COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 29.9.2021

COM(2021) 591 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Un plan de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025)

Introducere

Oferirea unui răspuns european puternic la introducerea ilegală de migranți în interiorul și în afara UE este o parte esențială a abordării cuprinzătoare a migrației, stabilită în noul Pact privind migrația și azilul 1 . Introducerea ilegală de migranți este o activitate infracțională transfrontalieră care pune în pericol viețile migranților, demonstrând o lipsă de respect pentru viața și demnitatea umană prin căutarea profitului, și care subminează obiectivele UE în materie de gestionare a migrației și drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză.

Deși la nivelul UE s-au înregistrat progrese, prin instituirea structurilor necesare, cum ar fi Centrul european privind introducerea ilegală de migranți din cadrul Europol, și prin consolidarea cooperării operaționale dintre autoritățile de aplicare a legii din statele membre ale UE, agențiile relevante ale UE și țările partenere, ceea ce a dus la anihilarea unora dintre rețelele infracționale, introducerea ilegală de migranți rămâne o provocare gravă care trebuie abordată într-o mai mare măsură și în mod continuu, concertat și colectiv.

În concluziile sale din 24 și 25 iunie 2021 2 , Consiliul European a reafirmat importanța luptei împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți, a exprimat preocupări serioase cu privire la evoluțiile de pe unele rute de migrație, care necesită măsuri urgente, și a solicitat o abordare la nivelul întregii rute pentru a combaterea acestora, inclusiv prin eradicarea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane. În plus, în urma Concluziilor Consiliului European din 24 și 25 mai 2021 3 și ca răspuns la rolul crescând al actorilor statali în facilitarea migrației ilegale și în utilizarea ființelor umane pentru crearea de presiune la frontierele externe ale UE, UE și statele membre ale acesteia și-au exprimat hotărârea fermă de a răspunde la aceste amenințări și de a proteja în mod eficace frontierele externe ale UE împotriva instrumentalizării migrației în scopuri politice și au acționat în comun în acest sens.

Intensificarea răspunsului la introducerea ilegală de migranți reprezintă o provocare comună pentru UE, statele membre ale acesteia și țările partenere. Este necesară în acest sens o abordare la nivelul întregii rute, care să combine cooperarea și coordonarea internațională cu partenerii noștri și între statele membre, în vederea contracarării modelului de afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți.

Colaborarea cu țările partenere în vederea reducerii motivațiilor de a se angaja în călătorii periculoase presupune sprijinirea respectivelor țări în toate aspectele legate de migrație, oferirea de protecție pentru persoanele aflate în dificultate, abordarea cauzelor profunde ale migrației ilegale, crearea de oportunități de angajare și promovarea muncii decente, promovarea migrației legale și a unor căi legale sigure de migrație către Europa, precum și consolidarea capacităților țărilor respective în materie de gestionare a frontierelor și a migrației. Returnarea eficace și reintegrarea durabilă a persoanelor fără drept legal de ședere în UE contribuie, de asemenea, la reducerea motivațiilor pentru migrația ilegală și le oferă persoanelor care se întorc în țările lor de origine oportunitatea unui nou început 4 . Posibilitatea ca migranții aflați în situație ilegală să își găsească un loc de muncă în economia informală este unul dintre principalii factori ai migrației ilegale. Pentru descurajarea migrației ilegale și pentru protejarea drepturilor lucrătorilor migranți aflați în situație ilegală, este important ca Directiva privind sancțiunile la adresa angajatorilor 5 să fie pusă în aplicare în mod eficace. Comisia prezintă, împreună cu prezentul plan de acțiune reînnoit al UE, evaluarea pe care a efectuat-o cu privire la stadiul punerii în aplicare și care este însoțită de un set de măsuri necesare pentru consolidarea eficacității acesteia, cu accent pe sancțiunile împotriva angajatorilor, pe măsurile de protecție a drepturilor migranților aflați în situație ilegală și pe inspecții 6 .

În planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) – în care se ține seama de rezultatele consultărilor specifice cu părțile interesate, precum și de rezultatele unei consultări publice 7  – sunt stabiliți pilonii principali și acțiunile concrete necesare pentru combaterea și prevenirea introducerii ilegale de migranți și pentru asigurarea unei protecții depline a drepturilor fundamentale ale migranților. Planul are la bază și promovează desfășurarea și reînnoirea în continuare a acțiunilor încununate de succes care au fost lansate în cadrul planului de acțiune al UE pentru perioada 2015-2020 8 . În același timp, este necesar ca UE să își consolideze răspunsul la realitatea și practicile noi și aflate în plină evoluție care se observă de-a lungul rutelor de migrație, în cooperare cu țările de origine și de tranzit, într-un spirit de parteneriat și responsabilitate reciprocă.

Planul de acțiune reînnoit al UE contribuie la punerea în aplicare a noului Pact privind migrația și azilul (noul pact), scopurile sale fiind prevenirea pierderilor de vieți omenești, reducerea migrației nesigure și ilegale, facilitarea gestionării migrației legale și instituirea unei politici durabile a UE în domeniul migrației și al azilului. Contribuind la contracararea activităților infracționale, planul sprijină, de asemenea, obiectivele Strategiei UE privind o uniune a securității 9 , precum și ale Strategiei UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 10 și ale Strategiei UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 11 , care vor fi puse în aplicare în deplină sinergie.

1.Situația introducerii ilegale de migranți

Potrivit Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), peste 90 % dintre migranții aflați în situație ilegală care ajung în UE recurg la persoane care îi introduc ilegal, fie de-a lungul unor porțiuni ale călătoriei, fie de-a lungul întregii lor călătorii. Două treimi dintre acești migranți nu îndeplinesc criteriile pentru a primi protecție internațională și, în cele din urmă, vor trebui să fie returnați. În urma măsurile restrictive aplicate în contextul pandemiei de COVID-19, introducerea ilegală de migranți a devenit mai complexă, ceea ce a condus la o implicare sporită a rețelelor infracționale, la prețuri mai mari și, în cele din urmă, la profituri mai mari. În prima jumătate a anului 2021, trecerile ilegale ale frontierei au crescut cu 59 % față de aceeași perioadă din 2020. Este clar că persoanele care introduc ilegal migranți s-au adaptat rapid la noile circumstanțe: după ce au încetinit inițial în martie și aprilie 2020, activitățile au fost reluate rapid 12 .

Rețelele infracționale de introducere ilegală de migranți – mod de operare

Persoanele care introduc ilegal migranți pun în pericol viețile oamenilor, oferind perspective false și provocând prejudicii grave migranților. Se întâmplă deseori ca drepturile fundamentale ale migranților să fie grav încălcate și ca migranții să nu fie în măsură să solicite ajutor din cauza statutului lor ilegal. Migranții – în special cei aflați în situații vulnerabile, cum ar fi copiii și minorii neînsoțiți – sunt expuși la violență, extorcare, exploatare, viol, abuz, furt, răpire și chiar omucidere 13 . Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, din 2014 au murit, în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană, peste 20 000 de migranți, dintre care 1 369 în 2021.

Introducerea ilegală de migranți este o activitate esențială pentru rețelele infracționale susținute de cererea continuă. Se preconizează că această cerere va continua, alimentată fiind de mai mulți factori: creșterea demografică și fenomenele care o însoțesc – dificultățile socioeconomice și lipsa oportunităților de angajare –, discriminarea, instabilitatea, conflictele, degradarea mediului și schimbările climatice, percepția că UE este o regiune mai stabilă din punct de vedere economic, politic, social și de mediu; dezinformarea și discursul fals al persoanelor care introduc ilegal migranți, atrăgând migranți să se angajeze în călătorii periculoase, cu promisiuni care nu corespund realității. În plus, este posibil ca, pe termen mediu și lung, consecințele sanitare, economice, sociale și politice ale pandemiei să stimuleze migrația ilegală către Europa, susținând astfel cererea de servicii de introducere ilegală de migranți. În trecut, țările afectate în mod deosebit de un șomaj prelungit au devenit țări de origine, atât pentru introducerea ilegală de migranți, cât și pentru traficul de persoane către țări mai bogate 14 . În plus, în urma deteriorării condițiilor economice din UE este posibil să crească cererea de forță de muncă ieftină pe piața neagră, unde există o mai mare probabilitate de atragere a migranților aflați în situație ilegală și, astfel, de exploatare prin muncă, inclusiv de muncă forțată.

Rețelele de introducere ilegală migranți au capacitatea de a-și adapta rapid oferta de servicii ilicite. Ele funcționează în diferite moduri, care depind de situarea geografică și de contextul în care operează. Ele oferă diverse servicii, inclusiv diferite moduri de transport, adăposturi clandestine de-a lungul rutei și documente de călătorie false. În ceea ce privește transportul pe cale aeriană, fraudarea cărților de identitate și a vizelor joacă un rol esențial, în timp ce, în cazul transportului pe cale terestră, ascunderea în vehicule sau chiar trecerea pe jos a frontierelor face parte din călătorie.

Persoanele care introduc ilegal migranți utilizează diferite sisteme de plată, de la metode online până la sisteme bancare subterane, unde banii sunt depozitați și colectați după furnizarea serviciului convenit. Utilizarea tehnologiilor digitale în scopul introducerii ilegale de migranți reprezintă o nouă provocare pentru autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, întrucât traficanții utilizează tot mai des servicii și instrumente digitale, precum platformele de comunicare socială și aplicațiile mobile, pentru recrutare, comunicare și transferuri de bani, pentru preluarea și predarea migranților, pentru oferirea de indicații cu privire la rute, pentru schimbul de fotografii și înregistrări video ale documentelor și biletelor și chiar pentru monitorizarea activităților autorităților de aplicare a legii.

Se estimează că rețelele de introducere ilegală de migranți obțin din activitățile lor infracționale profituri substanțiale, care se situează între 4,7 și 6 miliarde EUR pe an la nivel mondial 15 . Chiar dacă prețurile serviciilor de introducere ilegală de migranți par să varieze în funcție de rutele și de serviciile de facilitare furnizate, din investigațiile efectuate în cazuri de introducere ilegală de migranți a reieșit că prețurile serviciilor de introducere ilegală de migranți pot ajunge, în general, la 20 000 EUR de persoană.

Profilul, organizarea și activitățile persoanelor care introduc ilegal migranți și ale rețelelor de introducere ilegală de migranți, precum și nivelul serviciilor ilicite furnizate diferă semnificativ, în funcție de contextele socioeconomice, politice și culturale din țările partenere. Introducerea ilegală de migranți sprijină, ca activitate economică ilicită, o gamă mult mai largă de activități în țările de origine, de tranzit și de destinație, de la proprietarii de magazine în care se vând veste de salvare sau articole de voiaj, până la închirierea de vehicule, proprietarii de nave și hoteluri din anumite noduri de transport și magazinele care oferă servicii de transfer de bani. Rețelele de introducere ilegală de migranți depind adesea de legături bine stabilite în cadrul comunității, prin care serviciile persoanelor care introduc ilegal migranți sunt recomandate altor potențiali migranți și prin care plățile sunt asigurate 16 .

Structurile de criminalitate organizată capabile să desfășoare operațiuni sofisticate care acoperă toată gama serviciilor de introducere ilegală de migranți de-a lungul întregii rute, în special persoanele din rangurile superioare ale acestor organizații criminale, constituie un risc ridicat pentru securitatea Europei. Aproximativ 50 % dintre rețelele implicate în introducerea ilegală de migranți sunt poliinfracționale, fiind implicate și în traficul de persoane, traficul de droguri, frauda cu produse accizabile, traficul de arme de foc și spălarea de bani 17 . Rețelele infracționale organizează tot mai des căsătorii fictive în cadrul unor sisteme de fraudă sofisticate, generând profituri prin ademenirea, în principal a femeilor aflate în poziții vulnerabile, într-o activitate din care acestea obțin aparent „bani fără efort”, dar care le prinde în capcana unei rețele de exploatare și abuz 18 .

