P9_TA(2021)0489

Combaterea violenței pe criterii de gen: violența cibernetică

Rezoluția Parlamentului European din 14 decembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței pe criterii de gen: violența cibernetică (2020/2035(INL))

(2022/C 251/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 8, articolul 83 alineatul (1) și articolele 84 și 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7, 8, 10, 11, 12, 21, 23, 24, 25, 26 și 47;

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025”, în special obiectivul acesteia de a elimina violența și stereotipurile cu care se confruntă femeile și fetele,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 aprilie 2021 referitoare la Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 28 septembrie 2017 intitulată „Combaterea conținutului ilegal online: către o responsabilitate sporită a platformelor online”,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iunie 2020 intitulată „Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025)”,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020, intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025”,

—	având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

—	având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața unică a serviciilor digitale (actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE,

—	având în vedere Codul de conduită privind combaterea discursului ilegal de incitare la ură din mediul online publicat de Comisie în mai 2016 și a cincea rundă de monitorizare a acestuia, care a avut ca rezultat documentul „Fișă informativă – a 5-a rundă de monitorizare a Codului de conduită”,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, deschisă spre semnare la Istanbul la 11 mai 2011,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei din 23 noiembrie 2001 privind criminalitatea informatică,

—	având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la Strategia UE privind egalitatea de gen (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 referitoare la promovarea egalității de gen în învățământul și carierele din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2021 referitoare la declararea UE ca zonă de libertate a persoanelor LGBTIQ (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 11 februarie 2021 referitoare la provocările viitoare legate de drepturile femeilor în Europa: mai mult de 25 de ani de la Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei COVID-19 și după această criză (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la eliminarea decalajului digital dintre femei și bărbați: participarea femeilor la economia digitală (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la consolidarea libertății mass-mediei: protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (9),

—	având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen (10),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE (11),

—	având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE (12),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la capacitarea femeilor și a fetelor prin sectorul digital (13),

—	având în vedere rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (14),

—	având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice (15),

—	având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (16),

—	având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului, în special cele referitoare la drepturile femeilor și copiilor, precum și alte instrumente ale Națiunilor Unite privind violența împotriva femeilor și copiilor,

—

având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 16 decembrie 2020 intitulate „Intensification of efforts to prevent and eliminate all forms of violence against women and girls” („Intensificarea eforturilor de prevenire și eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor”) (A/RES/75/161) și „The right to privacy in the digital age” („Dreptul la viață privată în era digitală”) (A/RES/75/176),

—

având în vedere rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 5 iulie 2018 intitulată „Accelerating efforts to eliminate violence against women and girls: preventing and responding to violence against women and girls in digital contexts” („Accelerarea eforturilor de eliminare a violenței împotriva femeilor și fetelor: prevenirea violenței împotriva femeilor și a fetelor în contexte digitale și reacția la acestea”) (A/HRC/RES/38/5),

—

având în vedere rapoartele raportoarei speciale a ONU privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale în special raportul din 18 iunie 2018 privind violența online împotriva femeilor și fetelor dintr-o perspectivă a drepturilor omului (A/HRC/38/47), raportul din 6 mai 2020 privind combaterea violenței împotriva jurnalistelor (A/HRC/44/52) și raportul din 24 iulie 2020 privind intersectarea dintre pandemia provocată de coronavirus (COVID-19) și pandemia de violență pe criterii de gen împotriva femeilor, punând accentul pe violența domestică și pe inițiativa „pacea în cămin”,

—	având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor, din 20 decembrie 1993,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la 10 decembrie 1984,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 18 decembrie 1979,

—	având în vedere Recomandarea generală nr. 35 a Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor din 14 iulie 2017 privind violența de gen împotriva femeilor, de actualizare a recomandării generale nr. 19,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,

—	având în vedere Comentariul general nr. 13 (2011) al Comitetului pentru drepturile copilului din 18 aprilie 2011 privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență,

—	având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, în special obiectivul de dezvoltare durabilă 5 privind egalitatea de gen,

—	având în vedere raportul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa privind siguranța jurnalistelor online (17),

—	având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulat „Combating gender-based violence: Cyber violence – European added value assessment” („Combaterea violenței pe criterii de gen: violența cibernetică – o evaluare a valorii adăugate europene”),

—	având în vedere studiul Serviciului de cercetare al Parlamentului European intitulat „Cyber violence and hate speech online against women” („Violența cibernetică și discursul de incitare la ură din mediul online împotriva femeilor”),

—	având în vedere indicele egalității de gen al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,

—	având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (18),

—	având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (19),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1232 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021 privind o derogare temporară de la anumite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor de către furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere pentru prelucrarea datelor cu caracter personal și a altor date în scopul combaterii abuzului sexual online asupra copiilor (20),

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 3 martie 2014 intitulat „Violence against women: an EU-wide survey” („Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”),

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 14 mai 2020 intitulat „EU LGBTI II: A long way to go for LGBTI equality”(„LGBTI UE II: O cale lungă până la egalitatea pentru persoanele LGBTI”) (21)

—

având în vedere avizul juridic al avocatului general al Curții de Justiție a Uniunii Europene referitor la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, vizând să clarifice incertitudinea juridică în ceea ce privește posibilitatea și modul în care Uniunea poate încheia și ratifica Convenția, formulat la 11 martie 2021 (22),

—

având în vedere activitatea Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), inclusiv Centrul european de combatere a criminalității informatice al acesteia, precum și evaluarea amenințării pe care o reprezintă criminalitatea organizată pe internet,

—	având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, desfășurate în temeiul articolului 58 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen (A9-0338/2021),

întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală și un obiectiv principal al Uniunii și ar trebui să se reflecte în toate politicile Uniunii; întrucât dreptul la tratament egal și nediscriminare este un drept fundamental consacrat la articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), la articolele 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și la articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (în continuare „Carta”); întrucât primul obiectiv al strategiei Uniunii privind egalitatea de gen 2020-2025 se concentrează pe eradicarea violenței de gen și o descrie ca fiind „una dintre cele mai mari probleme ale societăților noastre”, deoarece afectează femeile la toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, mediu social sau țara de origine sau de rezidență și este unul dintre cele mai importante obstacole în calea realizării egalității de gen;

întrucât violența împotriva femeilor și fetelor și alte forme de violență pe criterii de gen sunt larg răspândite în Uniune și trebuie înțelese ca o formă extremă de discriminare care are un impact enorm asupra victimelor și familiilor și comunităților acestora și ca o încălcare a drepturilor omului înrădăcinată în inegalitatea de gen, la a cărei perpetuare și întărire contribuie; întrucât violența pe criterii de gen are la bază distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, structuri și practici patriarhale și norme de gen consacrate, sexism și stereotipuri de gen nocive și prejudecăți care au dus la dominarea și discriminarea de către bărbați a femeilor și a fetelor în toată diversitatea lor, inclusiv a persoanelor LGBTIQ;

întrucât violența împotriva femeilor ar trebui înțeleasă ca orice act de violență pe criterii de gen care provoacă sau poate provoca femeilor vătămarea sau suferința fizică, sexuală, psihologică sau economică, inclusiv amenințările cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă au loc în public sau în viața privată, și comise în viața reală sau online;

întrucât femeile și fetele în toată diversitatea lor și persoanele LGBTIQ pot fi ținta violenței cibernetice de gen pe criteriile genului, identității de gen, exprimării de gen sau caracteristicilor sexuale; întrucât formele intersecționale de discriminare, inclusiv discriminarea pe motive de rasă, limbă, religie, convingeri, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională sau etnică, naștere, orientare sexuală, vârstă, starea de sănătate, dizabilitate, starea civilă sau pe statutul de migrant sau de refugiat, pot agrava consecințele violenței cibernetice pe criterii de gen; întrucât Strategia Uniunii privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ reamintește că orice persoană are dreptul la siguranță, fie că se află acasă, în public sau în mediul online;

întrucât sondajul II privind LGBTIQ în Uniune, efectuat de FRA, arată că 10 % dintre persoanele LGBTIQ au fost victime ale hărțuirii cibernetice în anul anterior sondajului din cauză că sunt persoane LGBTIQ, inclusiv pe platformele de comunicare socială; întrucât persoanele intersexuale și transgen sunt afectate proporțional mai mult (16 %); întrucât adolescenții cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani au fost grupul care a fost cel mai afectat de hărțuire cibernetică din cauza că erau LGBTIQ (15 %), în comparație cu alte grupe de vârstă (7 % - 12 %);

întrucât violența împotriva femeilor și fetelor în toată diversitatea lor și violența pe criterii de gen prezintă forme și manifestări diferite, dar care nu se exclud reciproc; întrucât violența online este adesea conectată și inseparabilă de violența din lumea reală, deoarece aceasta din urmă poate să preceadă, să însoțească sau să continue violența online; întrucât violența cibernetică pe criterii de gen ar trebui, ca urmare, înțeleasă ca o prelungire a violenței de gen offline în mediul online;

întrucât studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulat ‘Combating gender-based violence: Cyber violence – European added value assessment’ („Combaterea violenței pe criterii de gen: violența cibernetică – o evaluare a valorii adăugate europene”) asupra violenței cibernetice de gen estimează că între 4 % și 7 % dintre femeile din Uniune au fost hărțuite cibernetic în cele 12 luni anterioare evaluării, iar între 1 % și 3 % au fost victimele urmăririi cibernetice; întrucât urmărirea cibernetică ia forme multiple și este cea mai frecventă formă individuală sau combinată de discurs de incitare la ură și a rămas prea mult timp nerecunoscută și necombătută; întrucât studiul efectuat de World Wide Web Foundation în 2020 în rândul respondenților din 180 de țări a arătat că 52 % dintre tinerele femei și fete au fost victime ale abuzului online, cum ar fi partajarea de imagini, videoclipuri sau mesaje private fără consimțământul lor, mesajele meschine și umilitoare, limbajul abuziv și amenințător, hărțuirea sexuală și conținutul fals, și că 64 % dintre respondenți au afirmat că cunosc o persoană care a fost victimă a abuzului online;

