COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.3.2021

JOIN(2021) 8 final

COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE CONSILIUL EUROPEAN

Situația actuală privind relațiile politice, economice și comerciale dintre UE și Turcia

1.INTRODUCERE

Consiliul European din decembrie 2020 1 a luat act de faptul că Turcia s-a lansat în acțiuni unilaterale și provocări și și-a intensificat discursurile împotriva Uniunii Europene, a statelor membre ale Uniunii Europene și a liderilor europeni. Consiliul European a reafirmat că Uniunea Europeană are un interes strategic în dezvoltarea unei relații de cooperare și reciproc avantajoase cu Turcia. Consiliul European a subliniat faptul că oferta privind o agendă pozitivă UE-Turcia rămâne valabilă, cu condiția ca Turcia să își arate disponibilitatea de a promova un parteneriat veritabil cu Uniunea și cu statele sale membre și de a soluționa diferendele prin dialog și în conformitate cu dreptul internațional. De asemenea, Consiliul European a subliniat că Uniunea Europeană rămâne hotărâtă să își apere propriile interese și pe cele ale statelor sale membre, precum și să susțină stabilitatea regională.

În acest sens, Consiliul European a invitat Înaltul Reprezentant și Comisia să prezinte un raport referitor la situația actuală privind relațiile politice, economice și comerciale dintre UE și Turcia, precum și privind instrumentele și opțiunile referitoare la calea de urmat, inclusiv la extinderea domeniului de aplicare al Deciziei din 11 noiembrie 2019 2 a Consiliului, pentru a fi examinat, cel târziu, cu ocazia Consiliului European din martie 2021. Prezenta comunicare comună răspunde acestei invitații, fără să înlocuiască sau să afecteze pachetul de extindere pe care Comisia urmează să îl prezinte, pachet din care face parte și raportul de țară privind Turcia.

II.    RELAȚIILE POLITICE

Contextul politic al relațiilor UE-Turcia s-a deteriorat treptat în ultimii ani, astfel că diversele instrumente și procese destinate relațiilor și cooperării bilaterale au încetat aproape în întregime. Acest fapt este cauzat în principal de acțiunile Turciei din estul Mării Mediterane, care contestă în mod direct drepturile Republicii Cipru în zonele sale maritime, și de intensificarea puternică a acțiunilor provocatoare ale Turciei împotriva Greciei, de faptul că nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește procesul de soluționare a problemei cipriote, la care se adaugă acțiunile de amenințare ale Turciei și retorica sa denigratoare pe această temă, precum și de intervențiile asertive ale Turciei în majoritatea conflictelor regionale din vecinătate, într-un mod care contravine adesea intereselor mai largi ale UE. În plus, deteriorarea în continuare a situației interne din Turcia, în special în domeniul drepturilor fundamentale și al guvernanței economice, a avut efecte negative clare asupra relațiilor Turciei cu statele membre ale UE și asupra agendei bilaterale UE-Turcia.  

1.    Estul Mării Mediterane

În ultimii ani, s-au intensificat tensiunile din estul Mării Mediterane. Aceste tensiuni au atins punctul culminant la sfârșitul lunii februarie 2020, când Turcia, în contradicție cu Declarația UE-Turcia din martie 2016, i-a încurajat în mod activ pe migranți și pe refugiați să forțeze intrarea în UE. Ca urmare a acestui fapt, s-au înregistrat incidente violente la frontierele terestre și maritime ale Greciei. S-a evitat o criză majoră datorită unei puternice acțiuni diplomatice, care a inclus vizita la Ankara a președintelui Consiliului European și a Înaltului Reprezentant/vicepreședintelui și o vizită comună a președinților Parlamentului European, Consiliului European și Comisiei Europene la frontiera Greciei. Acestea au fost urmate de o vizită a președintelui Erdogan la Bruxelles, la începutul lunii martie.

Pe tot parcursul anului, autoritățile turce au continuat să trimită fără autorizare nave de foraj sau de explorare în zonele maritime ale Republicii Cipru.

Contestarea de către Turcia a frontierelor maritime ale Greciei din Marea Egee și din estul Mării Mediterane a continuat să rămână o sursă importantă de tensiuni. În august și în octombrie, Turcia a trimis o navă de cercetare seismică în apropierea insulei grecești Kastellorizo, ceea ce a escaladat tensiunile până aproape de o eventuală confruntare între cei doi aliați din cadrul NATO. Aceste acțiuni au fost însoțite de o intensă retorică antagonistă care contesta atât drepturile Republicii Cipru, cât și drepturile Greciei. Navele de foraj au fost însoțite în timpul operațiunilor de marina turcă. Acțiunile desfășurate pe mare au inclus manevre militare și au condus la incidente cu statele membre.

În ceea ce privește Grecia, semnarea, în noiembrie 2019, a unui memorandum de înțelegere bilateral privind delimitarea zonelor de jurisdicție maritimă între Turcia și guvernul de uniune națională din Libia a sporit și mai mult tensiunile. Memorandumul a ignorat drepturile insulelor Greciei în zonele în cauză. S-a înregistrat o nouă intensificare puternică a altor acțiuni provocatoare ale Turciei față de Grecia, în special survolarea de către aeronave turce a zonelor locuite din Grecia, precum și efectuarea de exerciții navale amenințătoare, însoțite de o retorică în același ton pe tot parcursul anului. Cu toate că litigiul maritim dintre Grecia și Turcia există de mult timp, dialogul în vederea soluționării acestuia a fost întrerupt în 2016, iar 2020 a fost un an de escaladări constante și tensiuni susținute, ceea ce a determinat NATO să invite Grecia și Turcia la discuții pentru a preveni izbucnirea unui conflict.

Consiliul European din decembrie 2020, care a condamnat din nou acțiunile provocatoare ale Turciei din ultima perioadă, a subliniat totodată relevanța relațiilor UE-Turcia și a oferit o perspectivă de reluare a dialogului, în cazul în care Turcia încetează să urmeze o cale antagonistă. De asemenea, Consiliul European a precizat că, în caz contrar, vor fi luate în considerare și alte opțiuni.

Situația a început să se modifice spre sfârșitul anului. Turcia a salutat, în linii mari, concluziile Consiliului European din decembrie și a început să trimită semnale privind importanța pe care o acordă relației cu Uniunea Europeană și cu statele membre ale acesteia. În prezent au încetat acțiunile navale ale Turciei care au generat conflicte și s-au transmis în continuare mesaje de reluare a dialogului. S-a creat o dinamică pozitivă pentru dialog și negocieri și s-au făcut primii pași pe calea reluării celor două procese majore de negociere: relansarea, la 25 ianuarie, a discuțiilor exploratorii referitoare la litigiul maritim dintre Grecia și Turcia și dialogul de relansare a soluționării problemei cipriote, cu privire la care s-au programat discuții informale (27-29 aprilie, la Geneva).

