COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 29.9.2021
COM(2021) 599 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
REFERITOR LA PUNEREA ÎN APLICARE ȘI FUNCȚIONAREA EFICIENTĂ A DIRECTIVEI 2012/18/UE PRIVIND CONTROLUL PERICOLELOR DE ACCIDENTE MAJORE CARE IMPLICĂ SUBSTANȚE PERICULOASE
ÎN PERIOADA 2015-2018
CUPRINS
Introducere
1.Sinteza rapoartelor statelor membre
1.1.Statistici privind amplasamentele
1.1.1.Număr de amplasamente
1.1.2.Planurile de urgență externe
1.1.3.Informarea publicului
1.1.4.Inspecții
1.1.5.Interzicerea utilizării, sancțiuni și alte instrumente coercitive
1.2.Statistici privind accidentele majore
2calea de urmat pentru îmbunătățirea prevenirii accidentelor industriale
3Concluzii
Introducere
Accidentele majore care implică substanțe periculoase constituie o amenințare gravă pentru oameni și pentru mediu. În plus, astfel de accidente provoacă deseori importante pierderi economice și perturbă creșterea durabilă. În același timp, substanțele chimice au un rol esențial în majoritatea activităților noastre zilnice, deoarece sunt încorporate practic în toate dispozitivele pe care le folosim, contribuind la bunăstarea noastră și la protejarea sănătății și securității noastre sau oferind soluții la noile provocări prin inovație. Pentru a reduce la minimum riscurile asociate, sunt necesare măsuri pentru a preveni accidentele majore care implică substanțe periculoase și pentru a asigura pregătirea, prevenirea și răspunsul adecvat în cazul în care survin totuși astfel de accidente.
Conform Comunicării privind Pactul verde european, Comisia trebuie să își intensifice colaborarea cu statele membre pentru a îmbunătăți prevenirea accidentelor industriale 1 . De asemenea, în Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării 2 , Comisia a anunțat că își va consolida în continuare sprijinul acordat statelor membre, de exemplu în ceea ce privește evaluarea riscurilor amplasamentelor respective, în vederea intensificării măsurilor de prevenire, și a consecințelor eventualelor accidente.
Directiva 2012/18/UE 3 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase („Directiva Seveso-III”) prevede cadrul relevant privind măsurile de gestionare a riscurilor pentru prevenirea accidentelor majore și pentru limitarea consecințelor acestora. Aceasta reprezintă cea mai nouă generație a „legislației Seveso” și a intrat în vigoare la 1 iunie 2015. În comparație cu directivele anterioare, aceasta înăsprește dispozițiile privind participarea și informarea publicului, amenajarea teritoriului, accesul publicului la justiție și introduce norme de inspecție mai stricte pentru a se asigura că normele de siguranță sunt puse în aplicare în mod eficient.
În temeiul articolului 21 alineatul (2), la fiecare patru ani, statele membre furnizează Comisiei un raport privind punerea în aplicare a directivei menționate. Prezentul raport sintetizează informațiile furnizate de statele membre pentru perioada 2015-2018, în conformitate cu articolul 29 (în acel moment, Regatul Unit era încă membru al Uniunii Europene).
Raportul cuprinde două părți:
-Partea I sintetizează informațiile furnizate de statele membre cu privire la punerea în aplicare a Directivei Seveso. Secțiunea 1.1 se referă la informațiile colectate printr-un chestionar 4 , care s-a axat pe domeniile problematice identificate anterior. Scopul acestui rezumat este de a evalua nivelul de punere în aplicare și a identifica orice deficiențe care trebuie corectate. Secțiunea 1.2 o completează cu date despre accidente rezultate dintr-o analiză a bazei de date de accidente majore (eMARS 5 ), gestionată de Biroul de pericole de accidente majore al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene.
-Partea a II-a prezintă acțiunile anticipate pe care Comisia le va întreprinde pentru a colabora cu statele membre în vederea îmbunătățirii în continuare a prevenirii accidentelor industriale, inclusiv prin soluționarea deficiențelor de punere în aplicare.
