P9_TA(2021)0391

Situația din tabăra de refugiați de la Kakuma din Kenya

Rezoluția Parlamentului European din 16 septembrie 2021 referitoare la situația din tabăra de refugiați de la Kakuma din Kenya (2021/2874(RSP))

(2022/C 117/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Kenya, în special cea din 30 aprilie 2015 (1) și cea din 18 mai 2017 referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii (3),

—	având în vedere declarația comună din 21 iunie 2021 a Republicii Kenya și a Uniunii Europene,

—	având în vedere declarația de la 17 mai 2021 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în numele UE cu privire la Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei,

—	având în vedere rezoluția sa din 24 octombrie 2019 referitoare la situația persoanelor LGBTI din Uganda (4),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2021 intitulate „Cornul Africii: o prioritate geostrategică pentru UE”,

—	având în vedere declarația comună din 29 aprilie 2021 a Guvernului Republicii Kenya și a Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru refugiați (UNHCR): Foaie de parcurs pentru taberele de refugiați de la Dadaab și Kakuma,

—	având în vedere declarația UNHCR din 25 martie 2021 referitoare la situația persoanelor LGBTIQ+ din tabăra de la Kakuma,

—	având în vedere mesajul Secretarului General al ONU din 17 mai 2021 cu ocazia Zilei Internaționale împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—

având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolele 21, 24, 29 și 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și articolele 10 și 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care UE și statele sale membre, în relațiile lor cu restul lumii, se angajează să susțină și să promoveze drepturile universale ale omului și protecția persoanelor, precum și să adopte măsuri restrictive în situația unor încălcări grave ale drepturilor omului,

—	având în vedere valori precum demnitatea umană, egalitatea și solidaritatea cuprinse în Convenția privind statutul refugiaților din 1951,

—	având în vedere articolul 14 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, care recunoaște dreptul persoanelor supuse persecuțiilor de a solicita azil în alte țări,

—	având în vedere Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE (EUTF pentru Africa),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) – Europa globală (5),

—	având în vedere Convenția din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante,

—	având în vedere comunicarea comună din 25 martie 2020 a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024” (JOIN(2020)0005),

—	având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—	având în vedere Cadrul general de răspuns privind refugiații al UNHCR,

—	având în vedere hotărârea Înaltei Curți din Kenya din 8 aprilie 2021 prin care a blocat temporar închiderea taberelor de refugiați de la Dadaab și Kakuma,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 intitulată „Un nou Pact privind migrația și azilul” (COM(2020)0609),

—	având în vedere Pactul mondial privind refugiații al ONU,

—	având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Kenya este a doua țară după Etiopia cu cel mai mare număr de refugiați și solicitanți de azil din Africa; întrucât, potrivit UNHCR, la 31 mai 2021, numărul de refugiați și solicitanți de azil din Kenya se ridica la 519 989 de persoane în Kakuma, Dadaab și în zonele urbane;

întrucât tabăra de la Kakuma este situată în regiunea Turkana, una dintre cele mai sărace din Kenya; întrucât, potrivit UNHCR, condițiile de viață din tabără sunt dezastruoase și continuă să se deterioreze, fiind caracterizate de sărăcie extremă, locuințe și infrastructuri precare și lipsa apei, a salubrizării, a medicamentelor și a aprovizionării cu energie electrică; întrucât atât populația locală, cât și refugiații suferă penurii grave de alimente, apă și produse de primă necesitate; întrucât pandemia de COVID-19 a înrăutățit situația umanitară deja alarmantă din tabără și din regiune;

întrucât situația drepturilor omului și a securității în tabăra de refugiați de la Kakuma (Kenya) s-a deteriorat exponențial; întrucât sunt denunțate frecvent jafuri armate, furturi, violuri și asasinate, femeile, copiii, persoanele cu dizabilități și persoanele LGBTIQ+ fiind cele mai vulnerabile în fața violenței; întrucât aceste atacuri sunt în prezent în curs de investigație;

întrucât femeile și fetele din tabăra de refugiați sunt supuse mai multor forme de violență sexuală, cel mai adesea violuri; întrucât fetele refugiate, refugiatele nou-venite și femeile singure care sunt cap de familie sunt deosebit de expuse riscurilor; întrucât violurile sunt comise de bărbați refugiați din tabără, de membri ai comunității locale și/sau de agenți de securitate; întrucât sunt comune și alte forme de violență, cum ar fi căsătoriile între copii și căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și violența în cuplu;