În unele cazuri, aceste rețele au legături cu organizații criminale violente și/sau grupuri armate, cum ar fi în unele zone din Sahel, plătind pentru tranzitarea în siguranță pe anumite porțiuni din teritoriu care se află sub controlul lor. În alte cazuri, cum ar fi în Libia, milițiile locale par să fie implicate tot mai mult în activități de introducere ilegală de migranți.

Evoluții ale fluxurilor de migrație ilegală

Deși rutele se pot schimba rapid, ca răspuns la intensificarea măsurilor și controalelor la frontieră, a activităților autorităților de aplicare a legii sau a riscurilor în materie de securitate, centrele de introducere ilegală de migranți în care se întâlnesc cererea și oferta de servicii de introducere ilegală de migranți tind să fie relativ stabile. De obicei, aceste centre sunt capitale sau orașe principale situate la intersecția unor rute de migrație importante. Persoanele care introduc ilegal migranți recrutează în mod proactiv potențiali migranți, inclusiv prin campanii de dezinformare cu privire la rute, la riscuri și la condițiile din țările de destinație. Cele trei rute din Marea Mediterană (ruta vest-mediteraneeană, ruta central-mediteraneeană și ruta est­mediteraneeană), precum și ruta vest-africană (denumită adesea și ruta atlantică) continuă să fie utilizate în mod predominant de către rețelele de introducere ilegală de migranți pentru aducerea de migranți aflați în situație ilegală în UE. Se estimează că între 85 % și 90 % din transporturile efectuate în cadrul introducerii ilegale de migranți în UE au loc pe mare.

Numărul de persoane care sosesc pe rută central-mediteraneeană în Italia și Malta a înregistrat o creștere constantă față de 2020. Pe ruta vest-mediteraneeană/atlantică, Algeria a devenit un important punct de plecare către Spania continentală, iar ruta vest-africană vizează tot mai mult Insulele Canare. Începând din august 2019, Insulele Canare înregistrează o creștere treptată a cazurilor detectate de trecere ilegală a frontierei pe mare, iar din august 2020 se observă o creștere exponențială. Pe ruta est-mediteraneeană, fluxurile globale de migrație către Grecia și Bulgaria rămân constante, deși au scăzut în timp. Cererea de introducere ilegală din partea migranților care tranzitează Balcanii de Vest se menține ridicată. Ca urmare a restricțiilor de călătorie impuse ca răspuns la pandemia de COVID-19, numărul de migranți care rămân în Balcanii de Vest a crescut în 2020 și 2021. Instabilitatea continuă din țări precum Siria sau Sudanul de Sud ar putea să susțină sau să mărească presiunea migrației 19 . Criza actuală din Afganistan poate spori și mai mult riscul de strămutare forțată, de fluxuri de migrație în regiune și de introducere ilegală de migranți în direcția UE. În concordanță cu Concluziile Consiliului din 21 septembrie 2021, UE va lansa, de asemenea, o platformă politică regională de cooperare cu vecinii direcți ai Afganistanului, pentru preîntâmpinarea efectelor colaterale negative în regiune și pentru sprijinirea rezilienței economice și a cooperării economice regionale, precum și pentru nevoile umanitare și de protecție.

Introducerea ilegală de migranți nu se oprește la frontierele externe ale UE. Oferta de servicii de facilitare a deplasărilor neautorizate în interiorul UE este variată. Rețelele de introducere ilegală de migranți continuă să exploateze rutele din interiorul UE, din Spania, Italia sau Grecia către Franța, Germania și alte state, facilitând deplasările migranților aflați în situație ilegală pe uscat, pe jos sau în vehicule, ambarcațiuni și avioane. Un mod de operare des întâlnit este ascunderea în compartimente închise sau utilizarea autoturismelor închiriate. Persoanele care introduc ilegal migranți își oferă serviciile online și în locuri unde se află cei mai mulți migranți, cum ar fi în vecinătatea centrelor de primire. Persoanele care introduc ilegal migranți recurg la fraudarea documentelor pentru a facilita călătoriile pe cale aeriană și, uneori, oferă servicii pentru legalizarea statutului migranților din punctul de vedere al reședinței. Migranții aflați în situație ilegală urmăresc adesea să ajungă în țări din UE sau în Regatul Unit, unde au rude sau prieteni sau unde există o diasporă și unde consideră că au cele mai bune perspective de a obține un loc de muncă și de a se întreține singuri. Încep să apară dovezi că persoanele care introduc ilegal migranți facilitează deplasările neautorizate ale beneficiarilor de protecție internațională.

Instrumentalizarea migrației ilegale de către actori statali

Un fenomen extrem de îngrijorător, observat recent, este rolul crescând al actorilor statali în crearea și facilitarea artificială a migrației ilegale, prin utilizarea fluxurilor de migrație ca instrument în scopuri politice 20 .

Din iunie 2021 se observă o evoluție nouă și gravă, menită să destabilizeze Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia: Belarusul desfășoară represalii în urma sancțiunilor impuse de UE, introducând ilegal migranți în UE într-un mod organizat și sponsorizat de stat, pe cale aeriană, din mai multe țări terțe (în principal din Irak, dar și din Congo, Camerun, Siria și altele), de obicei cu o viză valabilă sau în baza unui regim de scutire de vize. Belarusul a anunțat suspendarea acordului de readmisie cu UE, ratificat în 2020, și a refuzat să reprimească migranții aflați în situație ilegală care au tranzitat Belarusul. Persoanele care introduc ilegal migranți au profitat de situație, în special de acțiunile autorităților belaruse, oferind migranților servicii ilicite și îndrumări online cu privire la modul de a ajunge ilegal în Belarus și de a trece ilegal frontiera externă a UE în Lituania, Letonia sau Polonia 21 . 

Incidentele constând în tentative orchestrate de utilizare a migrației ilegale în scopuri politice 22 denotă un fenomen tot mai îngrijorător care ar trebui să fie abordat în comun de UE și statele membre ale acesteia.

2.Valorificarea realizărilor primului plan de acțiune al UE (2015-2020)

O luptă reînnoită la nivel european împotriva introducerii ilegale de migranți trebuie să răspundă la provocările persistente, abordându-le totodată pe cele care apar în peisajul actual. Noile acțiuni trebuie să se bazeze pe realizările Planului de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020), promovând atingerea obiectivelor de politică intermediare și punerea în aplicare a cadrului operațional de combatere a introducerii ilegale de migranți.

Prin Planul de acțiune al UE pentru perioada 2015-2020 a fost stabilită, pentru prima dată, o abordare cuprinzătoare și multidisciplinară a UE pentru transformarea rețelelor de introducere ilegală de migranți din operațiuni „cu risc scăzut și rentabilitate ridicată” în operațiuni „cu risc ridicat și rentabilitate scăzută” și pentru asigurarea respectării și a protecției depline a drepturilor fundamentale ale migranților. În plan au fost stabilite acțiuni concrete, regrupate în jurul a patru piloni principali: îmbunătățirea răspunsului autorităților de aplicare a legii și al autorităților judiciare la introducerea ilegală de migranți, colectarea și schimbul de informații, îmbunătățirea prevenirii introducerii ilegale de migranți și a asistenței pentru migranții vulnerabili și consolidarea cooperării cu țările partenere. S-au înregistrat progrese în punerea în aplicare a tuturor celor patru piloni.

Înființarea, în 2016, a Centrului european privind introducerea ilegală de migranți din cadrul Europol reprezintă o etapă importantă în consolidarea cooperării în materie de aplicare a legii. Centrul oferă sprijin operațional statelor membre în investigațiile efectuate de acestea, reunind investigatori din statele membre, furnizând analize și participând la zile de acțiune, în cadrul cărora personalul Europol verifică încrucișat informațiile operaționale referitoare la cazurile de introducere ilegală de migranți. În plus, Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT) a îmbunătățit datele operative în materie penală, schimbul de informații și cooperarea operațională în rândul statelor membre și cu partenerii terți. Una dintre prioritățile platformei este de a contracara rețelele infracționale de-a lungul principalelor rute către UE și din interiorul acesteia, concentrându-se asupra rețelelor ale căror metode pun în pericol viețile oamenilor (cum ar fi ascunderea persoanelor în camioane și remorci și utilizarea de nave improprii navigației maritime) și care oferă servicii online și recurg la fraudarea documentelor.

Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) este un actor-cheie în consolidarea răspunsului judiciar la introducerea ilegală de migranți. Eurojust și-a intensificat treptat sprijinul pentru activitățile din acest domeniu. În 2020 existau 217 cazuri complexe care implicau o coordonare judiciară transfrontalieră. Eurojust a sprijinit crearea a 71 de echipe comune de anchetă 23 în legătură cu investigații penale desfășurate în cazuri de introducere ilegală de migranți. Un grup de discuții pe tema introducerii ilegale de migranți, instituit pentru judecători și procurori, promovează identificarea provocărilor și schimbul de bune practici și de învățăminte desprinse în domeniul investigării și urmăririi penale a cazurilor de introducere ilegală de migranți.

Grupul operativ comun MARE (JOT Mare), înființat în 2015, sprijină un schimb intensificat de informații prelucrate cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) și o cooperare strânsă cu Organizația Internațională de Poliție Criminală (Interpol), inclusiv prin trimiterea de experți naționali ai statelor membre la Europol. Grupul culege, analizează, îmbunătățește și difuzează rezultatelor analizelor de informații prelucrate și a sprijinit zeci de investigații care vizau rețele infracționale implicate în cazuri de introducere ilegală de migranți pe cale maritimă și de deplasări conexe neautorizate spre țări de destinație. În urma cooperării cu Frontex și alți parteneri, în bazele de date ale Europol au fost incluse peste 1 000 de nave suspectate de implicare în introducerea ilegală de migranți.

Abordarea-hotspot s-a dovedit esențială în lupta împotriva introducerii ilegale de migranți, agențiile UE – Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Frontex, Europol și Eurojust – colaborând strâns cu autoritățile statelor membre care se confruntă cu presiuni ale migrației la frontierele externe ale UE, pentru a ajuta respectivele state membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul dreptului UE și să identifice, să înregistreze și să amprenteze rapid migranții care sosesc. Frontex a sprijinit identificarea și înregistrarea migranților care ajung la frontierele externe ale UE și a intervievat migranții pentru culegerea de informații referitoare la rețelele de introducere ilegală de migranți și la rute, în scopul analizării riscurilor și al furnizării de informații în cadrul investigării infracțiunilor. Implicarea Europol în interviuri și un acces mai sistematic în scopul culegerii de informații și al adunării de informații prelucrate au contribuit la identificarea practicilor, rețelelor și rutelor de introducere ilegală de migranți.

În cursul anilor trecuți, UE și statele membre ale acesteia au autorizat misiuni în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) pentru abordarea provocărilor în materie de securitate care au legătură cu migrația ilegală, consolidând cooperarea dintre PSAC și agențiile UE în vederea corelării aspectelor de securitate internă cu cele de securitate externă. Au fost lansate astfel mai multe inițiative 24 alături de Europol, Frontex și Eurojust în domeniul schimbului de informații 25 . Activitățile întreprinse în cadrul PSAC au variat de la sprijinirea autorităților statului-gazdă în eforturile lor de a controla și a preveni migrația ilegală și de a combate infracțiunile conexe 26 și de la asigurarea gestionării frontierelor și a combaterii introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane 27 până la abordarea insecurității sau a unui sistem de stat de drept precar drept cauză profundă a migrației ilegale 28 . În plus, cele două operații ale forțelor navale ale UE, IRINI 29 și ATALANTA 30 , contribuie la contracararea modelului de afaceri al introducerii ilegale de migranți și al traficului de persoane.