Delimitarea platformei continentale și a zonelor economice exclusive ar trebui abordată prin dialog și negocieri cu bună-credință, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, recurgând, dacă este necesar, la Curtea Internațională de Justiție. În contextul de mai sus, angajamentul fără echivoc față de relațiile de bună vecinătate și față de soluționarea pașnică a litigiilor rămâne esențial.

Înaltul Reprezentant a depus eforturi continue în vederea creării unui mediu propice pentru o detensionare durabilă în regiune. Retragerea navei turce de cercetare seismică „Oruç Reis” a permis reluarea, la 25 ianuarie 2021, a discuțiilor preliminare directe dintre Grecia și Turcia. Cea mai recentă rundă de discuții (cea de a 62-a) a avut loc la 16 martie 2021 la Atena, în paralel cu consultările politice (17 martie), organizate la nivel de înalți funcționari. Este necesar să se constate o poziție credibilă a Turciei în estul Mării Mediterane, fără regrese, care să demonstreze că intențiile exprimate sunt reale și să asigure durabilitatea unei detensionări mai ample în regiune. Recentele incidente minore ne reamintesc că detensionarea este încă într-un stadiu incipient și trebuie să fie consolidată.

2.    Problema cipriotă

Soluționarea problemei cipriote este un element central al dezacordurilor puternice dintre Turcia și UE în estul Mării Mediterane. În cursul anului 2020, speranța de a înregistra progrese în ceea ce privește procesul de soluționare a problemei cipriote a fost pusă între paranteze până la încheierea alegerilor comunității cipriote turce, din octombrie-noiembrie 2020. Contextul electoral a condus la intensificarea retoricii polarizante și a provocărilor, ceea ce a determinat o reacție fermă din partea UE, reflectată în concluziile Consiliului și ale Consiliului European.

De la începutul mandatului său, în special în timpul vizitelor sale în Cipru din iunie 2020 și martie 2021, Înaltul Reprezentant/vicepreședintele și-a exprimat sprijinul deplin pentru eforturile depuse de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite (SGONU), care vizează reluarea rapidă a discuțiilor privind soluționarea problemei cipriote. Eforturile Biroului SGONU au continuat neabătut, în pofida acțiunilor unilaterale din zona împrejmuită a cartierului Varosha, precum și a declarațiilor repetate care pun sub semnul întrebării în mod direct baza convenită pentru soluționarea problemei cipriote, astfel cum se prevede în rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (RCSONU), cea mai recentă dintre acestea fiind adoptată la 29 ianuarie 2021 (RCSONU 2561). În noiembrie 2020, atât UE, cât și ONU i-au cerut Turciei să își anuleze acțiunea unilaterală din Varosha (deschiderea zonei împrejmuite de plajă).

După discuțiile de pace de la Crans Montana din 2017, ONU a continuat să colaboreze cu Uniunea Europeană, în calitatea sa de observator la Conferința privind Ciprul, iar UE a menținut contacte foarte strânse cu reprezentanții formatului 5 + 1. UE susține soluționarea în mod echitabil, cuprinzător și viabil a problemei cipriote, inclusiv a aspectelor sale externe, în cadrul ONU și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, în concordanță cu principiile pe care se întemeiază UE. Discuțiile dintre cele două comunități, care să conducă în cele din urmă la un acord, sunt esențiale pentru reducerea tensiunilor din estul Mării Mediterane. Părțile și-au transmis o serie de propuneri de măsuri de consolidare a încrederii, inclusiv în ceea ce privește partajarea veniturilor obținute din exploatarea hidrocarburilor, iar UE este în continuare pregătită să faciliteze lucrările tehnice necesare în acest sens. Rezultatele pozitive legate de aspecte practice și vitale pentru comunitatea cipriotă turcă – cum ar fi facilitarea exportului de brânză Haloumi/Helim și distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19 – ar putea să conducă la un mediu propice sporirii încrederii 3 . Implicarea și sprijinul UE în ceea ce privește problema cipriotă reprezintă o condiție sine qua non pentru atenuarea tensiunilor din regiune. Este clar că nerecunoașterea de către Turcia a Republicii Cipru continuă să conducă la blocarea diferitelor căi de cooperare. Normalizarea relațiilor UE-Turcia va rămâne extrem de dificilă în absența unei soluții la problema cipriotă.

3.Conferința privind estul Mării Mediterane

Consiliul European l-a însărcinat, de asemenea, pe Înaltul Reprezentant/vicepreședinte să organizeze o conferință regională multilaterală, cu participarea Turciei, în cadrul unei măsuri mai ample de consolidare a încrederii. Înaltul Reprezentant/vicepreședintele a continuat lucrările pregătitoare pentru o conferință privind estul Mării Mediterane, prin discuții inițiale pentru a explora modalitățile de desfășurare a acesteia (domeniul de aplicare, participarea, procesul și calendarul) și eventualele subiecte care să fie abordate în cadrul acesteia, fără a aduce atingere unei eventuale decizii a UE referitoare la oportunitatea de a organiza sau nu conferința. Nu s-a ajuns încă la un acord cu privire la toate aceste aspecte. Reacțiile clare din partea altor eventuali participanți arată că, dacă circumstanțele din regiune nu se modifică în mod substanțial, este puțin probabil ca o astfel de conferință să aibă loc în viitorul apropiat.

4.    Regiunea în sens larg

Politica externă tot mai asertivă a Turciei a intrat în conflict cu prioritățile UE din cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC). Cu toate că s-a instituit cadrul instituțional care îi permite Turciei să participe la PESC și la politica de securitate și apărare comună (PSAC), în 2020, rata de aliniere a Turciei la acest cadru a fost foarte scăzută, de aproximativ 11 %. Turcia a continuat să nu se alinieze la majoritatea deciziilor Consiliului (măsuri restrictive), inclusiv la cele referitoare la Rusia, Venezuela, Siria și Libia, precum și la declarațiile UE, cum ar fi cea privind Nagorno-Karabah.

Cel mai recent dialog politic la nivel înalt UE-Turcia, inclusiv privind PESC/PSAC, a avut loc la Ankara în noiembrie 2018, iar cel mai recent dialog la nivel de director politic - în septembrie 2019. Multe state membre au legături bilaterale strânse cu Turcia în ceea ce privește politica externă, securitatea și apărarea. Având în vedere politica externă tot mai activă și mai asertivă a Turciei, este necesar să se depună eforturi comune substanțiale pentru a dezamorsa orice noi tensiuni și pentru a introduce măsuri de consolidare a încrederii în întreaga regiune. În perioada ianuarie-martie 2021, UE și Turcia au început un dialog diplomatic în vederea ajungerii la o înțelegere mai profundă a intereselor fiecărei părți și a unor posibile soluții reciproc avantajoase și durabile, în special în ceea ce privește două teatre, Libia și Siria, în care sunt în joc interesele directe ale UE.

Este clar că, începând de la intervenția sa militară activă în Siria și în Libia, Turcia și-a continuat propria politică externă fără să țină seama de interesele mai largi ale Uniunii Europene, inclusiv de preocupările acesteia din urmă în materie de securitate.

