P9_TA(2021)0437

Conferința ONU privind schimbările climatice de la Glasgow, Regatul Unit al Marii Britanii (COP26)

Rezoluția Parlamentului European din 21 octombrie 2021 referitoare la Conferința ONU din 2021 privind schimbările climatice de la Glasgow, Regatul Unit al Marii Britanii (COP26) (2021/2667(RSP))

(2022/C 184/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

—	având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

—

având în vedere cea de-a 25-a Conferință a părților la CCONUSC (COP25), cea de-a 15-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP15) și cea de-a doua sesiune a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA2), desfășurate la Madrid, Spania, în perioada 2-13 decembrie 2019,

—	având în vedere decizia luată de Biroul COP la CCONUSC la 28 mai 2020 împreună cu partenerii săi britanici și italieni, de a amâna Conferința ONU privind schimbările climatice COP26 din cauza COVID-19 și de a o organiza la Glasgow, Regatul Unit, în perioada 1-12 noiembrie 2021,

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—	având în vedere Summitul privind adaptarea la schimbările climatice globale care a avut loc în perioada 25-26 ianuarie 2021,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice („Legea europeană a climei”) (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 privind schimbările climatice, care a avut loc la Madrid, Spania (COP25) (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2020 referitoare la rolul UE în protejarea și refacerea pădurilor lumii (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 privind Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2021 referitoare la protecția solului (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2021 referitoare la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: readucerea naturii în viețile noastre” (8),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 intitulată „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2021)0082),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan (COM(2020)0663),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 25 ianuarie 2021 privind diplomația în domeniile climei și energiei – Promovarea dimensiunii externe a Pactului verde european,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 6 octombrie 2021 privind pregătirile pentru reuniunile CCONUSC de la Glasgow din 31 octombrie până la 12 noiembrie 2021,

—	având în vedere raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, redactat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES),

—

având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) cu privire la încălzirea globală cu 1,5 oC, cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC și raportul de sinteză la acesta, raportul special al IPCC privind schimbările climatice și terenurile și raportul special al IPCC privind oceanele și criosfera într-o climă ce suferă schimbări,

—	având în vedere raportul Organismului auxiliar pentru consultanță științifică și tehnologică al CCONUSC din 29 aprilie 2021 intitulat „Dialogul privind schimbările climatice și oceanice pentru examinarea modului de consolidare a măsurilor de adaptare și atenuare”,

—	având în vedere raportul emblematic al Comisiei mondiale privind adaptarea din 10 septembrie 2019 intitulat „Adaptare acum: un apel global la preluarea unui rol de frunte în domeniul rezilienței la schimbările climatice”,

—	având în vedere raportul de sinteză al CCONUSC din 17 septembrie 2021 privind contribuțiile stabilite la nivel național în temeiul Acordului de la Paris,

—	având în vedere cel de al 11-lea raport al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu din 9 decembrie 2020 privind discrepanțele în materie de emisii,

—	având în vedere raportul Agenției Internaționale a Energiei din mai 2021 intitulat „Net Zero by 2050: A Roadmap for the Global Energy Sector” (Zero emisii nete până în 2050: o foaie de parcurs pentru sectorul energetic global),

—	având în vedere raportul Programului ONU pentru mediu din 18 februarie 2021 intitulat „Făcând pace cu natura: un plan științific de abordare a situațiilor de urgență legate de climă, biodiversitate și poluare”,

—	având în vedere raportul IPBES din 29 octombrie 2020, intitulat „IPBES workshop on biodiversity and pandemics – workshop report” (Atelier de lucru IPBES privind pierderea biodiversității și pandemiile – raport de atelier),

—	având în vedere raportul atelierului din 10 iunie 2021 sponsorizat în comun de IPBES și IPCC privind biodiversitatea și schimbările climatice,

—	având în vedere raportul din aprilie 2021 al Organizației Meteorologice Mondiale (OMM) privind situația climei în lume în 2020,

—	având în vedere Cadrul de acțiune de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030,

—	având în vedere raportul Programului ONU pentru mediu din 6 mai 2021 intitulat „Evaluarea globală a metanului: avantajele și costurile reducerii emisiilor de metan”,

—	având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei referitoare la Conferința ONU din 2021 privind schimbările climatice, care va avea loc la Glasgow (O-000065/2021 – B9-0039/2021 și O-000066/2021 – B9-0040/2021),

—	având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.	întrucât Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016; întrucât, până la 12 octombrie 2021, 191 dintre cele 197 de părți la CCONUSC și-au depus la ONU instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

întrucât, la 17 decembrie 2020, UE și statele sale membre au transmis CCONUSC contribuția lor actualizată stabilită la nivel național (CSN) actualizată, care angajează UE să atingă un obiectiv obligatoriu de reducere netă a emisiilor interne de gaze cu efect de seră (GES) la nivelul întregii economii de cel puțin 55 % până în 2030, față de nivelurile din 1990, fără contribuție din credite internaționale;

întrucât, potrivit raportului din 2020 al Programului ONU pentru mediu (UNEP) privind diferențele de emisii, angajamentele asumate până în prezent de semnatarii Acordului de la Paris nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivul comun al acordului, antrenând o încălzire globală de peste 3o C față de nivelurile preindustriale; regretă că multe părți la CCONUSC nu au luat încă măsuri suficiente nici măcar pentru a fi pe cale să-și îndeplinească CSN-urile și că o mare parte din progresele realizate sunt anulate de politici contraproductive, cum ar fi subvențiile continue pentru combustibili fosili și construirea unor noi centrale pe cărbune; avertizează în acest context cu privire la buclele de feedback natural pozitiv care ar putea avea consecințe catastrofale în ce privește încălzirea globală;

întrucât concentrația principalelor gaze cu efect de seră (GES) a continuat să crească în 2020, deși COVID-19 a făcut să scadă temporar emisiile, și întrucât concentrația de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă a fost cea mai ridicată din ultimele trei milioane de ani, potrivit Organizației Meteorologice Mondiale (OMM); întrucât 2020 a fost unul dintre primii trei cei mai calzi ani din istorie, cu temperaturi medii de 1,2o C peste nivelurile preindustriale; întrucât ultimul deceniu (2011-2020) a fost cel mai cald din istorie;

întrucât doar politicile interne ale UE nu sunt suficiente pentru a reduce emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES) și pentru a limita creșterea temperaturii în concordanță cu Acordul de la Paris; întrucât acțiunea colectivă, imediată și ambițioasă la nivel mondial este crucială pentru a limita creșterea temperaturii la 1,5o C peste nivelurile preindustriale;

întrucât preambulul Acordului de la Paris recunoaște „importanța asigurării integrității tuturor ecosistemelor, inclusiv a oceanelor”, iar întrucât articolul 4 alineatul (1) litera (d) din CCONUSC subliniază că părțile la acesta promovează gestionarea sustenabilă, conservarea și consolidarea absorbanților și rezervoarelor tuturor GES, incluzând biomasa, pădurile și oceanele, precum și alte ecosisteme terestre, de coastă sau marine; întrucât articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul de la Paris subliniază că adaptarea la schimbările climatice, creșterea rezilienței și reducerea emisiilor de GES ar trebui să se realizeze astfel încât să nu amenințe producția de alimente; întrucât raportul IPBES de evaluare mondială a biodiversității și a serviciilor ecosistemelor subliniază că exploatarea sustenabilă a naturii va fi vitală pentru adaptarea la interferențele antropice periculoase în sistemul climatic și pentru atenuarea lor;

G.	întrucât impactul schimbărilor climatice și declinul biodiversității sunt două dintre cele mai importante provocări și riscuri pentru societățile umane; constată că majoritatea politicilor anterioare au tratat separat schimbările climatice și declinul biodiversității;

H.	întrucât obiectivele globale de la Aichi în materie de biodiversitate stabilite pentru 2020 nu au fost atinse, ceea ce făcut să devină și mai urgentă nevoia de a crește rapid nivelul de ambiție și amploarea eforturilor de conservare a biodiversității;

întrucât conservarea oceanelor este crucială, nu doar ca sursă primară de hrană, ci și pentru contribuția lor la ciclul carbonului, reglarea climei și producerea celei mai mari cantități de oxigen din aerul pe care îl respirăm; întrucât Raportul special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) specifică faptul că mecanismele climatice depind de sănătatea oceanelor și că ecosistemele marine sunt afectate în prezent de încălzirea globală, de poluare, de exploatarea excesivă a biodiversității marine, de acidificare, de dezoxigenare și de eroziunea costieră; întrucât raportul reamintește, de asemenea, că, începând din 1970, oceanele s-au încălzit treptat și au absorbit peste 90 % din excesul de căldură din sistemul climatic și că ele fac parte din soluția de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; întrucât, prin urmare, este necesar să se reducă emisiile de GES și poluarea ecosistemelor și să se întărească absorbanții naturali de carbon;

întrucât soluțiile bazate pe natură și abordările bazate pe ecosisteme joacă un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea; întrucât protecția și refacerea absorbanților naturali de carbon care există deja și funcționează eficient, inclusiv a rezervoarelor de carbon din oceane, sunt vitale;

întrucât pădurile au un rol major de jucat în combaterea schimbărilor climatice, deoarece acționează ca absorbanți de carbon care stochează aproximativ două miliarde de tone de CO2 pe an; întrucât protejarea și extinderea pădurilor lumii este una dintre cele mai rentabile forme de acțiune climatică, și întrucât acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la ele, care se bazează pe împădurire, dacă sunt puse integral în aplicare, ar putea reduce emisiile de GES cu aproximativ 15 gigatone de CO2 pe an până în 2050, ceea ce ar putea fi suficient pentru a limita încălzirea globală la mult sub 2o C;

L.	întrucât reducerea defrișărilor și a degradării pădurilor poate contribui la reducerea emisiilor antropice de GES în cantități mari, cuprinse între 0,4 și 5,8 gigatone de CO2 echivalent în fiecare an (9);

întrucât un sfert din emisfera nordică este acoperită de pământ înghețat permanent, cunoscut sub denumirea de permafrost; întrucât, ca urmare a creșterii temperaturii globale, permafrostul arctic se dezgheață cu o viteză fără precedent; întrucât permafrostul este un rezervor masiv de GES, cu potențialul de a reține până la 1 600 gigatone de CO2 – aproape dublu față de cel aflat în prezent în atmosferă – dar și metan și protoxid de azot; întrucât eliberarea sa ar putea accelera și agrava în mod serios încălzirea globală (10);

N.	întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, schimbările climatice preconizate vor provoca aproximativ 250 000 de decese suplimentare pe an până în 2030, iar costurile aferente daunelor directe asupra sănătății sunt estimate la 2-4 miliarde USD pe an până în 2030;

întrucât declinul biodiversității asociat cu transformarea peisajelor poate duce la un risc emergent mai ridicat de boli în unele cazuri, în care speciile care se adaptează bine la peisajele dominate de om pot fi capabile și să găzduiască agenți patogeni care prezintă un risc ridicat de transmitere a zoonozelor;

întrucât poluarea aerului și schimbările climatice sunt strâns legate și sunt cauzate de surse antropice aproape similare; întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, poluarea aerului înconjurător cauzează aproximativ 4,2 milioane de decese pe an, provocate de accidente vasculare cerebrale, boli de inimă, cancer pulmonar, boli respiratorii acute și cronice;

întrucât, potrivit Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre, numărul dezastrelor înregistrate și amploarea pierderilor economice aproape că s-au dublat în ultimii 20 ani, multe dintre acestea fiind cauzate de o creștere semnificativă a numărului dezastrelor provocate de schimbările climatice;

întrucât schimbările climatice și efectele lor devastatoare influențează deja tiparele de migrație; întrucât, potrivit unui studiu din 2018 al Băncii Mondiale, aproape 3 % din populația regiunilor din Africa Subsahariană, Asia de Sud și America Latină ar putea fi obligată să migreze în interiorul propriei țări pentru a scăpa de impactul schimbărilor climatice, care se manifestă lent (11); întrucât, în lipsa unor eforturi puternice de adaptare, peste 700 de milioane de persoane care trăiesc în zone de coastă joase și în statele insulare mici riscă să se confrunte cu furtuni și inundații mai violente și, în cele din urmă, cu pierderea terenurilor și relocare;

întrucât Acordul de la Paris este primul tratat internațional care recunoaște în mod explicit legătura dintre acțiunile în domeniul climei și drepturile omului, permițând astfel utilizarea instrumentelor juridice existente în domeniul drepturilor omului pentru a îndemna statele și întreprinderile private să reducă emisiile; întrucât, în cadrul Acordului de la Paris, nu există instrumente concrete care să tragă la răspundere actorii statali și corporativi pentru impactul lor asupra schimbărilor climatice și asupra exercitării drepturilor omului;

întrucât schimbările climatice au, de asemenea, o dimensiune importantă în materie de drepturile omului, afectând în mod direct și indirect realizarea unui număr de drepturi ale omului recunoscute pe plan universal, în special în rândul grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii, persoanele în vârstă, persoanele bolnave, grupurile cu venituri mici și populațiile indigene; întrucât atât CCONUSC cât și Acordul de la Paris se bazează pe solidaritatea între generații și pe angajamentul statelor de a proteja sistemul climatic în beneficiul generațiilor prezente și viitoare; întrucât schimbările climatice agravează provocările cu care se confruntă în prezent popoarele indigene și conduc la marginalizarea și mai accentuată din punct de vedere cultural, economic și politic și la inegalități în aceste domenii;

