Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală/urbană durabilă”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 105/08)

Raportor:	Josep PUXEU ROCAMORA
Coraportoare:	Piroska KÁLLAY

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	4.10.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	21.10.2021
Sesiunea plenară nr.	564
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	220/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE este convins că viitorul Europei va depinde de modul în care vom aborda zonele rurale și că este necesară o cooperare mai strânsă cu zonele urbane pentru a garanta că nicio zonă sau niciun cetățean nu este lăsat în urmă în tranziția justă către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic, durabilă și prosperă. Un astfel de demers ar fi în conformitate cu obiectivele Pactului verde și social european, cu pachetul de redresare Next Generation EU, cu Agenda teritorială 2030 și cu cele 17 obiective de dezvoltare durabilă.

1.2.

CESE consideră că UE trebuie să reducă disparitățile dintre teritorii prin promovarea unor politici care să asigure o tranziție justă și durabilă în toate domeniile și să garanteze o bună calitate a vieții în zonele rurale.

1.3.

Având în vedere provocările legate de schimbările climatice la nivel global și de pandemii, CESE subliniază necesitatea urgentă de a acționa chiar acum și de a pune în aplicare o schimbare de paradigmă pentru a demonstra valoarea adăugată a colaborării și pentru a promova respectul și înțelegerea reciproce, în beneficiul tuturor cetățenilor.

1.4.

Prin urmare, CESE solicită factorilor de decizie să elaboreze și să pună în aplicare o strategie cuprinzătoare și globală a UE pentru o dezvoltare rurală și urbană echilibrată, coerentă, echitabilă și durabilă, prin valorificarea rolului comunităților locale, prin promovarea industriilor tradiționale și prin crearea de noi activități economice și de oportunități de angajare în zonele rurale, promovând în același timp sinergiile cu zonele urbane.

1.5.

Pentru a consolida egalitatea condițiilor de care se bucură comunitățile rurale și mediul urban, CESE formulează următoarele recomandări:

este necesar să se prevadă resurse suficiente pentru politicile rurale și să se asigure infrastructura tehnologică, de comunicații și de transport (în special de transport public, care este absolut necesar pentru viața de zi cu zi și pentru ocuparea forței de muncă), precum și sisteme eficiente și de calitate în domeniul educației și al furnizării serviciilor de sănătate. Acestea ar trebui să fie pe deplin aliniate la serviciile urbane relevante („egalitate în domeniul sănătății”);

2.	oferta de locuri de muncă, formare și locuințe ar trebui să reflecte și să valorifice resursele naturale rurale, creând în același timp oportunități de afaceri inovatoare;

parlamentele rurale și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), ca modele de democrație participativă, ar trebui să fie sprijinite de factorii de decizie politică și să implice toți cetățenii din mediul rural, inclusiv partenerii sociali, femeile, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, minoritățile și, în special, tinerii;

4.	bunurile aparținând patrimoniului cultural ar trebui protejate și promovate (1).

1.6.

CESE formulează următoarele recomandări pentru dezvoltarea rurală/urbană:

1.	guvernele ar trebui să fie transparente și echitabile în ceea ce privește furnizarea de servicii cetățenilor în toate domeniile;

2.	organizațiile societății civile, inclusiv LEADER și grupurile de acțiune locală, ar trebui să dezvolte parteneriate locale rurale și urbane pentru a crea oportunități economice, sociale și de mediu și pentru a promova o mai bună înțelegere a interdependențelor;

modelul de guvernanță al consiliilor pentru politica alimentară ar putea servi drept sursă de inspirație pentru o cooperare eficace între toate părțile interesate la nivel local. Posibilitățile de muncă la distanță, nevoia de locuințe rurale și accesul la utilizarea terenurilor au fost perturbate de noile impacturi și provocări referitoare la mediu și de pandemie;

4.	încurajarea și sprijinirea schimbului de bune practici și de scenarii de risc între teritorii este binevenită;

5.	accesul la o educație de înaltă calitate în zonele rurale poate fi unul dintre factorii care contribuie la dezvoltarea economică locală și poate ajuta comunitățile rurale să se adapteze la un mediu aflat în schimbare rapidă.

1.7.