Sprijinul militar al Turciei în Libia, inclusiv prin trimiterea de luptători străini pe teren, precum și criticile sale repetate și lipsa de cooperare cu operația militară a Uniunii Europene în zona Mării Mediterane afectează eficacitatea contribuției a UE la punerea în aplicare a embargoului ONU asupra armelor și au condus la abordări divergente în Libia. În urma formării unui nou guvern, favorabil incluziunii, care a obținut votul de încredere al Camerei Reprezentanților la 10 martie și a fost învestit la 15 martie 2021, este important să se colaboreze cu noile autorități și să se sprijine în mod constructiv etapele următoare. Printre acestea se numără, în special, un transfer rapid de competențe către noile autorități, reunificarea instituțiilor, pregătirea alegerilor planificate să aibă loc la 24 decembrie 2021, punerea în aplicare deplină a acordului de încetare a focului din octombrie 2020 și un proces autentic de reconciliere națională. Dat fiind rolul său de actor influent în Libia, cooperarea Turciei cu ONU și cu alți actori regionali și internaționali va fi esențială pentru a se înregistra progrese în cadrul tuturor componentelor acestui proces dificil, în special în ceea ce privește procesul politic, economia și securitatea.

Ca vecin direct, Turcia dorește ca Siria să fie stabilă și prosperă, același obiectiv fiind urmărit și de UE. Este esențial să se mențină integritatea teritorială a Siriei și să se promoveze soluționarea pașnică a conflictului prin intermediul procesului politic condus de ONU.

UE și Turcia sunt de acord că este necesar să se accelereze ritmul lucrărilor Comitetului Constituțional și al altor elemente prevăzute în RCSONU 2254, cum ar fi eliberarea deținuților și eforturile de promovare a tragerii la răspundere a celor vinovați de crimele de război din Siria. UE încurajează Turcia să se asigure că opoziția siriană, SNC, este favorabilă incluziunii. Turcia a depus eforturi importante pentru a se respecta încetarea focului în nord-vestul Siriei (Idlib) și pentru a facilita furnizarea ajutoarelor umanitare transfrontaliere la scară largă, care au trecut prin Turcia pentru a ajunge în nord-vestul Siriei. Turcia găzduiește în continuare cel puțin 3,6 milioane de refugiați veniți din Siria.

Cu toate acestea, acțiunile militare ale Turciei, inclusiv prin intermediul milițiilor pe care le-a sprijinit în nordul Siriei, în special în nord-estul acesteia, au condus la strămutări masive și la semnalarea unor abuzuri împotriva populației civile, drepturile omului fiind încălcate. Accesul organizațiilor internaționale de ajutor rămâne restricționat, în timp ce Semiluna Roșie din Turcia continuă să joace un rol dominant. 

Relocarea refugiaților sirieni de către Turcia în fostele zone kurde rămâne o problemă. Orice întoarcere a refugiaților în țară trebuie să fie sigură, voluntară și demnă și să se efectueze în consultare cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și în conformitate cu parametrii și cu principiile stabilite de acesta.

De asemenea, Turcia desfășoară activități militare în nordul Irakului, atacând Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Cu toate că UE consideră că PKK este o organizație teroristă, țările din regiune sunt încurajate să coordoneze la nivel bilateral activitățile antiteroriste, precum și să acționeze în mod proporțional și cu respectarea deplină a statului de drept.

Sprijinul pe care Turcia l-a acordat recent acțiunilor militare din Caucaz în timpul ostilităților legate de Nagorno Karabah a pus și mai mult în discuție rolul pe care îl joacă Turcia în regiune. Aceasta s-a îndepărtat de promovarea unei soluționări pașnice și a sprijinit acțiunile Azerbaidjanului de impunere a unei soluții militare. Frontiera dintre Turcia și Armenia este închisă din aprilie 1993. UE încurajează Turcia să își deschidă frontiera cu Armenia.

În decembrie 2020, Turcia a propus un grup de cooperare regională din care ar urma să facă parte Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Iran, Rusia și Turcia. UE continuă să sprijine pe deplin eforturile depuse în formatul internațional al Grupului de la Minsk al OSCE, condus de copreședinții săi, și se așteaptă ca în această privință Turcia să se alinieze cu UE.

5.Cooperarea privind politica de securitate și apărare comună și combaterea terorismului 

Turcia este un actor-cheie în domeniul securității și al apărării. Cu toate acestea, acțiunile Turciei de nerecunoaștere a Republicii Cipru, de interpretare largă a cadrului convenit în 2003 (acordurile Berlin plus) și de interpretare restrânsă a cadrului de cooperare UE-NATO generează dificultăți practice și operaționale, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea în continuare a unei relații organizaționale autentice între UE-NATO. Turcia continuă să solicite să fie implicată în inițiativele UE din domeniul apărării [cooperarea structurată permanentă (PESCO), Fondul european de apărare (FEA)]. În ceea ce privește combaterea terorismului, cooperarea bilaterală dintre Turcia și serviciile de securitate ale statelor membre ale UE se desfășoară în condiții bune. Cu toate acestea, în toamna anului 2019, Turcia a solicitat amânarea dialogului regulat cu UE privind combaterea terorismului, ca urmare a condamnării operațiunii sale militare din nord-estul Siriei și a adoptării unui cadru pentru măsuri restrictive referitoare la estul Mării Mediterane.

III. Relațiile bilaterale dintre UE și Turcia

1. Acordul de asociere

Acordul de asociere din 1963 reprezintă cadrul juridic general care structurează relațiile UE­Turcia. Scopul său este de a promova consolidarea relațiilor comerciale și economice dintre UE și Turcia și de a institui treptat o uniune vamală.

Cu toate că a reușit să stabilească o bază solidă pentru relația noastră bilaterală, cu schimburi politice, economice și societale puternice și în creștere, Acordul de asociere s-a confruntat cu o serie de probleme grave de-a lungul anilor. Problema cipriotă nesoluționată a avut un impact încă de la aderarea Republicii Cipru la UE, în 2004. În iulie 2005, Turcia a decis să nu pună în aplicare față de Republica Cipru Protocolul adițional la Acordul de asociere de extindere a uniunii sale vamale cu UE. Această decizie unilaterală a condus la decizia Consiliului din 2006 de blocare a deschiderii a opt capitole din negocierile de aderare și de închidere a tuturor capitolelor, urmată de blocarea bilaterală a șase capitole de negociere de către Republica Cipru în 2009. Turcia nu permite schimburi comerciale directe, legături aeriene și maritime directe sau orice altă legătură directă între Republica Cipru și Turcia.

Turcia blochează, de asemenea, aderarea Republicii Cipru la o serie de organizații internaționale, inclusiv la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Nerecunoașterea Ciprului de către Turcia împiedică, de asemenea, schimbul direct de informații cu Turcia (de exemplu, în contextul cooperării judiciare sau al combaterii evaziunii fiscale) și buna funcționare a uniunii vamale.

