicilor, a controalelor și a procedurilor la nivel de grup menționate la articolul 13 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final]. Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari din statul membru gazdă supraveghează respectarea de către unitățile situate pe teritoriul statului lor membru a cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

3.În sensul prezentului articol și cu excepția cazurilor în care sunt înființate colegii de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului în conformitate cu articolul 36, statele membre se asigură că supraveghetorii financiari își comunică reciproc orice informații de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile de supraveghere, fie la cerere, fie din proprie inițiativă. În special, supraveghetorii financiari își comunică reciproc orice informații care ar putea influența în mod semnificativ evaluarea expunerii la riscul inerent sau rezidual al unei instituții de credit sau al unei instituții financiare dintr-un alt stat membru, incluzând:

(a)identificarea structurii juridice, organizaționale și de guvernanță a grupului, care acoperă toate filialele și sucursalele;

(b)controalele, politicile și procedurile interne în vigoare în cadrul grupului;

(c)evoluțiile nefavorabile privind societatea-mamă, filialele sau sucursalele, care ar putea afecta grav alte părți ale grupului;

(d)măsurile și sancțiunile administrative luate de supraveghetorii financiari în conformitate cu secțiunea 4 din prezentul capitol.

Statele membre se asigură, de asemenea, că supraveghetorii financiari sunt în măsură să efectueze, în limitele propriilor competențe, anchete în numele unei autorități de supraveghere solicitante și să partajeze informațiile obținute în urma acestor anchete.

4.Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], AMLA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare și le prezintă Comisiei spre adoptare. Respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare detaliază sarcinile supraveghetorilor din țara de origine și ale celor din țara-gazdă, precum și modalitățile de cooperare între aceștia.

Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 38-41 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

5.Supraveghetorii financiari pot sesiza AMLA în oricare dintre următoarele situații:

(a)în cazul în care un supraveghetor financiar nu a comunicat informațiile menționate la alineatul (3);

(b)în cazul în care o cerere de cooperare a fost respinsă sau nu a primit răspuns într-un termen rezonabil.

AMLA poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite în temeiul articolelor 5 și 10 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final]. În acest sens, AMLA își prezintă avizul cu privire la obiectul cererii în termen de o lună.

6.Statele membre se asigură că dispozițiile prezentului articol se aplică și supravegherii grupurilor de entități obligate, altele decât instituțiile de credit sau instituțiile financiare. De asemenea, statele membre se asigură că, în cazurile în care entitățile obligate, altele decât instituțiile de credit și instituțiile financiare, au în comun structuri de proprietate, de conducere sau de control al conformității, inclusiv rețele sau parteneriate, sunt facilitate cooperarea și schimbul de informații între supraveghetori.

Articolul 35

Schimbul de informații în legătură cu punerea în aplicare a politicilor de grup în țări terțe

Supraveghetorii, inclusiv AMLA, se informează reciproc cu privire la cazurile în care legislația unei țări terțe nu permite punerea în aplicare a politicilor, a controalelor și a procedurilor prevăzute la articolul 13 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final]. În astfel de cazuri, pot fi întreprinse acțiuni coordonate de către supraveghetori în vederea aplicării unei soluții. Pentru identificarea țărilor terțe care nu permit punerea în aplicare a politicilor, a controalelor și a procedurilor prevăzute la articolul 13 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], supraveghetorii țin seama de eventualele constrângeri juridice care ar putea împiedica buna punere în aplicare a acestor politici și proceduri, inclusiv secretul profesional, un nivel insuficient de protecție a datelor și alte constrângeri care limitează schimbul de informații care pot fi relevante în acest scop.

Secțiunea 2

Dispoziții specifice aplicabile sectorului financiar

Articolul 36

Colegiile de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului

1.Statele membre se asigură că sunt înființate colegii dedicate de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului în oricare dintre următoarele situații:

(a)în cazul în care o instituție de credit sau o instituție financiară înființează unități în cel puțin două state membre diferite, altele decât statul membru în care își are sediul central;

(b)în cazul în care o instituție de credit sau o instituție financiară dintr-o țară terță înființează unități în cel puțin trei state membre.

2. În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că supraveghetorii financiari identifică:

(a)toate instituțiile de credit și instituțiile financiare care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier și care au fost autorizate în statul lor membru;

(b)toate unitățile înființate de instituțiile respective în alte jurisdicții;

(c)unitățile înființate pe teritoriul lor de instituții de credit și instituții financiare din alte state membre sau țări terțe.

3. Statele membre pot autoriza înființarea de colegii de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului în cazul în care o instituție de credit sau o instituție financiară stabilită în Uniune a înființat unități în cel puțin două țări terțe. Supraveghetorii financiari își pot invita omologii din țările terțe respective să înființeze un astfel de colegiu. Supraveghetorii financiari care participă la colegiu încheie un acord scris care detaliază condițiile și procedurile de cooperare și de schimb de informații.

4. Aceste colegii pot fi utilizate pentru a face schimb de informații, pentru a oferi asistență reciprocă sau pentru a coordona abordarea în materie de supraveghere a instituției, inclusiv, dacă este cazul, pentru a adopta măsuri adecvate și proporționale de remediere a încălcărilor grave ale cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] care sunt depistate la nivelul unităților înființate de instituția aflată sub jurisdicția unui supraveghetor care participă la colegiu.

