COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 2.6.2021
COM(2021) 500 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN, COMITETUL REGIUNILOR ȘI BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII
Coordonarea politicilor economice în 2021: depășirea crizei provocate de pandemia de COVID-19, sprijinirea redresării și modernizarea economiei noastre
{SWD(2021) 401 final} - {SWD(2021) 402 final} - {SWD(2021) 403 final} - {SWD(2021) 404 final} - {SWD(2021) 405 final} - {SWD(2021) 406 final} - {SWD(2021) 407 final} - {SWD(2021) 408 final} - {SWD(2021) 409 final} - {SWD(2021) 410 final} - {SWD(2021) 411 final} - {SWD(2021) 412 final}
Coordonarea politicilor economice în 2021:
depășirea crizei provocate de pandemia de COVID-19, sprijinirea redresării și modernizarea economiei noastre
1.Introducere
Uniunea Europeană a luat măsuri fără precedent pentru a combate pandemia de COVID-19, a atenua impactul crizei și a înscrie economia pe o traiectorie de creștere solidă, durabilă și favorabilă incluziunii. În ultimul an, UE și statele membre au dat dovadă de hotărâre și solidaritate în adoptarea unei serii de măsuri de politică pentru combaterea pandemiei, limitarea impactului economic și social al acesteia, menținerea unor condiții de finanțare favorabile, protejarea integrității pieței unice și pregătirea unei redresări rapide, durabile și favorabile incluziunii. Potrivit previziunilor economice ale Comisiei din primăvara anului 2021
, s-a înregistrat o contracție a activității economice mai redusă decât se preconizase anterior, datorită măsurilor de sprijin de urgență luate pentru a furniza lichidități întreprinderilor și a proteja veniturile și locurile de muncă ale cetățenilor UE.
Progresele înregistrate prin dezvoltarea de vaccinuri și derularea campaniilor de vaccinare în masă în Europa au ameliorat perspectivele față de cele din toamnă. Vaccinarea în UE este în grafic pentru a atinge obiectivul stabilit, ca 70 % din toți adulții să fie vaccinați până în luna iulie a acestui an
. Potrivit previziunilor economice ale Comisiei din primăvara anului 2021, economia UE ar urma să revină la nivelul de producție trimestrială de dinainte de criză în cursul anului 2021, urmând să se înregistreze o creștere a activității economice în toate statele membre. După ce în ultimii ani se înregistrase o tendință descendentă cu privire la riscurile la adresa stabilității macroeconomice, criza provocată de pandemia de COVID-19 poate conduce la apariția de riscuri mai mari în acest sens. Un nivel ridicat de coordonare și utilizarea eficace a tuturor instrumentelor de politică ale UE vor fi esențiale pentru a aborda aceste riscuri și pentru a preveni noi divergențe.
NextGenerationEU, în valoare de 750 de miliarde EUR, este un instrument-cheie prin care UE va stimula investițiile și redresarea astfel încât să iasă din actuala criză mai puternică și mai rezilientă. Utilizarea Mecanismului de redresare și reziliență („mecanismul”) va contribui la transformarea economiilor și societăților noastre în economii și societăți mai durabile, mai favorabile incluziunii, mai reziliente și mai bine pregătite pentru tranziția verde și cea digitală. Mecanismul, care este elementul central al instrumentului NextGenerationEU, le va oferi statelor membre sprijin financiar la scară largă în valoare de până la 672,5 miliarde EUR sub formă de granturi și împrumuturi pentru finanțarea reformelor și a investițiilor.
Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale stabilește acțiuni concrete de consolidare a dimensiunii sociale în toate politicile Uniunii și va contribui la asigurarea unei redresări favorabile incluziunii
. Cu ocazia summitului social de la Porto din 7-8 mai 2021, liderii UE au recunoscut Pilonul european al drepturilor sociale ca element fundamental al redresării și au subliniat în Declarația de la Porto
hotărârea lor de a continua aprofundarea punerii sale în aplicare la nivelul UE și la nivel național. Acest lucru va consolida eforturile Uniunii către o tranziție digitală, verde și echitabilă și va contribui la realizarea unei convergențe sociale și economice ascendente, abordându-se provocarea demografică și asigurându-se oportunități egale pentru toți. Cele trei noi obiective principale ale UE și obiectivele secundare complementare, care urmează să fie atinse până în 2030 în domeniul ocupării forței de muncă, al competențelor și al incluziunii sociale, vor sprijini progresele către o Europă socială puternică
. În plus, tabloul de bord social revizuit va contribui la monitorizarea progreselor înregistrate în direcția punerii în aplicare a principiilor pilonului social ca parte a cadrului de coordonare a politicilor în contextul semestrului european. În plus, liderii UE au salutat propunerea comună a partenerilor sociali europeni privind un set alternativ de indicatori pentru măsurarea progreselor economice, sociale și de mediu, în completarea PIB-ului ca instrument de măsurare a bunăstării, pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.
Durabilitatea mediului, productivitatea, echitatea și stabilitatea macroeconomică rămân principiile directoare ale agendei economice a UE. Conceptul de sustenabilitate competitivă și cele patru axe ale sale, identificate la începutul mandatului actualului colegiu, continuă să fie prioritățile generale ale strategiei de creștere pe termen lung a UE, în concordanță cu Pactul verde european, sprijinind astfel planurile de redresare și reziliență ale statelor membre. În plus, transformarea digitală a societăților, a întreprinderilor și a economiilor noastre este esențială pentru creșterea productivității și a competitivității Europei, care să ducă la o redresare robustă, în conformitate cu deceniul digital.
Asigurarea unei coordonări eficace a politicilor în cadrul semestrului european rămâne esențială pentru a înscrie economia UE pe o traiectorie de creștere după criză. Deși ciclul din acest an a fost adaptat temporar pentru a permite lansarea instrumentului, semestrul european continuă să sprijine discuțiile în materie de politici între statele membre, schimbul de bune practici și stabilirea împreună a căii de urmat. În planurile lor de redresare și reziliență, statele membre trebuie să abordeze în mod eficace toate provocările sau un subset semnificativ de provocări identificate în recomandările relevante specifice fiecărei țări, inclusiv aspectele fiscal-bugetare ale acestora. În ceea ce privește aspectele care nu se încadrează în domeniul de aplicare al mecanismului, acele recomandări care nu sunt abordate rămân valabile și vor continua să fie monitorizate în cadrul semestrului european.
2.Situația și perspectivele privind economia și ocuparea forței de muncă
Se preconizează că economia UE va înregistra o revenire puternică. Din toamna trecută, măsurile stricte de limitare a răspândirii COVID-19 au făcut ca economia UE să intre din nou în recesiune. Pe măsură ce măsurile de izolare sunt relaxate treptat și procesul de vaccinare avansează, se preconizează că activitatea în UE va înregistra o creștere în toate statele membre, cu o accelerare din a doua jumătate a anului 2021, care va reflecta și impulsul de creștere ce va fi dat de punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență. Viteza redresării va fi diferită de la un stat membru la altul și de la o regiune la alta. Se preconizează că, până la sfârșitul anului 2022, toate statele membre ale UE vor atinge nivelul de producție trimestrială de dinainte de criză.
