30.6.2022   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 251/37

P9_TA(2021)0501

Impactul criminalității organizate asupra resurselor proprii ale UE și asupra deturnării fondurilor UE

Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2021 referitoare la impactul criminalității organizate asupra resurselor proprii ale UE și asupra deturnării fondurilor UE, cu accent deosebit pe gestiunea partajată din perspectiva auditării și controlului (2020/2221(INI))

(2022/C 251/03)

Parlamentul European,

—

având în vedere articolele 310, 317 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal („Directiva PIF”) (1),

—

având în vedere Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (3) (Regulamentul financiar),

—

având în vedere rapoartele Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) pe 2019 și 2020 și rapoartele de activitate pe 2019 și 2020 ale Comitetului de supraveghere a OLAF,

—

având în vedere raportul special nr. 01/2019 al Curții de Conturi Europene (CCE) intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze”,

—

având în vedere raportul special nr. 06/2019 al CCE intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile în domeniul politicii de coeziune a UE: autoritățile de management trebuie să consolideze detectarea, reacția și coordonarea”,

—

având în vedere Raportul special nr. 13/2021 al CCE intitulat „Eforturile UE de combatere a spălării banilor în sectorul bancar sunt fragmentate, iar punerea în aplicare este insuficientă”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2019 intitulată „Strategia antifraudă a Comisiei: acțiuni intensificate pentru protecția bugetului UE” (COM(2019)0196) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei, intitulat „Evaluarea riscului de fraudă” (SWD(2019)0171),

—

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 3 septembrie 2020 intitulat „Al 31-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – 2019” (Raportul PIF) (COM(2020)0363) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei (SWD(2020)0156, SWD(2020)0157, SWD(2020)0158, SWD(2020)0159 și SWD(2020)0160),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/785 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Programului Uniunii de luptă antifraudă și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 250/2014 (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (5),

—

având în vedere Decizia (UE) 2019/1798 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 de numire a procurorului-șef european al Parchetului European (6),

—

având în vedere articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere raportul din 2019 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Fraud and corruption in European Structural and Investment Funds – a spotlight on common schemes and preventive actions” (Frauda și corupția în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene: care sunt mecanismele cel mai des utilizate și acțiunile de prevenție) (7),

—

având în vedere Orientările privind strategiile naționale de combatere a fraudei elaborate de un grup de lucru alcătuit din experți ai statelor membre, condus și coordonat de Unitatea pentru prevenirea, raportarea și analizarea fraudelor din cadrul OLAF (8), publicat la 13 decembrie 2016,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 14 aprilie 2021 intitulată „Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025” (COM(2021)0170),

—

având în vedere studiul publicat la 7 iulie 2021 de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, intitulat „Impactul criminalității organizate asupra intereselor financiare ale UE”,

—

având în vedere pachetul Comisiei de patru propuneri legislative de armonizare a normelor UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT), publicat la 20 iulie 2021,

—

având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2019 (9),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0330/2021),

A.

întrucât printre infracțiunile financiare și economice se numără corupția, frauda, constrângerea, violența, înțelegerile ilicite, obstrucționarea și intimidarea în scopul obținerii unui profit necuvenit, cu fonduri obținute ilegal și mascate prin spălarea banilor și eventual folosiți în alte scopuri ilicite, de exemplu finanțarea terorismului;

B.

întrucât, potrivit CCE, prevenirea fraudelor nu a beneficiat de suficientă atenție, iar Comisia nu dispune de informații cuprinzătoare cu privire la amploarea, natura și cauzele fraudelor;

C.

întrucât un număr din ce în ce mai mare de grupuri ale crimei organizate sunt active în UE, având adesea o anvergură transfrontalieră; întrucât fenomenul este tot mai complex, globalizarea și noile tehnologii ducând la apariția de noi piețe pentru produsele ilegale și de noi modalități de a acționa; întrucât organizațiile de tip mafiot sunt deosebit de active în încercarea lor de a deturna fondurile europene în diferite state membre;

D.

întrucât tehnologiile oferă noi posibilități de depistare și monitorizare, contribuind la o acțiune mai eficace a anchetatorilor și favorizând elaborarea unor măsuri mai adecvate de aplicare a legii,

Fondurile UE afectate de criminalitatea organizată

1.

 subliniază că criminalitatea organizată a demonstrat un grad ridicat de infiltrare în structura socială, politică, economică, financiară, antreprenorială și administrativă a statelor membre, precum și capacitatea de a spăla în economia legală veniturile uriașe ale infracțiunilor, inclusiv ale celor comise împotriva intereselor financiare ale UE, reprezentând astfel o amenințare gravă la adresa libertăților cetățenilor UE; subliniază, în acest context, că criminalitatea organizată reprezintă o amenințare gravă la adresa democrației și a statului de drept și că lupta împotriva corupției și a infiltrării criminalității organizate în economia legală este esențială pentru a garanta egalitatea de tratament în fața legii, a proteja drepturile și bunăstarea cetățenilor, a preveni abuzurile și a asigura că funcționarii publici răspund pentru faptele lor; consideră că este necesar un răspuns comun și coordonat din partea UE și a statelor sale membre;

2.

