—

având în vedere articolele 6, 153, 156 și 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special articolele 21, 23, 24, 25, 26, 31, 32, 33, 34 și 35,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene care afirmă că principiul nediscriminării pe criterii de vârstă constituie un principiu general al dreptului Uniunii ca un caz special al egalității de tratament (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 7 iunie 2010 referitoare la îmbătrânirea activă,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 9 septembrie 2020 privind drepturile omului, participarea și bunăstarea persoanelor în vârstă în era digitalizării,

—

– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere declarația politică și Planul internațional de acțiune privind îmbătrânirea de la Madrid adoptat cu ocazia celei de a doua Adunări mondiale privind Îmbătrânirea din perioada 8-12 aprilie 2002,

—

având în vedere declarația ministerială adoptată cu ocazia celei de a patra Conferințe ministeriale a Comisiei Economice pentru Europa a ONU privind îmbătrânirea, care a avut loc la Lisabona la 22 septembrie 2017, intitulată „O societate durabilă pentru toate vârstele: realizarea potențialului de a trăi mai mult”,

—

având în vedere raportul expertului independent al ONU însărcinat cu promovarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele în vârstă referitor la impactul bolii provocate de coronavirus (COVID-19) asupra exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele în vârstă, prezentat la cea de a 75-a sesiune a Adunării Generale a ONU din 21 iulie 2020,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

—

având în vedere Decizia nr. 940/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 septembrie 2011 privind Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012) (2) și comunicarea inițială a Comisiei Europene din 6 septembrie 2010 pe această temă (COM(2010)0462),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind parcursurile de actualizare a competențelor: noi oportunități pentru adulți (3),

—

având în vedere recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire (5) și rezoluția sa din 15 noiembrie 2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la utilizarea instrumentelor politicii de coeziune de către regiuni pentru a răspunde schimbărilor demografice (11),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Erasmus+”, programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 (12),

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (13) și de stabilire a principiului nediscriminării pe motiv de religie sau credință, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

—

având în vedere propunerea Comisiei din 2 iulie 2008 de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 cu privire la aceasta (14),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată „Viitorul demografic al Europei – transformarea unei provocări într-o oportunitate” (COM(2006)0571),

—

având în vedere raportul Comisiei din 15 decembrie 2006 intitulat „European Economy- the impact of ageing on public expenditure: projections for the EU-25 Member States on pensions, healthcare, long-term care, education and unemployment transfers (2004-2050)”, [Economia europeană – Impactul îmbătrânirii asupra cheltuielilor publice: previziuni pentru statele membre ale UE-25 în domeniul pensiilor, al sănătății, al îngrijirii pe termen lung, al educației și al șomajului (2004-2050)],

—

având în vedere raportul Comisiei și al Comitetului pentru protecție socială din 7 octombrie 2014, elaborat pentru miniștrii reuniți în cadrul Consiliului pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile în materie de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

—

având în vedere raportul Comisiei din 24 noiembrie 2017 intitulat „The 2018 Ageing Report: Underlying Assumptions & Projection Methodologies” (Raportul pe 2018 privind îmbătrânirea: ipoteze de bază și metodologii proiective),

—

având în vedere documentul interinstituțional al Comisiei din 25 mai 2018 intitulat „The 2018 Ageing Report: Economic & Budgetary Projections for the 28 EU Member States (2016-2070)” [Raportul pe 2018 privind îmbătrânirea: proiecții economice și bugetare pentru cele 28 de state membre ale UE (2016-2070)],

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020, intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

—

având în vedere raportul Comisiei din 17 iunie 2020 privind impactul schimbărilor demografice (COM(2020)0241),

—

având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 1 aprilie 2002 intitulat „Active Ageing: A Policy Framework” (Îmbătrânirea activă: un cadru de politică),

—

având în vedere raportul OMS din 1 octombrie 2007 intitulat „Global Age-Friendly Cities, A Guide”, (Ghidul mondial al orașelor adaptate persoanelor în vârstă)

—

având în vedere raportul OMS din 30 septembrie 2015 privind îmbătrânirea și sănătatea,

—

având în vedere strategia globală și planul de acțiune al OMS privind îmbătrânirea și sănătatea pentru perioada 2016-2020 și decizia ONU de a declara perioada 2021-2030 drept „Deceniul îmbătrânirii în condiții bune de sănătate”,

—

având în vedere Principiile ONU pentru persoanele în vârstă, adoptate prin Rezoluția 46/91 a Adunării Generale din 16 decembrie 1991,

—

având în vedere indicele mondial de îmbătrânire (Global AgeWatch Index) din 2015,

—

având în vedere raportul ONU pe 2019 referitor la îmbătrânirea populației mondiale,

—

având în vedere importanța esențială acordată îmbătrânirii active în Strategia Europa 2020,

—

având în vedere Agenda pentru competențe în Europa pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență,

—

având în vedere Equality Act (legea privind egalitatea de tratament) adoptat în Regatul Unit în 2010, care stabilește că discriminarea persoanelor pe criterii de reatribuire de gen, orientare sexuală și sex este ilegală;

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE (15) a Consiliului („Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată”),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—

având în vedere poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0194/2021),

A.

întrucât îmbătrânirea populației Europei constituie un fenomen demografic care presupune o scădere atât a fertilității, cât și a ratei mortalității, precum și o creștere a speranței de viață;

B.

întrucât populația UE este în scădere; întrucât, în 1960, locuitorii UE reprezentau 13,5 % din populația mondială, în timp ce, în 2018, aceștia reprezentau 6,9 % și se așteaptă să ajungă la aproximativ 4 % până în 2070 (16); întrucât această situație este legată, printre alți factori, de o scădere a ratei natalității în UE față de alte regiuni ale lumii, ceea ce duce la îmbătrânirea populației, având un impact asupra componenței pe vârste și asupra ponderilor relative ale diferitelor grupe de vârstă și contribuie la inversarea piramidei demografice; întrucât tranziția demografică este un fenomen universal, iar scăderea ponderii UE în populația mondială reflectă că acest proces global a început mai devreme (17); întrucât nu ar trebui subestimată participarea activă a persoanelor în vârstă în societate; întrucât peste 20 % din persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani și aproximativ 15 % din persoanele cu vârsta peste 75 de ani participă la activități voluntare formale și/sau informale (18);

C.