Măsurile fiscal-bugetare foarte importante și setul amplu de măsuri monetare au limitat daunele economice și stimulează redresarea. Datorită activării rapide a clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și de creștere
și a cadrului temporar privind ajutoarele de stat
, a fost posibilă oferirea unui sprijin bugetar pe scară largă în toate statele membre. În 2020, statele membre au furnizat un sprijin bugetar total estimat la peste 6 ½ % din PIB. În consecință, deficitul public agregat al zonei euro și al UE a crescut de la niveluri care nu mai fuseseră niciodată atât de mici, de aproximativ 0,5 % din PIB în 2019, la aproximativ 7 % în 2020. În plus, BCE a adoptat un set amplu de măsuri de politică monetară pentru a menține condiții favorabile de finanțare pentru toate sectoarele economiei, în vederea sprijinirii activității economice și a menținerii stabilității prețurilor pe termen mediu. Efectele de consolidare reciprocă ale politicilor fiscal-bugetare și monetare, combinate cu măsuri de reglementare și prudențiale pentru sectorul financiar, au fost esențiale pentru atenuarea impactului crizei.
Datorită măsurilor luate la nivelul UE și la nivel național, impactul pandemiei asupra piețelor europene ale muncii a fost ținut sub control. Când a izbucnit pandemia, piața europeană a muncii își încheia al șaselea an de expansiune, cu peste 209 milioane de persoane încadrate în muncă și cu o rată a șomajului de 6,5 % în al patrulea trimestru al anului 2019. Un an mai târziu, numărul persoanelor încadrate în muncă a scăzut cu 3 milioane, iar rata șomajului a crescut la 7,2 %. Având în vedere amploarea șocului, numărul de locuri de muncă pierdute a fost limitat. Pentru a atenua impactul, statele membre au pus în aplicare o gamă largă de măsuri de menținere a locurilor de muncă, cum ar fi schemele privind reducerea timpului de muncă și suspendarea temporară a contractului individual de muncă, care au sprijinit până la 32 de milioane de locuri de muncă în Europa. Finanțarea UE, inclusiv prin intermediul sprijinului temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (instrumentul SURE) și al Inițiativei pentru investiții ca reacție la coronavirus (CRII), a avut un rol esențial în obținerea acestui rezultat. Până în prezent s-au acordat împrumuturi SURE în valoare de peste 90 de miliarde EUR pentru 19 state membre, în sprijinul a 25-30 de milioane de persoane și a 1,5-2,5 milioane de întreprinderi.
Impactul crizei a fost inegal între grupurile sociale, sectoare și regiuni; cei mai vulnerabili au fost cel mai grav afectați. Tinerii, femeile, lucrătorii slab calificați, migranții, persoanele cu handicap, persoanele cu contracte temporare sau cu alte forme atipice de ocupare a forței de muncă, dar și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă au fost afectați în mod disproporționat. Situația a fost acutizată de faptul că întreprinderile care prestează servicii au fost grav afectate, în special în ecosisteme industriale precum turismul, activitățile culturale și creative. Deși sprijinul pentru venit și plasele de siguranță socială au împiedicat o scădere semnificativă a veniturilor gospodăriilor, criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos la iveală lacune în ceea ce privește accesul la protecție socială, subliniind importanța promovării unei mai mari reziliențe. În acest sens, majoritatea statelor membre au extins sistemele existente, extinzând acoperirea și relaxând temporar condițiile de eligibilitate aferente acestora, deși există încă posibilități de consolidare a protecției sociale pentru toți într-un mod durabil.
Riscurile la adresa previziunilor de creștere sunt, în general, echilibrate. Cu toate acestea, incertitudinea va rămâne mare atât timp cât pandemia afectează economia UE și cea mondială. În ciuda progreselor înregistrate în ceea ce privește campaniile de vaccinare, există în continuare riscuri semnificative la adresa previziunilor din perspectivă epidemiologică și economică. Evoluția pandemiei și eficiența și eficacitatea programelor de vaccinare s-ar putea dovedi mai bune sau mai slabe decât s-a presupus, necesitând un nivel diferit de restricții asupra activității. Creșterea economică ar putea fi, de asemenea, mai mică decât se preconizase dacă sprijinul politic va fi retras prea devreme. În același timp, o retragere întârziată ar putea spori efectele secundare nejustificate, amânând tranziția către o economie mai durabilă și adaptată exigențelor viitorului. Ca aspect pozitiv, proiecțiile ar putea subestima înclinația gospodăriilor spre consum, după câteva trimestre de consum limitat și după o creștere a ratei de economisire. Redresarea țărilor din afara UE ar putea fi, de asemenea, mai puternică decât se preconizează în prezent.
Politica economică trebuie să rămână expansionistă pe tot parcursul anilor 2021 și 2022. Privind în perspectivă, atunci când condițiile economice vor permite acest lucru, politicile ar trebui reorientate către minimizarea consecințelor pe termen mediu ale crizei actuale. Punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență va contribui la stimularea creșterii potențiale și a gradului de ocupare a forței de muncă și, prin urmare, la reducerea dezechilibrelor. La începutul crizei și în timpul măsurilor de izolare, măsurile de sprijinire a politicilor au fost orientate în mare parte către prevenirea pierderilor de locuri de muncă și a falimentelor. Acest lucru a contribuit la prevenirea unor cicatrici profunde și de durată ale economiilor europene. Pe viitor, măsurile de sprijin specifice ar trebui să ajute firmele viabile, dar încă vulnerabile, să își adapteze modelele de afaceri. În ceea ce privește sprijinul oferit, accentul ar trebui mutat treptat pe consolidarea capacităților, inclusiv prin creșterea atenției acordate formării, dezvoltării competențelor și cercetării și inovării, și pe sprijinirea creării de locuri de muncă de calitate, precum și a tranzițiilor de la un loc de muncă la altul. Prin urmare, mecanismul va sprijini investițiile și reformele care consolidează potențialul de creștere și gradul de ocupare a locurilor de muncă în statele membre. Astfel, în 2021 și 2022, ponderea investițiilor publice în PIB din Uniune va fi cea mai ridicată din ultimii zece ani. Noua strategie industrială europeană actualizată stabilește cadrul pentru accelerarea redresării Europei și a tranziției acesteia către un model economic și industrial mai curat, mai digital și mai rezilient, precum și pentru crearea unei piețe unice mai puternice și mai reziliente.
Reformele și investițiile continue ale statelor membre pe calea indicată în orientările privind ocuparea forței de muncă vor fi esențiale pentru stimularea redresării, sprijinind crearea de locuri de muncă de calitate și tranziții line pe piața muncii, cu implicarea activă a partenerilor sociali. În sens mai larg, orientările privind ocuparea forței de muncă oferă îndrumări cu privire la modul în care se pot moderniza instituțiile de pe piața muncii, educația și formarea, precum și sistemele de protecție socială și de sănătate, cu scopul de a le face mai favorabile incluziunii și mai echitabile. Acestea includ orientări specifice menite să atenueze impactul social și asupra ocupării forței de muncă al crizei și să realizeze tranziții verzi și digitale echitabile din punct de vedere social. Având în vedere faptul că actualele orientări privind ocuparea forței de muncă continuă să fie relevante, Comisia propune ca acestea să continue să se aplice și în 2021, subliniind, în același timp, rolul noilor obiective principale ale UE și orientările politice care decurg din Summitul social de la Porto.
În plus, în Recomandarea Comisiei privind un sprijin activ eficace pentru ocuparea forței de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 (EASE) se oferă orientări concrete pentru o tranziție treptată de la măsuri de urgență de păstrare a locurilor de muncă la politici active în domeniul pieței forței de muncă, necesare pentru o redresare generatoare de locuri de muncă.