U.	întrucât combaterea schimbărilor climatice reprezintă unul dintre ODD ale ONU, adoptate de toate statele membre ale ONU în 2015, în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă;

întrucât, în 2009, părțile la CCONUSC s-au angajat să mobilizeze 100 miliarde USD pe an începând din 2020, angajament reafirmat ulterior în Acordul de la Paris; întrucât angajamentele efective ale țărilor dezvoltate sunt, totuși, departe de obiectivul colectiv; întrucât impactul schimbărilor climatice și nevoile aferente au crescut în țările în curs de dezvoltare și în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare;

W.	întrucât Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare estimează că, până în 2030, vor fi necesare 140-300 miliarde USD în fiecare an pentru a acoperi nevoile de adaptare doar ale țărilor în curs de dezvoltare, ridicându-se la 280-500 miliarde USD în fiecare an până în 2050 (12);

întrucât întârzierea nedorită de un an a Conferințelor părților la CCONUSC și a Convenției privind diversitatea biologică (CBD) din 2020, cauzată de pandemia de COVID-19, oferă o ocazie unică de a trece de la un model reactiv la un model proactiv și de precauție și, în final, de a produce transformarea necesară; întrucât noile progrese științifice ar trebui să fundamenteze și să întărească dintre programele internaționale și punerea lor în aplicare la nivel național;

întrucât, deși lumea încearcă să facă față efectelor actuale ale pandemiei de COVID-19, criza climatică nu a dispărut; întrucât ar trebui profitat de redresarea economică ca de o ocazie unică de a accelera ritmul tranziției către neutralitatea climatică și de a asigura realizarea unui scenariu de 1,5o C, dezvoltând un model socioeconomic compatibil cu limitele planetare, direcționând investițiile către refacerea ecosistemelor naturale și întărind, astfel, capacitatea de adaptare a ecosistemelor, precum și în domenii prioritare precum eficiența energetică, producția alimentară sustenabilă, tehnologii legate de energia din surse regenerabile, tehnologii inovatoare și sustenabile cu emisii zero și infrastructura aferentă necesară și îndepărtând investițiile de la activitățile care dăunează climei și mediului prin integrarea principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” în deciziile de investiții; întrucât, în acest proces de tranziție, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de diferențele dintre regiuni în ceea ce privește nevoile și capacitățile, respectând în același timp principiile unei tranziții juste;

întrucât, potrivit Agenției Europene de Mediu, „schimbarea sistemică” înseamnă o formă fundamentală, transformatoare și intersectorială de schimbare, care implică schimbări majore de paradigmă și reorientare a obiectivelor, a stimulentelor, a tehnologiilor, a practicilor și a normelor sociale ale sistemelor, precum și a sistemelor de cunoștințe și a abordărilor privind guvernarea; întrucât, pentru sistemele societale de bază, acest lucru implică regândirea nu doar a tehnologiilor și a proceselor de producție, ci și a modelelor de consum și a modurilor de viață, în vederea găsirii unor alternative mai sustenabile care se axează, de exemplu, pe bunăstare și reziliență (13);

AA.

întrucât soluțiile bazate pe natură și abordările bazate pe ecosisteme pot asigura o conexiune puternică la nivel de politici între CCONUSC, CBD și Convenția de la Rio privind deșertificarea, oferind președințiilor și secretariatelor tuturor celor trei acorduri ocazia de a colabora pentru a aborda schimbările climatice și declinul biodiversității într-un mod integrat și coerent;

AB.

întrucât Pactul verde european și NextGenerationEU reprezintă o oportunitate unică de a întări economia UE și de a o face mai inovatoare, mai competitivă și mai orientată către viitor, asigurând astfel poziția de lider a Europei în economia verde și construirea modelului social european și a economiei sociale de piață;

AC.

întrucât se estimează că riscurile legate de climă la adresa sănătății, a mijloacelor de subzistență, a securității alimentare, a aprovizionării cu apă și a creșterii economice vor fi mult mai ridicate din cauza încălzirii globale de 2o C; întrucât se preconizează că limitarea încălzirii globale la 1,5o C, comparativ cu 2o C, va reduce impactul asupra ecosistemelor terestre, de apă dulce și de coastă, și va conserva o parte mai mare a serviciilor pe care acestea le oferă oamenilor; întrucât, prin urmare, este imperativ să se continue eforturile vizând limitarea creșterii temperaturii la 1,5o C peste nivelurile preindustriale;

AD.	întrucât rolul de lider al UE, bazat pe puterea exemplului, este crucial pentru implicarea țărilor terțe în combaterea schimbărilor climatice și, astfel, pentru creșterea nivelului de ambiție în domeniul climei la nivel mondial;

AE.	întrucât UE trebuie să admită și să își asume responsabilitatea pentru emisiile de GES din trecut și decalajul de dezvoltare dintre nordul și sudul global;

AF.	întrucât, în concordanță cu articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris, asigurarea coerenței fluxurilor financiare cu o traiectorie către emisii scăzute de GES și o dezvoltare rezilientă la schimbările climatice este esențială pentru combaterea amenințării schimbărilor climatice;

AG.	întrucât se realizează progrese în ceea ce privește sensibilizarea opiniei publice și implicarea cetățenilor în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice; întrucât cetățenii solicită mai multe acțiuni din partea guvernelor și măsuri ambițioase de combatere a schimbărilor climatice;

AH.

întrucât a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto s-a încheiat la 31 decembrie 2020; întrucât s-a amânat adoptarea orientărilor cu privire la modul de analizare a reducerilor de emisii în cadrul activităților mecanismului de dezvoltare nepoluantă după 31 decembrie 2020; întrucât au fost introduse măsuri temporare de extindere a activităților mecanismului de dezvoltare nepoluantă după 2020; întrucât reuniunea părților la Protocolul de la Kyoto este programată să fie organizată la Glasgow, împreună cu COP26;

reamintește că schimbările climatice și declinul biodiversității se numără printre cele mai importante provocări cu care se confruntă umanitatea și că toate guvernele din lume trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a le combate fără întârziere; subliniază că este nevoie de cooperare internațională, de participarea actorilor nestatali, de solidaritate și de o acțiune coerentă bazată pe știință, precum și de un angajament neabătut de a crește nivelul de ambiție pentru a ne onora datoria colectivă de a limita încălzirea globală, a împiedica pierderea biodiversității și a proteja astfel întreaga planetă și bunăstarea generală; ia notă, în acest sens. de solicitarea adresată de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, tuturor guvernelor din întreaga lume de a declara o stare de urgență climatică până la atingerea unui nivel net de emisii de GES egal cu zero la nivel mondial;

se arată îngrijorat de constatările raportului UNEP din 2020 privind diferențele de emisii, în special de faptul că, deși emisiile de CO2 au înregistrat o scădere temporară odată cu pandemia de COVID-19, emisiile estimate în cadrul CSN necondiționate prezentate, dacă sunt implementate integral, înscriu lumea pe o traiectorie de creștere a temperaturii cu 3,2o C; salută actualizările CSN anunțate până în prezent, care au dus la creșterea nivelului de ambiție în materie de climă; constată însă cu îngrijorare că aceste contribuții nu vor fi totuși suficiente pentru a reduce emisiile astfel încât să se atingă obiectivul Acordului de la Paris; este alarmat de raportul de sinteză al CCONUSC din septembrie 2021, care a constatat că, luate împreună, toate CSN, astfel cum au fost prezentate înainte de 30 iulie 2021, implică o creștere semnificativă a emisiilor globale de GES în 2030, comparativ cu 2010 – de aproximativ 16 %; subliniază că, potrivit IPCC, traiectoria către obiectivul de 1,5o oC se traduce prin reduceri ale emisiilor de cel puțin 45 % la nivel mondial până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2010;

reamintește o hotărâre recentă pronunțată de o Curte constituțională, care a statuat că protecția climei nu este la latitudinea politică, iar dispozițiile privind protecția mediului prevăzute în Constituție impun statului o obligație constituțională de a atinge neutralitatea climatică;

subliniază că, potrivit raportului din 2020 privind diferențele de emisii, o redresare cu tentă ecologică în urma pandemiei ar putea reduce cu aproximativ 25 % emisiile de GES până în 2030, situându-le în intervalul de emisii care oferă o șansă de 66 % de a ține creșterea temperaturilor sub 2o C, care tot nu este suficient pentru a limita încălzirea globală la 1,5o C; subliniază, totuși, că pachetele de redresare ar putea avea o influență puternică asupra îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris; invită guvernele să depună toate eforturile pentru a pune în aplicare o redresare cu tentă ecologică, întărindu-și, totodată, angajamentele în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris și mărind CSN-urile înainte de COP26, adoptând politici bazate pe știință; subliniază că, potrivit cercetărilor recente, îndeplinirea obiectivului de temperatură al Acordului de la Paris reprezintă o politică „optimă din punct de vedere economic” în domeniul climei (14);

salută angajamentul G7 de a depune eforturi ambițioase și accelerate de reducere a emisiilor pentru a menține limita de creștere a temperaturii cu 1,5o C (15); reamintește că acest lucru ar aduce numeroase beneficii conexe pentru mediu, economie, societate și sănătatea publică; subliniază numărul tot mai mare de țări care se angajează să atingă un nivel net al emisiilor egal cu zero până la jumătatea secolului; subliniază, cu toate acestea, că aceste angajamente trebuie să fie transpuse urgent în politici, acțiuni și resurse financiare solide pe termen scurt și să se reflecte în contribuțiile lor stabilite la nivel național revizuite care urmează să fie prezentate înainte de COP26 sub forma unor obiective climatice mai ambițioase pentru 2030, pentru ca emisiile globale să atingă nivelul maxim cât mai curând posibil; îndeamnă G20 să își asume un rol de lider în creșterea nivelului de ambiție pe termen scurt și lung;

salută faptul că, la cinci ani de la intrarea în vigoare a Acordului de la Paris, cele mai mari economii mondiale se angajează într-o cursă către atingerea neutralității climatice; atrage atenția asupra faptului că angajamentele de atingere a neutralității climatice trebuie să fie susținute de strategii pe termen lung, prezentate CCONUSC; subliniază necesitatea de a transpune aceste angajamente în măsuri și politici eficiente la toate nivelurile și în toate sectoarele;

subliniază importanța eliminării treptate a tuturor combustibililor fosili cât mai curând posibil; ia act de concluziile raportului Agenției Internaționale a Energiei intitulat „Net zero până în 2050”, care indică o scădere netă a cererii de combustibili fosili, contrazicând astfel nevoia de investiții în noi zăcăminte de combustibili fosili, și că atingerea obiectivului de 1,5o C impune să nu fie aprobată nicio nouă dezvoltare a unor zăcăminte de petrol și gaze și ca nicio mină de cărbune să nu fie construită sau extinsă începând cu 2021; sprijină angajamentul G7 de a pune capăt finanțării cărbunelui nestabilizat până la sfârșitul anului 2021; invită țările G7 să dea un exemplu în ceea ce privește tranziția energetică și să oprească toate investițiile noi în extracția de combustibili fosili; sprijină Președinția COP26, Regatul Unit și Alianța Powering Past Coal în încercarea de a ajunge la un acord pentru a opri construirea de noi centrale electrice alimentate cu cărbune nestabilizat; recunoaște că combustibilii fosili nu au niciun rol pe termen lung în mixul energetic al Uniunii și invită statele membre, în cooperare cu Comisia, să adopte planuri naționale pentru a elimina treptat toți combustibilii fosili cât mai curând posibil, pentru a atinge neutralitatea climatică până cel târziu în 2050;

sprijină în mod expres inițiativa lansată de Danemarca și Costa Rica de a crea o alianță de țări care doresc să elimine treptat producția de petrol și gaze și să nu mai acorde autorizații pentru noi activități de explorare; reamintește concluziile raportului Agenției Internaționale a Energiei intitulat „Net zero până în 2050 – Foaie de parcurs pentru sectorul energetic mondial”, care confirmă că astfel de măsuri sunt necesare pentru a atinge obiectivul de 1,5 oC;

reamintește că toate părțile ar trebui să alinieze fluxurile financiare – publice și private, interne și internaționale – la o traiectorie de 1,5 oC și la o dezvoltare rezistentă la schimbările climatice; îndeamnă Comisia să prezinte, ca parte a viitorului pachet privind clima și energia, care urmează să fie publicat la 14 decembrie 2021, o evaluare cuprinzătoare a situației actuale în ceea ce privește respectarea de către Uniune și statele membre a articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris și să ia toate măsurile necesare pentru a elimina orice lacune;

10.