Regulamentul privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație 31 , care a intrat în vigoare în 2019, a consolidat culegerea și schimbul de informații printr-un nou cadru de cooperare și coordonare între ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși în țări terțe de către statele membre, Comisie și agențiile UE. Biroul de informații din cadrul Europol a pus bazele unui schimb și al unei prelucrări mai rapide a informațiilor provenite de la Frontex, Interpol și misiunile PSAC. Acest cadru îmbunătățește tabloul informațiilor prelucrate referitoare la introducerea ilegală de migranți din țări de origine și de tranzit. Unitatea UE de semnalare a conținutului online din cadrul Europol a consolidat capacitatea autorităților de a investiga conținutul nociv de pe internet și de pe platformele de comunicare socială, de a detecta conținutul utilizat de rețelele de introducere ilegală de migranți și de a solicita eliminarea acestuia. Dezvoltarea în continuare a Comunității de Informații Africa-Frontex, care dispune acum de celule de analiză a riscurilor în Gambia, Ghana, Niger, Nigeria și Senegal, a consolidat culegerea și schimbul de informații.

În ceea ce privește gradul mai mare de prevenire a introducerii ilegale de migranți și de asistență acordată migranților vulnerabili, Comisia a lansat campanii de informare și sensibilizare în principalele țări partenere, în scopul informării potențialilor migranți cu privire la riscurile introducerii ilegale de migranți și ale migrației ilegale și în scopul combaterii discursului persoanelor care introduc ilegal migranți. Au fost lansate campanii în Balcanii de Vest, Africa și Asia 32 . Sprijinindu-se pe informațiile obținute în cursul campaniilor din trecut și pe un studiu propriu efectuat pe această temă 33 , Comisia elaborează în prezent un set de instrumente cu bune practici și recomandări în ceea ce privește cercetarea și proiectarea campaniilor, desfășurarea acestora și metodele de lucru.

În cadrul celei de a patra componente a planului de acțiune pentru perioada 2015-2020, Comisia a sprijinit cooperarea operațională bilaterală și regională împotriva introducerii ilegale de migranți pentru o cooperare mai puternică și mai strânsă cu țările partenere de-a lungul principalelor rute de migrație. Această cooperare a inclus sprijinirea cooperării dintre autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, consolidarea capacităților în domeniul gestionării frontierelor și campanii de informare și sensibilizare.

Parteneriatele operaționale comune 34 regionale și naționale au facilitat desfășurarea de acțiuni comune și au asigurat consolidarea capacităților autorităților de aplicare a legii și ale autorităților judiciare din țările partenere, sprijinind schimbul de bune practici și de informații. Parteneriatul operațional comun Africa de Nord, pus în aplicare de Austria, Franța, Italia, Germania, Țările de Jos și Interpol, cu finanțare din partea UE, colaborează cu autoritățile competente din țările, regiunile și organizațiile africane – cu accent pe Côte d’Ivoire, Guineea, Tunisia, Nigeria și țările din Cornul Africii – și cu Mecanismul Uniunii Africane pentru cooperare polițienească (AFRIPOL). Au fost create parteneriate operaționale comune și echipe comune de anchetă cu Mali, Mauritania, Niger, Senegal, Gambia, Turcia și Balcanii de Vest și a fost acordat sprijin pentru crearea unei rețele de parteneriate operaționale comune în Africa de Vest și Africa Centrală 35 .

La nivel regional, Planul de acțiune de la Valletta a sprijinit consolidarea guvernanței migrației între Europa și Africa. Conferința ministerială dintre UE, statele membre ale acesteia și partenerii nord-africani 36 , care a avut loc în iulie 2020, a confirmat voința fermă a tuturor părților de a preveni și a combate introducere ilegală de migranți. La 10 și 11 mai 2021 a fost organizat un seminar la nivel înalt la care au participat UE și parteneri africani 37 și în cadrul căruia participanții și-au reafirmat angajamentul de a aborda în comun aspecte legate de combaterea migrației ilegale și a introducerii ilegale de migranți, instituirea de instrumente pentru returnare și readmisie, precum și migrația legală și mobilitatea. Începând din 2018, Procesul de la Niamey sprijină cooperarea dintre UE, statele membre ale acesteia și țările din Africa de Vest și de Nord în vederea prevenirii și a combaterii introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane. În plus, Centrul operațional regional pentru Procesul de la Khartoum (ROCK), înființat în 2019 cu asistență din partea UE, a sprijinit cooperarea și schimbul de informații în materie de aplicare a legii, elaborând 245 de rapoarte de informații prelucrate și conducând la 19 arestări. UE investește fonduri semnificative și pentru a sprijini țările partenere, în special pe cele din vecinătatea UE, să își consolideze gestionarea frontierelor și capacitatea de a efectua operațiuni de căutare și salvare pe uscat și pe mare.

Participarea partenerilor din Balcanii de Vest la Planul de acțiune operațional al EMPACT privind facilitarea migrației ilegale contribuie la contracararea rețelelor infracționale organizate care sunt implicate în introducerea ilegală de migranți și în utilizarea abuzivă a căilor legale de migrație, inclusiv în utilizarea de documente false. În cadrul proiectului „Combaterea formelor grave de infracționalitate în Balcanii de Vest”, finanțat de UE, au fost create cinci echipe comune de anchetă și din 2017 au fost sprijinite 115 investigații de infracțiuni (care au condus, în 37 din cazuri, la urmărirea penală), dintre care 14 aveau ca obiect traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți.

Declarația UE-Turcia din 2016 contribuie la contracararea modelului de afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți, prin intensificarea controalelor la frontieră efectuate de autoritățile turce, precum și la prevenirea unor noi rute maritime sau terestre pentru migrația ilegală. În cadrul declarației, Turcia și UE au convenit să continue intensificarea măsurilor împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți. În plus, cele două părți au convenit să faciliteze returnarea din insulele grecești a migranților aflați în situație ilegală, sporind, în același timp, oportunitățile de relocare a sirienilor din Turcia în UE. UE se așteaptă ca Turcia să își respecte angajamentele cu privire la toate elementele din Declarația UE-Turcia. Punerea deplină în aplicare a declarației va constitui o temă de discuții și în contextul dialogului la nivel înalt UE-Turcia privind migrația și securitatea, din octombrie 2021.

În ceea ce privește țările de pe Drumul mătăsii, un program regional finanțat de UE și pus în aplicare de Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) și de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a sprijinit investigarea și urmărirea penală a 184 de cazuri de introducere ilegală de migranți, ceea ce a condus la 80 de investigații și 69 de acțiuni în instanță 38 .

3.Reînnoirea luptei europene împotriva introducerii ilegale de migranți

Deși în ultimii ani UE a făcut progrese semnificative în lupta împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți, continuă să existe provocări și au apărut altele noi, fiind necesare acțiuni consolidate și o abordare cuprinzătoare reînnoită. Acest lucru este valabil atât în ceea ce privește colaborarea noastră cu țările partenere, cât și în ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul UE și al fiecăruia dintre statele membre ale acesteia, combaterea rețelelor infracționale, stimularea cooperării și sprijinirea acțiunilor întreprinse de autoritățile de aplicare a legii pentru combaterea introducerii ilegale de migranți.

Planul de acțiune reînnoit al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2021-2025) se bazează pe următorii piloni principali de acțiune: (1) cooperarea consolidată cu țările partenere și cu organizațiile internaționale, (2) punerea în aplicare a cadrelor juridice și sancționarea persoanelor care desfășoară activități de introducere ilegală de migranți în interiorul și în afara UE, (3) prevenirea exploatării și asigurarea protecției migranților, (4) consolidarea cooperării și sprijinirea acțiunilor întreprinse de autoritățile de aplicare a legii și de autoritățile judiciare pentru a răspunde la noile provocări și (5) îmbunătățirea cunoștințelor privind modurile de operare ale persoanelor care introduc ilegal migranți.

3.1Consolidarea cooperării cu țările partenere și cu organizațiile internaționale

În noul pact se subliniază importanța creării unor parteneriate cuprinzătoare, echilibrate, adaptate și reciproc avantajoase în materie de migrație cu principalele țări de origine și de tranzit, în vederea abordării provocărilor comune și a valorificării oportunităților comune. Parteneriatele în materie de migrație vizează îmbunătățirea guvernanței și a gestionării migrației, sprijinirea refugiaților și a comunităților-gazdă din țările partenere, crearea de oportunități economice, promovarea muncii decente și abordarea cauzelor profunde ale migrației ilegale 39 , intensificarea cooperării în materie de returnare, readmisie și reintegrare, dezvoltând în același timp căi legale de migrație și atrăgând competențe și talente în Europa. Combaterea introducerii ilegale de migranți reprezintă o parte importantă a acestor parteneriate.

UE a instituit deja cadre de cooperare de succes cu țările partenere care contribuie la combaterea migrației ilegale și a introducerii ilegale de migranți. Acțiunile întreprinse și eforturile depuse până în prezent sunt însă fragmentate, iar introducerea ilegală de migranți rămâne un fenomen tot mai îngrijorător atât pentru UE, cât și pentru țările partenere. Este necesară o abordare mai coordonată și mai structurată pentru sporirea sinergiilor, maximizarea eficacității instrumentelor existente și abordarea noilor provocări, în scopul prevenirii introducerii ilegale de migranți și al asigurării unei derulări eficace a investigațiilor și a urmăririlor penale și a executării condamnărilor. În concordanță cu noul pact, UE ar trebui, așadar, să se bazeze pe cadrele de cooperare existente și să creeze parteneriate operaționale specifice și adaptate de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți cu țări sau regiuni terțe situate de-a lungul rutelor de migrație către UE. Aceste parteneriate operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți ar trebui să facă parte integrantă din parteneriatele cuprinzătoare în materie de migrație dintre UE și țările de origine și de tranzit și să sprijine cooperarea regională și internațională.

La nivel internațional, lupta împotriva introducerii ilegale de migranți necesită o comunicare activă continuă cu Organizația Națiunilor Unite (ONU), cu Interpol, cu alte organizații internaționale și regionale, precum și cu alți donatori. UE ar trebui să își continue cooperarea activă cu ONU și agențiile specializate ale organizației, în special UNODC și Grupul de lucru privind introducerea ilegală de migranți din cadrul UNODC 40 .

În plus, o abordare structurată și coordonată este necesară și pentru asigurarea unui răspuns eficace și rapid la migrația ilegală facilitată de actorii statali, un fenomen care ar trebui, la rândul său, să fie discutat în cadrul forurilor multilaterale și internaționale.

3.1.1 Parteneriatele operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți

Pentru a neutraliza în mod eficace caracterul transnațional al introducerii ilegale de migranți dincolo de frontierele UE, este necesară o cooperare mai strânsă cu principalele țări partenere de origine și de tranzit, atât la nivel bilateral, cât și la nivel regional. În cadrul parteneriatelor cuprinzătoare ale UE, această cooperare se va traduce în parteneriate operaționale adaptate de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți, bazate pe schimburi continue și pe o cooperare reciproc avantajoasă între UE și țările partenere. Acțiunile vor viza consolidarea cadrelor juridice, de politică, operaționale și strategice din țările partenere și mărirea impactului, a gradului de asumare a responsabilității și a durabilității eforturilor de combatere a introducerii ilegale de migranți.

Trebuie promovate și asigurate sinergiile și coerența cu alte politici și acțiuni, inclusiv în domeniul securității (de exemplu, securitatea frontierelor, lupta împotriva criminalității organizate), al cooperării pentru dezvoltare (de exemplu, educația și formarea, dezvoltarea comunităților, dezvoltarea economică durabilă și favorabilă incluziunii) și al bunei guvernanțe (de exemplu, combaterea corupției).