Având în vedere activitățile neautorizate de foraj desfășurate de Turcia în estul Mării Mediterane, în iulie 2019, Consiliul a decis ca, pentru moment, să nu organizeze reuniuni ale Consiliului de asociere UE-Turcia. Nu s-au organizat nici reuniuni ale Comitetelor de asociere pregătitoare, prezidate la nivel de înalți funcționari. Continuă cooperarea tehnică în cadrul a opt subcomitete sectoriale.

2. Negocierile de aderare, criteriile și ajutorul de preaderare

Turcia este țară candidată din 1999. Negocierile de aderare au început în iunie 2005. Până în prezent, s-au deschis 16 capitole din 35 (ultimul în 2016), dintre care unul este închis. Având în vedere regresele continue și grave în ceea ce privește principiile și valorile fundamentale ale UE, Consiliul a luat act, în iunie 2018 și în iunie 2019, de faptul că Turcia s-a distanțat tot mai mult de Uniunea Europeană și, prin urmare, negocierile de aderare cu Turcia au ajuns „efectiv într-un moment de impas și nu mai poate fi luată în considerare deschiderea sau închiderea altor capitole”.

Datele pe care s-a bazat această evaluare rămân de actualitate. Se înregistrează în continuare regrese majore în ceea ce privește reformele din domeniile-cheie ale procesului de aderare. În special în urma tentativei de lovitură de stat din 2016, statul de drept, respectarea drepturilor omului și independența sistemului judiciar s-au deteriorat în mod continuu, în contextul unei centralizări tot mai accentuate a puterii. Ritmul acestei tendințe s-a accelerat și mai mult după intrarea în vigoare, în 2018, a unui nou sistem prezidențial. Multe dintre mecanismele de control și echilibru ale unui sistem democratic sunt puternic afectate. Guvernul a remodelat instituțiile statului și instituțiile publice, subminându-le independența. Rolul Parlamentului s-a diminuat în mod considerabil.

În plus, 59 din cei 65 de primari aleși în mod democratic, membri ai Partidului Popular Democrat (HDP) pro-kurd, au fost revocați din funcție și înlocuiți de administratori numiți de guvern. La 17 martie, procurorul Curții de Casație a solicitat în mod oficial dizolvarea HDP.

Cea mai mare parte a legislației este adoptată prin proceduri de urgență, fără implicarea și consultarea corespunzătoare a părților interesate. Independența autorităților de reglementare a fost afectată de introducerea sistemului prezidențial.

Presiunea politică asupra judecătorilor și a procurorilor are un puternic efect negativ asupra independenței sistemului judiciar. Autoritățile privează de libertate, urmăresc în justiție și condamnă cetățeni, inclusiv jurnaliști, studenți, avocați, politicieni din opoziție și activiști, acțiunile autorităților întemeindu-se în principal pe acuzații mult prea generale legate de terorism. Autoritățile turce refuză, de asemenea, să execute hotărârile definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cele privind eliberarea lui Osman Kavala și a lui Selahattin Demirtas, în pofida rezoluțiilor adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. La 2 martie, Turcia a adoptat un nou plan de acțiune privind drepturile omului. Cu toate acestea, respectivul plan nu abordează principalele deficiențe identificate în ceea ce privește drepturile omului, independența sistemului judiciar și situația generală a statului de drept.

Relațiile bilaterale cu mai multe state membre ale UE rămân tensionate, inclusiv din cauza retoricii uneori agresive a autorităților turce și a încercărilor de a interveni în deciziile de politică internă.

Inițial, programului pentru Turcia din cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare aferent perioadei 2014-2020 i s-au alocat fonduri în valoare de aproape 4,5 miliarde EUR. Începând din 2017, alocarea s-a redus treptat, având în vedere absorbția scăzută și regresele grave ale Turciei în domeniile statului de drept, drepturilor fundamentale și reformei administrației publice, precum și având în vedere activitățile ilegale de foraj efectuate în estul Mării Mediterane. În ansamblu, această reducere a reprezentat treizeci de procente din suma prevăzută inițial în 2014. Începând din 2017, Comisia a reorientat sprijinul financiar al UE către sectoare care reflectă principiile și prioritățile fundamentale ale UE, cum ar fi democrația și statul de drept, sprijinul pentru societatea civilă (34 de milioane EUR în 2020) și drepturile omului, schimburile interpersonale și alte domenii de interes ale UE (energia, schimbările climatice, migrația). De asemenea, Comisia a redus ponderea fondurilor gestionate direct de autoritățile turce.

Sub rezerva intrării în vigoare a temeiurilor juridice ale cadrului financiar multianual 2021­2027, programarea provizorie pentru anii 2021 și 2022 a început în temeiul noului instrument (IPA III). Această asistență recalibrată se va axa pe sprijinirea reformelor și a valorilor fundamentale, astfel cum se subliniază în rapoartele anuale ale Comisiei privind Turcia.

3. Migrația și Declarația UE-Turcia din 2016

Declarația UE-Turcia din martie 2016 4 asigură cadrul general pentru cooperarea dintre UE și Turcia în materie de migrație. Declarația s-a bazat pe Planul comun de acțiune UE-Turcia din 29 noiembrie 2015 și a fost rezultatul acțiunilor întreprinse de UE pentru a institui un sistem eficace de gestionare a migrației și pentru a evita o criză umanitară. Obiectivul a fost de a restabili un sistem de admisie legal și ordonat, de a pune capăt migrației neregulamentare din Turcia către UE, de a preveni pierderea de vieți omenești, de a lua măsuri împotriva rețelelor de introducere ilegală de migranți și de a îmbunătăți condițiile de viață ale refugiaților sirieni din Turcia, printr-o cooperare cuprinzătoare între UE și Turcia.

De când a început să fie pusă în aplicare Declarația UE-Turcia, s-a înregistrat o scădere substanțială a numărului de treceri neregulamentare din Turcia în Grecia 5 . Deși au mai avut loc incidente tragice, numărul de vieți omenești pierdute în Marea Egee a scăzut în mod semnificativ.

La sfârșitul lunii februarie 2020, actori din Turcia au încurajat migranții să aleagă ruta terestră către Europa, prin Grecia. Acest lucru a dus la crearea unei tabere informale la frontiera greco-turcă, în care un număr mare de migranți și de refugiați trăiesc în condiții dificile. În cadrul reuniunilor extraordinare ale Consiliului miniștrilor afacerilor interne din UE din 4 martie 2020 și al miniștrilor afacerilor externe din UE din 6 martie 2020, UE a reiterat necesitatea ca Turcia să respecte pe deplin Declarația UE-Turcia. De asemenea, Consiliul a solicitat guvernului turc și tuturor actorilor și organizațiilor de la fața locului să transmită mesajul că migranții nu ar trebui încurajați să încerce să treacă ilegal pe uscat sau pe mare, precum și să combată diseminarea de informații false. Cu toate că a recunoscut povara și riscurile tot mai mari legate de migrație cu care se confruntă Turcia pe teritoriul său și eforturile semnificative pe care le face prin găzduirea unui număr de aproape patru milioane de refugiați, UE a respins cu fermitate utilizarea de către Turcia a presiunii migratorii în scopuri politice. De atunci, situația la frontierele maritime și terestre cu Grecia s-a stabilizat și a rămas calmă în general. Cu toate acestea, s-a observat trecerea la unele dintre rutele de migrație alternative 6 .