își exprimă profunda îngrijorare legată de interesul tot mai mare la nivel mondial față de rezervele de combustibili fosili din regiunea arctică, acestea fiind mai accesibile deoarece gheața marină se diminuează din cauza schimbărilor climatice; evidențiază vulnerabilitatea naturii din regiunea arctică și dificultatea extremă de a curăța ecosistemul în urma deversărilor de petrol cauzate de explozii, scurgeri din conducte sau accidente de navigație maritimă; îndeamnă UE și statele sale membre să solicite un moratoriu la nivel mondial împotriva explorării offshore a petrolului în regiunea arctică;

11.

subliniază nevoia de a reconstrui coaliții internaționale pentru a ajunge la un rezultat cu un nivel ridicat al ambițiilor și integrității ecologice la COP26; invită Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu principalii emițători, cu țările vulnerabile în fața schimbărilor climatice, cu partenerii transatlantici și cu președinția britanică a COP26 pentru a asigura propuneri politice la conferință privind modul în care țările ar trebui să își accelereze acțiunile pentru a elimina discrepanțele în ce privește ambiția pentru a menține creșterea temperaturii sub 1,5o C; încurajează UE să își intensifice relațiile diplomatice și construirea de alianțe cu țările în curs de dezvoltare și cu țările cele mai vulnerabile, pentru a juca un rol de mediator între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, un rol care în trecut s-a dovedit esențial pentru a atinge cele mai ambițioase rezultate în cadrul COP anterioare;

12.

salută faptul că președintele Biden a luat măsuri pentru ca Statele Unite să adere din nou la Acordul de la Paris în prima sa zi de mandat și angajamentul său de a reduce emisiile de GES ale SUA la jumătate până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2005, și de a viza un nivel net al emisiilor egal cu zero până în 2050; se așteaptă să fie adoptate măsuri concrete de politică și să se instituie fluxuri financiare în timp util pentru ca angajamentele SUA să poată fi îndeplinite; subliniază importanța parteneriatului UE-SUA și al rolului de lider al acestuia pentru a realiza obiectivele Acordului de la Paris; subliniază că lupta împotriva schimbărilor climatice, a degradării mediului și a pierderii biodiversității, promovând creșterea cu tentă ecologică și protejând oceanele se află în centrul noii agende transatlantice comune, și că UE și SUA s-au angajat împreună să depună toate eforturile pentru a menține posibilitatea păstrării unei limite de 1,5o C în ceea ce privește creșterea temperaturii globale; recunoaște eforturile președintelui Biden de a crește nivelul de ambiție la nivel mondial în ceea ce privește acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, inclusiv prin organizarea Summitului liderilor privind schimbările climatice în aprilie 2021;

13.

subliniază rolul Chinei ca a doua economie ca mărime la nivel mondial și ca țara cu cele mai mari emisii totale de GES; recunoaște disponibilitatea Chinei de a servi drept forță constructivă în negocierile globale privind schimbările climatice; cu toate acestea, ia act cu deosebită îngrijorare de nivelul ridicat de dependență de cărbune al acesteia și încurajează guvernul acestei țări să continue să accelereze tranziția verde ca o condiție prealabilă esențială pentru atingerea obiectivelor globale ale Acordului de la Paris; salută anunțul președintelui Xi Jinping din septembrie 2020, potrivit căruia China va atinge un nivel maxim al emisiilor de CO2 înainte de 2030 și un nivel net al emisiilor de CO2 egal cu zero înainte de 2060; subliniază că aceste angajamente ar trebui să cuprindă toate emisiile de GES; se așteaptă la angajamente suplimentare, precum și la măsuri concrete de politică și la fluxuri financiare aferente pentru a le îndeplini;

14.

subliniază că, potrivit IPBES, cauzele profunde ale pandemiilor sunt aceleași schimbări de mediu de la nivel mondial care determină și pierderea biodiversității și schimbările climatice, printre acestea numărându-se schimbarea destinației terenurilor, extinderea și intensificarea agriculturii, precum și comerțul cu specii sălbatice și consumul lor, precum și alți factori determinanți; subliniază că pandemia a demonstrat importanța principiului „O singură sănătate” și a principiului „Sănătatea în toate politicile” în elaborarea politicilor și că sunt necesare schimbări care să transforme societatea din temelii; reamintește că în preambulul Acordului de la Paris se recunoaște „dreptul la sănătate” ca drept fundamental; subliniază că articolul 4 alineatul (1) litera (f) din CCONUSC prevede că toate părțile la convenție „ar trebui să utilizeze metode adecvate, de exemplu evaluări ale impactului, formulate și stabilite la nivel național, pentru a reduce la minimum efectele negative asupra economiei, a sănătății publice și a calității mediului ale proiectelor sau ale măsurilor luate de statele membre pentru atenuarea schimbărilor climatice sau pentru adaptarea la acestea”; consideră că sănătatea ar trebui inclusă în planurile naționale de adaptare și în comunicările naționale adresate CCONUSC;

15.

subliniază că realizarea obiectivelor Acordului de la Paris și a obiectivelor sale de neutralitate climatică necesită investiții masive și o transformare fără precedent a tuturor sectoarelor economiilor noastre; consideră că această transformare în direcția unui nou model economic sustenabil poate fi realizată numai dacă garantează o tranziție justă, care să combine progresul social și ecologic, să crească nivelul de bunăstare a oamenilor și să nu lase pe nimeni în urmă;

COP26 de la Glasgow

16.

regretă că la COP25 de la Madrid, în 2019, nu s-au făcut progrese și că anumite state nu și-au asumat angajamente concrete, dând dovadă de lipsă de transparență; regretă că finalizarea cadrului de reglementare al Acordului de la Paris a fost amânată pentru o COP ulterioară și că rezultatul discuțiilor privind pierderile și daunele ar fi putut fi mai ambițios; recunoaște, în ciuda dificultăților organizatorice, progresele înregistrate în aspecte importante, cum ar fi promovarea dimensiunii sociale în agenda privind clima și mobilizarea în masă a actorilor nestatali;

17.

subliniază că este esențial ca COP26 să ajungă la un nou consens cu privire la acțiunile climatice și la nivelul de ambiție necesare pentru a atinge neutralitatea climatică la nivel mondial până la jumătatea secolului și cu privire la măsurile politice solide pe termen scurt și mediu;

18.

îndeamnă toate părțile la CCONUSC, în cooperare cu regiunile și actorii nestatali, îndeosebi societatea civilă, să contribuie constructiv la procesul de pregătire a COP26, în timpul căruia CSN-urile trebuie reformulate, astfel încât să fie compatibile cu ținta de temperatură pe termen lung fixată de Acordul de la Paris și cu cele mai de încredere dovezi științifice și să reflecte nivelul cel mai ridicat de ambiție posibil al părților; subliniază că, întrucât angajamentele actuale nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele acordului, iar emisiile globale de GES trebuie să își atingă cât mai repede nivelul maxim și apoi să scadă drastic, toate părțile ar trebui să își intensifice eforturile și să își actualizeze contribuțiile stabilite la nivel național, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, și invită în special UE și toate națiunile G20 să dea un exemplu la nivel mondial în această privință și să se angajeze să atingă neutralitatea climatică până cel târziu în 2050;

19.

subliniază că, potrivit Raportului UNEP privind discrepanțele în materie de emisii din 2020, emisiile generate de grupul celor mai bogați 1 % din populația globală reprezintă mai mult decât dublul cotei combinate a emisiilor generate de grupul celor mai săraci 50 % din populația globală; constată că mai multe studii (16) sugerează că cei mai bogați 10 % dintre cetățenii UE au fost responsabili pentru aproape o treime din emisiile de consum cumulate ale UE în perioada 1990-2015 și că, în aceeași perioadă, emisiile de consum anuale totale generate de cei mai săraci 50 % dintre cetățeni au scăzut cu 24 %, acestea crescând cu 3 % pentru cei mai bogați 10 % dintre cetățeni; subliniază nevoia de a aborda pe deplin echitatea în punerea în aplicare a Acordului de la Paris și nevoia ca Uniunea să limiteze și să reducă în mod drastic emisiile, oferind totodată sprijin celor mai sărace gospodării, pentru a asigura o tranziție justă;

20.

solicită Comisiei să colaboreze cu alți poluatori de talie mare de CO2 pentru a crea un club climatic internațional de țări care deschid calea către neutralitatea climatică, care au obiective comune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, atingerea neutralității climatice până cel târziu în 2050, stabilirea unei definiții a standardelor uniforme pentru măsurarea emisiilor, a prețurilor explicite și implicite comparabile ale CO2 în sectoarele energiei și industriei, precum și protecția țărilor care doresc să pună în aplicare măsuri de protecție a climei împotriva dezavantajelor unei concurențe internaționale printr-un mecanism comun de ajustare la frontieră în funcție de carbon;

21.

subliniază nevoia de a urmări măsuri consolidate și coordonate de decarbonizare sectorială prin alinierea obiectivelor, precum și colaborarea dintre părți și alți actori; invită părțile să întărească Parteneriatul de la Marrakesh pentru acțiune climatică la nivel global, ca spațiu propice pentru a încuraja actorii nestatali și administrațiile regionale să întreprindă acțiuni imediate în domeniul climei, pe baze științifice, și a unor obiective cu un nivel ridicat de ambiție și să promoveze învățarea comună la nivelul circumscripțiilor, a zonelor geografice și a sectoarelor, pentru a accelera acțiunile și un proces decizional de susținere în direcția realizării obiectivelor prevăzute în Acordul de la Paris;

22.

subliniază nevoia de a soluționa la COP26 punctele restante ale programului de lucru aferent Acordului de la Paris pentru o axare, în următorii cinci ani, pe dezvoltarea accentuată și consolidarea punerii în aplicare și a operaționalizării acestui acord; îndeamnă toate părțile să rezolve chestiunile nesoluționate pentru a finaliza cadrul de reglementare al Acordului de la Paris, în special secțiunile despre transparență, calendarele comune și mecanismele de cooperare în temeiul articolului 6, pentru a asigura în cel mai înalt grad transparența și integritatea ecologică și ținte ambițioase;

23.

îndeamnă Comisia și statele membre să pledeze pentru norme internaționale stricte și temeinice legate de articolul 6 din Acordul de la Paris, pe baza principiilor de la San José; subliniază, în special, că trebuie încurajată cooperarea internațională și evitată orice formă de dublă contabilizare, că trebuie asigurată integritatea ecologică, cu reduceri reale, suplimentare, măsurabile, permanente și verificate în mod independent ale emisiilor, așa încât nicio unitate emisă în temeiul Protocolului de la Kyoto să nu poată fi luată în calcul pentru CSN existente și viitoare, și că trebuie garantată protecția drepturilor omului; susține încă o dată ideea de a aloca o parte din veniturile de la mecanismele prevăzute la articolul 6 pentru finanțarea Fondului de adaptare; își reiterează sprijinul pentru introducerea unui calendar de cinci ani și solicită UE să adopte o poziție în sprijinul unui acord privind un calendar comun de cinci ani pentru a accelera ritmul acțiunilor în domeniul climei;

24.

solicită operaționalizarea cadrului consolidat de transparență, care consacră principiile transparenței, exactității, coerenței, comparabilității și exhaustivității;

25.

subliniază că populațiile sunt afectate în moduri diferite de schimbările climatice, în funcție de factori precum genul, vârsta, dizabilitățile, etnia și gradul de sărăcie și că inegalitățile existente în funcție de gen pot spori vulnerabilitatea persoanei respective la impacturile inevitabile ale schimbărilor climatice; salută, prin urmare, adoptarea Programului de lucru consolidat de la Lima privind egalitatea de gen și Planul de acțiune pentru egalitatea de gen în cadrul COP25 de la Madrid și solicită punerea lor rapidă în aplicare; consideră că transformarea în direcția unei societăți sustenabile trebuie realizată într-un mod incluziv, echitabil și egal și că echilibrul de gen și capacitarea femeilor și fetelor sunt elemente esențiale ale acestei transformări; subliniază necesitatea unei integrări mai eficiente a perspectivei de gen în toate obiectivele și țintele relevante; invită din nou Comisia să conceapă un plan de acțiuni concrete pentru a îndeplini angajamentele noului Plan de acțiune pentru egalitatea de gen și să creeze un punct focal permanent al UE pentru problemele de gen și schimbările climatice, dotat cu resurse bugetare suficiente, pentru a implementa și a monitoriza acțiunile climatice care țin seama de dimensiunea de gen în UE și la nivel mondial (17); consideră că acest lucru ar putea constitui un exemplu pentru ca alte părți să adopte măsuri similare;

26.

salută faptul că părțile țin seama tot mai mult de dimensiunea de gen în cadrul CSN-urilor lor și solicită tuturor părților să adopte CSN-uri care iau în considerare dimensiunea de gen și sunt juste din punct de vedere social și finanțează lupta cu schimbările climatice pentru a asigura justiția climatică; solicită Comisiei și statelor membre să sporească coerența între sprijinul pentru egalitatea de gen și climă prin instrumente de acțiune externă și prin intermediul Băncii Europene de Investiții (BEI), inclusiv prin încurajarea participării femeilor și a organizațiilor de femei la guvernanță și la procesul decizional, a accesului acestora la finanțare și la programe care sprijină rolul femeilor în guvernanța în domeniul climei și în sectoare specifice precum agricultura și silvicultura, cu un accent specific pe femeile indigene;

27.

este preocupat de faptul că restricțiile de călătorie și de alt tip legate de Covid-19 ar putea avea un impact asupra unei participări echitabile și echilibrate la COP26; solicită Președinției britanice a COP26 să ia toate măsurile necesare pentru a asigura o prezență largă și incluzivă, cu respectarea deplină a măsurilor sanitare; consideră că ar trebui depuse toate eforturile pentru a se asigura că toate țările în curs de dezvoltare, în special țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, pot participa la COP26 și solicită Președinției britanice să elimine barierele ce ar putea îngreuna participarea lor, de exemplu din cauza pandemiei;

28.

reamintește importanța implicării tuturor țărilor în procesele decizionale din cadrul CCONUSC; subliniază că actualul proces decizional în cadrul CCONUSC trebuie îmbunătățit pentru a implica în mai mare măsură delegații țărilor sărace și vulnerabile; invită din nou delegația UE la COP să intensifice colaborarea cu delegații țărilor vulnerabile;

29.