Parteneriatele operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți vor avea câteva din următoarele componente sau pe toate; respectivele componente vor fi adaptate la nevoile țărilor sau regiunilor partenere și vor viza consolidarea cooperării operaționale prin schimburi continue, care vor oferi sprijin specific prin:

-acordarea de asistență pentru instituirea unor cadre juridice solide – sau pentru consolidarea celor existente –, pe baza Protocolului ONU împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare. Țările partenere care nu sunt încă părți la Protocolul ONU vor fi îndemnate și sprijinite de UE, în cooperare cu UNODC, să ratifice protocolul. Ratificarea constituie un demers esențial în vederea descurajării și a urmăririi penale eficace a actelor de introducere ilegală de migranți, astfel încât persoanele care introduc ilegal migranți să poată fi arestate și pedepsite pentru infracțiunile lor în țările lor de origine. Cadrele juridice robuste reprezintă o necesitate și pentru o cooperare eficace cu statele membre și agențiile UE, inclusiv Europol, Frontex și Eurojust;

-asigurarea punerii în aplicare a cadrelor juridice prin elaborarea de politici, strategii și planuri de acțiune bazate pe date concrete la nivel național, regional și continental. Va fi esențial ca țara parteneră, precum și organizațiile regionale și continentale să fie sprijinite în activitățile de culegere, analiză și cercetare a datelor, în vederea orientării factorilor de decizie;

-consolidarea capacității operaționale a autorităților naționale și locale din țările partenere, în vederea prevenirii și descurajării migrației ilegale, inclusiv, când este cazul, prin valorificarea structurilor existente 41 sau prin înființarea unor centre de coordonare specializate. Ar trebui consolidată, de asemenea, capacitatea țărilor partenere de a oferi asistență persoanelor aflate într-o situație de vulnerabilitate, în special copiilor și femeilor, care pot fi expuse violenței, exploatării, abuzului și traficului;

-sprijinirea capacității țărilor partenere în materie de gestionare a frontierelor, în vederea prevenirii plecărilor și tranzitului ilegale;

-oferirea de sprijin operațional pentru cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, în vederea creării și consolidării capacității și a asumării responsabilității în țările partenere, prin consolidarea utilizării instrumentelor și tehnicilor moderne de investigare și prin facilitarea coordonării și a cooperării dintre autoritățile naționale relevante. În acest scop ar trebui să se țină seama de rezultatele și experiențele înregistrate în cadrul actualelor parteneriate operaționale comune și al echipelor comune de anchetă;

-consolidarea cooperării cu țările partenere în ceea ce privește fraudarea identității și a documentelor, astfel încât să se contribuie la reducerea numărului de vize eliberate pe baza unor documente de identitate furate și/sau falsificate. Ar trebui să se promoveze astfel utilizarea de noi tehnologii pentru detectarea fraudării documentelor, pentru controlarea proceselor de emitere și eliberare a pașapoartelor, pentru modernizarea și informatizarea registrelor de stare civilă, precum și pentru posibile activități de formare;

-intensificarea activităților de prevenire și de sensibilizare prin organizarea de campanii de informare și de sensibilizare specifice în comunitățile de origine și de tranzit (inclusiv în taberele de refugiați și de primire din țările de tranzit și în diaspora din UE) cu privire la riscurile migrației ilegale și ale introducerii ilegale de migranți, precum și la alternativele relevante, prin contracararea discursurilor false promovate de rețelele infracționale;

-furnizarea de sprijin, când este cazul, în vederea abordării preocupărilor în materie de securitate care au legătură cu introducerea ilegală de migranți, prin promovarea sinergiilor cu acțiuni concepute pentru combaterea tuturor formele de criminalitate, terorism și extremism violent;

-purtarea unui dialog continuu și comunicarea coordonată cu țările de origine și de tranzit afectate de noul fenomen de instrumentalizare a migrației sub conducerea statului.

Comisia, împreună cu Înaltul Reprezentant și cu statele membre, va promova în mod sistematic cooperarea în ceea ce privește combaterea introducerii ilegale de migranți ca aspect de interes reciproc în relațiile UE cu țările partenere. Ele vor sprijini țările și regiunile partenere la stabilirea nevoilor reale în materie de prevenire și combatere a introducerii ilegale de migranți, ținând seama de situația specifică, inclusiv de aspectele socioeconomice ale introducerii ilegale de migranți pentru comunitățile locale. Pe baza nevoilor stabilite, parteneriatele operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți vor fi create drept un cadru coerent având componentele relevante indicate mai sus.

Comisia – alături de Înaltul Reprezentant și statele membre – și țările partenere vor lansa și pune în aplicare împreună aceste parteneriate operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți, confirmând angajamentul reciproc față de urmărirea unor obiective comune împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți. În acest scop, Comisia va organiza, de asemenea, conferințe la nivel înalt cu țările partenere, în funcție de rută, pentru a analiza provocările existente, a promova cooperarea, a aproba recomandările grupurilor tehnice de lucru și a face un bilanț al progreselor înregistrate în ceea ce privește rețelele de introducere ilegală de migranți. În cooperare cu țările sau regiunile partenere, vor fi lansate în mod prioritar parteneriate operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți de-a lungul rutei est-mediteraneene/a Balcanilor de Vest, pe baza unei abordări la nivelul întregii rute, care include țările situate pe Drumul mătăsii, și în Africa de Nord și de Vest.

Prin punerea în comun a cunoștințelor și a resurselor în spiritul conceptului de Echipa Europa, autoritățile statelor membre ar trebui să joace un rol central în conceperea și punerea în aplicare a parteneriatelor operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți. Statele membre au capacitatea operațională și cunoștințele pentru a oferi asistența necesară țărilor partenere și ar trebui să continue activitățile existente care sunt puse în aplicare în țările partenere pentru sprijinirea luptei împotriva introducerii ilegale de migranți.

Agențiile UE, în special Europol, Frontex și Eurojust, ar trebui să ofere asistență în conformitate cu mandatele lor, inclusiv prin facilitarea schimbului de informații, furnizarea de asistență tehnică, consolidarea capacităților și formare, precum și prin trimiterea de ofițeri de legătură. În funcție de țările sau regiunile partenere în cauză și de nevoile identificate, agențiile UE pot încheia noi acorduri (de exemplu, acorduri privind statutul Frontex sau acorduri de lucru cu autoritățile competente); dacă astfel de acorduri există deja, punerea lor în aplicare ar trebui să sprijine pe deplin obiectivele noilor parteneriate operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți. Contribuțiile Interpol vor fi luate de asemenea în considerare, după caz.

Misiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comune pot sprijini, prin activitățile lor operaționale, autoritățile statului-gazdă. Aceste misiuni ar putea fi autorizate să ofere consiliere strategică cu privire la elaborarea sau reformarea cadrelor juridice, a strategiilor și a planurilor de acțiune și să ofere asistență pentru consolidarea capacităților în ceea ce privește gestionarea frontierelor, cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, fraudarea identității și a documentelor etc.

Pentru a asigura succesul noilor parteneriate operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți, este necesar ca UE să asigure o finanțare adecvată, care să reflecte, să sprijine și să transpună în acțiuni ambiția și obiectivele planului de acțiune reînnoit al UE. Mai multe instrumente financiare vor contribui, într-un mod complementar, la punerea în aplicare a diferitelor componente ale parteneriatelor: Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI) și Instrumentul de asistență pentru preaderare pentru perioada 2021-2027 (IPA III), Fondul pentru securitate internă, Fondul pentru azil, migrație și integrare și Instrumentul pentru gestionarea frontierelor și vize, precum și alte pachete financiare relevante, în funcție de strategiile naționale ale partenerilor și cu asigurarea asumării responsabilității de către aceștia. Parteneriatele operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți vor ghida programarea strategică și determinată de politici a finanțării externe a UE și punerea în aplicare a documentelor de programare ale instrumentelor. Din bugetul total de 79,5 miliarde EUR al IVCDCI – Europa globală, orientativ 10 % vor fi alocate acțiunilor care vizează în mod direct provocări specifice legate de migrație și de strămutarea forțată, inclusiv lupta împotriva introducerii ilegale de migranți.

3.1.2Răspunsul la instrumentalizarea migrației ilegale de către actori statali

Noile evoluții de la frontiera externă a UE cu Belarusul sunt cele mai recente exemple de evenimente extrem de îngrijorătoare și arată că o cooperare strânsă și o vigilență continuă sunt esențiale pentru protejarea frontierelor externe, prevenirea migrației ilegale facilitate de actori statali și oferirea unui răspuns la aceasta. Statele membre, instituțiile UE și agențiile UE (în special Frontex, EASO și Europol) au reacționat rapid la evenimentele cu evoluție rapidă de la frontiera estică a UE, oferind sprijin țărilor supuse direct presiunii, în special prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii. Prin utilizarea Rețelei UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație (Rețeaua aferentă Planului de acțiune) s-au asigurat cea mai recentă conștientizare a situației de către toate părțile interesate implicate și un răspuns operațional prompt și coordonat. În plus, Comisia oferă, de asemenea, asistență financiară de urgență pentru a ajuta Lituania să facă față nevoilor pe termen scurt de a asigura condiții demne de primire migranților utilizați în scopuri politice, precum și sprijin pe termen mediu pentru protecția frontierei externe, în vederea contracarării migrației ilegale orchestrate.

Aceste evenimente demonstrează că, printr-o comunicare colectivă concertată, țările partenere ai căror cetățeni au fost utilizați în această schemă condusă de stat pot fi dispuse să coopereze cu UE în vederea stopării acestui mod de operare, angajându-se într-un dialog constructiv și cuprinzător în beneficiul tuturor părților. În această privință, dialogul și comunicarea comună dintre UE și Irak au avut rezultate pozitive, reducând tentativele de ajunge ilegal în UE și facilitând returnarea voluntară.

Exemplele de acest fel de acțiuni concertate ale UE pentru abordarea situațiilor de presiune orchestrată a migrației la frontierele sale externe demonstrează că o cooperare strânsă și solidaritatea între statele membre, precum și un dialog continuu și amplu și o comunicare coordonată cu țările de origine și de tranzit cu privire la prevenirea migrației ilegale, la abordarea noului fenomen de instrumentalizare a migrației și la facilitarea returnării pot conduce la rezultate concrete.

Pentru a răspunde în mod comun și eficace la provocările acestui nou fenomen și pentru a asigura protecția frontierelor sale externe, UE are nevoie de un set consolidat de instrumente care să reunească în mod strategic toată gamă de instrumente operaționale, juridice, diplomatice și financiare de care dispune.

Agențiile UE – în special Frontex, Europol și EASO, în cooperare de asemenea cu Interpol și cu alți actori internaționali – trebuie să fie în măsură să își mobilizeze rapid resursele și activele și să ofere sprijin operațional pentru protejarea frontierelor externe ale UE, culegerea de informații prelucrate și de informații operaționale și acordarea de asistență pentru migranții care au devenit victime ale instrumentalizării conduse de stat. Răspunsul la utilizarea migrației ilegale de către actorii statali trebuie să figureze și să fie și mai mult consolidată în dialogul cu țările partenere, în special în ceea ce privește parteneriatele operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți. Când este necesar și dacă este cazul, s-ar putea lua în considerare recurgerea la măsuri restrictive prevăzute în regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, pentru vizarea persoanelor fizice, a entităților și a organismelor care participă la scheme conduse de stat și care sunt responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și de abuzuri grave împotriva drepturilor omului, sunt implicate în astfel de încălcări și abuzuri grave sau sunt asociate cu acestea. În plus, UE ar trebui să ia măsuri semnificative în diverse domenii de politică relevante în relațiile cu țara terță în cauză, întreprinzând acțiuni specifice, după caz, în domeniul vizelor, al comerțului, al dezvoltării și al asistenței financiare, precum și în alte domenii. Parțiala suspendare a acordului de facilitare a eliberării vizelor cu Belarusul, pe care Comisia o adoptă astăzi împreună cu prezentul plan de acțiune reînnoit al UE, este un exemplu concret de astfel de măsuri.

După cum a anunțat președinta von der Leyen în discursul său din 2021 privind starea Uniunii, Comisia va stabili, „în cadrul activității [sale] privind spațiul Schengen, [...] noi modalități de a răspunde la astfel de agresiuni și de a asigura unitatea în ceea ce privește protejarea frontierelor noastre externe”. În acest context, Comisia va lua în considerare consolidarea cadrului juridic al UE pentru a asigura o abordare comună în vederea unei mai bune protecții a frontierelor externe și a intereselor esențiale ale UE și ale statelor membre ale acesteia, veghind totodată ca drepturile fundamentale să fie respectate întotdeauna.