întrucât, la 15 martie 2021, în blocul 13, din zona 3 a taberei de la Kakuma doi refugiați au suferit arsuri de gradul doi în timpul somnului, din cauza unui atac cu o bombă incendiară artizanală; întrucât una dintre victime, refugiatul ugandez Chriton Atuhwera, a murit în urma rănirilor suferite; întrucât un număr tot mai mare de refugiați LGBTIQ+ au fost atacați și răniți, mulți dintre ei fiind nevoiți să fugă din tabăra de refugiați într-o zonă în care nu sunt protejați și nu li se permite legal să stea;

întrucât, deși legea kenyană pedepsește relațiile consensuale între persoane de același sex cu până la 14 ani de închisoare, Kenya este singura țară din regiune care acceptă refugiați pe baza orientării sexuale și a identității de gen; întrucât, potrivit UNHCR, aproximativ 300 de refugiați și solicitanți de azil înregistrați în tabăra de refugiați din Kakuma au profil LGBTIQ+, majoritatea lor declarând că trăiesc pașnic în comunitatea Kakuma;

întrucât, potrivit raportului global din 2020 al Asociației Internaționale a Persoanelor LGBT (Gay, Lesbiene, Bisexuali, Transgen și Intersex) (ILGA), aproape jumătate din țările lumii în care homosexualitatea este interzisă se află în Africa; întrucât doar 22 din cele 54 de națiuni africane au legalizat homosexualitatea;

H.	întrucât, în multe națiuni africane, legile actuale anti-LGBTIQ+ datează din epoca colonială;

întrucât, în martie 2020, unii refugiați cu profiluri LGBTIQ+ au solicitat UNHCR să îi mute în afara Kenyei ca urmare a ostilității țării față de ei; întrucât, în ultimele luni, peste 30 de persoane LGBTIQ+ au fost transferate din zona 3 a taberei de la Kakuma în alte zone, din cauza problemelor de siguranță pe care le-au ridicat și în urma unei evaluări atente efectuate de UNHCR pe teren; întrucât mandatul Parlamentului European referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului de relocare al Uniunii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului a cerut să se depună eforturi în timp pentru a se ajunge la o distribuție echitabilă a persoanelor relocate între statele membre și a arătat că aceste eforturi ar trebui să se combine cu eforturi de stabilire a unor norme internaționale obligatorii privind responsabilitatea comună la nivel mondial de a reloca persoanele care au nevoie de relocare, așa cum a indicat UNHCR;

J.	întrucât, în noiembrie 2020, guvernul kenyan și Human Rights Watch au confirmat că în perioada pandemiei de COVID-19 s-a înregistrat o creștere exponențială a atacurilor împotriva persoanelor LGBTIQ+, pe lângă o intensificare a violenței, în general;

întrucât plecările în vederea relocării persoanelor LGBTIQ+ din taberele kenyene de refugiați sunt în continuare insuficiente față de nevoile reale; întrucât pandemia de COVID-19 a încetinit procesul de relocare; întrucât, potrivit UNHCR, din 2019, aproximativ 235 de refugiați cu acest profil au fost propuși pentru relocare, iar dintre ei 48 % au părăsit țara;

întrucât, deși UNHCR și partenerii săi pregătiseră centre pentru a răspunde pandemiei, 65 % dintre refugiații din tabere au raportat un acces mai redus la unitățile medicale după izbucnirea epidemiei, comparativ cu perioada anterioară apariției ei în martie 2020, în principal din cauza fricii de infectare și a lipsei personalului medical; întrucât doar 3 % din populația kenyană este vaccinată complet împotriva COVID-19; întrucât campania de vaccinare din taberele de refugiați kenyene a început la 30 martie 2021,iar tabăra de la Kakuma a primit 2 000 doze de vaccinuri;

întrucât în ultimele decenii guvernul kenyan a făcut mai multe încercări de a închide tabăra; întrucât, la 24 martie 2021, ministrul de interne al Kenyei a acordat UNHCR un ultimatum de 14 zile pentru a elabora un plan de închidere a taberelor de la Dadaab și Kakuma; întrucât, la 8 aprilie 2021, Înalta Curte din Kenya a amânat temporar închiderea timp de 30 zile; întrucât, la 29 aprilie 2021, UNHCR și guvernul kenyan au convenit asupra unei foi de parcurs pentru închiderea ulterioară a taberelor din Kukuma și Dadaab până la 30 iunie 2022; întrucât foaia de parcurs include returnarea voluntară a refugiaților în țările lor de origine, în condiții de siguranță și demnitate, plecările în țări terțe în cadrul diferitelor acorduri și opțiuni alternative de ședere în Kenya pentru anumiți refugiați din țările din Comunitatea Africii de Est (CAE);