întrucât situația demografică actuală afectează grav coeziunea socială, economică și teritorială a UE; întrucât este important ca UE să integreze aspectele demografice în toate politicile sale; întrucât se așteaptă ca populația în vârstă de muncă (persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani) să scadă în mod semnificativ de la 333 de milioane în 2016 la 292 de milioane în 2070; întrucât, până în 2100, se preconizează că ponderea persoanelor cu vârsta de cel puțin 80 de ani va reprezenta 14,6 % din populație (19);

D.

întrucât egalitatea de gen este o valoare de bază, recunoscută în tratate și în Cartă, și întrucât Uniunea s-a angajat să o integreze în toate activitățile sale;

E.

întrucât longevitatea este o realizare colectivă remarcabilă, susținută de progrese semnificative în materie de dezvoltare economică și socială și de sănătate, care au îmbunătățit considerabil calitatea vieții și au contribuit la o creștere cu 10 ani a speranței de viață medii a bărbaților și femeilor în ultimii 50 ani; întrucât se preconizează că între 2016 și 2070 speranța de viață va crește de la 78,3 la 86,1 ani pentru bărbați și de la 83,7 la 90,3 ani pentru femei; întrucât creșterea speranței de viață medie trebuie privită, în toate situațiile, ca un factor al progresului civilizației și niciodată ca o constrângere; întrucât datele disponibile arată că în 2018, numărul estimat de ani de viață sănătoasă era de 64,2 ani pentru femei și de 63,7 ani pentru bărbați (20); întrucât, cu toate acestea, discrepanța dintre speranța de viață și speranța de viață sănătoasă este îngrijorătoare și ar trebui remediată de urgență;

F.

întrucât o viață mai lungă și mai sănătoasă este valoroasă atât pentru persoane, cât și pentru societăți, creând noi oportunități de participare și de includere a persoanelor în vârstă în viața economică și socială; întrucât implicarea socială la o vârstă mai înaintată contribuie, în schimb, la sănătatea și bunăstarea individuală; întrucât există o corelație între longevitate și statutul social; întrucât participarea la diverse activități sociale, precum cele de voluntariat, sportive sau de recreere, precum și contactul periodic cu familia și prietenii tind să aibă un impact pozitiv asupra sănătății generale a persoanelor în vârstă și previne izolarea lor;

G.

întrucât schimbarea demografică naturală în UE este negativă din 2012, în 2019 fiind înregistrate în UE mai multe decese (4,7 milioane) decât nașteri (4,2 milioane); întrucât rata fertilității din UE este în scădere și a ajuns la 1,55 în 2018; întrucât acest lucru este legat de o varietate de factori, printre care îmbunătățirea sănătății și creșterea nivelului de educație (21), dar și de situația socioeconomică generală, cum ar fi incertitudinea și devalorizarea veniturilor, care afectează toate grupurile, dar mai ales tinerii, în special calitatea vieții lor, echilibrul dintre viața profesională și cea privată și planificarea vieții; întrucât schimbările demografice ar putea avea un impact asupra sustenabilității economice și sociale a Uniunii pe termen mediu și lung; întrucât accesul la servicii publice de calitate este un factor decisiv pentru calitatea vieții; întrucât impactul economic și social al schimbărilor demografice subliniază nevoia de a consolida sistemele de securitate socială și de sănătate;

H.

întrucât studiile indică legătura dintre ratele fertilității și politicile care încurajează oportunități mai bune de angajare, condiții de muncă și de viață decente, formule flexibile de lucru, un sprijin familial corect, un sprijin financiar în timpul concediului de maternitate, de paternitate și pentru creșterea copilului, servicii de îngrijire a copiilor de calitate încă din primii ani de viață și o repartizare mai echitabilă a responsabilităților familiale între bărbați și femei;

I.

întrucât rata ocupării forței de muncă cu fracțiune de normă este mai mare pentru femei (31,3 %) decât pentru bărbați (8,7 %) și, de asemenea, afectează femeile în vârstă (49,8 % din bărbații în vârstă, față de 64,1 % din femeile în vârstă); întrucât în 2018 numărul obișnuit de ore de lucru în UE-28 a fost, în medie, de 30,3 ore pe săptămână pentru bărbații cu vârste cuprinse între 65 și 74 de ani și de 24,1 ore pe săptămână pentru femeile de aceeași vârstă și întrucât se preconizează că bărbații fac parte din forța de muncă timp de 38,6 ani, în timp ce cifra corespunzătoare pentru femei este de 33,7 ani (22);

J.

întrucât eliminarea diferenței de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă depinde de respectarea drepturilor sociale de bază și de furnizarea de servicii sociale de bază;

K.

întrucât femeile cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani au o rată de ocupare a forței de muncă mai mică decât bărbații (52,4 % în cazul femeilor față de 65,4 % în cazul bărbaților) și sunt cele mai susceptibile de a presta servicii de îngrijire informală la domiciliu (23);

L.

întrucât numărul total al persoanelor de vârstă activă (15-64 de ani) va scădea cu 20,8 milioane între 2005 și 2030 în UE, pe măsură ce generația „baby boom” iese la pensie, ceea ce generează o povară mai mare asupra sistemelor de asistență medicală și de pensii din statele membre; întrucât se preconizează că raportul total de dependență va ajunge la 57 % până în 2100, aproape dublu față de 2019 (31 %);

M.

întrucât vârsta medie a UE-28 a crescut de la 38,3 ani în 2001 la 43,1 ani în 2018 (24); întrucât, în 2018, 19 % din cetățenii UE aveau cel puțin 65 de ani și întrucât nevoile lor ar trebui luate în considerare în procesul de luare a deciziilor politice la nivelul UE, precum și la nivel național și regional;

N.

întrucât viața este însoțită de schimbări precum pierderea unui partener, a unor rude sau prieteni, degradarea sănătății și schimbarea obiceiurilor, a modelelor de muncă și a situației financiare; întrucât persoanele în vârstă sunt deosebit de expuse fenomenului de excluziune socială și izolare; întrucât un număr tot mai mare de adulți din UE se confruntă cu izolarea socială (75 de milioane de persoane – 18 % din populație); întrucât riscul de izolare socială este cel mai mare în rândul persoanelor în vârstă, în timp ce nivelul cel mai semnificativ al sentimentului de singurătate se înregistrează în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 26 și 45 de ani (25);

O.