 observă că frauda asupra veniturilor este un domeniu în care criminalitatea organizată provoacă daune semnificative, inclusiv prin fraude vamale; constată că frauda vamală este o componentă substanțială a fraudei asupra veniturilor; constată că acest tip de fraudă este adesea comis prin falsificarea declarațiilor de import, utilizarea de documente frauduloase pentru declararea mărfurilor și declararea falsă a originii mărfurilor pentru a eluda taxele antidumping ale UE; constată că CCE a scos recent în evidență unele deficiențe în legislația privind controalele vamale și în aplicarea acesteia, care au ca rezultat un nivel insuficient de armonizare, evaluare a riscurilor și schimburi de informații în Uniune și între statele membre; este preocupat de faptul că acest lucru creează oportunități pentru criminalitatea organizată să exploateze deficiențele sistemului actual și să comită fraude asupra veniturilor Uniunii și ale statelor membre; ia act de faptul că frauda vamală este, de asemenea, frecvent comisă prin subdeclararea valorii bunurilor importate în UE, practică prin care autorii fraudelor pot evita plata unor taxe la import mai mari; constată că metodele de subevaluare investigate de OLAF în ultimii ani se referă în principal la bunuri importate din China; salută activitatea desfășurată de OLAF în anchetarea acestor cazuri, care a redus pierderile estimate la bugetul UE de la peste 1 miliard EUR în 2017 la 180 de milioane EUR în 2020 (10); subliniază că, în pofida acestor evoluții pozitive, eforturile de combatere a fraudei prin subevaluare trebuie să continue, deoarece schemele de fraudă evoluează către noi modele, în special în domeniul comerțului electronic;

3.

 observă că frauda în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) este o altă componentă majoră a fraudei asupra veniturilor; ia act de faptul că frauda în materie de TVA este definită ca evitarea plății TVA sau solicitarea frauduloasă a rambursării TVA-ului de la autoritățile naționale în urma unui lanț de tranzacții ilicite; ia act de faptul că cele mai frecvente forme de fraudă în domeniul TVA sunt frauda intracomunitară cu firme fantomă, frauda în domeniul comerțului electronic și frauda legată de regimul vamal 42; subliniază că printre sectoarele cele mai expuse riscurilor de fraudă în domeniul TVA se numără sectorul carburanților, în cazul căruia rețelele infracționale abuzează de normele privind scutirea de plata TVA și de diferențele de preț dintre diferitele tipuri de carburanți, generând pierderi fiscale uriașe; este preocupat de dovezile care arată că grupările infracționale fac schimb de cunoștințe, informații și date operative privind frauda în domeniul TVA, utilizând pe scară largă noile tehnologii, criptomonedele alternative și deficiențele structurilor juridice ale întreprinderilor pentru a-și consolida și ascunde activitățile infracționale, generând profituri în valoare de miliarde de euro din frauda în domeniul TVA; subliniază că, potrivit Raportului Europol „Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în Uniunea Europeană” (UE-SOCTA) din 2021, frauda în materie de TVA este comisă de persoane care cunosc bine sistemul TVA, legislația și procedurile fiscale; consideră regretabile deficiențele sistemice ale actualului sistem intracomunitar de TVA și insuficiența schimbului de informații între statele membre;

4.

 își exprimă regretul că subvențiile, o categorie importantă a bugetului Uniunii, fac obiectul fraudelor; constată cu profundă îngrijorare că, potrivit rapoartelor Europol, numărul acestor cazuri a crescut constant de-a lungul anilor; observă că fraudele asupra subvențiilor au loc în numeroase domenii ale cheltuielilor UE, cum ar fi politica agricolă, politica de coeziune, politica de mediu și cea în domeniul cercetării și dezvoltării; ia act cu îngrijorare de faptul că cererile frauduloase pentru granturi UE și participarea la licitații se bazează, de obicei, pe declarații false, rapoarte intermediare și facturi false; atrage atenția că multe astfel de activități frauduloase sunt desfășurate de grupări ale criminalității organizate, inclusiv de tip mafiot;

5.

 observă că, pe lângă pericolele evidente pentru politicile publice și siguranța publică reprezentate de formele de violență care sunt tipice pentru organizațiile criminale, criminalitatea organizată provoacă, de asemenea, probleme grave sub forma pătrunderii în economia legală și a comportamentului aferent care corupe funcționari publici, având drept consecință infiltrarea instituțiilor și a administrației publice; își reiterează apelul ca UE să devină membru cu drepturi depline al Grupului de state împotriva corupției (GRECO) fără întârziere; subliniază necesitatea de a furniza resurse suficiente pentru sistemul judiciar și de a se utiliza toate instrumentele disponibile în mod coerent în toate statele membre pentru a detecta și a combate frauda și criminalitatea financiară și economică;

6.

 subliniază că politica agricolă comună (PAC) este cel mai mare post din bugetul UE, reprezentând 31 % din totalul cheltuielilor bugetare pentru perioada 2021-2027; evidențiază că este esențial ca sistemele de control ale PAC la nivel UE și național să funcționeze adecvat pentru a asigura protejarea veritabilă a intereselor financiare ale UE și ale cetățenilor săi împotriva oricărei deturnări a fondurilor UE; ia act de impactul special al criminalității organizate asupra deturnării fondurilor aferente politicii agricole comune (PAC); își reiterează preocuparea legată de faptul că structura actuală a subvențiilor PAC încurajează acapararea terenurilor de către structurile infracționale și oligarhice; accentuează că structurile oligarhice, față de criminalitatea organizată, sunt la fel de dăunătoare sau chiar mai dăunătoare financiar pentru PAC și că identificarea acestor structuri este esențială pentru protejarea fermierilor veritabili; subliniază că agricultorii trebuie protejați împotriva intimidării de către bandele infracționale care au intenția să solicite subvenții pentru terenurile fermierilor; subliniază că transparența limitată combinată cu corupția le permite organizațiilor criminale să își disimuleze acțiunile și să împiedice fondurile UE să ajungă la beneficiarii lor reali; reiterează că este esențial, în acest sens, să se elaboreze instrumente juridice adecvate la nivelul Uniunii care să combată acapararea terenurilor și să permită un schimb eficace de informații; reiterează cu fermitate necesitatea unei mai bune cooperări între Comisie și statele membre;

7.