Ritmul lent al returnărilor a constituit o problemă pe parcursul punerii în aplicare a declarației. În martie 2020, autoritățile turce au suspendat returnările în temeiul declarației, invocând restricțiile legate de COVID-19. În pofida solicitărilor repetate ale autorităților elene și ale Comisiei, problema nu a fost rezolvată. Comisia a insistat asupra faptului că Turcia trebuie să își respecte pe deplin angajamentele asumate în temeiul Declarației UE­Turcia. La 14 ianuarie 2021, Grecia a adresat o cerere oficială de readmisie a unui număr de 1 450 de persoane returnate, pe care Turcia nu a acceptat-o.

Relocarea în UE continuă să depășească numărul returnărilor în Turcia. Au fost returnați în Turcia doar 2 140 de migranți în situație neregulamentară și solicitanți de azil, ale căror cereri au fost declarate inadmisibile la trecerea din Turcia în insulele grecești, în timp ce 28 300 de refugiați sirieni au fost relocați din Turcia în UE. La acest efort au contribuit 20 de state membre. Pentru a menține un ritm constant al relocărilor, Comisia oferă finanțare statelor membre de relocare, în timp ce Biroul European de Sprijin pentru Azil oferă sprijin operațional pentru acest proces și facilitează schimbul de bune practici dintre statele membre.

Declarația UE-Turcia prevede activarea unui sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat, după ce vor înceta trecerile neregulamentare sau, cel puțin, după ce se vor reduce în mod substanțial și durabil. În decembrie 2017, statele membre au aprobat procedurile standard de operare care au fost convenite cu Turcia, dar statele membre nu au decis încă să activeze sistemul.

În temeiul declarației din 2016, UE a mobilizat 6 miliarde EUR sub formă de asistență pentru refugiați și comunitățile-gazdă din Turcia. Până la sfârșitul anului 2020, bugetul operațional al acestui Instrument pentru refugiații din Turcia a fost pe deplin angajat și contractat, iar 65 % a fost deja plătit, în conformitate cu progresele respective ale proiectelor. Aceasta constituie o investiție europeană majoră în stabilitate.

Sprijinul acordat prin intermediul instrumentului a făcut obiectul unei strânse coordonări cu statele membre, cu alți donatori și cu autoritățile turce. Acesta este în continuare esențial pentru nevoile de bază, pentru protecție, pentru accesul la asistență medicală și educație și pentru sprijin socioeconomic. Peste 1,8 milioane de refugiați beneficiază de Plasa de siguranță socială de urgență (ESSN) și, grație sprijinului acordat prin Transferurile condiționate de numerar pentru educație (CCTE), aproape 670 000 de copii refugiați merg la școală.

UE a alocat deja o finanțare suplimentară de 585 de milioane EUR sub formă de finanțare destinată unor poduri umanitare după instrument, pentru a continua unele proiecte-cheie în materie de protecție și de sănătate și pentru a asigura derularea până la începutul anului 2022 a celor două programe emblematice ale UE, ESSN și CCTE. Cu toate acestea, situația refugiaților din Turcia continuă să se deterioreze, fiind agravată de pandemia de COVID-19 și de încetinirea creșterii economice. Prin urmare, va fi necesar un sprijin continuu din partea UE în următorii ani, astfel cum s-a subliniat în concluziile Consiliului European din decembrie 2020. În scurt timp, Comisia va prezenta propuneri concrete în acest sens. Finanțarea viitoare din partea UE se va concentra, de asemenea, asupra sustenabilității pe termen mai lung și asupra tranziției treptate către sistemul turc.

Turcia a solicitat în mod repetat o punere în aplicare accelerată a declarației din 2016, în special a elementelor sale care nu țin de migrație: revitalizarea rapidă a negocierilor de aderare, modernizarea rapidă a uniunii vamale și liberalizarea vizelor. Cu toate acestea, în Declarația UE-Turcia, toate aceste elemente fac în continuare obiectul unor condiții, criterii de referință și proceduri decizionale cunoscute și convenite. Turcia nu a îndeplinit încă aceste condiții.

4. Summituri și dialoguri la nivel înalt

UE și Turcia au convenit să organizeze dialoguri politice și sectoriale la nivel înalt în cadrul reuniunii șefilor de stat sau de guvern cu omologii turci din noiembrie 2015. S-a convenit, de asemenea, să aibă loc summituri periodice de două ori pe an, într-un format adecvat. Au fost organizate dialoguri sectoriale la nivel înalt cu privire la chestiuni politice și privind economia, transportul și energia.

Având în vedere activitățile de foraj neautorizate desfășurate de Turcia în estul Mării Mediterane, în iulie 2019 Consiliul a decis că, deocamdată, nu vor fi programate reuniuni în cadrul dialogurilor la nivel înalt și al Consiliului de asociere UE-Turcia. Ca reacție, Turcia a decis să suspende dialogurile geografice cu UE în domeniul politicii externe. Cu toate acestea, în septembrie 2019 a avut loc o reuniune a directorilor politici, iar Turcia își reafirmă interesul de a relua discuțiile cu UE cu privire la chestiuni de politică externă. Au continuat contactele ad-hoc la nivel prezidențial și ministerial.

Dialogurile periodice la nivel înalt constituie o parte importantă a agendei pozitive convenite de Consiliul European din octombrie 2020, care urmează să fie lansată, cu condiția ca Turcia să demonstreze că este pregătită să promoveze un parteneriat veritabil cu Uniunea și cu statele sale membre și să soluționeze diferendele prin dialog și în conformitate cu dreptul internațional.

5. Contactele interpersonale și participarea Turciei la programele UE

Participarea la programele Uniunii și la activități ale agențiilor acesteia reprezintă un element important al integrării Turciei în politicile și instrumentele UE, acolo unde acest lucru este de interes reciproc. În perioada 2014-2020, Turcia a participat la nouă programe și la activitățile a două agenții, printre acestea numărându-se Erasmus + și Orizont 2020. Turcia și-a manifestat interesul de a participa în continuare la aceste programe și la alte programe și activități ale agențiilor UE care se desfășoară în temeiul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 și a solicitat recent reluarea participării sale la programul Europa creativă.

6. Liberalizarea vizelor

La 16 decembrie 2013, UE și Turcia au lansat un dialog privind liberalizarea vizelor, în paralel cu semnarea Acordului de readmisie UE-Turcia. Dialogul privind liberalizarea vizelor se bazează pe Foaia de parcurs în vederea unui un regim de călătorii fără viză cu Turcia, care stabilește 72 de criterii de referință pe care Turcia trebuie să le îndeplinească.