își reiterează sprijinul pentru introducerea unei politici dedicate privind conflictele de interese ca parte a CCONUSC și invită Comisia și statele membre să preia inițiativa în acest proces;

30.

consideră că UE are o responsabilitate istorică de a fi cel mai ambițios semnatar al Acordului de la Paris, atât prin propriile sale angajamente, cât și prin asistența acordată altora, și ar trebui să își recunoască responsabilitățile legate de climă și de mediu și să acționeze în consecință, oferind un exemplu credibil; reamintește principiul „responsabilităților comune, dar diferențiate și al capacităților aferente”, care conferă Uniunii și statelor membre o responsabilitate deosebită și capacitatea de a acționa;

O politică ambițioasă a UE în domeniul climei și viziunea pe termen lung

31.

scoate în evidență adoptarea Legii Europene a Climei; se așteaptă ca Pactul verde european și, în special, pachetul legislativ „Pregătiți pentru 2030” să pună la dispoziție măsurile necesare pentru ca UE și statele sale membre să fie pe deplin în concordanță cu Acordul de la Paris; consideră că este extrem de important ca UE să fie un exemplu de urmat și să transmită un mesaj clar la COP26 că este pregătită să își mărească CSN și contribuția la Acordul de la Paris și face un apel la celelalte părți să își asume angajamente similare;

32.

subliniază că o parte din teritoriul UE coincide cu regiuni din lume care se numără printre cele mai afectate de schimbările climatice; constată că bazinul mediteraneean se încălzește într-un ritm cu 20 % mai rapid decât media globală și că această regiune este unul dintre principalele puncte critice afectate de schimbările climatice din lume, în care se preconizează că 250 de milioane de persoane vor fi considerate „a nu avea acces la apă suficientă” în următorii 20 de ani (18); subliniază că Mediterana se transformă în marea care se încălzește cel mai rapid din lume (19), cu consecințe pentru sectoare economice importante și pentru întregul ecosistem marin și cu modificări ireversibile pentru ecosistem și specii; solicită UE să acționeze urgent și să coopereze cu partenerii săi mediteraneeni pentru a elabora măsuri de adaptare ambițioase și a conduce acțiunile de atenuare;

33.

subliniază că succesul Pactului verde european depinde de globalizarea eficace a standardelor și normelor sale relevante în parteneriat cu țările terțe; reamintește concluziile Consiliului din ianuarie 2021 și obiectivul Comisiei Europene de a consolida rolul Uniunii ca actor global; solicită elaborarea unei strategii operaționale și coerente în materie de diplomație cu privire la Pactul verde european înainte de COP27 din Africa;

34.

subliniază importanța reducerii efective a amprentei de mediu a UE pentru a ne îndeplini angajamentul asumat cu privire la schimbările climatice globale; constată totuși că nu există un indicator oficial al UE care să măsoare amprenta noastră de mediu actuală și solicită Comisiei și Agenției Europene de Mediu să adopte un astfel de indicator;

35.

invită din nou Comisia ca, în urma adoptării Legii europene a climei și având în vedere rolul important al absorbanților naturali de carbon în realizarea neutralității climatice, să propună un obiectiv ambițios al UE pentru 2030, bazat pe date științifice, privind eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră de către absorbanții naturali de carbon, care ar trebui să fie în concordanță cu Strategia în domeniul biodiversității pentru 2030 și prevăzut în legislație; reamintește totodată că reducerea rapidă a emisiilor trebuie să rămână o prioritate;

36.

subliniază necesitatea urgentă de a integra obiective ambițioase de combatere a schimbărilor climatice în toate politicile UE; îndeamnă Comisia să actualizeze modul în care își derulează evaluările de impact în toate domeniile de politică ale UE pentru a asigura punerea în aplicare integrală a articolului 6 alineatul (4) din Legea europeană a climei; ia în considerare noile inițiative din recenta comunicare a Comisiei intitulată „O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru a elabora legi mai bune” (20), în special includerea unei analize privind respectarea principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” în cadrul evaluărilor impactului, drept un prim pas pozitiv în acest sens;

37.

subliniază rolul central al eficienței energetice și al energiei din surse regenerabile în tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic; recunoaște progresele realizate în ceea ce privește dezvoltarea surselor regenerabile de energie; ia act de propunerea Comisiei de revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile în cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55” și subliniază importanța creșterii obiectivelor privind energia din surse regenerabile și eficiența energetică pentru a atinge neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 și pentru a respecta Acordul de la Paris, profitând de oportunitatea scăderii actuale a costurilor energiei din surse regenerabile și ale tehnologiilor de stocare;

38.

ia act de propunerea Comisiei de revizuire a cadrului privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura în cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55” și subliniază importanța creșterii absorbanților naturali, încurajând soluțiile ecosistemice, ținând seama totodată de valoarea diferitelor ecosisteme pentru biodiversitate, precum și de cantitatea de carbon care continuă să fie eliminată și stocată, pentru a realiza neutralitatea climatică până cel târziu în 2050;

39.

consideră că politicile climatice și cele referitoare la energie ar trebui să reflecte cele mai actuale date științifice referitoare la ecosisteme și diferitele rezervoare de carbon și valoarea lor reală pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; consideră că soluțiile naturale, abordările bazate pe ecosisteme și restaurarea și conservarea ecosistemelor și a diversității biologice sunt vitale pentru a permite atenuarea efectelor schimbării climatice și adaptarea la ele; solicită mai multe date privind zonele din cadrul și din afara ecosistemelor bogate în carbon și în specii și privind calitatea măsurilor de gestionare a conservării, de protecție și de refacere, pentru a contribui la procesul decizional privind prioritățile de refacere, precum și măsurile și politicile de combatere a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității;

40.

subliniază că toate politicile climatice trebuie derulate respectându-se principiul unei tranziții juste și principiul „poluatorul plătește”, eliminând treptat orice subvenții dăunătoare mediului și în strânsă cooperare cu toate părțile interesate, inclusiv societatea civilă, partenerii sociali și sectorul privat, fără a lăsa pe nimeni pe dinafară; consideră, prin urmare, că un grad sporit de transparență, legarea unor parteneriate sociale mai strânse și implicarea societății civile la nivel local, regional, național și la nivelul UE reprezintă o condiție fundamentală pentru a atinge neutralitatea climatică în toate sectoarele societății, într-un mod echitabil, incluziv și sustenabil social; reamintește că articolul 10 din Legea europeană privind clima prevede instrumente destinate stabilirii unor foi de parcurs sectoriale și orientative privind decarbonizarea voluntară pentru sectoarele care generează cea mare cantitate de emisii din UE și îndeamnă Comisia să colaboreze cu aceste sectoare pentru a facilita astfel de foi de parcurs;

41.

subliniază că măsurile luate pentru atenuarea schimbărilor climatice sau pentru adaptarea la acestea nu trebuie să ducă la exacerbarea altor probleme de mediu existente sau la crearea de noi probleme în UE sau în țări terțe; atrage atenția, în acest sens, asupra riscurilor în materie de mediu asociate cu cererea tot mai mare de anumite materii prime critice necesare tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon sau cu „inginerie climatică” și invită Comisia să ia în considerare aceste riscuri în acțiunile sale și, în conformitate cu principiul precauției, să încerce să le reducă;

42.

consideră că o implementare ambițioasă a pachetului de redresare NextGenerationEU, sub forma unor politici sustenabile, oferă mai multe avantaje în ceea ce privește consolidarea creșterii în timpul declinului economic, de exemplu crearea de noi locuri de muncă, asigurarea unor multiplicatori fiscali superiori pe termen scurt și asigurarea unor economii mai mari de costuri pe termen lung, și este o oportunitate de a arăta altor națiuni beneficiile pentru economiile lor; încurajează Comisia, Consiliul și statele membre să maximizeze potențialul acesteia de a sprijini tranziția verde;

43.

subliniază că o creștere economică sustenabilă și dezvoltarea de tehnologii noi verzi ar trebui susținute, întrucât acestea pot acționa ca factori determinanți semnificativi ai atenuării schimbărilor climatice;

Adaptarea la schimbările climatice, pierderi și daune

44.

reamintește că acțiunile de adaptare sunt o necesitate inevitabilă pentru toate țările care doresc să reducă la minimum efectele negative ale schimbărilor climatice și să devină mai rezistente, realizând o dezvoltare durabilă, constatând vulnerabilitățile specifice la impacturile schimbărilor climatice ale țărilor în curs de dezvoltare, în special ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare; invită UE și statele membre să intensifice acțiunile de adaptare și să colaboreze cu autoritățile locale, pentru a onora integral angajamentele asumate prin Acordul de la Paris și pentru ca UE să ducă politici de adaptare pe măsura poziției de lider mondial a UE în atenuarea schimbărilor climatice; în acest sens, apreciază noua strategie a UE de adaptare, conexiunile cu strategia UE privind biodiversitatea și noul cadru de reglementare privind adaptarea care decurg din Legea europeană a climei și pledează pentru o implementare ambițioasă, inclusiv a componentelor lor internaționale;

45.

subliniază că Strategia UE privind adaptarea adoptată de Comisie la 24 februarie 2021 exprimă obiectivul Comisiei de a spori resursele și a mobiliza în continuare fonduri pentru o adaptare la o scară mai mare, precum și că este necesară o atenție specială pentru a asigura că resursele financiare ajung la comunitățile cele mai vulnerabile din țările în curs de dezvoltare;

46.

salută noul cadru de reglementare pentru adaptarea la schimbările climatice în temeiul articolului 4 din Legea europeană a climei; subliniază că sunt necesare măsuri de reglementare suplimentare, cu ținte și etape clare, pentru a spori capacitatea de adaptare, a consolida reziliența și a reduce la minimum vulnerabilitatea la schimbările climatice;

47.

subliniază că, deși schimbările climatice sunt o problemă globală, fiecare regiune va fi afectată în mod diferit și că, întrucât autoritățile locale sunt mai apropiate de cetățeni, ele sunt adesea cele mai indicate să elaboreze strategii de adaptare;

48.

subliniază că infrastructura ecologică contribuie la adaptarea la schimbările climatice prin protejarea capitalului natural, conservarea habitatelor și a speciilor naturale, starea ecologică bună, gestionarea apei și siguranța alimentară;

49.

subliniază că deșertificarea are un impact devastator asupra mediului, societății și economiei și că este nevoie de abordări comune pentru a se preveni acest fenomen, pentru a ne adapta la el și a-l combate; subliniază, prin urmare, cât de important este să dispunem de suficientă apă pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la ele, deoarece, pe lângă faptul că permite creșterea plantelor care captează și rețin carbonul, apa din sol îmbunătățește viața microorganismelor, mărind conținutul de materie organică în sol, ceea ce duce inerent la o capacitate mai mare de retenție a carbonului în sol; subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită gestionării apei în contextul adaptării; subliniază necesitatea punerii în aplicare rapide și integrale a Directivei-cadru europene privind apa (21) pentru a-și atinge obiectivele și pentru a gestiona mai bine această resursă;

50.

subliniază că recunoașterea adevăratei valori a apei și a rolului acesteia în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea este esențială pentru abordarea impactului climei asupra calității apei și realizarea neutralității climatice; admite că diversificarea surselor de apă, eficiența utilizării apei, gestionarea circulară a apei, soluțiile bazate pe natură, soluțiile digitale pentru monitorizarea, supravegherea și analiza apei, precum și accesul la apă potabilă și instalații sanitare contribuie la reducerea poluării și a emisiilor de CO2;

51.

subliniază că preambulul la Acordul de la Paris recunoaște prioritatea fundamentală de a proteja securitatea alimentară și de a eradica foametea și în special vulnerabilitățile sistemelor de producție de alimente în fața efectelor negative ale schimbărilor climatice; reamintește că articolul 2 alineatul (1) litera (b) din CCONUSC prevede că părțile urmăresc creșterea capacității de adaptare la efectele negative ale schimbărilor climatice și de încurajare a rezistenței la schimbările climatice și a dezvoltării cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, într-un mod care nu pune în pericol producția alimentară; solicită tuturor părților să țină seama în mod corespunzător de securitatea alimentară în planurile lor naționale de adaptare;

52.

subliniază importanța unei abordări multirisc la nivelul sistemelor, pentru a evalua riscurile la adresa climei și nevoile și măsurile de adaptare, nevoia unor indicatori optimizați pentru măsurarea adaptării bazate pe cunoașterea riscurilor și pentru consolidarea sprijinului tehnic și financiar pentru țări, în vederea elaborării de proiecte ce se califică pentru creditare, astfel încât să se poată accesa o finanțare mai amplă pentru adaptare;

53.