Ca și în cazul evaluărilor anterioare, Comisia a contractat un furnizor extern de servicii pentru a analiza rapoartele furnizate de statele membre, precum și alte date relevante. Raportul contractantului 6 oferă o analiză detaliată a informațiilor furnizate, inclusiv o analiză pentru fiecare stat membru, și alte informații disponibile.
Contribuțiile complete ale celor 28 de state membre, precum și chestionarul și rapoartele referitoare la perioadele de raportare anterioare sunt, de asemenea, accesibile publicului 7 .
1.Sinteza rapoartelor statelor membre
Toate cele 28 de state membre 8 și-au prezentat Comisiei rapoartele la patru ani pentru perioada 2015-2018.
1.1.Statistici privind amplasamentele
1.1.1.Număr de amplasamente
Statele membre au raportat un total de 11 776 de amplasamente care intră sub incidența Directivei Seveso-III din 2018 (a se vedea Figura 1). Aceasta reprezintă o creștere (479) în comparație cu perioada de raportare anterioară (2012-2014), în care se raportaseră 11 297 de amplasamente. Țările cu cea mai mare pondere de astfel de amplasamente erau Germania (31 %), Franța (11 %), Italia (8 %), Regatul Unit (8 %) – care era încă stat membru al UE în perioada de raportare respectivă – și Spania (7 %).
Proporțiile de amplasamente de nivel superior (UTE) și de amplasamente de nivel inferior (LTE) 9 au fost aproape constante în perioada de raportare, fiind în medie 43 % (5 090 de amplasamente) în cazul UTE și 57 % (6 686 de amplasamente) în cazul LTE.
Figura 1: Numărul de amplasamente Seveso în 2018
Astfel cum se prezintă în
Figura 2
, se poate observa o creștere lentă, dar constantă, a numărului de amplasamente reglementate de directivă. Acest lucru trebuie interpretat în contextul a trei runde de extindere a UE în această perioadă (2004, 2007 și 2013) și al unei creșteri a substanțelor periculoase care intră sub incidența Directivei Seveso-III după revizuirea Directivei Seveso-II în 2012. Date privind amplasamentele de nivel inferior au fost raportate abia începând cu perioada de raportare 2009-2011.
Figura 2: Evoluția numărului de amplasamente raportat 10
Din totalul activităților utilizate pentru a clasifica amplasamentele Seveso, patru activități reprezintă aproape 45 % din amplasamente:
(1)Producția și distribuția produselor chimice de uz general (1 850 de amplasamente = 15,1 %);
(2)Producția, furnizarea și distribuția energiei electrice (1 606 amplasamente = 13,2 %);
(3)Depozitarea combustibilului (1 190 de amplasamente = 9,8 %);
(4)Comerțul cu ridicata și cu amănuntul (930 de amplasamente = 7,6 %).
1.1.2.Planurile de urgență externe
Articolul 12 din Directiva Seveso-III impune operatorilor să furnizeze autorităților competente informațiile necesare pentru a le permite acestora să elaboreze planuri de urgență externe (PUE) pentru amplasamentele de nivel superior. Aceste planuri sunt importante pentru a permite un răspuns rapid și coordonat în cazul unor accidente majore și au un rol esențial în minimizarea efectelor acestora.
Planurile de urgență trebuie revizuite și testate la interval de cel mult trei ani.
1.1.2.1. Stabilirea planurilor de urgență externe
Astfel cum se prezintă în Figura 3 , pentru majoritatea amplasamentelor de nivel superior, PUE au fost stabilite la sfârșitul perioadei de raportare. În medie, 91 % dintre amplasamentele de nivel superior aveau un PUE la sfârșitul perioadei 2015-2018. Un procent de 4 % dintre amplasamente nu aveau un PUE, deoarece autoritățile competente au decis, în temeiul articolului 12 alineatul (8) din Directiva Seveso-III, că, având în vedere informațiile conținute în raportul de securitate, cerința de a elabora un PUE nu se aplică.