5. AMLA participă la reuniunile colegiilor de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și facilitează activitatea acestora în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

6. Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], AMLA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare și le prezintă Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare precizează condițiile generale de funcționare a colegiilor de supraveghere în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv condițiile de cooperare între participanți, precum și funcționarea operațională a acestor colegii.

Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 38-41 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

Articolul 37

Cooperarea cu supraveghetorii financiari din țări terțe

1. Statele membre pot autoriza supraveghetorii financiari să încheie acorduri de cooperare care să prevadă colaborarea și schimburile de informații confidențiale cu omologii lor din țări terțe. Aceste acorduri de cooperare respectă normele aplicabile de protecție a datelor pentru transferurile de date și sunt încheiate pe bază de reciprocitate și numai dacă informațiile comunicate fac obiectul unei garanții referitoare la cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 50 alineatul (1). Informațiile confidențiale transmise în temeiul acestor acorduri de cooperare sunt utilizate în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere exclusiv ale autorităților în cauză.

În cazul în care informațiile transmise provin dintr-un alt stat membru, acestea pot fi comunicate numai cu acordul explicit al supraveghetorului financiar care le-a transmis și, după caz, numai în scopurile pentru care respectivul supraveghetor și-a dat acordul.

2. În sensul alineatului (1), AMLA poate acorda asistența necesară pentru a evalua echivalența cerințelor privind secretul profesional aplicabile omologului din țara terță.

3. Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari transmit către AMLA o notificare privind orice acord semnat în temeiul prezentului articol, în termen de o lună de la semnarea sa.

Secțiunea 3

Dispoziții specifice privind organismele de autoreglementare

Articolul 38

Supervizarea organismelor de autoreglementare

1. În cazul în care statele membre decid, în temeiul articolului 29 alineatul (3), să autorizeze organisme de autoreglementare să efectueze supravegherea entităților menționate la articolul 3 punctul 3 literele (a), (b) și (d) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], acestea se asigură că activitățile respectivelor organisme de autoreglementare în exercitarea unor astfel de funcții fac obiectul supervizării de către o autoritate publică.

2. Autoritatea care supervizează organismele de autoreglementare este responsabilă de:

(a)a verifica dacă organismul de autoreglementare care îndeplinește sau care aspiră să îndeplinească funcțiile menționate la articolul 29 alineatul (1) respectă cerințele de la articolul 29 alineatul (3);

(b)a emite orientări cu privire la îndeplinirea funcțiilor menționate la articolul 29 alineatul (1);

(c)a asigura faptul că organismele de autoreglementare își îndeplinesc la cele mai înalte standarde funcțiile prevăzute în secțiunea 1 din prezentul capitol;

(d)a revizui excepțiile acordate de organismele de autoreglementare de la obligația de a întocmi o evaluare individuală documentată a riscurilor în temeiul articolului 29 alineatul (4) litera (b).

3.Statele membre se asigură că autorității care supervizează organismele de autoreglementare i se conferă competențe adecvate pentru a-și îndeplini responsabilitățile prevăzute la alineatul (2). Ca cerință minimă, statele membre se asigură că autoritatea are competența de:

(a)a impune prezentarea oricărei informații relevante pentru monitorizarea conformității și efectuarea verificărilor, cu excepția informațiilor colectate de entitățile obligate menționate la articolul 3 punctul 3 literele (a), (b) și (d) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] în cursul evaluării situației juridice a clientului lor sau al îndeplinirii sarcinii de a apăra sau de a reprezenta clientul respectiv în cadrul procedurilor judiciare sau cu privire la astfel de proceduri, inclusiv în cursul furnizării de consiliere cu privire la inițierea sau evitarea unor astfel de proceduri, în cazul în care aceste informații au fost colectate înainte, în timpul sau după o astfel de procedură;

(b)a emite instrucțiuni adresate unui organism de autoreglementare în scopul remedierii neîndeplinirii funcțiilor sale în temeiul articolului 29 alineatul (1) sau a nerespectării cerințelor de la articolul 29 alineatul (6) sau în scopul prevenirii oricărei astfel de încălcări. Atunci când emite astfel de instrucțiuni, autoritatea ia în considerare orientările relevante pe care le-a furnizat sau care au fost furnizate de AMLA.

4. Statele membre se asigură că autoritatea care supervizează organismele de autoreglementare informează în timp util, direct sau prin intermediul unității de informații financiare, autoritățile competente pentru investigarea și urmărirea penală a activităților infracționale cu privire la orice încălcare care face obiectul sancțiunilor penale pe care le depistează în îndeplinirea sarcinilor sale.

5. Autoritatea care supervizează organismele de autoreglementare publică un raport anual care conține informații cu privire la:

(a)numărul și natura încălcărilor depistate de fiecare organism de autoreglementare și măsurile sau sancțiunile administrative impuse entităților obligate;

(b)numărul de tranzacții suspecte raportate de entitățile care fac obiectul supravegherii de către fiecare organism de autoreglementare către unitatea de informații financiare, indiferent dacă sunt transmise direct în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] sau dacă sunt înaintate de fiecare organism de autoreglementare către unitatea de informații financiare în temeiul articolului 51 alineatul (1) din regulamentul respectiv;

(c)numărul și descrierea măsurilor luate în temeiul articolului 40 de fiecare organism de autoreglementare pentru a monitoriza respectarea de către entitățile obligate a cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], menționate la articolul 40 alineatul (1);

(d)numărul și descrierea măsurilor luate de autoritatea care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul prezentului articol și numărul instrucțiunilor emise către organismele de autoreglementare.