În special, CESE formulează următoarele recomandări la adresa Comisiei Europene și a guvernelor naționale și regionale:

viziunea pe termen lung adoptată recent de Comisie pentru zonele rurale (2) ar trebui dezvoltată în continuare, pentru a deveni un angajament rural și urban în favoarea unei abordări echitabile. Este important să se demonstreze valoarea adăugată a colaborării dintre organizațiile rurale și cele urbane, de exemplu în ceea ce privește inițiativa „De la fermă la consumator” și un Pact verde favorabil incluziunii din punct de vedere social;

2.	Comisia Europeană ar trebui să își ia angajamentul de a crea un grup de părți interesate din mediul rural și urban, pe baza inițiativei „Sate inteligente”, în scopul dezvoltării de bune practici în materie de modele de parteneriat;

3.	pentru a sprijini acest angajament, ar trebui să existe investiții în proiecte-pilot locale și stimulente/condiționalități și premii paneuropene pentru exemple progresiste de acorduri favorabile incluziunii.

1.8.

CESE se angajează, de asemenea, să colaboreze cu Parlamentul European și cu Comitetul Regiunilor prin intermediul comandării unor studii de cercetare, al consultării societății civile organizate și al promovării unei Carte europene a drepturilor și responsabilităților rurale și urbane.

1.9.

CESE va asigura o abordare integratoare în viitoarele sale avize privind politicile teritoriale, urbane și rurale. De exemplu, prezentul aviz a fost dezbătut în diferite secțiuni ale CESE înainte de a fi adoptat.

2. Introducere

2.1.

În urma recomandărilor formulate în avizul CESE pe tema „O abordare integrată pentru regiunile vulnerabile ale UE”, adoptat în septembrie 2020 (3), și a audierii organizate la 18 iunie 2021 (4), Comitetul își propune, în prezent, să definească o strategie globală a UE privind dezvoltarea rurală și urbană durabilă, analizând cadrul general care corelează politica rurală cu toate celelalte politici relevante, identificând provocările și obstacolele existente și subliniind rolul societății civile, al întreprinderilor și al comunităților locale în elaborarea unor abordări ascendente. CESE va contribui activ la garantarea faptului că această strategie este luată în considerare la elaborarea politicilor UE.

2.2.

Este esențial să se gestioneze mai bine diversitatea existentă în zonele rurale pe baza oportunităților oferite de fiecare în parte. Există unele zone rurale care, datorită proximității lor față de zonele urbane, pot beneficia de „efectul de aglomerare” prin interacțiunea rural-urban; și, pe de altă parte, există altele care, fiind mai îndepărtate, depind mult mai mult de un sector, adesea agricultura, silvicultura, pescuitul sau mineritul – în cazul lor, interacțiunea cu orașele este mai puțin vizibilă.

2.3.

Deși zonele rurale și cele urbane sunt două tipuri de zone diferite, cu propriile lor caracteristici specifice și cu o dezvoltare inegală, realitatea arată că ele sunt strâns interconectate. Aceste interdependențe sunt, în același timp, din ce în ce mai complexe și mai dinamice, și cuprind fluxuri structurale și funcționale de persoane și bunuri de capital, informații, tehnologie și stiluri de viață. Prin urmare, este esențial să se găsească un echilibru între zonele rurale și cele urbane, fiecare din aceste tipuri de zone având nevoie de zonele de celălalt tip și neputând exista fără ele.

2.4.

Idealul modului de viață rural ca situație caracterizată de bunăstare și de calitatea vieții pentru cetățeni trebuie să fie un obiectiv de atins, chiar și în zonele îndepărtate sau defavorizate. Strategia trebuie să caute formula adecvată pentru a asigura echilibrul necesar între aceste două aspecte și o modalitate de a se completa reciproc, pentru a asigura durabilitatea în viitor.

2.5.

Provocările cu care se confruntă zonele rurale (schimbările demografice, depopularea, decalajul digital, nivelurile scăzute ale veniturilor, accesul limitat la anumite servicii, necesitatea unor perspective mai bune de ocupare a forței de muncă sau impacturile specifice ale schimbărilor climatice) pot fi abordate numai dintr-o perspectivă teritorială globală și reînnoită, care să avanseze pe calea unei relații reciproce de dezvoltare.