 subliniază că înființarea unei baze de date centralizate interoperabile cu date standardizate și de înaltă calitate care să prezinte beneficiarii direcți și finali ai subvențiilor UE este esențială pentru identificarea autorilor fraudelor, a rețelelor infracționale și a structurilor oligarhice și pentru a-i împiedica să utilizeze în mod abuziv fondurile UE; subliniază că o astfel de bază de date ar spori substanțial capacitatea autorităților de aplicare a legii de a recupera fondurile utilizate necorespunzător; subliniază că, pentru a crea o astfel de bază de date, trebuie îmbunătățită interoperabilitatea dintre bazele de date existente la nivel național și la nivelul UE; invită Comisia și statele membre să coopereze pentru crearea unei astfel de baze de date centralizate, în conformitate cu hotărârile Curții Europene de Justiție; subliniază că informațiile trebuie să fie de o calitate adecvată și trebuie să fie disponibile într-un format standardizat, astfel încât să poată fi schimbate și agregate în mod automat; subliniază că beneficiarii trebuie să aibă un număr de identificare unic care să permită trasabilitatea acestora în toate statele membre și în toate fondurile, independent de metoda de gestionare; subliniază că utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi registrele funciare digitale detaliate, este esențială pentru sporirea transparenței, colectarea eficace a datelor și atenuarea riscurilor, reducând astfel oportunitățile pentru autorii de fraude; salută eforturile Comisiei de a extinde utilizarea acestor tehnologii și invită toate statele membre să accelereze punerea în aplicare a acestor soluții; subliniază că sunt necesare controale intensificate ale Comisiei sau ale agențiilor competente, inclusiv în sectorul creșterii animalelor, acordând o atenție specială fondurilor acordate pe cap de animal, a căror existență efectivă trebuie verificată în mod corespunzător;

8.

 subliniază că plățile directe bazate pe suprafață sunt factorul principal care determină concentrarea sprijinului pentru venitul agricol; reliefează necesitatea unui sprijin mai bine direcționat și a unui echilibru mai bun între beneficiarii mari și cei mici la nivelul statelor membre; regretă că plafonarea rămâne voluntară în cadrul noii PAC; invită statele membre să utilizeze diferitele instrumente de redistribuire în cadrul noii PAC ca măsură de combatere a utilizării abuzive a fondurilor agricole și de distribuire mai echitabilă a acestora; critică faptul că, la Reuniunea extraordinară a Consiliului European din iulie 2020, statele membre au decis în mod unilateral să nu introducă sume maxime pentru persoanele fizice în cadrul primului sau al celui de-al doilea pilon, anticipând astfel o decizie în negocierile din cadrul trilogului privind reforma PAC;

9.

 subliniază că statele membre sunt responsabile pentru fondurile agricole ale UE care fac obiectul gestiunii partajate cu Comisia; consideră că noul model de performanță și noile planuri strategice naționale pot reprezenta o ocazie de a consolida controalele statelor membre și ale Comisiei în ceea ce privește distribuirea și gestionarea fondurilor, cu condiția ca statele membre să dispună de sisteme eficiente de gestiune și control, și de a informa autoritățile responsabile cu acordarea granturilor despre posibilitățile de fraudă; accentuează că principiul auditului unic ar trebui să contribuie la reducerea presiunii asupra fermierilor și că controalele nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă inutilă sau suplimentară pentru fermierii mici și mijlocii; subliniază, în acest context, importanța schimburilor dintre autoritățile europene de aplicare a legii și autoritățile care eliberează fonduri pentru a asigura un grad maxim de informare cu privire la posibilele fraude;

10.

 invită Comisia să informeze statele membre cu privire la criminalitatea organizată implicată în evaziune fiscală, corupție și practici ilegale (cum ar fi practica „contractelor de buzunar/fictive” în Ungaria) în legătură cu tranzacțiile funciare și să le sprijine în combaterea acestor infracțiuni;

11.

 consideră că ar trebui depuse toate eforturile pentru a se asigura că noul model de performanță pentru PAC nu duce la o reducere a nivelului de absorbție a fondurilor PAC de către beneficiarii finali ca urmare a unor erori neintenționate, a lipsei de transparență a normelor sau a lipsei de informații adecvate, în special în perioada inițială de punere în aplicare;

12.

 evidențiază necesitatea unui sistem de prevenire a fraudei adaptat în mod specific pentru a preveni orice deturnare a fondurilor agricole ale UE; accentuează că, deși numărul cazurilor de fraudă a scăzut semnificativ în ultimii ani, măsurile antifraudă ar trebui să rămână o prioritate majoră pentru UE și statele membre; subliniază că fondurile UE trebuie recuperate prompt și salută dispozițiile din regulamentul orizontal PAC referitoare la sancțiuni proporționale ca mecanisme eficiente de descurajare;

13.

 este conștient că OLAF este responsabil de combaterea fraudei în ceea ce privește plățile PAC și că cazurile deschise se bazează pe informații transmise de statele membre sau pe denunțări făcute de persoane fizice afectate și care pot face ținta unor represalii; subliniază și că cazurile tratate de OLAF sunt extrem de confidențiale și nu sunt mediatizate pe scară largă atunci când sunt finalizate; solicită, prin urmare, ca avertizorii de integritate să fie protejați și ca autoritățile responsabile cu investigațiile antifraudă din statele membre să facă schimb de bune practici în domeniu;

14.

 subliniază necesitatea de a monitoriza agențiile de plăți agricole din statele membre, de a garanta independența lor formală și informală și de a-și alinia activitatea la normele UE, în cazul cărora inspecțiile la fața locului, printre alte măsuri, pot conduce la un sistem mai bun de control;

15.

 subliniază că Regulamentul financiar, în special articolul 61, trebuie respectat și pus în aplicare în toate statele membre și aplicat tuturor plăților din fondurile UE, inclusiv plăților directe pentru agricultură;

16.