Declarația UE-Turcia prevede accelerarea îndeplinirii foii de parcurs, în vederea eliminării obligativității vizelor pentru cetățenii turci cel târziu până la sfârșitul lunii iunie 2016, cu condiția, bineînțeles, ca toate criteriile de referință să fi fost îndeplinite de Turcia până la acea dată. Cu toate acestea, șase obiective de referință ale foii de parcurs rămân neîndeplinite 7 , iar cele considerate a fi îndeplinite cu titlu provizoriu necesită, de asemenea, o monitorizare continuă. Experții Comisiei, împreună cu experți ai Consiliului Europei, continuă să ofere asistență tehnică Turciei pentru a îndeplini celelalte condiții.

7. Măsuri restrictive impuse de UE

În 2019, Turcia și-a intensificat activitățile ilegale de foraj în apele din jurul Ciprului. Deși acțiunile ilegale continue ale Turciei au fost condamnate în mod clar și repetat de UE, acestea nu au fost oprite. În acest context, Consiliul Afaceri Externe a decis în octombrie 2019 să stabilească un cadru pentru măsuri restrictive, care a fost adoptat la 11 noiembrie 2019.

Acest cadru permite aplicarea de sancțiuni persoanelor sau entităților responsabile de activitățile de foraj neautorizate de Cipru sau celor implicate în aceste activități (în marea sa teritorială, în zona sa economică exclusivă sau pe platforma sa continentală). Sancțiunile aplicabile sunt interdicția de călătorie și înghețarea activelor. Primele înscrieri pe listă în temeiul regimului de sancțiuni au fost adoptate la 27 februarie 2020 8 .

În urma operațiunii militare a Turciei în nord-estul Siriei, statele membre ale UE s-au angajat, de asemenea, în octombrie 2019, să adopte poziții naționale ferme cu privire la politica lor de export de arme către Turcia, pe baza dispozițiilor Poziției comune 2008/944/PESC 9 , dar nu au decis să impună un embargo asupra armelor. O astfel de decizie poate fi luată de Consiliu în unanimitate. 

IV.    ECONOMIE ȘI COMERȚ

1. Cadrul comercial UE-Turcia

Relațiile comerciale dintre UE și Turcia sunt reglementate prin trei acorduri comerciale preferențiale 10 . Uniunea vamală UE-Turcia (UV), creată în 1995, acoperă comerțul cu bunuri industriale și, prin urmare, cea mai mare parte a fluxurilor comerciale. Cu toate acestea, uniunea vamală implică o integrare mult mai profundă decât un acord de liber schimb. Aceasta obligă Turcia să respecte Tariful vamal comun al UE și normele privind importurile din țări terțe, să alinieze legislația internă la acquis-ul UE privind mărfurile și să transpună normele UE privind politica comercială, politica în domeniul concurenței și drepturile de proprietate intelectuală.

Pe lângă uniunea vamală, Consiliul de asociere a convenit în 1998 asupra unui acord de liber schimb pentru produsele agricole. În 1996 a fost încheiat un acord de liber schimb separat privind cărbunele, fierul și oțelul între Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Turcia.

Comerțul bilateral cu mărfuri a fost în valoare de aproape 132,5 miliarde EUR în 2020. Aproximativ 41 % din totalul exporturilor de mărfuri din Turcia sunt destinate UE, în timp ce importurile din UE reprezintă aproape o treime din totalul importurilor Turciei. De asemenea, UE este de departe cea mai mare sursă de investiții străine directe în Turcia, acestea ridicându-se la 58,5 miliarde EUR în 2018.

După o tendință inițială pozitivă de aliniere într-o măsură din ce în ce mai mare a Turciei la normele uniunii vamale, Turcia s-a abătut într-un mod din ce în ce mai sistemic de la aceste norme în ultimii ani. Principala problemă o reprezintă taxele vamale suplimentare percepute asupra importurilor din țări terțe (chiar și atunci când sunt importate din UE). Există, de asemenea, numeroase alte aspecte legate de accesul pe piață care suscită din ce în ce mai multă îngrijorare la nivelul firmelor, asociațiilor industriale și statelor membre din UE, cum ar fi măsurile de supraveghere, obligația de a divulga date sensibile, discriminarea producătorilor de tractoare din UE, precum și testarea și certificarea excesive. În plus, Turcia a încheiat acorduri comerciale care nu sunt conforme cu cele ale UE, în pofida obligației care îi revine în temeiul uniunii vamale.

2. Modernizarea uniunii vamale

În decembrie 2016, Comisia a prezentat Consiliului proiecte de directive de negociere privind „un nou acord de modernizare a uniunii vamale (UV) și de extindere a domeniului de aplicare al relației comerciale bilaterale preferențiale” cu Turcia. Acestea prevăd o mai mare liberalizare reciprocă a comerțului cu produse agricole și cu servicii, deschiderea pieței în domeniul achizițiilor publice și angajamente mai ferme privind concurența, drepturile de proprietate intelectuală și dezvoltarea durabilă. Propunerea abordează, de asemenea, problemele grave legate de funcționarea structurii actuale. Evaluarea impactului pregătită de Comisie a concluzionat că modernizarea ar avea un impact pozitiv substanțial asupra Turciei și ar aduce în mod clar beneficii economice pentru UE.

Cu toate acestea, deliberările Consiliului cu privire la această propunere a Comisiei au fost întrerupte în 2017, în contextul deteriorării relațiilor dintre UE și Turcia. Consiliul a concluzionat în mod oficial la 26 iunie 2018 și ulterior a reiterat la 18 iunie 2019 că „nu se prevede continuarea lucrărilor în vederea modernizării uniunii vamale UE-Turcia”.

3. Cooperare economică: Programul de reformă economică, dialog și sprijin din partea instituțiilor financiare internaționale/instituțiilor de finanțare a dezvoltării

Începând din 2015, toate țările candidate și potențial candidate, inclusiv Turcia, au prezentat Comisiei programe anuale de reformă economică, ca parte a eforturilor de consolidare a guvernanței lor economice și de pregătire pentru eventuala lor participare la mecanismul de coordonare economică al UE. Programele de reformă economică conțin previziuni macroeconomice pe termen mediu, planuri bugetare pentru următorii trei ani și planuri de reformă structurală. Pe baza programelor de reformă economică și a evaluării efectuate de Comisie, dialogul economic și financiar anual dintre UE și Balcanii de Vest și Turcia la nivel ministerial oferă orientări specifice de politică economică pentru fiecare țară și analizează punerea în aplicare a acestora.

Separat, UE și Turcia au instituit un dialog economic la nivel înalt în 2015 și au organizat prima reuniune în 2016, pentru a consolida relațiile economice bilaterale. Având în vedere activitatea de foraj desfășurată de Turcia în estul Mării Mediterane, în iulie 2019 Consiliul a suspendat și acest dialog.