Acest raport este pus la dispoziție pe site-ul web al autorității care supervizează organismele de autoreglementare și este prezentat Comisiei și AMLA.

Secțiunea 4

Sancțiuni și măsuri administrative

Articolul 39

Dispoziții generale

1. Statele membre se asigură că entitățile obligate pot fi trase la răspundere pentru încălcări ale Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] în conformitate cu prezenta secțiune.

2. Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea și a impune sancțiuni penale, statele membre stabilesc norme privind măsurile și sancțiunile administrative și se asigură că supraveghetorii pot impune astfel de sancțiuni și măsuri în cazul încălcărilor dispozițiilor din prezenta directivă, asigurând totodată aplicarea lor. Orice sancțiune sau măsură rezultată, impusă în temeiul prezentei secțiuni, trebuie să fie eficace, proporțională și disuasivă.

3. În cazul unei încălcări a Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], statele membre se asigură că, în cazul în care obligațiile se aplică persoanelor juridice, se pot aplica sancțiuni și măsuri administrative conducerii de nivel superior și altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt răspunzătoare pentru încălcare.

Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorii identifică încălcări care fac obiectul sancțiunilor penale, aceștia informează în timp util autoritățile competente pentru investigarea și urmărirea penală a activităților infracționale.

4. Supraveghetorii își exercită competențele de a impune sancțiuni și măsuri administrative în conformitate cu prezenta directivă și cu dreptul intern, în oricare dintre următoarele moduri:

(a)în mod direct;

(b)în colaborare cu alte autorități;

(c)sub responsabilitate proprie, prin delegare către astfel de autorități;

(d)prin sesizarea autorităților judiciare competente.

Până la [trei luni de la termenul de transpunere a prezentei directive], statele membre notifică AMLA și Comisiei informațiile referitoare la dispozițiile legate de impunerea de sancțiuni sau măsuri administrative în temeiul prezentului alineat, inclusiv, dacă este cazul, informații din care să reiasă dacă anumite sancțiuni sau măsuri necesită recurgerea la o procedură specifică.

5.Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor sau măsurilor administrative, supraveghetorii iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:

(a)gravitatea și durata încălcării;

(b)gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;

(c)soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă, inclusiv având în vedere cifra sa de afaceri totală sau venitul său anual;

(d)beneficiul obținut în urma încălcării de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acesta poate fi determinat;

(e)pierderile produse terților prin încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(f)măsura în care persoana fizică sau juridică declarată responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

(g)încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă.

6. În exercitarea competențelor lor de a impune măsuri și sancțiuni administrative, supraveghetorii cooperează strâns pentru a se asigura că măsurile sau sancțiunile administrative respective produc rezultatele dorite și își coordonează eforturile atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere.

7. Până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], AMLA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare și le prezintă Comisiei spre adoptare. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare definesc indicatorii pentru clasificarea nivelului de gravitate a încălcărilor și criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea nivelului sancțiunilor administrative sau la luarea de măsuri administrative în temeiul prezentei secțiuni.

Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 38-41 din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

Articolul 40

Sancțiuni administrative

1. Statele membre se asigură că entităților obligate li se aplică sancțiuni administrative pentru încălcări grave, repetate sau sistematice ale cerințelor prevăzute în următoarele dispoziții din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final]:

(a)capitolul III (măsuri de precauție privind clientela);

(b)capitolul V (obligații de raportare);

(c)articolul 56 (păstrarea evidențelor);

(d)capitolul II secțiunea 1 (controale interne).

2. Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (1), sancțiunile pecuniare maxime care pot fi aplicate se ridică la cel puțin dublul valorii beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul respectiv poate fi determinat, sau la cel puțin 1 000 000 EUR.

3. Statele membre se asigură că, prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care entitatea obligată în cauză este o instituție de credit sau o instituție financiară, se pot aplica de asemenea următoarele sancțiuni:

(a)în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 10 000 000 EUR sau 10 % din cifra de afaceri anuală totală conform celor mai recente situații disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care entitatea obligată este o societate-mamă sau o filială a societății-mamă care trebuie să elaboreze situații financiare consolidate în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului 49 , cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform regimului contabil relevant, stabilit pe baza celei mai recente situații consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al societății-mamă de cel mai înalt rang;

(b)în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, valoarea echivalentă în moneda națională la [a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive].

4. Statele membre pot împuternici autoritățile competente să impună sancțiuni pecuniare administrative care depășesc valorile menționate la alineatele (2) și (3).

Articolul 41

Măsuri administrative, altele decât sancțiuni

1. Atunci când supraveghetorii identifică încălcări ale cerințelor din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] care nu sunt considerate suficient de grave pentru a fi penalizate prin sancțiune administrativă, aceștia pot decide să impună măsuri administrative entității obligate. Statele membre se asigură că respectivii supraveghetori au cel puțin capacitatea:

(a)să formuleze recomandări;

(b)să ordone entităților obligate să se conformeze, inclusiv să pună în aplicare măsuri de corecție specifice;

(c)să formuleze o declarație publică în care se identifică persoana fizică sau juridică și natura încălcării;

(d)să emită un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice să înceteze comportamentul respectiv și să se abțină de la repetarea comportamentului respectiv;

(e)să retragă sau să suspende autorizația, în cazul unei entități obligate care face obiectul autorizării;

(f)să impună o interdicție temporară de a exercita funcții de conducere în entitățile obligate împotriva oricărei persoane cu responsabilități de conducere într-o entitate obligată sau împotriva oricărei alte persoane fizice declarate responsabilă de încălcare.