3.Punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență
Punerea rapidă în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență în cadrul mecanismului de redresare și reziliență este esențială pentru a sprijini redresarea și a face economiile și societățile noastre mai durabile, mai favorabile incluziunii, mai reziliente și mai adecvate pentru tranziția verde și cea digitală. Prin intermediul mecanismului, care a intrat în vigoare la 19 februarie 2021, în următorii 6 ani vor fi disponibile granturi în valoare de 312,5 miliarde EUR și împrumuturi în valoare de până la 360 de miliarde EUR pentru a sprijini reforme și investiții în toate statele membre. Prin urmare, mecanismul va reprezenta o oportunitate fără precedent pentru toate statele membre de a aborda principalele provocări structurale și nevoi în materie de investiții, în paralel cu angajarea în tranziția verde și cea digitală.
Comisia a colaborat intens cu toate statele membre pentru a le sprijini să elaboreze planuri de redresare și reziliență ambițioase. Planurile ar trebui să propună investiții și reforme care să reflecte provocările și circumstanțele specifice fiecărui stat membru, pe baza analizei aprofundate și a provocărilor identificate în ultimii ani în cadrul semestrului european. Aceste planuri vor modela agenda de reformă și de investiții din statele membre în anii următori. Asumarea responsabilității la nivel național și implicarea tuturor părților interesate relevante sunt esențiale pentru a asigura o punere în aplicare eficace și un impact de durată. Din acest motiv, pe parcursul întregului proces, statele membre au fost puternic încurajate să consulte autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, organizațiile societății civile, întreprinderile, organizațiile de tineret și alte părți interesate relevante, în conformitate cu cadrul lor juridic național. Un rezumat al acestor consultări trebuie inclus în fiecare plan național, împreună cu indicații privind modul în care contribuțiile acestor părți interesate sunt reflectate în plan.
Până în prezent, 23 de state membre și-au prezentat planurile și în zilele următoare se preconizează că vor urma să fie prezentate și altele
. După ce Comisia va finaliza evaluarea acestor planuri, Consiliul va avea la dispoziție o lună pentru a le aproba, deschizând calea pentru primele plăți sub formă de prefinanțare în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență.
Se preconizează că planurile de redresare și reziliență transmise sau în curs de pregătire vor contribui în mod substanțial la cei șase piloni prevăzuți în regulament. În conformitate cu regulamentul, fiecare plan va trebui să contribuie într-un mod cuprinzător și echilibrat la domeniile de politică de relevanță europeană structurate în cadrul celor șase piloni: tranziția verde; transformarea digitală; creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, productivitate și competitivitate; coeziune socială și teritorială; reziliența sanitară, economică, socială și instituțională; și politici pentru generația următoare, copii și tineret. În general, Comisia se așteaptă ca o parte semnificativă a cheltuielilor incluse în planuri să fie legate de climă și de digitalizare, precum și de măsuri care să contribuie la coeziunea socială și teritorială și la reziliență. De asemenea, Comisia se așteaptă ca planurile să includă reforme și investiții transversale importante, care să acopere aceste domenii de politică și care să contribuie la asigurarea faptului că toți cei șase piloni sunt abordați în mod cuprinzător, cum ar fi măsuri ce vizează înregistrarea de progrese în materie de competențe digitale și reducerea decalajelor în materie de conectivitate care să stimuleze transformarea digitală, să sprijine coeziunea și să aducă beneficii IMM-urilor.
Combinând fondurile din instrumentul de redresare NextGenerationEU și din noul cadru financiar multianual, UE va pune la dispoziție 1,8 mii de miliarde EUR în perioada 2021-2027. 750 de miliarde EUR vor fi disponibile prin intermediul NextGenerationEU pentru a impulsiona redresarea prin programe specifice (Mecanismul de redresare și reziliență, REACT-EU, Fondul pentru o tranziție justă, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, InvestEU, rescEU și Orizont Europa). InvestEU, de exemplu, reunește diverse instrumente financiare pentru a sprijini investițiile în UE prin intermediul unei garanții bugetare a UE în valoare de 26,2 miliarde EUR. Se preconizează că InvestEU va mobiliza investiții suplimentare în valoare de peste 370 de miliarde EUR în următorii șapte ani. Fondurile din NextGenerationEU se adaugă celor 1 074 de miliarde EUR provenite din bugetul UE pentru perioada 2021-2027. În cadrul acestuia, politica de coeziune, pentru care sau alocat resurse financiare de 338,6 miliarde EUR, vizează sprijinirea, prin investiții, a strategiilor de dezvoltare pe termen mai lung ale statelor membre.
4.Coordonarea politicii fiscal-bugetare
Coordonarea politicilor fiscal-bugetare naționale rămâne esențială pentru sprijinirea redresării. Orientarea bugetară generală, ținând seama de bugetele naționale și de Mecanismul de redresare și reziliență, ar trebui să rămână expansionistă în 2021 și 2022. Politica fiscal-bugetară ar trebui să rămână flexibilă și să se adapteze, atunci când este necesar, la evoluția situației, evitându-se retragerea prematură a sprijinului bugetar. Odată cu diminuarea riscurilor la adresa sănătății, măsurile fiscal-bugetare ar trebui să pivoteze treptat către măsuri mai specifice, care să promoveze o redresare rezilientă și sustenabilă. În cele din urmă, având în vedere că se preconizează ca activitatea economică să se normalizeze treptat în a doua jumătate a anului 2021, politicile fiscal-bugetare ale statelor membre ar trebui să devină mai diferențiate în 2022, ținându-se seama de situația redresării, de sustenabilitatea fiscală și de necesitatea de a reduce divergențele economice, sociale și teritoriale. Pe măsură ce redresarea începe să se confirme, politica bugetară trebuie să acorde prioritate creșterii investițiilor publice și private, sprijinind tranziția către o economie verde și digitală.
Clauza derogatorie generală din Pactul de stabilitate și de creștere va continua să se aplice în 2022 și se preconizează că va fi dezactivată din 2023. Clauza derogatorie generală a permis statelor membre adoptarea unor măsuri foarte importante în materie de cheltuieli și venituri pentru a reduce la minimum impactul economic și social al pandemiei. De asemenea, le-a permis să își coordoneze politicile fiscal-bugetare într-un mod mai flexibil. Astfel cum sa anunțat în comunicarea din 3 martie 2021, decizia de a dezactiva clauza derogatorie generală ar trebui să fie luată în urma unei evaluări globale a stării economiei pe baza unor criterii cantitative, utilizându-se ca un criteriu cantitativ cheie nivelul activității economice în UE în comparație cu nivelurile anterioare crizei. Pe baza previziunilor Comisiei din primăvara anului 2021, se preconizează că nivelul de activitate economică anterior crizei (sfârșitul anului 2019) va fi atins aproximativ în al patrulea trimestru al anului 2021 în întreaga UE și în primul trimestru al anului 2022 în zona euro. Pe baza acestor previziuni, sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea în continuare a clauzei derogatorii generale în 2022 și pentru dezactivarea acesteia din 2023. Situațiile proprii fiecărei țări vor continua să fie luate în considerare după dezactivarea clauzei derogatorii generale.