sprijină revizuirea obiectivului global în materie de adaptare și subliniază nevoia de a-l transpune în rezultate măsurabile bazate pe o înțelegere solidă a riscului la mai multe niveluri, disponibilitatea datelor coerente și comparabile și utilizarea progreselor cantitative și calitative privind reziliența în timp;

54.

solicită COP26 să operaționalizeze pe deplin Rețeaua de la Santiago privind pierderile și daunele inițiată în cadrul COP25 pentru a cataliza efectiv asistența tehnică pentru țările în curs de dezvoltare în scopul evitării, al reducerii la minimum și al abordării pierderilor și daunelor și pentru ca aceasta să asigure funcții bazate pe provocările și lacunele predominante cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare, inclusiv o lipsă de capacitate, de finanțare și de sprijin; consideră că funcționarea Rețelei de la Santiago ar trebui să fie integrată în structura CCONUSC și finanțată predictibil și fiabil de țările dezvoltate, bazându-se pe contribuțiile părților la CCONUSC și ale observatorilor;

55.

constată că articolul 8 din Acordul de la Paris (referitor la pierderi și daune) stipulează că părțile ar trebui să adopte o abordare de cooperare în legătură cu pierderile și daunele asociate efectelor negative ale schimbărilor climatice; prin urmare, subliniază importanța acțiunilor mondiale de sprijin în zonele deosebit de vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, cum ar fi zonele costiere și insulele, și în zonele în care capacitatea de adaptare este limitată;

56.

subliniază că schimbările climatice și degradarea mediului interacționează tot mai mult cu factorii determinanți ai strămutării populațiilor; își exprimă sprijinul pentru Grupul operativ privind strămutările înființat în cadrul Mecanismului internațional de la Varșovia și îi solicită acestuia să își intensifice activitățile și să includă într-o mai mare măsură țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare; solicită să se pună mai mult accentul pe strămutarea cauzată de schimbările climatice în cadrul viitoarelor COP;

Soluții bazate pe natură și abordări ecosistemice față de schimbările climatice

57.

reamintește că schimbările climatice sunt unul dintre principalii factori determinanți direcți ai declinului biodiversității și ai degradării terenurilor și că pierderea biodiversității și schimbările climatice sunt interconectate și se exacerbează reciproc, reprezentând amenințări echivalente la adresa planetei noastre; subliniază că potrivit estimărilor efectele negative ale schimbărilor climatice asupra naturii și biodiversității, asupra ecosistemelor și disponibilității apei, oceanelor și securității alimentare se vor agrava extrem de mult în deceniile următoare; afirmă încă o dată că refacerea și conservarea strictă a ecosistemelor cu retenție mare de carbon, cum ar fi turbăriile, zonele umede, pășunile și ecosistemele cu carbon albastru, precum mlaștinile sărăturate, câmpiile de iarbă de mare, mangrovele și pădurile intacte reprezintă o opțiune de răspuns cu impact imediat și oferă o gamă largă de beneficii pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; întrucât, atunci când sunt degradate sau distruse, ecosistemele cu carbon albastru emit carbonul pe care l-au stocat timp de secole în atmosferă și în ocean, ceea ce devine o sursă de emisii de GES; subliniază că unele măsuri care ar putea atenua criza climatică ar putea fi în detrimentul biodiversității și subliniază necesitatea ca criza climatică și criza pierderii biodiversității să fie abordate împreună; propune, prin urmare, un program de lucru comun între Convenția privind diversitatea biologică și CCONUSC, finanțat în mod corespunzător, pentru a identifica și încuraja acțiunile sinergice;

58.

subliniază că, în pofida consensului tot mai mare în cadrul CCONUSC și CBD cu privire la necesitatea unor acțiuni integrate la nivel național și local pentru a trata deopotrivă biodiversitatea și crizele climatice, soluțiile bazate pe natură încă lipsesc din multe angajamente climatice naționale și strategii de țară; consideră că o platformă multilaterală privind soluțiile bazate pe natură ar putea să contribuie la amplificarea sinergiilor între convențiile internaționale multilaterale privind biodiversitatea și schimbările climatice și să ajute la realizarea ODD ale ONU;

59.

subliniază nevoia unor sinergii între Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 și acțiunile climatice atât în scopul atenuării schimbărilor climatice, cât și al adaptării la acestea;

60.

reamintește și rolul esențial jucat de biodiversitate în lupta noastră împotriva încălzirii globale, adaptarea la ea și creșterea nivelului de reziliență; subliniază că abordările bazate pe ecosisteme, astfel cum sunt stabilite în Convenția ONU privind diversitatea biologică, și soluțiile bazate pe natură valorifică potențialul naturii și al biodiversității de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și de a ne ajuta să ne adaptăm la efectele schimbărilor climatice, că aceste soluții sunt reciproc avantajoase, implicând protejarea, refacerea, gestionarea durabilă și consolidarea serviciilor și funcțiilor ecosistemelor pentru a răspunde provocărilor societății și a promova prosperitatea umană; subliniază că soluțiile bazate pe natură pot atinge eficacitatea maximă atunci când sunt planificate pe termen lung și nu când sunt axate în mod limitat pe sechestrarea rapidă a carbonului (22);

61.

salută inițiativa președinției COP26 de a lansa dialogul privind pădurile, agricultura și comerțul cu produse de bază, care va reuni principalele țări exportatoare de produse agricole și țările consumatoare ale acestor produse, pentru a discuta cum să facă acest proces mai sustenabil; reamintește pozițiile sale detaliate în rezoluția sa referitoare la un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial (23) în frunte cu UE, care ar putea fi incluse în contribuția UE; invită Comisia să propună urgent un cadru juridic al UE bazat pe obligația de diligență, care să garanteze că lanțurile valorice sunt sustenabile și că produsele sau mărfurile puse pe piața UE nu au nici ca efect, nici la origine defrișări, degradarea pădurilor, conversia și degradarea ecosistemelor sau încălcări ale drepturilor omului; reține că un astfel de cadru juridic al UE ar trebui să fie extins și la ecosistemele cu stocuri mari de carbon și bogate în biodiversitate, altele decât pădurile, ca ecosistemele marine și de coastă, zonele umede, turbăriile sau savanele, pentru a evita mutarea presiunii asupra acestor ecosisteme;

62.

atrage atenția că potențialele emisii generate de permafrost nu sunt luate pe deplin în calcul în bugetele pentru emisiile globale și nici nu se reflectă în contribuțiile stabilite la nivel național; subliniază că este nevoie urgent de eforturi științifice accelerate pentru a estima cu mai multă precizie și a comunica amploarea probabilă a emisiilor crescute de dioxid de carbon și de metan generate de regiunea arctică aflată în încălzire, pentru a aduce contribuții îmbunătățite la deciziile privind nivelul mai mare de ambiție necesar astfel încât să se mențină temperatura globală în limitele obiectivelor prevăzute în Acordul de la Paris; invită UE să inițieze și să conducă o coaliție mondială pentru permafrost, care să aibă ca scop finanțarea cercetării pentru a evalua mai bine stadiul actual al problemei și finanțarea măsurilor menite să limiteze urgent topirea permafrostului;

63.

subliniază necesitatea cartografierii cuprinzătoare a zonelor bogate în carbon și cu valoare naturală mare, a efectelor și calității gestionării, a stării habitatelor și a altor factori, pentru a oferi informații în vederea luării deciziilor privind prioritățile de refacere;

64.

invită Comisia și statele membre să se asigure că piața Uniunii și modelele de consum nu au efecte negative asupra pădurilor, ecosistemelor naturale și biodiversității și nici asupra drepturilor populațiilor indigene și ale comunităților locale;

65.

atestă importanța Conferinței despre biodiversitate de la Kunming, China, din octombrie 2021 și aprilie-mai 2022; evidențiază că este nevoie de un cadru internațional obligatoriu mai strict și mai ambițios pentru a ocroti biodiversitatea în lume, lucru de o valoare de neînlocuit, a-i opri declinul și a o reface cât mai mult cu putință; consideră că un astfel de cadru ar trebui să se fondeze pe ținte, pe indicatori cuantificabili, pe mecanisme eficace de monitorizare și pe angajamente ferme, care să includă CSN și alte instrumente potrivite, angajamente financiare și asigurări mai ferme de construire a capacităților, precum și un mecanism de evaluare o dată la cinci ani, care să pună accentul pe un nivel ridicat și o creștere treptată a nivelului de ambiție; își reiterează apelul adresat UE de a insista pentru același nivel ridicat de ambiție în timpul negocierilor, pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel mondial, inclusiv obiective internaționale obligatorii din punct de vedere juridic în materie de refacere și protecție la nivel mondial de cel puțin 30 nă în 2030, pentru a reflecta ambițiile interne ale UE, prevăzute în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030;

66.

subliniază, în acest context, că, la revizuirea din 2018 a punerii în aplicare a ODD (24) s-a conchis că cadrul de monitorizare al ODD 15 nu cuprinde elemente esențiale legate de calitate, care sunt vitale pentru obținerea unor rezultate mai semnificative, atrăgând atenția că este nevoie de indicatori suplimentari în domenii precum integritatea pădurilor, eficacitatea gestionării zonelor protejate și integrarea semnificativă a biodiversității în alte procese;

67.

subliniază că mecanismele climatice depind de sănătatea oceanului și a ecosistemelor marine, care sunt afectate în prezent de încălzirea globală, de poluare, de exploatarea excesivă a biodiversității marine, de acidificare, de dezoxigenare și de eroziunea costieră; subliniază că IPCC reamintește că oceanele fac parte din soluția pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

68.

subliniază că cadrul global post-2020 pentru biodiversitate ar trebui să angajeze părțile să integreze soluțiile bazate pe natură, care protejează și refac biodiversitatea și integritatea ecosistemelor, atât în strategiile și planurile de acțiune naționale privind biodiversitatea, cât și în contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) pentru a respecta Acordul de la Paris;

69.

recunoaște rolul important al unui sol sănătos, care este cel mai mare absorbant terestru de carbon, în atenuarea schimbărilor climatice; își reiterează apelul adresat statelor membre de a intensifica refacerea și utilizarea durabilă a solurilor ca instrument al politicii climatice în planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC) și, în special, în măsurile care se aplică sectorului agricol și sectorului exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF), și de a conserva, a reface și a îmbunătăți absorbanții de carbon (în special în zonele cu soluri bogate în carbon, cum ar fi pajiștile și turbăriile), pe lângă adoptarea unor măsuri care să vizeze promovarea unei utilizări durabile a solurilor în politica agricolă și reducerea emisiilor în agricultură; își reiterează apelul adresat Comisiei privind o propunere legislativă care să instituie un cadru juridic comun la nivelul UE pentru protecția solului și utilizarea durabilă a solului, abordând toate amenințările majore la adresa solului;

Finanțarea sustenabilă a proiectelor legate de climă

70.

pune în lumină faptul că UE și statele sale membre furnizează cele mai multe fonduri publice pentru combaterea schimbărilor climatice; admite că finanțarea pentru combaterea schimbărilor climatice este importantă pentru acțiunile climatice, întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare au contribuții stabilite la nivel național care sunt condiționate și a căror realizare depinde de sprijinul financiar; salută așadar decizia luată la COP24 de a stabili un obiectiv mai ambițios începând cu 2025, care să depășească angajamentul actual de a mobiliza 100 de miliarde USD pe an începând din 2020, dar se arată îngrijorat că angajamentele efective asumate de țările dezvoltate sunt încă foarte departe de obiectivul colectiv de a mobiliza 100 de miliarde USD pe an și cere să se pună capăt acestei discrepanțe între vorbe și fapte; îndeamnă UE și statele sale membre să își intensifice eforturile de mobilizare a finanțării internaționale pentru combaterea schimbărilor climatice pentru țările în curs de dezvoltare și să creeze o foaie de parcurs internațională care să stabilească cota echitabilă a fiecărei țări dezvoltate în angajamentul financiar în valoare de 100 de miliarde USD, precum și mecanisme prin care să se asigure faptul că angajamentele se materializează; se așteaptă ca economiile emergente să contribuie începând din 2025 la finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice, care va fi mai mare în viitor; în acest context, sprijină începerea negocierilor privind un nou obiectiv financiar pentru perioada de după 2025, explorând oportunitatea unei abordări bazate pe o matrice a obiectivelor, cu obiective secundare separate pentru o finanțare bazată pe granturi, care să reflecte gravitatea tot mai mare a impactului schimbărilor climatice și nevoia urgentă de a accelera la maximum acțiunile climatice în acest deceniu;

71.

subliniază că fluxurile financiare sunt esențiale pentru adaptarea la schimbările climatice; subliniază că este important ca obiectivul global privind adaptarea să devină operațional și să se mobilizeze noi fonduri consistente pentru adaptare în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă UE și statele membre să se angajeze să majoreze suplimentar semnificativ fondurile pe care le pun la bătaie pentru adaptarea la schimbările climatice, pentru a se ajunge la un echilibru între finanțarea destinată atenuării schimbărilor climatice și cea destinată adaptării la ele, acordând prioritate finanțării bazate pe granturi, și să pregătească asumarea unor angajamente adecvate în cadrul COP26;

72.

afirmă că veniturile provenite din mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon ar putea fi utilizate pentru a extinde furnizarea de finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice țărilor în curs de dezvoltare, în special pentru adaptare, dar și pentru a reduce intensitatea emisiilor de dioxid de carbon generate de exporturile lor, precum și de produsele vândute pe piața internă;