2.6.

Acest nou context, care depășește legătura tradițională dintre zonele rurale, axate pe sectorul agricol și separate de mediul urban, impune ca măsurile de dezvoltare rurală să se bazeze pe o abordare multisectorială și integrată în toate regiunile, care valorifică sinergiile și se bazează pe o relație de complementaritate cu zonele rurale, urbane și intermediare.

3. Provocări și propuneri de acțiune

3.1.

Abordarea tradițională care face o distincție clară între zonele rurale și cele urbane necesită noi concepte, noi interpretări și abordări, iar realitatea de la nivel local trebuie luată în considerare pentru a defini teritoriul vizat.

3.2.

Dezvoltarea viitoare a teritoriilor europene ar trebui să se bazeze pe complementaritatea dintre zonele rurale și cele urbane și pe coordonarea politicilor care le vizează, cu obiectivul final de a realiza coeziunea socială și economică și durabilitatea ecologică a acestor teritorii.

3.3.

CESE consideră că este nevoie de mai multă coerență în abordările strategice ale dezvoltării rurale și urbane pentru a evita suprapunerile și discrepanțele dintre strategii (de exemplu, strategia grupurilor de acțiune locală, strategia de investiții teritoriale integrate, strategia de dezvoltare locală, strategia de dezvoltare regională) și pentru a facilita punerea lor în aplicare de către actorii locali în cadrul proceselor de dezvoltare și al investițiilor.

3.4.

Dezvoltarea rurală și urbană trebuie să fie coordonată în conformitate cu principiile stabilite în Agenda teritorială a UE 2030, Carta de la Leipzig, Agenda urbană a ONU, Agenda urbană a UE, Pactul de la Amsterdam, Declarația de la Cork 2.0 intitulată „Pentru o viață mai bună în zonele rurale” și Principiile OCDE privind politica urbană și rurală, în care sunt avute în vedere parteneriatele tematice și gestiunea partajată între zonele urbane și cele rurale.

3.5.

Orașele de dimensiuni medii joacă un rol esențial în ceea ce privește conectarea zonelor metropolitane urbane cu cele rurale și, prin urmare, merită o atenție deosebită atât în planificarea teritorială, cât și în alocarea resurselor și serviciilor. Numeroase orașe europene (inclusiv Toulouse din Franța, Manresa din Spania, Torino din Italia și Aalborg din Danemarca) au pus deja în aplicare abordări foarte reușite. Rețelele de orașe precum ICLEI (5), Eurotowns (6) și Eurocities (7) sunt actori-cheie în ceea ce privește schimbul de experiență și promovarea celor mai bune practici.

3.6.

Interacțiunea dintre zonele rurale și orașe trebuie să se afle pe agenda politică, și trebuie facilitată înțelegerea sa de către responsabilii politici și factorii responsabili cu elaborarea politicilor, precum și promovarea unor modalități de a organiza aceste politici pornind de la nivelul teritorial vizat.

3.7.

Cercetarea finanțată prin fonduri europene ar trebui, de asemenea, să exploreze în continuare modalități de promovare a unei dezvoltări rurale/urbane echitabile și durabile și de revitalizare a dezvoltării economice a zonelor rurale. Proiecte precum ROBUST (8), RUBIZMO (9) și LIVERUR (10) ar trebui dezvoltate în mai mare măsură și ar trebui să conducă la schimbări concrete.

3.8.

Realizarea durabilității (economice, sociale și de mediu) a acestor teritorii, rurale și urbane, necesită o politică cuprinzătoare legată de realitatea socioeconomică, culturală și etnografică a fiecărei zone, promovând cooperarea dintre zonele rurale și cele urbane și implicarea diferiților actori sociali și economici, precum și mecanisme de guvernanță adecvate împreună cu autoritățile locale.

3.9.

Zonele rurale îndepărtate sunt și mai expuse provocărilor cu care se confruntă zonele rurale, în general, și, ca atare, necesită politici specifice și o abordare specială. Pe lângă rezolvarea problemelor legate de dificultățile de acces la serviciile publice, inclusiv în materie de sănătate și educație, CESE propune crearea unor programe de regenerare a ecosistemului economic local, în cooperare cu așezările învecinate.