întrucât femeile și fetele tinere sunt expuse unui risc mai mare de a se confrunta cu violența cibernetică, în special cu hărțuire cibernetică și hărțuire pe internet; întrucât cel puțin 12,5 % din cazurile de comportament agresiv din școli au loc online (23); întrucât în prezent tinerii sunt conectați tot mai mult la rețelele sociale de la o vârstă mai fragedă; întrucât aceste forme de violență accentuează influența inegalităților sociale, deoarece adesea cei vizați sunt tinerii cei mai defavorizați; întrucât, conform UNICEF, fetele sunt de două ori mai hărțuite decât băieții (24); întrucât, potrivit acestui studiu, femeile sunt mai sceptice în legătură cu caracterul responsabil al folosirii datelor lor de către marile companii de tehnologie;

întrucât în 2014, potrivit raportului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 3 martie 2014 intitulat „Violence against women: an EU-wide survey” („Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”), 11 % dintre femeile de peste 15 ani din uniune au fost hărțuite cibernetic și 14 % au fost urmărite cibernetic;

întrucât conectivitatea la internet și nevoia de a accesa sfera publică digitală devin tot mai necesare pentru dezvoltarea societăților și a economiilor noastre; întrucât locurile de muncă implică și devin dependente tot mai mult de soluțiile digitale, ceea ce conduce la creșterea riscului ca femeile să se confrunte cu violență cibernetică pe criterii de gen când se află pe piața muncii și participă la activitatea economică;

întrucât acoperirea tot mai mare cu internet, răspândirea rapidă a informațiilor mobile și utilizarea platformelor de comunicare socială, cuplate cu spectrul continuu al formelor multiple, repetate și înrudite de violență pe criterii de gen au condus la proliferarea violenței cibernetice pe criterii de gen; întrucât femeile și fetele care au acces la internet se confruntă mai des decât bărbații cu violență online; întrucât raportoarea specială a ONU privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale a remarcat că noile tehnologii „vor genera în mod inevitabil manifestări variate și noi de violență online împotriva femeilor”; întrucât inovarea are loc într-un ritm care adesea nu permite reflectarea asupra consecințelor sale pe termen lung și întrucât este probabil ca prevalența violenței cibernetice pe criterii de gen să continue să crească în următorii ani; întrucât este necesar să se evalueze adecvat impactul violenței cibernetice pe criterii de gen asupra victimelor și să se înțeleagă mecanismele care permit autorilor acestei forme de violență de gen să comită acte de violență pentru a asigura măsuri reparatorii, responsabilitate și prevenire;

întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (25), una din trei femei din întreaga lume se confruntă cu acte de violență fizică sau sexuală în principal din partea unui partener intim; întrucât violența de gen a crescut în timpul pandemiei de COVID-19, iar măsurile de izolare au agravat riscul de violență și abuz în familie; întrucât utilizarea pe scară mai largă a internetului în timpul pandemiei de COVID-19 a intensificat violența online și violența de gen facilitată de TIC, deoarece partenerii și foștii parteneri abuzivi monitorizează, urmăresc și amenință victimele și comit acte de violență cu ajutorul instrumentelor digitale; întrucât violența cibernetică poate coincide cu violența fizică și poate escalada în aceasta dacă nu este combătută la timp; întrucât, în Strategia UE privind drepturile victimelor 2020-2025, Comisia recunoaște că situația actuală generată de pandemia de COVID-19 a cauzat o creștere a comiterii de infracțiuni informatice cum ar fi infracțiunile sexuale și infracțiunile motivate de ură în mediul online;

întrucât cele mai frecvente tipuri de violență cibernetică pe criterii de gen sunt infracțiuni precum hărțuirea cibernetică, urmărirea cibernetică, încălcarea vieții private comisă prin TIC, inclusiv accesarea, luarea, înregistrarea, partajarea și realizarea și manipularea datelor sau imaginilor, inclusiv a datelor intime, fără consimțământ, furtul de identitate și discursul de incitare la ură în mediul online, controlul coercitiv prin intermediul supravegherii digitale și al controlului comunicațiilor prin intermediul aplicațiilor de urmărire și spionare cibernetică, precum și utilizarea mijloacelor tehnologice pentru traficul de ființe umane, inclusiv în scopul exploatării sexuale;

întrucât actele de violență cibernetică pe criterii de gen pot fi comise utilizând o serie de canale și instrumente de comunicare online printre care platformele de comunicare socială, conținutul web, site-urile de discuții, site-urile de întâlniri, secțiunile de comentarii, camerele de chat pentru jocuri; întrucât multe tipuri de violență cibernetică pe criterii de gen pot fi comise mult mai ușor și la scară mult mai mare decât formele fizice de violență pe criterii de gen;

întrucât unele state membre au adoptat legi privind doar anumite forme de violență cibernetică pe criterii de gen și, ca urmare, există în continuare lacune semnificative; întrucât în prezent nu există o definiție comună sau o abordare politică efectivă pentru combaterea violenței cibernetice pe criterii de gen la nivelul Uniunii; întrucât această lipsă a unei definiții armonizate în UE conduce la diferențe semnificative între gradele în care statele membre combat și previn violența cibernetică pe criterii de gen, lăsând loc unor disparități și unei mari fragmentări în nivelul de protecție în rândul statelor membre, în pofida naturii transfrontaliere a infracțiunii; întrucât o definiție juridică armonizată a violenței cibernetice pe criterii de gen este așadar necesară pentru a asigura convergența la nivel național și european;

întrucât, potrivit raportoarei speciale a ONU privind violența împotriva femeilor, definiția „violenței online împotriva femeilor” se extinde asupra oricărui act de violență pe criterii de gen comis, asistat sau agravat parțial sau integral prin utilizarea TIC, cum ar fi telefoanele mobile și telefoanele inteligente, internetul, platformele de comunicare socială sau e-mailul, împotriva unei femei pentru că este femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat (26);

Q.	întrucât incriminarea violenței cibernetice pe criterii de gen ar putea avea un efect disuasiv asupra autorilor, din cauza fricii de a fi pedepsiți sau a conștientizării faptului că aceștia comit o infracțiune;

apar noi forme datorită dezvoltării și utilizării rapide a tehnologiilor și aplicațiilor digitale; întrucât aceste forme diferite de violență cibernetică pe criterii de gen și de hărțuire online vizează toate grupele de vârstă, de la vârste fragede la școală și viața profesională, până mai târziu în viață; întrucât nu trebuie ignorată nici posibilitatea ca violența din sfera cibernetică să se manifeste fizic;

întrucât, potrivit Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), șapte femei din 10 au fost victime ale urmăririi cibernetice; întrucât programele informatice de urmărire online (stalkerware) sunt programe care facilitează abuzul, permițând monitorizarea dispozitivului unei persoane fără consimțământul său și fără ca proprietarul dispozitivului să fie informat despre activitatea de monitorizare, în condițiile în care software-ul rămâne ascuns; întrucât stalkerware-ul poate fi achiziționat și utilizat legal în Uniune, comercializat adesea ca software de control parental;

T.	întrucât abuzul sexual pe bază de imagini este adesea folosit ca armă de hărțuire și umilire a victimelor; întrucât hipertrucajele sunt o modalitate relativ nouă de a exercita violență de gen, utilizând inteligența artificială pentru a exploata, umili și hărțui femeile;

întrucât abuzurile sexuale bazate pe imagini și site-urile internet pe care sunt difuzate astfel de abuzuri reprezintă o formă tot mai răspândită de violență în cuplu; întrucât consecințele abuzului sexual pe bază de imagini pot fi sexuale, deoarece actul sexual a fost înregistrat sau diseminat fără consimțământ, psihologic, din cauza impactului pe care expunerea publică a vieții lor private îl are asupra victimelor, și economic, deoarece abuzul sexual prin imagini poate să compromită viața profesională actuală și viitoare a victimelor;

întrucât există un risc crescut ca materialele video intime și sexuale neconsensuale cu femei să fie difuzate pe site-uri de pornografie și să fie diseminate în scop de câștig financiar; întrucât diseminarea online de conținut privat fără acordul victimei și mai ales de materiale conținând abuzuri sexuale adaugă încă un element traumatic violenței, deseori cu consecințe dramatice, mergând până la sinucidere;

întrucât tinerele femei și fete, în special, sunt supuse violenței cibernetice pe criterii de gen care implică utilizarea de noi tehnologii, inclusiv hărțuirea cibernetică și urmărirea cibernetică utilizând amenințările cu violul, amenințările cu moartea, ingerințe în viața privată prin mijloace informatice și publicarea de informații și fotografii private;

întrucât actualmente 15 state membre nu includ identitatea de gen în legislația privind discursul de incitare la ură; întrucât Comisia s-a angajat, în strategia sa privind egalitatea de gen 2020-2025 și în Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025, să prezinte o inițiativă de includere a formelor specifice ale violenței pe criterii de gen printre domeniile infracționale în care armonizarea este posibilă, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

întrucât statisticile menționate în prezenta rezoluție arată că discursul de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTIQ este foarte răspândit, în special în mediul online, iar în unele statele membre există o lipsă evidentă de legi menite să prevină, să soluționeze, să trateze și să sancționeze aceste forme de abuz online;

întrucât în 2017 Uniunea a semnat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice („Convenția de la Istanbul”), care rămâne criteriul de referință pentru standardele internaționale pentru eradicarea violenței de gen, iar finalizarea aderării UE la convenție este o prioritate-cheie pentru Comisie;

AA.