73.

recunoaște că trebuie să se avanseze în chestiunea pierderilor și daunelor, pentru care ar trebui să se mobilizeze resurse suplimentare și adecvate din surse inovatoare de finanțare publică, în cadrul Mecanismului internațional de la Varșovia, și pentru care UE ar trebui să sprijine un mandat la COP26 pentru ca noul Grup de experți pentru acțiune și sprijin (ASEG) din cadrul Mecanismului internațional de la Varșovia să exploreze și să cerceteze aceste surse;

74.

subliniază că pandemia de COVID-19 a demonstrat încă o dată că depindem unii de ceilalți pentru a aborda provocările mondiale și că această criză ar trebui să fie considerată ca un semnal de alarmă care să mobilizeze eforturi colective mai ambițioase; subliniază necesitatea de a consolida reziliența, trăgând toate învățămintele din criza actuală în ceea ce privește capacităților insuficiente de planificare și de răspuns în situații de urgență; avertizează că, din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19, sunt anulate progresele înregistrate în direcția realizării ODD-urilor, se accentuează sărăcia extremă în țările în curs de dezvoltare și sunt exacerbate nivelurile datoriei; subliniază că intensificarea substanțială a finanțării pentru combaterea schimbărilor climatice și identificarea de urgență a unor soluții viabile de reducere a datoriilor țărilor terțe, în forurile internaționale, sunt acțiuni necesare în vederea înlesnirii unei redresări verzi mondiale;

75.

consideră că este esențial ca principalele instituții financiare internaționale să adopte și să dezvolte rapid finanțarea ecologică pentru a înfăptui cu succes decarbonizarea economiei mondiale; reamintește rolul BEI, în calitate de bancă pentru climă a UE, și foaia sa de parcurs recent adoptată pentru climă, precum și politica sa actualizată de acordare a împrumuturilor în domeniul energiei; solicită băncilor multilaterale de dezvoltare, inclusiv BEI, și instituțiilor de finanțare a dezvoltării să finanțeze mai multe investiții în domeniul climatic, să își alinieze portofoliile la Acordul de la Paris și să sprijine eforturile de redresare ale țărilor în curs de dezvoltare în urma pandemiei de COVID-19, într-un mod ecologic, incluziv și rezilient; subliniază necesitatea de a crea platforme și instrumente pentru a promova și a face schimb de bune practici în vederea unei redresări durabile și pentru a promova colaborarea practică în materie de decuplare a emisiilor de GES de creșterea economică, sporind totodată prosperitatea; solicită elaborarea și sprijinirea unui acord mondial privind principiile de finanțare durabilă, inclusiv privind standardele internaționale de raportare financiară legate de normele contabile în materie de sustenabilitate;

76.

consideră îmbucurător faptul că Fondul pentru adaptare va fi pus în continuare în slujba Acordului de la Paris; recunoaște importanța acestui fond pentru comunitățile cele mai vulnerabile la schimbările climatice și constată că, din 2010 încoace, fondul a angajat peste 830 de milioane USD pentru proiecte și programe de adaptare la schimbările climatice și de reziliență, inclusiv peste 120 de proiecte concrete, localizate, în comunitățile cele mai vulnerabile din țările în curs de dezvoltare din întreaga lume; subliniază, cu toate acestea, că această sumă nu este suficientă și invită țările donatoare să își intensifice contribuțiile la Fondul pentru adaptare, într-o abordare mai previzibilă și multianuală;

77.

reiterează necesitatea de a pune capăt de urgență subvențiilor pentru combustibilii fosili și altor subvenții dăunătoare mediului, în UE și în întreaga lume; ia act de faptul că, în Uniune, subvențiile la combustibilii fosili se ridică la aproximativ 50 de miliarde EUR și invită toate statele membre să pună în practică politici, calendare și măsuri concrete pentru a elimina treptat toate subvențiile directe și indirecte la combustibilii fosili până cel târziu în 2025; invită toate celelalte părți să ia măsuri similare;

78.

sprijină activitatea coaliției miniștrilor de finanțe pentru acțiuni climatice și încurajează toate guvernele să adopte angajamentele coaliției cu scopul de a alinia toate politicile și practicile care sunt de competența ministerelor de finanțe la obiectivele Acordului de la Paris și a adopta sisteme eficace de stabilire a prețului carbonului, astfel cum prevăd principiile de la Helsinki;

79.

reliefează rolul important pe care trebuie să-l joace sectorul privat, inclusiv corporațiile și piețele financiare, în direcționarea economiei pe o traiectorie compatibilă cu Acordul de la Paris; salută inițiativa Platformei de finanțare privată COP26, care se axează pe construirea unui sistem de mobilizare a surselor de finanțare privată, cu scopul de a sprijini reproiectarea economiilor noastre pentru obiectivul emisii nete zero; recunoaște interesul public larg și angajamentul pentru investițiile sustenabile; salută implicarea tot mai mare a instituțiilor financiare internaționale în dezvoltarea finanțării ecologice și consideră că este esențial să se încurajeze această tendință, în vederea realizării cu succes a decarbonizării economiei mondiale; salută Alianța financiară de la Glasgow pentru neutralitate climatică și angajamentul acesteia de a mobiliza investițiile necesare la nivel mondial, pentru a se ajunge la zero emisii nete cel târziu în 2050, în temeiul unor criterii bazate pe date științifice;

80.

subliniază faptul că mecanismul de dezvoltare nepoluantă (CDM) nu a reușit să genereze reduceri de emisii reale, suplimentare; invită părțile să aibă în vedere încetarea imediată a CDM; subliniază că funcționarea în continuare a CDM ar submina Acordul de la Paris și eforturile colective de reducere a emisiilor GES;

81.

subliniază că vechile credite generate în trecut nu trebuie utilizate în contextul Acordului de la Paris; subliniază că vechile credite nu trebuie utilizate pentru a atinge obiectivele climatice de după 2020;

82.

subliniază necesitatea de a dezvolta și a promova în continuare prezentarea de informații financiare legate de climă și de sustenabilitate de către instituțiile și societățile financiare;

Efortul global al tuturor sectoarelor

83.

subliniază că sectorul transporturilor este singurul sector în care emisiile la nivelul UE au crescut din 1990 încoace, fapt incompatibil cu un obiectiv pe termen lung de neutralitate climatică, care presupune reduceri mai mari și mai rapide ale emisiilor în toate sectoarele societății, inclusiv sectoarele aviatic și maritim; consideră că, pentru a asigura corelarea contribuțiilor stabilite la nivel național cu angajamentele la nivelul întregii economii, impuse de Acordul de la Paris, părțile ar trebui încurajate să includă emisiile din transportul maritim și aerian internațional, să convină și să aplice măsuri la nivel internațional, regional și național pentru a reduce emisiile din aceste sectoare, inclusiv emisiile, altele decât CO2, din aviație; reiterează, în acest context, că trebuie reglementate aceste sectoare integrându-le în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), care ar putea servi și drept model pentru eforturile paralele, sprijinind obiectivele globale mai ambițioase la nivel internațional, inclusiv în Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI); este îngrijorat de progresele lente înregistrate în cadrul OMI și al OACI în vederea reducerii emisiilor generate de transportul maritim și de aviație la nivel internațional; atrage atenția că aviația generează aproximativ 2,1 % din emisiile de CO2 de la nivel mondial; invită Comisia și statele membre să depună toate eforturile pentru a consolida sistemul de compensare și reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru aviația internațională (CORSIA) și să sprijine adoptarea de către OACI a unui obiectiv pe termen lung de reducere a emisiilor în interiorul sectorului, protejând totodată autonomia legislativă a UE în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei ETS;

84.

reamintește că, potrivit Agenției Internaționale a Energiei, pentru a se ajunge la zero emisii nete până în 2050, toate autoturismele noi introduse pe piață la nivel mondial ar trebui să ajungă la emisii zero până în 2035; subliniază și că, pentru ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, practic toate autoturismele de pe drumurile din Europa trebuie să ajungă la emisii zero până atunci; reliefează că sectorul transportului poate fi un catalizator important al utilizării energiei din surse regenerabile; subliniază rolul pe care îl poate juca mobilitatea electrică, ca formă de integrare inteligentă a sectoarelor energiei și transporturilor, prin deblocarea capacităților de flexibilitate, subliniind importanța instalării unor sisteme inteligente de încărcare în întreaga UE;

85.

constată că emisiile de negru-de-fum generate de transportul maritim au crescut, la nivel mondial, cu 12 % în perioada 2012-2018 și cu 85 % în regiunea arctică în perioada 2015-2019; subliniază că, potrivit estimărilor, negrul-de-fum reprezintă aproximativ 21 % din emisiile generate de transportul maritim într-un interval de 20 de ani; având în vedere caracterul urgent al combaterii schimbărilor climatice și, în special, ritmul alarmant în care se topește gheața arctică; solicită luarea de măsuri imediate pentru a inversa actuala creștere a emisiilor de negru de fum generate de transportul maritim arctic; regretă profund că interdicția adoptată de OMI privind utilizarea păcurii grele în regiunea arctică conține prea multe lacune și s-a dovedit ineficace în protejarea regiunii arctice; îndeamnă Comisia să se asigure că toate navele care fac escală în porturile UE și care călătoresc în regiunea arctică sau în apropierea acesteia încep să utilizeze distilate mai curate și instalează filtre de particule poluante, ceea ce ar reduce emisiile de negru-de-fum cu peste 90 %;

86.

subliniază că, în 2012, transportul maritim a generat aproximativ 2,5 % din emisiile de GES de la nivel mondial (25); este îngrijorat de faptul că transportul maritim este exceptat atât de la obiectivele climatice internaționale (CCONUSC), cât și de la cele ale UE și atrage atenția că se preconizează că aceste emisii vor crește cu până la 50 % în perioada 2018-2050 dacă nu vor fi controlate (26); salută faptul că, în 2018, OMI a adoptat o strategie inițială privind reducerea emisiilor de GES provenite de la nave, conform căreia emisiile ar trebui să atingă punctul maxim cât de curând posibil și să scadă cu cel puțin 50 % până în 2050, comparativ cu 2008, depunându-se în același timp eforturi pentru eliminarea lor completă, dar este îngrijorat de progresele lente înregistrate până în prezent și îndeamnă OMI să avanseze rapid, adoptând măsuri ambițioase pe termen scurt și mediu;

87.

reamintește că orașele joacă un rol esențial în reducerea emisiilor de GES; subliniază că orașele trebuie să își asume un rol de lider la nivel local și global în tranziția verde; invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unor măsuri concrete pentru a sprijini reducerea emisiilor de CO2 în orașe, demers care să fie întreprins în colaborare cu industria, cu cetățenii și cu autoritățile locale; subliniază că orașele pot fi „pepiniere” pentru noile tehnologii din domeniul electrificării, al automatizării și al digitalizării, prin sprijinirea inovării și a unor acțiuni de pionierat;

88.

subliniază necesitatea de a integra eforturile pentru a realiza progrese atât în ceea ce privește schimbările climatice, cât și calitatea aerului; consideră că este necesară o abordare cuprinzătoare pentru a reduce emisiile la sursă în toate sectoarele, în special în transportul rutier și maritim, aviație, instalații industriale, clădiri, agricultură și producția de energie, pentru a proteja mai bine sănătatea cetățenilor noștri și a planetei noastre;

89.

reamintește că 23 % din emisiile mondiale de GES și circa 10 % din emisiile de GES din UE provin din agricultură și recunoaște că sectorul agricol are un potențial semnificativ de reducere a emisiilor de GES, precum și de a contribui în mod pozitiv la combaterea schimbărilor climatice, prin creșterea capacității de sechestrare a carbonului; subliniază că o tranziție către o agricultură regenerativă, către lanțuri de aprovizionare mai scurte și către regimuri alimentare mai sănătoase, mai echilibrate și durabile, inclusiv prin creșterea consumului de plante produse în mod durabil și a alimentelor bazate pe plante, ar contribui la reducerea semnificativă a emisiilor din agricultură, scăzând totodată presiunea asupra terenurilor și contribuind la refacerea ecosistemelor;

90.

ia act de faptul că marile avantaje ale agroecologiei în ceea ce privește clima, biodiversitatea și securitatea alimentară au fost recunoscute în rapoartele IPCC și IPBES, raportorul special al ONU privind dreptul la hrană și evaluarea internațională a cunoștințelor, științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare, condusă de FAO; reafirmă că agroecologia și agricultura familială ar trebui să se afle în centrul acțiunilor climatice;

91.