întrucât, deși ONU a recunoscut preocupările guvernului și a admis că taberele de refugiați nu ar trebui să fie soluții pe termen lung pentru strămutarea forțată, organizațiile internaționale și pentru drepturile omului au avertizat că o închidere bruscă și dezordonată ar conduce la o catastrofă umanitară și că repatrierile forțate ar încălca dreptul internațional; întrucât refugiații de la Kakuma trăiesc în general cu teama de a fi deportați;

întrucât, în ciuda bogatelor sale resurse naturale, Cornul Africii este una din cele mai sărace regiuni din lume; întrucât securitatea alimentară este deosebit de precară și milioane de persoane care trăiesc în această regiune suferă de malnutriție și sunt expuse riscului foametei; întrucât seceta și conflictele armate sunt cele două motive principale ale strămutării persoanelor în regiune, inclusiv în Kenya, după cum s-a subliniat în Planul global de acțiune de la Nairobi adoptat la summitul Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) din 26 martie 2017; întrucât conflictele precum cele din Somalia și Etiopia, precum și violențele preelectorale și postelectorale din Uganda și Tanzania fac ca returnarea voluntară să nu poată fi justificată din motive de siguranță și demnitate pentru majoritatea refugiaților din tabăra Kakuma; întrucât, de la sfârșitul anului 2019, Kenya a fost afectată de un cumul de amenințări fără precedent și a fost grav lovită de schimbările climatice, cunoscând cea mai mare invazie de lăcuste de deșert din ultimii 60 de ani, inundații în sezoanele de precipitații și restricțiile impuse de COVID-19;

întrucât Fondul fiduciar de urgență al UE (EUTF) pentru Africa, semnat în cadrul summitului de la Valetta la 12 noiembrie 2015, a fost conceput pentru a aborda cauzele profunde ale destabilizării, strămutării forțate și migrației neregulamentare prin promovarea rezilienței, a oportunităților economice, a egalității de șanse, a securității și a dezvoltării; întrucât UE răspunde nevoilor fundamentale de supraviețuire ale refugiaților din taberele de refugiați din Kenya; întrucât Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa este instituit în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și trebuie să fie aliniat la obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE, care rămâne „combaterea sărăciei”;

întrucât, începând din 2012, UE a oferit ajutor umanitar în valoare de peste 200 de milioane EUR și a alocat 286 de milioane EUR prin Fondul european de dezvoltare (FED) pentru perioada 2014-2020, punând accentul pe crearea de locuri de muncă, securitatea alimentară, reziliență și consolidarea instituțiilor, în special educația; întrucât solicitanții de azil kenyeni depind în totalitate de sprijinul umanitar pentru asigurarea nevoilor de bază; întrucât noul instrument financiar IVCDCI – Europa globală va continua punerea în aplicare a programelor UE în Kenya;

întrucât, în 2021, UE a alocat fonduri în valoare de 15 milioane EUR pentru proiecte umanitare în Kenya, vizând în primul rând acordarea de asistență refugiaților și, începând din 2016, 45 de milioane EUR pentru refugiați și comunitățile-gazdă din Kenya în cadrul Fondului fiduciar de urgență al UE pentru Africa; întrucât, în taberele de refugiați din Kakuma și Dadaab, UE continuă să sprijine acordarea ajutoarelor de bază pentru supraviețuire, cum ar fi asistență alimentară, asistență medicală, tratament în cazuri de subnutriție, apă, salubrizare și igienă (WASH), protecție și educație;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară și la relatările privind violențele prelungite din tabăra Kakuma; condamnă ferm incendierea cu un coctail Molotov care a avut loc la 15 martie 2021 în tabăra de refugiați Kakuma 3 împotriva a doi refugiați LGBTIQ +; este profund îngrijorat de amenințările permanente împotriva persoanelor cu profil LGBTIQ + din tabăra de refugiați Kakuma; reamintește că peste 30 de persoane au fost relocate de urgență în ultimele luni;