întrucât peste 50 % dintre îngrijitorii cu vârsta sub 65 de ani desfășoară activități de îngrijire și lucrează în același timp; întrucât, așa cum a subliniat adesea Comisia, responsabilitățile de îngrijire reprezintă unul dintre principalele motive pentru care femeile au o rată mai scăzută de participare pe piața forței de muncă, fie pentru că își reduc timpul de lucru, fie pentru că își părăsesc locul de muncă plătit, ceea ce reprezintă o pierdere pentru Europa de 370 miliarde EUR pe an; întrucât estimările arată că 80 % dintre toate serviciile de îngrijire din UE sunt prestate de îngrijitori informali care sunt, în principal, femei (75 %), indicând existența unei disparități de gen în materie de îngrijire care influențează puternic disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile; întrucât îngrijirea oferită de îngrijitorii informali fără niciun contract de muncă oficial este deosebit de problematică, deoarece aceste persoane rămân în afara pieței muncii și nu dispun de nicio posibilitate de reglementare; întrucât acest tip de situație determină un efect negativ dublu, prin care, pe de o parte, acești îngrijitori informali (în mare parte femei) au o remunerație scăzută de regulă, nu beneficiază de protecție socială, nu plătesc cotizații la asigurările sociale și, prin urmare, fie nu primesc nicio pensie la sfârșitul vieții lor profesionale, fie primesc pensia minimă și, pe de altă parte, acest tip de situație are un impact negativ asupra statului și a instituțiilor sale relevante, care sunt private de contribuțiile la asigurările sociale și de impozitele plătite de angajatori și de angajați;

P.

întrucât persoanele cu dizabilități sau persoanele care aparțin unor minorități etnice, rasiale, lingvistice, sexuale sau de alt tip, de orice vârstă, au ascuns sau ascund o parte din identitatea lor de teamă sau din cauza amenințării respingerii sau abuzului; întrucât persoanele în vârstă cu dizabilități sau de origine rasială, etnică sau socială diferită ori care au trăsături genetice diferite, o limbă diferită sau o orientare sexuală diferită se confruntă în mai mare măsură cu discriminarea, cu stigmatizarea și cu proceduri neconsensuale și sunt expuse unui risc mai mare de excluziune socială;

Q.

întrucât epidemia de COVID-19 are, de asemenea, un impact major asupra demografiei; întrucât multe persoane în vârstă au murit și, după cum sugerează unele studii, coronavirusul a avut un impact considerabil asupra tendințelor demografice din UE, precum reducerea speranței de viață și a planificării familiale;

R.

întrucât, la elaborarea politicilor noastre în materie de îmbătrânire, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de impactul diferențelor de gen în ceea ce privește sănătatea și de inegalitățile în materie de sănătate legate de factorii socio-culturali; întrucât anumite boli și afecțiuni asociate cu vârsta au un impact diferențiat asupra femeilor și a bărbaților, cum ar fi depresia sau bolile cardiovasculare; întrucât anumite boli și afecțiuni afectează mai multe femei decât bărbați, cum ar fi boala Alzheimer sau demența, cancerul de sân, incontinența, osteoporoza și osteoartrita; întrucât prevalența acestor afecțiuni va crește în societățile noastre în curs de îmbătrânire;

S.

întrucât schimbările demografice nu au un impact uniform asupra tuturor țărilor și regiunilor, dar au un impact mai mare asupra regiunilor deja rămase în urmă, agravând inegalitățile teritoriale și sociale existente; întrucât regiunile rurale, periferice și ultraperiferice, inclusiv insulele, sunt cele mai afectate de depopulare, tinerii și femeile părăsind în principal aceste regiuni, ceea ce duce la creșterea proporției persoanelor în vârstă în rândul locuitorilor, fapt ce ar putea crește riscul de izolare socială; întrucât este mai puțin probabil ca populația rurală din unele regiuni să fie expusă riscului de sărăcie și de excluziune socială comparativ cu populația urbană (26);

T.

întrucât numărul persoanelor în vârstă (80 de ani și peste) din UE va crește cu 57,1 % în perioada cuprinsă între 2010 și 2030 (27), ceea ce va avea consecințe semnificative asupra sistemelor de securitate socială;

U.

întrucât măsurile de izolare impuse ca urmare a epidemiei de COVID-19 și recesiunea economică au avut un efect disproporționat asupra femeilor din cauza împărțirii inegale a responsabilităților de îngrijire, a specializării sectoriale și a intensificării violenței domestice;

V.

întrucât, între 2000 și 2015, populația cu vârsta de cel puțin 60 de ani din UE a crescut cu 68 % în orașe și cu 25 % în zonele rurale;

W.

întrucât, potrivit Rețelei europene de observare a amenajării teritoriului, populația din aglomerările urbane din Europa va crește cu 24,1 milioane până în 2050, reprezentând aproape jumătate din populația totală a UE, în timp ce populația rurală va scădea cu 7,9 milioane de persoane;

X.

întrucât femeile în vârstă sunt, în general, mai susceptibile decât bărbații în vârstă să se confrunte cu dificultăți grave în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii de bază, cum ar fi serviciile de sănătate, îngrijirea pe termen lung și locuințele decente, din cauza mai multor factori, cum ar fi diferența de remunerare dintre femei și bărbați și decalajul de pensii, o longevitate mai mare a femeilor sau o proporție mai mare a femeilor în vârstă care locuiesc singure (28);

Y.

întrucât este mai probabil ca persoanele în vârstă să aibă un acces limitat la internet și să fie mai puțin familiare cu tehnologiile existente și emergente; întrucât doar 35 % din persoanele cu vârste cuprinse între 55 și 74 de ani dețin competențe digitale de bază, comparativ cu 82 % din persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani (29) și, prin urmare, persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la excluziune, inclusiv la excluziunea digitală; întrucât măsurile de izolare și sociale luate de statele membre ca răspuns la pandemia de COVID-19 au agravat excluziunea socială și digitală a persoanelor în vârstă; întrucât tehnologiile fără obstacole și ușor de utilizat pot contribui la depășirea acestor provocări; întrucât Consiliul a abordat această problemă în 2020 și a emis concluzii privind drepturile omului, participarea și bunăstarea persoanelor în vârstă în era digitalizării,

Z.