 îndeamnă Comisia să propună un mecanism de tratare a plângerilor centralizat la nivelul Uniunii, pentru a-i susține pe cei care se confruntă cu practici incorecte de acaparare a terenurilor și intimidări din partea organizațiilor criminale, oferindu-le oportunitatea de a depune rapid o plângere la Comisie;

17.

 invită statele membre să pună rapid în aplicare Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (11) (Directiva privind avertizorii) și să includă, ca parte a procesului de punere în aplicare, garanții juridice pentru persoanele fizice și organismele independente care expun corupția, inclusiv jurnaliști, avertizori, mass-media independentă și ONG-uri anticorupție; invită toate statele membre să instituie cadre cuprinzătoare de protecție a avertizorilor; reiterează caracterul urgent al acestei solicitări, având în vedere relatările privind intensificarea atacurilor fizice asupra jurnaliștilor, creșterea numărului acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice (procese SLAPP) și utilizarea unor legi accelerate în materie de securitate în anumite state membre, care incriminează difuzarea imaginilor sau a datelor privind agenții de aplicare a legii, blocând astfel activitatea jurnaliștilor și limitând răspunderea autorităților naționale;

18.

 ia act cu preocupare de faptul că Comisia și OLAF au identificat frauda în domeniul achizițiilor publice și al atribuirii contractelor publice drept unul dintre domeniile înspre care autorii fraudelor își îndreaptă majoritar atenția; ia act de faptul că complicitatea între persoane fizice și organizații, utilizarea de facturi false, crearea de societăți și acreditări false și redirecționarea fondurilor de la scopul lor inițial sunt modalități des întâlnite de subminare a procedurilor de achiziții publice; subliniază că mecanismele de fraudare au adesea loc la nivel transnațional și pot viza mai multe țări (din UE și din afara UE), ceea ce le face dificil de identificat și de destructurat; își exprimă regretul cu privire la faptul că, în multe state membre, nu există o legislație specifică împotriva criminalității organizate; subliniază că cooperarea în timp util între autoritățile naționale de aplicare a legii este o componentă-cheie pentru o reacție eficace la criminalitatea transnațională; invită autoritățile europene și naționale competente să îmbunătățească interoperabilitatea sistemelor lor, facilitând schimbul de informații în timp util și consolidând cooperarea și operațiunile comune pentru combaterea criminalității organizate transnaționale; solicită, prin urmare, consolidarea caracterului transnațional al luptei împotriva fraudei și al armonizării legislațiilor penale din statele membre pentru combaterea criminalității organizate, ceea ce este de o importanță vitală; încurajează Comisia să elaboreze un cadru comun de norme care să permită statelor membre să transfere procedurile penale către un alt stat membru, pentru a evita anchetele paralele;

19.

 observă că pandemia de COVID-19 creează noi oportunități pentru autorii fraudelor și pentru criminalitatea organizată; ia act cu preocupare de faptul că Europol a observat o creștere a activităților infracționale legate de coronavirus sub formă de criminalitate informatică, fraudă și contrafacere, inclusiv cu echipamente medicale și echipamente individuale de protecție; reamintește înșelătoriile și ofertele false de vaccinuri descoperite de țările UE drept unul dintre numeroasele exemple dăunătoare, în care autorii fraudelor au încercat să vândă peste 1,1 miliarde de doze de vaccin la un preț total de peste 15,4 miliarde EUR; subliniază că sunt comercializate tot mai multe certificate digitale false pentru COVID-19, cu numeroase exemple identificate în mai multe state membre;

20.

 este preocupat de evaluarea din Raportul PIF, care a constatat că șapte state membre au depistat fraude legate de infrastructura de sănătate în 2019 și că infrastructura de sănătate a fost afectată în mod deosebit de încălcări ale normelor privind achizițiile publice; atrage atenția că dependența de procedurile urgente de achiziții publice ca reacție la criza generată de pandemia de COVID-19 e posibil să fi agravat aceste probleme; subliniază că procedurile de urgență trebuie să respecte aceleași standarde de transparență și responsabilitate ca procedurile obișnuite; invită Comisia și autoritățile statelor membre să completeze aceste proceduri prin utilizarea unor instrumente de atenuare a riscurilor, cu accent pe prevenire, precum și prin controale și verificări ulterioare detaliate;

21.

 este extrem de preocupat de faptul că Europol preconizează că recesiunea care va urma pandemiei va crea noi oportunități pentru criminalitatea organizată; avertizează că, deoarece grupările de criminalitate organizată vânează oportunitățile de a câștiga sume considerabile de bani, creșterea fără precedent a cheltuielilor UE în contextul planului de redresare NextGenerationEU prezintă un potențial major de deturnare a fondurilor de către acestea; subliniază că această creștere fără precedent a cheltuielilor trebuie să fie acoperită cu resurse adecvate alocate instituțiilor relevante care constituie cadrele UE și naționale de combatere a corupției, a fraudei și a criminalității organizate; reamintește, în acest sens, că utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi sistemul de date ARACHNE și sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES), ar trebui să devină elemente obligatorii pentru execuția bugetului UE; își reiterează apelul adresat Consiliului de a aproba adăugarea a 40 posturi de auditor la CCE și solicitarea adresată OLAF și Parchetului European (EPPO) de a se asigura că acestea alocă resurse suficiente pentru descoperirea și urmărirea penală a activităților infracționale care vizează NextGenerationEU;

22.

 subliniază că criminalitatea organizată, în special cea de tip mafiot, și-a orientat deja, în trecut, afacerile către sectorul energiei din surse regenerabile; avertizează că, fiind deja active în acest sector, organizațiile criminale pot intercepta cu ușurință fondurile dedicate tranziției ecologice, care reprezintă un procent semnificativ al fondurilor NextGenerationEU;

23.

 ia act cu preocupare de factorii care facilitează acțiunile criminalității organizate, cum ar fi spălarea de bani, criminalitatea cibernetică, fraudele în acte, corupția, înregistrările fictive și utilizarea societăților de tip „cutie poștală”; subliniază că aceste acțiuni au un impact asupra capacității autorităților de a monitoriza efectiv dacă fondurile UE sunt cheltuite conform așteptărilor;

Estimări ale impactului financiar al criminalității organizate

24.