2. Atunci când iau măsurile administrative menționate la alineatul (1), supraveghetorii sunt în măsură:

(a)să solicite prezentarea ad-hoc sau periodică a oricărui document necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor, inclusiv a documentelor necesare pentru a justifica procesul de punere în aplicare a măsurilor administrative prevăzute;

(b)să impună consolidarea dispozițiilor, a proceselor, a mecanismelor și a strategiilor;

(c)să impună entității obligate să aplice o politică sau cerințe specifice referitoare la clienți, tranzacții sau activități individuale care prezintă riscuri ridicate;

(d)să impună punerea în aplicare a unor măsuri de reducere a riscurilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului inerente activităților desfășurate și produselor furnizate de entitatea obligată.

3. Măsurile administrative menționate la alineatul (1) sunt însoțite de un termen obligatoriu de punere efectivă în aplicare. Statele membre se asigură că supraveghetorii monitorizează și evaluează punerea în aplicare efectivă de către entitatea obligată a acțiunilor prevăzute.

4. Statele membre pot împuternici supraveghetorii să impună tipuri suplimentare de măsuri administrative față de cele menționate la alineatul (1).

Articolul 42

Publicarea sancțiunilor și a măsurilor administrative

1. Statele membre se asigură că o decizie de impunere a unei sancțiuni sau măsuri administrative pentru încălcarea Regulamentului [a se introduce referința ­ Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], împotriva căreia nu a fost introdusă nicio cale de atac, se publică de către supraveghetori pe site-urile lor web oficiale imediat după ce persoana sancționată este informată cu privire la decizia respectivă. Informațiile publicate includ cel puțin tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile. Statele membre nu au obligația de a aplica prezentul paragraf deciziilor de impunere a unor măsuri de investigare.

În cazul în care publicarea identității persoanelor responsabile menționate la primul paragraf sau a datelor cu caracter personal ale acestor persoane este considerată de către supraveghetori ca fiind disproporționată, în urma unei evaluări de la caz la caz, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, supraveghetorii:

(a)amână publicarea deciziei de impunere a măsurii sau a sancțiunii administrative până în momentul în care motivele nepublicării încetează;

(b)publică decizia de a impune o sancțiune sau măsură administrativă cu titlu anonim într-un mod care să fie conform cu dreptul intern, cu condiția ca publicarea cu titlu anonim să asigure o protecție eficace a datelor cu caracter personal în cauză; în acest caz, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp dacă se prevede că, în perioada respectivă, motivele publicării cu titlu anonim încetează să existe;

(c)nu publică decizia de impunere a sancțiunii sau a măsurii administrative, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura una dintre următoarele situații:

(i) faptul că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare;

(ii) proporționalitatea publicării deciziei în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.

2. În cazul în care statele membre permit publicarea deciziilor împotriva cărora a fost formulată o cale de atac, supraveghetorii publică de asemenea, fără întârziere, pe site-urile lor web oficiale, astfel de informații, precum și orice informații ulterioare privind rezultatul căii de atac. Mai mult, se publică, de asemenea, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei măsuri sau a unei sancțiuni administrative.

3. Supraveghetorii se asigură că orice informație publicată în conformitate cu prezentul articol se păstrează pe site-urile lor web oficiale pentru o perioadă de cinci ani de la publicare. Cu toate acestea, datele cu caracter personal incluse în informațiile publicate se păstrează pe site-ul web oficial al autorității competente numai pe perioada necesară în conformitate cu normele aplicabile de protecție a datelor și, în orice caz, nu mai mult de cinci ani.

4. Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru încălcările menționate la articolul 40 alineatul (1) comise în beneficiul lor de către orice persoană care acționează individual sau ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice și care deține o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, pe baza:

(a)competenței de a reprezenta persoana juridică;

(b)competenței de a lua decizii în numele persoanei juridice;

(c)competenței de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice respective.

5. Statele membre se asigură că persoanele juridice pot fi trase la răspundere dacă, în lipsa exercitării supravegherii sau a controlului de către persoanele menționate la alineatul (4) din prezentul articol, a devenit posibilă săvârșirea de către o persoană aflată în subordinea acesteia a uneia dintre încălcările menționate la articolul 40 alineatul (1), în folosul respectivei persoane juridice.

Articolul 43

Protecția avertizorilor de integritate

1. Statele membre se asigură că supraveghetorii și, după caz, organismele de autoreglementare instituie mecanisme eficace și fiabile pentru a încuraja raportarea încălcărilor potențiale și efective ale Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final].

În acest scop, acestea furnizează unul sau mai multe canale de comunicare sigure pentru raportarea menționată la primul paragraf. Aceste canale asigură faptul că identitatea persoanelor care oferă informații este cunoscută numai supraveghetorului și, după caz, organismului de autoreglementare.

2. Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a)proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

(b)protecția corespunzătoare a angajaților sau a persoanelor aflate într-o poziție similară în cadrul entităților obligate care raportează încălcări comise în cadrul acestora;

(c)protecția adecvată a persoanei incriminate;

(d)protecția datelor cu caracter personal, atât în cazul persoanei care raportează încălcările, cât și în cazul persoanei fizice suspectate de a fi responsabilă de o încălcare, în conformitate cu principiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679;

(e)norme clare care să asigure faptul că este garantată confidențialitatea în toate cazurile în ceea ce privește persoana care raportează încălcările comise în cadrul entității obligate, cu excepția cazului în care dreptul intern impune divulgarea informațiilor în contextul unor investigații suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.

3. Statele membre se asigură că persoanele, inclusiv angajații și reprezentanții entității obligate, care raportează la nivel intern sau către unitatea de informații financiare încălcări potențiale sau efective ale Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] sunt protejate din punct de vedere juridic față de expunerea la amenințări, la represiuni sau la acțiuni ostile și, în special, la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă.

Statele membre se asigură că persoanele care sunt expuse la amenințări, la acțiuni ostile sau la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă, pentru că au raportat la nivel intern sau către unitatea de informații financiare încălcări potențiale sau efective ale Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], au dreptul să înainteze o plângere autorităților competente, în condiții de siguranță. Fără a aduce atingere confidențialității informațiilor culese de unitatea de informații financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat.

Articolul 44

Schimbul de informații privind sancțiunile

1. Statele membre se asigură că supraveghetorii lor și, după caz, autoritatea națională care supervizează organismele de autoreglementare în îndeplinirea funcțiilor lor de supraveghere informează AMLA cu privire la toate sancțiunile și măsurile administrative impuse în conformitate cu prezenta secțiune, inclusiv cu privire la orice cale de atac introdusă împotriva acestora și la rezultatele căii de atac. De asemenea, aceste informații sunt comunicate altor supraveghetori atunci când sancțiunea sau măsura administrativă se referă la o entitate care își desfășoară activitatea în două sau mai multe state membre.

2. AMLA menține pe site-ul său web linkuri către sancțiunile și măsurile administrative publicate de către fiecare supraveghetor, care au fost impuse în temeiul articolului 42, și indică perioada pentru care fiecare stat membru publică sancțiunile și măsurile administrative.

CAPITOLUL V

COOPERARE

Secțiunea 1

Cooperarea în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului

Articolul 45

Dispoziții generale

1. Statele membre se asigură că factorii de decizie, unitățile de informații financiare, supraveghetorii, inclusiv AMLA, și alte autorități competente, precum și autoritățile fiscale dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze și să se coordoneze la nivel național în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și să prevină neaplicarea și eludarea sancțiunilor financiare specifice legate de finanțarea proliferării, inclusiv în vederea îndeplinirii obligațiilor lor prevăzute la articolul 8.

2. Referitor la informațiile privind beneficiarii reali obținute de autoritățile competente în temeiul capitolului IV din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și al capitolului II secțiunea I din prezenta directivă, statele membre se asigură că autoritățile competente sunt în măsură să furnizeze aceste informații autorităților competente din alte state membre sau din țări terțe în timp util și în mod gratuit.

3. Statele membre nu interzic sau nu impun condiții nerezonabile ori nejustificat de restrictive în ceea ce privește schimbul de informații sau acordarea de asistență între autoritățile competente în sensul prezentei directive. Statele membre se asigură că autoritățile competente nu refuză o cerere de asistență pe motiv că:

(a)se consideră că cererea implică și aspecte fiscale;

(b)dreptul intern impune entităților obligate să păstreze secretul sau confidențialitatea, cu excepția acelor cazuri în care informațiile relevante solicitate sunt protejate prin secretul profesional al avocatului sau în care se aplică obligația legală de păstrare a secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final];

(c)există o anchetă, o investigație sau o procedură în curs de desfășurare în statul membru căruia i s-au solicitat informațiile, cu excepția cazului în care asistența ar împiedica ancheta, investigația sau procedura în cauză;

(d)natura sau statutul autorității competente solicitante omoloage este diferit(ă) de cea (cel) al autorității competente căreia i se adresează solicitarea.

Articolul 46

Comunicarea listei autorităților competente

1. Pentru a facilita și a promova cooperarea eficace și, în special, schimbul de informații, statele membre comunică AMLA și Comisiei:

(a)lista supraveghetorilor responsabili cu supervizarea respectării de către entitățile obligate a cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], precum și, după caz, denumirea autorității publice care supervizează organismele de autoreglementare în îndeplinirea funcțiilor lor de supraveghere în temeiul prezentei directive și datele de contact ale acestora;

(b)datele de contact ale unității lor de informații financiare;

(c)lista celorlalte autorități naționale competente.

2. În sensul alineatului (1), se furnizează următoarele date de contact:

(a)numele și rolul persoanei de contact;

(b)adresa de e-mail și numărul de telefon de serviciu ale persoanei de contact.

3. Statele membre se asigură că informațiile furnizate Comisiei și AMLA în temeiul alineatului (1) sunt actualizate imediat ce apare o modificare.

4. AMLA publică un registru al autorităților menționate la alineatul (1) pe site-ul său web și facilitează schimbul de informații menționat la alineatul (2) între autoritățile competente. În cadrul sferei lor de competență, autoritățile din registru servesc drept punct de contact pentru autoritățile competente omoloage. Unitățile de informații financiare și autoritățile de supraveghere servesc, de asemenea, ca punct de contact pentru AMLA.