observă că aproximativ 60 % din metanul din lume este emis de surse precum agricultura, depozitele de deșeuri, instalațiile de tratare a apelor reziduale, precum și producția și transportul combustibililor fosili prin conducte; reamintește că metanul este un GES puternic, peste 80 de ori mai puternic decât CO2, pe o perioadă de 20 de ani, și se află pe locul al doilea în ierarhia substanțelor care contribuie la schimbările climatice, după dioxidul de carbon; subliniază, prin urmare, importanța reducerii imediate și rapide a emisiilor de metan pe parcursul acestui deceniu, aceasta fiind una dintre cele mai eficiente măsuri de combatere a schimbărilor climatice adoptate la nivelul UE; constată că numeroase tehnologii și practici eficiente din punctul de vedere al costurilor sunt deja disponibile pentru a atenua emisiile de metan, în special din sectorul energetic; subliniază că reducerile emisiilor de metan completează reducerile necesare ale emisiilor de dioxid de carbon și că ar fi deja posibil să fie atinse 15 % din reducerile de emisii impuse prin Acordul de la Paris, dacă s-ar adopta măsuri fezabile din punct de vedere tehnic și cu costuri reduse de atenuare a emisiilor de metan; apreciază, în acest context, noua strategie a UE de reducere a emisiilor de metan, prezentată de Comisie în octombrie 2020, și invită toate părțile să ia măsuri rapide și ambițioase pentru a reduce semnificativ emisiile de metan; invită Comisia să propună un cadru legislativ echitabil, cuprinzător și clar, care să stabilească măsuri obligatorii și obiective de reducere a metanului, antrenând o reducere semnificativă a emisiilor de metan în UE până în 2030; invită Comisia și statele membre să conducă cooperarea și coordonarea la nivel internațional în ceea ce privește atenuarea emisiilor de metan și să inițieze un acord mondial privind atenuarea metanului în cadrul COP26, care să definească noi ambiții legate de atenuarea la nivel mondial a metanului, în conformitate cu raportul IPCC privind încălzirea globală cu 1,5 oC, cu raportul de evaluare a metanului la nivel mondial al UNEP și cu cel de al șaselea raport de evaluare IPCC;

92.

reamintește că, astfel cum a indicat evaluarea impactului Planului privind obiectivul climatic pentru 2030 (27), obiectivul de a reduce emisiile de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 necesită combaterea emisiilor de metan, în conformitate cu obiectivele prevăzute în Acordul de la Paris;

93.

sprijină eforturile Comisiei de a susține crearea unui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic la nivel internațional pentru reducerea emisiilor de metan în cadrul ONU;

94.

salută intenția anunțată a administrației Biden din SUA și a președintelui chinez Xi Jinping de a ratifica amendamentul de la Kigali la Protocolul de la Montreal, care, împreună cu viitoarea revizuire a normelor UE privind gazele fluorurate cu efect de seră, reprezintă o oportunitate unică de a aduce lumea mai aproape de realizarea obiectivelor prevăzute în Acordul de la Paris; invită Comisia să prezinte o revizuire ambițioasă a Regulamentului privind gazele fluorurate cu efect de seră, până la sfârșitul anului 2021, pentru a accelera eliminarea hidrofluorocarburilor (HFC); consideră că ar trebui întreprinse acțiuni suplimentare împotriva utilizării hexafluorurii de sulf (SF6);

95.

încurajează UE să își asume un rol principal în promovarea tarifării carbonului, ca instrument eficient de politică climatică și parte a unui cadru de reglementare mai larg, să exploreze conexiunile și alte forme de cooperare cu mecanismele existente de tarifare a carbonului din țările și regiunile terțe, să accelereze reducerile de emisii necostisitoare pe plan mondial și să reducă concomitent riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, ceea ce ar trebui să contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial; invită Comisia să introducă garanții pentru a se asigura că orice legătură cu EU ETS va continua să aducă contribuții suplimentare și permanente la eforturile de atenuare și nu va submina angajamentele interne asumate de Uniune privind emisiile de gaze cu efect de seră; subliniază că instituirea unui mecanism al UE de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, compatibil cu normele Organizației Mondiale a Comerțului, constituie o componentă esențială a Pactului verde și ar trebui să fie o prioritate-cheie; subliniază că mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon ar trebui utilizat ca model pentru acțiuni climatice mai puternice în Uniune și la nivel mondial, asigurând, în același timp, o concurență loială între producătorii interni UE și cei străini;

96.

subliniază importanța unui angajament ferm împotriva defrișărilor; constată că, deși în Uniune suprafața împădurită s-a extins în ultimii ani, în alte regiuni, în special în zonele economiilor emergente dependente de mărfuri, defrișările masive cauzate în principal de sectorul agricol și de cel zootehnic reprezintă o problemă care are nevoie de o soluție adecvată;

Industria și competitivitatea

97.

consideră că COP26 este cea mai importantă pentru sectoarele industriale și energetice europene de la semnarea Acordului de la Paris în 2015, întrucât Uniunea a consacrat o cale de realizare a neutralității climatice cel târziu până în 2050 și a lansat pachetul „Pregătiți pentru 55”; consideră că prosperitatea economică, coeziunea socială, crearea de locuri de muncă, dezvoltarea industrială durabilă și politica în domeniul climei ar trebui să se susțină reciproc; subliniază faptul că lupta împotriva schimbărilor climatice oferă industriei UE oportunități care pot fi materializate dacă legiuitorii se angajează să răspundă în timp util, personalizat, bazat pe solidaritate și adecvat în materie de politici; subliniază necesitatea unei strategii globale de atingere a obiectivelor stabilite pentru 2030 și dincolo de alinierea fluxurilor financiare publice și private; consideră că este extrem de important ca UE să-și asigure un avantaj de pionierat în domeniu și să conducă prin puterea exemplului;

98.

subliniază că Uniunea ar trebui să facă tot posibilul pentru a-și menține poziția de lider și competitivitatea la nivel mondial în tranziția către o economie cu emisii nete de GES egale cu zero; subliniază că ar trebui utilizate instrumentele politice disponibile și inovatoare pentru a menține și a extinde domeniile în care Uniunea este lider; subliniază necesitatea de a decarboniza mai mult industria europeană și de a continua sprijinul UE pentru acest efort; salută inițiativele întreprinse în favoarea lanțurilor valorice strategice; recunoaște efectele pozitive ale măsurilor timpurii de combatere a schimbărilor climatice pentru industriile europene, precum și ale creării de către UE a unui exemplu în realizarea neutralității climatice, care pregătește terenul pentru țări mai puțin avansate sau mai puțin ambițioase și garantează un avantaj competitiv extrem de benefic industriilor și întreprinderilor Uniunii; subliniază necesitatea de a stabili acorduri multilaterale și bilaterale executorii între UE și partenerii săi, menite să exporte standardele de mediu ale Uniunii și să asigure condiții de concurență echitabile în domeniul comerțului și al investițiilor; subliniază necesitatea de a preveni relocarea în afara Uniunii a producției și a investițiilor în industria europeană, din cauza unor măsuri climatice mai puțin ambițioase și, prin urmare, încurajează partenerii internaționali să își alinieze eforturile de combatere a schimbărilor climatice; consideră că taxonomia ecologică a Uniunii ar trebui să creeze transparență și să ofere claritate, cu scopul de a permite guvernelor și întreprinderilor să ofere stimulente pentru investițiile care contribuie la realizarea obiectivelor Acordului de la Paris;

99.

recunoaște rolul esențial al IMM-urilor, în special al microîntreprinderilor și al întreprinderilor nou-înființate, în stimularea și obținerea de rezultate în materie de ocupare a forței de muncă și creștere economică, precum și în deschiderea căii către tranziția digitală și tranziția verde; reamintește că IMM-urile reprezintă o parte esențială a structurii economice și sociale europene și trebuie sprijinite și stimulate în această tranziție de legiuitori, în special prin asigurarea accesului la finanțare pentru tehnologiile, serviciile și procesele sustenabile și prin simplificarea procedurilor administrative; este preocupat de faptul că numeroase IMM-uri nu sunt încă conștiente de oportunitățile tranziției verzi și, prin urmare, solicită eliminarea acestui deficit de cunoștințe, cu sprijinul consilierilor în materie de sustenabilitate și al serviciilor de sustenabilitate ale Rețelei întreprinderilor europene;

100.

salută angajamentul, eforturile și progresele realizate până în prezent de cetățenii, comunitățile, municipalitățile, orașele, regiunile, industriile și instituțiile europene în vederea îndeplinirii obligațiilor care decurg din Acordul de la Paris; ia act, în același timp, de necesitatea de a intensifica rapid acțiunile pentru a fi pe deplin în conformitate cu Acordul de la Paris; încurajează, prin urmare, toți actorii implicați, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, să își adapteze ambițiile și comportamentul la standarde mai ridicate pentru a face față provocărilor climatice;

101.

subliniază oportunitățile oferite de o strategie de creștere solidă în vederea redresării post-COVID-19, nu numai pentru depășirea crizei economice, ci și pentru dezvoltarea accentuată a unei economii a UE ecologice și durabile, prin realizarea tranziției digitale și verzi; ia act cu îngrijorare de faptul că ignorarea avantajului acestui impuls ar fi în detrimentul industriei UE, având în vedere amploarea transformării industriale necesare pentru atingerea obiectivelor pentru 2030, într-un mediu extrem de competitiv și în curs de dezvoltare rapidă;

102.

salută faptul că mai mulți parteneri comerciali ai UE au introdus comercializarea carbonului sau alte mecanisme de tarifare; salută crearea unui mecanism al UE de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, echitabil din punct de vedere social, în conformitate cu propunerile formulate în Rezoluția Parlamentului European referitoare la un mecanism al UE de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon compatibil cu normele OMC, care include instituirea unui mecanism eficace de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, precum și efectul său de a promova un preț al carbonului la nivel mondial; solicită părților la COP26 să convină asupra unor norme clare, echitabile și solide din punct de vedere ecologic și social privind piețele carbonului, care să ofere contribuții concrete și măsurabile la dezvoltarea durabilă;

Politica energetică

103.

salută revizuirea legislației energetice în cadrul pachetului „Fit for 55” pentru a o alinia la obiectivul sporit al Uniunii de reducere a emisiilor cu cel puțin 55 % până în 2030, în vederea atingerii neutralității climatice până cel târziu în 2050;

104.

reamintește angajamentul Uniunii față de principiul „eficiența energetică pe primul loc”; subliniază importanța integrării principiului în toate actele legislative și inițiativele relevante; subliniază potențialul neexploatat al eficienței energetice în sectoare precum transporturile și clădirile, inclusiv încălzirea și răcirea;

105.

reamintește că, în Uniune, 50 de miliarde EUR au fost cheltuite pe subvenții pentru combustibilii fosili în 2018, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din totalul subvențiilor pentru energie din Uniune; consideră că subvențiile pentru combustibilii fosili subminează obiectivele Pactului verde european și obligațiile Acordului de la Paris; subliniază nevoia urgentă de a furniza semnale de preț mai coerente în toate sectoarele energetice și în statele membre, precum și faptul că costurile externe nu sunt internalizate; invită statele membre și celelalte părți la COP26 să acorde prioritate investițiilor în energia și infrastructura ecologică și să elimine treptat subvențiile directe și indirecte pentru combustibilii fosili;

106.

consideră că, pentru ca Uniunea să realizeze neutralitatea climatică, sistemul său energetic ar trebui să fie integrat și bazat pe o prioritate în cascadă, începând de la punerea în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate”, care să conducă la economii de energie, urmată de decarbonizarea utilizărilor finale prin electrificare directă, combustibili pe bază de energie din surse regenerabile și, într-o fază de tranziție, combustibili cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru aplicații care nu au alternativă, menținând totodată accesibilitatea energiei, prețurile abordabile și securitatea aprovizionării, prin dezvoltarea unui sistem energetic circular, cu eficiență energetică ridicată, integrat, interconectat, rezilient și multimodal;

107.

reamintește că este important să se țină cont de diversitatea sistemelor energetice naționale și de multitudinea provocărilor; subliniază necesitatea unei tranziții juste și reiterează promisiunea prezentată în noul Pact verde, conform căreia nimeni nu ar trebui lăsat în urmă; este preocupat de faptul că aproximativ 50 de milioane de gospodării din UE trăiesc încă în sărăcie energetică; subliniază că este important ca obiectivele mai ambițioase privind clima să aibă o dimensiune socială și să fie însoțite de politici pentru a preveni și a pune capăt sărăciei energetice cât mai curând posibil; subliniază că politicile energetice trebuie derulate respectându-se principiul unei tranziții echitabile și juste, precum și în strânsă cooperare cu societatea civilă și partenerii sociali; consideră, prin urmare, că planificarea publică și legarea unor parteneriate sociale mai strânse și implicarea societății civile la nivel local, național și la nivelul Uniunii reprezintă o condiție fundamentală pentru a atinge neutralitatea climatică în toate sectoarele societății, într-un mod echitabil, incluziv și sustenabil social;

108.

salută adoptarea strategiei europene privind hidrogenul, care stabilește obiective pentru instalarea a cel puțin 6 GW de electrolizoare de hidrogen din surse regenerabile în Uniune până în 2024 și a 40 GW de electrolizoare de hidrogen din surse regenerabile până în 2030; reamintește necesitatea de a accelera decarbonizarea producției existente de hidrogen, prin creșterea producției de hidrogen din surse regenerabile; subliniază importanța eliminării treptate a hidrogenului pe bază de combustibili fosili cât mai curând posibil, concentrându-se, în schimb, pe tehnologii sigure și sustenabile; îndeamnă Comisia și statele membre să înceapă imediat planificarea cu atenție a tranziției, astfel încât producția de hidrogen pe bază de combustibili fosili să înceapă să scadă rapid, previzibil și ireversibil și astfel încât să se evite prelungirea duratei de viață a instalațiilor de producție bazate pe combustibili fosili; ia act de faptul că o serie de unități de producție a hidrogenului pe bază de combustibili fosili sunt situate în teritoriile de tranziție justă și, prin urmare, evidențiază că sunt necesare măsuri de sprijin eficace, care să faciliteze reducerea emisiilor de GES și să contribuie la recalificarea și la creșterea capacității de inserție profesională a forței de muncă locale;