 este preocupat de faptul că sarcina estimării amplorii și gravității impactului criminalității organizate asupra bugetului UE a fost considerată în repetate rânduri drept extrem de dificilă sau chiar imposibilă, și din cauza definițiilor diferite date criminalității organizate de către statele membre și a lipsei unor estimări fiabile în ceea ce privește evaluarea situației, complicând astfel eforturile de coordonare a măsurilor și de anchetare și urmărire penală a cazurilor; își exprimă regretul că Comisia și autoritățile naționale nu dispun de informații privind amploarea, natura și cauzele fraudei și nu au realizat până în prezent nicio evaluare consecventă a fraudelor nedetectate; subliniază că lipsa unor estimări fiabile împiedică o evaluare exactă a situației, ceea ce nu ajută în lupta împotriva criminalității organizate; invită autoritățile naționale competente să îmbunătățească colectarea datelor și să sporească fiabilitatea datelor comunicate Comisiei; invită Comisia să se coordoneze și să colaboreze cu autoritățile statelor membre pentru a efectua o evaluare cuprinzătoare la nivelul UE a dimensiunii, naturii și cauzelor reale ale fraudelor, implicând agențiile relevante ale UE și colaborând cu parteneri din țările vecine ale UE;

25.

 constată că Raportul PIF pe 2019 a inclus 514 nereguli de natură frauduloasă în ceea ce privește cheltuielile, cu o valoare financiară de 381,4 milioane EUR, și 425 de nereguli de natură frauduloasă în ceea ce privește veniturile, în valoare totală de 79,7 milioane EUR; subliniază că aceste cifre nu redau adevărata amploare a fraudei, care este, foarte probabil, semnificativ mai mare; subliniază, de asemenea, că nu toate fraudele sunt comise de grupări ale criminalității organizate, în special în ceea ce privește cheltuielile, în acest caz frauda fiind adeseori comisă de persoane fizice sau de întreprinderi individuale, și chiar de către înalți demnitari publici sau guvernamentali;

26.

 constată că, potrivit unor studii recente, gradul de penetrare al criminalității organizate în achizițiile publice din UE se situează între 2,7 % și 3,6 % din totalul cheltuielilor; regretă că acest lucru indică faptul că, în perioada 2014-2020, între 1,9 miliarde EUR și 2,6 miliarde EUR din fondurile de coeziune ale UE ar fi putut fi deturnate de criminalitatea organizată; constată că, deși limitările datelor au un impact asupra fiabilității acestor estimări, ele oferă totuși un indiciu cu privire la gravitatea problemei;

27.

 subliniază cu preocupare că corupția este parte integrantă a aproape tuturor activităților organizațiilor criminale și că reprezintă o amenințare gravă la adresa intereselor financiare ale UE, cu o pierdere estimată din PIB care se situează între 170 și 990 de miliarde de euro și un cost pentru UE de peste 5 miliarde de euro anual doar pentru partea din buget aferentă achizițiilor publice (12);

28.

 regretă că, potrivit estimărilor Europol, între 40 și 60 de miliarde EUR se pierd anual în favoarea grupărilor de criminalitate organizată, printr-o formă specifică de fraudă cu TVA, și anume frauda intracomunitară cu firme „fantomă”; subliniază că majoritatea pierderilor de TVA sunt suportate de statele membre, întrucât doar 0,3 % din TVA-ul colectat este transferat la bugetul UE; subliniază, cu toate acestea, că resursele proprii bazate pe TVA au reprezentat 11,97 % din veniturile totale ale bugetului UE în 2019, ceea ce indică faptul că pierderile de TVA cauzate de organizațiile criminale au un impact grav asupra veniturilor UE;

Măsuri de audit și control împotriva criminalității organizate

29.

 regretă că Comisia a identificat deficiențe în activitatea sa de colectarea și analizare a datelor privind combaterea fraudelor, utilizarea sistemelor de raportare (cum ar fi sistemul EDES și ARACHNE) de către statele membre și fluxul de informații; observă că legislația UE privind schimbul de informații referitor la criminalitatea transfrontalieră a fost actualizată doar recent și nu vizează toate autoritățile competente, împiedicând astfel schimbul eficace de informații între organismele UE și statele membre;

30.

 consideră Directiva privind PIF un pas important înspre protejarea bugetului UE, deoarece oferă o definiție comună a infracțiunilor criminale și a deturnării de fonduri, și înspre armonizarea sancțiunilor aplicate în cazul infracțiunilor comise împotriva intereselor financiare ale UE; apreciază că directiva stabilește proceduri clare de raportare și investigare, definește monitorizarea cadrului de gestionare a riscurilor de fraudă și promovează utilizarea informațiilor, a bazelor de date și a analizei datelor de către statele membre; salută evaluarea recentă a Comisiei privind aplicarea Directivei PIF și faptul că toate statele membre au notificat transpunerea completă a Directivei PIF (13); își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la măsura în care directiva a fost transpusă în legislația națională; reamintește că Comisia a identificat probleme de conformitate în mai multe state membre; ia act de faptul că aceste aspecte se referă, printre altele, la definirea infracțiunilor („fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”, „spălare de bani”, „corupție”, „deturnare de fonduri”), la răspunderea și sancțiunile pentru persoanele juridice și fizice, precum și la obligația statelor membre de a raporta anual Comisiei date statistice; îndeamnă statele membre să își alinieze complet legislația națională la cerințele Directivei PIF și îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea directivei, întrucât transpunerea sa adecvată este vitală pentru a permite Parchetului European să desfășoare anchete și urmăriri penale efective; solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru a asigura o transpunere corectă și completă, inițiind eventual proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

31.