Motivul invocat cel mai des de autoritățile competente pentru a justifica absența unui PUE este acela că, pe baza evaluării lor, consecințele accidentelor majore nu s-ar extinde dincolo de limita amplasamentului și/sau nu ar prezenta niciun risc potențial pentru sănătatea umană și pentru mediu. O altă explicație oferită a fost că scenariile de accidente în anumite cazuri erau acoperite de alte planuri de intervenție în caz de urgență (de exemplu, planuri pentru situații de urgență marină și de coastă sau plan de intervenție al pompierilor competenți).
Restul de 5 % dintre amplasamentele de nivel superior (adică mai mult de 200 de amplasamente de nivel superior din UE) nu aveau un PUE, indicând nerespectarea dispozițiilor Directivei Seveso-III. Cu toate acestea, s-a înregistrat o îmbunătățire în comparație cu perioada de raportare anterioară, când 12 % dintre amplasamentele de nivel superior nu aveau un PUE.
.
Figura 3: Ponderea amplasamentelor de nivel superior pentru care a fost elaborat sau nu a fost necesar un PUE în perioada de raportare 11
1.1.2.2.Testarea și revizuirea planurilor de urgență externe
În ceea ce privește articolul 12 alineatul (6) din Directiva Seveso-III și obligația statelor membre de a se asigura că planurile de urgență externe sunt revizuite, testate și, unde este necesar, actualizate la intervale corespunzătoare de cel mult trei ani, în perioada de raportare 2015-2018 se constată o ușoară îmbunătățire comparativ cu perioadele anterioare. Într-adevăr, în perioada de raportare 2006-2008, 60 % dintre PUE au fost revizuite și testate; în perioada 2009-2011, această pondere a crescut la 73 % și a ajuns la 75 % până la sfârșitul anului 2014. În perioada de raportare 2015-2018, din totalul de 5 090 de amplasamente de nivel superior, au fost testate 77 % dintre PUE.
Comisia constată că situația diferă de la un stat membru la altul: majoritatea statelor membre respectă pe deplin dispozițiile Directivei Seveso-III referitoare la testarea și revizuirea PUE, în timp ce alte câteva prezintă un grad foarte ridicat de neconformitate. Informațiile raportate sunt prezentate în Figura 4 .
Figura 4: Planurile de urgență externe netestate în perioada 2015-2018 12
1.1.3.Informarea publicului
În conformitate cu articolul 14 alineatul (1), statele membre trebuie să se asigure că informațiile prevăzute în anexa V sunt în permanență la dispoziția publicului, inclusiv în format electronic.
Informațiile despre toate amplasamentele sunt în permanență la dispoziția publicului, inclusiv în format electronic, și sunt actualizate, dacă este necesar, de către 17 state membre. Celelalte 11 state membre nu au respectat pe deplin articolul 14 alineatul (1) 13 , chiar dacă aceste informații sunt puse la dispoziția publicului la cerere.
Statelor membre li s-a solicitat să raporteze ponderea de amplasamente pentru care informațiile enumerate în anexa V la directivă nu au fost accesibile. Aceste informații sunt prezentate în Figura 5 .
Figura 5: Ponderea de amplasamente pentru care informațiile din anexa V nu sunt în permanență la dispoziția publicului 14
În plus, articolul 14 alineatul (2) prevede ca, numai pentru amplasamentele de nivel superior, statele membre să se asigure că toate persoanele care ar putea fi afectate de un accident major primesc periodic, fără să trebuiască să solicite acest lucru, informații privind măsurile de securitate și conduita obligatorie în caz de accident major.
În total, 92 % dintre amplasamentele de nivel superior au pus aceste informații la dispoziția publicului. Aceasta reprezintă o creștere de 11 % comparativ cu 81 % dintre amplasamentele de nivel superior care au pus aceste informații la dispoziția publicului în perioada de raportare 2012-2014. Informațiile raportate cu privire la acest aspect legat de punerea în aplicare sunt prezentate în Figura 6 .