îndeamnă autoritățile kenyene să continue să ancheteze și să clarifice pe deplin această infracțiune și să tragă la răspundere persoanele responsabile, în conformitate cu legislația kenyană și respectând dreptul internațional în materie de drepturi ale omului;

recunoaște rolul important și constructiv al Kenyei și reamintește situația regională dificilă, caracterizată de crize și conflicte regionale; recunoaște importanța taberei de refugiați de la Kakuma pentru miile de refugiați și solicitanți de azil din regiunile învecinate cu Kenya, inclusiv pentru cei mai vulnerabili dintre aceștia, în special pentru cei cu un profil LGBTIQ +, care se confruntă cu incriminarea și chiar cu pedeapsa cu moartea în țările lor de origine;

salută activitatea de colaborare desfășurată de-a lungul anilor de către Secretariatul pentru refugiați din Kenya, ICNUR și alți parteneri în ceea ce privește protecția tuturor refugiaților; subliniază, cu toate acestea, că situația actuală din tabăra de la Kakuma nu este sustenabilă pe termen lung și necesită un răspuns eficient și coordonat din partea guvernului kenyan, a guvernelor din regiune și a comunității internaționale în ansamblu, inclusiv a UE; ia act, în acest sens, de adoptarea recentă a Foii de parcurs privind taberele de refugiați de la Dadaab și Kakuma;

invită guvernul kenyan să mențină taberele de refugiați din Kakuma și Dadaab cel puțin până când situația din regiune se va stabiliza; îndeamnă guvernul kenyan să se asigure că drepturile omului în cazul refugiaților sunt respectate atunci când se iau decizii care îi privesc pe aceștia; subliniază că asistența financiară acordată de UE țărilor terțe pentru primirea de refugiați nu ar trebui să înlocuiască responsabilitatea UE pentru găzduirea și relocarea unei părți echitabile a persoanelor care au nevoie de protecție internațională;

invită guvernul kenyan, UNHCR și comunitatea internațională să se angajeze să colaboreze și să găsească soluții alternative, durabile, adecvate și bazate pe drepturi, care să fie în conformitate cu principiile și obiectivele de partajare a responsabilității prevăzute în Pactul mondial privind refugiații; recomandă ca, pentru a fi eficace, aceste soluții ar trebui să includă relocarea în UE a unui număr semnificativ de refugiați care au nevoie de protecție internațională;

subliniază necesitatea unei abordări regionale mai integrate și mai cuprinzătoare a gestionării refugiaților și a consolidării cooperării dintre Kenya și țările învecinate în ceea ce privește aspectele politice, de securitate, umanitare și de dezvoltare, pentru a aborda cauzele profunde ale strămutării forțate; solicită să se asigure securitatea adecvată în taberele de refugiați și invită guvernul kenyan să consolideze securitatea în tabăra Kakuma și protecția refugiaților, în special a grupurilor celor mai vulnerabile; invită autoritățile responsabile cu aplicarea legii și celelalte organisme ale guvernului kenyan să se asigure că refugiații sunt protejați și trăiesc în siguranță;

invită guvernul kenyan și UNHCR să asigure implementarea programului de repatriere, în deplină conformitate cu obligațiile internaționale și cu responsabilitatea internă a Kenyei; insistă că orice proces de repatriere în țara de origine trebuie să fie voluntar, sigur, sustenabil, demn și bazat pe drepturi și ca persoanele returnate să aibă acces la informații obiective, neutre și pertinente cu privire la ceea ce se va întâmpla dacă decid să nu se întoarcă voluntar;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația din Cornul Africii, în special în ceea ce privește sărăcia și insecuritatea alimentară; invită Comisia să elibereze ajutorul umanitar de urgență necesar pentru a face față problemei refugiaților și foametei din regiune; solicită ca ajutorul acordat de UE și de statele membre în Cornul Africii să fie utilizat în mod prioritar pentru a combate violența, inclusiv violența sexuală, și problemele legate de inegalitățile grave, sărăcie, malnutriție cronică, accesul la servicii medicale și la servicii publice, în special la servicii de sănătate reproductivă, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

10.

solicită UE să abordeze problema insecurității alimentare și a lipsei produselor și serviciilor de bază în tabăra de la Kakuma, printre care se numără accesul la apă, salubrizare, asistență medicală și electricitate, nu numai prin intermediul asistenței exclusive pentru refugiați, ci și prin sprijinirea programelor naționale de dezvoltare, a căror capacitate de a realiza eficacitatea dezvoltării a fost garantată și este evaluată periodic;

11.

subliniază că instabilitatea din ce în ce mai mare din regiune reprezintă un obstacol în calea returnării în siguranță a refugiaților în țările lor de origine; solicită UE ca, în colaborare cu comunitatea internațională a donatorilor, să își intensifice în continuare eforturile în calitate de partener de mediere și de sprijinire a dezvoltării socioeconomice durabile și pe termen lung în regiune, creând astfel un mediu propice și sigur pentru returnările voluntare și pentru reintegrarea refugiaților;

12.