 se bucură de înființarea Parchetului European (EPPO), care are mandatul să ancheteze, să urmărească și să aducă în fața justiției infracțiunile comise împotriva bugetului UE, o componentă importantă în lupta împotriva fraudei și a criminalității organizate în UE; solicită finanțarea efectivă și alocarea adecvată de resurse umane pentru EPPO; consideră că rolul Parchetului European este deosebit de promițător în lupta împotriva criminalității transfrontaliere legate de bugetul Uniunii, întrucât autoritățile naționale au jurisdicție limitată în urmărirea penală, iar alte organisme ale UE (cum ar fi Eurojust, Europol și OLAF) nu au competențele de investigare și urmărire penală necesare; ia act de faptul că obiectivul mandatului EPPO este definit în Directiva PIF și include combaterea fraudelor cu cheltuielile și veniturile UE, frauda în materie de TVA, spălarea de bani, corupția și participarea la organizații criminale; subliniază că aceste puncte de interes sunt esențiale în lupta împotriva criminalității organizate și speră că Parchetul European va fi, prin urmare, un instrument eficace de combatere a organizațiilor criminale care au un impact asupra bugetului UE; regretă faptul că cinci state membre nu au aderat încă la EPPO și le solicită să ia măsurile necesare în acest sens; invită Comisia ca, între timp, să intensifice controlul asupra acestor state membre; regretă lipsa numirilor procurorilor europeni delegați, în special de către Slovenia, precum și întârzierile considerabile din multe alte state membre; subliniază că acest lucru debilitează grav eficiența și eficacitatea combaterii efective a criminalității transfrontaliere la nivelul Uniunii;

32.

 subliniază necesitatea de a combate mai bine infracțiunile de mediu cu dimensiune transfrontalieră care afectează biodiversitatea și resursele naturale, cum ar fi comerțul ilegal cu plante și animale, exploatarea forestieră ilegală și traficul de lemn, precum și traficul ilegal de deșeuri; invită Comisia să demareze o lărgire a mandatului EPPO pentru a include infracțiunile transfrontaliere împotriva mediului;

33.

 își exprimă regretul că Comisia a stabilit o schemă de personal pentru EPPO care nu îi permite să își îndeplinească mandatul în mod eficient; subliniază că este nevoie de personal adecvat pentru ca Parchetul European să își poată îndeplini sarcina principală, și anume combaterea criminalității transfrontaliere care afectează bugetul UE; își exprimă regretul că EPPO dispune în prezent de un număr insuficient de analiști de caz și de anchetatori financiari pentru a sprijini activitățile de urmărire penală ale procurorilor europeni delegați; își exprimă regretul că personalul operațional al EPPO se concentrează în prezent în principal pe înregistrarea cazurilor, și nu pe urmărirea penală a acestora; își exprimă regretul că Parchetul European a invocat lipsa acută de experți juridici și IT calificați, precum și de personal administrativ care să permită buna sa funcționare; subliniază că, pe lângă numărul anual de 2 000 de cazuri, EPPO trebuie să se ocupe și de un număr de peste 3 000 de cazuri încă nesoluționate; se declară preocupat de faptul că volumul de muncă al Parchetului European va crește și mai mult în următorii ani, având în vedere sumele fără precedent mobilizate prin Mecanismul de redresare și reziliență și accelerarea procedurilor de achiziții în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19; subliniază că schema de personal propusă de Comisie pentru EPPO pe 2022 este insuficientă pentru a remedia deficiențele menționate de EPPO; subliniază că, atunci când EPPO va fi pe deplin funcțional, beneficiile pentru bugetul UE vor depăși costurile aferente; solicită insistent Comisiei să mărească bugetul și nivelul personalului calificat de care dispune EPPO, astfel încât acesta să își poată valorifica pe deplin potențialul în lupta împotriva criminalității;

34.

 salută Comunicarea Comisiei privind strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 și accentul pus de aceasta pe stimularea unui schimb de informații eficace și în timp util între organismele UE și statele membre, de exemplu printr-o mai bună interoperabilitate între sistemele de informații ale UE și prin asigurarea conectării la bazele de date relevante în toate statele membre; apreciază angajamentul Comisiei de a raționaliza cooperarea în materie de aplicare a legii și de a valorifica pe deplin potențialul instrumentelor existente, cum ar fi Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT); salută obiectivul Comisiei de a îmbunătăți schimbul de informații și cooperarea dintre Europol, Eurojust și țările terțe;

35.

 salută accentul pus de Comisie pe prevenirea infiltrării criminalității organizate în economia legală, de exemplu prin reexaminarea cadrului UE de combatere a spălării banilor și a normelor anticorupție existente ale UE; salută accentul pus de Comisie pe adaptarea aplicării legii la era digitală;

36.

 ia act de faptul că spălarea banilor permite infractorilor să își păstreze profiturile nedetectate și că furnizarea de servicii de spălare de bani a devenit în sine o afacere profitabilă pentru organizațiile infracționale; subliniază că acest lucru afectează în mod semnificativ interesele financiare ale Uniunii și ale statelor membre, întrucât un procent devastator de 98 % din veniturile estimate provenite din săvârșirea de infracțiuni nu sunt confiscate și rămân la dispoziția infractorilor; consideră că lupta împotriva spălării banilor este esențială pentru a preveni utilizarea abuzivă a fondurilor de către organizațiile criminale; este profund îngrijorat de constatările CCE (14) potrivit cărora acțiunile UE de prevenire a spălării banilor sunt fragmentate și slab coordonate, că cadrul juridic existent este inconsecvent, netranspus încă complet în statele membre și că acest lucru poate fi exploatat de infractori; felicită Comisia pentru noul pachet legislativ care vizează revizuirea cadrului privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, un set unic de norme care reprezintă un important pas înainte în lupta împotriva spălării banilor și care vor permite o aplicare uniformă a legislației în domeniu;

37.

 salută, în special, propunerea de creare a unei noi agenții a UE, Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului (ACSB), și subliniază că aceasta trebuie să dispună de resurse umane și financiare adecvate pentru a fi pe deplin funcțională; își exprimă regretul cu privire la faptul că înființarea ACSB nu va avea loc înainte de 2023 și că nu va fi pe deplin operațională mai devreme de 2026; subliniază că actualele probleme de CSB/CFT sunt urgente și nu permit întârzieri; invită Comisia să prezinte măsuri concrete pentru a aborda problemele existente până când ACSB devine pe deplin operațională;