În 2022, orientarea bugetară, ce decurge din bugetele naționale și din Mecanismul de redresare și reziliență, trebuie să rămână expansionistă. Cheltuielile finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență vor oferi un impuls bugetar substanțial în 2022 și în anii următori. Cheltuielile finanțate prin sprijin nerambursabil vor face posibilă finanțarea unor proiecte de investiții de înaltă calitate și acoperirea costurilor unor reforme de sprijinire a creșterii productivității, fără a genera deficite și datorii mai mari. Statele membre ar trebui să utilizeze finanțarea din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, care va contribui astfel la sprijinirea redresării economice, stimulând o creștere potențială mai puternică și îmbunătățind treptat pozițiile bugetare subiacente. În special, statele membre cu un nivel scăzut al datoriei ar trebui să continue să aplice o orientare bugetară expansionistă, inclusiv prin impulsul oferit de Mecanismul de redresare și reziliență. Statele membre cu un nivel ridicat al datoriei ar trebui să utilizeze Mecanismul de redresare și reziliență pentru a finanța investiții suplimentare în sprijinul redresării, aplicând, în același timp, o politică fiscalbugetară prudentă. Statele membre ar trebui să mențină investițiile finanțate la nivel național. În același timp, creșterea cheltuielilor curente finanțate la nivel național ar trebui să fie ținută sub control și să fie limitată în cazul statelor membre cu un nivel ridicat al datoriei. Astfel, prin intermediul măsurilor fiscal-bugetare, se va putea maximiza sprijinul destinat redresării fără a se aduce atingere traiectoriilor fiscal-bugetare viitoare și fără a se crea o povară permanentă asupra finanțelor publice.
Pentru perioada de după 2022, politicile bugetare vor trebui să țină seama în continuare de forța redresării, de gradul de incertitudine economică și de considerațiile de sustenabilitate bugetară. Atunci când condițiile economice vor permite acest lucru, statele membre ar trebui să urmărească o politică fiscal-bugetară menită să ducă la obținerea unor poziții bugetare prudente pe termen mediu și la asigurarea sustenabilității fiscale pe termen mediu. În același timp, statele membre ar trebui să sporească investițiile pentru a stimula potențialul de creștere. Având în vedere gradul încă extrem de ridicat de incertitudine, inclusiv în ceea ce privește impactul crizei asupra potențialului de creștere, și reformele și investițiile puse în aplicare cu sprijinul Mecanismului de redresare și reziliență, orientările din acest an rămân în principal calitative. În 2022 ar trebui furnizate orientări cantitative mai precise pentru anii următori, odată ce gradul de incertitudine va fi scăzut suficient.
Comisia a evaluat conformitatea cu criteriile privind deficitul și datoria în 2020. Întrucât activarea clauzei derogatorii generale nu suspendă procedurile din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, Comisia Europeană continuă să desfășoare ciclul anual de supraveghere bugetară. Comisia a emis un raport [în conformitate cu articolul 126 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)] care evaluează respectarea criteriilor privind deficitul și datoria de către toate statele membre, cu excepția României. În acest context, Comisia a luat în considerare incertitudinea ridicată, răspunsul convenit în materie de politică fiscal-bugetară la criza provocată de COVID-19 și recomandările Consiliului pentru 2021. Analiza, care ia în considerare toți factorii relevanți, după caz, sugerează că criteriul deficitului, astfel cum este definit în tratat și în Regulamentul (CE) nr. 1467/1997, este îndeplinit de trei state membre și nu este îndeplinit de 23 de state membre. Criteriul datoriei, astfel cum este definit în tratat și în Regulamentul (CE) nr. 1467/1997, nu este îndeplinit de 13 state membre. Pandemia de COVID-19 a avut un impact macroeconomic și bugetar fără precedent, creând o incertitudine excepțională, inclusiv în ceea ce privește elaborarea unei traiectorii credibile pentru politica fiscal-bugetară. Având în vedere gradul ridicat de incertitudine, răspunsul convenit în materie de politică fiscalbugetară la criza provocată de pandemia de COVID-19 și recomandările Consiliului din 20 iulie 2020, Comisia consideră că, în acest moment, nu ar trebui luată o decizie cu privire la lansarea procedurii aplicabile deficitelor excesive în ceea ce privește statele membre. În cazul României, față de care s-a lansat o procedură de deficit excesiv pe baza datelor pentru 2019, Comisia recomandă actualizarea în 2024 a traiectoriei de ajustare care vizează corectarea deficitului excesiv. Comisia va reevalua situația bugetară a statelor membre pe baza previziunilor economice din toamna anului 2021 și a proiectelor de planuri bugetare pe 2022 care urmează să fie prezentate de statele membre din zona euro până la data de 15 octombrie 2021.
Calitatea finanțelor publice este esențială în elaborarea politicii fiscal-bugetare. În cursul anului 2020, toate statele membre au reacționat foarte prompt prin adoptarea unor măsuri de urgență pentru a combate pandemia și a sprijini veniturile întreprinderilor și ale gospodăriilor. Pe măsură ce riscurile pentru sănătate se reduc, politica economică ar trebui să treacă de la un regim de urgență la obiective orientate spre redresare. Calitatea măsurilor fiscal-bugetare ar trebui să asigure o redresare durabilă și favorabilă incluziunii. Statele membre ar trebui să acorde prioritate investițiilor care stimulează creșterea economică, în special celor care sprijină tranziția verde și digitală. Este esențial să se pună accentul pe reformele fiscalbugetare structurale, inclusiv în vederea îmbunătățirii eficienței cheltuielilor și a unei gestionări de calitate a resurselor în domeniul finanțelor publice. În privința veniturilor, sunt esențiale și reformele ce vizează transferarea incidenței fiscale de la forța de muncă la taxele de mediu, care au un efect de denaturare mai redus și previn concurența fiscală dăunătoare și planificarea fiscală agresivă. Astfel se va contribui la finanțarea priorităților de politică publică și la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, inclusiv prin consolidarea gradului de acoperire, a adecvării și a sustenabilității sistemelor de sănătate și de protecție socială pentru toți. După răspunsul imediat la criză din 2020, mai multe state membre și-au reluat planurile de îmbunătățire a evaluării și analizei cheltuielilor. Ameliorarea analizei cheltuielilor, prin consolidarea capacităților, îmbunătățirea guvernanței și o legătură mai strânsă cu ciclul bugetar, constituie o reformă importantă în unele pachete de redresare. O evaluare mai strictă a politicilor și un accent sporit pe prioritățile de politică joacă un rol mai important în planificarea bugetară. Unele state membre elaborează, de asemenea, practici de integrare a preocupării pentru mediu în procesul de stabilire a bugetelor pentru a intensifica acțiunile în domeniul climei și al mediului. Aceste practici le vor permite să evalueze conținutul ecologic al politicilor lor fiscal-bugetare și să asigure coerența cheltuielilor și veniturilor publice cu obiectivele de mediu. Comisia continuă să fie un partener de dialog și să ofere sprijin pentru dezvoltarea și perfecționarea proceselor și practicilor care sporesc calitatea finanțelor publice.
5.Dezechilibre macroeconomice în statele membre
Comisia a identificat vulnerabilități macroeconomice legate de dezechilibre și dezechilibre excesive în cazul a 12 state membre. Aceste state membre au fost selectate să facă obiectul unor bilanțuri aprofundate în Raportul privind mecanismul de alertă 2021
. Trei state membre continuă să se confrunte cu dezechilibre excesive (Cipru, Grecia și Italia), iar alte nouă state se confruntă cu dezechilibre (Croația, Franța, Germania, Irlanda, Portugalia, România, Spania, Suedia și Țările de Jos) în sensul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Implementarea Mecanismului de redresare și reziliență va fi esențială pentru reducerea dezechilibrelor macroeconomice existente, deoarece va sprijini reformele și investițiile care abordează provocările identificate în ciclurile anterioare ale semestrului.