Articolul 47

Cooperarea cu AMLA

Unitatea de informații financiare și autoritățile de supraveghere cooperează cu AMLA și îi furnizează toate informațiile necesare pentru a-i permite să își îndeplinească atribuțiile care îi revin în temeiul prezentei directive, al Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și al Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de înființare a unei autorități pentru combaterea spălării banilor – COM/2021/421 final].

Secțiunea 2

Cooperarea cu alte autorități și schimbul de informații confidențiale

Articolul 48

Cooperarea în ceea ce privește instituțiile de credit

1. Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari, unitățile de informații financiare și autoritățile competente pentru supravegherea instituțiilor de credit în temeiul altor acte juridice cooperează strâns în sfera competențelor lor și își comunică reciproc informațiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Cooperarea și schimbul de informații nu trebuie să afecteze o anchetă, o investigație sau o procedură aflată în desfășurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care se află supraveghetorul financiar sau autoritatea căreia i s-au încredințat competențe de supraveghere a instituțiilor de credit în temeiul altor acte juridice și nu trebuie să aducă atingere obligațiilor privind secretul profesional, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (1).

2. În cazul în care supraveghetorii financiari identifică deficiențe ale unei instituții de credit în ceea ce privește sistemul de control intern privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și aplicarea cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], deficiențe care cresc semnificativ riscurile la care este sau ar putea fi expusă instituția, statele membre se asigură că supraveghetorul financiar înștiințează imediat Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și autoritatea sau organismul care supraveghează instituția de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE care acționează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului 50 .

În cazul unui risc potențial crescut, supraveghetorii financiari trebuie să fie în măsură să asigure legătura cu autoritățile care supraveghează instituția în conformitate cu Directiva 2013/36/UE și să elaboreze o evaluare comună care să fie notificată către ABE. AMLA este informată cu privire la orice astfel de notificări.

3. Statele membre se asigură că, în cazul în care supraveghetorii financiari constată că o instituție de credit a refuzat să stabilească o relație de afaceri, dar măsurile documentate de precauție privind clientela în temeiul articolului 17 alineatul (2) nu justifică un astfel de refuz, aceștia informează autoritatea responsabilă cu asigurarea respectării de către instituția respectivă a Directivei 2014/92/UE sau a Directivei (UE) 2015/2366.

4. Statele membre se asigură că supraveghetorii financiari cooperează cu autoritățile de rezoluție, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 18 din Directiva 2014/59/UE, sau cu autoritățile desemnate, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE. Supraveghetorii financiari informează aceste autorități cu privire la rezultatul măsurilor de precauție privind clientela aplicate în temeiul capitolului III din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final] și cu privire la orice cont care a fost suspendat de unitatea de informații financiare în temeiul articolului 20.

5. Supraveghetorii financiari și unitățile de informații financiare raportează anual către AMLA cu privire la cooperarea lor cu alte autorități în temeiul prezentului articol.

6. Până la [doi ani de la data transpunerii prezentei directive], AMLA, în consultare cu ABE, emite orientări privind cooperarea între supraveghetorii financiari și autoritățile menționate la alineatele (2), (3) și (4), inclusiv cu privire la nivelul de implicare a unităților de informații financiare în această cooperare.

Articolul 49

Cooperarea în ceea ce privește auditorii

1. Statele membre se asigură că supraveghetorii responsabili cu auditorii și, după caz, autoritățile publice care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul capitolului IV din prezenta directivă, unitatea lor de informații financiare și autoritățile publice competente pentru supervizarea auditorilor statutari și a firmelor de audit în temeiul articolului 32 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului 51 și al articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 52 cooperează strâns, în sfera competențelor lor, și își comunică reciproc informațiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin.

Informațiile confidențiale schimbate în temeiul prezentului articol sunt utilizate de autoritățile menționate la primul paragraf exclusiv pentru exercitarea funcțiilor lor care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive sau al celorlalte acte ale Uniunii menționate la primul paragraf și în contextul procedurilor administrative sau judiciare legate în mod specific de exercitarea respectivelor funcții.

2. Statele membre pot interzice autorităților menționate la alineatul (1) să coopereze atunci când o astfel de cooperare, inclusiv schimbul de informații, ar afecta o anchetă, o investigație sau o procedură aflată în desfășurare în conformitate cu dreptul penal sau administrativ al statului membru în care se află autoritățile.

Articolul 50

Schimbul de informații privind instituțiile de credit și instituțiile financiare între entitățile care au obligația de a respecta secretul profesional

1.Statele membre prevăd ca toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru supraveghetorii financiari, precum și auditorii sau experții care acționează în numele supraveghetorilor financiari să aibă obligația de a respecta secretul profesional.

Fără a aduce atingere cazurilor care fac obiectul investigațiilor și urmăririlor penale în temeiul dreptului statelor membre și al dreptului Uniunii și informațiilor furnizate unității de informații financiare în temeiul articolului 32, informațiile confidențiale pe care persoanele menționate la primul paragraf le obțin în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor în temeiul prezentei directive pot fi comunicate numai sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât să nu se poată identifica instituțiile de credit și instituțiile financiare individuale.

2. Alineatul (1) nu împiedică schimbul de informații între:

(a)supraveghetorii financiari, fie în cadrul unui stat membru, fie în state membre diferite, inclusiv AMLA, atunci când acționează în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunerea de înființare a unei autorități de combatere a spălării banilor – COM/2021/421 final];

(b)supraveghetorii financiari și unitățile de informații financiare;

(c)supraveghetorii financiari și autoritățile competente responsabile de instituțiile de credit și instituțiile financiare în conformitate cu alte acte legislative referitoare la supravegherea instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, inclusiv BCE care acționează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, fie în cadrul unui stat membru, fie în state membre diferite.