Figura 6: Totalul și procentul (%) de amplasamente de nivel superior pentru care informațiile privind măsurile de securitate și conduita obligatorie nu au fost puse în mod activ la dispoziția publicului 15
1.1.4.Inspecții
Articolul 20 din Directiva Seveso-III impune statelor membre să stabilească un sistem de inspecții și un program de inspecții pentru toate amplasamentele. Amplasamentele de nivel superior trebuie inspectate la fiecare douăsprezece luni, iar amplasamentele de nivel inferior la fiecare treizeci și șase de luni, cu excepția cazului în care este implementat un program de inspecție bazat pe o evaluare sistematică.
În conformitate cu articolul 20 alineatul (5), evaluarea sistematică a pericolelor din amplasamentele în cauză se bazează, cel puțin, pe impactul potențial al amplasamentelor în cauză asupra sănătății umane și a mediului, precum și pe măsura în care cerințele Directivei Seveso-III au fost respectate. Aceste criterii trebuie să asigure cel puțin același nivel de eficacitate ca inspecțiile efectuate anual sau o dată la trei ani. Atât amplasamentele de nivel superior, cât și cele de nivel inferior sunt vizate de această dispoziție.
Dacă este cazul, se iau, de asemenea, în considerare constatările relevante ale inspecțiilor efectuate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii.
Pe baza datelor raportate de autoritățile competente în această ultimă perioadă de raportare, până acum majoritatea amplasamentelor de nivel superior (3 556 dintr-un total de 5 090 de amplasamente de nivel superior) sunt inspectate anual (a se vedea Figura 7 ). Pentru celelalte amplasamente de nivel superior, programul de inspecție, inclusiv frecvența vizitelor la fața locului, se bazează pe o evaluare sistematică a pericolelor de accidente majore pentru amplasamentul în cauză.
Figura 7: Ponderea amplasamentelor de nivel superior inspectate de statul membru
În ceea ce privește amplasamentele de nivel inferior, aproape toate (6 140 dintr-un total de 6 686 de amplasamente de nivel inferior) sunt inspectate la fiecare trei ani (a se vedea Figura 8 ). Pentru celelalte amplasamente de nivel superior, programul de inspecție, inclusiv frecvența vizitelor la fața locului, se bazează pe o evaluare sistematică a pericolelor de accidente majore pentru amplasamentul în cauză.
Figura 8: Ponderea amplasamentelor de nivel inferior inspectate de statul membru
1.1.5.Interzicerea utilizării, sancțiuni și alte instrumente coercitive
În temeiul articolului 19 din Directiva Seveso-III, statele membre trebuie să interzică funcționarea oricărui amplasament, dacă măsurile luate de operator pentru prevenirea sau atenuarea accidentelor majore prezintă deficiențe grave, precum, între altele, deficiențele grave în desfășurarea acțiunilor necesare identificate în raportul de inspecție. În plus, articolul 28 prevede ca statele membre să determine sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor adoptate la nivel național în temeiul Directivei Seveso-III. Sancțiunile sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Majoritatea statelor membre nu au raportat nicio interzicere a funcționării niciunui amplasament din cauza faptului că măsurile luate de operator pentru prevenirea și atenuarea efectelor accidentelor majore au prezentat deficiențe grave în perioada de raportare (a se vedea Figurile 9 și 10 ). În total, în perioada de raportare au fost înregistrate 8 207 măsuri coercitive. Țările de Jos (4 023) și România (3 586) au raportat, de departe, cele mai multe cazuri.
Unele state membre au furnizat detalii cu privire la valoarea totală a sancțiunilor aplicate (de exemplu, Slovacia cu 25 250 EUR și Letonia cu 6 335 EUR).
În general, mecanismele de corecție, precum emiterea de avertismente, au prioritate în fața executării. Cooperarea mai strânsă cu operatorii funcționează în general bine, prin urmare acțiunile coercitive și sancțiunile tind să fie o excepție.