Principalele surse de dezechilibre sunt în mare măsură aceleași ca în urmă cu un an, dar riscurile au crescut. Deși criza provocată de pandemia de COVID-19 nu a modificat în mod fundamental natura dezechilibrelor statelor membre, aceasta a implicat un regres în ceea ce privește reducerea acestor dezechilibre și poate spori riscurile la adresa stabilității macroeconomice. Datoria publică și cea privată au crescut vizibil, cauzele fiind, în mare măsură, pe lângă recesiune, politicile de combatere a pandemiei și de sprijinire a economiei și a redresării. În unele state membre persistă excedente mari de cont curent. Mai multe state membre cu niveluri ridicate ale datoriei au și un potențial scăzut de creștere. În aceste cazuri, utilizarea eficientă a mecanismului pentru a încuraja investițiile și reformele care favorizează creșterea economică va fi esențială. Dificultățile de onorare a serviciului datoriei se pot traduce în credite neperformante după eliminarea treptată a măsurilor de sprijin. În schimb, unele vulnerabilități legate de presiunile de asigurare a competitivității prin costuri s-au atenuat în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19.
În acest stadiu, nu se impune revizuirea clasificării dezechilibrelor. Criza provocată de pandemia de COVID-19 ar putea spori riscurile la adresa stabilității macroeconomice, însă nu într-un mod care să necesite o revizuire a clasificării dezechilibrelor în acest stadiu. Persistența unui nivel ridicat de incertitudine necesită o monitorizare atentă a dezechilibrelor și a riscurilor la adresa stabilității macroeconomice, cu o puternică perspectivă orientată spre viitor.
·Cipru, Grecia și Italia se confruntă în continuare cu dezechilibre excesive, acestea fiind legate de nivelul ridicat al datoriei publice și de ponderea ridicată a creditelor neperformante – în pofida progreselor continue și semnificative înregistrate în acest domeniu. În cazul Ciprului și al Greciei, această situație se combină cu nivelul ridicat al datoriei externe, iar în cazul Ciprului, și cu un nivel ridicat al datoriei private. În plus, creșterea potențială rămâne prea scăzută pentru a determina reducerea gradului de îndatorare.
·În cazul dezechilibrelor din Croația, Irlanda, Portugalia și Spania se combină niveluri ridicate ale datoriei private, publice și externe, în timp ce în Franța, dezechilibrele sunt determinate de datoria publică și de cea privată, care continuă să crească. Asigurarea creșterii productivității și a competitivității rămâne importantă pentru aceste state membre. În România, pierderile de competitivitate se reduc, dar deficitul mare de cont curent persistă, iar tendințele bugetare trebuie inversate în mod ferm după ani de deteriorare. Germania și Țările de Jos înregistrează în continuare excedente mari de cont curent, legate de un excedent de economii față de investiții, iar în cazul Țărilor de Jos, se adaugă datoria privată ridicată. În Suedia, prețurile ridicate ale locuințelor nu scad, iar datoria ridicată și în creștere a gospodăriilor rămâne un motiv de îngrijorare.
Apendicele 1 oferă mai multe detalii cu privire la aspectele specifice fiecărei țări din analiza dezechilibrelor.
6.Adaptarea semestrului european
Având în vedere suprapunerile mari dintre semestrul european și primele etape ale Mecanismului de redresare și reziliență, a fost necesar ca ciclul semestrului european din 2021 să fie adaptat temporar la lansarea mecanismului. Acest lucru a permis Comisiei și statelor membre să își concentreze ciclul semestrului european din acest an pe pregătirea planurilor de redresare și reziliență, ca principal document de referință orientat spre viitor al agendei de reforme și de investiții a statelor membre. Între timp, supravegherea dezechilibrelor macroeconomice a continuat, cu accent pe riscurile emergente cauzate de criza provocată de pandemia de COVID-19, riscuri care, atunci când a fost relevant, au fost abordate în discuțiile purtate cu statele membre cu privire la proiectele lor de planuri.
Viitoarea Strategie anuală privind creșterea durabilă pentru 2022 va prezenta elementele-cheie ale următorului ciclu al semestrului european. Primul an de punere în aplicare a planurilor de redresare și reziliență va trebui să fie monitorizat în cadrul coordonării anuale aferente semestrului european. În acest sens, Regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență prevede că statele membre trebuie să prezinte două rapoarte pe an cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a planurilor lor în contextul semestrului european. Monitorizarea progreselor înregistrate în direcția respectării principiilor Pilonului european al drepturilor sociale va trebui să fie integrată în semestrul european, astfel cum au subliniat liderii UE în cadrul Summitului social de la Porto. Strategia anuală privind creșterea durabilă pentru 2022 va stabili pașii concreți privind structurarea cadrului de guvernanță al semestrului în 2022. Pe această bază, Comisia va iniția un dialog cu Parlamentul European, Consiliul, statele membre, partenerii sociali și toate celelalte părți interesate relevante.
7.Etapele următoare
Comisia salută aprobarea deciziei privind resursele proprii de către toate statele membre. Această aprobare îi permite Comisiei să înceapă contractarea de împrumuturi în cadrul instrumentului NextGenerationEU pentru a efectua plăți, inclusiv prefinanțarea granturilor și a împrumuturilor din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență.
Comisia își va adopta propunerile de decizii de punere în aplicare ale Consiliului privind planurile de redresare și reziliență începând din a doua jumătate a lunii iunie. Comisia așteaptă cu interes adoptarea rapidă a acestora de către Consiliu pentru a asigura punerea în aplicare în timp util a planurilor, ceea ce ar permite o redresare economică durabilă și favorabilă incluziunii, în conformitate cu concluziile liderilor UE de la Summitul de la Porto. De asemenea, Comisia este dispusă să le ofere statelor membre, la cerere, asistență tehnică și să ajute autoritățile să utilizeze în mod optim fondurile UE.
Comisia salută cooperarea intensă și constructivă dintre toate instituțiile UE, concretizată în special prin lansarea dialogului privind redresarea și reziliența. Implicarea strânsă a Parlamentului European va fi esențială pentru a contribui la o mai mare transparență și asumare a răspunderii în ceea ce privește punerea în aplicare a mecanismului. Comisia se angajează pe deplin să facă schimb de toate informațiile relevante cu Parlamentul și Consiliul și să acorde atenția cuvenită opiniilor exprimate de Parlament în contextul dialogului, în conformitate cu cerințele regulamentului.
Comisia invită statele membre să se asigure că planurile de redresare și reziliență sunt puse în aplicare integral în timp util și în condițiile unui dialog cuprinzător cu partenerii sociali, cu societatea civilă și cu alte părți interesate.
APENDICELE 1 – CONSTATĂRILE BILANȚURILOR APROFUNDATE ALE DEZECHILIBRELOR MACROECONOMICE DIN ȚĂRILE UE
În cazul celor 12 state membre care au făcut obiectul unui bilanț aprofundat, clasificarea dezechilibrelor și a dezechilibrelor excesive a fost confirmată. Bilanțul aprofundat analizează gravitatea dezechilibrelor, evoluția recentă și prospectivă a acestora, precum și răspunsurile aferente la nivel de politici. Efectele de propagare și implicațiile transfrontaliere sistemice relevante ale dezechilibrelor sunt, de asemenea, luate în considerare.