109.

salută strategia UE privind energia din surse regenerabile offshore și ambiția sa de a crește capacitatea offshore a Europei la cel puțin 60 GW până în 2030 și la 340 GW până în 2050; subliniază necesitatea de a se asigura că punerea în aplicare a strategiei aduce beneficii întregii Uniuni, inclusiv statelor membre fără ieșire la mare;

110.

este convins de necesitatea de a crea condiții cu scopul de a oferi consumatorilor mai multe stimulente pentru a alege forme mai durabile de energie și a fi mai activi; invită Comisia să evalueze obstacolele rămase în calea autoconsumului de energie din surse regenerabile și a comunităților de energie din surse regenerabile, în special în gospodăriile cu venituri mici sau vulnerabile;

111.

salută inițiativa de revizuire a Directivei privind impozitarea energiei (2003/96/CE), pentru a o transforma într-un instrument care să alinieze politicile fiscale la obiectivele privind energia și clima pentru 2030 și 2050, evaluând, în același timp, efectele sărăciei energetice și ale sărăciei în transporturi, inclusiv asupra consumatorilor; invită statele membre să ia în considerare reducerea impozitelor și a taxelor pe energia din surse regenerabile în întreaga Uniune, după caz, și să consolideze stimulentele financiare pentru producerea de energie din surse regenerabile;

112.

subliniază că, deși Europa depune eforturi în vederea atingerii obiectivelor sale ambițioase, atingerea unui nivel net al emisiilor egal cu zero până cel târziu în 2050 va necesita o acțiune coordonată la nivel mondial; subliniază că țările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de diferite grade de asistență internațională pentru a-și realiza tranziția verde; subliniază importanța intensificării cooperării transfrontaliere și a schimbului de bune practici cu partenerii internaționali în domeniul elaborării de politici și al științei, inclusiv al transferului de tehnologie, pentru a promova eficiența energetică și investițiile în tehnologii și infrastructuri energetice durabile;

113.

salută intenția Comisiei de a adopta un plan de acțiune privind digitalizarea sectorului energetic, cu scopul de a plasa Uniunea în poziția de lider tehnologic și a permite un sistem energetic mai integrat, cu soluții inteligente, în sectoare specifice, și cu o finanțare îmbunătățită pe perioada 2021-2027; reamintește că este important să se combată riscurile cibernetice din sectorul energetic, pentru a asigura reziliența sistemelor energetice;

Cercetarea, inovarea, tehnologiile digitale și politica spațială

114.

salută rolul programului Orizont Europa și contribuția sa la neutralitatea climatică; este de părere că parteneriatele din cadrul programului Orizont Europa, inclusiv întreprinderile comune, vor încuraja colaborarea dintre sectorul public și cel privat, cu scopul de a contribui la realizarea tranziției verzi, asigurând totodată disponibilitatea, accesibilitatea și abordabilitatea inovațiilor sustenabile; subliniază importanța îmbunătățirii comunicării cu cetățenii referitoare la rezultatele proiectelor europene de C&D și la noile tehnologii, inclusiv la proiectele-pilot, pentru a crește gradul de acceptare de către public și pentru a spori vizibilitatea rolului Uniunii în rândul cetățenilor săi;

115.

subliniază necesitatea de a atrage mai multe investiții, atât publice, cât și private, în cercetarea, inovarea și introducerea unor noi tehnologii durabile, inclusiv în industriile cu utilizare intensivă a forței de muncă, în noile rețele de infrastructură și în proiectele necesare care contribuie la realizarea obiectivelor Pactului verde european și ale Acordului de la Paris;

116.

subliniază că este important să se asigure coerența și consecvența stimulentelor, cu scopul de a se promova tehnologiile inovatoare în vederea atingerii obiectivelor pentru 2030 și 2050, abordând implementarea tehnologiilor deja mature, precum și investițiile în noi tehnologii care trebuie dezvoltate pentru a atinge obiectivul Uniunii de neutralitate climatică până cel târziu în 2050;

117.

subliniază rolul fundamental pe care îl pot juca tehnologiile digitale în sprijinirea tranziției verzi a UE; subliniază că redresarea UE necesită crearea unui cadru de reglementare stabil și a unor stimulente financiare și pentru actorii privați, cu scopul de a stabili și a asigura progresul impulsionat de piață în cercetarea, inovarea și dezvoltarea de tehnologii durabile;

118.

subliniază că digitalizarea constituie unul dintre factorii-cheie de stimulare a integrării sistemului energetic, deoarece poate permite fluxuri dinamice și interconectate de purtători de energie, conectarea unor piețe mai diverse și poate furniza datele necesare pentru a corela cererea și oferta; subliniază potențialul tehnologiilor digitale de a crește eficiența energetică și, astfel, de a reduce emisiile globale de GES; reamintește că, în conformitate cu estimările Comisiei, amprenta de mediu a TIC reprezintă între 5 % și 9 % din consumul mondial de energie electrică și peste 2 % din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră; subliniază că, potrivit unui studiu din 2018 privind inteligența artificială, realizat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, centrele de date și transmiterea datelor ar putea reprezenta între 3 % și 4 % din consumul total de energie electrică al Uniunii; reliefează că Comisia se așteaptă la o creștere cu 28 % a consumului centrelor de date din 2018 până în 2030; subliniază că 47 % din emisiile de dioxid de carbon din domeniul digital sunt generate de echipamentele de consum, cum ar fi computerele, telefoanele inteligente, tabletele, dispozitivele conectate; solicită, prin urmare, măsuri de reducere a amprentei de carbon a sectorului TIC, prin asigurarea eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor și reiterează obiectivul de a face centrele de date neutre din punct de vedere climatic și foarte eficiente din punct de vedere energetic până cel târziu în 2030, astfel cum se prevede în strategia digitală;

119.

reamintește importanța contribuției C&I la realizarea obiectivelor stabilite în Acordul de la Paris și a obiectivelor Pactului verde european; invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea și inovarea și o creștere globală a bugetului UE și a bugetelor naționale dedicate C&I în domeniul tehnologiilor energetice durabile și sigure și al inovării; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a sprijini în continuare tehnologiile și soluțiile inovatoare care vor contribui la un sistem energetic integrat și rezistent la schimbări climatice, inclusiv cele în care Europa deține o poziție de lider la nivel mondial și lanțuri valorice interne; consideră că este esențial ca anumite segmente-cheie ale lanțurilor valorice aferente energiei din surse regenerabile să fie localizate în Uniune, pentru a atinge obiectivele climatice și a aduce beneficii economice semnificative europenilor; solicită, în acest context, să se adopte măsuri adecvate pentru a promova rolul jucat de componentele de proveniență europeană din lanțul de aprovizionare și în legislația ce vizează sursele regenerabile de energie (RES);

Schimbările climatice și dezvoltarea

120.

consideră că COP26 reprezintă o oportunitate de a-și reînnoi eforturile pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, în special ODD 13 (acțiuni climatice); consideră că Agenda 2030 trebuie să acționeze ca foaie de parcurs către un viitor mai ecologic, mai echitabil și mai sustenabil;

121.

subliniază importanța unei abordări a drepturilor omului în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, pentru a se asigura că toate măsurile respectă și sprijină drepturile omului pentru toate persoanele;

122.

îndeamnă părțile la CCONUSC să continue să își sporească nivelul de ambiție în ceea ce privește atenuarea și adaptarea, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, și să integreze dimensiunea drepturilor omului în contribuțiile lor stabilite la nivel național și în comunicarea lor privind adaptarea; solicită secretariatului CCONUSC să elaboreze orientări privind modul de integrare a protecției drepturilor omului în contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) și în comunicarea privind adaptarea, în colaborare cu Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului;

123.

este conștient de numărul mare de dovezi conform cărora impactul schimbărilor climatice cauzează și exacerbează penuria de resurse vitale, cum ar fi terenurile arabile, afectează sau distruge ecosistemele de subzistență și mărește incidența și gravitatea catastrofelor naturale, acționând astfel ca factori determinanți ai conflictelor, ai strămutării populațiilor și ai crizelor umanitare;

124.

subliniază că, potrivit celui de al cincilea raport de evaluare IPCC, cunoștințele indigene, locale și tradiționale reprezintă o resursă importantă pentru adaptarea la schimbările climatice; regretă că nu sunt folosite eficient cunoștințele tradiționale locale, iar recunoașterea explicită a popoarelor indigene și tribale și a drepturilor acestora lipsește în continuare din cadrele juridice, politice și instituționale ale multor țări, iar aplicarea lor rămâne o problemă majoră;

125.

insistă asupra necesității imperioase de a include în normele operaționale ale mecanismului de dezvoltare durabilă garanții solide de atenuare și de protecție a drepturilor populațiilor indigene și ale comunităților locale, în fiecare proiect din cadrul acestui mecanism; subliniază că este important să se valorifice cunoștințele comunităților indigene și locale despre protecția mediului și ca vocile lor să fie auzite, ca parte a eforturilor internaționale de combatere a schimbărilor climatice;

126.

solicită Uniunii să preia inițiativa în ceea ce privește alinierea deplină a acordurilor OMC la Acordul de la Paris și să se asigure că propriile sale acorduri comerciale și de investiții nu ridică niciun obstacol în calea punerii în aplicare a Acordului de la Paris și a realizărilor ODD ale ONU, ci, mai degrabă, le sprijină pe deplin;

Rolul Parlamentului European

127.

consideră că Parlamentul trebuie să facă parte integrantă din delegația UE, având în vedere că trebuie să își dea aprobarea pentru acordurile internaționale și joacă un rol central în punerea în aplicare internă a Acordului de la Paris, în calitate de colegiuitor; insistă, prin urmare, să i se permită participarea la reuniunile de coordonare ale UE la COP26 de la Glasgow și să i se garanteze accesul la toate documentele pregătitoare din momentul începerii negocierilor;

o o

128.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților la convenția respectivă care nu sunt membre ale UE.

(1) JO L 243, 9.7.2021, p. 1.

(2) JO C 232, 16.6.2021, p. 30.

(3) JO C 232, 16.6.2021, p. 28.

(4) JO C 270, 7.7.2021, p. 2.

(5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0212.

(6) Texte adoptate, P9_TA(2020)0382.

(7) Texte adoptate, P9_TA(2021)0143.

(8) Texte adoptate, P9_TA(2021)0277.

(9) Raportul de atelier din 10 iunie 2021 sponsorizat în comun de IPBES și IPCC privind biodiversitatea și schimbările climatice.

(10) Natali, S. M., et al., „Permafrost carbon feedbacks threaten global climate goals”, Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 118 (21), 25 mai 2021.

(11) Rigaud, K. K. et al., Groundswell: Preparing for Internal Climate Migration, Grupul Băncii Mondiale, 19 martie 2018.

(12) Programul ONU pentru dezvoltare, „Provocarea (și oportunitatea) finanțării combaterii schimbărilor climatice în valoare de trei trilioane de dolari”, 27 iunie 2021.

(13) Agenția Europeană de Mediu, „Building the foundations for fundamental change” (Construirea bazelor pentru schimbări fundamentale), 4 iunie 2021.

(14) Hänsel, M. C., Drupp, M. A., Johansson, D. J. A., Nesje, F., Azar, C., Freeman, M. C., Groom, B. și Sterner, T., „Climate economics support for the UN climate targets”, Nature Climate Change, 10, pp. 781-789, 2020.

(15) Comunicatul liderilor în urma Summitului de la Carbis Bay din 11-13 iunie 2021.

(16) Oxfam – „Confronting carbon inequality in the European Union. Why the European Green Deal must tackle inequality while cutting emissions” (Inegalități în materie de dioxid de carbon în Uniunea Europeană. De ce Pactul verde european trebuie să abordeze inegalitatea reducând totodată emisiile), 7 decembrie 2020.

(17) Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2021 referitoare la strategia UE privind egalitatea de gen, Texte adoptate, P9_TA(2021)0025.

(18) Experți mediteraneeni privind schimbările climatice și de mediu – „Risks associated to climate and environmental changes in the Mediterranean region” (Riscurile asociate schimbărilor climatice și de mediu în regiunea mediteraneeană), 2019.

(19) Inițiativa maritimă mediteraneeană a WWF – „The climate change effect in the Mediterranean. Six stories from an overheating sea” (Efectul schimbărilor climatice în regiunea mediteraneeană. Șase povești de pe o mare care se supraîncălzește), Roma, Italia, 2021.

(20) COM(2021)0219.

(21) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(22) Raportul de atelier din 10 iunie 2021 sponsorizat în comun de IPBES și IPCC privind biodiversitatea și schimbările climatice.

(23) Texte adoptate, P9_TA(2020)0285.

(24) Forumul politic la nivel înalt, HLPF Review of SDG Implementation (Revizuirea punerii în aplicare a ODD în 2018).

(25) EU climate action policy, responding to the global emergency (Politica UE în domeniul acțiunilor climatice ca răspuns la urgența globală), EPRS, martie 2021.

(26) EPRS, martie 2021.

(27) SWD(2020)0176.