3.10.

Multe dintre provocările cu care se confruntă zonele rurale depășesc domeniul de aplicare și finanțare al politicii agricole comune (PAC), astfel cum s-a subliniat în recentul raport de evaluare al CESE privind impactul PAC asupra dezvoltării teritoriale a zonelor rurale (11) și, prin urmare, este necesar să se treacă la o abordare integrată a acțiunii și finanțării în diferitele politici care au un impact asupra zonelor rurale. Fondurile asigurate de politicile naționale ar trebui să vină în completarea fondurilor PAC destinate dezvoltării rurale.

3.11.

Politicile agricole, alimentare și rurale trebuie să fie în concordanță cu politicile privind clima și biodiversitatea, politicile care vizează reducerea sărăciei, politicile privind infrastructura și transporturile, politicile de educație și formare, cele privind furnizarea de servicii de bază de interes general (sănătate, locuințe etc.), cele care promovează dezvoltarea de noi activități bazate pe economia circulară și bioeconomie, digitalizarea sau combaterea depopulării.

3.12.

Aceste politici ar trebui, de asemenea, să fie coerente și complementare cu strategiile europene cum ar fi Pactul verde (12) sau „De la fermă la consumator” (13), în special cu noua strategie industrială (14), care definește sectorul agroalimentar ca fiind unul dintre ecosistemele strategice esențiale ale UE, precum și cu politicile care asigură securitatea alimentară. Experimentarea unor noi forme de cooperare între zonele urbane și cele rurale în contextul Pactului verde european nu este doar o condiție prealabilă, ci și o oportunitate pentru o tranziție echitabilă și o dezvoltare durabilă echilibrată din punct de vedere teritorial.

3.13.

Guvernanța și armonizarea fondurilor europene, naționale și subnaționale ar trebui îmbunătățite, pentru a aborda mai bine dezvoltarea durabilă printr-o mai bună gestionare a aspectelor orizontale și răspunzând întotdeauna cerințelor fiecărui teritoriu.

3.14.

CESE atrage atenția asupra necesității de a asigura accesul la finanțare durabilă și dezvoltarea unor instrumente financiare personalizate pentru dezvoltarea rurală și urbană, ținând seama de structura riscurilor și de caracteristicile mixului economic. În plus, taxonomia și abordarea bugetară pentru zonele rurale ar trebui să țină seama de necesitățile în materie de dezvoltare și de investiții.

3.15.

Această abordare integrată necesită coordonarea dintre diferitele administrații și organe de gestionare, inclusiv numeroasele direcții ale Comisiei Europene care se ocupă de politicile transversale. Această coordonare orizontală implică o abordare în care factorii de decizie politică integrează aspectele rurale în toate politicile, pentru a garanta că nevoile zonelor rurale sunt luate în considerare.

3.16.

Coordonarea cu succes între administrații ar trebui să ia în considerare următoarele aspecte:

(i)	identificarea amplorii corecte a intervenției;

(ii)	stabilirea unui rol clar de lider în coordonarea politicilor;

(iii)

consolidarea acordurilor de cooperare între regiuni sau autorități locale;

(iv)	promovarea parteneriatelor între zonele rurale și cele urbane pentru a valorifica legăturile funcționale;

(v)	îmbunătățirea coordonării verticale între nivelurile de guvernare.

3.17.

Este necesar să se mențină o legătură directă cu teritoriile rurale prin rolul activ al regiunilor UE, care joacă un rol esențial în definirea și punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare rurală la nivel local. Implicarea mai multor părți interesate și o abordare ascendentă reprezintă factori esențiali pentru a garanta sustenabilitatea și asumarea la nivel local a politicilor rurale. CESE solicită să se țină seama de rolul pe care îl pot juca grupurile de acțiune locală și modelul de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

3.18.

CESE sugerează, de asemenea, utilizarea modelului de guvernanță al consiliilor pentru politica alimentară ca sursă de inspirație pentru o cooperare eficientă între toate părțile interesate de la nivel local.

3.19.