38.

 salută, totodată, noile propuneri ale Comisiei privind criptoactivele, un sector în mare parte nereglementat, exploatat la scară largă de criminalitatea organizată, care deplasează fluxuri mari de bani iliciți, fără a fi controlați, pe piața criptomonedelor; reamintește că condiția de anonimat care caracterizează utilizarea anumitor criptomonede conduce la o intensificare a utilizării lor pentru activități ilegale; invită statele membre să încurajeze societățile care desfășoară activități ce implică criptomonede să utilizeze instrumente de analiză pentru a evalua potențialele activități infracționale asociate cu adresele de destinație și să se asigure că aceste societăți aplică integral legislația de combatere a spălării banilor atunci când utilizatorii convertesc criptomonedele în monede reale; subliniază că criptomonedele trebuie să facă obiectul aceluiași organism de supraveghere ca și monedele tradiționale;

39.

 ia act de faptul că unitățile de informații financiare au un rol important în detectarea cazurilor transfrontaliere de spălare a banilor și de finanțare a terorismului; ia act de faptul că, în UE, aceste unități operează la nivel național și că Comisia a constatat că coordonarea și schimbul de informații între unitățile naționale sunt insuficiente (15); regretă faptul că există diferențe în ceea ce privește volumul și tipul de date schimbate între aceste unități; constată că acest lucru împiedică cooperarea dintre ele, ceea ce, la rândul său, are un impact negativ asupra capacității lor de a detecta și de a urmări penal criminalitatea transfrontalieră în timp util;

40.

 regretă că metodele naționale de combatere a criminalității organizate variază mult de la un stat membru la altul ca legislație, strategii și capacitate operațională; observă că acest lucru este cauzat parțial de nivelurile diferite de adoptare și punere în aplicare a legislației UE; își exprimă preocuparea privind rolul și capacitățile diferite ale serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS) din statele membre, probabil deoarece legislația UE nu le definește suficient de precis mandatul și complică coordonarea la nivel național și la nivelul UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că eforturilor de combatere a fraudelor cu fonduri UE nu li se acordă aceeași atenție ca fraudelor care implică fonduri naționale; acest lucru este evidențiat de faptul că mai mult de jumătate din investigațiile OLAF nu sunt monitorizate de statele membre și chiar mai puțin ajung în etapa urmăririi penale; regretă profund faptul că unele state membre decid în mod constant să nu pună în aplicare recomandările OLAF emise în urma încheierii unei investigații și nu lansează acțiuni judiciare care să vizeze recuperarea fondurilor UE fraudate; invită Comisia să facă uz de prerogativele sale și să ia măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare corectă și la timp a legislației UE;

41.

 își exprimă regretul că o cercetare recentă indică faptul că unele state membre nu acordă prioritate fraudei care implică fonduri UE în aceeași măsură ca frauda care afectează cheltuielile interne; constată că, deși Comisia a încurajat statele membre să elaboreze strategii naționale de combatere a fraudei, doar 13 state membre au făcut acest lucru și niciunul dintre ele nu a utilizat modelul furnizat de Comisie; observă cu preocupare că aceste diferențe între statele membre creează obstacole în calea unei cooperări eficiente; solicită, prin urmare, Comisiei să intervină mai ferm pentru a obliga statele membre să introducă norme menite să prevină fraudele împotriva Uniunii Europene;

Concluzii

42.

 invită Comisia să elaboreze o metodologie comună pentru evaluarea impactului criminalității organizate asupra fondurilor EU și să analizeze eficiența măsurilor luate pentru a rezolva această problemă în toate statele membre; consideră că este esențial un schimb prompt, complet și eficace de informații, și ca atare reafirmă importanța armonizării definițiilor pentru a dispune de date comparabile între organismele UE și statele membre pentru a estima impactul activităților criminalității organizate asupra finanțelor UE și pentru a lua măsuri rapide de combatere a acesteia;

43.

 este preocupat de faptul că sistemul actual cu metodologii naționale diferite împiedică o abordare transfrontalieră eficace a problemei, ceea ce oferă infractorilor posibilitatea de a-și continua acțiunile fără a fi trași la răspundere; invită statele membre să coopereze strâns cu organismele UE și între ele și să utilizeze instrumentele și serviciile Uniunii în lupta împotriva criminalității organizate pentru a maximiza schimbul de date și pentru a facilita operațiunile transfrontaliere care vizează activitățile de criminalitate organizată împotriva bugetului UE;

44.

 invită statele membre și Comisia să aibă în vedere o utilizare mai coerentă a tuturor instrumentelor disponibile pentru depistarea și combaterea fraudei, în special a platformei IT ARACHNE și a EDES; subliniază că interoperabilitatea ARACHNE, EDES și a bazelor de date instituționale și naționale este esențială pentru asigurarea unui schimb eficace de informații vizând prevenirea și identificarea fraudelor împotriva bugetului UE; își exprimă regretul față de faptul că ARACHNE și EDES sunt în prezent limitate în ceea ce privește domeniul de aplicare, gradul de cunoaștere și utilizarea lor de către statele membre; subliniază aici că EDES vizează fondurile gestionate direct și indirect, dar nu și fondurile care fac obiectul gestiunii partajate, deși acestea din urmă reprezintă aproximativ 80 % din cheltuielile UE; invită Comisia să extindă aplicarea EDES la aceste fonduri; invită din nou Comisia și, în special, statele membre din Consiliu să impună utilizarea obligatorie a sistemului ARACHNE; invită Comisia să reevalueze cadrul pentru schimbul de date între instituțiile UE și cu statele membre, pentru a maximiza gradul de schimb eficace de informații, respectând, în același timp, cerințele privind protecția datelor;

45.