întrucât pentru a elimina violența pe criterii de gen, inclusiv cea cibernetică, este necesar să se recurgă la date administrative omogene, concrete, reprezentative și comparabile, bazate pe un cadru solid și coordonat de colectare a datelor; întrucât nu există date defalcate cuprinzătoare și comparabile despre toate formele de violență pe criterii de gen și cauzele lor principale; întrucât, în pofida unei sensibilizări tot mai mari în legătură cu acest fenomen, lipsa colectării de date despre toate formele de violență de gen împiedică o evaluare exactă a incidenței sale; întrucât această lipsă de date disponibile are legătură cu subraportarea cazurilor de violență cibernetică pe criterii de gen; întrucât Convenția de la Istanbul și Directiva 2012/29/UE impun statelor membre să raporteze date statistice și să producă date defalcate pe sexe;

AB.

întrucât răspunsul sectorului justiției penale față de victimele violenței cibernetice întârzie încă, ceea ce demonstrează lipsa de înțelegere și conștientizare a gravității acestor infracțiuni și descurajează denunțarea în multe state membre; întrucât dotarea agenților de poliție cu competențe nontehnice de a asculta cu atenție, a înțelege și a respecta toate victimele tuturor formelor de violență pe criterii de gen poate ajuta la soluționarea problemei subraportării și a revictimizării; întrucât crearea de proceduri și mecanisme de raportare accesibile, precum și de căi de atac, este indispensabilă pentru a promova un mediu mai sigur pentru toate victimele violenței pe criterii de gen; întrucât victimelor violenței cibernetice ar trebui să le fie puse la dispoziție informații despre persoanele din cadrul serviciilor de aplicare a legii care trebuie contactate și despre modul de contactare, precum și în legătură cu căile de atac disponibile pentru a le ajuta în situații dificile;

AC.

întrucât Centrul european de combatere a criminalității informatice al Europol, Eurojust și Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) au efectuat cercetări privind criminalitatea informatică online; întrucât unele femei și persoane LGBTIQ cum ar fi activistele feministe și LGBTIQ, artistele, politicienele, femeile în funcții publice, jurnalistele, autoarele de bloguri, apărătoarele drepturilor omului și alte figuri publice sunt afectate în mod deosebit de violența cibernetică pe criterii de gen și întrucât aceasta nu le provoacă doar prejudicii la adresa reputației, traume și suferință psihică, ci poate conduce și la perturbări ale situației de viață a victimei, la ingerințe în viața privată, la prejudicii aduse relațiilor personale și vieții de familie, putând să descurajeze victimele să participe la viața politică, socială, economică și culturală în mediul digital;

AD.

întrucât violența cibernetică pe criterii de gen duce adesea la autocenzură și această situație poate avea un impact negativ asupra vieții profesionale și reputației victimelor acestui tip de violență; întrucât natura violentă a amenințărilor și dimensiunea lor de gen face ca victimele să utilizeze adesea pseudonime, să nu iasă în evidență online, să decidă să își suspende, dezactiveze sau să își șteargă definitiv conturile online sau chiar să renunțe complet la profesie; întrucât aceasta poate reduce la tăcere vocile și opiniile femeilor și poate agrava o inegalitate de gen deja prezentă în viața politică, socială și culturală; întrucât violența cibernetică pe criterii de gen în creștere cu care se confruntă femeile le poate împiedica să continue să participe la sectorul digital, favorizând astfel conceperea, dezvoltarea și punerea în aplicare a noilor tehnologii lipsite de neutralitate din punctul de vedere al genului și conducând la reproducerea practicilor discriminatorii și a stereotipurilor existente care contribuie la normalizarea violenței cibernetice pe criterii de gen;

AE.

întrucât violența cibernetică pe criterii de gen are un impact direct asupra sănătății și calității vieții sexuale, fizice și psihologice a femeilor și are un impact social și economic negativ; întrucât violența cibernetică pe criterii de gen are un impact negativ asupra capacității victimelor de a-și exercita deplin drepturile fundamentale, ceea ce, ca urmare, are consecințe dezastruoase pentru societate și democrație în ansamblu;

AF.

întrucât impactul economic negativ pe care îl are violența de gen și problemele de sănătate mintală cauzate de aceasta pot afecta grav victimele, inclusiv capacitatea lor de a-și căuta un loc de muncă și poate genera costuri financiare împovărătoare; întrucât impactul economic al violenței de gen poate include un impact asupra ocupării forței de muncă, cum ar fi o prezență mai scăzută la locul de muncă, un risc de compromitere a statutului profesional, inducând un risc de pierdere a locului de muncă sau de scădere a productivității; întrucât impactul violenței cibernetice pe criterii de gen asupra sănătății mintale poate fi complex și de durată; întrucât impactul violenței cibernetice pe criterii de gen asupra sănătății mintale, sub forma anxietății, depresiei și simptomelor posttraumatice de durată, are implicații interpersonale, sociale, juridice, economice și politice negative, afectând până la urmă viața și identitatea tinerilor; întrucât unele dintre aceste efecte se combină cu alte forme de discriminare, agravând discriminările și inegalitățile existente;

AG.

întrucât, potrivit studiului EPRS intitulat „Combating gender-based violence: Cyberviolence” („Combaterea violenței de gen: violența cibernetică”) estimează că costurile globale ale hărțuirii cibernetice și ale urmăririi cibernetice sunt cuprinse între 49 și 89,3 miliarde EUR, cea mai mare categorie de costuri fiind valoarea pierderii în materie de calitate a vieții, care a reprezentat mai mult de jumătate din costurile globale (aproximativ 60 % pentru hărțuirea cibernetică și aproximativ 50 % pentru urmărirea cibernetică);

AH.	întrucât prevenirea, în special prin educație, inclusiv alfabetizarea digitală și competențele digitale precum igiena cibernetică și codul de conduită pe internet trebuie să fie un element-cheie al oricărei politici menite să combată violența cibernetică pe criterii de gen,

subliniază că violența cibernetică pe criterii de gen este o continuare a violenței pe criterii de gen din lumea reală și că nicio alternativă de politică nu va fi eficace dacă nu ține seama de această realitate; subliniază că actele legislative ale Uniunii nu prevăd mecanismele necesare pentru a combate adecvat violența cibernetică pe criterii de gen; invită statele membre și Comisia să formuleze și să pună în aplicare măsuri legislative și nelegislative, să combată violența cibernetică pe criterii de gen și să includă vocile victimelor violenței cibernetice pe criterii de gen în strategiile de combatere a acesteia, asociindu-le cu inițiative de eradicare a stereotipurilor de gen, a atitudinilor sexiste și a discriminării împotriva femeilor; subliniază că aceste propuneri viitoare ar trebui să concorde cu cele existente, cum ar fi propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind o piață unică pentru serviciile digitale (Actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE, precum și actele juridice aflate deja în vigoare, cum ar fi Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (27) și Directiva 2012/29/UE;

reamintește că nu există o definiție comună a violenței cibernetice pe criterii de gen în UE, ceea ce conduce la diferențe semnificative între gradele în care statele membre o previn și combat, lăsând loc unor mari disparități între statele membre în ceea ce privește protecția, sprijinirea și despăgubirea victimelor; invită, ca urmare, Comisia și statele membre să definească și să adopte o definiție comună a violenței cibernetice pe criterii de gen care să faciliteze activitatea de analizare a diferitelor forme de violență cibernetică pe criterii de gen și de combatere a acesteia, veghind astfel ca victimele violenței cibernetice pe criterii de gen din statele membre să aibă acces efectiv la justiție și la servicii de sprijin specializate;

subliniază că noțiunea de violență cibernetică pe criterii de gen nu ar trebui limitată la utilizarea sistemelor informatice, ci ar trebui să rămână largă, acoperind astfel utilizarea TIC pentru a cauza, a facilita violența sau pentru a amenința indivizi cu aceasta;

salută strategia Uniunii privind egalitatea de gen 2020-2025, prezentată de Comisie ca instrument de combatere a violenței împotriva femeilor în toată diversitatea lor și a violenței pe criterii de gen și de tratare a cauzelor sale profunde; subliniază că violența cibernetică pe criterii de gen este adânc înrădăcinată în dinamica puterii, în dezechilibrele economice și în normele de gen; invită statele membre și Comisia să trateze cauzele profunde ale violenței cibernetice pe criterii de gen și să combată rolurile de gen și stereotipurile care fac acceptabilă violența împotriva femeilor;

invită statele membre să aloce resurse umane și financiare adecvate organismelor de guvernanță naționale, regionale și locale și instituțiilor de asistență judiciară, medicală, în special celor destinate sănătății mintale, precum și instituțiilor de protecție socială, inclusiv organizațiilor de femei, pentru prevenirea efectivă a violenței cibernetice pe criterii de gen și protecția femeilor împotriva acesteia;

invită Comisia să garanteze că se iau măsuri și împotriva violenței cibernetice pe criterii de gen, inclusiv formele pe care le adoptă prin industria sexului; invită Comisia și statele membre să pună capăt industriei pornografice bazate pe trafic sexual, viol și alte forme de agresiune sau abuz față de femei și copii; invită Comisia și statele membre să includă misoginismul sub formă de discurs de incitare la ură, precum și agresiunile misogine, printre infracțiunile motivate de ură;

subliniază că discriminarea sistemică și socială, inclusiv discriminarea de gen, rasială și economică, sunt reproduse și amplificate online; reamintește că aceste forme de discriminare se intersectează, ceea ce are consecințe extreme pentru persoanele aflate în situații vulnerabile cum ar fi femeile migrante, femeile care aparțin comunităților etnice sau religioase, femeile cu diversitate funcțională, persoanele LGBTIQ și adolescenții;

salută angajamentele Comisiei asumate prin Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025 de a extinde lista de „domenii ale infracționalității din UE” stabilită la articolul 83 alineatul (1) din TFUE în sensul includerii infracțiunilor motivate de ură și a discursului de incitare la ură, inclusiv atunci când ele vizează persoanele LGBTIQ;

subliniază urgența tratării cauzelor profunde ale violenței pe criterii de gen și invită Comisia să ia în considerare această abordare în propunerea sa viitoare;