Ar trebui să se înregistreze progrese în ceea ce privește contractele teritoriale sprijinite de politici de angajament, care necesită definirea obiectivelor, unirea forțelor, stimularea angajamentelor publice și private cu orientare teritorială, dezvoltarea mecanismelor de cooperare interinstituțională și intersectorială, crearea unei noi structuri instituționale, promovarea dezvoltării durabile, recunoașterea diversității zonelor rurale și promovarea legăturilor dintre zonele urbane și cele rurale. În acest sens, întreprinderile și organizațiile din sectorul agroalimentar au acum posibilitatea de a semna codul de conduită privind practicile comerciale și de comercializare responsabile (15) lansat de Comisie ca parte a strategiei „De la fermă la consumator”.

3.20.

Contractele teritoriale ar trebui să se bazeze pe echitate și respect. În Anglia, Țara Galilor și Scoția există coduri de conduită rurale menite să ajute oamenii să înțeleagă cum să respecte zonele rurale. Acestea s-ar putea transforma într-o Cartă europeană a drepturilor (16) și responsabilităților pentru relații rurale și urbane echitabile și durabile. Această Cartă ar trebui integrată în educația pentru cetățenie care se adresează tuturor membrilor societății.

3.21.

CESE recunoaște că nu există formule uniforme aplicabile diferitelor regiuni și că fiecare teritoriu în parte ar trebui să se concentreze și să se specializeze, respectând unicitatea, diversitatea și multifuncționalitatea utilizărilor sale, identificând soluții bazate pe propriul său potențial, pe nevoile, capacitățile și aspirațiile sale. Utilizarea infrastructurii existente și reflecția asupra dezvoltării de noi infrastructuri trebuie luate în considerare la nivel global, analizând în același timp tendințele de a investi în locurile potrivite.

3.22.

Necesitatea de a îmbunătăți oportunitățile de ocupare a forței de muncă:

(i)	pandemia de COVID-19 a accelerat procesele de digitalizare și ecologizare, care necesită eforturi de susținere în timp;

(ii)	este necesar să se creeze și să se mențină noi oportunități de ocupare a forței de muncă în zonele rurale, inclusiv cele legate de furnizarea de servicii rurale, munca la distanță, noile tehnologii sau energiile din surse regenerabile.

(iii)

consolidarea aspectelor multifuncționale ale agriculturii, încurajarea activităților fără caracter agricol și înființarea de întreprinderi în sectorul serviciilor energetice curate și în industriile din zonele rurale pot crea numeroase oportunități de angajare;

(iv)	promovarea spiritului antreprenorial, asigurarea unor norme privind concurența loială pentru IMM-uri și acordarea unei atenții deosebite nevoilor generațiilor mai tinere (de exemplu, munca la distanță);

(v)	menținerea locurilor de muncă și a magazinelor aproape de oameni. Viziunea rural-urbană oferă oportunități de dezvoltare a unei economii circulare;

(vi)	promovarea muncii decente și îmbunătățirea condițiilor de muncă în zonele rurale, garantându-se, în același timp, că toate părțile interesate au un cuvânt de spus în procesul de îmbunătățire;

(vii)

corelarea cererii consumatorilor cu piețele regionale și rurale, prin comercializarea produselor locale și accentul pus pe etichetele de calitate;

(viii)

crearea de oportunități culturale în zonele rurale, inclusiv promovarea evenimentelor culturale și protejarea monumentelor istorice și religioase rurale (biserici, castele etc.) ar trebui încurajată pe scară largă;

(ix)

procesele de digitalizare deschid noi oportunități care ar putea crea așteptări și crește nivelul de atractivitate pentru cetățeni – în special pentru tineri – și ar putea determina inversarea tendințelor în ceea ce privește depopularea și calitatea vieții în zonele rurale. În acest scop, zonele rurale au nevoie de o infrastructură adecvată pentru a asigura conectivitatea. Strategiile privind conectivitatea și platformele digitale oferă soluții în acest sens, în timp ce un act digital rural ar facilita dezvoltarea tehnologiilor digitale în agricultură și în zonele rurale;

(x)

ar trebui sprijinite agricultura și acvacultura durabilă (17) în zonele rurale și periurbane, precum și ecoturismul, activitățile recreative și activitățile educative privind durabilitatea, iar aceste activități ar trebui să fie compatibile cu protecția biodiversității, pentru a asigura calitatea vieții oamenilor;

(xi)

educația de calitate și accesibilă disponibilă în zonele rurale, începând cu primii ani de viață ai copiilor, poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor în educație, în timp ce accesul la serviciile publice, cum ar fi îngrijirea copiilor și școlile, este un factor bazat pe localizare care influențează atractivitatea zonelor rurale, inclusiv pentru lucrătorii cu înaltă calificare.