Contextul evaluării vulnerabilităților din acest an diferă de analiza cuprinsă în bilanțurile aprofundate de anul trecut. În 2020, eforturile în materie de politici s-au concentrat, în general, pe abordarea și atenuarea impactului pandemiei și pe sprijinirea unei redresări durabile, care, la rândul său, va sprijini corectarea dezechilibrelor, dar a fost totodată necesar să se controleze riscurile la adresa stabilității macroeconomice pe termen mediu. Prin urmare, perspectiva orientată spre viitor este esențială pentru evaluarea riscurilor. Cu toate acestea, incertitudinea rămâne ridicată și este încă dificil să se evalueze toate consecințele crizei. Această stare de fapt impune o monitorizare continuă și atentă a dezechilibrelor și a riscurilor la adresa stabilității macroeconomice. Privind în perspectivă, aceste dezechilibre au fost discutate cu statele membre în faza de pregătire a planurilor lor de redresare și reziliență, întrucât Mecanismul de redresare și reziliență oferă ocazia unică de a aborda dezechilibrele macroeconomice și nevoile în materie de investiții și de reforme. Analizele politicilor din cadrul prezentelor bilanțuri aprofundate au fost finalizate înainte de transmiterea oficială a planurilor de redresare și reziliență și, prin urmare, nu se bazează pe informațiile incluse în aceste planuri. Deși evaluarea de către Comisie a planurilor de redresare și reziliență este în curs de desfășurare la momentul publicării prezentei comunicări și nu poate fi anticipată, punerea în aplicare eficace a planurilor de redresare și reziliență oferă ocazia de a aborda dezechilibrele existente.
În general, riscurile și vulnerabilitățile macroeconomice au aceeași origine ca cea identificată anterior. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a însemnat un regres în reducerea dezechilibrelor macroeconomice observate în ultimul deceniu, dar nu într-un mod care să justifice revizuirea clasificării dezechilibrelor în acest stadiu. Încă înainte de pandemie, în cazul mai multor state membre se înregistra un nivel ridicat atât al datoriei private, cât și al celei publice și externe. În alte cazuri, preocupările legate de datorie erau cauzate fie de nivelul datoriei sectorului public, fie de cel al sectorului privat. În 2020, toate aceste ponderi ale datoriei în PIB au crescut ca urmare a încetinirii activității economice și a creșterii semnificative a împrumuturilor, contractate în special de către întreprinderi și guverne pentru a atenua consecințele pandemiei și pentru a preveni o înrăutățire și mai gravă a situației economice și a stabilității macroeconomice. Moratoriile temporare privind onorarea serviciului datoriei de către întreprinderi și gospodării au menținut datoriile performante și au redus riscul apariției unor deficite de lichiditate.
Dinamica datoriei publice și private poate deveni mai dificilă în viitor, dar se preconizează că se va îmbunătăți odată cu redresarea. Mai multe țări cu datorii mari sunt marcate de o creștere potențială scăzută, iar criza poate afecta și mai mult creșterea economică, în special în cazul în care sectoarele mai afectate au o pondere mare în economie, ceea ce, în ansamblu, va limita ritmul de reducere a gradului de îndatorare. Acest lucru evidențiază importanța punerii în aplicare eficace a Mecanismului de redresare și reziliență pentru a stimula o creștere potențială mai ridicată, a sprijini o redresare semnificativă și a contribui la corectarea acestor dezechilibre. Dificultățile din ce în ce mai mari legate de onorarea serviciului datoriei se pot traduce în menținerea creditelor neperformante, în special în sectoarele cele mai afectate de criză și odată ce moratoriile privind onorarea serviciului datoriei și alte măsuri de sprijin vor expira. Astfel, deși reziliența băncilor s-a îmbunătățit în ultimii ani, aceasta ar putea fi afectată într-un mod decalat și prelungit, iar oferta de credite pentru economie ar putea avea de suferit, ceea ce ar afecta, la rândul său, soliditatea redresării.
Balanțele de plăți au fost, în cea mai mare parte, stabile în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Deficitele de cont curent s-au modificat, în general, într-o mică măsură, deoarece evoluțiile legate de economiile nete ale sectorului public și ale sectorului privat s-au compensat reciproc. Excepție au făcut țările cele mai expuse declinului turismului străin, unde balanța contului curent s-a înrăutățit mai vizibil în 2020 și s-ar putea să nu se redreseze integral anul acesta sau în anul următor. În paralel, excedentele mari de cont curent rămân în mare parte neschimbate, la fel ca și excedentul de cont curent pentru zona euro în ansamblu. Pozițiile investiționale internaționale nete negative s-au înrăutățit în 2020, dar nu se preconizează că se vor înrăutăți în continuare anul acesta sau în anul următor. Condițiile de finanțare externă au fost favorabile, cu excepția unui episod scurt de aversiune sporită față de risc pe piețele financiare internaționale imediat după izbucnirea crizei și în special pentru statele membre din afara zonei euro.
Expansiunea continuă din anii anteriori crizei a condus la presiuni de supraîncălzire, reflectate în pierderile de competitivitate prin costuri și în creșterea puternică a prețurilor locuințelor: cele dintâi s-au atenuat în cursul crizei provocate de pandemia de COVID-19, cea din urmă mai puțin. Se preconizează că evoluțiile competitivității prin costuri se vor stabiliza pe măsură ce creșterea salariilor se va tempera pe o piață a muncii care s-a deteriorat în mod clar odată cu pandemia de COVID-19, iar creșterea ciclică a productivității reduce și mai mult presiunea asupra costurilor unitare ale muncii anul acesta și în anul următor. În ceea ce privește prețurile locuințelor, dinamismul a fost observat în continuare în unele țări, unde riscurile de supraevaluare au fost mai relevante. Cu toate acestea, în unele cazuri nu se poate exclude ca expirarea moratoriilor privind onorarea serviciului datoriei și retragerea altor măsuri temporare de sprijin să exercite o presiune în sensul scăderii prețurilor locuințelor, în special în țările în care veniturile gospodăriilor au fost mai afectate.
Țări care se confruntă cu dezechilibre excesive
·Grecia se confruntă cu dezechilibre excesive. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelul ridicat al datoriei publice, de reechilibrarea externă incompletă și de nivelul ridicat al creditelor neperformante, în contextul unei rate ridicate a șomajului și al unei creșteri potențiale scăzute. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a întrerupt procesul de ajustare inițiat în anii precedenți. Datoria publică a crescut considerabil în 2020 și se preconizează că va scădea abia în 2022. Datoria publică este deținută în cea mai mare parte de creditorii din sectorul oficial, fapt care, împreună cu ampla rezervă de lichidități, protejează Grecia de fluctuațiile pe termen scurt. Deficitul de cont curent sa accentuat recent și se preconizează că va rămâne ridicat, în mare parte din cauza impactului crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra sectorului turismului, care are o dimensiune considerabilă. În pofida scăderilor semnificative din ultimii ani, volumul creditelor neperformante rămâne mare și riscă să crească după eliminarea treptată a măsurilor temporare de sprijin. Eforturile de consolidare a perspectivelor de creștere sunt îngreunate de capitalul social epuizat, de îmbătrânirea populației și de emigrarea specialiștilor. Creșterea potențială scăzută afectează reducerea gradului de îndatorare.
·Italia se confruntă cu dezechilibre excesive. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelul ridicat al datoriei publice și de dinamica slabă prelungită a productivității, care au relevanță transfrontalieră în contextul fragilității pieței muncii și a sectorului bancar. Ponderea datoriei publice în produsul intern brut a crescut puternic în 2020, reflectând scăderea PIB-ului și răspunsul bugetar la criza provocată de pandemia de COVID-19, și se preconizează că va scădea abia în 2022. Productivitatea muncii a crescut în 2020, dar creșterea productivității pe termen lung rămâne constrânsă de barierele din calea investițiilor private și publice și de limitarea creșterii întreprinderilor celor mai productive. Ratele de activitate și de ocupare a forței de muncă rămân sub media UE. Creșterea foarte lentă a productivității, împreună cu ratele scăzute de ocupare a forței de muncă afectează creșterea potențială, ceea ce, la rândul său, limitează marja de manevră pentru reducerea gradului de îndatorare. Deși sectorul bancar italian a devenit mai solid și mai rezilient în anii anteriori crizei provocate de pandemia de COVID-19, persistă o serie de vulnerabilități. Mai precis, creditele neperformante au scăzut în ultimii ani, dar sunt în continuare relativ ridicate și riscă să crească după eliminarea treptată a măsurilor temporare de sprijin.