10.

subliniază că pandemia de COVID-19 a dus la o creștere dramatică a violenței și abuzurilor din partea partenerului intim, care a fost denumită „pandemie din umbră” și include violența fizică, psihologică, sexuală și economică, precum și dimensiunea lor online, deoarece o mare parte a vieții sociale a oamenilor a trecut în mediul online, iar victimele au fost obligate să petreacă mai mult timp cu făptașii, tinzând să fie mai izolate de rețelele de sprijin; subliniază și că în timpul izolării provocate de pandemia de COVID-19 multe persoane LGBTIQ au fost supuse hărțuirii, abuzului sau violenței, inclusiv de către membri ai familiei, tutori legali sau coabitanți;

11.

subliniază că „pandemia din umbră” a îngreunat accesul femeilor la protecție efectivă, servicii de sprijin și justiție și a demonstrat că resursele și structurile de sprijin sunt insuficiente, lăsând multe femei fără protecție adecvată și oferită la timp; îndeamnă statele membre să mărească asistența pe care o oferă prin adăposturi specializate, linii de asistență telefonică și servicii de sprijin pentru a proteja victimele și a facilita măsurile reparatorii, denunțarea și urmărirea penală a violenței pe criterii de gen;

12.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu cazurile de infracțiuni motivate de ură și discursuri de incitare la ură legate de incitarea la discriminare sau violență produse în timpul pandemiei de COVID-19, care au dus la stigmatizarea persoanelor din grupuri aflate într-o situație vulnerabilă;

13.

invită Comisia să efectueze o analiză mai aprofundată a efectelor pandemiei de COVID-19 asupra tuturor formelor de violență cibernetică pe criterii de gen și invită statele membre să adopte măsuri efective, cu sprijinul organizațiilor societății civile și al organismelor, birourilor și agențiilor Uniunii cum ar fi FRA și Europol (28); încurajează în continuare Comisia să elaboreze un protocol al Uniunii privind violența pe criterii de gen în perioade de criză și de urgență, incluzând serviciile de protecție pentru victime printre „serviciile esențiale” în statele membre;

14.

invită Comisia și statele membre să extindă sfera noțiunii de discurs de incitare la ură pentru a include discursul de incitare la ură pe criterii de sex;

15.

subliniază caracterul transnațional al violenței cibernetice pe criterii de gen; subliniază că violența cibernetică pe criterii gen are implicații transnaționale suplimentare, în condițiile în care utilizarea TIC are o dimensiune transfrontalieră; subliniază că autorii infracțiunilor utilizează platforme online sau telefoane mobile conectate la sau găzduite în alte țări decât cele în care se află victimele violenței cibernetice pe criterii de gen; subliniază că evoluțiile tehnologice rapide și digitalizarea ar putea genera noi forme de violență cibernetică pe criterii de gen, ceea ce ar putea avea ca rezultat netragerea la răspundere a autorilor, întărind cultura impunității;

16.

solicită instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor Uniunii și statelor membre și agențiilor lor de aplicare a legii să coopereze și să ia măsuri concrete pentru a-și coordona acțiunile de combatere violenței cibernetice pe criterii de gen;

17.

subliniază că este important să se ia în considerare suprapunerea dintre violența cibernetică pe criterii de gen și traficul de ființe umane bazat pe exploatarea sexuală a femeilor și fetelor, în special în contextul pandemiei de COVID-19; subliniază că sensibilizarea cu privire la traficul online de ființe umane pe platformele de comunicare socială este esențială pentru a împiedica intrarea de noi victime în rețelele care se ocupă cu traficul de persoane; subliniază și că abuzul sexual prin imagini este o formă extremă de violare a vieții private și constituie și o formă de violență pe criterii de gen, fapt ilustrat, de exemplu, în Irlanda în noiembrie 2020, când zeci de mii de imagini sexuale explicite cu femei și fete au fost făcute publice fără consimțământul acestora; încurajează ferm, așadar, statele membre să își actualizeze legislația internă, incluzând abuzul sexual prin imagini sau orice transmitere fără consimțământ de materiale intime explicite pe lista de infracțiuni sexuale, separat de cazurile care implică materiale conținând abuzuri sexuale asupra copiilor;

18.

încurajează statele membre să adopte și să pună în aplicare corespunzător și efectiv o legislație națională adecvată, inclusiv penală, și politici speciale de promovare a sensibilizării și să inițieze campanii, programe de formare și educaționale, inclusiv în domeniul educației, alfabetizării și competențelor digitale, care să vizeze și generațiile mai tinere; încurajează Comisia să sprijine statele membre în această privință;

19.

subliniază importanța egalității de gen în programele de învățământ pentru tratarea cauzelor profunde ale violenței de gen prin eliminarea stereotipurilor de gen și schimbarea atitudinilor sociale și culturale care conduc la norme sociale și de gen nocive; subliniază rolul profesioniștilor calificați din domeniul formării, cum ar fi personalul didactic, pentru a sprijini studenții în chestiuni legate de violența cibernetică pe criterii de gen și importanța de a investi în acestea; observă că ar trebui acordată o atenție deosebită educației băieților și bărbaților;

20.

invită statele membre să elaboreze politici și programe pentru a sprijini și a asigura despăgubirea victimelor și să ia măsuri adecvate împotriva impunității autorilor unor astfel de acte, inclusiv prin luarea în considerare a revizuirii și modificării legislației lor naționale privind ordinele judecătorești pentru a include violența cibernetică ca una dintre modalitățile prin care un ordin judiciar poate fi încălcat;

21.

invită statele membre să instituie rețele de puncte de contact naționale și inițiative pentru a îmbunătăți apropierea regulilor existente și a consolida regulile existente pentru a combate violența cibernetică pe criterii de gen; reamintește că Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale și Convenția de la Istanbul prevăd incriminarea unor comportamente specifice care includ sau implică violență împotriva femeilor și copiilor, cum ar fi violența cibernetică pe criterii de gen;

22.

invită Comisia și statele membre să acorde finanțare adecvată pentru organizațiile de susținere și promovare și organizațiile de sprijinire a victimelor; subliniază importanța cercetării fenomenului violenței cibernetice pe criterii de gen; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să majoreze fondurile, cum ar fi cele dedicate campaniilor de sensibilizare și combaterii stereotipurilor de gen;

23.

invită statele membre să asigure o consolidare a capacităților, educație și formare obligatorii, continue și care să țină seama de dimensiunea de gen pentru toți profesioniștii relevanți, în special pentru autoritățile judiciare și de aplicare a legii în lupta împotriva violenței cibernetice pe criterii de gen în toate etapele, pentru a-i înzestra cu cunoștințe legate de violența cibernetică pe criterii de gen și de modul în care pot înțelege și îngriji mai bine victimele, în special pe cele care decid să depună plângeri, pentru a evita victimizarea secundară și alte traume; subliniază, de asemenea, necesitatea de a oferi formare în anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de violență cibernetică pe criterii de gen;

24.

reamintește necesitatea de a oferi servicii de sprijin, linii de asistență telefonică, mecanisme de raportare accesibile și căi de atac care să vizeze protejarea și sprijinirea victimelor violenței cibernetice pe criterii de gen; invită statele membre să dezvolte, cu sprijinul Uniunii, un portal armonizat, ușor de utilizat, accesibil și actualizat periodic al serviciilor de sprijin, al liniilor de asistență telefonică și al mecanismelor de raportare disponibile în fiecare caz de violență cibernetică împotriva femeilor, care ar putea fi disponibil pe o platformă unică și care ar putea să conțină și informații despre sprijinul disponibil pentru alte forme de violență împotriva femeilor; observă că problema violenței cibernetice pe criterii de gen este probabil mai semnificativă decât ceea ce sugerează datele în prezent, din cauza subraportării și a normalizării violenței cibernetice pe criterii de gen;

25.

subliniază importanța mass-mediei și a platformelor de comunicare socială în sensibilizarea privind prevenirea și combaterea violenței cibernetice pe criterii de gen;

26.

invită Comisia să promoveze campanii de sensibilizare, informare și promovare care să abordeze violența cibernetică pe criterii de gen în toate formele sale și să contribuie la asigurarea unui spațiu public digital sigur pentru toți; consideră că o campanie de sensibilizare la nivelul întregii Uniuni cu privire la violența cibernetică pe criterii de gen ar trebui să conțină, printre altele, informații care să vizeze educarea cetățenilor mai tineri ai Uniunii cu privire la modul de recunoaștere și de raportare a formelor de violență cibernetică și la drepturile digitale; ia act de faptul că femeile tinere sunt vizate în mod special de violența cibernetică pe criterii de gen și solicită, în acest sens, elaborarea unor inițiative specifice de prevenire și sensibilizare (29);

27.