Grupul Băncii Europene de Investiții 11 și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) își concentrează în prezent operațiunile din Turcia asupra sectorului privat 12 . 

4. Alte sectoare-cheie prioritare

Sectorul energiei are o importanță geostrategică în relațiile dintre UE și Turcia. Schimburile pe teme precum securitatea nucleară sau sursele regenerabile de energie au loc în cadrul reuniunilor sectoriale ale acordului de asociere. În martie 2015 a fost instituit un cadru de dialog la nivel înalt privind energia, însă au avut loc doar două reuniuni, în principal din cauza refuzului Turciei de a participa la reuniuni la nivel ministerial. Activitățile de foraj neautorizate desfășurate de Turcia în estul Mării Mediterane au dus la suspendarea acestui dialog. Statutul de observator al operatorului de sistem de transport din Turcia (TEIAS) în cadrul Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică a fost suspendat în 2018. Au existat preocupări cu privire la lipsa de cooperare a TEIAS în ceea ce privește proiectele din domeniul energiei electrice legate de comunitatea cipriotă turcă, care ar putea afecta rețeaua întregii insule. În 2019, Turcia a transmis raportul național revizuit privind testele de rezistență cu privire la proiectul nuclear Akkuyu, iar experții tehnici au avut un schimb de opinii cu privire la organizarea evaluării inter pares de către ENSREG, în cadrul căreia Turcia are statut de observator. Asistența financiară din partea UE a fost utilizată pe scară largă pentru a finanța mai multe proiecte în domeniul energiei, axate din ce în ce mai mult pe surse regenerabile de energie și pe eficiența energetică.

Relațiile din domeniul transporturilor dintre Turcia și UE rămân o provocare, în pofida interesului comun pentru siguranță rutieră, mobilitate urbană durabilă sau transport maritim ecologic. În urma suspendării negocierilor pentru Acordul cuprinzător privind transportul aerian dintre UE și Turcia, în conformitate cu concluziile Consiliului din iulie 2019, mandatul Comisiei a expirat în iunie 2020. Turcia și-a manifestat recent interesul de a relansa negocierile. În același timp, Turcia nu recunoaște dreptul unui transportator din UE de a opera zboruri către Turcia dintr-un stat membru al UE diferit de statul membru al UE care i-a acordat licența de operare.

Extinderea rețelei centrale TEN-T în Turcia este un alt aspect care constituie un obstacol în cooperarea dintre UE și Turcia. Nerespectarea de către Turcia a Protocolului de la Ankara privind accesul în porturi și aeroporturi împiedică finalizarea extinderii TEN-T, care este importantă și în ceea ce privește implementarea proiectului de linie feroviară Halkali-Kapikule.

În ceea ce privește cooperarea în materie civilă și comercială, UE a încurajat Turcia să adere la convențiile internaționale relevante din domeniul justiției civile. Turcia este deja parte la Convențiile de la Haga în domeniul dreptului familiei și al litigiilor transnaționale. Turcia ar trebui să ia măsuri eficace pentru a asigura o reducere acceptabilă a întârzierilor în procedurile care decurg din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și pentru a încuraja utilizarea medierii internaționale în astfel de cazuri.

În ceea ce privește cooperarea în materie de justiție penală, Turcia a desemnat șase puncte de contact în 2019 pentru a facilita schimbul de informații fără caracter sensibil cu Eurojust. În 2020, Turcia a fost implicată în 20 de cazuri operaționale ale Eurojust. În plus, Eurojust a inclus Turcia în strategia sa de cooperare pe 4 ani (2020-2024). O decizie prin care Comisia este împuternicită să negocieze un acord de cooperare în materie de justiție penală între Eurojust și Turcia este în curs de adoptare în cadrul Consiliului.

La 22 februarie 2021 13 , Consiliul a adoptat concluzii privind lista revizuită a UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale. Turciei i s-a solicitat să rezolve toate chestiunile rămase nesoluționate în ceea ce privește schimbul eficace de informații cu toate statele membre, astfel cum se precizează în concluziile Consiliului. Se așteaptă ca, până la 31 mai 2021, Turcia să se angajeze la nivel politic înalt să își activeze în mod eficace relațiile de schimb automat de informații cu toate statele membre până la 30 iunie.

În ceea ce privește protecția civilă, Turcia participă la mecanismul de protecție civilă al Uniunii (UCPM) începând din 2016. Turcia a participat activ la programele regionale IPA privind protecția civilă și va beneficia de următorul program regional IPA privind prevenirea inundațiilor și gestionarea riscului de incendii forestiere, care a început oficial la 15 noiembrie 2020.

V. CONCLUZII

Începând cu luna decembrie a anului trecut, Turcia a dat dovadă de o atitudine mai calmă și mai constructivă cu privire la diverse chestiuni, inclusiv în relațiile sale bilaterale cu mai multe state membre ale UE. Acest lucru reprezentă un pas pozitiv și binevenit. Pandemia de COVID-19 a accentuat și mai mult beneficiile reciproce ale unei relații de cooperare. Cu toate acestea, procesul de detensionare este în continuare fragil. Avem nevoie de mai mult timp pentru a aprecia dacă acesta este sustenabil și credibil și dacă produce rezultate durabile, având în vedere, de asemenea, deteriorarea situației interne din Turcia.

Pentru a accelera dinamica actuală și a stimula legături mai strânse între UE și Turcia la toate nivelurile, considerăm că Uniunea ar trebui să propună o serie de posibile domenii de cooperare pentru a permite o abordare progresivă, proporțională și reversibilă. Acestea sunt în interesul nostru comun și ar putea fi urmărite în etape progresive – desigur, cu condiția ca eforturile constructive ale Turciei să fie susținute și consolidate în lunile următoare.

Acestea ar putea include:

1.o punere în aplicare mai eficace și reciproc avantajoasă a domeniilor-cheie ale Declarației UE-Turcia din 2016, în special în ceea ce privește gestionarea migrației. Acest lucru ar însemna, în special, ca Turcia să reînceapă fără întârziere procesul de returnare din insulele grecești, începând cu cele 1 450 de persoane returnate ale căror căi de atac sunt epuizate;

2.la rândul lor, statele membre ale UE ar trebui să accelereze relocările din Turcia în Uniune, pe baza progreselor înregistrate până în prezent. Aceasta ar trebui să acopere în special grupurile cele mai vulnerabile de refugiați sirieni din Turcia;

3.consolidarea legăturilor noastre economice deja substanțiale este un alt aspect reciproc avantajos pentru ambele părți, în special în contextul economic dificil actual. În centrul acestui demers s-ar afla modernizarea și extinderea domeniului de aplicare al actualei uniuni vamale UE-Turcia, astfel cum a propus deja Comisia. Acest lucru ar oferi, de asemenea, un cadru orientativ pentru reformele economice din Turcia. Statele membre ale UE ar trebui să convină asupra directivelor de negociere și să autorizeze Comisia să deschidă negocieri pentru această modernizare, cu condiția ca Turcia să ia măsuri concrete pentru a soluționa actualele obstacole în calea comerțului;

4.menținerea deschisă a canalelor de comunicare este utilă pentru a sprijini mai ales angajamentele de reformă economică și sectorială ale Turciei. Astfel ar putea fi relansate dialogurile la nivel înalt suspendate anterior privind economia, energia, transporturile, evoluțiile politice, politicile externe și de securitate și ar putea fi inițiate dialoguri pe alte teme noi, cum ar fi Pactul verde/clima, securitatea internă, relațiile interconfesionale și cultura;

5.sporirea contactelor interpersonale constituie o măsură suplimentară de consolidare a încrederii. Comisia intenționează să faciliteze în continuare participarea Turciei la următoarea generație de programe ale UE, cum ar fi Erasmus +, Orizont Europa etc., derulate în temeiul noului cadru financiar multianual. Comisia este în continuare pregătită să ofere consiliere Turciei cu privire la particularitățile criteriilor de referință restante definite în foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor.