Figura 9: Numărul total de amplasamente pentru care utilizarea a fost interzisă în perioada de raportare
Figura 10: Numărul total de măsuri coercitive raportate în funcție de tipul de măsură
1.2.Statistici privind accidentele majore
Numărul de accidente majore reprezintă unul dintre indicatorii cheie pentru a măsura eficacitatea generală a Directivei Seveso-III în minimizarea acestora și a impactului lor negativ. În temeiul articolului 18, statele membre trebuie să raporteze Comisiei accidentele majore care îndeplinesc criteriile stabilite în anexa VI care au avut loc pe teritoriile lor.
Între 2000 și 2018, au fost înregistrate 518 accidente în baza de date eMARS. Dintre cele 518 accidente, 442 (85 %) au fost identificate ca accidente majore care îndeplinesc criteriile specificate în anexa VI la Directiva Seveso-III. Astfel cum se prezintă în Figura 11 , numărul total al accidentelor majore prezintă o tendință stabilă în ultimii ani, în ciuda creșterii numărului de amplasamente vizate de Directiva Seveso-III. În perioada 2005-2015, numărul de accidente, pe baza datelor verificate, este mai mic de 25 pe an, pentru un total de 11 776 de amplasamente care fac obiectul cerințelor directivei 16 .
Având în vedere gradul foarte ridicat de industrializare din UE, următoarele date arată că Directiva Seveso-III contribuie în mod semnificativ la obținerea unei incidențe scăzute a accidentelor majore. De asemenea, aceasta este considerată la scară largă a fi un punct de referință pentru politicile privind accidentele industriale și a fost un model pentru legislația din multe țări din întreaga lume.
Figura 11: Numărul de accidente majore care îndeplinesc cel puțin un criteriu din anexa VI în perioada 2000-2018
Deși în ultimii ani s-a înregistrat un număr destul de scăzut de decese cauzate de accidente chimice majore, în 2014 și 2015 numărul acestora a fost mult mai mare, demonstrând importanța menținerii vigilenței în fața riscurilor de accidente chimice (a se vedea
Figura 12
și
Figura
13
).
Figura 12: Numărul de decese în interiorul și în afara amplasamentului în perioada 2000-2018
Figura 13: Numărul de vătămări corporale în interiorul și în afara amplasamentului în perioada 2000-2018
În perioada 2000-2018, cele mai frecvent raportate criterii, dintre cele 6 prevăzute în anexa VI pentru notificarea către Comisie a unui accident major, nu s-au modificat și sunt următoarele:
-Cantitatea de substanțe implicate;
-Vătămarea persoanelor;
-Daune asupra proprietății.
Figura 14: Criterii pentru raportarea accidentelor majore în eMARS pentru perioada 2000-2018 17 , 18
În ceea ce privește activitatea industrială implicată, datele colectate arată că fabricarea produselor chimice (114 accidente majore) și industria petrochimică și de rafinare a petrolului (105 accidente majore) sunt cele mai predispuse la accidente majore (a se vedea Figura 15 ).
Figura 15: Numărul de accidente și incidente în funcție de tipul de activitate în anii 2000-2018
2calea de urmat pentru îmbunătățirea prevenirii accidentelor industriale
Datele raportate de statele membre cu privire la punerea în aplicare a Directivei SevesoIII oferă informații utile pentru a identifica acțiunile necesare pentru a îmbunătăți în continuare prevenirea accidentelor industriale. În acest scop, au fost identificate trei pârghii principale, care permit o evaluare semnificativă a domeniului său de aplicare:
1.îmbunătățirea punerii în aplicare și a conformității;
2.îmbunătățirea și eficientizarea raportării;
3.consolidarea schimburilor între statele membre și Comisie privind lecțiile învățate și bunele practici.
Îmbunătățirea punerii în aplicare și a conformității cu Directiva Seveso-III
Directiva Seveso-III a trebuit transpusă în regimurile legislative ale statelor membre până la 1 iunie 2015. În absența transpunerii în timp util de către 16 state membre, Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligației de comunicare în perioada 20152017. Toate cazurile au fost ulterior închise în urma comunicării măsurilor de transpunere.
De asemenea, Comisia a monitorizat îndeaproape transpunerea corectă a directivei. Au fost depistate probleme de transpunere în 16 state membre, pentru care s-au inițiat sau sunt în curs de inițiere proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, pentru a le rezolva.