întrucât populația a scăzut cu până la 15 % în unele regiuni ale UE între 1998 și 2018 din cauza depopulării rapide și a îmbătrânirii populației; întrucât schimbările demografice rapide generează costuri de ajustare disproporționat de ridicate; întrucât aproape două treimi din regiunile care se confruntă cu o scădere rapidă a populației au un PIB scăzut pe cap de locuitor (30); întrucât îmbătrânirea populației duce la o scădere a populației în vârstă de muncă și poate avea drept consecință declinul unor orașe și sate în întreaga UE; întrucât deciziile de a fuziona municipalitățile și satele sau de a le integra în alte municipalități sau orașe pot duce, de asemenea, la dispariția lor;

AA.

întrucât toate politicile în domeniul oportunităților și provocărilor demografice trebuie să adopte o abordare favorabilă incluziunii, bazată pe drepturi și dovezi, centrată pe oameni, și să respecte principiile egalității, în special egalitatea de gen și nediscriminarea, și să protejeze drepturile femeilor, inclusiv drepturile sexuale și reproductive și drepturile economice ale acestora; întrucât abordarea provocărilor demografice nu trebuie în niciun caz să submineze autonomia reproductivă personală; întrucât accesul la serviciile și bunurile legate de sănătatea sexuală și reproductivă este esențial pentru bunăstarea fizică, mintală și socială;

AB.

întrucât în unele state membre există tendințe de instrumentalizare a schimbărilor demografice pentru a submina sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, contribuind astfel la erodarea libertăților personale; întrucât toate politicile care vizează schimbarea demografică trebuie să fie bazate pe drepturi, să se concentreze asupra oamenilor, să fie adaptate și să se bazeze pe date concrete și trebuie să susțină drepturile sexuale și reproductive;

AC.

întrucât politicile și acțiunile UE în ceea ce privește îmbătrânirea și schimbările demografice trebuie să fie aliniate pe deplin la strategia europeană privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025; întrucât există o corelație strânsă între provocările demografice și integrarea perspectivei de gen, care ar trebui să se reflecte în răspunsurile politice relevante;

AD.

întrucât statisticile privind timpul dedicat diferitelor sarcini indică o pondere inegală a muncii de îngrijire în funcție de gen în întreaga Europă; întrucât, în pofida diferențelor naționale semnificative legate de extinderea serviciilor sociale și de protecție socială și a diferitelor rate de activitate ale femeilor, femeile își asumă o parte disproporționată a sarcinilor de îngrijire, cu implicații profunde pentru performanța lor pe piața muncii și pentru opțiunile de fertilitate ale acestora;

AE.

întrucât persoanele foarte în vârstă trebuie să primească o atenție deosebită, pentru a le putea ajuta, atunci când este necesar, pe cele care își pierd autonomia și a preveni izolarea lor;

AF.

întrucât proporția de pensionari cu vârsta de 65 de ani sau mai mult expuși riscului de sărăcie în UE a crescut treptat din 2013;

AG.

întrucât persoanele în vârstă contribuie în societate și au continuat să facă acest lucru în timpul pandemiei de COVID-19, inclusiv în calitate de angajați, îngrijitori sau voluntari; întrucât, de exemplu, mulți profesioniști în vârstă din domeniul sănătății au revenit din pensie pentru a sprijini eforturile de limitare a pandemiei; întrucât îngrijitorii informali, în majoritate femei, și-au intensificat eforturile de a compensa nivelurile reduse de educație, de servicii de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung în timpul pandemiei;

AH.

întrucât populația vârstnică poate reprezenta o sursă de cunoaștere a tradițiilor locale, a alimentelor și a stilului de viață din mediul rural, care, la rândul lor, pot fi utilizate pentru dezvoltarea turismului și a afacerilor locale;

AI.

întrucât viitoarea viziune pe termen lung pentru zonele rurale va pune în evidență strategia UE de abordare a impactului schimbărilor demografice asupra structurii noastre socioeconomice;

AJ.

întrucât reînnoirea generațiilor reprezintă unul dintre obiectivele specifice ale politicii agricole comune (PAC) în perioada de după 2020; întrucât transferul de cunoștințe și învățarea intergenerațională sunt esențiale pentru intensificarea cooperării și a solidarității între generații, reducând astfel decalajul dintre acestea;

AK.

întrucât ar trebui să se țină întotdeauna seama în mod corespunzător de riscurile etice care decurg din utilizarea tehnologiei în domeniul sănătății;

AL.

întrucât OMS definește îmbătrânirea sănătoasă ca procesul de dezvoltare și menținere a capacității funcționale care asigură o stare de bine la vârste mai înaintate; întrucât există o corelație între sănătatea percepută și venituri; întrucât, în 2017, mai puțin de o treime (32,4 %) dintre persoanele în vârstă din prima chintilă de venituri (20 % din populația cu veniturile cele mai mici) și-au perceput sănătatea ca fiind bună sau foarte bună, în comparație cu 54,7 % dintre persoanele în vârstă care fac parte din proporția de 20 % din populație cu cele mai mari venituri (31); întrucât rezultatele anchetei europene de sănătate realizate prin interviu arată că majoritatea persoanelor în vârstă suferă de afecțiuni sau boli cronice, numai una din nouă declarând că nu se confruntă cu astfel de probleme, și întrucât multe dizabilități apar sau devin mai accentuate la o vârstă înaintată; întrucât aproape jumătate dintre persoanele în vârstă din UE (cu vârsta de 65 de ani și peste) au raportat dificultăți legate de cel puțin o activitate personală sau activitate casnică (32); întrucât aproximativ un sfert din populația UE a cunoscut în 2018 limitări de lungă durată din cauza problemelor de sănătate (33); întrucât aproximativ 15 % dintre adulții cu vârsta de cel puțin 60 de ani suferă de o dizabilitate mintală;

AM.