·Ciprul se confruntă cu dezechilibre excesive. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelurile ridicate ale datoriei externe, publice și private, precum și de nivelul încă ridicat al creditelor neperformante, precum și de un deficit de cont curent substanțial. Deficitul de cont curent s-a deteriorat substanțial în 2020, până la o valoare de două cifre, ce reflectă o scădere semnificativă a exporturilor turistice în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19. În viitorul apropiat se preconizează doar o îmbunătățire ușoară a acestuia. Datoria externă rămâne ridicată, iar poziția investițională internațională netă negativă, chiar și excluzând entitățile cu scop special, se înrăutățește, unul dintre motive fiind deficitele mari de cont curent. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a întrerupt reducerea gradului de îndatorare în sectorul privat, întrucât ratele ridicate ale datoriei au crescut în 2020 în principal din cauza scăderii PIB-ului. Creditele neperformante rămân printre cele mai ridicate din UE, în pofida reducerilor vizibile din ultimii ani, și riscă să crească din nou după eliminarea treptată a măsurilor temporare de sprijin. Ponderea datoriei publice în produsul intern brut a crescut semnificativ în 2020, dar se preconizează că va reveni chiar din acest an la o traiectorie descendentă.
Țări care se confruntă cu dezechilibre
·Germania se confruntă cu dezechilibre. Excedentul de cont curent se menține la niveluri ridicate, reflectând un nivel scăzut al investițiilor în raport cu economiile, și are relevanță transfrontalieră. După o scădere treptată începând din 2015, se preconizează că excedentul de cont curent va crește în 2021 și se va ajusta din nou în sens descendent în 2022, menținându-se ridicat, dar sub nivelul anterior crizei. În 2020, creșterea investițiilor publice s-a accelerat și mai mult ca răspuns la criză, în timp ce investițiile private au scăzut. În 2020, economiile nete mai mari ale sectorului privat au fost în mare parte compensate de un deficit public mai mare, ceea ce a condus la modificări limitate ale balanței contului curent. În plus, investițiile reprezintă în continuare un procent moderat din PIB, în pofida condițiilor favorabile de finanțare, a nevoilor persistente de investiții încă dinaintea crizei provocate de pandemia de COVID-19 și a riscului scăzut la adresa sustenabilității finanțelor publice pe termen mediu. Economiile nete ale gospodăriilor au continuat să crească în 2020 pe fondul lipsei posibilităților de cheltuieli și se preconizează că vor reveni, în linii mari, la nivelul anterior pandemiei în 2022.
·Irlanda se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelul ridicat al datoriei private și publice, precum și de datoriile externe nete, care persistă. Datoria publică rămâne ridicată conform mai multor indicatori, cu riscuri de evoluție negativă legate de posibile modificări ale normelor privind impozitarea societăților comerciale și de posibile reforme ale impozitării internaționale. Datoria privată rămâne ridicată. Datoria întreprinderilor este mărită în mod artificial de prezența întreprinderilor multinaționale, majoritatea acestora având foarte puține legături cu economia națională. Datoria gospodăriilor ca pondere din venitul brut disponibil al gospodăriilor rămâne printre cele mai ridicate din UE. Poziția investițională internațională netă este încă extrem de negativă, dar se îmbunătățește și reflectă în principal activitățile întreprinderilor multinaționale și ale fondurilor mutuale care au o legătură redusă cu economia națională.
·Spania se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelul ridicat al datoriei externe și interne, atât publice, cât și private, în contextul unei rate ridicate a șomajului, și au relevanță transfrontalieră. Poziția investițională internațională netă rămâne negativă, dar ar trebui să își reia îmbunătățirea treptată în 2021. Impactul negativ al crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra turismului a fost semnificativ. Contul curent s-a înrăutățit odată cu criza, dar se preconizează că va fi relativ echilibrat anul acesta și anul viitor. Datoria publică a crescut substanțial în 2020 ca urmare a recesiunii și a măsurilor de sprijin instituite pentru a atenua impactul crizei; se preconizează că aceasta va înregistra o scădere mai importantă anul viitor, ca urmare a deficitelor publice care sunt în continuare ridicate, dar în curs de îmbunătățire. Reducerea gradului de îndatorare atât în cazul întreprinderilor, cât și în cazul gospodăriilor a încetat în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19. Rata șomajului a crescut în 2020 și se preconizează că va începe să scadă în 2022.
·Franța se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelul ridicat al datoriei publice, de competitivitatea slabă și de creșterea scăzută a productivității, care au relevanță transfrontalieră. În 2020, datoria publică a crescut vizibil odată cu recesiunea și cu măsurile cuprinzătoare luate pentru a limita criza provocată de pandemia de COVID-19. O scădere a acesteia este preconizată pentru 2022. Datoria privată, care se situează la un nivel ridicat, este în creștere de mai mulți ani, chiar dacă, în 2020, creșterile nominale ale datoriei au fost însoțite de o creștere a rezervelor de lichiditate ale firmelor. În pofida evoluțiilor pozitive înregistrate înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19, pierderile anterioare în materie de competitivitate nu au fost recuperate. În plus, creșterea productivității pe termen lung rămâne moderată, ceea ce împiedică alte câștiguri în materie de competitivitate, afectează creșterea potențială și limitează astfel marja de manevră pentru reducerea gradului de îndatorare în sectorul public și în cel privat.
·Croația se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de datoria publică, privată și externă, în contextul unei creșteri potențiale scăzute. Balanța contului curent a devenit negativă în 2020, reflectând impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra sectorului turismului din Croația, sector care are o dimensiune considerabilă, și se preconizează că nu se va redresa decât lent. Poziția investițională internațională netă negativă ar trebui să își reia îmbunătățirea treptată în 2021. Ponderea moderat de ridicată a datoriei publice în produsul intern brut a crescut substanțial în 2020 ca urmare a recesiunii și a măsurilor de sprijin instituite pentru a atenua impactul crizei, dar se preconizează că anul acesta va recăpăta o tendință descendentă. Ponderea datoriei private în PIB a crescut în 2020, după mai mulți ani de îmbunătățiri, reflectând scăderea bruscă a PIB-ului combinată cu nevoile mai mari de creditare ale întreprinderilor. Sectorul bancar a devenit mai rezilient, nu în ultimul rând datorită aderării Croației la mecanismul unic de supraveghere, însă creditele neperformante pot crește după eliminarea treptată a politicilor instituite pentru a proteja întreprinderile de impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19.
·Țările de Jos se confruntă cu dezechilibre. Datoria privată și excedentul de cont curent rămân ridicate și au relevanță transfrontalieră. Excedentul de cont curent a scăzut în 2020, însă rămâne cu mult peste nivelurile justificate de fundamentele economice ale țării și se preconizează că va rămâne ridicat. În pofida reformei în curs a pensiilor și a modificărilor fiscale recente care abordează stimulentele pentru nedistribuirea profitului de către întreprinderile mici și mijlocii, factorii structurali care stau la baza economiilor mari ale gospodăriilor și ale întreprinderilor persistă. O parte a excedentului extern poate fi atribuită caracteristicilor statistice legate de rolul întreprinderilor multinaționale și nu este preconizat să se atenueze în viitorul apropiat. Datoria din sectorul privat rămâne ridicată, parțial din cauza datoriei intragrup a multinaționalelor, iar în 2020 a crescut și mai mult ca pondere din PIB. Datoria gospodăriilor este în creștere, de la un nivel care era deja ridicat, pe fondul creșterii continue a prețurilor locuințelor.