Deși, în general, situația se îmbunătățește de la an la an, după cum indică analiza rapoartelor statelor membre, Comisia a identificat o serie de deficiențe și va investiga motivele care stau la baza nerespectării (de exemplu, în ceea ce privește PUE și informarea publicului).
În cazul în care astfel de deficiențe care duc la creșterea riscului de accidente, subminând astfel obiectivele directivei, sunt mai degrabă rezultatul unor probleme structurale decât punctuale, Comisia va lua în considerare inițierea acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, după caz 19 .
Îmbunătățirea și eficientizarea raportării
Comisia își va continua eforturile de îmbunătățire și eficientizare a procesului de raportare, precum și de maximizare a sinergiilor prin conectarea diferitelor baze de date care conțin date despre amplasamentele industriale. Scopul este îmbunătățirea relevanței și calității datelor furnizate de statele membre și, în același timp, reducerea sarcinilor administrative.
În primul rând, Comisia dorește să îmbunătățească baza de date privind accidentele industriale majore (eMARS 20 ), care include în prezent informații limitate despre consecințele socioeconomice mai ample și pe termen mai lung (de exemplu, pierderea sau deteriorarea proprietății, daunele de mediu pe termen lung, pierderea locurilor de muncă, prejudicii de imagine, impactul pe termen lung asupra zonelor învecinate), deoarece informațiile raportate se referă de obicei la impactul imediat (de exemplu, vătămări corporale și decese). O evaluare mai detaliată a impactului socioeconomic și de mediu al accidentelor este relevantă pentru a atenua mai bine consecințele pe termen lung ale accidentelor industriale majore.
În al doilea rând, Comisia dorește să îmbunătățească raportarea „evenimentelor la limita de producere a unui accident”. Acestea sunt incidente în care nu s-au produs daune asupra proprietății și nu au avut loc vătămări corporale, dar în care s-ar fi putut produce cu ușurință daune sau vătămări. Prin urmare, este o sursă valoroasă de informații pentru împărtășirea lecțiilor învățate la nivelul UE.
În al treilea rând, este probabil ca raportarea accidentelor industriale majore din ultimii ani să fie incompletă din cauza timpului necesar investigațiilor judiciare complete și a dificultății de a furniza o raportare în două etape în cadrul sistemului actual de raportare. Sistemul de raportare ar trebui îmbunătățit în viitor pentru a facilita raportarea în două etape, și anume (1) un raport preliminar succint prezentat la scurt timp după producerea accidentului și (2) un raport complet prezentat după desfășurarea tuturor investigațiilor relevante.
În ultimul rând, instituirea mai multor indicatori statistici în rapoartele statelor membre (de exemplu, cu privire la numărul de inspectori și inspecții) ar permite o monitorizare mai eficientă a cerințelor stabilite de directivă. Aceasta ar fi o altă informație importantă, în special pentru ca lecțiile învățate să contribuie la creșterea gradului de prevenire a accidentelor industriale, și ar putea sprijini în mod util cadrul integrat de monitorizare și de perspectivă privind reducerea la zero a poluării.
Consolidarea schimburilor între statele membre și Comisie
Atenția acordată lecțiilor învățate în urma accidentelor industriale majore și a inspecțiilor reprezintă elemente esențiale menite să contribuie la menținerea unei culturi a siguranței industriale în întreaga Uniune Europeană și la îmbunătățirea prevenirii și a atenuării efectelor accidentelor.
Comisia desfășoară misiuni importante legate de prevenirea accidentelor industriale. Acesta este, în special, cazul analizei accidentelor industriale, pentru care se oferă sprijin statelor membre în ceea ce privește analiza riscurilor și a consecințelor, conducerea grupul tehnic de inspecție și furnizarea instrumentelor de inspecție. Aceste eforturi trebuie continuate și consolidate pentru a îndeplini obiectivele stabilite în Pactul verde european.