întrucât, în majoritatea țărilor dezvoltate, persoanele în vârstă sunt considerate a fi cele cu vârsta de 65 de ani și mai mult; întrucât categoria de vârstă de cel puțin 65 de ani este foarte eterogenă, existând diferențe considerabile în ceea ce privește sănătatea, stilul de viață, statutul, precum și condițiile de viață și sociale; întrucât generalizările ar trebui așadar evitate; întrucât concentrarea asupra vârstei de 65 de ani ca limită superioară de vârstă pentru colectarea datelor nu corespunde adesea cu realitatea activităților economice și sociale ale persoanelor în vârstă, conducând la date incomplete și inexacte; întrucât persoanele în vârstă sunt absente din multe statistici și exerciții de colectare a datelor, deoarece în mod obișnuit nu se colectează statistici pentru persoanele cu vârsta peste 65 de ani; întrucât, în lumina ponderii tot mai mari a populației care ajunge la vârste mai înaintate, acest lucru nu mai este adecvat;

AN.

întrucât, deși disparitatea de gen în materie de educație este favorabilă femeilor în majoritatea țărilor europene, femeile sunt dezavantajate pe piața muncii din cauza maternității, în timp ce paternitatea îi avantajează pe bărbați în ceea ce privește ratele de activitate și salariile; întrucât este important să se evidențieze dificultățile cu care se confruntă femeile în a îmbina maternitatea cu dezvoltarea unei cariere profesionale, aceste dificultăți reducând opțiunile disponibile atât pentru maternitate, cât și pentru dezvoltarea unei cariere profesionale; întrucât, de obicei, îmbinarea carierei și a maternității le determină pe femei să își amâne vârsta de maternitate, reducând numărul potențial de copii, sau crescând numărul femeilor care nu au copii; întrucât toți acești factori reduc ratele de fertilitate sub rata de înlocuire a populației în curs de îmbătrânire;

AO.

întrucât numărul persoanelor dependente de asistența altora sau care au nevoie de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung crește odată cu vârsta; întrucât proporția persoanelor care au nevoie de astfel de servicii este mai mare în rândul persoanelor cu vârsta de 80 de ani sau peste; întrucât dependența este exacerbată de îmbătrânire, dar este afectată și de alte elemente, precum contextul socio-economic și factorii de mediu, de exemplu, nivelul de educație, relațiile interumane și bunăstarea personală; întrucât nevoile de îngrijire și de sprijin sunt diverse și mijloacele adecvate pentru a asigura autonomia și independența diferă; întrucât cea mai mare parte a îngrijirii persoanelor în vârstă dependente este asigurată de femei, care desfășoară servicii informale de îngrijire și care, de obicei, sunt neremunerate și au și ele 60 de ani sau mai mult;

AP.

întrucât sistemele de îngrijire formală și informală sunt supuse unor presiuni din cauza schimbărilor demografice, agravate de penuria de personal de îngrijire oficial; întrucât cercetările Eurofound arată nevoia de a furniza acces la îngrijirea la domiciliu sau în comunitate pentru persoanele cu nevoi reduse de îngrijire pe termen lung, nu numai pentru a sprijini îngrijitorii informali și a îmbunătăți calitatea vieții pentru beneficiarii îngrijirii, ci și pentru a depista rapid nevoile emergente și a răspunde rapid la acestea;

AQ.

întrucât nu există o definiție uniformă a dependenței în UE; întrucât vârsta mai înaintată nu presupune neapărat dependență;

AR.

întrucât unele persoane în vârstă nu pot beneficia de măsuri și politici de îmbătrânire activă din cauza mai multor factori, cum ar fi locul lor de reședință, starea lor de sănătate, lipsa motivației și lipsa obișnuinței sau a oportunităților pentru activități fizice, mentale, culturale sau sociale regulate și activități de recreere; întrucât persoanele în vârstă se pot confrunta cu dificultăți și în ceea ce privește accesul la centre sportive, culturale și de reabilitare fizică și cu constrângeri financiare sau cu lipsa sau insuficiența activităților adaptate la condiția lor psihofizică individuală; întrucât o strategie eficace privind îmbătrânirea activă ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra persoanelor în vârstă, societății și economiei în general;

AS.

întrucât crearea condițiilor pentru o îmbătrânire sănătoasă și autonomie pentru femei și bărbați printr-o abordare cuprinzătoare a vârstei înaintate ca etapă a vieții, precum și adaptarea locuințelor și a mediilor locale într-un mod care să le permită persoanelor în vârstă să trăiască în propria lor locuință și în împrejurimile acesteia cât mai mult timp posibil, vor aduce beneficii sistemice și individuale;

AT.

întrucât îngrijirea și sprijinul ar trebui să vizeze menținerea autonomiei, a independenței și a bunăstării persoanelor în vârstă; întrucât ideea de îmbătrânire în comunitatea de care aparține o persoană și într-un mediu adaptat unei vârste mai înaintate este deosebit de importantă pentru planificarea urbană și pentru consolidarea tranziției de la îngrijirea instituționalizată la serviciile comunitare; întrucât, în plus, posibilitățile de menținere a autonomiei și a independenței depind de condiții precum medii favorabile persoanelor în vârstă, accesibilitatea și prețul abordabil al serviciilor, inclusiv locuințe de calitate și îngrijire în cadrul comunității; întrucât schimbările demografice necesită răspunsuri adecvate la nevoile specifice în materie de sănătate, precum și servicii și facilități de sprijin;

AU.

întrucât s-au răspândit forme atipice de muncă care, deși oferă flexibilitate pentru a îndeplini sarcini de îngrijire, nu răspund întotdeauna nevoilor persoanelor care lucrează, și întrucât imposibilitatea de a organiza un program de îngrijire le creează femeilor probleme în a îmbina maternitatea și munca;

AV.

întrucât acumularea riscurilor pentru sănătate, a leziunilor și a bolilor cronice pe parcursul unei vieți crește riscul de dizabilitate; întrucât persoanele în vârstă consultă mai des medicii generaliști și medicii specialiști, dar semnalează, de asemenea, dificultăți mai mari în ceea ce privește accesul la serviciile medicale în unele state membre decât populația medie, printre altele, din cauza prețului serviciilor medicale, a distanțelor mari și a listelor lungi de așteptare (34); întrucât investițiile în economia serviciilor de îngrijire sunt esențiale pentru a asigura o viață decentă pentru toți cei care au nevoie de îngrijire și îngrijitori; întrucât persoanele din categoriile de vârstă mai înaintată sunt mai vulnerabile și, prin urmare, riscul ca acestea să se îmbolnăvească, să dezvolte complicații și să decedeze în urma a diferite boli, inclusiv COVID-19, este mai mare; întrucât COVID-19 a evidențiat necesitatea unor sisteme de sănătate mai solide și a unei capacități mai mari de terapie intensivă; întrucât, în acest context, ar trebui să se asigure de urgență accesul la tratament medical și furnizarea de echipamente individuale de protecție în centrele de îngrijire pe termen lung;

AW.

întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat că serviciile publice și serviciile de îngrijire accesibile și de înaltă calitate sunt cel mai eficient răspuns la nevoile populației, inclusiv la cele ale persoanelor în vârstă, care, în mai multe cazuri în timpul pandemiei, au fost victime și continuă să fie victime ale discriminării pe criterii de vârstă în ceea ce privește accesul la servicii medicale și de îngrijire, confruntându-se cu obstacole și în accesul la tratamente medicale în general; întrucât pandemia de COVID-19 a scos la lumină încă o dată lipsa de locuințe adecvate, de instituții rezidențiale de calitate și de servicii de îngrijire și sprijin suficiente; întrucât cele mai mari ponderi ale infecțiilor cu COVID-19 și ale deceselor provocate de acest virus în UE au legătură cu centrele de îngrijire și asistență, cu serviciile rezidențiale pentru persoanele în vârstă, cu persoanele cu dizabilități și cu alte servicii sociale (35); întrucât multe persoane în vârstă au murit în timpul pandemiei ca urmare a faptului că multe unități de terapie intensivă au fost copleșite; întrucât, în anumite cazuri, unul dintre principalele criterii pentru decizia privind accesul la terapia intensivă a fost vârsta pacientului; întrucât multe persoane în vârstă au întâmpinat obstacole în accesul la tratamente medicale fără legătură cu COVID-19, iar serviciile de îngrijire în general s-au redus sau au fost întrerupte complet pe perioada pandemiei;

AX.

întrucât îmbătrânirea populației UE aduce provocări noi pentru egalitatea de gen, deoarece femeile continuă să fie principalii furnizori de îngrijire (atât plătiți, cât și neplătiți) (36); întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat această situație;

AY.

întrucât persoanele în vârstă sunt mai puțin rezistente la fenomenele meteorologice extreme, cum ar fi valurile de caniculă repetate;

AZ.

întrucât garantarea unei vieți demne înseamnă asigurarea dreptului lucrătorilor de a se pensiona la timp, permițându-le să se bucure de o viață sănătoasă și independentă la pensie; întrucât dreptul la pensionare trebuie să fie legat de timpul de lucru și să nu depindă de variațiile speranței de viață medii sau de orice alt motiv folosit pentru a pune presiune asupra lucrătorilor; întrucât beneficierea de perioada de pensionare ar trebui să se bazeze pe venituri care să permită condiții de viață decente, inclusiv protecția sănătății, îmbogățirea culturală și dobândirea de noi competențe, permițându-le pensionarilor să se integreze pe deplin în mediul social în care trăiesc;

BA.

întrucât o viață trăită cu demnitate, în special în cazul persoanelor în vârstă, nu poate fi separată de dreptul la locuințe accesibile, în condiții de igienă și confort, ceea ce le permite persoanelor în vârstă să îmbătrânească cu protecție socială și familială; întrucât, într-o serie de situații care implică presiuni din cauza speculațiilor imobiliare, persoanele în vârstă au fost primele evacuate, ceea ce a crescut gradul de izolare socială și dependența lor funcțională;

BB.

întrucât femeile sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și excluziune socială, printre altele, din cauza disparității persistente de gen în ocuparea forței de muncă, a decalajului de remunerare și de pensii, a mai multor întreruperi ale carierei din cauza responsabilităților familiale și de îngrijire, a ocupării mai frecvente a unor posturi, uneori precare și temporare (37), cu fracțiune de normă (38), mai ales în cazul mamelor singure; întrucât, din cauza acestor factori, multe femei întâmpină dificultăți în a economisi bani pentru mai târziu în viață și sunt deosebit de vulnerabile la sărăcia în rândul persoanelor în vârstă;

BC.

întrucât, potrivit Eurostat, femeile primesc pensii mai mici decât bărbații în toate statele membre ale UE; întrucât femeile din UE cu vârsta de 65 de ani și peste primesc o pensie care este în medie cu 30 % mai mică decât cea a bărbaților;

BD.

întrucât un sondaj Eurobarometru din 2019 arată că 40 % dintre cetățenii UE se simt discriminați pe motive de vârstă; întrucât acest tip de discriminare este prezent la diferite niveluri și se manifestă sub diferite forme, inclusiv în abordările individuale, în percepția propriei persoane și în relațiile dintre generații; întrucât s-a demonstrat că discriminarea pe motive de vârstă afectează sănătatea, reduce speranța de viață și împiedică participarea deplină la viața socială, culturală și civilă și poate conduce la limitarea accesului persoanelor în vârstă la servicii sau a participării lor active pe piața muncii, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, precum și la servicii la locul de muncă, generând marginalizare și excluziune socială; întrucât, potrivit celui mai recent sondaj european privind condițiile de muncă, discriminarea pe motive de vârstă a fost cea mai răspândită formă de discriminare la locul de muncă; întrucât alte forme de discriminare evidențiate de persoanele în vârstă includ accesul la produse și servicii financiare, la asistență medicală, educație, formare și activități recreative (39); întrucât combaterea cu succes a discriminării pe criterii de vârstă și a stereotipurilor legate de vârstă, inclusiv pe piața muncii, este esențială pentru o îmbătrânire activă, pentru o mai mare solidaritate între generații și pentru valorificarea experienței dobândite de lucrătorii în vârstă; întrucât consolidarea egalității de tratament în accesul la bunuri și servicii este și ea esențială în acest scop;

BE.

întrucât, potrivit OMS, îmbătrânirea activă este procesul de optimizare a oportunităților pentru sănătate, participare și securitate pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor pe măsură ce îmbătrânesc, permițându-le acestora să-și realizeze potențialul de bunăstare pe tot parcursul vieții lor și să participe în societate în conformitate cu nevoile, dorințele și capacitățile lor, furnizându-le totodată protecție, securitate și îngrijire adecvate atunci când au nevoie de asistență;

BF.