Cu toate acestea, dacă Turcia nu avansează în mod constructiv în dezvoltarea unui parteneriat veritabil cu UE, ci revine la noi acțiuni unilaterale sau provocări care încalcă dreptul internațional, menite să aducă prejudicii intereselor UE și ale statelor sale membre, în special în estul Mării Mediterane, ar trebui indicat în mod clar faptul că acest lucru va avea consecințe politice și economice, astfel cum se precizează în raport. Măsurile suplimentare ale UE ar trebui să fie orientate, proporționale și reversibile, pentru a se adapta la situație și la nivelul de amenințare sau de provocare în cel mai bun mod posibil, pentru a stimula revenirea la o cale de cooperare și pentru a se evita o dinamică negativă de sporire a tensiunilor.

Pe lângă suspendarea elementelor ofertei de cooperare constructivă prezentate mai sus, ar trebui să preconizăm măsuri restrictive inteligente, care pot fi extinse, dar reversibile, pe baza celor existente. Acestea ar putea include, treptat:

1.adoptarea listelor suplimentare deja convenite în cadrul Consiliului European din decembrie;

2.măsurile restrictive prevăzute de cadrele de sancțiuni existente ar putea fi consolidate și ar putea fi luată în considerare includerea entităților juridice;

3.restricții suplimentare privind cooperarea economică UE – Turcia, inclusiv în ceea ce privește operațiunile Băncii Europene de Investiții și ale altor instituții financiare;

4.măsuri care vizează alte sectoare importante pentru economia Turciei, cum ar fi interzicerea furnizării de servicii turistice, recomandări de călătorie negative din partea statelor membre etc.;

5.măsuri suplimentare ale UE în sectorul energetic și în sectoarele conexe, cum ar fi interdicțiile de import/export pentru anumite bunuri și tehnologii.

Nu în ultimul rând și în conformitate cu concluziile Consiliului European din decembrie 2020, Comisia va pregăti rapid și opțiuni pentru continuarea finanțării pentru refugiații și comunitățile-gazdă din Turcia. Având în vedere nevoile importante de pe teren și povara semnificativă pe care Turcia continuă să o suporte în această privință, aceasta constituie o investiție europeană în stabilitate și solidaritate. Este cu adevărat în interesul nostru să valorificăm poveștile de succes din ultimii ani.

(1)

  https://www.consilium.europa.eu/media/47339/1011-12-20-euco-conclusions-ro.pdf

(2)

  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019D1894&from=RO

(3)

Comisia a lansat adoptarea instrumentelor juridice pentru înregistrarea Halloumi/Hellim ca denumire de origine protejată, astfel încât brânza Halloumi/Hellim produsă în comunitatea cipriotă turcă să poată să fie comercializată dincolo de linia verde, cu condiția ca această brânză să respecte acquis-ul relevant al UE. Deciziile vor stimula îmbunătățirea standardelor sanitare și de sănătate în comunitatea cipriotă turcă, vor aduce beneficii economice substanțiale ambelor comunități și vor încuraja o cooperare mai strânsă și consolidarea încrederii dintre acestea.

(4)

  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/03/18/eu-turkey-statement/

(5)

În cele cinci luni care au precedat punerea în aplicare a declarației, în medie, 3 262 de migranți și de solicitanți de azil traversau zilnic Marea Egee către insulele grecești. În schimb, în 2019, numărul mediu zilnic de sosiri pe mare a fost de 165, iar în 2020, inclusiv ca urmare a restricțiilor legate de COVID-19, a scăzut la 25.

(6)

De exemplu, numărul sosirilor neregulamentare din Turcia în Italia a crescut cu peste 120 % în comparație cu 2019. Presiunea exercitată de migrație asupra Republicii Cipru a crescut, de asemenea, în mod considerabil.

(7)

Cele șase criterii de referință restante sunt: 1) încheierea unui acord de cooperare operațională cu Europol, 2) alinierea legislației privind protecția datelor cu caracter personal la standardele UE, 3) adoptarea de măsuri de prevenire a corupției, 4) punerea în practică a unei cooperări judiciare eficace în materie penală cu toate statele membre ale UE, 5) revizuirea legislației și a practicilor privind terorismul în conformitate cu standardele europene, 6) punerea în aplicare a tuturor dispozițiilor din acordul de readmisie UE-Turcia, inclusiv a celor referitoare la readmisia resortisanților țărilor terțe.

(8)

Acestea privesc un vicepreședinte și un director adjunct al Turkish Petroleum Corporation (TPAO), întrucât TPAO planifică, conduce și realizează forajele neautorizate.

(9)

  https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/10/14/council-conclusions-on-north-east-syria/

(10)

Detalii în rapoartele individuale și fișele informative din 2020 privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb ale UE — Document de lucru al serviciilor Comisiei disponibil la adresa: https://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2020/november/tradoc_159048.pdf

(11)

Inclusiv Fondul european de investiții. În concluziile sale din iulie 2019, Consiliul a invitat Banca Europeană de Investiții să își revizuiască activitățile de creditare în Turcia, în special în ceea ce privește împrumuturile garantate de entități suverane.

(12)

La sfârșitul anului 2019, Banca Europeană de Investiții (BEI) avea o expunere totală plătită în Turcia de 12,3 miliarde EUR. Împrumuturile acordate de BEI Turciei au scăzut substanțial începând cu 2016 și, ca urmare a măsurilor restrictive ale UE din 2019, în 2020 nu au fost semnate acorduri de împrumut cu Turcia. BERD a continuat să sprijine operațiunile din sectorul privat din Turcia în 2020 și, în plus, a acordat împrumuturi foarte selective sectorului public pentru a finanța achiziționarea de echipamente critice necesare spitalelor publice din Turcia în lupta împotriva pandemiei de COVID-19. Volumul total al investițiilor BERD în Turcia în 2020 a fost de 1,8 miliarde EUR.

(13)

https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6329-2021-INIT/ro/pdf