În plus, va fi esențial să se găsească o poziție comună cu privire la modul de gestionare a migrației în toate circumstanțele, astfel încât oponenții să nu continue să ia în vizor lipsa unui sistem comun eficace și echitabil. Noul pact are toate componentele – inclusiv un instrument special conceput care permite, în vremuri de criză, derogări temporare de la procedurile normale – de care statele membre au nevoie pentru a gestiona diferitele tipuri de provocări cu care se confruntă; este deci esențial ca negocierile în legătură cu noul pact să avanseze rapid în cadrul Consiliului și al Parlamentului European.

3.2Sancționarea persoanelor care introduc ilegal migranți și prevenirea exploatării migranților

Pentru a combate facilitarea migrației ilegale, este necesară o punere în aplicare optimă a metodelor de sancționare a persoanelor care introduc ilegal migranți, în special a celor care conduc rețele infracționale. Este necesar, în acest scop, ca statele membre și țările partenere să abordeze cu eficacitate și să îmbunătățească punerea în aplicare a cadrelor juridice aplicabile, pe baza Protocolului ONU împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, și, în cadrul UE, pe baza „pachetului privind facilitarea” 42 .

Pierderile de vieți omenești în rândul migranților introduși ilegal în alte țări cu destinația Europa și în Europa, precum și diferitele forme de vătămare și exploatare la care sunt expuși migranții sunt inacceptabile. Este necesar ca drepturile fundamentale ale migranților, începând cu persoanele aflate într-o situație de vulnerabilitate, să fie garantate întotdeauna. Migranții care sunt și victime ale criminalității se află adesea într-o situație vulnerabilă și pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește accesul la justiție. În temeiul Directivei privind drepturile victimelor 43 , toate victimele criminalității se bucură de o serie de drepturi, inclusiv dreptul la sprijin și dreptul la protecție, care ar trebui să fie garantate în toate circumstanțele. UE ar trebui să ofere asistență și protecție migranților introduși ilegal, în special categoriilor vulnerabile, cum sunt copiii și femeile.

3.2.1Sancțiuni împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și care acționează pe rutele de migrație

Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare se referă la prevenirea, investigarea și urmărirea penală a introducerii ilegale, precum și la protecția drepturilor persoanelor care au făcut obiectul unor astfel de infracțiuni. În temeiul Protocolului ONU împotriva traficului ilegal de migranți, statele părți 44 au obligația de a incrimina introducerea ilegală de migranți și alte forme de activitate care sprijină introducerea ilegală de migranți, dar migranții nu ar trebui să devină pasibili de urmărire penală pentru motivul că au fost introduși ilegal. Pentru a combate introducerea ilegală de migranți, sancțiunile ONU sau sancțiunile autonome aplicate de UE pot oferi un instrument prin care persoanelor fizice sau entităților răspunzătoare să le fie impuse sancțiuni, cum ar fi interdicția de călătorie, înghețarea activelor financiare sau interdicția de a pune la dispoziție fonduri sau resurse economice.

UE transpune în legislația UE sancțiunile convenite de ONU. În această privință, Comitetul Consiliului de Securitate cu privire la Libia a adăugat, la 7 iunie 2018, șase persoane – traficanți de ființe umane și persoane care introduc ilegal migranți – care operează în Libia pe lista sa de sancțiuni a persoanelor fizice și entităților supuse măsurii de înghețare activelor, interdicției de călătorie și altor măsuri. La 14 iunie 2018, Consiliul UE a transpus aceste măsuri în legislația UE. Pe lângă transpunerea sancțiunilor convenite la nivelul ONU, UE poate recurge, ori de câte ori este cazul, la instrumentele autonome de care dispune. Regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului 45 , adoptat la 7 decembrie 2020, a pus la dispoziția UE un cadru care îi permite acesteia să vizeze persoanele care, oriunde în lume, sunt responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și de abuzuri grave împotriva drepturilor omului, sunt implicate în astfel de încălcări și abuzuri grave sau sunt asociate cu acestea. Acest nou regim de sancțiuni acoperă, printre altele, traficul de ființe umane, precum și abuzurile comise împotriva drepturilor omului de către persoanele care introduc ilegal migranți, în măsura în care respectivele abuzuri au o largă răspândire, sunt sistematice sau prezintă în alt mod motive serioase de îngrijorare în ceea ce privește obiectivele politicii externe și de securitate comune 46 .

În cadrul UE, în pachetul privind facilitarea este definită infracțiunea de facilitare a intrării, tranzitului sau șederii neautorizate și sunt stabilite sancțiunile penale aferente. În temeiul pachetului privind facilitarea, statele membre au obligația să sancționeze în mod corespunzător orice persoană care ajută în mod conștient o persoană care este resortisant al unei țări terțe să intre într-o țară din UE sau să tranziteze o țară din UE ori, în scop lucrativ, să domicilieze acolo. Scopul principal al pachetului este de a răspunde la rețelele infracționale responsabile de introducerea ilegală de migranți. Concluzia evaluării din 2017 a pachetului privind facilitarea 47 a fost că eficacitatea acestuia în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale rămâne parțială. Deși s-a considerat că anumite aspecte ale instrumentului ar putea fi clarificate, cum ar fi definiția infracțiunii, prin mai multă securitate juridică în ceea ce privește distincția dintre facilitarea activităților infracționale și asistența umanitară, eficacitatea altor aspecte-cheie ale pachetului, cum ar fi apropierea generală a cadrelor penale ale statelor membre 48 , a primit o evaluare pozitivă și neutră. Deși dispozițiile pachetului privind facilitarea au fost transpuse în general de către toate statele membre care au obligații în temeiul pachetului 49 , efectele sale asupra nivelului real al urmăririlor penale și al condamnărilor nu au putut fi evaluate, din cauza lipsei unor date solide, cuprinzătoare și comparabile. Pentru a îmbunătăți baza de cunoștințe privind punerea sa în aplicare, statele membre ar trebui să îmbunătățească calitatea și disponibilitatea datelor care sunt furnizate Oficiului pentru Statistică al Uniunii Europene (Eurostat). Comisia va sprijini schimbul de bune practici și va oferi orientări prin intermediul punctelor de contact naționale privind introducerea ilegală de migranți.

Directiva care face parte din pachetul privind facilitarea permite statelor membre să excludă de la incriminare asistența umanitară care nu este autorizată prin lege. Ca răspuns la mediul tot mai dificil în care se află organizațiile neguvernamentale și persoanele fizice atunci când acordă asistență migranților, inclusiv în contextul operațiunilor de căutare și salvare pe mare, Comisia a oferit orientări 50 , clarificând faptul că asistența umanitară autorizată prin lege (de exemplu, în cadrul operațiunilor de căutare și salvare) nu poate fi niciodată incriminată și a invitat statele membre care nu au făcut deja acest lucru să utilizeze posibilitatea de a face distincția între asistența umanitară (care nu este autorizată prin lege) și activitățile care au drept scop facilitarea intrării sau tranzitului ilegal și de a nu o incrimina pe cea dintâi.

Ca urmare a evaluării pachetului privind facilitarea, Comisia a lansat un proces de consultare periodică cu societatea civilă și cu agențiile UE, inclusiv cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale și cu Eurojust, pentru a acumula cunoștințe și a strânge dovezi în vederea identificării aspectelor legate de interpretarea și aplicarea Directivei privind facilitarea. Comisia va colabora cu statele membre prin intermediul punctelor de contact naționale privind introducerea ilegală de migranți, în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a directivei.

Comisia își va intensifica, de asemenea, activitatea de monitorizare a punerii în aplicare a acquis-ului, pentru a se asigura că sunt instituite sancțiuni penale adecvate, eficace și disuasive, evitându-se, în același timp, riscul incriminării persoanelor care oferă asistență umanitară migranților aflați în dificultate. Comisia va fi în strânsă legătură cu autoritățile naționale ale statelor membre pentru a culege informații cu privire la punerea în aplicare a pachetului privind facilitarea și – când este necesar, în cazul încălcării dreptului UE – va deschide proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. În 2023, Comisia intenționează să raporteze cu privire la punerea în aplicare a pachetului privind facilitarea, inclusiv cu privire la punerea în aplicare a orientărilor din 2020. Dacă este necesar, Comisia va propune revizuirea cadrului juridic, pentru a se asigura că UE dispune de instrumentele necesare să pună în aplicare cadrul de politică creat prin prezentul plan de acțiune al UE, astfel încât să răspundă la provocările în continuă evoluție din acest domeniu.

3.2.2Prevenirea exploatării migranților introduși ilegal și asigurarea protecției acestora

Migranții introduși ilegal sunt expuși unui risc ridicat de a-și pierde viața sau de a suferi vătămări în timpul călătoriei. Drepturile lor fundamentale sunt adesea grav încălcate prin abuzuri și exploatare. Acordarea de protecție și asistență pentru migranții vulnerabili introduși ilegal este esențială, cu o atenție deosebită pentru copii și femei, inclusiv în cadrul Strategiei UE privind drepturile victimelor (2020-2025) 51 și al Strategiei UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025, precum și în cadrul Strategiei UE privind drepturile copilului 52 . Trebuie asigurată protecția drepturilor fundamentale în cadrul procedurilor polițienești și judiciare, acordându-se o atenție deosebită cazurilor în care migranții devin victime ale traficului de persoane.

Există cazuri de dispariție a migranților în timpul călătoriilor și riscul separării de familie 53 . Cu sprijin financiar din partea UE, statele membre și țările partenere ar trebui să prevină separarea familiilor în parcursul migrator și să dezvolte mecanisme de căutare a migranților dispăruți. Aceste activități ar trebui să se bazeze pe activitățile realizate deja de Comitetul Internațional al Crucii Roșii și de Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, precum și de alte organizații internaționale și organizații ale societății civile relevante.

La sosirea pe teritoriul UE, persoanele cu nevoi speciale ar trebui identificate prioritar și direcționate spre entități corespunzătoare care asigură un sprijin adecvat. În această privință este important rolul viitoarei proceduri de screening premergătoare intrării 54 , cu sprijinul agențiilor UE, în special al Frontex și al EASO. Între timp, agențiile UE vor continua să sprijine statele membre, în special în ceea ce privește procedurile de identificare și de direcționare, în conformitate cu Directiva privind condițiile de primire 55 și cu Directiva privind procedurile de azil 56 .

Centrele de primire a solicitanților de azil sunt vizate de persoanele care introduc ilegal migranți pentru recrutarea de persoane care doresc să se angajeze în deplasări neautorizate în interiorul UE sau care pot deveni victime ale traficului de persoane și ale exploatării. Persoanele care introduc ilegal migranți îi deplasează pe aceștia în țările de destinație, fie în mod clandestin, fie atunci când aceștia se află în posesia unor documente de azil. Pentru a preveni introducerea ilegală de migranți și traficul de migranți în cadrul UE, autoritățile din domeniul azilului și alte autorități relevante din statele membre ar trebui să își intensifice activitățile de monitorizare în interiorul și în jurul centrelor de primire. În plus, autoritățile statelor membre și EASO ar trebui să includă în materialele informative, pe care trebuie să le furnizeze solicitanților de azil și altor migranți, informații referitoare la riscurile introducerii ilegale de migranți.

O treime din copiii migranți care sosesc în UE sunt minori neînsoțiți. Ei constituie un grup extrem de vulnerabil, care se confruntă cu diverse riscuri, inclusiv traficul de persoane. Mai mulți minori neînsoțiți dispar după sosirea lor în UE, înainte de a fi înregistrați de către autoritățile competente în materie de azil 57 . Centrele de primire sunt folosite de traficanți pentru identificarea de potențiale victime și pentru organizarea transportului spre destinațiile în care copiii și alte persoane vulnerabile vor fi exploatați 58 . Directiva privind combaterea traficului de persoane 59  prevede norme obligatorii pentru prevenirea traficului, urmărirea penală eficace a infractorilor și protejarea victimelor. În Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 este prevăzut planul Comisiei de a sprijini punerea în aplicare a acestei directive și este identificată necesitatea ca directiva să fie evaluată. Pe baza rezultatelor evaluării, Comisia va lua în considerare revizuirea directivei. În paralel, Comisia va continua să sprijine statele membre în punerea în aplicare a Directivei privind combaterea traficului de persoane, în special în ceea ce privește aspectele legate de dimensiunea de gen și cele specifice copiilor.