În sensul primului paragraf litera (c), schimbul de informații face obiectul cerințelor privind secretul profesional prevăzute la alineatul (1).

3. Orice autoritate care primește informații confidențiale în temeiul alineatului (2) utilizează aceste informații exclusiv:

(a)pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în temeiul prezentei directive sau al altor acte legislative în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, al reglementării prudențiale și al supravegherii instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, inclusiv pentru aplicarea de sancțiuni;

(b)într-un recurs împotriva unei decizii a autorității, inclusiv proceduri judiciare;

(c)în procedurile judiciare inițiate în temeiul unor dispoziții speciale prevăzute în legislația Uniunii adoptată în domeniul prezentei directive sau în domeniul reglementării prudențiale și supravegherii instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare.

Articolul 51

Schimbul de informații între supraveghetori și cu alte autorități

1. Cu excepția cazurilor care intră sub incidența articolului 51 alineatul (2) din Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], statele membre autorizează schimbul de informații între:

(a)supraveghetorii și autoritățile publice care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul capitolului IV din prezenta directivă, fie în același stat membru, fie în state membre diferite;

(b)supraveghetorii și autoritățile responsabile prin lege cu supravegherea piețelor financiare în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

(c)supraveghetorii responsabili cu auditorii și, după caz, autoritățile publice care supervizează organismele de autoreglementare în temeiul capitolului IV din prezenta directivă și autoritățile publice competente pentru supervizarea auditorilor statutari și a firmelor de audit în temeiul articolului 32 din Directiva 2006/43/CE și al articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, inclusiv autoritățile din state membre diferite.

Cerințele privind secretul profesional prevăzute la articolul 50 alineatele (1) și (3) nu împiedică un astfel de schimb de informații.

Informațiile confidențiale schimbate în temeiul prezentului alineat sunt utilizate exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor autorităților în cauză și în contextul procedurilor administrative sau judiciare legate în mod specific de exercitarea funcțiilor respective. În orice caz, informațiile primite fac obiectul unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 50 alineatul (1).

2. Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informații altor autorități naționale responsabile prin lege de supravegherea piețelor financiare sau cu atribuții în domeniul combaterii sau investigării spălării banilor, a infracțiunilor premisă asociate sau a finanțării terorismului. Cerințele privind secretul profesional prevăzute la articolul 50 alineatele (1) și (3) nu împiedică o astfel de divulgare.

Cu toate acestea, informațiile confidențiale transmise în conformitate cu prezentul alineat sunt utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor legale ale autorităților în cauză. Persoanele care au acces la astfel de informații sunt supuse unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 50 alineatul (1).

3. Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informații referitoare la supravegherea entităților obligate, în vederea respectării cerințelor Regulamentului [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor – COM/2021/420 final], către comisiile parlamentare de anchetă, curțile de conturi și alte entități cu atribuții de anchetă din statul membru respectiv, în următoarele condiții:

(a)entitățile au un mandat precis, în temeiul dreptului intern, de a investiga sau examina acțiunile supraveghetorilor sau ale autorităților responsabile cu legislația privind supravegherea;

(b)informațiile sunt strict necesare pentru îndeplinirea mandatului menționat la litera (a);

(c)persoanele care au acces la informații sunt supuse unor cerințe privind secretul profesional prevăzute în dreptul intern cel puțin echivalente cu cele menționate la alineatul (1);

(d)în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt comunicate decât cu acordul explicit al supraveghetorului care le-a transmis și exclusiv în scopurile pentru care supraveghetorul respectiv și-a dat acordul.

Secțiunea 3

Orientări privind cooperarea

Articolul 52

Orientări privind cooperarea în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului

Până la [doi ani de la data transpunerii prezentei directive], AMLA, în cooperare cu BCE, autoritățile europene de supraveghere, Europol, Eurojust și Parchetul European, emite orientări cu privire la:

(a)cooperarea între autoritățile competente în temeiul secțiunii 1 din prezentul capitol, precum și cu autoritățile menționate în secțiunea 2 din prezentul capitol și autoritățile responsabile de registrele menționate în capitolul II secțiunea 1 din prezenta directivă, pentru a preveni spălarea banilor și finanțarea terorismului;

(b)procedurile care trebuie utilizate de autoritățile competente pentru supravegherea sau supervizarea entităților obligate în temeiul altor acte ale Uniunii, pentru a ține seama, în îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul respectivelor acte ale Uniunii, de preocupările legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului.

CAPITOLUL VI

PROTECȚIA DATELOR

Articolul 53

Prelucrarea anumitor categorii de date cu caracter personal

1. În măsura în care acest lucru este strict necesar în sensul prezentei directive, autoritățile competente pot prelucra categoriile speciale de date cu caracter personal menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și datele cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni menționate la articolul 10 din regulamentul respectiv, sub rezerva unor garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanei vizate și a următoarelor garanții suplimentare:

(a)prelucrarea acestor date se efectuează numai de la caz la caz de către membri ai personalului fiecărei autorități competente care au fost desemnați și autorizați în mod specific pentru a îndeplini respectivele sarcini;

(b)membrii personalului autorităților competente respectă standarde profesionale înalte de confidențialitate și de protecție a datelor, au un grad înalt de integritate și sunt calificați în mod corespunzător;

(c)sunt instituite măsuri tehnice și organizatorice care să garanteze securitatea datelor la standarde tehnologice înalte.