·Portugalia se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de stocurile mari ale datoriei externe nete, ale datoriei private și ale celei publice, iar creditele neperformante rămân ridicate în contextul unei creșteri scăzute a productivității. Datoria publică a crescut substanțial în 2020 ca urmare a recesiunii și a măsurilor de sprijin instituite pentru a atenua impactul crizei, dar se preconizează că anul acesta și anul viitor va înregistra o scădere moderată, odată și cu reducerea deficitelor bugetare. Impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra turismului este important și va rămâne astfel și în viitorul apropiat. Balanța contului curent s-a transformat întrun deficit determinat de impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra turismului. Poziția investițională internațională netă negativă s-a înrăutățit în 2020, dar ar trebui să își reia îmbunătățirea treptată anul acesta. După reducerea rapidă a gradului de îndatorare din ultimii ani, datoria privată a crescut în 2020, reflectând scăderea accentuată a PIB-ului și nevoile de finanțare ale întreprinderilor în contextul crizei, iar creșterea creditelor ipotecare a devenit pozitivă în 2020. Creditele neperformante riscă să crească odată cu eliminarea treptată a măsurilor temporare de sprijin.
·România se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de persistența unui deficit considerabil de cont curent în contextul unor deficite publice mari, în timp ce presiunile anterioare de supraîncălzire scad. Se preconizează că deficitul mare de cont curent va rămâne ridicat, chiar dacă se va modera într-o mică măsură, iar poziția investițională internațională netă negativă nu mai prezintă o tendință de îmbunătățire. Se preconizează că deficitul bugetar ridicat va scădea doar treptat anul acesta și în anul următor, ca urmare a redresării și a unei consolidări fiscal-bugetare. Economiile nete realizate de sectorul privat intern nu sunt suficiente pentru a acoperi deficitele bugetare ridicate, iar finanțarea a devenit mai dependentă de acumularea datoriei externe. În schimb, pierderile în materie de competitivitate par să se reducă, deoarece presiunile de supraîncălzire din anii anteriori s-au diminuat odată cu criza provocată de pandemia de COVID-19. Imprevizibilitatea legislativă continuă să aibă un impact nefavorabil asupra mediului de afaceri în sens larg.
·Suedia se confruntă cu dezechilibre. Vulnerabilitățile sunt legate de nivelul ridicat și în creștere al datoriei gospodăriilor și de riscurile de supraevaluare pe piața locuințelor. Datoria gospodăriilor a continuat să crească, iar creșterea creditelor ipotecare acordate gospodăriilor a rămas puternică. Prețurile locuințelor au continuat să crească, chiar mai repede decât înainte de criza provocată de pandemia de COVID19, agravând astfel riscurile de supraevaluare. Sectorul bancar este rezilient, cu o rentabilitate relativ mare, un volum mare de lichidități și niveluri confortabile de capital, dar expunerea ridicată la piața imobiliară comercială merită atenție.
APENDICELE 2 - PROGRESELE ÎNREGISTRATE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PUNEREA ÎN APLICARE A RECOMANDĂRILOR SPECIFICE FIECĂREI ȚĂRI
Această evaluare a progreselor vizează măsurile de politică luate deja pentru a aborda provocările evidențiate în recomandările specifice fiecărei țări din 2020. Evaluarea a fost finalizată înainte de transmiterea oficială a planurilor de redresare și reziliență și, prin urmare, nu se bazează pe informațiile incluse în aceste planuri. Cu toate acestea, recomandările specifice fiecărei țări au fost discutate cu statele membre în faza de pregătire a planurilor lor de redresare și reziliență, pentru a se asigura abordarea lor adecvată. Evaluarea acestora va fi prezentată separat în propunerea Comisiei de decizie de punere în aplicare a Consiliului referitoare la fiecare dintre planuri.
Abordarea provocărilor structurale este esențială pentru o redresare durabilă și o creștere continuă. Punerea în aplicare a unor reforme pentru a aborda vulnerabilitățile structurale este esențială nu numai pentru îmbunătățirea capacității de a face față provocărilor existente, ci și pentru a realiza dubla tranziție într-un mod sustenabil și echitabil. Se preconizează că statele membre mai reziliente se vor redresa în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 mai rapid și cu mai multă forță, demonstrând astfel importanța realizării de reforme pentru a fi mai bine pregătite pentru viitor.
Analizând din perspectivă anuală progresele realizate în materie de reforme, statele membre au înregistrat cel puțin „unele progrese” în cazul a 6 dintre cele 10 recomandări care le-au fost adresate în iulie 2020. Acest nivel de punere în aplicare semnificativ mai ridicat decât în anii precedenți pare să fie strâns legat de natura recomandărilor specifice fiecărei țări din 2020, care s-au axat în mare măsură pe provocările imediate bugetare, economice, sociale și în materie de ocupare a forței de muncă legate de răspunsul la criza provocată de pandemia de COVID-19. Acțiunile îndrăznețe întreprinse de statele membre pentru a face față crizei provocate de pandemie par să fi condus la un nivel relativ ridicat de punere în aplicare.
Nivelul progreselor variază în mod semnificativ de la un domeniu de politică la altul. Având în vedere domeniile de politică în care un număr semnificativ de state membre au primit o recomandare în 2020, în general, cele mai multe progrese au fost realizate în ceea ce privește accesul la finanțare, serviciile financiare, politica fiscal-bugetară și guvernanța fiscală și legislația privind protecția locurilor de muncă. Mai precis, recomandările în cauză se referă la necesitatea unui acces continuu și adecvat la finanțare și la necesitatea adoptării unor măsuri fiscal-bugetare, în conformitate cu clauza derogatorie generală, pentru a aborda în mod eficace pandemia, a susține economia și a sprijini redresarea. De asemenea, statele membre au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește recomandările referitoare la atenuarea impactului crizei la nivel social și la nivelul ocupării forței de muncă, inclusiv prin (i) promovarea, dezvoltarea și consolidarea formulelor flexibile de lucru; (ii) punerea în aplicare a schemelor privind reducerea timpului de muncă și (iii) luarea de măsuri pentru a asigura venituri de înlocuire adecvate și accesul la protecție socială. În schimb, s-au înregistrat mult mai puține progrese în ceea ce privește abordarea recomandărilor referitoare la administrația publică, justiția civilă, combaterea evaziunii fiscale, educație și competențe și învățarea pe tot parcursul vieții.
Dintr-o perspectivă multianuală, nivelul de punere în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări a rămas, în linii mari, stabil în ultimii ani. Mai precis, statele membre au înregistrat cel puțin unele progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a [circa două treimi] dintre toate recomandările specifice formulate de la lansarea semestrului european. Cu toate acestea, nivelul multianual de punere în aplicare a scăzut ușor în ultimele 12 luni, reflectând faptul că statele membre și-au concentrat măsurile de politică pe atenuarea imediată a crizei. În ansamblu, începând din 2011, statele membre au înregistrat cele mai mari progrese în cazul recomandărilor privind accesul la finanțare și la serviciile financiare, urmate de progrese în ceea ce privește legislația care reglementează relațiile de muncă și protecția locurilor de muncă. În același timp, progresele au fost deosebit de lente în ceea ce privește reformarea serviciilor de sănătate și de îngrijire pe termen lung și extinderea bazelor de impozitare.