—

având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Harald Vilimsky, prezentată de Parchetul din Viena și transmisă la 7 mai 2021 de către șeful Reprezentanței Permanente a Austriei pe lângă UE în cadrul procedurilor penale și anunțată în plen la 20 mai 2021,

—

în urma audierii lui Harald Vilimsky, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

—

având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019 (1),

—

având în vedere articolul 57 alineatele (2) și (3) din Constituția Austriei,

—

având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0303/2021),

A.

întrucât Parchetul din Viena a solicitat ridicarea imunității lui Harald Vilimsky, deputat în Parlamentul European, pentru a iniția procedura de urmărire penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri în temeiul articolului 153 alineatele (1) și (3), primul caz, a infracțiunii de instigare la deturnare de fonduri în temeiul articolului 12, a doua ipoteză, și respectiv al articolului 133 alineatele (1) și (2), primul caz, și a infracțiunii de utilizare abuzivă de fonduri în temeiul articolului 153b alineatele (1), (2) și (3) din Codul penal austriac;

B.

întrucât Harald Vilimsky a ocupat funcția de responsabil financiar al grupului Partidului Libertății din Austria (FPÖ) în Adunarea Națională în perioada 27 octombrie 2006 – 23 octombrie 2019; întrucât el a fost ales în Parlamentul European în urma alegerilor pentru Parlamentul European din mai 2019;

C.

întrucât se presupune că, de la 1 octombrie 2011 până la 13 august 2019, Harald Vilimsky ar fi abuzat de autoritatea sa pentru a utiliza conturile bancare aparținând grupului parlamentar al FPÖ din Adunarea Națională a Austriei, organizând plata unor facturi prin transferuri regulate din contul grupului FPÖ din Adunarea Națională pentru servicii de telefonie mobilă utilizate în scopuri exclusiv private de către un terț, ceea ce a dus la o pierdere financiară pentru grupul FPÖ din Adunarea Națională;

D.

întrucât se presupune că el a utilizat fondurile acordate grupului FPÖ din Adunarea Națională în alte scopuri decât cele definite la articolul 1 din Legea din 1985 privind finanțarea grupurilor parlamentare austriece (KlubFG) și întrucât se presupune că a făcut acest lucru știind foarte bine că serviciile plătite nu aveau legătură cu partidul;

E.

întrucât presupusa infracțiune nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea îndatoririlor deputatului respectiv în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

F.

întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților parlamentului propriei țări;

G.

întrucât în articolul 57 alineatele (2) și (3) din Constituția Austriei se prevăd următoarele:

H.

întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi echivalat cu un tribunal și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat drept „acuzat” (2);

I.

întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare inițiate în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor lor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

J.

întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume elemente de fapt care să indice faptul că intenția care stă la baza procedurii juridice ar putea fi să dăuneze activității politice a unui deputat și, prin urmare, a Parlamentului European;