întrucât UE și mai multe state membre participă în mod activ la reflecția cu privire la noi instrumente juridice internaționale care să protejeze drepturile persoanelor în vârstă; întrucât aceste deliberări internaționale ar trebui sprijinite și încurajate în mod activ; întrucât, deși Directiva 2000/78/CE creează un cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, ea nu abordează discriminarea în alte sfere ale vieții sociale, nici discriminarea multiplă;

BG.

întrucât persoanele în vârstă sunt uneori victime ale violenței, ale abuzului și ale altor acte îngrijorătoare, cum ar fi frauda și practicile comerciale neloiale, privarea de capacitate juridică sau de mijloacele de a-și gestiona propriile chestiuni; întrucât fenomenul abuzurilor împotriva persoanelor în vârstă ar trebui să facă obiectul unor date și cercetări mai largi cu privire la incidența sa și modalitățile de a-l preveni; întrucât sunt necesare eforturi pentru a furniza date mai cuprinzătoare privind relele tratamente aplicate persoanelor în vârstă;

BH.

întrucât UE finanțează inițiative-pilot, precum EUROPeAN, MILCEA și WeDO, în domeniul combaterii infracțiunilor împotriva persoanelor în vârstă;

BI.

întrucât persoanele în vârstă din zonele rurale sau îndepărtate se pot confrunta cu riscuri mai mari legate de vârstă, inclusiv cu sărăcia, un acces mai scăzut la asistență și servicii medicale de calitate, un sprijin social mai redus, mai puține oportunități de interacțiune socială și lipsa accesului la serviciile de transport public;

BJ.

întrucât, potrivit unui sondaj Eurobarometru din 2012, 60 % dintre persoanele din UE s-au declarat împotriva creșterii vârstei legale de pensionare, în timp ce 61 % au fost de părere că toată lumea ar trebui să poată continua să lucreze după vârsta legală de pensionare; întrucât, în funcție de nevoile lor financiare, aproape jumătate dintre lucrătorii cu vârsta de 50 de ani sau mai mult ar prefera să lucreze mai puține ore, în timp ce o proporție semnificativă de persoane pensionate ar prefera să lucreze cel puțin câteva ore pe săptămână (40); întrucât munca după vârsta de pensionare este asociată cu politici ale locurilor de muncă care sprijină capacitatea de inserție profesională și prezența mai îndelungată a lucrătorilor în câmpul muncii atunci când doresc acest lucru; întrucât ratele de angajare a persoanelor în vârstă care nu sunt încadrate în muncă sunt totuși extrem de mici și întrucât persoanele în vârstă sunt expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată; întrucât ratele de sărăcie și de excluziune socială ale persoanelor cu vârsta între 55 și 64 de ani sunt mai mari decât media UE pentru toate vârstele; întrucât 56 % dintre cetățenii UE sunt îngrijorați că veniturile lor la bătrânețe nu vor fi suficiente (41); întrucât probabilitatea găsirii unui loc de muncă nou scade odată cu vârsta, parțial din cauza unor bariere structurale, printre care și discriminarea pe bază de vârstă (42); întrucât datele arată că persoanele care sunt pensionate, dar care aleg să continue să lucreze au, în medie, un nivel mai ridicat de satisfacție în viață decât persoanele pensionate integral (43); întrucât sentimentul de a avea un scop în viață scade, în general, după vârsta de 50 de ani, dar rămâne mult mai puternic în cazul persoanelor care continuă să lucreze după pensionare sau care sunt implicate în îngrijirea copiilor sau au responsabilități de îngrijire pe termen lung (44); întrucât este în continuare important să se combată șomajul în rândul lucrătorilor în vârstă din UE;

BK.

întrucât condițiile de muncă și de angajare adecvate, inclusiv îmbunătățirea sănătății și siguranței la locul de muncă, un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, un mediu de lucru adaptat vârstei, cerințe cantitative mai scăzute și autonomia privind timpul de lucru pot determina și încuraja persoanele în vârstă să rămână pe piața muncii dacă doresc acest lucru;

BL.

întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită nevoilor lucrătorilor care ocupă locuri de muncă foarte solicitante din punct de vedere fizic sau psihologic; întrucât această problemă poate fi abordată prin strategii în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, politici de sprijinire a echilibrului dintre viața profesională și cea privată, accesul la oportunități de educație și formare la locul de muncă sau în exterior și utilizarea acestor oportunități, sprijin pentru schimburile intergeneraționale la locul de muncă și opțiunea de pensionare progresivă, ceea ce va aduce beneficii atât individuale, cât și societale;

BM.

întrucât o UE cu o populație mai bătrână și cu o forță de muncă mai mică poate exercita presiuni asupra bugetelor publice și asupra sistemelor de securitate socială și de sănătate; întrucât se estimează că costul total al îmbătrânirii populației (45) va fi de 26,7 % din PIB până în 2070 (46); întrucât un studiu realizat pentru Comisie în 2018 cu privire la economia vârstei a treia (persoane cu vârsta de cel puțin 50 de ani) estimează că, până în 2025, contribuția economiei europene a vârstei a treia la PIB va ajunge la 6,4 mii de miliarde EUR și 88 de milioane de locuri de muncă; întrucât acest lucru ar fi echivalent cu 32 % din PIB-ul UE și cu 38 % din locurile de muncă din Uniune (47);

BN.

întrucât promovarea în rândul angajatorilor a perspectivei ciclului de viață și creșterea sensibilizării lor față de importanța mediilor de lucru favorabile persoanelor în vârstă sunt esențiale pentru îmbătrânirea activă; întrucât combaterea șomajului în rândul tinerilor și al persoanelor în vârstă rămâne o provocare esențială în multe regiuni; întrucât UE și statele membre trebuie încă să ofere un răspuns adecvat la provocările de pe piața muncii; întrucât este necesar să se adapteze competențele lucrătorilor în vârstă, care sunt, în mod deosebit, amenințați de restructurarea economică, și să se adopte politici de sprijinire a mobilității persoanelor în vârstă pe piața muncii, în special în ceea ce privește reangajarea;

BO.

întrucât angajatorii sunt adesea reticenți în a oferi o formare adecvată lucrătorilor în vârstă; întrucât învățarea pe tot parcursul vieții contribuie la îmbătrânirea activă și le permite oamenilor să lucreze și să participe pe deplin în societate; întrucât Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Erasmus+”,

BP.