În perioada analizată de acest raport, Comisia a colaborat îndeaproape cu statele membre la îmbunătățirea, acolo unde este necesar, a consolidării capacităților acestora și la definirea unui cadru de acțiune care urmează să fie pus în aplicare pentru a îmbunătăți prevenirea accidentelor industriale. În următorii ani, acest lucru ar putea însemna un sprijin suplimentar în raportarea evenimentelor la limita de producere a unui accident, prin includerea în raport a impactului pe termen lung și promovarea înțelegerii impactului socioeconomic și asupra mediului al accidentelor.
Progresele din domeniul gestionării riscurilor prezentate de produsele chimice (de exemplu, identificarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită, definirea criteriilor pentru utilizări esențiale 21 , propunerea de a încredința Comisiei obligația de a efectua audituri în statele membre) care sunt așteptate ca urmare a punerii în aplicare a Pactului verde european, în special a Planului său de acțiune privind reducerea la zero a poluării și a Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice 22 , vor îmbunătăți în continuare cunoștințele necesare pentru a preveni mai bine accidentele industriale.
3Concluzii
Directiva Seveso-III, care vizează aproximativ 12 000 de amplasamente în care pot fi prezente substanțe periculoase, are un rol important în direcționarea UE extrem de industrializate către ambițioasa țintă de reducere la zero a poluării prin prevenirea accidentelor industriale. În perioada 2005-2015, au existat, în medie, mai puțin de 25 de accidente majore în fiecare an în UE, cu efecte din ce în ce mai reduse. Această directivă este considerată la scară largă a fi un punct de referință pentru politicile privind accidentele industriale și a fost un model pentru legislația din multe țări din întreaga lume.
Analiza rapoartelor statelor membre arată că, în aproape toate domeniile (informarea publicului, elaborarea PUE, numărul de cazuri de vătămări corporale etc.), s-a înregistrat o îmbunătățire a punerii în aplicare a dispozițiilor Directivei Seveso-III în comparație cu datele raportate pentru perioadele anterioare.
Cu toate acestea, orice accident trebuie evitat și sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți prevenirea acestora, astfel cum se menționează în Pactul verde european și în Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării. Prin urmare, Comisia își va intensifica eforturile pentru a sprijini punerea în aplicare corectă a dispozițiilor Directivei Seveso-III și va lua măsurile de aplicare, ori de câte ori este necesar, pentru a se asigura că aceste dispoziții sunt respectate în mod eficient și oferă beneficiile preconizate pentru mediu și sănătate. Aceasta își va consolida, de asemenea, cooperarea cu statele membre pentru a îmbunătăți prevenirea accidentelor industriale.
În acest sens, DG ENV și DG ECHO vor dezvolta sinergii între Directiva Seveso-III și mecanismul de protecție civilă al Uniunii, pentru a îmbunătăți prevenirea, pregătirea și răspunsul în cazul unui accident industrial major. Aceste eforturi cuprind activități viitoare care să permită integrarea sistemului electronic de obținere de informații referitoare la instalațiile Seveso (eSPIRS) în sistemul global de alertă și coordonare în caz de dezastre 23 pentru a permite operatorilor și autorităților competente ale statelor membre să fie alertate în cazul unui eveniment care ar putea declanșa un accident industrial major. Comisia (DG Mediu și Centrul Comun de Cercetare) și Agenția Europeană de Mediu vor iniția, de asemenea, acțiuni pentru îmbunătățirea și eficientizarea obligațiilor de raportare privind amplasamentele și accidentele majore. În plus, Biroul de pericole de accidente majore al Centrului Comun de Cercetare va continua să ofere sprijin științific și tehnic statelor membre, în special în cadrul grupului de lucru tehnic privind inspecțiile și programul său de vizite comune reciproce.
Prezentul raport prezintă cele mai recente date colectate și își propune să ofere informații obiective cu privire la starea efectivă de funcționare a Directivei Seveso-III și cu privire la progresele realizate în lumina obiectivelor sale. Împreună cu informațiile care vor fi furnizate în viitorul raport pentru perioada 2019-2022, acesta va permite Comisiei să evalueze necesitatea de a revizui domeniul de aplicare a directivei în 2023, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1).