solicită să se depună eforturi mai mari pentru a proteja persoanele LGBTIQ + strămutate forțat și pentru o mai mare solidaritate din partea comunității internaționale în a răspunde nevoilor de relocare la nivel mondial, deoarece aceste persoane rămân mult mai numeroase decât numărul real de spații disponibile;

13.

invită Comisia să informeze regulat Parlamentul cu privire la implementarea și programarea Fondului fiduciar pentru Africa și solicită Comisiei Europene să realizeze, cu sprijinul Agenției pentru Drepturi Fundamentale, evaluări de impact specifice care să acopere impactul asupra drepturilor omului; invită Comisia să prezinte Parlamentului rezultatul acestor evaluări de impact în timp util, inclusiv în cadrul Grupului de lucru pentru instrumente financiare externe al Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru dezvoltare;

14.

solicită UE să continue să colaboreze îndeaproape cu guvernul kenyan, cu UNHCR și cu comunitatea internațională în sens larg pentru a contribui la găsirea de soluții la situația refugiaților pe termen lung din regiune; solicită UE să consolideze apărarea și promovarea drepturilor omului în Kenya;

15.

reamintește că, în Uniunea Europeană, persecuția pe motive de orientare sexuală este considerată un criteriu pentru a putea cere și a primi azil; solicită UE și statelor sale membre să adere la acest principiu; invită UE, în special delegațiile UE și Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, să facă uz deplin de setul de instrumente LGBTI și de orientările aferente în dialogul lor cu toate națiunile africane care continuă să incrimineze homosexualitatea și, în general, în dialogul lor cu toate țările în care persecutarea sau violența împotriva persoanelor LGBTIQ + este larg răspândită;

16.

insistă ca Delegația UE în Kenya să continue să monitorizeze îndeaproape situația persoanelor vulnerabile, în special a persoanelor LGBTIQ + și a femeilor africane de culoare și să sprijine activ pe teren organizațiile societății civile, apărătorii drepturilor omului și persoanele LGBTIQ +;

17.

îndeamnă UE să își continue eforturile de a convinge atât guvernul kenyan, cât și Uniunea Africană să își reconsidere atitudinea față de persoanele LGBTIQ +, remarcând că poziția lor poate, într-un fel sau altul, să pună persoanele LGBTIQ + în pericol de a suferi tratamente inumane și degradante, care contravin valorilor egalității și protecției egale consacrate prin lege;

18.

reamintește autorităților kenyene angajamentul lor de a respecta dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, astfel cum este consacrat la articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și obligațiile sale de a garanta drepturile fundamentale, astfel cum se prevede în Carta africană și în alte instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului, inclusiv în Acordul de la Cotonou și, în special, la articolele 8 și 96; îndeamnă guvernul kenyan să garanteze, în toate circumstanțele, integritatea fizică și bunăstarea psihologică a tuturor refugiaților, indiferent de orientare sexuală, identitate de gen sau exprimare;

19.

invită comunitatea internațională să garanteze că refugiații sunt acoperiți de programele de vaccinare împotriva COVID-19; subliniază că a le permite refugiaților să beneficieze de servicii naționale și a-i integra în planurile naționale de dezvoltare este esențial atât pentru refugiați, cât și pentru comunitățile care îi găzduiesc și este în conformitate cu angajamentul de a „nu lăsa pe nimeni în urmă” din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;

20.

repetă faptul că nu poate exista dezvoltare fără îmbunătățirea securității în regiune; subliniază cu fermitate, cu toate acestea, că finanțarea trebuie să fie dedicată dezvoltării economice, umane și sociale din regiune, cu un accent deosebit pe provocările înmaterie de dezvoltare identificate în decizia privind Fondul fiduciar; reamintește că FED și fondurile destinate asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) ar trebui utilizate exclusiv pentru obiectivele de dezvoltare;

21.

subliniază importanța alocării unei părți substanțiale din IVCDCI – Europa în lume organizațiilor societății civile din țările terțe, inclusiv din Kenya, pentru furnizarea de asistență și pentru protecția și monitorizarea drepturilor migranților; solicită UE să se asigure că o parte semnificativă a programării prin intermediul acestui instrument este alocată pentru îmbunătățirea drepturilor omului și a protecției internaționale a refugiaților, în special în Kenya;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Președintelui Parlamentului Kenyei, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, IGAD, guvernelor statelor membre ale IGAD, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 346, 21.9.2016, p. 51.

(2) JO C 307, 30.8.2018, p. 131.

(3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0108.

(4) Texte adoptate, P9_TA(2019)0042.

(5) JO L 209, 14.6.2021, p. 1.