Directiva privind drepturile victimelor prevede un set de drepturi obligatorii pentru toate victimele criminalității și membrii familiilor acestora. Drepturile victimelor trebuie să se aplice victimelor în mod nediscriminatoriu, indiferent de statutul acestora din punctul de vedere al reședinței 60 . Comisia va lansa, de asemenea, un studiu privind punerea în aplicare a Directivei privind permisele de ședere 61 , în care sunt stabilite norme privind permisele de ședere eliberate resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au fost introduși ilegal și care cooperează cu autoritățile competente.

Posibilitatea ca migranții aflați în situație ilegală să își găsească un loc de muncă în economia informală, obținând astfel resurse care să îi poată ajuta pe membrii familiei din țara de origine să subziste, este unul dintre principalii factori ai migrației ilegale. Pentru descurajarea migrației ilegale și pentru protejarea drepturilor lucrătorilor migranți aflați în situație ilegală, este important ca Directiva privind sancțiunile la adresa angajatorilor să fie pusă în aplicare în mod eficace. Punerea în aplicare eficace presupune sancționarea angajatorilor care angajează migranți aflați în situație ilegală fără drept de ședere, asigurarea existenței unor mecanisme eficace de recuperare a salariilor neplătite, de depunere a plângerilor și de semnalare a infracțiunilor și efectuarea de inspecții eficace în sectoarele economice cel mai expuse riscului de angajare ilegală. În acest scop, Comisia prezintă, împreună cu prezentul plan de acțiune reînnoit, evaluarea pe care a efectuat-o și care este însoțită de un set de măsuri necesare pentru consolidarea eficacității Directivei privind sancțiunile împotriva angajatorilor.

3.3Consolidarea cooperării și sprijinirea activității autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare

Persoanele care introduc ilegal migranți se adaptează rapid la circumstanțele în schimbare, după cum s-a putut observa în timpul pandemiei de COVID-19. Pentru o cooperarea reușită între autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, cadrele de cooperare trebuie să fie flexibile și, la rândul lor, adaptabile la circumstanțele în schimbare, bazându-se pe consolidarea cooperării operaționale și pe schimbul de informații.

Este necesar să se valorifice activitățile operaționale desfășurate în cadrul Planului de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020) și să se consolideze în continuare cooperarea dintre autoritățile naționale și cu agențiile UE. Agențiile UE, inclusiv EASO, Frontex, Europol și Eurojust, ar trebui să intensifice schimbul și analiza strategică de informații între agenții. Ele ar trebui să coopereze din primele etape ale cazurilor de introducere ilegală de migranți, pentru a-și utiliza mandatele complementare în sprijinul autorităților naționale, valorificând succesele înregistrate de redactarea unor rapoarte comune de analiză strategică de către EASO, Frontex și Europol. Pentru a combate utilizarea tehnologiilor digitale în scopul introducerii ilegale de migranți, pentru a efectua cu eficacitate investigații financiare și proceduri de recuperare de active și pentru a combate practicile de fraudare a documentelor, autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare ar trebui să conceapă noi acțiuni specifice de consolidare a cooperării operaționale și a schimbului de informații.

3.3.1Consolidarea cooperării operaționale a autorităților de aplicare a lege pentru combaterea introducerii ilegale de migranți

Investigațiile efectuate de autoritățile de aplicare a legii nu ar trebui să se limiteze la arestarea infractorilor mărunți. Este esențial să se intensifice anihilarea structurilor de criminalitate organizată, vizându-se grupurile care prezintă un risc mai ridicat pentru securitatea Europei și persoanele din rangurile superioare ale organizațiilor criminale. Investigațiile ar trebui să vizeze astfel de rețele infracționale active în întreaga UE și să le contracareze modelele de afaceri. Ar trebui să se ajungă astfel la o creștere a numărului de investigații, urmăriri penale și condamnări, în special în ceea ce privește țintele de mare importanță.

Valorificând succesele înregistrate de acțiunile întreprinse în anii precedenți, statele membre și partenerii operaționali ar trebui să utilizeze în mod optim serviciile specializate furnizate de Centrul european privind introducerea ilegală de migranți din cadrul Europol și să facă schimb de informații furnizate de ofițerii de legătură în materie de imigrație, parteneriatele operaționale comune și misiunile și operațiile din cadrul politicii de securitate și apărare comune prin intermediul biroului de informații 62 . Statele membre care consolidează utilizarea aplicației de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA), cu implicarea Europol, ar evita obținerea unui tablou fragmentat al informațiilor prelucrate. În conformitate cu Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025, Comisia va intensifica negocierile privind cooperarea dintre Europol și țările partenere, în vederea facilitării schimbului de date cu caracter personal în scopuri de investigare 63 .

Grupurile de lucru operaționale din cadrul Europol vor continua să sprijine și să reunească eforturile statelor membre și ale partenerilor operaționali în cadrul investigării în comun a țintelor de mare importanță identificate, inclusiv din țări partenere. Pentru a spori, în lupta împotriva rețelelor infracționale active în UE, acțiunile care se bazează pe informații prelucrate și sunt coordonate, statele membre ar trebui să sprijine activitatea Grupului operativ comun de legătură privind introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, înființat în 2019.

Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT) este un instrument-cheie pentru punerea în aplicare a prezentului plan de acțiune al UE și pentru intensificarea cooperării în rândul actorilor naționali și europeni. EMPACT beneficiază de sprijin din Fondul pentru securitate internă și prin pachetul financiar pentru EMPACT din bugetul Europol, iar printre prioritățile sale pentru perioada 2022-2025 se numără și combaterea introducerii ilegale de migranți. La definirea acțiunilor specifice pentru această prioritate, statele membre și agențiile UE ar trebui să urmeze o abordare multidisciplinară și integrată în toate priorităților relevante ale UE în materie de criminalitate pentru perioada 2022-2025, încorporată în strategiile și acțiunile naționale și ale UE.

Pentru a îmbunătăți coordonarea la nivel național între toate serviciile relevante, cum ar fi autoritățile de aplicare a legii, inspectoratele de muncă și serviciile de gestionare a centrelor de primire, statele membre ar trebui să își reînnoiască implicarea în activitatea punctelor de contact naționale privind introducerea ilegală de migranți. Rețeaua de puncte de contact naționale, instituită de Comisie, va promova schimbul de bune practici pentru dezvoltarea strategiilor naționale ale statelor membre în materie de combatere a introducerii ilegale de migranți. În aceeași ordine de idei, rețeaua europeană de ofițeri de legătură în materie de imigrație (rețeaua ILO) va continua să sprijine consolidarea capacităților din țările partenere și schimburile operaționale cu acestea în cadrul luptei împotriva introducerii ilegale de migranți.

Succesele înregistrate de grupul operativ comun MARE în acțiunile coordonate și bazate pe informații prelucrate pe care le-a întreprins împotriva facilitatorilor migrației ilegale ar trebui continuate, cu ajutorul informațiilor furnizate de Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) 64  – care are în prezent un rol mai puternic în combaterea criminalității transfrontaliere – și de Mediul comun pentru schimbul de informații 65 . Frontex ar trebui să își utilizeze capacitățile analitice consolidate în domeniul maritim, profitând pe deplin de mandatul său de a furniza informații cu privire la frontierele externe și la zona prefrontalieră 66 . Frontex ar trebui să continue să ofere asistență autorităților de aplicare a legii din statele membre și Europol prin furnizarea unui profil actualizat al navelor suspecte care trebuie monitorizate, identificate, puse sub sechestru și, după finalizarea investigațiilor penale relevante, eliminate și să facă schimb de informații cu Europol cu privire la astfel de nave.

Prin intermediul noului pact, Comisia a propus o procedură fără sincope la frontiera externă, care cuprinde o procedură de screening premergătoare intrării, o procedură de azil la frontieră și o procedură rapidă de returnare aplicabilă la frontieră – integrând astfel procese care în prezent sunt separate. Noua procedură de screening premergătoare intrării 67 va încuraja o cooperare mai strânsă între toate autoritățile naționale relevante și agențiile UE, inclusiv pentru culegerea de date și de informații prelucrate cu privire la introducerea ilegală de migranți. În plus, Regulamentul privind Eurodac revizuit 68 , care introduce obligația de înregistrare a intrării și șederii ilegale și posibilitatea de stocare și căutare de informații referitoare la migranții aflați în situație ilegală, va reduce posibilitățile de deplasări neautorizate ale migranților aflați în situație ilegală în interiorul UE după trecerea frontierelor sale externe. Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să avanseze în negocierile pe tema Regulamentului privind procedura de screening și să acorde prioritate adoptării Regulamentului privind Eurodac.

3.3.2Consolidarea cooperării judiciare împotriva introducerii ilegale de migranți

Pentru a contracara rețelele de introducere ilegală de migranți și pentru a-i aduce pe autorii infracțiunilor în fața justiției, este necesar ca autoritățile judiciare să se implice în cazurile de introducere ilegală de migranți încă din primele etape ale investigațiilor. La fel ca în cazul cooperării în materie de aplicare a legii, răspunsul judiciar la introducerea ilegală de migranți ar trebui să fie direcționat, la rândul său, spre vizarea și anihilarea rețelelor infracționale cu grad ridicat de risc și de mare importanță care sunt active în întreaga UE.

Realizarea acestui obiectiv necesită o cooperare strânsă în rândul autorităților judiciare. Cu toate acestea, numărul de cazuri de introducere ilegală de migranți transmise către Eurojust este relativ scăzut 69 . Statele membre ar trebui să utilizeze pe scară mai largă sprijinul Eurojust, în special pentru echipele comune de anchetă și instrumentele operaționale, cum ar fi reuniunile de coordonare și centrele de coordonare pentru schimbul de informații legate de cazuri. Grupul de discuții pe tema introducerii ilegale de migranți, creat pentru procurori în cadrul Eurojust în 2020, va consolida schimbul de informații în rândul practicienilor cu privire la provocările, tendințele și posibilele soluții existente, inclusiv abordarea utilizării abuzive a procedurilor administrative, cum ar fi căsătoriile fictive. Grupul de discuții oferă un forum de dezbateri pentru judecătorii și procurorii din statele membre și din țările care au un acord de cooperare cu Eurojust.

În plus, pentru a sprijini cooperarea dintre autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, Eurojust și autoritățile judiciare ar trebui să facă parte din Grupul operativ comun de legătură privind introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane. Eurojust și autoritățile judiciare ar trebui să își sporească într-o mai mare măsură participarea la EMPACT, iar Eurojust ar trebui să se implice mai mult în activitățile de schimb de informații ale biroului de informații al Europol. Pentru a permite cooperarea judiciară cu Eurojust, în concordanță cu Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025, Comisia va începe negocierile în vederea unor acorduri de cooperare între Eurojust și țări terțe 70 .

Serviciile de azil și de primire pot oferi asistență în investigarea și urmărirea penală a activităților de introducere ilegală de migranți prin furnizarea de informații către migranți, analizând indicatorii referitori la activitățile de introducere ilegală de migranți în timpul interviurilor desfășurate în cadrul procedurii de azil, sau prin observații ale serviciilor de primire. Aceste informații ar trebui furnizate parchetelor, când este cazul. Schimbul de informații dintre serviciile de azil și de primire și parchetele naționale ar trebui consolidat printr-o abordare armonizată, cu sprijinul Eurojust și cu implicarea statelor membre 71 .

3.3.3Abordarea noilor provocări în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor digitale în scopul introducerii ilegale de migranți, investigațiile financiare și fraudarea documentelor

Pentru a putea oferi un răspuns reînnoit la introducerea ilegală de migranți, autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare trebuie să fie în măsură să se adapteze rapid la peisajul infracțional aflat în continuă evoluție. Mai precis, aspectele care necesită o abordare sunt utilizarea tehnologiilor digitale în scopul introducerii ilegale de migranți, investigațiile financiare și recuperarea activelor, precum și fraudarea documentelor.