2. Garanțiile menționate la alineatul (1) se aplică și prelucrării, în sensul prezentei directive, a categoriilor speciale de date menționate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni menționate la articolul 11 din regulamentul respectiv de către instituțiile, agențiile sau organele Uniunii.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 54

Comitetul

1. Comisia este asistată de Comitetul pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului instituit prin articolul 28 din Regulamentul [a se introduce referința — Propunere de reformare a Regulamentului (UE) 2015/847 – COM/2021/422 final]. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 55

Gestionarea tranzitorie a FIU.net

Cel târziu până la [trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia transferă către AMLA gestionarea FIU.net.

Până la finalizarea acestui transfer, Comisia acordă asistența necesară pentru operarea FIU.net și pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare din cadrul Uniunii. În acest scop, Comisia convoacă periodic reuniuni ale Platformei unităților de informații financiare din UE, alcătuită din reprezentanți ai unităților de informații financiare din statele membre, pentru a superviza funcționarea FIU.net.

Articolul 56

Revizuire

Până la [cinci ani de la data transpunerii prezentei directive] și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 57

Abrogare

Directiva (UE) 2015/849 se abrogă de la [data transpunerii].

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și la Regulamentul [a se introduce referința – Propunere de regulament privind combaterea spălării banilor], în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 58

Transpunere

1. Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [a se introduce data – trei ani de la data intrării în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 59

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 60

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    Europol, „From suspicion to action: Converting financial intelligence into greater operational impact” (De la suspiciune la acțiune – transformarea informațiilor financiare în impact operațional superior), 2017.

(2)    Comunicare a Comisiei – Către o mai bună punere în aplicare a cadrului UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (COM/2019/360 final), Raport al Comisiei privind evaluarea unor presupuse cazuri recente de spălare de bani care implică instituții de credit din UE (COM/2019/373 final), Raport de evaluare a cadrului pentru cooperarea dintre unitățile de informații financiare (COM/2019/371 final); Raport privind evaluarea supranațională a riscurilor (COM/2019/370 final).

(3)    COM(2020) 605 final.

(4)    Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii în materie de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului (C/2020/2800) (JO C 164, 13.5.2020, p. 21).

(5)    COM/2021/420 final.

(6)    Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(7)    COM/2021/421 final.

(8)    COM/2021/422 final.

(9)    Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la o politică cuprinzătoare a Uniunii privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului – Planul de acțiune al Comisiei și alte evoluții recente [2020/2686(RSP)], P9_TA(2020)0204.

(10)    Concluziile Consiliului privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, 12608/20.

(11)    Toate trimiterile la „legislația actuală a UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului” din prezenta expunere de motive trebuie considerate trimiteri la această directivă.

(12)    Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului (JO L 186, 11.7.2019, p. 122-137).

(13)    Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor.

(14)    Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).

(15)    Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului.

(16)    Directiva (UE) 2015/2366, Directiva 2014/92/UE și, respectiv, Directiva 2009/110/CE.

(17)    Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

(18)    Document de lucru al serviciilor Comisiei – Raport de evaluare a impactului care însoțește pachetul de propuneri legislative ale Comisiei privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și asigurarea respectării legii, incluzând:

(19)    Regulamentul general privind protecția datelor [Regulamentul (UE) 2016/679] și Regulamentul intern privind protecția datelor pentru instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE [Regulamentul (UE) 2018/1725].

(20)    JO C [...], [...], p. [...].

(21)    JO C , , p. .

(22)    Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(23)    Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 43).

(24)    Decizia 2009/316/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 de instituire a Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) în aplicarea articolului 11 din Decizia-cadru 2009/315/JAI (JO L 93, 7.4. 2009, p. 33).

(25)    Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 privind organizarea și conținutul schimbului de informații extrase din cazierele judiciare între statele membre (JO L 93, 7.4. 2009, p. 23).

(26)    2010/413/PESC: Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, 27.7.2010, p. 39).

(27)    Decizia (PESC) 2016/849 a Consiliului din 27 mai 2016 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene și de abrogare a Deciziei 2013/183/PESC (JO L 141, 28.5.2016, p. 79).

(28)    Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, 24.3.2012, p. 1).

(29)    Regulamentul (UE) 2017/1509 al Consiliului din 30 august 2017 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 (JO L 224, 31.8.2017, p. 1).

(30)    Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(31)    Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(32)    Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(33)    Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

(34)    Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(35)    Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214).

(36)    Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

(37)    Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(38)    Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).

(39)    Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(40)    JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(41)    JO C , , p. .

(42)    Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(43)    Regulamentul (UE) 2018/1672 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 (JO L 284, 12.11.2018, p. 6).

(44)    Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(45)    Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (JO L 284, 12.11.2018, p. 22).

(46)    Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

(47)    Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).

(48)    Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei (JO L 122, 3.5.2013, p. 1).

(49)    Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(50)    Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(51)    Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).

(52)    Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei (JO L 158, 27.5.2014, p. 77).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.7.2021

COM(2021) 423 final

ANEXĂ

la Propunerea de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului și de abrogare a Directivei (UE) 2015/849

ANEXĂ

Tabel de corespondență