 invită Comisia să sprijine statele membre, oferind cursuri de formare autorităților naționale pentru a le înzestra cu cunoștințe adecvate în vederea utilizării unor instrumente precum EDES și ARACHNE în mod cât mai eficace și în conformitate cu standardele de raportare ale UE; invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să analizeze dificultățile cu care se confruntă autoritățile naționale atunci când utilizează EDES și ARACHNE și să emită recomandări specifice și să îmbunătățească orientările generale existente și ușurința de utilizare a acestor instrumente; își exprimă regretul față de faptul că unele state membre se opun utilizării acestor instrumente, temându-se de creșterea sarcinii birocratice; subliniază că, dacă sunt integrate în mod corespunzător, aceste instrumente pot, de fapt, reduce birocrația; invită statele membre să își reconsidere poziția cu privire la această chestiune și invită Comisia să se implice în continuare în promovarea avantajelor EDES și ARACHNE în statele membre; solicită introducerea de programe de formare în domeniul combaterii spălării banilor care să le permită autorităților să detecteze riscul de potențiale fraude înainte de plata fondurilor, în special în politica de cunoaștere a clientelei („KYC”) și să nu dezvăluie implicarea persoanelor expuse politic în subvențiile, proiectele și granturile PAC;

46.

 consideră că Regulamentul privind dispozițiile comune (16) (RDC), care stabilește norme comune aplicabile fondurilor europene structurale, Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european Plus și Fondului de coeziune, reprezintă un alt element important pentru prevenirea utilizării abuzive a fondurilor UE de către criminalitatea organizată;

47.

 subliniază că un pas important în combaterea criminalității organizate este ca aceasta să devină mai puțin profitabilă; reamintește, în acest sens, activitatea OLAF, ale cărui investigații reprezintă un instrument esențial în lupta împotriva fraudei; își exprimă regretul că rata de punere sub acuzare în urma recomandărilor OLAF adresate statelor membre este scăzută și urmează o tendință descendentă, întrucât a scăzut de la 53 % în perioada 2007-2014 la 37 % în perioada 2016-2020; constată, de asemenea, că măsura în care sumele financiare recomandate spre a fi recuperate sunt efectiv recuperate nu a fost evaluată în ultimii ani și că cea mai recentă evaluare care vizează perioada 2002-2016 indică o rată de recuperare de 30 %; invită OLAF și Comisia să investigheze motivele subiacente și invită statele membre să își îndeplinească obligațiile legale de recuperare a fondurilor și să coopereze îndeaproape cu organismele Uniunii, pentru a se asigura că fondurile deturnate de criminalitatea organizată sunt recuperate efectiv, întrucât 98 % din veniturile estimate provenite din săvârșirea de infracțiuni nu sunt confiscate și rămân la dispoziția infractorilor; invită OLAF să colecteze informații privind rata de recuperare în urma recomandărilor sale financiare și să publice aceste informații în rapoartele sale anuale; este de părere că o acțiune fermă de recuperare a fondurilor, inclusiv prin intermediul unor sechestre preventive sau de valoare echivalentă, poate descuraja organizațiile criminale de la comiterea de fraude împotriva Uniunii Europene, protejându-i astfel interesele financiare; invită statele membre să crească rata de confiscare a veniturilor provenite din fraude, punând un accent mai mare pe măsurile preventive; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a completa actuala abordare fragmentată de recuperare a activelor prin intermediul unui organism la nivelul UE însărcinat cu asigurarea recuperării eficace și la timp a fondurilor UE;

48.

 consideră că prevenirea fraudei și combaterea fraudei de către criminalitatea organizată ar trebui să constituie o prioritate a autorităților de gestionare, certificare și audit, precum și să facă obiectul unor anchete financiare specializate; consideră că lupta împotriva grupurilor infracționale organizate necesită, de asemenea, norme și măsuri consolidate privind înghețarea și confiscarea activelor, inclusiv, după caz, confiscarea temporară a unor bunuri cu valoare echivalentă cu veniturile provenite din săvârșirea de infracțiuni, pentru a preveni transferul sau înstrăinarea acestor profituri provenite din săvârșirea de infracțiuni înainte de încheierea procedurilor penale; subliniază că este absolut esențial să se depună toate eforturile pentru recuperarea fondurilor UE obținute prin mijloace frauduloase; sprijină ferm anchete mai eficiente pentru a destructura structurile de criminalitate organizată și subliniază că autoritățile de aplicare a legii trebuie să le-o ia înaintea infractorilor care utilizează din ce în ce mai mult noile tehnologii și care profită de orice ocazie pentru a-și extinde activitățile ilegale, online sau offline;

o

o o

49.

 încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 198, 28.7.2017, p. 29.

(2)  JO L 156, 19.6.2018, p. 43.

(3)  JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(4)  JO L 172, 17.5.2021, p. 110.

(5)  JO L 283, 31.10.2017, p. 1.

(6)  JO L 274, 28.10.2019, p. 1.

(7)  https://www.oecd.org/gov/ethics/prevention-fraud-corruption-european-funds.pdf

(8)  https://ec.europa.eu/sfc/sites/default/files/EN-ORI-General%20Guidelines%20on%20National%20Anti-Fraud%20Strategies%20ARES%282016%296943965.pdf

(9)  Texte adoptate, P9_TA(2021)0337.

(10)  Raportul OLAF pe 2020.

(11)  JO L 305, 26.11.2019, p. 17.

(12)  Rand Europe, 2016, The Cost of Non-Europe in the area of Organised Crime and Corruption: Annex II: Corruption (Costul non-Europei în domeniul crimei organizate și al corupției: anexa II: corupția).

(13)  Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (COM(2021)0536).

(14)  Raportul special nr. 13/2021 al Curții de Conturi Europene: „Eforturile UE de combatere a spălării banilor în sectorul bancar sunt fragmentate, iar punerea în aplicare este insuficientă”.

(15)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2021)0190. Evaluarea impactului care însoțește pachetul privind combaterea spălării banilor, 20.07.2021.

(16)  Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).