îndeamnă Comisia și statele membre să creeze un sistem fiabil de colectare periodică la nivelul Uniunii de date statistice defalcate, comparabile și relevante privind violența pe criterii de gen, inclusiv violența cibernetică, incidența și consecințele acesteia, și să dezvolte indicatori pentru a măsura progresele realizate; reafirmă necesitatea de a colecta date cuprinzătoare, defalcate și comparabile, inclusiv date științifice, pentru a măsura amploarea violenței pe criterii de gen, a găsi soluții și a măsura progresele realizate; solicită statelor membre să colecteze și să transmită datele relevante; recomandă Comisiei și statelor membre să utilizeze capacitățile și expertiza EIGE, Eurostat, FRA, Europol, Eurojust și ENISA; salută angajamentul Comisiei de a efectua un sondaj la nivelul Uniunii despre violența pe criterii de gen, rezultatele urmând a fi prezentate în 2023;

28.

constată că violența cibernetică pe criterii de gen poate avea un impact larg, cu consecințe grave și permanente pentru victime, cum ar fi efectele fiziologice și asupra sănătății mintale, inclusiv stresul, problemele de concentrare, anxietatea, atacurile de panică, stima de sine scăzută, depresia, tulburarea de stres posttraumatic, izolarea socială, lipsa încrederii și lipsa de control, teama, autovătămarea și gândurile sinucigașe;

29.

subliniază că impactul violenței cibernetice pe criterii de gen asupra victimelor poate duce la deteriorarea reputației, la probleme fizice și medicale, la perturbări în viața victimelor, la încălcări ale dreptului la viață privată și la retragerea din mediul online și offline; subliniază că violența cibernetică pe criterii de gen poate avea efecte negative și pe piața muncii prin scăderea prezenței la locul de muncă, riscul de disponibilizare, afectarea capacității de a căuta un loc de muncă și reducerea calității vieții și subliniază că unele dintre aceste efecte intensifică alte forme de discriminare cu care se confruntă femeile și persoanele LGBTIQ pe piața muncii;

30.

este preocupat de efectele pe care impactul asupra sănătății mintale le poate avea în special asupra tinerilor și care poate cauza nu numai scăderea semnificativă a rezultatelor lor școlare, ci și retragerea lor din viața socială și publică, inclusiv izolarea de propria familie;

31.

subliniază că violența cibernetică pe criterii de gen generează consecințe psihologice, sociale și economice negative asupra femeilor și fetelor în mediul online și offline; observă că violența cibernetică pe criterii de gen afectează femeile și fetele în moduri diferite, ca urmare a formelor suprapuse de discriminare bazate, pe lângă genul lor, pe orientarea lor sexuală, vârstă, rasă, religie sau dizabilități, printre altele, și reamintește că o abordare intersecțională este esențială pentru a înțelege aceste forme de discriminare specifice;

32.

invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită formelor intersectoriale de violență cibernetică pe criterii de gen, care pot afecta femeile și fetele din grupuri aflate într-o situație vulnerabilă, cum ar fi minoritățile etnice, persoanele cu dizabilități și persoanele LGBTIQ; reamintește că etichetarea persoanelor LGBTIQ ca „ideologie” se răspândește în comunicarea din mediul online și offline și în campaniile împotriva așa-numitei „ideologii de gen”; subliniază că militantele feministe și activiștii LGBTIQ sunt adesea ținte ale campaniilor de defăimare, ale discursurilor online de incitare la ură și ale hărțuirii cibernetice;

33.

invită statele membre să creeze servicii de sprijin speciale și gratuite pentru grupurile în situații de vulnerabilitate, inclusiv de sprijin de urgență și pe termen lung, cum ar fi sprijinul psihologic, medical, juridic, practic și socioeconomic, și programe, în special pentru educația digitală, alfabetizarea digitală și competențele digitale; solicită Comisiei să sprijine statele membre în legătură cu acest aspect;

34.

regretă că violența cibernetică pe criterii de gen devine tot mai răspândită și reduce participarea femeilor și a persoanelor LGBTIQ în viața și dezbaterea publică, ceea ce, în consecință, erodează democrația în Uniune și principiile acesteia și împiedică femeile și persoanele LGBTIQ să beneficieze pe deplin de drepturile și libertățile lor fundamentale, în special libertatea de exprimare; regretă, în plus, că violența cibernetică pe criterii de gen conduce și la cenzură; regretă că acest „efect de reducere la tăcere” a vizat în special femeile activiste, inclusiv femeile și fetele feministe, activistele LGBTIQ+, artistele, femeile din sectoarele dominate de bărbați, jurnalistele, politicienele, apărătoarele drepturilor omului și autoarele de bloguri, urmărind să descurajeze prezența femeilor în viața publică, inclusiv în politică și în sferele decizionale; este preocupat de faptul că efectul descurajator cauzat de violența cibernetică pe criterii de gen se propagă adesea în mediul offline și că normalizarea violenței online față de femeile care participă la dezbaterea publică contribuie în mod activ la subraportarea acestor infracțiuni și limitează în special implicarea femeilor tinere;

35.

reamintește amplificarea misoginismului și a mișcărilor împotriva egalității de gen și antifeministe, precum și a atacurilor acestora la adresa drepturilor femeilor;

36.

reamintește că normele și stereotipurile de gen formează nucleul discriminării de gen; subliniază impactul reprezentărilor stereotipice de gen în mass-media și în publicitate asupra egalității de gen; invită canalele și companiile media să consolideze mecanismele de autoreglementare și codurile de conduită pentru a condamna și a combate imaginile, limbajul și practicile sexiste și stereotipurile de gen;

37.

constată că majoritatea autorilor actelor de violență pe criterii de gen sunt bărbați; subliniază că rolul educației de la o vârstă fragedă este esențial pentru promovarea și asigurarea unui statut egal și a unei relații egale de putere între femei și bărbați și între băieți și fete, pentru eliminarea prejudecăților și stereotipurilor de gen care conduc la norme de gen sociale dăunătoare; este preocupat, de asemenea, de faptul că violența bărbaților împotriva femeilor începe cu violența băieților împotriva fetelor; reamintește că limbajul, programele școlare și cărțile utilizate în școli pot consolida stereotipurile de gen și reamintește, de asemenea, importanța educației pentru dezvoltarea competențelor digitale, cum ar fi igiena cibernetică și codul de conduită pe internet (netiquette), precum și utilizarea respectuoasă a tehnologiei de către bărbați și băieți și modul de a interacționa online cu femei și fete, precum și de a asigura libertatea de exprimare a femeilor și participarea reprezentativă la discursul public; invită în această privință statele membre să elaboreze strategii pentru a combate stereotipurile de gen în educație prin formare pedagogică, prin revizuirea programelor de învățământ, a materialelor și a practicilor pedagogice;

38.

subliniază că femeile, fetele și persoanele LBGTIQ se confruntă cu multe obstacole în calea intrării pe piața TIC și în domeniul digital; regretă că există disparități de gen în toate domeniile tehnologiei digitale, inclusiv în noile tehnologii precum IA și este deosebit de preocupat de disparitatea de gen din domeniul inovării și cercetării tehnologice; subliniază că una dintre cele mai importante probleme ale IA este legată de folosirea anumitor tipuri de prejudecăți, cum ar fi genul, vârsta, dizabilitățile, religia, originea rasială sau etnică, mediul social sau orientarea sexuală; invită Comisia și statele membre să intensifice măsurile de combatere a acestor prejudecăți, în special prin eliminarea disparității de gen din acest sector, și să asigure apărarea deplină a drepturilor fundamentale;

39.

încurajează statele membre să promoveze implicarea femeilor în sectorul și în carierele TIC și să promoveze cariere destinate femeilor în acest sector, oferind stimulente suficiente în planurile lor de acțiune naționale, regionale și locale respective sau în politicile privind genul; îndeamnă Comisia și statele membre să abordeze disparitatea de gen în sectoarele TIC și știință, tehnologie, inginerie și matematică (STIM) prin educație, campanii de sensibilizare, formare profesională, finanțare adecvată, promovarea reprezentării femeilor în aceste sectoare, în special în pozițiile decizionale, îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, egalitatea de șanse, condiții de muncă sigure și favorabile, inclusiv politici de toleranță zero față de hărțuirea sexuală și morală;

40.

invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea corectă a Directivei 2011/93/UE pentru a crește gradul de conștientizare și a reduce riscul pentru copii de a deveni victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale online;

41.

salută anunțul Comisiei, din strategia sa recentă pentru drepturile victimelor, de a lansa o rețea a Uniunii pentru prevenirea violenței de gen și a violenței domestice și de a adopta măsuri pentru a proteja siguranța victimelor criminalității cibernetice pe criterii de gen, facilitând dezvoltarea unui cadru de cooperare între platformele internet și alte părți interesate;

42.

ia act de apelul adresat de Comitetul consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați al Comisiei Europene privind adoptarea unei legislații la nivelul Uniunii pentru combaterea violenței online împotriva femeilor;

43.

subliniază necesitatea de a proteja, capacita, sprijini și asigura despăgubirea victimelor violenței cibernetice pe criterii de gen și accesul egal la justiție în special cu privire la acordarea sprijinului esențial pentru consiliere psihologică și consultanță juridică pentru toate victimele violenței cibernetice pe criterii de gen.

44.

invită statele membre să asigure o formare de calitate care să cuprindă dimensiunea de gen pentru practicieni și alți profesioniști, inclusiv personalul din serviciile sociale, personalul responsabil cu aplicarea legii, funcționarii din justiție și personalul didactic, în cooperare cu organizațiile societății civile;

45.

reamintește, în acest context, importanța dotării organizațiilor independente ale societății civile cu resurse financiare și umane pentru a furniza servicii de sprijin, cum ar fi consilierea juridică și sprijinul psihologic, și servicii de consiliere;

46.

invită statele membre să facă serviciile de sprijin, inclusiv consilierea juridică și psihologică, accesibile tuturor victimelor, să stabilească un protocol clar pentru a ajuta victimele violenței cibernetice pe criterii de gen și să prevină alte prejudicii și revictimizări și să se asigure că victimele au acces imediat la justiție; subliniază necesitatea de sensibilizare a victimelor cu privire la serviciile de sprijin disponibile în acest sens; invită, de asemenea, statele membre să elaboreze și să disemineze informații despre căile legale și serviciile de sprijin disponibile pentru victimele violenței cibernetice pe criterii de gen și să creeze mecanisme de tratare a plângerilor pe care victimele să le poate accesa imediat și cu ușurință, inclusiv prin mijloace digitale;

47.

este preocupat de comercializarea tehnologiilor care facilitează abuzurile, în special de comercializarea software-ul de tip stalkerware; respinge ideea că aplicațiile de tip stalkerware pot fi considerate aplicații de control parental;

48.

subliniază rolul important pe care platformele online trebuie să îl joace în abordarea și combaterea violenței cibernetice pe criterii de gen; subliniază necesitatea ca statele membre să coopereze cu platformele online pentru a adopta măsuri pentru a asigura mecanisme de raportare în timp util și accesibile în lupta împotriva violenței cibernetice și pentru a asigura siguranța online, protecția vieții private a femeilor în mediul online și mecanisme adecvate de recurs;

49.

solicită o cooperare eficace între autoritățile de aplicare a legii și companiile și furnizorii de servicii din domeniul tehnologiei, care ar trebui să respecte pe deplin drepturile și libertățile fundamentale și normele de protecție a datelor, pentru a garanta că victimele și drepturile lor sunt protejate;

50.

salută, în acest sens, propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind o piață unică a serviciilor digitale (Actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE, care vizează crearea unui spațiu digital mai sigur și conform cu actele juridice relevante ale Uniunii, în care sunt protejate drepturile și libertățile fundamentale;

51.