Consolidarea monitorizării platformelor de comunicare socială este necesară pentru dezvoltarea continuă a unui tablou clar, în timp real, al dinamicii introducerii ilegale de migranți. S-ar contribui astfel la anticiparea evoluțiilor imediate, precum și la prognozarea tendințelor pe termen mediu. Obiectul monitorizării ar fi activitățile rețelelor infracționale și evoluțiilor generale din țările partenere cu impact asupra viitoarelor mișcări migratorii către UE. Frontex ar trebui să își desfășoare capacitățile de monitorizare pe platformele de comunicare socială, pentru a îmbunătăți analiza riscurilor în ceea ce privește viitoarele mișcări migratorii ilegale, ținând seama de considerațiile legate de protecția datelor. Frontex ar trebui, de asemenea, să coopereze cu țările terțe în acest domeniu, inclusiv prin schimbul de informații și consolidarea capacităților.

Pentru a contracara rețelele de introducere ilegală de migranți care sunt implicate în utilizarea tehnologiilor digitale în scopul introducerii ilegale de migranți, este necesar să se consolideze capacitatea autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare de a viza prezența online a acestor rețele și practica acestora de utilizare a tehnologiilor moderne în scopuri de comunicare, cu sprijinul Unității de semnalare a conținutului online din cadrul Europol. Ar trebui să se asigure o formare specializată, inclusiv cu sprijinul Agenției Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și al Rețelei Europene de Formare Judiciară, și ar trebui să se asigure disponibilitatea echipamentelor tehnice și a software-ului pentru unitățile de investigare.

Pachetul privind probele digitale 72 va oferi autorităților naționale din domeniul aplicării legii și din domeniul judiciar instrumente adaptate la particularitățile lumii digitale și, în același timp, garanții solide. De îndată ce va fi adoptat, pachetul va încuraja investigarea și urmărirea penală eficientă a tuturor infracțiunilor în cazul cărora există probe digitale.

În plus, Eurojust poate sprijini statele membre prin facilitarea și asigurarea strângerii de probe digitale, în special în cazul în care acestea sunt legate de mijloace de comunicare criptate. Eurojust ar trebui să promoveze schimbul de bune practici în ceea ce privește strângerea de probe electronice, în special înainte de adoptarea pachetului privind probele electronice. Pentru sprijinirea investigațiilor internaționale și pentru asigurarea unor urmăriri penale eficace, ar trebui consolidată cooperarea Europol și Eurojust cu țări terțe în acest domeniu.

Infracțiunea de introducere ilegală de migranți generează profituri importante, acesta fiind principalul obiectiv al unei astfel de activități. Pentru combaterea acestor rețele prin prevenirea utilizării profiturilor respective la consolidarea activitățile infracționale, fiecare investigare a cazurilor de introducere ilegală de migranți ar trebui să includă o investigație financiară pentru urmărirea, punerea sub sechestru și recuperarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, ceea ce nu se întâmplă în mod suficient de sistematic. Investigațiile financiare pentru „urmărirea banilor” trebuie să fie lansate în paralel cu investigațiile obișnuite existente având ca obiect persoane suspectate, moduri de operare și rute. Utilizarea circuitelor financiare nereglementate și a legăturilor dintre rețelele infracționale și structurile de afaceri legale împiedică această abordare.

În conformitate cu Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025, investigațiile financiare și procedurile de recuperare a activelor ar trebui consolidate la nivel național, european și internațional. Mai precis, statele membre ar trebui să efectueze în mod sistematic investigații financiare și proceduri de recuperare a activelor în cadrul investigării criminalității organizate, cu sprijinul Centrului european de combatere a criminalității economice și financiare din cadrul Europol și cu sprijinul Eurojust. Analiza riscurilor efectuată de Europol în cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale (și anume cu Interpol) ar trebui să sprijine și să orienteze acțiunile statelor membre. Asistența Eurojust 73 în coordonarea și cooperarea dintre statele membre și cu țările terțe ar trebui utilizată într-un mod mai sistematic, inclusiv prin utilizarea bunelor practici și a recomandărilor pentru urmărirea, înghețarea, confiscarea și înstrăinarea transfrontalieră a activelor 74 .

În ultimii ani se detectează în mod continuu utilizarea de vize false pentru intrarea în spațiul Schengen. Între 2016 și 2019 au fost detectate 32 029 de cazuri de resortisanți ai țărilor terțe care au utilizat documente false la punctele de trecere a frontierei la intrarea în UE sau în spațiul Schengen 75 . Persoanele care introduc ilegal migranți se ocupă de documentele primare pentru procedurile de solicitare a vizelor și apoi le furnizează migranților aflați în situație ilegală vize autentice eliberate de ambasadele statelor membre, pentru a le facilita intrarea ilegală pe rute aeriene în spațiul Schengen. Digitalizarea procedurilor de acordare a vizelor, care a fost anunțată în noul Pact și care urmează să fie prezentată anul viitor, va consolida într-o mai mare măsură securitatea actualei proceduri de acordare a vizelor și a autocolantelor și va reduce în mod semnificativ riscurile de falsificare și fraudare. Pentru anihilarea acestor rețele este esențial ca statele membre să fie mai bine sprijinite în abordarea cazurilor de fraudare a identității și a documentelor, inclusiv prin formarea personalului consular în materie de conștientizare. În interiorul UE, fraudarea documentelor este, de asemenea, problematică. Persoanele care introduc ilegal migranți oferă documente false, care pot fi utilizate pentru legalizarea statutului din punctul de vedere al reședinței. Este necesară o colaborare mai strânsă între autoritățile care emit documentele și autoritățile care controlează documentele, inclusiv prin efectuarea de căutări în baza de date a Interpol privind documentele de călătorie furate și pierdute (SLTD), precum și prin legături cu industriile private în ceea ce privește crearea securizată a documentelor și examinarea documentelor.

În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze noi sisteme informatice 76  pentru identificarea documentelor falsificate. Rolul Centrului de excelență pentru combaterea fraudării documentelor din cadrul Frontex ar trebui consolidat, inclusiv prin trimiterea de experți în domeniul fraudării documentelor în cadrul activităților operaționale ale Frontex în statele membre și în țările terțe. În cadrul parteneriatelor operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți ar trebui continuată, de asemenea, cooperarea cu țările partenere în vederea combaterii fraudării identității și a documentelor.

3.4Îmbogățirea bazei de cunoștințe

Cercetarea și culegerea de date sunt de o importanță primordială pentru o mai bună înțelegere a tendințelor migrației, a naturii și a întinderii rețelelor infracționale implicate în introducerea ilegală de migranți, a impactului politicilor de combatere a introducerii ilegale de migranți, a rolului și importanței activităților de introducere ilegală de migranți în comunitățile locale, precum și a legăturilor dintre introducerea ilegală de migranți și alte domenii infracționale, cum ar fi traficul de persoane, traficul de droguri și terorismul. Progresele tehnologice și abordările inovatoare care sprijină prevenirea și combaterea introducerii ilegale de migranți, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale 77 , pot permite transformarea mai eficientă a datelor în informații utilizabile rapid. 

În acest scop ar trebui utilizat Orizont Europa, programul-cadru pentru cercetare și inovare pentru perioada 2021-2027, identificându-se nevoile și temele relevante în materie de cercetare legate de prevenirea și combaterea introducerii ilegale de migranți.

De asemenea, agențiile UE ar trebui să își consolideze rolul în cercetare și inovare, maximizând rolul inițiativei de Centru de inovare al Europol și participarea Frontex la dezvoltarea și gestionarea activităților de cercetare și inovare, inclusiv în cooperare cu industria, în vederea identificării de oportunități pentru dezvoltarea de noi capacități de detectare, prevenire și combatere a introducerii ilegale de migranți. Pentru a îmbunătăți cunoștințele cu privire la activitățile de introducere ilegală de migranți, agențiile UE ar trebui să își intensifice cooperarea cu sectorul privat, în special cu sectorul bancar, sectorul închirierilor (inclusiv sectorul de co-voiajare), serviciile de coletărie, agențiile de voiaj, companiile aeriene, serviciile de transfer de bani, precum și cu prestatorii de servicii online.

Europol și Frontex ar trebui să colaboreze pentru a raporta în comun și cu regularitate cu privire la introducerea ilegală de migranți, acoperind atât perspectiva migrației, cât și perspectiva aplicării legii. O astfel de imagine de ansamblu cuprinzătoare a fenomenului de introducere ilegală de migranți va fi esențială pentru evaluarea impactului prezentului plan de acțiune reînnoit și pentru identificarea răspunsurilor necesare în materie de politici.

4.Concluzie

Prevenirea și combaterea introducerii ilegale de migranți reprezintă un obiectiv strategic esențial al noului Pact privind migrația și azilul și al Strategiei UE privind o uniune a securității.

Comisia, Înaltul Reprezentant, statele membre, agențiile UE, delegațiile UE vor colabora cu țările partenere, organizațiile internaționale și părțile interesate implicate în politica din domeniul migrației pentru a pune în aplicare toate aspectele prezentului plan de acțiune reînnoit al UE, astfel încât să se asigure că acțiunile la nivelul UE și la nivel național sunt concepute și coordonate în mod corespunzător pentru promovarea și sprijinirea acțiunilor de prevenire și combatere a introducerii ilegale de migranți.

Pentru punerea în aplicare a mai multor aspecte ale prezentului plan de acțiune al UE va fi esențial să se colaboreze strâns cu țările partenere. Noul Pact privind migrația și azilul a marcat o schimbare de paradigmă în ceea ce privește angajamentul UE față de partenerii internaționali în materie de migrație. În acest scop, Comisia, în strânsă cooperare cu Înaltul Reprezentant, va fi în legătură cu țările prioritare situate de-a lungul rutelor de migrație către UE și va dezvolta, împreună cu acestea, parteneriate operaționale de luptă împotriva introducerii ilegale de migranți, prevăzute cu instrumente concrete, în cadrul unor parteneriate cuprinzătoare, echilibrate, adaptate și reciproc avantajoase în domeniul migrației, bazându-se în continuare pe încrederea și cooperarea reciprocă. Comisia, Înaltul Reprezentant, statele membre și agențiile UE vor pune împreună toate instrumentele operaționale, juridice, diplomatice și financiare de care dispun pentru a răspunde la instrumentalizarea migrației ilegale de către actori statali.

Comisia va sprijini punerea în aplicare a planului de acțiune reînnoit al UE pentru a se asigura că acesta contribuie la abordarea cuprinzătoare a migrației din cadrul noului pact. Comisia va face acest lucru în strânsă cooperare cu punctele de contact naționale privind introducerea ilegală de migranți și cu agențiile UE, în special prin intermediul grupului de experți al Comisiei special creat pe tema introducerii ilegale de migranți și prin intermediul Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT). Pentru perioada 2021-2027, Fondul pentru azil, migrație și integrare, Instrumentul pentru gestionarea frontierelor și vize, Fondul pentru securitate internă, Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI) și Instrumentul de asistență pentru preaderare III vor sprijini punerea în aplicare eficace a acestuia pentru activități desfășurate atât în interiorul, cât și în afara UE. Comisia va informa cu regularitate Parlamentul European și Consiliul cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune al UE și la rezultatele obținute în cadrul acțiunilor sale.

(1)

COM(2020) 609 final.

(2)

Reuniunea Consiliului European (24 și 25 iunie 2021) – Concluzii, documentul Consiliului EUCO 7/21 din 25 iunie 2021.

(3)

Reuniunea extraordinară a Consiliului European (24 și 25 mai 2021) – Concluzii, documentul Consiliului EUCO 5/21 din 25 mai 2021.

(4)

COM(2021) 120 final.

(5)

Directiva 2009/52/CE (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).

(6)

COM(2021) 592 final.

(7)

O consultare publică a avut loc în perioada 19 martie 2021 – 11 iunie 2021.

(8)

COM(2015) 285 final.

(9)

COM(2020) 605 final.

(10)

COM(2021) 170 final.