întrucât asigurarea unor locuri de muncă de calitate, inclusiv a unor salarii decente, a sănătății și a siguranței la locul de muncă și a unui echilibru între viața profesională și cea privată a lucrătorilor de-a lungul întregii lor cariere este o condiție prealabilă pentru o viață profesională sustenabilă și pentru o îmbătrânire activă și într-o stare bună de sănătate după pensionare; întrucât acest lucru implică nu numai reducerea incidenței riscurilor ocupaționale, ci și încurajarea și sprijinirea obiceiurilor sănătoase ale lucrătorilor și abordarea riscurilor, precum riscurile psihosociale și afecțiunile musculo-scheletale; întrucât sănătatea și performanța lucrătorilor în vârstă nu este determinată de vârsta lor, ci de o combinație de factori strâns legați între ei, precum stilul de viață personal și expunerea la pericole la locul de muncă (48); întrucât locurile de muncă de calitate, precum și locurile de muncă sigure și sănătoase sunt importante nu numai pentru bunăstarea lucrătorilor, ci și pentru competitivitatea întreprinderilor și sustenabilitatea sistemelor de securitate socială;

BQ.

întrucât impactul schimbărilor demografice pe piața muncii a subliniat importanța de a se îmbunătăți în continuare gestionarea afacerilor și a metodelor de lucru, precum și rolul semnificativ al soluțiilor digitale, precum telemunca, în special în contextul pandemiei de COVID-19, deoarece acestea oferă numeroase oportunități de a îmbunătăți condițiile de muncă ale angajaților, inclusiv pentru cei care se apropie de vârsta de pensionare, și furnizează un mediu de lucru mai favorabil incluziunii, în special în scopul realizării echilibrului dintre viața profesională și cea privată, precum și pentru persoanele cu dizabilități;

BR.

întrucât regiunile cu rate ridicate ale șomajului se caracterizează prin rate mai mari de îmbătrânire și o scădere a populației;

BS.

întrucât lucrătorii salariați din grupa de vârstă 55-64 de ani au reprezentat 59,1 % din forța de muncă a UE în 2019 (49); întrucât, în 2016, aproximativ o treime din administratorii exploatațiilor agricole familiale aveau cel puțin 65 de ani, iar majoritatea (57 %) aveau cel puțin 55 de ani; întrucât doar unul din zece administratori de exploatații agricole avea sub 40 de ani;

BT.

întrucât programele, proiectele și acțiunile care promovează strategii de îmbătrânire activă ar trebui reflectate în toate domeniile de politică și întrucât statele membre ar trebui să utilizeze toate instrumentele UE disponibile, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene, în special Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune, Fondul social european Plus (FSE+) și Mecanismul pentru interconectarea Europei, pentru a face față provocărilor demografice; întrucât fondurile UE facilitează oferirea unor infrastructuri esențiale;

BU.

întrucât inițiative precum premiul „Access City” încurajează adaptarea spațiilor publice la nevoile persoanelor în vârstă și a celor cu mobilitate redusă și au un efect pozitiv asupra independenței lor; întrucât astfel de inițiative nu numai că le îmbunătățesc calitatea vieții, asigură incluziunea lor socială și le garantează exercitarea în mod egal a drepturilor fundamentale, dar pot avea și un efect economic pozitiv;

BV.

întrucât numărul de gospodării cu o singură persoană a crescut cu 19 % din 2010; întrucât, din 2019, 40 % dintre femeile din UE cu vârsta de peste 65 de ani trăiesc singure, adică mai mult decât dublu în comparație cu bărbații care trăiesc singuri (50); întrucât, în multe state membre, locuințele pentru tineri, persoane singure, persoane în vârstă și persoane cu dizabilități, bolile cronice sau limitări funcționale sunt inadecvate din cauza problemelor de accesibilitate, a standardelor scăzute de calitate sau a costului ridicat al vieții și al locuințelor; întrucât locuințele ar trebui să fie abordabile ca preț, accesibile, sigure și confortabile, toate acestea fiind factori deosebit de importanți, și nu numai pentru persoanele în vârstă; întrucât adesea multe persoane în vârstă nu-și renovează casele dacă nu sunt în proprietatea lor;

BW.

întrucât drepturile omului sunt universale și inalienabile, indivizibile, interdependente și interconectate și aparțin tuturor persoanelor și tuturor generațiilor, fără discriminare pe niciun criteriu; întrucât persoanele în vârstă, inclusiv cele cu dizabilități, sunt valoroase pentru societate și, prin urmare, ar trebui să participe efectiv la viața socială într-o maximă măsură și să-și trăiască viața cu demnitate și cât mai independent; întrucât solidaritatea între generații trebuie să ghideze redresarea UE, în vederea creării unei societăți mai echitabile, mai incluzive și mai reziliente, care nu lasă pe nimeni în urmă;

BX.

întrucât toate statele membre și UE sunt părți la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și, prin urmare, au obligația legală de a garanta autonomia personală, nediscriminarea, participarea deplină și efectivă la viața socială, precum și egalitatea de șanse și accesibilitatea; întrucât în UE există peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități, majoritatea acestora fiind femei și fete, și întrucât majoritatea dizabilităților intervin odată cu vârsta; întrucât persoanele în vârstă cu dizabilități sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie și discriminare (51); întrucât politicile legate de îmbătrânire trebuie să asigure protecția și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, precum și accesul acestora la piața muncii și la servicii; întrucât mobilitatea este esențială pentru a încuraja o viață independentă și autonomia; întrucât asigurarea unui lanț de transport complet accesibil, „de la ușă la ușă”, este esențială;

BY.

întrucât bolile neurodegenerative, precum boala Alzheimer și alte forme de demență, sunt în continuare sub-diagnosticate în majoritatea țărilor europene; întrucât există indicii clare că numărul actual, de 9 milioane, de cazuri confirmate de persoane cu demență se va dubla până în 2050 (52); întrucât demența este cauza principală a dependenței și a dizabilităților în rândul persoanelor în vârstă din Uniunea Europeană, care afectează în prezent în jur de 10 milioane de persoane, și întrucât se preconizează că prevalența sa se va dubla până în 2030;

BZ.

întrucât PAC rămâne principalul instrument de susținere a economiei rurale și a creării de locuri de muncă în zonele rurale;

CA.

întrucât securitatea noastră alimentară depinde de reînnoirea reușită a generațiilor în agricultură;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.