îndeamnă Consiliul să încheie de urgență ratificarea de către Uniune a Convenției de la Istanbul, aderând la aceasta pe deplin și fără nicio restricție, și să promoveze ratificarea Convenției, punerea sa în aplicare rapidă și corectă și asigurarea respectării sale de către toate statele membre; regretă că, până în prezent, doar 21 de state membre au ratificat convenția și invită Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia să o ratifice;

52.

subliniază că Convenția de la Istanbul este cel mai cuprinzător tratat internațional care abordează cauzele profunde ale violenței pe criterii de gen în toate formele sale, asigurând măsuri legislative privind violența de gen atât în mediul online, cât și offline, și care ar trebui înțeleasă ca reprezentând standardul minim; condamnă cu fermitate încercările unor state membre de a discredita Convenția de la Istanbul și de a frâna progresele înregistrate în lupta împotriva violenței pe criterii de gen; subliniază importanța punerii efective în aplicare a Convenției în întreaga Uniune și reamintește că neîncheierea ratificării acesteia subminează credibilitatea Uniunii; subliniază că această solicitare nu afectează apelul la adoptarea unui act juridic al Uniunii privind combaterea violenței de gen, ci mai degrabă îl completează; reamintește că noile măsuri legislative ar trebui, în orice caz, să fie coerente cu drepturile și obligațiile stabilite de Convenția de la Istanbul și ar trebui să fie complementare ratificării acesteia; îndeamnă, prin urmare, statele membre și Uniunea să adopte măsuri suplimentare, inclusiv măsuri legislative obligatorii, pentru a combate aceste forme de violență în cadrul noii directive privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență de gen;

53.

își reafirmă cu fermitate angajamentul, așa cum s-a exprimat deja, față de combaterea violenței pe criterii de gen și reiterează necesitatea de a avea o directivă cuprinzătoare care să acopere toate formele de violență de gen, inclusiv atingerile aduse sănătății sexuale și reproductive a femeilor și drepturilor aferente, violența cibernetică și exploatarea sexuală și abuzurile sexuale, precum și obligația de a preveni, ancheta și urmări penal autorii, de a proteja victimele și martorii și de a colecta date, aceasta fiind cea mai bună modalitate de a pune capăt violenței pe criterii de gen;

54.

îndeamnă Comisia să utilizeze viitoarea directivă pentru a incrimina violența cibernetică pe criterii de gen, ca piatră de temelie pentru armonizarea actelor juridice existente și viitoare;

55.

invită Consiliul să activeze clauza-pasarelă prin adoptarea unei decizii care să identifice violența pe criterii de gen drept un domeniu al criminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) al treilea paragraf din TFUE;

56.

solicită Comisiei să prezinte, fără întârzieri nejustificate, ca parte a viitoarei sale propuneri legislative și în temeiul articolului 83 alineatul (1) primul paragraf din TFUE, o propunere de act de stabilire a unor măsuri de combatere a violenței cibernetice pe criterii de gen urmând recomandările care figurează în anexa la prezentul document; indică faptul că propunerea respectivă nu ar trebui să submineze eforturile de a identifica violența pe criterii de gen drept un nou domeniu al criminalității de o gravitate deosebită cu o dimensiune transfrontalieră, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) al treilea paragraf din TFUE sau cu orice act juridic derivat privind violența pe criterii de gen, așa cum a cerut Parlamentul în solicitările sale anterioare;

57.

îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

(1) JO C 456, 10.11.2021, p. 208.

(2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0296.

(3) JO C 474, 24.11.2021, p. 140.

(4) JO C 465, 17.11.2021, p. 30.

(5) JO C 465, 17.11.2021, p. 160.

(6) JO C 456, 10.11.2021, p. 191.

(7) JO C 456, 10.11.2021, p. 232.

(8) JO C 425, 20.10.2021, p. 28.

(9) JO C 316, 6.8.2021, p. 2.

(10) JO C 232, 16.6.2021, p. 48.

(11) JO C 449, 23.12.2020, p. 102.

(12) JO C 433, 23.12.2019, p. 31.

(13) JO C 390, 18.11.2019, p. 28.

(14) JO C 346, 27.9.2018, p. 192.

(15) JO C 346, 27.9.2018, p. 29.

(16) JO C 337, 20.9.2018, p. 167.

(17) https://www.osce.org/files/f/documents/2/9/468861_0.pdf

(18) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(19) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(20) JO L 274, 30.7.2021, p. 41.

(21) https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2020-lgbti-equality-1_en.pdf

(22) https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=238745&doclang=en

(23) https://www.ohchr.org/EN/Issues/Women/SRWomen/Pages/OnlineViolence.aspx

(24) https://www.coe.int/en/web/campaign-free-to-speak-safe-to-learn/-/bullying-perspectives-practices-and-insights-2017-

(25) https://www.who.int/publications/i/item/9789240022256

(26) Raportul din 18 iunie 2018 al raportoarei speciale privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele acesteia referitor la violența online împotriva femeilor și fetelor din perspectiva drepturilor omului (A/HRC/38/47).

(27) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului ( JO L 101, 15.4.2011, p. 1 ).

(28) https://www.europol.europa.eu/publications-documents/pandemic-profiteering-how-criminals-exploit-covid-19-crisis

(29) Raportul FRA din 3 martie 2014 intitulat „Violența împotriva femeilor: . un sondaj la nivelul UE”.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI ADRESATE COMISIEI CU PRIVIRE LA CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE PRIVIND COMBATEREA VIOLENȚEI PE CRITERII DE GEN: VIOLENȚA CIBERNETICĂ

Recomandarea 1 privind obiectivul propunerii legislative

Obiectivul este acela de a include în viitoarea directivă privind combaterea tuturor formelor de violență pe criterii de gen norme minime, ca răspuns politic armonizat, privind definirea infracțiunii de violență cibernetică pe criterii de gen și a sancțiunilor aferente, de a stabili măsuri pentru promovarea și sprijinirea acțiunii statelor membre în domeniul prevenirii acestei infracțiuni și de a stabili măsuri de protecție, sprijinire și garantare a despăgubirii victimelor.

În plus, în conformitate cu Strategia de egalitate pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025, obiectivul este de a include în viitoarea propunere a definiției infracțiunilor motivate de ură și a discursului de incitare la ură în mediul online atunci când vizează persoanele LGBTIQ.

Prezenta propunere nu ar trebui să submineze eforturile de identificare a tuturor formelor de violență de gen ca un nou domeniu al criminalității deosebit de grave.

Recomandarea 2 privind domeniul de aplicare și definițiile

Definiția violenței cibernetice pe criterii de gen ar trebui să stabilească domeniul de aplicare, amploarea și natura intersecțională și de gen a violenței cibernetice și să sublinieze faptul că violența cibernetică pe criterii de gen face parte din contextul mai larg al violenței de gen.

Propunerea ar trebui să conțină o definiție bazată pe definițiile din instrumentele existente, cum ar fi Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică sau Convenția de la Istanbul, definițiile elaborate de Comitetul Convenției privind criminalitatea informatică, Comitetul consultativ al Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați și raportoarea specială a Organizației Națiunilor Unite privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele acesteia și definițiile încadrate în contextul criminalității informatice, al violenței cibernetice împotriva copiilor sau al violenței împotriva femeilor.

Pe baza instrumentelor existente, o posibilă definiție ar putea fi: „violența cibernetică pe criterii de gen este o formă de violență de gen și reprezintă orice act de violență de gen comis, asistat sau agravat parțial sau integral prin utilizarea TIC, cum ar fi telefoanele mobile și telefoanele inteligente, internetul, platformele de comunicare socială sau e-mailul, împotriva unei femei pentru că este femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat ori împotriva persoanelor LGBTIQ din cauza identității lor de gen, a exprimării de gen sau a caracteristicilor lor sexuale și care provoacă sau poate provoca vătămarea fizică, sexuală, psihologică sau economică, inclusiv amenințări cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survin în public sau în viața privată”;

— Ce infracțiuni?

Includerea termenului „criminalitate informatică” la articolul 83 alineatul (1) din TFUE poate acoperi și infracțiunile săvârșite împotriva rețelelor de comunicații electronice sau a sistemelor informatice sau prin utilizarea acestora, iar formele grave de violență online pe criterii de gen cu o dimensiune transfrontalieră pot intra în domeniul de aplicare al „criminalității informatice” în sensul articolului 83 alineatul (1) din TFUE.

Pe lângă aceasta, măsurile care vizează prevenirea violenței cibernetice pe criterii de gen și acordarea de asistență victimelor ar putea fi stabilite în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE, deoarece acestea sunt secundare obiectivului principal al propunerii legislative.