3.23.

Creșterea economică și crearea de locuri de muncă sunt importante, dar trebuie completate de o ofertă suficientă de servicii, locuințe, energie, activități recreative, educație și formare, învățare pe tot parcursul vieții și sisteme de sănătate de bună calitate, pentru a garanta că zonele rurale nu sunt doar durabile, ci și atractive ca loc de trai. UE trebuie să pună urgent bazele unei economii a bunăstării, durabilă și favorabilă incluziunii, care să funcționeze în beneficiul tuturor (18).

3.24.

În special, dezvoltarea continuă a transportului public la prețuri accesibile ar trebui să fie o prioritate pentru dezvoltarea zonelor rurale și, prin urmare, pentru conectivitatea cu zonele urbane. Asigurarea unui transport public la prețuri accesibile este absolut necesară pentru viața de zi cu zi și pentru ocuparea forței de muncă, fiind legată de accesibilitatea serviciilor publice esențiale, precum școlile, structurile de îngrijire a copiilor, medicii sau farmaciile și naveta către și de la locul de muncă.

3.25.

Acest obiectiv necesită noi forme de furnizare de servicii rurale:

(i)	furnizarea de servicii integrate (amplasarea mai multor servicii în același spațiu; colaborare între furnizorii de servicii; cooperare între echipe de profesioniști; furnizarea serviciilor prin colaborarea dintre organizațiile publice, private și comunitare);

(ii)	o abordare bazată pe prestarea de servicii alternative și mai flexibile (servicii itinerante care se deplasează spre cetățeni; modele de sisteme radiale, în cadrul cărora serviciile sunt furnizate în mod regulat dintr-o locație centrală; servicii mai bine adaptate la nevoile locale);

(iii)

soluții tehnologice și digitale, inclusiv în sectoarele educației și al sănătății.

3.26.

O strategie globală pentru atingerea pragurilor de servicii în diferite teritorii și schimbul de servicii între diferite părți ale teritoriilor sunt elemente esențiale pentru proiectarea unor zone urbane și rurale durabile.

3.27.

Este necesar să se elaboreze o strategie care, prin îmbunătățirea serviciilor rurale și crearea de noi oportunități de ocupare a forței de muncă, să contribuie la stabilirea populației în zonele respective și, mai ales, la asigurarea necesarei reînnoiri a generațiilor.

Bruxelles, 21 octombrie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Avizul CESE pe tema „Contribuția zonelor rurale din Europa la Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 prin asigurarea sustenabilității și coeziunii dintre zonele urbane și cele rurale” (JO C 440, 6.12.2018, p. 22).

(2) COM(2021) 345 final.

(3) JO C 429, 11.12.2020, p. 60.

(4) Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală și urbană durabilă și echitabilă | Comitetul Economic și Social European..

(5) https://www.iclei.org

(6) https://www.eurotowns.org

(7) https://eurocities.eu

(8) https://rural-urban.eu

(9) https://rubizmo.eu

(10) https://liverur.eu/

(11) https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/information-reports/evaluation-caps-impact-territorial-development-rural-areas-information-report.

(12) Pagina de internet „Un Pact verde european” | Comisia Europeană.

(13) Strategia „De la fermă la consumator”.

(14) Comunicarea Comisiei privind actualizarea noii Strategii industriale 2020.

(15) Codul de conduită (europa.eu).

(16) The Countryside Code: advice for countryside visitors gov.uk.

(17) A se vedea Avizul pe tema „Orientări strategice pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE” – NAT/816 (JO C 517, 22.12.2021, p. 103) și Avizul pe tema „O nouă abordare pentru o economie albastră sustenabilă în UE” – NAT/817 (JO C 517, 22.12.2021, p. 108).

(18) Avizul CESE pe tema „Economia durabilă de care avem nevoie” (JO C 106, 31.3.2020, p. 1).