(11)

COM(2021) 171 final. Principala diferență dintre introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane este că, în primul caz, migranții se implică în mod voluntar în procesul ilegal, plătind, pentru a trece o frontieră internațională, serviciile unei persoane care introduce ilegal migranți; în cazul din urmă, persoanele sunt traficate în scopuri de exploatare, fiind victime care au nevoie de asistență și sprijin, iar activitățile nu sunt neapărat transfrontaliere. Cele două fenomene sunt adesea legate, deoarece persoanele introduse ilegal pot deveni victime ale traficanților în scopuri de exploatare prin muncă, de exploatare sexuală sau de alt tip de exploatare. De aceea, planul de acțiune reînnoit al UE contribuie atât la contracararea activității traficanților, cât și la combaterea rețelelor de introducere ilegală de migranți.

(12)

Europol (2021), European Migrant Smuggling Centre, 5th Annual Report – 2021 (Al cincilea raport anual de activitate al Centrului european privind introducerea ilegală de migranți – 2021).

(13)

Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (2018), Global study on smuggling of migrants (Studiu mondial privind introducerea ilegală de migranți).

(14)

Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) (14 mai 2020), raportul de cercetare How COVID-19 restrictions and the economic consequences are likely to impact migrant smuggling and cross-border trafficking in persons to Europe and North America (Efectele probabile ale restricțiilor aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și ale consecințelor economice asupra introducerii ilegale de migranți și a traficului transfrontalier de persoane către Europa și America de Nord).

(15)

Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (2018), Global study on smuggling of migrants (Studiu mondial privind introducerea ilegală de migranți).

(16)

Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație (aprilie 2021), Typology of Migrant Smuggling: A holistic understanding (Tipologia introducerii ilegale de migranți: o înțelegere holistică).

(17)

Europol, Evaluarea din 2021 a amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în Uniunea Europeană.

(18)

Prețurile variază de la 15 000 EUR la 20 000 EUR pentru fiecare căsătorie fictivă organizată în cadrul activității de introducere ilegală de migranți [Eurojust (2020), Raport referitor la legislația națională și analiza cazurilor Eurojust privind căsătoriile fictive].

(19)

Raport pe 2021 de analiză prospectivă strategică, COM(2021) 750 final.

(20)

Ibidem.

(21)

Declarația din 30 iulie 2021 a Înaltului Reprezentant, în numele Uniunii Europene, privind instrumentalizarea de către regim a migranților și a refugiaților ( https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2021/07/30/belarus-declaration-of-the-high-representative-on-behalf-of-the-eu-on-the-instrumentalisation-of-migrants-and-refugees-by-the-regime/ ); Declarația președinției slovene a Consiliului Uniunii Europene privind situația de la frontierele externe ale UE cu Belarusul (ipcr-presidency-statement-final_18-8-2021.pdf – europa.eu);

(22)

Declarația Consiliului Afaceri Externe din 6 martie 2020.

(23)

Prin intermediul echipelor comune de anchetă, autoritățile din două sau mai multe state încheie un acord juridic în scopul desfășurării investigațiilor, cu participarea procurorilor, a autorităților de aplicare a legii și a judecătorilor. Eurojust oferă sprijin operațional, juridic și financiar pentru o astfel de cooperare. În perioada 2015-2020 au fost create 29 de echipe comune de anchetă.

(24)

Cum ar fi schimbul de informații operaționale prin intermediul biroului de informații din cadrul Europol și al celulei specializate în informații privind criminalitatea, înființată inițial în cadrul operației SOPHIA în colaborare cu Frontex și Europol. Deși această inițiativă a permis un schimb structurat și inovator de informații operaționale, în cadrul altor misiuni ale PSAC doar informațiile strategice fac obiectul unui schimb cu agențiile, deseori pe baza unei abordări ad-hoc [misiunile UE de consolidare a capacităților (EUCAP) Sahel sau Misiunea UE de asistență la frontieră (EUBAM) Libia, care au cooperat cu Eurojust].

(25)

Alte propuneri privind intensificarea cooperării PSAC-justiție și afaceri interne în domeniul introducerii ilegale de migranți pot fi găsite în miniconceptul privind posibilele eforturi depuse de misiunile civile ale PSAC pentru abordarea provocărilor în materie de securitate care au legătură cu migrația ilegală; miniconceptul a fost prezentat statelor membre în noiembrie 2020.

(26)

EUCAP Sahel Niger și EUBAM Libya.

(27)

EUCAP Sahel Mali și EU BAM Rafah.

(28)

Misiunea UE de consiliere (EUAM) Ucraina, Misiunea UE de sprijinire a supremației legii în Kosovo (EULEX KOSOVO), EUAM Irak, EUCAP Somalia, Misiunea de poliție a UE pentru teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS) și EUAM RCA.

(29)

Operația IRINI pune în aplicare embargoul asupra armelor impus de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, contribuind la bararea fluxului de arme către Libia și ajutând la crearea condițiilor pentru încetarea definitivă a focului. Operația contribuie, de asemenea, la contracararea modelului de afaceri al rețelelor de introducere ilegală de migranți și de trafic de persoane.

(30)

Operația ATALANTA se axează pe activitatea de combatere a pirateriei în largul coastelor Somaliei. Operația furnizează, de asemenea, Interpol și Europol informații cu privire la toate activitățile infracționale și de contrabandă pe care le detectează, inclusiv cu privire la introducerea ilegală de migranți.

(31)

Regulamentul (UE) 2019/1240 (JO L 198, 25.7.2019, p. 88).

(32)

Afganistan, Albania, Bangladesh, Etiopia, Ghana, Guineea, Côte d’Ivoire, Mali, Maroc, Niger, Nigeria, Senegal, Somalia, Sudan, Gambia, Tunisia și Balcanii de Vest.

(33)

Comisia Europeană (aprilie 2021), Study on best practices in irregular migration awareness-raising campaigns (Studiu privind bunele practici în campaniile de sensibilizare privind migrația ilegală).

(34)

Parteneriatele operaționale comune sunt cadre de cooperare flexibile, adaptate la nevoile țării partenere, pentru combaterea rețelelor de criminalitate organizată care sunt implicate în introducerea ilegală de migranți și în traficul de persoane. Unul sau mai multe state membre colaborează cu autoritățile de aplicare a legii, cu autoritățile judiciare și cu alte autorități relevante ale unei țări partenere, în cooperare cu agențiile UE și cu organizațiile internaționale. Sprijinul poate consta în formare, mentorat, schimb de informații și furnizare de echipamente.

(35)

Prin Fondul pentru securitate internă – componenta de cooperare polițienească au fost furnizate 12,9 milioane EUR sub formă de contribuție din partea UE, în timp ce prin Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa au fost furnizate 27,9 milioane EUR.

(36)

Maroc, Algeria, Tunisia, Libia și Mauritania.

(37)

Cu participarea statelor africane, a statelor membre, a Comisiei, a Serviciului European de Acțiune Externă, a Comisiei Uniunii Africane, a agențiilor UE și a organizațiilor internaționale.

(38)

Acțiunea mondială pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți – Asia și Orientul Mijlociu (GLO.ACT), care include acțiuni în Afganistan, Bangladesh, Iran, Irak și Pakistan.

(39)

COM(2021) 56 final.

(40)

Conform Comunicării comune privind consolidarea contribuției UE la multilateralismul bazat pe norme, JOIN(2021) 3 final.

(41)

Cum ar fi Declarația de la Niamey, cooperarea cu AFRIPOL, măsurile luate în urma summitului de la Valetta, precum și a proceselor de la Rabat, Khartoum, Budapesta și Praga.

(42)

Directiva 2002/90/CE a Consiliului (JO L 328, 5.12.2002, p. 17) și Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului (JO L 328, 5.12.2002, p. 1).

(43)

Directiva 2012/29/UE (JO L 315, 14.11.2012, p. 57).

(44)

La 18 februarie 2021 existau la Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți 150 de părți, inclusiv UE (reprezentată de Comisia Europeană) și statele membre ale acesteia, cu excepția Irlandei.

(45)

Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului (JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1) și Decizia (PESC) 2020/1999 a Consiliului (JO L 410 I, 7.12.2020, p. 13).

(46)

Prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(47)

SWD(2017) 117 final.

(48)

Prin stabilirea unei definiții comune a infracțiunii care face obiectul directivei, pe de o parte, și prin stabilirea unor norme minime în materie de sancțiuni, de răspundere a persoanelor juridice și de competență jurisdicțională, care sunt prevăzute în decizia-cadru, pe de altă parte.

(49)

Toate statele membre, cu excepția Danemarcei și a Irlandei. În conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1745 a Consiliului (JO L 393, 23.11.2020, p. 3), Irlanda pune în aplicare pachetul privind facilitarea și îl aplică, cu titlu provizoriu, cel târziu de la 1 ianuarie 2022.

(50)

C(2020) 6470 final.

(51)

COM(2020) 258 final.

(52)

COM(2021) 142 final.

(53)

Între 2015 și 2018, Societățile Naționale ale Crucii Roșii, alături de Comitetul Internațional al Crucii Roșii, au adunat, din partea familiilor din Europa și din țările de origine, cereri de căutare a aproape 60 000 de resortisanți ai țărilor terțe care călătoreau ilegal către sau prin Europa. Reiese că un număr semnificativ de persoane au dispărut sau au fost separate de familiile lor, inclusiv după sosirea lor în UE.

(54)

COM(2020) 612 final.

(55)

Directiva 2013/33/UE (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).

(56)

Directiva 2013/32/UE (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

(57)

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați nota de informare din 2020 a Rețelei europene de migrație: https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/default/files/00_eu_inform_uam_2020_en_0.pdf .

(58)

Europol.

(59)

Directiva 2011/36/UE (JO L 101, 15.4.2011. p. 1).

(60)

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2012/29/UE (JO L 315, 14.11.2012, p. 57).

(61)

Directiva 2004/81/CE a Consiliului (JO L 261, 6.8.2004, p. 19).

(62)

Biroul de informații prelucrează informații obținute în urma a diverse acțiuni conexe pentru a îmbunătăți tabloul informațiilor prelucrate referitoare la introducerea ilegală organizată de migranți din țări de origine și de tranzit.

(63)

Cu Algeria, Egiptul, Iordania, Israelul, Libanul, Marocul, Tunisia, Turcia și Noua Zeelandă.

(64)

Regulamentul (UE) 2019/1896 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/581 al Comisiei (JO L 124, 12.4.2021, p. 3).

(65)

Mediul comun pentru schimbul de informații este o inițiativă a UE prin care se urmărește asigurarea interoperabilității sistemelor europene și naționale de supraveghere maritimă.

(66)

Regiunea geografică situată în afara frontierelor externe care este relevantă pentru gestionarea frontierelor externe prin analiza de risc și conștientizarea situației.

(67)

COM(2020) 612 final.

(68)

COM(2016) 132 final și COM(2020) 614 final.

(69)

Deși numărul de cazuri înregistrate la Eurojust a prezentat o tendință de creștere în perioada 2017-2020, numărul absolut de înregistrări continuă să fie mai scăzut decât cel din majoritatea celorlalte domenii ale criminalității (Eurojust).

(70)

Algeria, Argentina, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Columbia, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia.

(71)

Eurojust (2021), fișă informativă privind utilizarea judiciară a informațiilor în urma intervievării migranților la frontierele externe pentru culegerea de informații.

(72)

COM(2018) 225 final și COM(2018) 226 final.

(73)

Inclusiv prin schimbul de ordine de înghețare și de confiscare, de certificate, de sechestre de active, de ordine de executare a confiscării și de ordine europene de anchetă și prin facilitarea punerii în aplicare a acestora.

(74)

Conform raportului din 12 februarie 2019 privind dosarele Eurojust referitoare la recuperarea activelor.

(75)

Frontex (20 septembrie 2021).

(76)

Documente false și autentice online (FADO), Sistemul electronic de documente Frontex Interpol (FIELDS), Profilarea documentelor de identitate false (PROF ID) și laboratorul criminalistic al Europol.

(77)

A se vedea Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Legea privind inteligența artificială) și de modificare a anumitor acte legislative ale Uniunii, COM(2021) 206 final.