Domeniul de aplicare al propunerii legislative ar trebui să acopere orice formă de violență pe criterii de gen comisă, asistată sau agravată parțial sau integral prin utilizarea TIC, cum ar fi telefoanele mobile și telefoanele inteligente, internetul, platformele de comunicare socială sau e-mailul, împotriva unei femei pentru că este femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat sau împotriva persoanelor LGBTIQ din cauza identității de gen, a exprimării de gen sau a caracteristicilor sexuale.

Deși nu este posibil să se prezinte o tipologie exhaustivă a diferitelor forme de violență cibernetică pe criterii de gen, deoarece aceasta evoluează constant și apar noi forme, ar trebui menționate și definite următoarele tipuri:

—	hărțuirea online, inclusiv hărțuirea informatică, hărțuirea sexuală online, primirea nesolicitată de material cu conținut sexual explicit, hărțuirea morală și deadnamingul (folosirea numelui purtat înainte de schimbarea identității de gen);

—	urmărirea cibernetică;

—

încălcări ale vieții private legate de TIC, inclusiv accesarea, înregistrarea, partajarea, crearea și manipularea datelor sau imaginilor private, în mod special, inclusiv abuzul sexual bazat pe imagini, crearea sau distribuirea neconsensuală de imagini sexuale private, divulgarea cu rea intenție a datelor personale și furtul de identitate;

—	înregistrarea și partajarea de imagini cu violuri sau alte forme de agresiune sexuală;

—	controlul sau supravegherea de la distanță, inclusiv prin intermediul aplicațiilor de spionare pe dispozitive mobile;

—

amenințări, inclusiv amenințări directe și amenințări cu violența și apeluri la violență, cum ar fi amenințările cu violul, extorcarea, extorcarea de favoruri sexuale, șantajul adresat victimei, copiilor acestora sau rudelor sau altor persoane care sprijină victima și care sunt afectate în mod indirect;

—	discursul de incitare la ură sexist, inclusiv postarea și partajarea de conținut de incitare la violență sau de instigare la ură îndreptată împotriva femeilor sau persoanelor LGBTIQ din cauza identității lor de gen, a exprimării lor de gen sau a caracteristicilor lor sexuale;

—	inducerea violenței autoprovocate, cum ar fi sinuciderea sau anorexia și leziunile psihice;

—	deteriorarea informatică a fișierelor, programelor, dispozitivelor, atacuri asupra site-urilor web și a altor canale de comunicare digitală;

—	accesul ilegal la telefoane mobile, e-mail, mesaje de mesagerie instantanee sau la conturi de pe platformele de comunicare socială;

—	încălcarea restricțiilor de comunicare impuse prin hotărâri judecătorești,

—	utilizarea mijloacelor tehnologice pentru traficul de ființe umane, inclusiv pentru exploatarea sexuală a femeilor și fetelor.

— Care victime?

Domeniul de aplicare personal al propunerii ar trebui să acopere toate victimele violenței cibernetice pe criterii de gen, acordând recunoaștere specială formelor intersecționale de discriminare și victimelor care participă la viața publică și care includ:

—	femeile și fetele în toată diversitatea lor; și

—	persoanele LGBTIQ pe baza identității de gen, exprimării de gen sau a caracteristicilor sexuale.

Recomandarea 3 privind măsurile preventive

Statele membre ar trebui să pună în aplicare o serie de măsuri pentru a preveni violența cibernetică pe criterii de gen; toate aceste măsuri ar trebui să prevină alte traume și stigmatizarea victimelor violenței cibernetice pe criterii de gen, să fie centrate pe victime și să aibă o abordare intersecțională. Măsurile respective ar trebui să includă următoarele:

—

programe de sensibilizare și educaționale, inclusiv programe adresate băieților și bărbaților, precum și campanii care să implice toți actorii relevanți și toate părțile interesate pentru a trata cauzele profunde ale violenței cibernetice pe criterii de gen, în contextul general al violenței pe criterii de gen, pentru a determina schimbări ale atitudinilor sociale și culturale și pentru a elimina normele și stereotipurile de gen, promovând, în același timp, respectarea drepturilor fundamentale în spațiul online, în special în ceea ce privește platformele de comunicare socială, și îmbunătățind nivelul de cunoștințe despre utilizarea în condiții de siguranță a internetului;

—

cercetare privind violența cibernetică pe criterii de gen (care să cuprindă aspecte cum ar fi cauzele, prevalența, impactul; victimele, autorii, manifestările, canalele și nevoia de servicii de sprijin); astfel de cercetări ar trebui să includă studii și ajustarea statisticilor privind criminalitatea referitoare la violența cibernetică pe criterii de gen pentru a identifica nevoile legislative și nelegislative; acest tip de cercetare ar trebui să fie sprijinit prin colectarea de date defalcate, intersecționale și cuprinzătoare;

—

educația, alfabetizarea și competențele digitale generale, cum ar fi igiena cibernetică și codul de conduită pe internet (netiquette), inclusiv în programele școlare, pentru a promova o mai bună înțelegere a tehnologiilor digitale, în special pentru preveni abuzurile pe platformele de comunicare socială și pentru a responsabiliza utilizatorii, pentru a îmbunătăți incluziunea digitală, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale, pentru a elimina orice inegalitate de gen în accesul la tehnologii și pentru a asigura diversitatea de gen în sectorul tehnologic, în special în dezvoltarea de noi tehnologii, inclusiv formarea cadrelor didactice;

—

facilitarea accesului femeilor la educație și la mediul academic în domeniile tehnologiei digitale pentru a elimina disparitatea de gen, inclusiv decalajul digital de gen, și pentru a asigura diversitatea de gen în sectoarele tehnologice, cum ar fi TIC și STIM, în special în ceea ce privește dezvoltarea de noi tehnologii, inclusiv IA, și, în special, în funcțiile decizionale;

—	promovarea și schimbul de bune practici pentru accesul la justiție, condamnarea și căile de atac care au o abordare care ține seama de dimensiunea de gen;

—

promovarea unor programe educaționale și de tratament integrate și cuprinzătoare care au ca scop să îi împiedice pe autorii infracțiunilor să recidiveze și își să schimbe comportamentul și mentalitatea față de violență, în cooperare cu instituțiile relevante și cu organizațiile societății civile, ținând seama de practicile comunitare și de abordările judiciare transformaționale, care sunt esențiale pentru stoparea ciclului de violență;

—

dezvoltarea cooperării între statele membre în scopul schimbului de informații, a experienței și bunelor practici, în special prin coordonarea Rețelei europene de prevenire a criminalității, în coordonare cu Centrul european de combatere a criminalității informatice din cadrul Europol și cu alte organisme, oficii și agenții conexe, cum ar fi Eurojust, în conformitate cu drepturile fundamentale;

—

pentru platformele online utilizate în principal pentru diseminarea de conținut pornografic generat de utilizatori, asigurarea faptului că platformele adoptă măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru a garanta că utilizatorii care diseminează conținut s-au autoverificat printr-un e-mail opt-in dublu și prin înregistrarea telefonului mobil;

—	recunoașterea, sprijinirea și furnizarea de informații cu privire la organizațiile societății civile care activează în domeniul prevenirii violenței de gen, inclusiv asigurându-le un sprijin financiar;

—

promovarea unei formări specifice și continue pentru practicieni și alți profesioniști, inclusiv pentru personalul serviciilor sociale, funcționarii din domeniul aplicării legii, funcționarii din justiție și alți actori relevanți, pentru a se asigura că efectele și cauzele violenței cibernetice pe criterii de gen sunt înțelese și că victimele sunt tratate în mod corespunzător și că formarea tuturor practicienilor se face luând în considerare dimensiunea de gen;

—

evaluarea posibilității de a reglementa dezvoltarea de software pentru aplicațiile de monitorizare, cu scopul de a examina eventuale utilizări greșite sau abuzive ale aplicațiilor respective și de a oferi garanții adecvate privind protejarea drepturilor fundamentale și a asigura conformitatea cu legislația aplicabilă în materie de protecție a datelor; interzicerea de către Comisie a comercializării oricărui software de monitorizare care efectuează supravegherea fără consimțământul utilizatorului și fără indicații clare cu privire la activitatea sa;

—

examinarea codului de bune practici pentru platformele online, ținând seama de eventualele sale implicații sau de rolul său în contextul violenței cibernetice pe criterii de gen, și garanția că organizațiile societății civile pot participa la evaluarea și revizuirea Codului de conduită privind combaterea discursului ilegal de incitare la ură din mediul online; adoptarea unor măsuri care să oblige companiile IT să îmbunătățească feedbackul pe care îl furnizează utilizatorilor prin intermediul notificărilor, ceea ce le-ar permite să reacționeze rapid și eficient pentru a aborda conținutul semnalat ca fiind ilegal;

—	recunoașterea dimensiunii digitale a violenței de gen în strategiile, programele și planurile de acțiune naționale, în cadrul unui răspuns global la toate formele de violență pe criterii de gen;

—	promovarea cooperării între statele membre, intermediarii de servicii de internet și ONG-urile care lucrează în acest domeniu, cum ar fi activitățile de învățare inter pares sau conferințele publice;

—	cooperarea multidisciplinară și cu părțile interesate, inclusiv cu companiile tehnologice, furnizorii de servicii de găzduire și autoritățile competente cu privire la cele mai bune practici de combatere a violenței pe criterii de gen în concordanță cu drepturile fundamentale.

Recomandarea 4 privind protecția, sprijinirea și despăgubirea victimelor

Comisia și statele membre ar trebui să ia următoarele măsuri, care ar trebui să fie centrate pe victime și să aibă o abordare intersecțională:

—

promovarea formării obligatorii, speciale și continue a practicienilor și a profesioniștilor care se ocupă de victimele violenței cibernetice pe criterii de gen, inclusiv a autorităților de aplicare a legii, a personalului social, a personalului pentru îngrijirea copiilor și a personalului medical, a actorilor din justiția penală, precum și a membrilor sistemului judiciar; programele de formare la nivelul Uniunii ar putea fi puse în aplicare în cadrul programelor „Justiție și cetățeni”, „Egalitate”, „Drepturi și valori” și împreună cu Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară; ar trebui să se pună un accent special pe victimizarea secundară și felul în care poate fi evitată, pe dubla dimensiune a violenței pe criterii de gen (online/offline) și pe discriminarea intersecțională, precum și pe ajutorul acordat victimelor cu nevoi speciale;

—	asumarea sarcinii ca toate cursurile de formare pentru practicieni să integreze dimensiunea de gen și ca programul să includă acțiuni de prevenire a unei noi victimizări a victimei în cursul procedurilor penale (revictimizare și stigmatizare);

—

pentru platformele online utilizate în principal pentru diseminarea de conținut pornografic generat de utilizatori, asigurarea faptului că platformele adoptă măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru a garanta accesibilitatea unei proceduri de notificare calificată prin care persoanele în cauză pot înștiința platforma, afirmând că materiale sub formă de imagini care le înfățișează sau au drept scop să le înfățișeze sunt diseminate fără consimțământul lor, și pot pune la dispoziția platformei dovezi prima facie ale identității lor fizice, însoțit de garanția că acel conținut notificat prin această procedură urmează să fie suspendat în termen de 48 de ore;

—

pentru platformele online utilizate în principal pentru diseminarea de conținut pornografic generat de utilizatori, asigurarea faptului că platformele adoptă măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru a garanta moderarea profesionistă a conținutului de către o persoană, dacă este revizuit un conținut care are o mare probabilitate de a fi ilegal, cum ar fi conținutul care înfățișează scene de viol voyeuriste sau reproduse;

—

instalarea de puncte de contact naționale în cadrul serviciilor sociale și al autorităților de aplicare a legii, cu personal special format în domeniul violenței cibernetice pe criterii de gen, pentru ca victimele să poată raporta violența cibernetică pe criterii de gen într-un mediu sigur; punctele de contact ar trebui coordonate printr-o rețea; aceste măsuri ar contribui la soluționarea problemei subraportării și a revictimizării și ar crea un mediu mai sigur pentru victimele violenței cibernetice pe criterii de gen;

—

facilitarea accesului victimelor la informații într-o limbă simplă și accesibilă, pe care o pot înțelege, în special despre căile legale și serviciile de sprijin, și dezvoltarea de servicii specifice pentru victimele violenței cibernetice (linii de asistență telefonică, adăposturi, asistență juridică și psihologică); facilitarea denunțării de către victime, cu posibilitatea de a obține ordine de protecție, și crearea unor mecanisme de compensare care să ofere măsuri de compensare adecvate;

—	dotarea liniilor naționale de asistență telefonică cu resursele și expertiza necesare pentru a răspunde dimensiunii digitale a violenței de gen;

—

crearea unei linii de asistență telefonică la nivelul Uniunii ca punct de contact pentru victimele din Uniunii, garantând victimelor utilizarea cu ușurință și în mod liber a acestei linii; dezvoltarea unui portal al serviciilor de sprijin, inclusiv al liniilor de asistență telefonică și al mecanismelor de raportare disponibile în fiecare caz de violență cibernetică;

—

garantarea accesului victimelor violenței cibernetice bazate pe gen din statele membre la servicii de sprijin specializate și la justiție, la căi de atac și la proceduri și mecanisme de raportare sigure și accesibile, independent de depunerea unei plângeri; eliminarea tuturor obstacolelor cu care se pot confrunta victimele care decid să depună o plângere și crearea de mecanisme de depunere a plângerilor care să fie ușor și imediat accesibile victimelor, inclusiv prin mijloace digitale;

—

dezvoltarea de mecanisme de cooperare între statele membre, intermediarii de internet și ONG-urile care lucrează în acest domeniu, precum și între actorii relevanți, cum ar fi sistemul judiciar, procurorii, agențiile de aplicare a legii, autoritățile locale și regionale și organizațiile societății civile;

—	sprijinirea organizațiilor societății civile, în special a celor care acordă servicii de sprijinire a victimelor, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar;

—	promovarea dezvoltării și a utilizării etice a soluțiilor tehnologice care sprijină victimele și contribuie la identificarea autorilor asigurând totodată respectarea deplină a drepturilor fundamentale.

Comisia ar trebui să elaboreze principii directoare pentru funcționarii din domeniul aplicării legii când se ocupă de victimele care raportează acte de violență cibernetică pe criterii de gen, principii cu ajutorul cărora să dobândească competențele non-tehnice necesare de a asculta cu atenție, de a înțelege și de a respecta toate victimele violenței cibernetice pe criterii de gen; principiile directoare ar trebui să cuprindă dimensiunea de gen.

Statele membre ar trebui să dezvolte servicii de protecție și de sprijin care să fie accesibile tuturor victimelor, în mod gratuit, inclusiv servicii de sprijin de urgență și pe termen lung, cum ar fi sprijinul psihologic, medical, juridic, practic și socioeconomic, ținând seama de nevoile specifice ale victimelor, și să acorde o atenție deosebită victimelor care aparțin unor grupuri deosebit de expuse sau cu nevoi importante; Comisia ar trebui să sprijine statele membre în legătură cu acest aspect.

Recomandarea 5 privind urmărirea penală și incriminarea violenței cibernetice pe criterii de gen

Pe baza definiției menționate în recomandarea 2 și având în vedere că incriminarea violenței cibernetice pe criterii de gen ar putea avea un efect disuasiv asupra autorilor, incriminarea violenței cibernetice pe criterii de gen ar trebui să țină seama de următoarele criterii:

—	formele de violență cibernetică pe criterii de gen care trebuie incriminate de statele membre (pentru a include și fazele timpurii ale criminalității informatice – instigarea, complicitatea și tentativa);

—	pedepse minime și maxime (închisoare și amenzi);

—	cercetare și urmărire penală transfrontalieră;

—	dispozițiile specifice care indică orientările pentru anchetare și urmărirea penală, care se adresează în principal autorităților de aplicare a legii și procurorilor și care ar trebui să cuprindă și indicații specifice pentru autoritățile de aplicare a legii cu privire la colectarea probelor;

—

asigurarea cooperării efective între autoritățile de aplicare a legii și companiile big tech și furnizorii de servicii, în special pentru identificarea autorilor și colectarea de probe, care ar trebui să fie în deplină conformitate cu drepturile și libertățile fundamentale și cu normele de protecție a datelor;

—	toate probele ar trebui colectate într-o manieră care să nu cauzeze victimizarea secundară și retraumatizarea victimei;

—	circumstanțele agravante, în funcție de profilul femeilor, al fetelor și al persoanelor LGBTIQ victime, de exemplu, exploatarea caracteristicilor specifice sau vulnerabilitățile femeilor, ale fetelor și ale persoanelor LGBTIQ în mediul online;

—

evaluările riscurilor ar trebui să includă și să ia în considerare modelele comportamentale și aspectele de gen ale incidentului, cum ar fi stereotipurile, discriminarea, amenințările cu tentă sexuală și intimidarea; aceste informații ar trebui utilizate pentru a stabili acțiunile de urmărire și a îmbunătăți colectarea datelor despre diferitele manifestări ale violenței cibernetice pe criterii de gen;

—	furnizarea de probe nu ar trebui să reprezinte o povară pentru victime sau să contribuie la o și mai mare victimizare.

Toate măsurile ar trebui centrate pe victimă și să aibă o abordare intersecțională.

Recomandarea 6 privind colectarea datelor și raportarea

Comisia și statele membre ar trebui să colecteze și să publice periodic date cuprinzătoare, defalcate și comparabile privind diferitele forme de violență cibernetică pe criterii de gen, nu numai pe baza rapoartelor autorităților de aplicare a legii și ale organizațiilor societății civile, ci și pe baza experiențelor victimelor. Aceste date ar putea fi urmate de studii cuprinzătoare. Datele statelor membre privind violența cibernetică pe criterii de gen ar trebui colectate și puse la dispoziție prin intermediul bazelor de date statistice ale EIGE, FRA și Eurostat, iar statele membre ar trebui să se asigure că utilizează în mod optim capacitatea și resursele EIGE. FRA ar trebui să efectueze o nouă cercetare extensivă la nivelul Uniunii privind toate formele de violență cibernetică pe criterii de gen, care ar trebui să se bazeze pe cele mai recente date ale Uniunii, pentru a oferi un răspuns adecvat la violența împotriva femeilor.

Comisia ar trebui să prezinte periodic Parlamentului European și Consiliului un raport să evalueze stadiul implementării de măsuri de către statele membre ca urmare a acestei recomandări. Comisia ar trebui să îmbunătățească și datele defalcate pe sexe despre incidența violenței cibernetice pe criterii de gen și prejudiciile pe care le aduce la nivelul Uniunii.

Comisia și statele membre ar trebui să elaboreze indicatori pentru a măsura eficacitatea intervențiilor lor pentru soluționarea violenței cibernetice pe criterii de gen.

Recomandările suplimentare ar putea include:

—	producerea de statistici despre incidența și formele violenței cibernetice, promovând în același timp uniformitatea și compatibilitatea datelor colectate de statele membre,

—	un program de colectare a datelor la nivelul Uniunii,

—	colectarea periodică a datelor în scopul cunoașterii, pentru a ține pasul cu evoluția constantă a instrumentelor și a tehnologiilor care pot fi utilizate pentru a comite acte de violență cibernetică,

—	o recomandare de a utiliza capacitățile și expertiza EIGE, Eurostat, FRA, Europol, Eurojust și ENISA.